Paradoxal, poate, dar nicăieri în altă parte nu este mai pregnantă celebrarea bucuriei de a trăi decât în mormintele egiptene. În multe dintre acestea, într-o cromatică încă efervescentă, conservată în bună măsură, reliefurile și...
moreParadoxal, poate, dar nicăieri în altă parte nu este mai pregnantă celebrarea bucuriei de a trăi decât în mormintele egiptene. În multe dintre acestea, într-o cromatică încă efervescentă, conservată în bună măsură, reliefurile și statuaria din calcar pictat, ori doar picturile murale, redau, într-o manieră eternizantă, momente din viața cotidiană. Pentru omul egiptean mormântul era un adevărat accelerator al nemuririi, care, de-a lungul celor peste trei milenii de civilizație, devenise, în cele din urmă, accesibilă oricui. Mai exact, oricui știa să respecte setul de ritualuri esențiale. La nivel arheologic, săpăturile au dat la iveală o mulțime de necropole, atât ale particularilor – membri ai elitei, ai artizanilor, ai diferitelor categorii de lucrători etc. –, cât și ale regalității, cantitatea de artefacte creând perspectiva unui uriaș cimitir care „mustește” de viață eternă.
