1.

Consumul energetic al organismului: metabolismul bazal, meninerea constant a

compoziiei corpului uman.

Metabolismul bazal - viaa presupune un consum permanent de energie n vederea satisfacerii

urmtoarelor necesiti:
sinteza de substane n vederea refacerii uzurii i a creterii organismului;
activitatea permanent a muchilor respiratorii i ai inimii;
contraciile voluntare i involuntare ale muchilor striai i netezi;
activitatea de secreie i excreie.
Acest consum energetic este numit metabolism bazal sau de repaus. Determinarea
metabolismului bazal se realizeaz n urmtoarele condiii: subiectul st ntins, n repaus complet
fizic i psihic, mbrcat uor, ntr-o camer nclzit, confortabil i dup cel puin 12 ore de la
ultimul prnz. In timpul somnului de noapte metabolismul este foarte apropiat de cel bazal.
Adultul normal are metabolismul bazal de 1 kcal/kg/or - o persoan de 70 kg, n condiii bazale,
consum 1x70x24 = 1680 kcal. n 24 ore.
Factorii ce influeneaz metabolismul bazal sunt reprezentai de :
vrs - copiii i adolescenii prezint un metabolism bazal mai crescut dect adulii;
valorile maxime sunt nregistrate la 2 - 3 ani, acestea ating 2 - 2,5 kcal/kg/or; metabolismul bazal
scade la adolesceni la 1,5 - 1,7 kcal/kg/or i rmne constant la valoarea de 1 kcal/kg/ or ntre
25 - 45 ani; la 55 - 60 ani este cu 15 - 20 % mai redus dect la adultul tnr;
nlime - persoanele nalte, slabe au rata metabolismului bazal mai ridicat;
compoziia corpului - esutul mai slab face ca metabolismul bazal s fie mai ridicat,
iar grsimea mai mult scade metabolismul bazal (M.B.); n acest sens apar diferene n funcie de
sex - valorile sunt cu 8 - 10 % mai reduse la femei fa de brbai la aceeai greutate corporal;
starea fiziologic - influeneaz metabolismul bazal astfel: - n a doua jumtate a
sarcinii crete cu 20 - 25 % fa de perioada de negraviditate;
n perioada de lactaie crete cu 10 - 20%;
stresul, febra cresc metabolismul bazal;
frigul intensific termogeneza, deci crete metabolismul bazal, cu valori mai ridicate
la copii, care au raportul suprafa corporal/greutate mai ridicat dect adulii;
subalimentaia prelungit determin scderea cheltuielilor de energie, ca o ncercare
a organismului de a se adapta la aportul alimentar insuficient.
Meninerea constant a compoziiei corpului uman - n structura corpului uman de
65 kg intr: 11 kg proteine, 9 kg grsime, 1 kg hidrai de carbon, 40 kg ap i 4 kg minerale.
Din cele 9 kg de grsimi, 1 kg intr n structura organismului, iar restul de 8 kg reprezint rezerva,
care poate diminua n timp. La persoanele obeze depozitul de grsime este mult mai mare, poate
depi 70% din greutatea corporal.
Proteinele sunt componente eseniale ale celulelor, totui 2 kg din cele 11 kg pot fi pierdute fr
consecine serioase pentru organism.
Referitor la glucide, organismul poate s se lipseasc de cel mult 200 g din acestea. In timpul
nfometrii depozitul de glucide al organismului se reface din rezervele de proteine i grsimi.
Apa din organism poate s scad cu 10 %, iar srurile minerale cu 1/3 din coninut, fr perturbri
serioase.
Intr-un organism sntos repartiia procentual a componentelor organismului uman este
urmtoarea: mas celular - 55%; esut extracelular 30%; rezerva de grsime 15%.

2.Consumul energetic al organismului: aciunea dinamic specific, activitatea

muscular.
Efectul termogenetic al hranei ( aciunea dinamic specific) - dac o persoan
adult are un metabolism bazal de 1700 kcal. i consum alimente pentru acoperirea acestui
necesar, se constat o cretere a acestuia la 1850 kcal./24 ore. Acest surplus de energie de 150
kcal., ce apare n urma ingestiei de alimente reprezint aciunea dinamic specific. Cheltuiala de
energie prin ingestia de alimente s-ar explica prin funcia de digestie care elibereaz substanele
nutritive din alimente ce sunt indispensabile desfurrii n condiii normale a funciilor
organismului. Dup unii autori surplusul nregistrat este determinat de travaliu secretor, mecanic i
de metabolismul intermediar al substanelor nutritive. Activitatea dinamic specific are o valoare
de 20 - 30 % pentru proteine, de 6 - 8 % pentru glucide i de 2 - 5 % pentru lipide. Tipul
alimentelor ingerate influeneaz efectul termogenetic al hranei. Alimentele solide au un efect
termic mai mare comparativ cu cele lichide.

Activitatea muscular - reprezint forma de activitate cu cel mai mare consum

energetic. Simpla trecere din poziia culcat n aezat ridic metabolismul cu 20 - 30%. Intensitatea
efortului i deci consumul de energie depinde de: numrul grupelor musculare solicitate; volumul
grupelor musculare ce fac efortul; viteza de contracie a muchilor pe unitatea de timp; raportul
stabilit ntre efort i pauz; masa corporal; sarcina ce trebuie deplasat. innd cont de energia
necesar pentru ndeplinirea unei profesiuni acestea se mpart n 4 grupe:
profesii cu cheltuial energetic mic - funcionari de birou, profesori, medici,
ingineri, contabili, avocai, vnztorii din unitile comerciale, muncitorii din industria electronic,
ceasornicarii, mecanicii de precizie la care consumul energetic trebuie s fie de 2400 kcal.
(femeile) i 2900 kcal.(brbaii);
profesii cu cheltuial medie de energie - lucrtorii din industria uoar, studenii,
gospodinele, unii muncitori agricoli, militarii ( n afara campaniilor) pentru care se asigur un
aport caloric de 2700 kcal.(femei) i 3300 kcal.(brbai;
profesii cu cheltuial mare de energie - strungari, frezori, mecanici, lctui,
tractoriti, muncitori din construcii, sudori, militari n perioada de instrucie, atlei, dansatori
pentru care se recomand un aport de 3000 kcal.(femei) i 3700 kcal. (brbai);
profesii cu cheltuial foarte mare de energie - muncitori forestieri, sptori de
pmnt, minieri care necesit un aport caloric de 4100 kcal.(brbai).
Valorile prezentate sunt recomandate pentru persoanele n vrst de 20 - 40 ani. Pentru brbaii de
41 - 65 ani necesarul scade cu 200 kcal., iar pentru femeile de 41 - 60 ani scderea este de 300
kcal.
La persoanele sedentare consumul energetic pentru activitatea fizic ajunge la 30%, dar crete
pn la 60 80% la sportivii de performa.
Consumul energetic este direct proporional cu tipul activitii fizice depuse. Efortul de tip
anaerob, scurt i intens, necesit o cantitate mai mare de energie, dar de obicei dureaz doar cteva
secunde, astfel c efortul aerob este mai important. Mersul pe jos i mersul pe biciclet sunt dou
exemple de efort de tip aerob. Practicarea lor n mod regulat i susinut duce la creterea
consumului de energie.
Studierea diverselor tipuri de activiti fizice a evideniat faptul c intensitatea efortului fizic depus
influeneaz tipul substratului energetic folosit. n efortul fizic intens se consum predominant

glucoza, n timp ce n efortul de intensitate medie (50% din capacitatea maximal) apare un
consum crescut de acizi grai.
3.Factorii care condiioneaz consumul energetic al organismului: vrsta, climatul,
creterea, sarcina, alptarea.
Vrsta - poate afecta necesarul energetic n dou moduri: - la copil consumul energetic este
crescut; - pe msura mbtrnirii omul consum mai puin energie.
Creterea - pentru fiecare an de via necesarul se raporteaz la greutatea corporal, de aceea la
copil necesarul de energie este mare, dublu fa de adult , dar scade pe msur ce rata de cretere
se reduce.
Climatul - acesta intervine n mai multe moduri: vremea rece stimuleaz apetitul, iar vremea cald
l diminu; cele dou extreme ale vremii (forte cald i foarte frig) reduc activitatea fizic, deci i
necesarul de alimente.
Comitetul de experi FAO/OMS a fixat consumul energetic al omului de referin, n
condiiile climatului temperat, cu media termic anual de +10C. Conform acestuia, se
recomand ca pentru fiecare scdere cu 10C a mediei termice anuale s se creasc
aportul alimentar cu 3%, iar pentru fiecare cretere cu 10C s se reduc raia cu 5%.
Sarcina - consumul de energie din sarcin trebuie s fie suplimentat pentru a asigura: necesitile
ftului i ale placentei; mrirea uterului; creterea snilor; desfurarea muncii respiratorii i
cardiace crescute. Energia total consumat n sarcin este de aproximativ 80000 kcal.
Suplimentarea raiei alimentare cu 80000 kcal.
Lactaia - cantitatea de lapte produs de fiecare femeie este variabil, depinde de muli factori care
includ mediul social, sntatea fizic i mental a mamei. Pentru femeia care alpteaz se
consider c durata medie a lactaiei este de 6 luni, iar secreia de lapte zilnic este de 850 ml, ceea
ce corespunde la o valoare energetic de 612 kcal. Femeia trebuie s primeasc echivalentul n
calorii al acestei cantiti de lapte la care se adaug 150 kcal. pentru efortul secretor, per total
rezultnd o suplimentare zilnic de 750 kcal.. Deoarece pe parcursul sarcinii femeia acumuleaz o
cantitate de esut adipos, se recomand ca n perioada alptrii s se consume doar 550 kcal. din
alimente, restul de 200 kcal. s fie luat din rezervele amintite.
4. Clasificarea formelor de malnutritie proteino-calorica:
Exista diferente intre malnutritia la copil si malnutritia la adult.
La copil exista mai multe stadii:
-std I- tulb de crestere, intarziere in dezv psihica, intarziere in instalarea pubertatii,
rezistenta scazuta la infectii, cresterea mortalitatii infantile.
-stdII-diaree, tulb in metab apei si electrolitilor(scaderea CA si P sanguin, acidoza
accentuate, Ksanguin crescut, edem), scaderea proteinemiei(a albuminei), hepatomegalie
cu infiltratie grasa difuza, tulb tegumentare(piele uscata, marmorata, eritem, descumatii)
-stdIII-este stadiul de vindecare daca se iau masuri de corectare a tulb electrolitice si se
foloseste o alimentatie corespunzatoare.
Kwashiorkorul apare ca rezultat al prelungirii alimentatie naturale peste 1 an si a
ablactarii improprii, fara produse almentare de origine animala.Simptome:edeme declive

sau generalizate, hipotrofie musculara, diaree, infectii cutanate, apatie, hepatomegalie,

anemie,hipopotrinemie.
La adult exista 3 stadii:
-stdI: disparitie tesutului adipos, hipotrofie musculara, astenie marcata.Testele de
laborator sunt in limite normale datorita posibilitatilor de adapatare.
-stdII:edemul hipoproteic, poliurie, sete, manifestari cutanate(eritem, piele uscata,
hiperpigmentarea,unghii friabile),manifestari digetstive,anemie hipocroma si microcitara,
proteinemie sub 6%.
-stdIII:de vindecare.
SAU/SI
M.P.C. apare la copii sub 5 ani, ori de cte ori dieta este srac n proteine i energie. Nici o vrst
nu este imun, dar la persoanele mai n vrst boala este mai puin frecvent i manifestrile
clinice sunt mai puin severe.
5.Simptome clinice n malnutriia proteino-caloric (marasmul).
Marasmul apare la copii sub 1 an n mediul urban. Influenele urbane ce predispun la marasm
sunt:
-succesiunea rapid a sarcinilor i ablactarea rapid i timpurie;
-alimentaia artificial necorespunztoare cu produi de lapte foarte diluai n cantiti inadecvate (
pentru a diminua cheltuiala). Deci dieta acestor copii este srac n energie i proteine. Oamenii
sraci nu dispun de ustensilele necesare pentru prepararea hranei n condiii igienice, de aceea, la
aceti copii infeciile tractului gastro-intestinal se repet des.
Kwashiorkorul este n principal o boal a mediului rural i apare n al doilea an de via. Boala
apare dup o perioad lung de alimentare la sn, cnd copilul este nrcat cu o diet familial
tradiional, srac n proteine din cauza srciei. In multe zone rurale, unde kwashiorkorul este
endemic, alimentaia este insuficient nainte de recolt, de aceea n acest sezon incidena bolii
crete. Infeciile intercurente cresc necesarul de energie i declaneaz boala. Aceste boli sunt:
malaria, pojarul, gastroenteritele.
Pe lng srcie, nivelul sczut de educaie al mamelor contribuie la apariia bolii. In rile
subdezvoltate ntre 0 i 5% din copii au forme severe de boal i peste 50% prezint forme
moderate.
Marasmul nutriional - simptome: agitaie, ce alterneaz uneori cu apatie, diaree, deshidratare,
scdere n greutate, reducerea esutului celular subcutanat, unii copii sunt anorexici cu aspect
mbtrnit. Dac boala dureaz nlimea copilului este sub valoarea standard. Copiii prezint
diaree i scaune acide, care se agraveaz prin adugirea infeciei. Abdomenul poate fi suplu, sau
destins de gaze. Musculatura este slab i atrofic, membrele sunt numai piele i os. Pielea i
mucoasele pot fi uscate i atrofice, dar schimbrile caracteristice din kwashiorkor nu apar.
Deficienele vitaminice pot sau nu pot fi gsite.
6.Simptome clinice n malnutriia proteino-caloric (Kwashiorkor)

Kwashiorkor - se caracterizeaz prin edem care se asociaz cu slbire, anorexie, diaree, apatie.
Infecia precipit adesea boala i aceasta poate fi motivul care aduce copilul la doctor.
ncetinirea creterii este un semn precoce, n timp ce edemul i prezena grsimii subcutanate face
ca pierderea n greutate s fie mai puin evident.
Mrimea edemului depinde de cantitatea de sare din diet.. Acesta poate fi distribuit pe ntregul
corp, incluznd faa, dar de obicei este mai evident pe membrele inferioare. Ascita i lichidul
pleural sunt, de obicei, uoare i sunt legate de infecie.
Dermatoza este reprezentat prin zone de descuamaie i zone de hipo sau hiperpigmentaie. Pielea
este parc lcuit, apoi apar cruste care ulterior iau aspectul de " vopsea care se cojete" lsnd
zone fisurate, denudate sau cu ulceraii superficiale. In formele moderate, dermatoza are aspectul
unui pavaj care se prbuete, iar n formele severe poriunile descuamate arat ca o arsur.
Membrele inferioare, fesele i perineul sunt mai afectate, ulcerele apar la nivelul punctelor de
presiune, iar fisurile la nivelul pliurilor cutanate. Vindecarea acestor leziuni duce la apariia unor
arii depigmentate.
Prul este moale, subire i rar. La negri ondulaiile dispar. Apar zone sau uvie de pr rou, blond
sau gri. Examenul microscopic al firului de pr reflect modificri n structura rdcinii prului
(reducerea diametrului bulbului).
Se ntlnesc frecvent: stomatit angular, atrofia mucoasei linguale, ulceraii perianale. Ficatul
poate fi palpat, fiind de consisten ferm. Musculatura este topit, de aceea muli copii prezint o
regresie n dezvoltare i pot s devin incapabili s mearg sau s se trasc.
Un grad oarecare de anemie este prezent ntotdeauna, iar deficiena de proteine o poate accentua.
Apatia este o trstur caracteristic, iar unii copii prezint trsturi neexplcabile asemntoare cu
cele din Parkinson.
Kwashiorkorul marasmic - n zonele n care M.P.C este endemic muli pacieni vin la spital cu un
amestec de marasm i kwashiorkor.
ntrzierea n dezvoltare de origine alimentar - unii copii se adapteaz la insuficiena prelungit a
alimentelor - energie i proteine - printr-o ntrziere marcat a creterii; nlimea i greutatea se
reduc n proporii similare.
Copiii subponderali - copii cu M.P.C. subclinic pot fi detectai dup greutatea raportat la vrst
sau la nlime. Aceti copii sunt mai scunzi dect potenialul lor genetic i n multe cazuri exist
riscul de gastro-enterite, infecii respiratorii ce pot precipita apariia bolii.
7. Proteinele: clasificare
Proteinele sunt foarte variate datorit numrului infinit posibil de secvene de aminoacizi.
Structurile simple ce rezult din unirea aminoacizilor sunt peptidele. Pentru constituirea lor se
elimin o molecul de ap ntre gruparea amino a unui aminoacid i carboxilul altui aminoacid.
Peptidele se clasific astfel:
-oligopeptide - ce conin pn la 10 resturi de aminoacizi;
-polipeptide - care conin peste 10 resturi de aminoacizi.
Peptidele se gsesc ca atare n produsele alimentare sau rezult din hidroliza proteinelor sub
influena enzimelor specifice. Exemple: anserina i carnozina din carnea vertebratelor (dipeptide);
glutationul ce particip la procesele de oxidoreducere celular (tripeptid). Alte peptide din
organismul uman sunt: angiotensina cu aciune vasoconstrictoare; plasmokininele din care face
parte bradikinina cu aciune vasodilatatoare; gastrina; unii hormoni hipotalamici, hipofizari i
pirexinele.

In ordinea complexitii dup peptide urmeaz proteinele simple sau haloproteinele ce conin doar
aminoacizi. Acestea sunt reprezentate de :
-protamine i histone ce se gsesc n celulele seminale, n compoziia hemoglobinei, a
hemocianinei, a mioglobinei i a nucleoproteinelor;
-prolaminele i gluteninele sunt proteinele din seminele de cereale, srace n lizin i triptofan
(gliadina i glutenina din gru, zeina din porumb, hordeina din orz);
-albuminele sunt solubile n ap, se coaguleaz prin cldur (serumalbumina, lactalbumina,
ovalbumina din albu, miogenul din fibrele musculare, soina din soia, legumelina din seminele de
leguminoase);
-globulinele coaguleaz prin caldur, sunt foarte rspndite n regnul animal (serumglobulina,
lactoglobulina, miozina din fibrele musculare) i vegetal ( legumina din mazre, glicina din soia,
tuberina din cartofi);
-scleroproteinele sunt insolubile n ap, nu conin triptofan, nu sunt atacate de enzimele
proteolitice ale sucurilor digestive i au o structur fibrilar; ele sunt reprezentate de colagen
( ligamente, tendoane, aponevroze, esut conjunctiv, matricea organic a oaselor i cartilagiilor),
elastin ( din structura fibrelor elastice) i keratin (epiderm, pr, unghii, copite, pene, coarne).
Proteinele conjugate (heteroproteinele) conin n plus fa de proteinele simple o component
neproteic ( grup prostetic). Acestea sunt:
-fosfoproteinele - conin acid fosforic care esterific gruprile alcoolice ale serinei i treoninei.
Exemple: cazeina din lapte, vitelina i fosfovitelina din glbenuul de ou;
-glicoproteinele - gruparea prostetic este reprezentat de glucide sau derivaii acestora; cnd
predomin partea glucidic, glicoproteinele se numesc mucopolizaharide; exemple: mucinele
secretate de glandele diverselor mucoase, factorii grupelor sanguine, ceruloplasmina sanguin,
factorul intrinsec Castle, ovomucoidul i ovomucina din albuul de ou;
-lipoproteinele conin diferite tipuri de lipide ( fosfolipide, colesterol, gliceride, acizi grai); ele
reprezint principala form de transport a lipidelor i substanelor liposolubile ( vitamine, caroteni,
steroli); membranele celulare, mitocondriile i reticulul endoplasmatic sunt bogate n lipoproteine;
-cromoproteinele cuprind hemoglobina, mioglobina, citocromii, citocromoxidaza, catalaza,
peroxidaza, flavinenzimele, rodopsina din bastonaele retinei;
-metaloproteinele - grupul prostetic este alctuit din unul sau mai muli atomi de metal legai de
aminoacizii din partea proteic a moleculei; exemple: siderofilina, ceruloplasmina, feritina,
hemosiderina; ele intr n structura unor enzime: ascorbicoxidaza ( ce conine Cu), anhidraza
carbonic ( Zn), xantinoxidaza (Mo);
-nucleoproteinele rezult din unirea protaminelor i histonelor cu acizii nucleici; ele se gsesc n
toate celulele vegetale i animale i ndeplinesc roluri importante n diviziunea celular, n sinteza
proteinelor i n transmiterea caracterelor ereditare.
8. Rolul proteinelor n organism
-

Rolul plastic este principalul rol al proteinelor. Ele contribuie la organizarea

subcelular a materiei vii, formnd matricea care asigur meninerea structurilor celulare. In
organismele pluricelulare constituenii proteici ai celulelor se difereniaz pentru: transportul
oxigenului (hematii), secreii (glande exo i endocrine), contracii ( muchi), geneza i
transmiterea influxului nervos (neuroni). Proteinele din substana intercelular au, de asemenea, un
rol biologic important ndeosebi n esutul conjunctiv. Aproape toate celulele sunt constant

nlocuite i pentru fiecare celul proteinele sunt n mod constant descompuse i sintetizate. De
aceea, aminoacizii trebuie s fie n mod permanent asigurai prin hran.
Un rol esenial al proteinelor este cel catalitic, enzimatic. Enzimele sunt printre cele
mai importante dintre proteinele formate n celulele vii. In interiorul unei singure celule se afl
mii de enzime, fiecare faciliteaz o reacie chimic specific. Hormonii nu sunt alctuii toi din
proteine i nu catalizeaz direct reaciile chimice. Ei semnaleaz enzimelor adecvate s ntreprind
ceea ce necesit organismul.
Rolul n aprarea organismului se realizeaz prin anticorpii n structura crora intr
proteinele (imunoglobuline). Ei se formeaz ca rspuns la prezena particulelor strine ce
invadeaz organismul.
Proteinele influeneaz repartiia lichidelor n organism i balana electrolitic. Apa
poate difuza liber n interiorul i n afara celulei, proteinele nu au aceast posibilitate, ele atrag
apa. Celulele secret proteine n spaiile intercelulare, pentru a pstra volumul de fluid din aceste
spaii. Proteinele din snge nu pot strbate peretele vascular i, prin urmare, menin volumul
sanguin pe aceast cale.
Datorit caracterului de amfolii, proteinele acioneaz ca sisteme tampon, au rol n
meninerea constanei pH-ului. Ele capteaz ionii de hidrogen cnd sunt prea muli i i
elibereaz cnd sunt prea puini.
Rolul energetic al proteinelor este realizat cu participarea obligatorie a aminoacizilor
din plasm. Rolul energetic este secundar, dei un gram de proteine metabolizat produce 4,1 kcal.
Rolul lor energetic este secundar deoarece sunt mai scumpe, nu elibereaz integral energia
coninut n molecul (ureea, acidul uric mai conin energie), produii de catabolism prezint un
grad de nocivitate i solicit un efort secretor.
Rolul antitoxic al proteinelor se realizeaz pe urmtoarele ci: prin meninerea
troficitii normale a esuturilor i organelor; prin asigurarea echipamentului enzimatic necesar
metabolizrii noxelor; prin furnizarea de parteneri de conjugare (glicocol, cistein, acid glutamic);
aminoacizii cu sulf sunt solicitai nu numai pentru sulfoconjugri i cisteinoconjugri ci i pentru
refacerea gruprilor sulfhidrilice, care constitue partea activ a multor enzime i care au fost
blocate sau oxidate de noxele chimice.

10.Necesarul de proteine al organismului si sursele

Meninerea vieii necesit un consum permanent de proteine. In primele zile de regim aproteic se
consum rezervele de proteine din ficat i alte organe. Consumul de azot se realizeaz n
continuare pe seama aminoacizilor din muchi. Prelungirea aportului neproteic duce la scderea
greutii corporale, chiar dac aportul energetic este adecvat. Aceast pierdere obligatorie de azot,
numit i "cheluial endogen de azot" sau" coeficientul de uzur" reprezint costul de azot al
vieii.
Ea se coreleaz cu metabolismul bazal:
1 kcal bazal - - - - - - - - - - 2 mg azot
1700 kcal bazal - - - - - - - - 3400 mg azot

1g azot - - - - - - - -6,25 g proteine

3,4g azot - - - - - - 21,25 g proteine

In realitate necesarul este mult mai mare deoarece: cheltuiala de energie a organismului depete
metabolismul bazal; numai o parte din aminoacizi repar uzura, alt parte este catabolizat;
necesarul depinde de natura proteinelor utilizate i de raportul dintre lipidele i glucidele din
hran. Comitetul de experi FAO/OMS a stabilit c dac s-ar consuma numai proteine din lapte sau
din ou, ar fi suficiente 0,57 g/kg corp/zi la brbai i 0,52 g/kg corp/ zi la femei. Necesarul de
proteine este urmtorul:
-0 - 6 luni
2,2 g/kg corp/zi
-6 - 12 luni
2,0 g/kg corp/zi
-1 - 3 ani
1,8 g/kg corp/zi
-4 - 10 ani
1,1 g/kg corp/zi
-11 - 14 ani
1,0 g/kg corp/zi
-15 - 18 ani
0,9 g/kg corp/zi
-19 i peste
0,8 g/kg corp/zi
-adult
0,8 g/kg corp/zi 1 g/kg corp/zi.
Aceste necesiti cresc cu 30 g/zi n timpul sarcinii i cu 20 g/zi n timpul alptrii.
Necesarul de proteine se poate stabili i n procente din valoarea caloric a raiei alimentare. Raia
de proteine trebuie s reprezinte 10 - 14 % din cantitatea total de energie cheltuit, proteinele
animale s acopere 30 - 40 % din proteinele ingerate.
11. Lipidele: clasificare
Lipidele se mpart n simple i complexe
Lipidele simple , dup natura alcoolului se mpart n:
-gliceride ce conin glicerol;
-steride ce conin sterol;
-ceride ce conin alcooli superiori.
Trigliceridele sunt cele mai rspndite fiind specifice pentru fiecare specie animal.
Lipidele complexe conin n plus fa de cele simple acid fosforic, aminoalcooli, aminoacizi i
glucide. In aceast categorie intr glicerolipidele complexe i sfingolipidele.
- Glicerolipidele complexe conin glicerol i includ glicerofosfolipidele ( conin n plus acid
fosforic, alcooli), glicero-amino-fosfolipide i glicerosulfolipide (conin sulf). Glicero-aminofosfolipide sunt reprezentate de lecitine, cefaline i serinfosfatide. Lecitinele conin n molecul
acizi grai nesaturai, iar prin descompunere elibereaz colina ( o baz azotat) ce asigur protecia
ficatului. Cefalinele nsoesc lecitinele, dar n cantiti mai mici ( se concentreaz la nivelul
creierului). Serinfosfatidele sunt fosfolipide n care acidul fosforic este esterificat cu aminoacidul
neesenial serin ( sunt prezente n creier).
-Sfingolipidele nu conin glicerol, acesta fiind nlocuit de sfingozin (un aminoalcool). Ele
predomin n regnul animal, n special n sistemul nervos. Ele se clasific n:sfingofosfolipide
(sfingomielina este prezent n teaca de mielin a axonilor), sfingoglicolipide (cerebrozidele
prezente n ficat i mduva spinrii, gangliozidele din creier n special n zona cenuie).
12.Rolul lipidelor n organism
-

Principala funcie a lipidelor este producerea de energie, un gram de lipide oferind

9,0 Kcal. In perioadele dintre mese sau n cele de restricii alimentare organismul i asigur
necesarul energetic prin lipidele depozitate n esutul adipos. Descompunerea corect a lipidelor

impune prezena unor fragmente de glucoz (pentru a se asigura descompunerea pna la CO2 i
H2O). In lipsa glucidelor apar corpii cetonici n snge i urin.
Rolul antioc se realizeaz prin inconjurarea i tapetarea organelor vitale.
Rol n termoreglare prin cptuirea tegumentelor i izolarea organismului de
temperaturile extreme.
Rol plastic, ele fiind parte component a membranelor celulare.
Unele substae nutritive sunt liposolubile i ca atare sunt prezente n alimentele
grase: acizii gai eseniali i vitaminele liposolubile (A,D,E,K).
Uleiurile vegetale au o valoare nutritiv mare prin aportul de acizi grai eseniali
care asigur: =dezvoltarea organismelor tinere (lipsa lor reduce dezvoltarea,
determin apariia eczemelor);
=reglarea permiabilitii celulare i transportul lipidelor n torentul
circulator (acizii grai eseniali fiind constitueni ai fosfolipidelor ce formeaz membranele
celulare);
=reducerea nivelului colesterolului sanguin prin formarea esterilor ce
sunt mai solubili n mediul plasmatic i mai rapid metabolizabili;
=intervin n reaciile de oxidoreducere, deci n respiraia celular;
=stimularea activitii unor enzime - citocromoxidaza,
succindehidrogenaza;
=acidul arahidonic este precursor al prostaglandinelor i particip la
formarea tromboxanului A2 i a prostaciclinei (substane cu rol n controlul tonusului vaselor
sanguine).
Acizii eseniali se divid n felul urmtor:
-acizi grai 6 - acidul linoleic i arahidonic;
acizi grai 3 - acidul linolenic, eicosapentaenoic, docosahexaenoic.
Acidul arahidonic i eicosapentaenoic servesc la sinteza unor compui cu numele de eicosanoizi ce
au diverse roluri n organism: afecteaz formarea trombilor; influeneaz creterea i scderea
presiunii sanguine; regleaz nivelul lipidelor sanguine; au rol n rspunsul imun.
Un eicosanoid format din acizi grai 6 poate determina trombi i vasoconstricie, coboar
nivelul colesterolului prin degradare rapid. Un eicosanoid format din acizi grai 3 nu produce
vasoconstricie i coboar nivelul colesterolului prin scderea disponibilitii de transport a
acestuia.
Grsimile alimentare stimuleaz contraciile cilor biliare i dau gust bun
mncrurilor.
Preparatele grase scad motilitatea stomacului i trec lent n duoden.
Colesterolul reprezint: un precursor al bilei; materia prim pentru hormoni sexuali i
ali hormoni; la nivelul pielii este transformat n vitamin D sub aciunea razelor solare; o
component a fiecrei celule; intr n structura celulelor creierului i a celor nervoase.
13.Raia de lipide i efectele consumului neadevat, surse
Jumtate pn la 2/3 din lipidele alimentare sunt consumate sub form de substane grase, restul
fac parte din alimentele mixte (carne, lapte).
Raia de lipide nu trebuie s depeasc 30 - 35% din numrul total de calorii zilnice, iar 1/2 - 1/3
din ele trebuie s fie reprezentate de uleiurile vegetale bogate n acizi grai eseniali.

Aportul de lipide va ajunge la 20% din energia consumat la sedentari, persoane n vrst, obezi,
pacieni cu dislipidemie, cu insuficien hepato-pancreatic, cu alte afeciuni ale cilor biliare, cu
enterite sau sindroame de malabsorbie.
Aportul de lipide crete la 35% din caloriile dietei la copii i adolesceni, la adulii cu cheltuial
mare de energie ( ce lucreaz n condiiide vnt, umezeal sau frig).
Exprimat n grame raia de lipide este: -0,7 - 1 g/kg/zi la adultul sedentar;
-1 - 1,5 g/kg/zi la aduli;
-2 g/kg/zi la copii.
14. Glucidele: clasificare.
Compoziie, clasificare, proprieti - glucidele utilizate de ctre om sunt monozaharidele,
dizaharidele i polizaharidele.
Monozaharidele - pentozele sunt prezente n cantiti mici i fra importan energetic. Riboza i
dezoxiriboza sunt componente ale acizilor nucleici, fiind prezente n toate organismele animale.
Arabinoza i xiloza intr n structura pectnelor i gumelor.
Hexozele sunt prezente n alimente sub form de glucoz, fructoz i galactoz. Glucoza este
sintetizat de frunzele plantelor verzi i asigur energia celulelor. Din glucoz se sintetizeaz
fructoz prin rearanjri ale atomilor din molecul. Galactoza este parte component a zahrului din
lapte.
Dizaharidele sunt reprezentate de zaharoz, maltoz i lactoz. Zaharoza rezult prin rafinarea
sucurilor din trestia de zahr sau din sfecla de zahr i conine o molecul de glucoz i una de
fructoz. Maltoza apare prin descompunerea amidonului i conine dou molecule de glucoz, n
timp ce lactoza conine o mlecul de glucoz i una de galactoz.
Polizaharidele pot fi de origine vegetal sau animal.
Amidonul reprezint forma de depozitare a glucidelor n plante. Granulele de amidon conin dou
polizaharide derivate din glucoz reprezentate de amiloz i amilopectin.
Dextrinele reprezint produii de degradare ai amidonului.
Celuloza este tot un polimer al glucozei rezistent la hidroliza acid sau enzimatic. Animalele
ierbivore o pot degrada, dar omul nu are aceast posibilitate, astfel c fibrele celulozice trec
nedigerate, fiind eliminate prin scaun sau dezintegrate prin fermentaie microbian. Exista unele
celuloze "dure" ce sunt nedigerabile i altele "moi"(hemicelulozele) ce pot fi parial descompuse
i utilizate de cre organism.
Alte polizaharide vegetale sunt inulina, gumele i mucilagiile, pectinele.
Glicogenul din ficat este echivalentul animal al amidonului.
Mucopolizaharidele se gsesc n organismele animale, contribuind la formarea substanei
fundamentale extracelulare a esuturilor conjunctive.
15. Glucidele: rolul glucidelor n organism i efectele carenei
Glucidele reprezint principalii furnizori de energie pentru organismul uman ,oferind
4,0 Kcal pe gram. In interiorul celulei molecula de glucoz se scindeaz n dou fragmente i
elibereaz energie. Cele dou fragmente rezultate se pot uni pentru a forma glucoza sau se
scindeaz n fragmente din ce n ce mai mici. In condiiile deficitului de glucide organismul poate
folosi proteinele i lipidele pentru a le produce. Din pcate n momentul folosirii lipidelor apar
produi neobinuii de descompunere (corpi cetonici). Insulina faciliteaz ptrunderea glucozei n

celule, n timp ce glucagonul i adrenalina au o aciune antagonic. Creierul, sistemul nervos

periferic i hematiile folosesc glucoza ca unic surs de energie. In situaii de hipoxie esuturile
prefer glucoza fa de acizii grai deoarece aceasta conine mai mult oxigen raportat la atomii de
carbon.
Glucoza este un tonic pentru celula hepatic ce este intens solicitat n reacii
anabolizante i catabolizante.
Intr n structura acidului glucuronic i hialuronic, a condroitin i mucoitin sulfatului,
a heparinei, a acizilor nucleici, a imunipolizaharidelor i a factorului intrinsec Castle.
Glicuronoconjugarea este o modalitate de lupt a oganismului fa de aciunea unor
substane endogene i exogene. Acetilarea este un alt mijloc de detoxifiere a organismului.
16.Fibrele alimentare:rolul in organism si efectele consumului neadecvat
Fibrele sunt polizaharide formate din glucoz, cu legturi ntre moleculele de glucoz ce nu pot fi
desfcute de enzimele digestive. Ele au n organism o serie de efecte:
=dau senzaie de saietate i scad aportul energetic;
=previn constipaia i infecia bacterian a apendicelui;
=stimuleaz musculatura tractului digestiv prevenind apariia diverticulozei i a hemoroizilor;
=scad riscul imbolnvirii inimii i a arterelor
=reducerea colesterolului ( fibrele insolubile leag sterolii, iar cele solubile pot inhiba producerea
acestora);
=imbuntesc aportul de glucoz, chiar la persoanele cu diabet;
=pectinele formeaz geluri i ntrzie golirea gastric i intestinal;
=absorb i inglobeaz substane organice;
=scad coeficientul de absorbie al substanelor nutritive prin accelerarea tranzitului i formarea
pereilor greu de ptruns de ctre enzimele digestive;
=constituie substrat favorabil pentru dezvoltarea florei de fermentaie ce particip la sinteza
vitaminelor din grupul B.
Excesul de fibre alimentare are efecte duntoare deoarece: ele transport apa n afara
organismului producnd deshidratare; pot limita absorbia fierului; pot lega calciul i zincul
determinnd eliminarea lor din organism; unele fibre interfer cu folosirea carotenului.
17. Acoperirea necesarului de glucide in functie de tipul surselor alimentare
Glucidele trebuie sa acopere 50-68% din ratia alimentara . Pe masura ce standardul economic
creste, exista o tendinta de scadere a procentului de glucide din ratie, in avantajul proteinelor si a
lipidelor. In cadrul glucidelor se remarca o diminuare a cantitatii aduse prin cereale, leguminoase,
legume si crestrea proportiei de zahar si a produselor indulcite cu zahar. Produsele de faina alba si
orez decorticat inlocuiesc aproape total pe cele preparate din seminte integrale sau faina neagra.
Consumul sporit de zahar si produse zaharoase favorizeaza caria dentara.
Zahar...99glucide; bomboane..89-90, miere de albine..70-80, faina, arpacas, orez, paste
fainoase..70-75, dulceturi, gemuri, jeleuri..55-75 zaharoza, ciocolata..50-60, fasole, mazare
uscata..50-55, paine alba..53, paine integrala..48, prajituri..20-40, cartofi..19, struguri..17, fructe
proaspete..8-15, legume proaspete..4-8, lapte..4,8
18. Calciul: absorbia

CALCIUL - se gsete n organismul uman n cantiti de 1100 - 1400g.

Absorbia - se realizez n duoden i n prima poriune a jejunului n proporie de 20 - 40% printrun mecanism de transport activ. Coeficientul de utilizare digestiv depinde de necesarul
organismului, de cantitatea existent la un moment dat n lumenul intestinal i de o serie de ali
factori favorizani sau defavorizani. Calciul sub form ionic este transportat prin mucoasa
intestinal legat de protein specific, a crei formare n celulele epiteliale este dependent de
vitamina D.
Absorbia calciului este favorizat de urmtorii factori: aciditatea gastric normal; prezena
vitaminei D, a lactozei, a acidului lactic, a acidului citric, a aminoacizilor i a srurilor biliare.
Reducerea utilizrii digestive a calciului este realizat de urmtorii factori: excesul de fosfor, acid
oxalic, acid fitic sau grsimi; hipoaciditatea gastric; raportul Ca/P subunitar.
-

19. Calciu: rol n nutriie i efectele carenei

Calciul se concentreaz n oase i dini n proporie de 99% ndeplinind un rol plastic.
Scheletul animalelor este alctuit din proteine pe care se depoziteaz calciu insolubil. n majoritate
proteinele sunt reprezentate de colagen , dar sunt prezeni i proteoglicanii ( mucoproteine i
mucopolizaharide) ce conin glucide. Elementele minerale sunt reprezentatede hidroxiapatit i
cantiti mici de sruri de magneziu i sodiu.
Mineralizarea scheletului ncepe n perioada de via intrauterin (luna a V-a) i continu dup
natere pn la 20 ani. Odat cu naintarea n vrst activitatea demolatoare devine dominant i
apare osteoporoza. In dini turnoverul calciului este foarte lent.
Din cantitatea de calciu existent n organism 1% se gsete n esuturile moi i
ndeplinete roluri importante:=intervine n coagularea sngelui prin catalizarea transformrii
protrombinei n trombin;
=activeaz o serie de enzime- labferment, tripsin, lipaz,
fosfataz alcalin, colinesteraz;
=activeaz facorul intrinsec Castle i faciliteaz absorbia
vitaminei B12;
=particip la mecanismul contraciei musculare i la reglarea
permiabilitii membranare;
=are efecte simpaticomimetice n antagonism cu potasiul ce
acioneaz parasimpaticomimetic;
=mpreun cu magneziul scade excitabilitatea neuromuscular;
=particip la meinerea echilibrului acido-bazic.
Nivelul calcemiei este reglat de aciunea a 3 hormoni: hormonul paratiroidian i forma activ a
vitaminei D care cresc calcemia; calcitonina ce scade nivelul calciului din snge.
Efectul hipercalcemiant al parathormonului i al vitamnei D se realizez prin creterea absorbiei
n intestin i a reabsorbiei calciului din tubii renali i prin mobilizarea acestuia din oase.
Calcitonina acioneaz prin inhibarea activitii osteoclastelor.
Carena de calciu are drept consecin rahitismul la copil i osteomalacia sau osteoporoza la adult.
Hipercalcemia apare la copiii ce au primit cantiti mari de vitamin D, ea manifestn-du-se prin
tulburri gastrointestinale i de cretere, ntrziere mintal marcat. La adult hiperalcemia apare ca
rezultat al hiperparatiroidismului sau a dozelor mari de vitamin D.
20.Calciul: necesarul organismului i sursele alimentare.

Necesarul de calciu - este diferit n funcie de vrst:

0,8 g/zi la adult;
1,2 g/zi la copii ntre 10 - 12 ani;
1,4 g/zi la biei ntre 14 - 18 ani;
1,3 g/zi la fete ntre 14 - 18 ani.
Sursele alimentare - Laptele i brnzeturile reprezint sursa principal, datorit coninutului
ridicat n acest element i condiiilor favorabile pentru absorbie.
Cantiti mai mici de calciu i cu un coeficient de utilizare mai redus dect n lapte sunt aduse de
legume ( n special cele frunze- varz, gulii) i de fructe.
21.Magneziul: rolul in nutritie si efectele carentei

Rolul n nutriie i efectele carenei

Magneziul ia parte la formarea oaselor i a dinilor.
O serie de enzime importante cum ar fi carboxilaza, coenzima A, fosfoglucomutaza
acioneaz mai bine n prezena magneziului; este un activator al fosfatazelor.
Sub form ionizat activeaz enzimele care intervin n metabolismul glucidelor, are
rol n contracia muscular normal i n transmiterea impulsurilor nervoase, deprim
excitabilitatea neuro-muscular.
Contribuie la meninerea echilibrului acido-bazic i la reglarea secreiei hormonului
paratiroidian.
Echilibrul dintre calciu i magneziu trebuie respectat deoarece aportul crescut de calciu fra
creterea proporional a aportului de magneziu produce o caren relativ de magneziu.
Deficiena de magneziu poate apare ca rezultat al unui aport neadecvat, a vrsturilor, diareei,
alcoolismului, a malnutriiei proteice. Semnele clinice ce apar n deficena de magneziu sunt
reprezentate de : slbiciune, confuzie, n caz extrem convulsii, micri musculare bizare,
halucinaii, dificulti la nghiit. La copii apare o diminuare a creterii.
Hipermagnezemia se caracterizeaz prin : sete, senzaie de cldur, anorexie, scdere n greutate,
diminuarea tonusului muscular i a excitabilitii nervoase, depresie.
22. Magneziul: raia i sursele alimentare.
Raia - nevoile zilnice sunt de 350 mg pentru brbai, 300 mg pentru femei, iar n sarcin i
alptare cresc la 450mg.
La copii nevoile zilnice sunt de 40 - 70 mg pn la 1 an, 150 mg la copilul precolar, 250 mg la cel
colar.
Sursele alimentare - Magneziul este un constituient al clorofilei fiind prezent n cantiti mari n
legumele verzi -salat, spanac, urzici, ceap verde, ptrunjel, mrar. In afar de grsimi i zahr,
toate alimentele conin magneziu, astfel c fenomenele de caren apar doar n unele stri
patologice: alcoolism cronic, diaree, ciroz hepatic, malnutriie proteo-caloric.
sub forma ionizata activeaza enzimele ce intervin in metabolismul glucidelor si respiratia
celulara.
-deprima excitabilitatea neuro-musculara;

-reglarea secretiei PTH;

-hipermagnezemia acuta inhiba secretia PTH ca si hipercalcemia;
-ech. Ca/Mg trebuie respectat;
-Mg se mobilizeaza mai lent din oase.
Simptomele deficitului: apatie, astenie musculara, tetanie si convulsii. Sunt asemanatoare
cu cele din hipocalcemie, de aceea diferentierea se face din determinarea serica a celor 2
cationi. Diareea prelungita poate duce la hipomagnezemie.
Hipermagnezemia: sete, senzatie de caldura, anorexie, scadere in greutate, diminuarea
tonusului muscular si a excitabilitatii nervoase, depresie, fibrilatie atriala.

23.Potasiul: Rolul n organism i efectele aportului neadecvat

Potasiul se gsete n lichidul intracelular n cantiti de 30 de ori mai mari dect n
plasm. El particip la meninerea presiunii osmotice, la meninerea balanei hidrice ntre
compartimentele intra- i extracelular i n echilibrul acido-bazic.
In timp ce sodiul este hidropigen i reine apa n organism, potasiul favorizeaz
eliminarea renal a sodiului i stimuleaz diureza.
In lichidele interstiiale sunt necesare cantiti mici de potasiu pentru transmiterea
excitaiei la nivelul terminaiilor nervoase ale organelor efectoare.
La nivelul muchiului cardiac prezint o aciune antagonic n raport de calciul,
potasiul accelereaz ritmul cardiac n timp ce calciul l rrete.
O parte din potasiu este legat de proteinele celulare i favorizeaz sinteza lor.
Potasiul este necesar pentru activarea unor enzime, printre care i a acelora ce
contribuie la sinteza glicogenului din glucoz.
Depleia de potasiu poate apare n condiii de vrsturi repetate sau diaree, la pacienii ce folosesc
diuretice, la cei tratai cu perfuzii repetate cu glucoz. Insuficiena de potasiu se manifest prin :
oboseal, grea, vrstur, hipotonie muscular, confuzie mintal, paralizie la nivelul musclaturii
intestinale, aritmie cardiac, modificri ale EKG i chiar oprirea inimii n diastol.
Excesul alimentar de potasiu nu apare, el poate fi consecina unei afeciuni renale, a insuficenei
suprarenale, a administrrii parenterale de cantiti mari de potasiu. Hiperpotasemia se manifest
prin parestezii, modificri ale ritmului respirator i cardiac ce pot merge pn la oprirea inimii n
sistol.
24.SODIUL - rolul n organism i efectele consumului neadecvat

Rolul n organism i efectele carenei

Legtura sodiului cu presiunea sanguin este bine cunoscut. Dac concentraia
sanguin a sodiului crete, setea va duce la ingestia ridicat de ap pn ce rata sodiu - ap este
constant.
Dac concentraia sanguin de sodiu scade, apa i sodiul trebuie s fie completate
pentru a se evita dezechilibrul acestora.
Transportul activ al ionilor de sodiu din celul se realizeaz cu ajutorul a dou "pompe":

-primul tip de pomp realizeaz transportul ionilor de sodiu n afara celulei i al celor de potasiu
in interiorul acesteia - este vorbade pompa neutr conjugat;
-al doilea tip de pomp realizeaz doar transportul ionilor de sodiu n afara celulei i poarta
numele de pomp electrogen.
Carena de sodiu se realizeaz la persoanele ce transpir mult, iar efectele scderii sunt
reprezentate de: sete puternic, deshidratarea tegumentelor i a mucoaselor, hemoconcentrare,
oboseal, crampe musculare, cefalee i semne de colaps vascular.
Excesul de sodiu consumat duce la retenie de ap n organism, ceea ce are efecte negative asupra
aparatului cardio-vascular.
25.Clor: rol n nutriie, efectele carenei, necesar zilnic.
Rolul n organism i efectele carenei
- Alturi de sodiu, potasiu i ali electrolii clorul intervine n meninerea presiuni osmotice, a
echilibrului acido-bazic, a balanei hidrice, ntre diferitele compartimente tisulare i umorale.
- Schimburile de clor ce au loc ntre hemati i plasm favorizeaz fixarea i cedarea de ctre
hemglobin a oxigenului i bioxidului de carbon, ceea ce determin reducerea modificrilor de
pH.
- Clorul particip la formarea acidului clorhidric din sucul gastric.
Raia - se consider c 4 - 5 g clor pe zi sunt suficiente pentru nevoile adultului.
26.Sulful: rolul n organism i efectele carenei.
Rolul n nutriie i efectele carenei
- Atomul de sulf se gsete n doi aminoacizi dintre care unul este esenial ( metionina) i altul
neesenial (cisteina). Ali doi compui sulfurai deriv din cistein : cistina format prin legare de
tip disulfur (-S-S-) a dou molecule de cistein; glutationul ce rezult din combinarea unei
molecule de cistein cu acid glutamic i glicocol.
-Aceti compui sulfurai sunt importani prin proprietile lor oxidoreductoare. Foarte activ
este gruparea -SH a cisteinei ce se oxideaz i trece n forma disulfhidric (-S-S-), ce reprezint
elementul esenial in structura teriar a proteinelor.
-Sub forma mucopolizaharidelor (condroitinsulfat i mucoitinsulfat) ia parte la formarea
cartilajelor, oaselor, tendoanelor, a pielii.
-Sunt bogate n sulf cheratina (din pr, unghii, piele), sulfolipdele, substana alb a sistemului
nervos, insulina, heparina, coenzima A.
-Din catabolismul compuilor organici cu sulf rezult acid sulfuric ce este neutralizat i excretat n
urin. Prin acidul sulfuric format organismul are posibilitatea s conjuge mai muli metabolii
( substane chimice cu potenial toxic) pe care i va transforma n compui mai puin toxici.
27.Fosforul: rolul n nutriie i efectele carenei.
Rolul n organism i efectele carenei
- Fosforul este compusul esenial al acizilor nucleici, astfel c particip la formarea
nucleoproteinelor.
- Are rol n sinteza fosfoproteinelor i a fosfolipidelor ce intr n structura celulelor i a
membranelor celulare.

- Fosforul particip la procesul de fosforilare, etap esenial n absorbia intestial i n

metabolismul intermediar al grsimior i glucidelor.
- Moleculele macroergice (ATP, ADP, GTP, GDP) conin fosfor.
- Majoritatea vitaminelor din grupul B sunt active numai dup combinarea cu acidul fosforic
(tiaminpirofosfat, flavinmonoucleotid, flavinadenindinucleotid, piridoxalfosfat, nicotinamidadenin-dinucleotid, nicotinamid-adenin-dinucleotid-fosfat ).
- Fosfaii anorganici particip la sistemele tampon, prin care se asigur meninerea constat a
pH-ului.
Fosfaii reprezint un constituent major al
tuturor celulelor vegetale i animale, astfel c
fosforul este prezent n toate alimentele naturale. Deficiena primar de fosfor nu este cunoscut la
om, iar cea secundar apare la cei ce urmeaz tratamente cu cantiti mari de antacizi (hidroxid de
aluminiu). In acest caz fosfaii din diet sunt legai i nu se absorb.
28.Fierul: absorbia i eliminarea.
FIERUL - organismul adultului conine aproximativ 3,5 - 4 g fier pentru brbat i 2 - 3 g pentru
femei. Aproximativ 20 - 30% din fierul total se afl depozitat sub form de feritin sau
hemosiderin n ficat, splin i mduva oaselor. Din restul de fier, majoritatea (80%) se gsete n
hemoglobin i enzimele celulare ce conin fier.
Absorbia i eliminarea - absorbia fierului se face, n special, n duoden i n prima parte a
jejunului, n cantiti mai mici n stomac i ileon. Factorul esenial ce regleaz intensitatea
absorbiei este nevoia de fier a organismului. Cnd nevoia este mai mare apare creterea
procentului de fier ce se absoarbe.
Fierul bivalent se absoarbe mai bine dect cel trivalent. Acidul clorhidric are un rol important n
absorbie, el extrage fierul prin solubilizare din substanele organice i faciliteaz reducerea
fierului trivalent existent n alimente n form bivalent absorbabil. Vitamina C este de asemenea
un reductor al fierului i exercit o aciune favorabil asupra absorbiei. Persoanele bolnave de
ulcer i care folosesc antacide dezvolt uor anemie prin deficien de fier.
Fierul din carne, pete se absoarbe mai bine dect cel de provenien vegetal, deoarece este sub
form bivalent (fier heminic). Produsele de origine animal asigur absorbia fierului prin
formarea , n intestin, de complexe solubile cu aminoacizii.
Cerealele sunt bogate n fier, dar acesta este puin absorbabil, probabil datorit prezenei fitailor.
In alimentele vegetale fierul este prezent sub form de complexe non-hem ( fier trivalent).
Absorbia fierului anorganic este crescut de zaharuri, acid citric i amine, dar cel mai important
promotor al absorbiei fierului este acidul ascorbic.
Acidul fitic, acidul oxalic, cantitile mari de fosfai i celuloz determin scderea coeficientului
de utilizare al fierului ( prin formarea unor compui puin solubili sau prin accelerarea tranzitului).
Fierul circul n snge legat de o -globulin denumit transferin (siderofilin). Incorporarea
acestuia n transferin implic transformarea fierului bivalent n fier trivalent, proces catalizat de
ceruloplasmin.
29. Fierul: rol n nutriie i efectele carenei

Cei patru atomi de fier din molecula hemoglobinei se combin cu oxigenul n cantiti
variabile dup presiunea gazului, deci fierul este un purttor al acestuia din atmosfer spre
esuturi. Oxigenul ataat la atomii de fier din mioglobin este depozitat n muchi.
In al doilea rnd fierul feric i feros din citocromi realizeaz schimbul de electroni,
ceea ce este esenial pentru procesele de oxidoreducere i n metabolismul intermediar. Toate
celulele organismului folosesc oxigenul ce se combin cu carbonul i hidrogenul, elemente
eliberate n timpul descompunerii nutrienilor. Fierul intr n structura multor enzime ce particip
la calea metabolic energogen.
Organismul face economie de fier, pierznd cantiti mici prin urin, fecale, piele i fanere. Zilnic
se folosesc pentru sinteza hemoglobinei aproximativ 20 mg fier, n timp ce fierul pierdut din
organism este de aproximativ 1 mg.
Carena de fier se manifest clinic prin anemie hipocrom microcitar. Globulele roii conin
puin hemoglobin i devin incapabile s transporte suficient oxigen pentru a se acoperi necesarul
energetic al celulelor.
30. Vitamina A: rolul n nutriie i efectele carenei.
VITAMINA A - retinolul este forma principal de vitamin A din hran i se numete vitamina A1.
Vitamina A2 este 3-dehidroretinolul i are jumtate din aciunea biologic a retinolului.
Provitaminele A (de origine vegetal) sunt , i -carotenul. Criptoxantina este, de asemenea, o
provitamin A. -carotenul este larg rspndit n vegetale, iar la nivel intestinal el va fi scindat n
dou molecule de retinol.

Rol n nutriie i efectele carenei

Aciunea fiziologic se desfoar n principal pe trei direcii: asupra creterii; asupra funciei
normale a vederii; la nivel epitelial.
Vitamina A ia parte la creterea osoas. La copii diminuarea creterii reprezint un
semn precoce al coninutului redus de vitamin A n organism.
Cea mai obinuit funcie a vitaminei A este asupra vederii. Vitamina are rol n
perceperea luminii la nivelul retinei i n meninerea sntii corneii. Cnd lumina ajunge la ochi,
ea trece prin cornee i lovete celulele retinei, decolornd multe molecule de rodopsin. Rodopsina
conine forma cis a retinalului (aldehida retinolului), dar la lumin se descompune i trece n forma
trans (aldehid) i opsin. Vitamina se reunete cu pigmentul, dar o cantitate de vitamin este
distrus i trebuie nlocuit prin aport alimentar.
Deficiena de vitamin se poate manifesta la nivelul ochiului i prin acumularea de
cheratin ce ntunec corneea.
In deficiena de vitamin A celulele epiteliale se aplatizez, se aglomereaz,
suprafaa devine cheratinizat, epiteliul i endoteliul se pluristatific i apoi se descuameaz.
Modificrile ncep la nivelul mucoasei conjuctivale care se ngroa, se usuc, apar zone de
cheratinizare (cheratomalacie).
In lipsa vitaminei tegumentele devin uscate, se ngroa, apar descuamaii. Celulele
cheratinizate astup glandele sebacee i se acumuleaz n jurul foliculilor piloi , dnd aspect de
piele de gin. Uscciunea tegumentelor se explic i prin scderea sebumului datorit
metaplazerii celulelor glandelor sebacee.
Vitamina contribuie la prevenirea apariiei cancerelor. O piele sntoas este
capabil s ntrerup procesele prin care s-au declanat cancerele.

Vitamina A este esenial pentru funcia de reproducere, rspunsul la stress, pentru

metabolism, funcionarea sistemului nervos, imunitate, hematopoiez.
Vitamina contribuie la troficitatea epiteliului genital. Deficiena produce la femei:
moartea embrionului, avortarea lui, naterea unor fei cu malformaii congenitale ( bucale, oculare,
genitale, renale).
Aceeai vitamin contribuie la formarea smalului dentar i buna funcionare a
ficatului, tiroidei i altor organe.
Hipovitaminoza A - carena primar de vitamin exist doar n rile subdezvoltate.
Carena secundar apare n ciroz, icter obstructiv, sprue.
Cele mai sensibile la caren sunt celulele tractului respirator superior, ale corneei i ale pielii.
Insuficiena vitaminei afecteaz proteino i osteogeneza, creterea animalelor i, n general, d
perturbri la nivelul ntregului organism.
Hipervitaminoza A - se manifest prin pigmentare galben a tegumentelor, fenomene de
intoxicaie ( cefalee, iritabilitate, anorexie, vrsturi, prurit, cderea prului, fragilitate i dureri
osoase, hepatosplenomegalie).
31. Vitamina A: necesarul zilnic i sursele alimentare.
Necesarul de vitamin A - cantitatea de vitamin A necesar pentru o persoan este proporional
cu greutatea corporal, iar aporturile n exces sunt depozitate, n special n ficat.
1 U.I . = 0,3 g de retinol sau 0,6 g de -caroten.
Necesitile sunt apreciate n felul urmtor:
-4000 U.I pentru femeia adult;
-5000U.I pentru brbai i femeia care alpteaz;
-1000 - 2000 U.I. pentru copii i adolesceni.
Sursele alimentare - sursele principale sunt reprezentate de ficat ( mai ales cel de pete), laptele
gras, produsele din lapte gras, glbenuul de ou, petele gras.
Carotenii se gsesc n alimentele de origine vegetal: morcovi, frunze verzi ( spanac, urzici, mrar,
ptrunjel), ardei gras, gogoari, tomate, sfecl.
32. Vitamina D: rolul n nutriie i efectele carenei.
VITAMINELE D - n acest grup intr cteva substane cu stuctur sterolic, care au un efect de
prevenire i combatere a rahitismului i osteomalaciei. Pentru nutriia uman sunt importante
vitaminele D2 i D3.
Vitamina D poate fi sintetizat la nivelul pielii pornind de la 7-dehidrocolesterol, care sub aciunea
radiaiilor ultraviolete se transform n colecalciferol sau vitamin D3. Cnd cantitatea de vitamin
D3 endogen este insuficient se recurge la aportul exogen, vitamina D3 fiind prezent n
alimentele de origine animal.
Organismul folosete i vitamina D2 sau ergocalciferol prezent n alimentele vegetale.
Rolul n nutriie i efectele carenei

Vitamina D funcioneaz ca hormon i mpreun cu hormonul paratiroidian i calcitonina

contribuie la reglarea metabolismului calciului i a fosforului.
Promoveaz absorbia calciului n intestinul subire superior, prin inducerea sintezei
unei proteine specifice, care leag calciul n celulele epiteliale.
Faciliteaz absorbia fosforului prin stimularea mecanismului de transport al fosfailor
n celulele epiteliale.
Acioneaz asupra osului, pentru a mobiliza calciul n circulaie ( se cere i prezena
hormonului paratiroidian).
Elibereaz fosforul din compuii organici ( fenomen ce depinde de fosfataza alcalin,
care la rndul su este reglat de vitamina D).
Contribuie la formarea complexului calciu-fosfor, precursor mineral al osului,
intevine n depozitarea fosfatului de calciu n esutul osos i n eliminarea renal a calciului i
fosforului.
Carena de vitamin D duce la absorbia defectuoas a calciului i a fosforului n intestin, i deci
la lips de calcifiere a oaselor i dinilor. Apar o serie de semne clinice ca: ntrzieri n dezvoltare,
hipotonie muscular, transpiraii, tendin la convulsii n stri febrile. La copi apare rahitismul, iar
la adult osteomalacia ( denumit i rahitismul adultului).
Vitamina D este cea mai toxic dintre toate vitaminele. Simptomele de intoxicaie includ: diaree,
cefalee, grea. Dac supradozarea persist se produce depunerea de calciu n esuturile moi (inim
i alte organe vitale). Dac depunerea de calciu se realizeaz la nivelul aortei consecina poate fi
fatal.
33. Vitamina D: necesarul zilnic i sursele alimentare.
Raia - activitatea vitaminei se exprim n uniti internaionale (U.I.):
1 U.I. = 0,025 g de vitamin D cristalizat.
Nevoile pentru aduli n climatul nostru sunt de 100 U.I./zi. Se estimeaz c adultul care i
desfoar o parte din activitate n aer liber, nu are nevoie de aport suplimentar de vitamin
Pentru sugari i copii mici se recomand un aport de securitate de 400 U.I./zi, n caz de alimentaie
artificial i expunere limitat la soare necesarul crete la 800 U.I./zi.
La copii peste 7 ani i la adolesceni sunt suficiente 100 - 200 U.I./zi.
In perioada de sarcin ( mai ales n primele luni) femeia trebuie s primeasc 600 U.I./zi, iar n
timpul alptrii cte 600 - 800 U.I./zi.
Sursele alimentare - cele mai importante surse de vitamin D sunt: uleiul de pete, untul,
smntna, glbenuul de ou, ficatul i brnzeturile grase.
Precursorii vitaminei D ( ergosterolii) se gsesc n uleiurile vegetale, putnd fi activai prin
iradiere cu ultraviolete.
Laptele nu este o surs bun de vitamin deoarece conine grsimi n cantiti relativ mici, dar
este un vehicul ideal pentru fortificare, deoarece conine n paralel i calciul.
34. Vitamina E: rolul n nutriie i efectele carenei, sursele alimentare.

VITAMINELE E sau TOCOFEROLI

Vitamina este absorbita n proporie de 50 - 70%, este transportata prin caile limfatice si rspndit
in toate esuturile. Stocarea se face la nivelul esutului muscular, adipos, testicule, uter, hipofiza,
suprarenale, pancreas, splina, ficat.
Rolul in organism si efectele carentei
- fiind solubila in grsime vitamina este prezenta in toate membranele celulare si participa la
prevenirea oxidrii destructive neenzimatice a acizilor grai polinesaturai de ctre oxigenul
molecular; exercita un efect antioxidant important in plmni unde celulele sunt supuse la
concentraii ridicate de oxigen; protejeaz membranele globulelor roii de aciunea oxigenului pe
care il transporta; exercita acelai rol asupra globulelor albe sanguine; protejeaz de distrugere
prin oxidare unele substane liposolubile ca vitamina A;
experimental s-a constata rolul acestei vitamine in meninerea integritii aparatului
genital; in carente se produc modificri degenerative ale celulelor Sertoli din tubii seminiferi,
apare reducerea numrului si a motilitatii spermatozoizilor, ajungndu-se la sterilitate; la sexul
feminin embrionul moare fiind rezorbit sau avortat;
vitamina asigura troficitatea sistemului muscular si a altor esuturi si organe;
participa la unele procese de sinteza cum ar fi cea a acizilor nucleici si la eritropoieza;
ar avea un rol esenial in prevenirea mbolnvirii celulelor, a aterosclerozei si in
protecia hepatica;
argumentele teoretice susin rolul anticanceros al vitaminei.
Surse alimentare - uleiurile vegetale, in special cele din germene de gru, legumele cu frunze verzi
(salata verde), laptele, untul, oule, ficatul si cerealele.
35. Vitamina K: rolul n nutriie i efectele carenei, sursele alimentare .

VITAMINELE K
Este vorba de compui ai naftochinonei cu aciune antihemoragica.
Vitamina K 1 este sintetizata de frunzele plantelor, vitamina K 2 este produsa de bacterii , in
special de cele de putrefacie si se sintetizeaz si in colon, iar vitamina K 3 s-a obinut in laborator
prin sinteza.
Rol in nutrie se efectele carentei
catalizeaz sinteza in ficat a patru factori ai coagulrii: protrombina (II)
proconvertina(VII)
factorul Christmas(IX)
factorul Stuart(X)
- intervine in carboxilarea acidului glutamic din catena -carboxiglutamidului ce asigura legarea
calciului si a fosfolipidelor necesare formarii trombinei;
acioneaz mpreuna cu vitamina D pentru reglarea nivelului calciului sanguin ce
joaca un rol important in coagularea sngelui;
intervine in procesele de oxido-reducere tisulara si in fosforilarea oxidativa.
Vitamina se obine si din sursa nealimentara reprezentata de sinteza intestinala sub aciunea
bacteriilor de putrefacie ( E.coli, Proteus vulgaris, Streptococcus faecalis). Nou-nascutii al cror
tract intestinal nu este populat cu bacterii prezint deficiente vitaminice ca si persoanele care au
luat antibiotice.
Deficienta primara apare la copii fiind foarte rara la aduli.

Deficienta secundara apare in anumite situaii :

-in defecte de absorbie a grsimilor;
-in obstrucia biliara;
-malabsorbia face ca grsimile sa nu fie absorbite;
-administrarea de antibiotice care reduc flora colonului;
-in bolile severe hepatice cnd sinteza protrombinei scade;
-in administrarea antagonitilor vitaminei.
Surse alimentare- legumele verzi (salata, spanac, urzici, mrar, ceapa);
varza, conopida, tomatele;
ficatul, carnea, glbenuul de ou.
36. Vitamina B1: rolul n nutriie i efectele carenei, sursele alimentare.

VITAMINA B1sau tiamina (vitamina antipolinevritica sau aneurina)

Rolul in nutriie si efectele carente
sub forma de tiamin-pirofosfat intervine in metabolismul intermediar al glucidelor
reprezentand cofactorul enzimelor (decarboxilaza) ce produc decarboxilarea acidului piruvic
trecandu-l in acetil-coenzima A si CO2 sau aldehida acetica si CO2;
intervine in decarboxilarea oxidativa a acidului - cetoglutaric produs intermediar din
ciclul Krebs si-l transforma in acid succinic;
intervine in decarboxilarea 2- oxiglutaratului, in ciclul acidului citric si a cetoacizilor;
vitamina este esenial pentru transmiterea influxului nervos mai ales la nivelul
sistemului nervos periferic.
In insuficienta de vitamina se acumuleaz acidul lactic si piruvic ceea ce determina tulburarea
metabolismului glucidic si apariia strii de acidoza ce sunt resimite mai ales la nivelul sistemului
nervos ce folosete glucoza ca unica sursa de energie.
Insuficiena apare in condiii de:
-consum crescut de zahar si produse zaharoase, de produse cerealiere realizate din faina alba,
conserve sterilizate si buturi alcoolice distilate;
-omul i asigura necesarul de vitamina prin sinteza de ctre flora microbiana a colonului, existnd
specii productoare de tiamina si altele consumatoare;
-scoicile si unele specii de peste conin o enzima denumita tiaminaza ce inactiveaz vitamina prin
ruperea legturilor ce exista intre nucleul pirimidinic si cel tiazolic; tratamentele termice
inactiveaz enzima ce are deci putina importanta pentru om.
Semnele carentei sunt reprezentate de:
-depresie nervoasa, oboseala, iritabilitate, instabilitate emoional;
-pierderea apetitului, constipaia atona;
-crampele musculare, nevralgiile, cefalea, insomnia, nevrita cu parestezii, pareze si paralizii,
atrofii ale maselor musculare;
-tahicardia la efort moderat, aritmia, scderea TA.
In prezent forma clasica de boala a devenit o raritate, frecvent ntlnindu-se o forma de boala de
tip "occidental" datorita consumului crescut de produse rafinate.
Copii mici sunt sensibili la deficienta vitaminic, manifestrile de carenta aprnd in situaia in
care sunt alptai de mame ce au un regim srac in vitamina.
Surse alimentare- carne, lapte, oua;
cereale, drojdie de bere, legume.

37. Vitamina B2: rolul n nutriie i efectele carenei, raia i sursele alimentare.

VITAMINA B2 sau riboflavina

Poarta numele de riboflavina datorita asemnaii structurale a unei pari componente cu riboza.
Vitamina este absorbita in partea superioara a intestinului subire.
Rolul in nutriie si efectele carentei
cea mai mare parte a vitaminei din organism se gsete esterificta cu acid fosforic ca
flavinmononucleotid(FMN) si flavinadenindinucleotid(FAD) si intra in structura enzimelor
implicate in reaciile de oxido-reducere; flavoproteinele preiau ionii de hidrogen de la enzimele
niacinice (NAD,NADP) si ii transfera citocromilor;
vitamina este o componenta a aminoacidoxidazelor ce oxideaz aminoacizii si a
xantinoxidazei ce catalizeaz oxidarea purinelor;
intra in compoziia multor enzime fiind implicata in metabolismul glucidelor,
lipidelor si proteinelor.
Carenta de vitamina apare in condiiile unei denutriii proteice, fiind asociata cu avitaminozele B1,
B12, PP. Clinic apare fisurarea comisurilor labiale, aspectul depapilat al limbii, coloraia roiepurpurie a acesteia, dermatita seboreica a pielii fetei, leziuni ale corneei, anaclorhidria, diareea,
dermatoza scrotal sau vulvar, vindecarea dificila a rnilor.
Raia- aportul recomandat este de 0,6 mg/ 1000 kcal;
in sarcina si alptare ajunge la 2,5 - 3 mg/zi;
se recomanda creterea aportului in hipertiroidii, febra, stres, tratament medicamentos
(sulfamide, antibiotice).
Sursele alimentare- ficat, rinichi de vita, peste;
lapte si brnzeturi;
oua;
drojdia de bere;
unele legume(soia, mazre, varza).
Vitamina este larg rspndit in alimente, fiind sintetizata si de ctre microorganismele tubului
digestiv.
38. Vitamina B6: rolul n nutriie i efectele carenei, sursele alimentare.
VITAMINA B6 sau piridoxina
Vitamina se prezint sub trei forme active reprezentate de piridoxal, piridoxol si piridoxamina.
Rolul in nutriie i efectul carentei
vitamina asigura coenzime pentru 60 de reacii de decarboxilare, dezaminare,
transaminare si transsulfurare a aminoacizilor;
enzimele piridoxinice formeaza acidul -aminolevulinic, convertesc triptofanul in
niacina, acidul linoleic in acid arahidonic, desfac glicogenul in glucoza-1-fosfat, determina
biosinteza unor hormoni hipofizari si gonadali;
in prezenta vitaminei glucidele sunt asimilate rapid si este accelerata metabolizarea
glicogenului hepatic;
joaca un rol important in metabolismul lipidic favoriznd aciunea acizilor grai
polinesaturai de prevenire a aterosclerozei.
Deficienta determina apariia urmtoarelor fenomene clinice:

-astenie, cefalee, nervozitate, insomnie, stri depresive, nevrite periferice cu parestezii;

-anemie rezistenta la tratamentul cu fier, hipoproteinemie.
Carenta apare frecvent in cursul tratamentelor cu anticoncepionale sau cu hidrazida acidului
izonicotinic(HIN).
Surse alimentare- ficat, carne;
cereale, fructe, legume.
39. Vitamina B12: rolul n nutriie i efectele carenei, sursele alimentare.

VITAMINA B12 sau cobalamina

Vitamina se gsesc in organism sub mai multe forme reprezentate de deoxiadenosilcobalamina,
metilcobalamina si hidroxicobalamina. Absorbtia vitaminei (factor extrinsec) necesita prezenta
factorului intrinsec
Castle, o glicoproteina secretata de glandele din regiunea cardiei si a
infundibulului gastric. Vitamina se combina cu acest factor fiind transportata in anumite zone din
ileon unde este absorbita.
Rolul in nutriie si efectele carentei
participa la metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor si acizior nucleici; direct
sau prin intermediul acidului folic participa la formarea si transferul radicalilor metil, formil si la
folosirea lor in sinteza bazelor purinice i pirimidinice;
participa la transferul radicalului metil in sinteza colinei, serinei si metioninei;
in mduva oaselor joaca un rol esenial in sinteza AND-ului;
separat joaca un rol biochimic esenial in meninerea mielinei la nivelul sistemului
nervos;
hidroxicobalamina are afinitate pentru cianura, ceea ce reprezint un mecanism de
detoxifiere a persoanelor expuse la cantitile de cianura prezente in fumul de igar;
Carenta de vitamina apare, in special, datorita defectelor de absorbie dect lipsei acesteia din
alimentaie. Deficienta este frecvent secundara absentei factorului intrinsec.
Clinic apare anemie macrocitar, leucopenie, trombocitopenie, tulburri digestive si neurologice.
La nivelul mduvei osoase apar megaloblastele ce transporta o concentratie normala de
hemoglobina. Aceste celule apar datorita formarii limitate a ADN-ului, in timp ce sinteza ARNului este normala.
Sursele alimentare - sunt reprezentate de produsele de origine animala din care se particularizeaz
ficatul. Alimentele de origine vegetala sunt lipsite de vitamina sau o au in cantiti extrem de mici.
40. Vitamina C: rolul n nutriie i efectele carenei.
VITAMINA C sau acidul ascorbic
Structural este vorba de un acid monobazic ce conine patru grupri hidroxil din care doua sunt
unite prin legturi duble. Acidul ascorbic poate ceda doi atomi de hidrogen trecnd in acid
dehidroascorbic cu activitate vitaminic. Plantele si multe specii de animale o sintetizeaz pornind
de la glucoza si alte zaharuri simple. Omul, maimua si cobaiul nu o pot sintetiza de aceea trebuie
sa o primeasc din alimente.
Rolul in organism si efectele carentei
- posibilitatea trecerii reversibile din acid ascorbic in acid dehidroascorbic explica
participarea vitaminei la reaciile de oxidoreducere tisulara deci la procesele eliberatoare de
energie;

- este un agent puternic reductor ce menine in stare redusa glutationul, protejeaz de

oxidare vitaminele A si E, trece fierul trivalent in fier bivalent, protejeaz vitaminele din grupul B;
catalizeaz hidroxilarea prolinei in hidroxiprolin, a lizinei in hidroxilizin, a
triptofanului in serotonina, a colesterolului in acizi biliari;
intervine in producerea i meninerea colagenului, o substan proteica ce formeaz
baza pentru toate esuturile conjunctive din organism; in deficienta de vitamina fibroblastul
sintetizeaza mai puin colagen;
multe substane din alimente sunt protejate in schimbul oxidarii vitamiei;
este importanta pentru producerea tiroxinei;
participa la sinteza hormonilor steroidici corticosuprarenalieni;
in stress scade datorita implicarii in eliberarea hormonilor stress-ului de catre glanda
suprarenala;
inhiba cresterea tumorilor maligne.
Avitaminoza apare la sugarul care nu este alimentat la san si nu primeste vitamina: hemoragii
gingivale, subcutanate, subperiostale, echimoze, epistaxis. La adulti avitaminoza se manifesta prin
astenie, dureri musculare, hemoragii gingivale si perifoliculare, scaderea rezistentei la infectii si la
poluantii chimici din mediu.
41. Sursele alimentare de vitamin C i efectul gastrotehniei.
Sursele de vitamina - sunt reprezentate de fructele si legumele proaspete. Dintre fructe se
particularizeaza coacazele negre, citricele, capsunile, ananasul si bananele. Dintre legume varza,
conopida, spanacul, salata, ridichiile reprezinta o sursa importanta de vitamina. Laptele, carnea,
ouale sunt sarace ca si painea sau cerealele. Unele legume si fructe (castraveti, dovlecei, mere)
prezinta o enzima denumita ascorbicoxidaza ce are capacitatea de a inactiva vitamina. Acidul
ascorbic este usor de distrus.

42. Vitamina PP: rolul n nutriie, raia i sursele alimentare.

Vitamina se gaseste sub forma de acid nicotinic si nicotinamida. Forma activa este nicotinamida ce
provine din convertirea acidului nicotinic.
Rolul in nutritie si efectele carentei
sub forma de nicotinamida intra in structura enzimelor niacinice: nicotinamid-adenindinucleotid(NAD) si nicotinamid-adenin-dinucleotid-fosfat(NADP); prin unire cu apofermenti
proteici coenzimele niacinice formeaza enzime ce participa la multiple reactii de oxido-reducere
prin transfer de hidrogen de pe un substrat pe altul; in lantul respirator preiau ionii de hidrogen din
ciclul Krebs si-i trec enzimelor flavinice care vor fi oxidate de citocromi si citocromoxidaza; in
acest proces se elibereaza energie si se formeaza molecule de ATP;
joaca un rol esential in metabolismul glucidelor, proteinelor, lipidelor si a alcoolului
etilic prin intermediul enzimelor in structura carora intra.
Organismul uman poate sintetiza vitamina pornind de la triptofan in prezenta vitaminelor B2 si
B6.
Carenta de vitamina determina aparitia pelagrei boala caracterizata prin dermatoza suprafetelor
expuse la soare, diaree cronica cu deshidratare, tulburari psihice (insomnie, depresie, obseala,
cefalee, tulburari de comportament).

Ratia - se exprima in echivalent niacinic sau in miligrame; un echivalent niacinc este egal cu 1 mg
de vitamina sau cu 60 mg triptofan; necesarul zilnic este de 6,6 echivalenti niacinici pentru
1000kcal sau 16 - 20 mg pentru adulti si de 23 mg pentru femeia gravida.
Surse alimentare - ficatul, carnea, pestele, preparatele din carne contin vitamina si triptofan;
laptele, branzeturile si ouale au cantitati mici de vitamina dar sunt bogate in
triptofan;
leguminoasele uscate, legumele, fructele si cerealele (cu exceptia porumbului.
Sursele de vitamina sunt alimentare si endogene. Porumbul este pelagrogen deoarece o parte din
vitamina este legata sub forma de niactin, iar zeina este saraca in triptofan.
43. Laptele: compoziia chimic i valoarea nutritiv a laptelui de vac.

Laptele de vac - are culoare alb-glbuie, un gust uor dulceag, miros caracteristic, densitate 1026
- 1034, pH 6,33 - 6,59. Compoziia chimic este urmtoarea:
Proteine - dintre proteinele laptelui (n medie 3,4 g%) cele mai importante sunt
cazeina (2,9 g%), proteinele lactoserului (lactalbumina - 0,4 g%, lactoglobulina - 0,05g%,
lactotransferina - 0,02 g%).
Cazeina este o fosfoprotein combinat cu sruri minerale sub form de fosfocazeinat de calciu i
magneziu. Ea precipit la pH 4,6 (punct izoelectric) formnd micelii mari, iar n prezena acidului
lactic se formeaz acidul cazeinic (coagul) i lactatul de calciu ( soluie). Acest fenomen se
produce n timpul acidifierii laptelui cu acid lactic, format din lactoz, sub aciunea bacteriilor
lactice. Precipitarea se poate produce i sub aciunea unor enzime coagulante (chiag, pepsin).
Acest fenomen st la baza preparrii brnzeturilor.
Proteinele zerului reprezint 17% din proteinele totale ale laptelui de vac, ele fiind bogate n
cistin. Aproape jumtate din aceste proteine sunt reprezentate de -lactoglobulin, iar
-lactogloulinele reprezint aproximativ 20% din totalul proteinelor. Aceste proteine conin mult
triptofan i ali aminoacizi eseniali. Serumalbumina (3 - 5% din proteinele zerului) are proprieti
imunologice asemntoare cu proteinele serului uman.
Substaele azotate neproteice - sunt reprezentate de uree, nucleotide, baze azotate,
acidul orotic, amioacizi liberi. Ele se gsesc n proporie de 5 - 7% n laptele de vac i mai mult
n cel de femeie (15 - 25%). Proporia lor crete n urma aplicrii tratmentului termic, datorit
degradrii substanelor proteice.
Glucidele din lapte sunt neutre (lactoza), azotate (glucozamina, galactozamina), acide
( acizii sialici). Dintre aceste glucide lactoza este cea mai important, ea reprezentnd aproximativ
jumtate din substana uscat, nelipidic a laptelui ( 4,9 g%). Ea se descompune n cele dou
monozaharide componente ( glucoz i galactoz) sub aciunea lactazei intestinale. Absena
lactazei ( congenital sau ca urmare a enteritelor i a neconsumului ndelungat de lapte) produce
tulburri digestive dup ingerarea de lapte dulce, deoarece lactoza ajunge sub aceast form n
intestinul gros, unde favorizeaz dezvoltarea florei de fermentaie. Sub aciunea diferitelor
microorganisme, lactoza poate suferi fenomenul de fermentaie, care se soldeaz n final cu
formarea acidului lactic i a unor substane secundare, ce dau o arom special produselor lactate.
Acidul lactic poate fi transformat de bacteriile propionice, cu formarea bioxidului de carbon i a
acidului proponic, n cadrul fermentaiei propionice (folosit la producerea unor brnzeturi). Sub
aciunea unor germeni anaerobi acidul lactic poate suferi o fermentaie butiric, fenomen ntlnit
n cursul balonrii unor brnzeturi.

Lipidele - laptelui sunt reprezentate de trigliceride (98% din lipide), fosfolipide (0,05
- 0,075%), steride (colesterol i lecitin). Lipidele reprezint n medie 3,6% i sunt grupate n 3
faze distincte reprezentate de: globulele de grsime; membrana care nconjoar aceste globule;
plasma laptelui unde sunt combinate cu proteinele. Din punct de vedere al compoziiei chimice,
ele conin un procent ridicat de fosfolipide, sunt srace n acizi grai polinesaturai i prezint
cantiti mari de colesterol.
Srurile minerale- se gsesc n lapte n proporie de 9 - 9,5%, variaz dup sezon i n
funcie de specie. Ele sunt reprezentate n majoritate de fosfai (Ca, K, Mg), citrai (Na, K, Mg,
Ca), cloruri (Na, K, Ca). Iodul este prezent ntr-o proporie superioar aceleia din alte alimente.
Laptele i brnzeturile reprezint cea mai important surs de calciu, care se gsete n
urmtoarele cantiti: -125 mg/100 ml lapte;
-200 mg % n brnza de vaci;
-500 mg % n telemea;
-700 mg % n cacaval i brnz de burduf,
-900 - 1000 mg % n schwaitzer.
Pe lng cantitatea important, calciul este nsoit de factori care-i favorizeaz absorbia: raportul
supraunitar fa de fosfor ( 1,4); prezena vitaminei D sub form activ; prezena lactozei i a
acidului lactic; prezena citrailor. Laptele este singurul aliment de origine animal ce conine acid
citric liber i citrai. Citratul de sodiu are un rol de solubilizare a fosfatului de calciu favoriznd
absorbia acestuia. Laptele de vac conine mai mult calciu i fosfor dect cel uman, dar raportul
Ca/P este mai mic. Coninutul relativ ridicat de fosfor reduce absorbia calciului n intestin i poate
determina hipocalcemie. Concentraiile sodiului i potasiului sunt mai mari n laptele de vac fa
de cele din laptele uman. Magneziul, sodiul, potasiul confer laptelui proprieti alcalinizante.
Enzimele cele mai importante sunt lipaza, esterazele, fosfataza alcalin, lizozimul,
amilaza, proteaza, xantinoxidaza, peroxidaza, catalaza. Activitatea optim a acestora
se manifest la 40 - 50 C i nceteaz ctre 70 C sau sub 15 C.
Vitaminele - toate sorturile de lapte sunt o surs srac i nesigur de vitamin D.
Cantitatea de vitamin C din laptele uman este de aproximativ 3 - 4 mg/dl, de aceea
scorbutul nu apare la copiii alimentai la sn. Laptele este bogat n vitamin B2, B1,A.
44. Laptele: necesarul zilnic i indicaiile folosirii laptelui i produselor lactate.
PRODUSELE LACTATE ACIDE -sunt reprezentate de laptele acru, laptele acidofil, iaurtul i
chefirul. Laptele acidulat conine toate proteinele, grsimea, calciul i vitaminele laptelui original.
Este un mod sigur de preparare pentru rile n care condiiile de igien sunt precare. Laptele este
fiert i L. acidophillus crete abundent, astfel c nu exist anse de dezvoltare pentru flora
patogen.
BRNZETURILE- sunt derivate din lapte ce se obin prin prelucrarea n diverse moduri a
cheagului derivat din coagularea cazeinei. Coagularea cazeinei din lapte se poate obine n
principal n dou moduri: prin acidifiere sau cu autorul cheagului. Brnzeturile obinute prin
acidifiere lactic se consum de obicei n stare proaspt, iar cele obinute cu autorul chagului
necesit o prelucrare laborioas.
Pentru a reduce coninutul de ap din brnza proaspt este necesar eliminarea zerului, care se
realizeaz prin fragmentarea coagulului presare. Maturarea este o etap important n procesul
tehnologic al brnzeturilor i implic: proteoliz, dezaminare, decarboxilare, lipoliz, degradarea

acizilor grai, glicoliz i fermentarea acidului lactic. Brnzeturile conin cantiti mai mici de
vitamine hidrosolubile i lactoz comparativ cu laptele. Cele mai multe brnzeturi conin 25 - 35
% proteine de nalt valoare biologic. Coninutul de grsimi variaz de la 16 pn la 40%.
Brnzeturile sunt bogate n calciu, vitamin A, vitamin B2.
Valoarea nutritiv a produselor lactate - produsele lactate acide conin elemente nutritive ntr-o
form uor digerabil: cazeina sub form precipitat, lactoza sub form de acid lactic i o cantitate
mare de vitamine B. Acidul lactic care se formeaz este indispensabil pentru activitatea pepsinei
din sucul gastric. Pentru persoanele sntoase constituie un aliment ideal, care prelungete viaa.
Aceste produse sunt recomandate urmtoarelor categorie de persoane:
persoane cu hipoaciditate i anaciditate;
persoane care nu au lactaz;
n bolile hepatice, cardiovasculare, renale;
n obezitate.
Brnzeturile asigur un aport de substae azotoase de 4 ori mai mare dect laptele. In urma
maturrii, ce se desfoar sub aciunea unor microorganisme, se produce o hidrolizare parial a
proteinelor ce trec iniial n albumoze i peptone pentru ca n final s se ajung la aminoacizi, iar
lactoza trece iniial n acid lactic pentru a ajunge n final la acid propionic.
Raia de lapte i brnz i efectele consumului neadecvat
Raiile medii zilnice de lapte sunt: - 1 - 12 ani 400 - 600 ml;
adolesceni 300 - 500ml;
perioada de maternitate 400 - 600 ml;
aduli 250 - 300 ml;
persoane expuse la substane toxice i infeci 500 ml;
persoane n vrst 300 - 500 ml.
Raia zilnic de brnz este cuprins ntre 20 - 60 g. Consumul insuficient al acestui grup de
alimente se manifest prin: creterea incidenei rahitismului; ntrzierea dezvoltrii staturoponderale; diminuarea rezisteni la infeci i substane toxice.
Regimul lactat sau lacto-finos prelungit duce la anemie feripriv i la hipovitaminoz C.
Contraindicaiile laptelui: enterocolite de fermentaie;
colite ulceroase.
45. Carnea: compoziia chimic i valoarea nutritiv, necesarul zilnic, efectele consumului
neadecvat.

Compoziia i valoarea nutritiv

Proteinele - reprezint componentele principale ale esutului muscular la animalul
tnr, reprezentnd circa 80 % din reziduul uscat sau 18 - 22 % din masa integral a acestuia.
Proteinele sarcolemei i ale esutului conjunctiv interstiial sunt reprezentate de colagen, elastin i
reticulin. In spaiile interfibrilare ale esutului muscular se gsesc proteinele protectoare, care
asigur alunecarea fasciculelor musculare (mucine, mucoide). Proteinele miofibrilare formeaz
fracunea insolubil a esutului muscular, ele find reprezentate de actin, miozin, tropomiozin,
contractin, paramiozin, metamiozin. Aceste proteine au un rol important n contractilitatea
muchiului n via i n comportarea acestuia n stadiile de rigiditate i maturare a crnii. Miozina
reprezint 35 % din proteinele musculare i conine toi aminoaczi eseniali ntr-o proporie
echilibrat. Actina reprezint 13 - 14 % din proteinele musculare i prezint un echilibru normal al

aminoacizilor. Proteinele sarcoplasmatice formeaz fraciunea solubil a proteinelor musculare.

Ele sunt reprezentate de miogen, mioglobin, mioalbumin. Proteinele granulelor din sarcoplasm
sunt reprezentate de albumine, globuline, lipoproteine, ribonucleoproteine. Proteinele nucleilor
sunt nucleoproteine i reprezint 50% din substana uscat. Proteinele din carne au o valoare
biologic ridicat, dar aceasta este sczut atunci cnd crete proporia de esutul conjunctiv.
Lipidele din fibrele musculare au rol energetic i plastic (fosfolipidele intr n
componena unor structuri ale fibrei: mitocondri, microzomi, nuclei), sau sunt legate de unele
proteine ale sarcoplasmei i de miofibrile. Grsimile esutului muscular al bovinelor, ovinelor,
cabalinelor i porcinelor conin acizi grai nesaturai ntr-o proporie redus. Grsimile din carnea
de gin i curcan conin mai muli acizi grai polinesaturai, dar nivelurile depind de proporia
acestora n hrana psrilor. Grsimile provenite de la pete se caracterizeaz prin bogia de acizi
grai nesaturai.
Glucidele sunt reprezentate, n special, de glicogen i variaz cu specia animal i
tipul de carne. Dup sacrificare se produce o degradare a glicogenului pe cale glicolitic, se
acumuleaz acidul lactic, scade pH-ul i se formeaz zaharuri mai simple.
Apa variaz ntre 75 - 80%, scade cu vrsta i cu cantitatea de grsime.
Srurile minerale sunt prezente n cantiti cuprinse ntre 0,8 - 1,8 % i sunt
reprezentate de fosfor, calciu, fier, fluor i iod (abundente n carnea de pete).
Vitaminele sunt prezente n proporii importante, n special grupul B. Carnea de porc
este bogat n tiamin, iar nicina este n proporie ridicat n carnea provenit de la diferite
mamifere. Vitaminele liposolubile sunt prezente n carnea gras.
Substanele extractive neproteice- reprezentate de: nucleotide (acidul adenilic, acidul
guanilic, acidul uridilic); baze purinice ( adenina, guanina i derivaii lor de dezaminare - xantina,
hipoxantina); creatina i creatinina; dipeptide ( carnozina i anserina); tripeptide ( glutationul);
aminoacizi liberi.
Substane extractive neazotate - glicogenul, hexozofosfai, zaharurile simple, acidul
lactc i ali acizi organici. Aceste substane imprim un gust specific al crnii.
Raia de carne - n alimentaia raional sunt indicate urmtoarele raii zilnice de carne:
-Copii i adolesceni: - 1 - 3 ani
60g
- 4 - 6 ani
80g
- 7 -12 ani
130g.
-13 - 19 ani
biei 225g
fete
220g.
-Aduli ntre 20 - 25 ani efort mediu
225g
efort mare
250 g
efort foarte mare 270 g.
-Aduli ntre 25 - 65 ani efort mic
200g
efort mediu 225g
efort mare i foarte mare 250 g.
Un regim carenat n carne genereaz riscul apariiei anemiei feriprive, ndeosebi la copii i femei
n perioada maternitii. Consumul exagerat de carne expune organismul la consecinele unui
aport insuficient de lapte i brnzeturi sau alte grupe de alimente.
Petele se particularizeaz printr-un coninut crescut de proteine cu valoare biologic ridicat i
lipide bogate n acizi grai eseniali. Petii grai sunt surse importante de vitamine liposolubile (A
i D). Petii de mare sunt bogai n iod i reprezint o surs bun de fluor. Petii mici pot fi o surs

important de calciu, dac sunt consumai n ntregime. Carnea de pete este ns srac n
tiamin, datorit prezenei tiaminazei, care o degradeaz.
Preparatele din carne se pot clasifica uzual n urmtoarele categorii: preparate din carne tocat
( din carne crud crnai proaspei; tip mezeluri); preparate din carne netocat ( din carne
afumat; specialiti de carne); conserve i semiconserve de carne.
Materiile prime utilizate pentru obinerea preparatelor de carne sunt reprezentate de : carne,
slnin i subproduse ( organe, cap, orici, snge). Alturi de aceste materii prime n preparate se
mai introduc materii auxiliare reprezentate de : ap potabil, clorur de sodiu, zahr, azotit, acid
ascorbic, sruri de sodiu, polifosfai, aromatizani, potenatori de arom, hidrolizate proteice,
derivate proteice.
46. Oule: structura anatomic.
OUALE - cel mai frecvent se consum oule de gin, dar pot fi utilizate ou i de la alte specii
de psri ( ra, gsc, curc, bibilic, porumbel i prepeli).

Structura oului
Dac facem o seciune printr-un ou se disting urmtoarele elemente componente:
cuticula format din substane mucoide uscate, ce acoper coaja la exterior;
coaja de culoare alb, pn la cafeniu, mat, reprezint aproximativ 10,9% din
greutatea oului; ea este strbtut de numeroi pori i este compus din carbonai de calciu (94%),
carbonai de magneziu ( 1,3%), fosfai i substane organice (3 %);
membranele cochifere, una parietal care nvelete coaja i alta visceral care
acoper albuul; ele delimiteaz la partea rotund a oului camera de aer, care se mrete pe
msur ce oul se nvechete;
albuul formeaz o mas vscoas transparent, gelatinoas ce reprezint 57 % din
greutatea oului i conine ap ( 85,8 %), proteine (12,7 %), lipide (0,3 %), glucide (0,33 - 0,55 %),
sruri minerale i vitamine n cantiti mici;
membrana vitelin acoper glbenuul;
glbenuul reprezint 32 % din greutatea oului, este situat n centrul oului unde este
meninut de dou cordoane denumite alaze ce se prind de membranele cochilifere la cele dou
extremiti ale oului; glbenuul conine 50,8 % ap, 16,8 %proteine, 31,7 % lipide, 8 - 15 %
elemente minerale ( fosfor, calciu, fier, sulf, oligoelemente);
discul germinativ este dispus pe suprafaa glbenuului i reprezint embrionul.
47. Oule: valoarea nutritiv i consumul zilnic, efectele consumului neadecvat.
Compoziia chimic a oului
- Proteinele sunt prezente att n albu ct i n glbenu. Proteinele din albu sunt: ovalbumina
( peste 50 % din substana uscat a albuului); fosfoproteina cu grupri SH; ovotransferina ce
leag fierul, cuprul, zincul, cu aciune antimicrobian; ovomucoidul ; alte proteine reprezentate de
lizozim, globulin (cu activitate enzimatic i antibacterian), ovoinhibitor ( cu aciune inhibitoare
asupra tripsinei, chimiotripsinei), avidina care leag biotina la nivelul triptofanului. Proteinele din
glbenu se gsesc, n special, n complexe lipoproteice. Componentele lipoproteice ale
glbenuului au fost separate n dou fraciuni : - o fraciune cu densitate mic, bogat n lipide
reprezentat de lipovitelin;

o fraciune cu densitate mare, srac n lipide reprezentat de fosfovitelin, livetine.

- Glucidele se gsesc n cea mai mare proporie n albu.
- Lipidele oului sunt concentrate mai ales n glbenu, reprezint 70 % din substana uscat a
acestuia. Ele sunt formate din gliceride, fosfolipide ( lecitine, cefaline), steroli. Proporia lipidelor
din ou este constat, coninutul n acizi grai nesaturai i saturai depinde de alimentaia psrilor.
Lipidele din ou au un coeficient foarte mare de utilizare digestiv (se gsesc sub form
emulsionat). Fosfolipidele din ou au un rol important n cretere, iar lecitina acioneaz ca un
factor preventiv al steatozei hepatice, produs de colesterol. Practic oul nglobeaz colesterolul i
antidotul acestuia reprezentat de lecitin.
- Srurile minerale se gsesc mai ales n glbenu. Sulful se gsete n proporie de 50% n
livetin, fosforul intr n compoziia fosfolipidelor, fierul se afl aproape n ntregime n glbenu,
calciul se gsete de 10 ori mai mult n glbenu dect n albu. In albu cel mai bine reprezentat
este sulful. Oligoelementele din ou sunt iod, cupru, mangan.
- Vitaminele sunt bine reprezentate n ou. Vitaminele hidrosolubile se gsesc att n albu (mai
ales riboflavina ) ct i n glbenu. In ou se gsesc cantiti mari de vitamin B1, B2, B12.
Vitaminele liposoluble se gsesc n glbenu (vitamina A, D i E).
- Oul crud conine avidina ce mpiedic absorbia biotinei ( vitamina B 8) la nivelul tractului
digestiv i produce "boala albuului de ou crud" manifestat printr-o dermatoz asemntoare cu
cea din pelagr.
Un aspect important este aciunea acidifiant a oului, prin predominena miliechivalenilor acizi
( combinaii de fosfor, sulf i clor).
Dezavantajele consumului excesiv de ou sunt date de:
bogia n colesterol a glbenuului;
coninutul redus de glucide;
cantiti foarte mici de calciu, dar raportul Ca/P are o valoare acceptabil (fosforul
este legat sub form de fosfai);
lipsa vitaminei C i srcia n vitamin PP;
aciunea hiperkinetic asupra cilor biliare.
Raia i efectele consumului neadecvat
Glbenuul se recomand n alimentaia sugarului ncepnd cu luna a IV a, n amestec cu piureul
de legume. Copii precolari pot consuma jumtate de ou/zi, iar colarii i adolescenii cte 1
ou/zi. Femeia gravid trebuie s introduc n alimentaia sa 4 - 5 ou pe sptmn, iar n perioada
de lactaie cte un ou pe zi. Regimul adultului muncitor poate conine 6 - 7 ou/sptmn, a
celor vrstnici 2 - 4 ou/sptmn.
Datorit efectului excito-secretor redus i fiind uor digerabil i absorbabil, se recomand n diete
de cruare: gastrite hiperacide, stri preulceroase, ulcer gastric, stri posthepatitice, dup
traumatisme.
Digestibilitatea oului este uoar, el necesit o secreie gastric redus i prsete stomacul ntrun timp mai scurt comparativ cu carnea.
Datorit bogiei n lecitine, vitamine din grupul B i proteine de calitate, oul este recomandat n
neuroastenie, surmenaj, la copii cu o dezvoltare lent. Albuul este lipsit de lipide, astfel c el
este recomandat n cura de slbire.
Oule nu se folosesc n ciroze i la persoanele alergice la ou.
48. Legumele: compoziia i valoarea nutritiv, necesarul zilnic, efectele consumului neadecvat.

Compoziie i valoare nutritiva: legumele se particularizeaz printr-un coninut crescut de apa

(75 - 95%), glucide (celuloza este bine reprezentata), vitamine si elemente minerale. Proteinele
sunt prezente in cantiti mari in leguminoasele uscate, iar lipidele sunt bine reprezentate in
seminele oleaginoase.
-Proteinele sunt prezente in cantiti mari in leguminoasele uscate (fasole, mazre, soia). Acestea
conin proteine vegetale ce contribuie la meninerea bilanului azotat. In formele tinere predomina
albuminele care sunt apoi nlocuite de globuline (pe msura maturizrii plantei). Proteinele din
leguminoase uscate se particularizeaz printr-un coninut sczut de metionina, in timp ce
coninutul de lizina este apropiat de cel din carne. In leguminoasele psti se gsesc substane
antienzimatice (tripsininhibitori) care scad degradarea si folosirea proteinelor. Legumele frunza
(salata, spanac) si cartofii conin cantiti destul de mici de proteine cu valoare biologica medie.
-Glucidele cu molecula mica sunt puin reprezentate in legume, excepie face morcovul si sfecla
care sunt bogate in zaharoza. Polizaharidele sunt reprezentate de amidon si celuloza:
amidonul reprezint principala substana de rezerva a legumelor; odat cu creterea
plantelor sporete si proporia de amidon ; coninutul crescut de amidon apare in cartofi, morcovi
si leguminoase uscate;
celuloza este cea mai importanta substana organica din regnul vegetal prin rolul ei de
formare a scheletului de susinere al peretelui celular; de obicei este asociata cu hemiceluloza
(pentozani, xilani) ce sunt polizaharide mixte; celuloza poate fi moale (in dovlecei) sau dura ( in
leguminoase); morcovul conine pectina ce sudeaz membranele celulare intre ele fiind folosit in
terapia antidiareic; alte polizaharide sunt reprezentate de inulina, gume si mucilagii.
-Lipidele sunt slab reprezentate in legume. Fosfatidele se gsesc in cantiti importante (0,1 1,6%), iar dintre fitosteride se remarca prezenta sitosterolului si a stigmasterolului. In unele
legume se gsesc cantiti foarte mici de acizi grai : acidul palmitic, linoleic in fasole, mazre,
spanac.
-Acizii organici se gsesc in legume sub forma de sruri si de derivai ai acestora si influeneaz
gustul si conservabilitatea produselor: acidul citric, malic, tartric, oxalic, succinic, lactic.
-Srurile minerale- calciul se gsete in legume in cantiti importante (varza, conopida, ptrunjel,
mazre, fasole verde), dar absorbia acestui element mineral este mpiedicat de formarea srurilor
insolubile de oxalat de calciu. Fosforul este prezent in cantiti mari, dar sub forma de acid fitic
puin utilizabil. Raportul Ca/P nu este optim pentru absorbia celor doua elemente minerale.
Potasiu se gsete intr-o cantitate mai ridicata dect sodiul, fierul se gsete mai ales in legumele
frunze, iar alte elemente minerale prezente in legume sunt reprezentate de magneziu, sulf, clor,
cupru, iod. Legumele sunt furnizoare de miliechivalenti alcalini, ele ocupnd un loc important in
regimurile alcalinizante.
-Vitaminele sunt sintetizate de plante, motiv pentru care ele se gsesc in cantiti mari in legume.
Vitamina C este bine reprezentata in prile externe ale plantei si in frunze, cantitatea
ei creste progresiv ajungnd maxima la maturitate. In unele legume (castravei, dovlecei,
morcovi) exista enzima denumita ascorbicoxidaza (o metaloenzima ce are in compozita ei cupru)
care oxideaz acidul ascorbic la acid dehidroascorbic si apoi la compui fr activitate vitaminica
(acid dicetogulonic). In legume se gsesc cantiti mari de vitamina B1, B2, B6, PP, acid folic.
Grupul vitaminelor liposolubile este reprezentat de cantiti mari de provitamine:
-carotenoidele si criptoxantina (provitamine A) confer legumelor o culoare atractiva;
-fitosterolii (provitaminele D2) se gsesc in varza, spanac, in frunzele legumelor.

Vitamina E se gsete in special in semine, in legumele oleaginoase si in spanac, salata sau

leguminoase uscate. Vitamina K sub forma fitochinonei se gsete in frunzele verzi (spanac,
salata, varza, conopida) unde este sintetizata.
-Substanele tanante sunt rspunztoare de modificarea culorii legumelor. In aceasta categorie
intra antocianinele (cianidina din varza roie, morcov sau betaina din sfecla), carotenoidele ce dau
legumelor culoare galbena, portocalie sau roie si clorofila care este prezenta in legumele verzi.
-Substanele aromate sunt antrenabile cu vaporii de apa, ele sunt prezente in ceapa, usturoi sau
praz.
-Substantele fitonocide confer legumelor o conservabilitate sporita; in acesta categorie intra
alicina din usturoi si ceapa care are o aciune bactericida asemntoare cu cea a penicilinei.
-Substantele antinutritive-in aceasta categorie intra:
antivitamine -ascorbicoxidaza care distruge vitamina C;
antiminerale -acidul fitic si oxalic ce leag calciul, fierul, magneziul;
antiproteinogenetice -tripsininhibitori;
antitiroidiene -glicozizii tianogenici din varza, gulii, conopida ce mpiedica fixarea
iodului in tiroida.
-Valoarea calorica este foarte redusa, fiind cuprinsa intre 10 si 50 de kcal/100g.
Cartofii conin 75 - 80% apa si ofer 70 - 90 kcal/100g. Proteinele reprezint cam 2g/100 g
produs si au o valoare biologica asemntoare cu cele din oua. Ei conin cantiti mici de elemente
minerale si vitamine, dar reprezint o sursa importanta prin cantitatea mare care se consuma.
Cartoful conine un alcaloid solanina ce are o aciune toxic asupra organismului uman,
manifestat prin:cefalee,vrsturi, diaree,febr, colaps circulator, tulburri neurologice, halucinaii.
Raia de legume variaz cu vrsta: - copii 1 - 6 ani
285 - 340g
7 - 12ani
410 - 500g
- adolesceni biei 550 - 570g
fete
430g
- aduli
brbai 500 - 700g
femei
450g
- btrni
250g
49. Fructele: compoziia chimic i necesarul zilnic, efectele consumului neadecvat.
FRUCTELE
Fructele sunt vegetale care se caracterizeaz prin bogia in apa, glucide cu molecula mica,
celuloza, sruri minerale si arome.

Compoziia chimica si valoarea nutritiva:

-proteinele sunt slab reprezentate (coninutul mediu este de 0,88%);
-glucidele sunt prezente in cantiti ce variaz intre 5 si 20%;
fructoza si glucoza ocupa un loc important; zaharoza se gsete in proporie crescuta
in fructele nemature si scade pe msura coacerii acestora in favoarea fructozei si glucozei ( sub
aciunea invertazei are loc transformarea zaharozei);
coninutul in amidon este crescut in perioada de prematuritate si scade pe msura
maturizrii fructelor;
celuloza se gsete n cantiti cuprinse intre 0,5 si 2%, n combinaie cu

hemicelulozele ( pentozanii din mere, gutui, zmeura), gumele si substanele pectice; substanele
pectice participa la sudarea membranelor celulare intre ele avnd un caracter hidrofil puternic; sub
aciunea pectinesterazelor ele formeaz macromolecule care determina apariia unor reele
tridimensionale impreuna cu ionii de calciu si cu ali ioni bivaleni, reele care vor forma gelul
pectocalcic ce are un rol important in textura fructelor, in apariia unor defecte de fabricaie a
sucurilor de fructe ( gelificarea lor);
-lipidele sunt concentrate in seminele si smburii fructelor; in unele fructe ( arahide, migdale,
nuci) se gsesc intr-o cantitate nsemnata, servind ca materie prima pentru uleiuri;
-srurile minerale sunt reprezentate in principal de potasiu, calciu, magneziu, fosfor, fier; dei
unele fructe conin o proporie importanta de acizi organici, ele au aciune alcalinizanta ntruct
acizii sunt transformai in organism in sruri minerale; sodiul se gsete in cantiti mici, astfel ca
fructele se pot folosi in regimurile hiposodate;
-vitaminele sunt reprezentate in special de vitamina C care se gsete in cantiti mari in citrice,
fragi, cpuni, coacze; cantitatea cea mai mare se gsete in stadiul de maturitate fiziologica a
fructului, scznd apoi brusc; prile exterioare ale fructelor sunt mai bogate in vitamina
comparativ cu cele interioare;
riboflavina se gsete in cantiti mai mari in stadiu de prematuritate al fructelor;
tiamina se gsete sub forma libera ca ester pirofosforic sau cocarboxilaza in banane, struguri,
portocale, mere; prin pstrare sau preparare culinara se produc pierderi importante de acid ascorbic
datorita aciunii unor enzime de tipul ascorbicoxidazei;
vitaminele liposolubile sunt prezente in cantiti reduse; in fructele oleaginoase (nuci,
migdale) se gsesc cantiti mari de vitamina E, iar vitamina A (mai ales sub forma de
provitamina) se gsete in lmi, portocale, caise, mandarine, banane, nuci;
-acizii organici sunt reprezentai in special de acidul citric, tartric care le confer o serie de
proprieti; n timpul coacerii fructelor concentraia acestor acizi scade n favoarea zaharurilor
care cresc;
-substanele tanante confer fructelor un gust astringent, ele au proprietatea de a precipita
proteinele, reprezint substratul proceselor de imbrunare si le influeneaz gustul;
-substanele colorante-antocianinele determina culoarea fructelor; cea mai rspndita este
cianidina din fragi, viine, zmeur; ele exercit i o aciune bacteriostatica;
-substanele ce dau aroma sunt reprezentate de uleiuri eterice.
Alte efecte ale fructelor: - aciune diuretica prin coninutul crescut de apa si potasiu;
aciune constipanta pentru fructele bogate in substane
tanante (afine, gutui);
bogia de pectine din mere contribuie la formarea bolului
fecal in unele diarei;
fructele bogate in substane de balast prezinta efect laxativ,
fiind recomandate in unele forme de constipaie;
ele furnizeaz puine calorii fiind recomandate in cura de
slbire ( fac excepie fructele oleaginoase ).
Necesarul zilnic variaz in funcie de grupa de vrsta: copii 1 - 6 ani
180 - 240g;
7 -12 ani
270 - 330g;
adolesceni biei 370 - 380g;
fete
330g;
aduli
masculin 260 - 330g;
feminin 270 - 280g;

btrni
50. Cerealele: structura bobului de gru i compoziia chimic.

220g.

CEREALELE
Cerealele includ o categorie de alimente vegetale reprezentate de gru, porumb, orez, ovz, mei,
dar grul este cel mai des folosit in ara noastr motiv pentru care vom insista asupra lui.
Structura si compoziia bobului de gru
Structura bobului:
-la exterior bobul prezinta pericarp si testa, structuri dure bogate in fibre nedigerabile; sub ele se
gsete stratul aleuronic, un nveli bogat in proteine; structurile exterioare reprezint cam 12%
din greutatea bobului;
-in interior se afla endospermul ce consta dintr-o poriune interna si una externa; endospermul
reprezint aproape 85% din greutatea bobului de gru;
-in partea inferioara a bobului de gru este plasat germenele sau embrionul care este format din
vlstar si rdcina; germenele este ataat de bob printr-o structura speciala denumita scutelum, el
reprezentnd 3% din greutatea bobului.
Compoziia bobului de gru:
-germenele este relativ bogat in proteine, grsimi si vitamine; aproape jumtate din tiamina se
gsete in scutelum;
-straturile exterioare ale endospermului si stratul aleuronic conin o concentraie mare de proteine,
vitamine (in special niacina) si acid fitic, iar partea interna se particularizeaza prin bogia in
amidon.

Compoziia chimica a boabelor de cereale:

-proteinele din cereale sunt reprezentate de: albumine (predomina in embrion), globuline,
prolamine (gliadina intra in compoziia glutenului), glutenine; glutenul reprezint principala masa
proteica obinut din faina de gru, el fiind format din doua componente de baza reprezentate de
gliadina si glutenina;
-glucidele sunt bine reprezentate in boabele cerealelor;
cele cu molecula mica se gsesc mai ales in germene; zaharoza se gsete in proporie
de 2 - 3%, maltoza, glucoza si fructoza sunt slab reprezentate;
amidonul este bine reprezentat in endosperm; faina cu un grad mic de extracie (faina
alba) este mai bogata in amidon comparativ cu cea care are un grad mare de extracie; dextrinele
se afla in cantiti mici in fin, dar in caz de depozitare n condiii necorespunztoare de
temperatura si umiditate cantitatea lor creste;
celuloza si hemiceluloza se concentreaz in straturile exterioare;
-lipidele sunt prezente in cantitati de 1 - 2% in faina si tre sub forma de fosfolipide si
glicolipide (in endosperm), dar o mare parte din ele sunt eliminate prin mcinare; uleiul din
germene de cereale este bogat in vitamine E;
-srurile minerale (fosfor, potasiu, calciu, magneziu) sunt bine reprezentate in poriunile de nveli
si embrion; fosforul se gsete sub forma de acid fitic si fitati ce vor fi hidrolizati de fitaza
elibernd acidul fitic care va forma sruri insolubile cu unele elemente minerale (calciu,
magneziu);
-vitaminele sunt prezente in cantitati mari in cereale la nivelul embrionului si a straturilor de
nveli, endospermul fiind mult mai srac; bobul de gru este lipsit de vitaminele A, B6, D i C;

datorita repartiiei vitaminelor faina alba are un coninut mai redus de vitamine comparativ cu cea
neagra;
-enzimele sunt importante pentru pstrarea cerealelor si a produselor lor; enzimele mai importante
sunt reprezentate de proteaze, lipaze, oxidaze, fosfataze si amilaza.

51. Fina de gru: valoarea nutritiv a finii cu diferite grade de extracie.

Valoarea nutritiva a fainii
Rata de extracie reprezint proporia din boabele de gru ce este folosita pentru prepararea fainii.
Faina cu o rata de extracie de 85% conine 85% din greutatea bobului de gru, restul fiind
ndeprtata sub forma de tre.
In faina de gru cu un coeficient de extracie de 100% fibrele alimentare se gsesc in cantitati de3
ori mai mari comparativ cu faina alba, in care cantitatea de proteine scade cu 16 - 18%, iar cea de
lipide cu 35%.
Mineralele se gsesc in faina neagra in cantitati variabile, dar absorbia lor este redusa prin legarea
lor cu fitai. In faina alba cantitatea de elemente minerale este sczuta, dar ceea ce rmne este mai
bine absorbit din cauza pierderii fitatilor prin mcinare. Faina alba este ades fortificata cu
preparate din fier calciu sau zinc, dar nu este sigur daca acestea se absorb.
Prin mcinare apar pierderi mari de vitamine hidrosolubile, ceea ce impune fortificarea fainii albe
cu tiamina, acid nicotinic si uneori riboflavina. Aproape toata cantitatea de vitamina E din bob
este ndeprtat prin mcinare.
52. Pinea: raia i efectele consumului neadecvat.
Valoarea nutritiva a pinii si a derivatelor de cereale
Aceste produse furnizeaz o treime din caloriile necesare unui adult, o felie de pine de 100g
oferind 255 kcal. Caloriile sunt oferite in majoritate de amidon care formeaz 50% din greutatea
pinii intermediare si mai mult pentru cea alba. innd cont de acest procent relativ mare de
amidon s-a ivit necesitatea de a controla aportul ei in unele diete. In acest sens s-a creat un indice
"o valoare de pine" egala cu 20g pine sau cu 12,5 g glucide.
Produsele cerealiere conin cantitati importante de proteine vegetale, ajungndu-se pana la un
coninut proteic de 8 - 11g pentru 100g produs. Aceste produse asigura 40 - 45% din necesarul de
proteine pentru 24 de ore. Din pcate este vorba de proteine cu valoare biologica medie, srace in
lizina si valina si care dispun de cantitati mai mici de tioamino-acizi si treonina comparativ cu
proteinele animale.
Pinea si derivatele de cereale se remarca ca surse de vitamine din grupul B si E. Sunt bogate n
tiamina, riboflavina, piridoxina, niacina, tocoferol, dar lipsete vitamina C, iar vitamina A este in
cantitati insuficiente.
O parte din elementele minerale se combina cu acidul fitic sub forma de fitai (de calciu) care sunt
insolubili si se elimina cu fecalele. In pine si derivatele de cereale predomina miliechivalenii
acizi.
Raia de pine si derivate de cereale este diferita in funcie de grupa de vrsta si sex:
-copii 1 - 3 ani
raia de pine 80g/zi
de cereale 30g/zi;
4 - 6 ani
140g/zi
40g/zi;

7 -12 ani
-adolesceni biei
fete
-aduli
barbai
femei
-btrni

225 - 250g/zi
300g/zi
250g/zi
320 - 500g/zi
250 - 330g/zi
250 - 300g/zi

50g/zi;
50g/zi;
40g/zi;
35 - 55g/zi;
30 - 40g/zi;
20 - 30g/zi.

53. Buturile nealcoolice: valoare nutritiv.

BAUTURILE NEALCOOLICE
In aceasta categorie intra apa minerala, apa carbogazoasa, buturile rcoritoare, sucurile de fructe
si legume, siropurile si buturile stimulante (ceai, cafea, cacao).
Compoziie chimica si valoare nutritiva
Buturile nealcoolice au o valoare nutritiva sczuta datorita coninutului mare de apa (80 - 90%),
cu excepia sucurilor naturale de fructe si legume. Principalul lor rol consta in reechilibrarea
hidrica a organismului.
Prin glucidele pe care le conin (glucide cu molecula mica din fructe sau zaharul folosit pentru
ndulcire) ele asigura un aport energetic pentru organism.
Sucurile naturale din fructe reprezint o sursa importanta de vitamine C si P, provitamine A,
complex B si sruri minerale reprezentate in special de cationi (potasiu, calciu, fier) si
oligoelemente (ele au aproape acelai coninut ca fructul ntreg). Sucurile de fructe si legume
stimuleaz diureza prin bogia de potasiu si coninutul redus de sodiu si clor.
Acizii organici (malic, citric, tartric) sunt prezeni in cantiti mici, ei vor fi metabolizai in
organism si transformai in carbonai alcalini.
Proteinele si lipidele se gsesc in cantiti foarte mici.
Ceaiul este bogat in cafeina, tanin si uleiuri volatile aromatice. Se remarca si prezenta unei
cantiti mari de fluor.
Cafeaua conine cantiti mari de cafeina ce are proprieti de stimulent uor in cantiti moderate.
In cantitate mare provoac anxietate, aritmie cardiaca, insomnie, disconfort gastro-intestinal.
Cacao are efect stimulant asemntor cu cel exercitat de cafea (prin teobromina). Are un coninut
crescut de acid oxalic, astfel ca se impune atenie in caz de litiaza oxalica.
54. Influena asupra organismului a variaiei presiunii pariale a azotului.
Azotul este prezent n aer ntr - o concentraie relativ constant. Este un gaz ce nu
particip activ la schimburile respiratorii, fiind considerat un diluant al oxigenului. La
presiune normal nu exercit aciune nociv asupra organismului, dar sub presiune poate
produce unele tulburri. Organismul uman poate fi expus la inhalarea azotului sub
presiune n condiii deosebite reprezentate de: lucrul n chesoane sau la scafandri. n
timpul activitii sub ap apare o cretere a presiunii cu o atmosfer la fiecare 11 m.
La scafandri apare fenomenul de "narcoz hiperbar" sau de "beie a adncurilor". La
presiune mare azotul intr n organism n cantiti mari i n perioade scurte de timp. El
se solv n snge i apoi este depozitat n esuturile bogate n lipide ( n special la nivelul
sistemului nervos). n acest context persoana pierde contactul cu realitatea, este
dezorientat, reflexele sunt exacerbate, prezint nelinite, agitaie, tulburri senzoriale. n

fazele avansate apare adinamie, somnolen, bradicardie, bradipnee i hiperreflectivitate.

n situaii grave se poate produce decesul.
La muncitorii chesonieri pot apare probleme n situaia aducerii la suprafa, deoarece se
pune problema eliminrii azotului solvit n esuturi. Dac decomprimarea se face repede
azotul se acumuleaz n snge i d natere la embolii gazoase cu diverse localizri.
Consecina acestor embolii este infarctul miocardic sau pulmonar, diverse paralizii sau
parestezii. Pentru a evita apariia acestor probleme coborrea i ridicarea la suprafa
trebuie s se fac lent.
Persoanele ce activeaz n aceste condiii trebuie atent selecionate medical, existnd
contraindicaii pentru persoanele obeze, cu afeciuni cardiace sau pulmonare.
55. Influena asupra organismului a variaiei presiunii pariale a oxigenului.
Compoziia chimic a aerului
Aerul este alctuit dintr - un amestec de vapori de ap i gaze ntr-o proporie aproape
constant:
Oxigen 20,7 - 20,9%
Bioxid de carbon 0,03 - 0,04%
Azot 78,09 - 79%
Gaze rare - ozon, neon, argon, xenon, cripton, hidrogen
Vapori de ap.
Oxigenul se gsete n aer ntr-o concentaie relativ constat datorit echilibrului ce
exist ntre producere i consum. Formarea oxigenului este realizat prin asimilaia
clorofilian a plantelor, proces ce se desfoar n timpul zilei. Consumul oxigenului
apare n cursul proceselor oxidative naturale ( arderea combustibililor fosili, degradarea
substanei organice), artificiale ( procese oxidative realizate prin activitatea uman,
industriale) i prin actul respirator al oamenilor i animalelor.
Concentraia oxigenului din aer sufer variaii n sensul scderii sau creterii ei. Scderea
apare n ncperi aglomerate, in urma exploziilor, mine adnci, fntni, adposturi sau
submarine. Creterea concentraiei este un fenomen foarte rar ce apare doar n condiii de
administrare artificiale (terapeutic, la scafandri, aviatori, cosmonaui).
Ptrunderea oxigenului n organism se realizeaz prin procese de difuziune desfurate la
nivelul aparatului respirator. n aerul atmosferic presiunea parial a oxigenului este de
160 mmHg, ajunge la 100 mmHg la nivelul alveolei pulmonare i la 40 mmHg n sngele
venos capilar. ntre sngele venos capilar i alveola pulmonar apare o diferen de 60
mmHg ce permite realizarea corect a schimburilor.
Deficitul de oxigenare la nivel pulmonar determin apariia strii de hipoxie.
Scderi ale oxigenului din aer de pn la 18% nu produc tulburri.
La concentraii cuprinse ntre 18 - 15% apar manifestri uoare, compensatorii din
partea organismului: accelerarea ritmului cardiac, creterea presiunii arteriale, mrirea
numrului de hematii n sngele periferic.
La concentraii ale oxigenului de 15 - 10% capacitatea de compensare devine
ineficient i apar tulburri: dezechilibru acido-bazic (alcaloz), uneori dispnee i
manifestri din partea sistemului nervos. Manifestrile nervoase constau iniial n

excitaie urmat de depresiune. In condiii de hipoxie intens este afectat centrul

respirator, cu faze succesive de oprire i funcionare. Se instaleaz bradicardia, scade
presiunea arterial, n final aprnd colapsul respirator i cardio-vascular.
La concentraii sub 10% viaa nu mai este posibil.

56. Influena asupra organismului a variaiei presiunii pariale a bioxidului de carbon.

Bioxidul de carbon variaz puin n aer (0,03 - 0,04%), sursele de producie fiind n
echilibru cu cele de consum. Producerea bioxidului de carbon se realizeaz prin:
descompunerea materiei organice; din industrie; activitatea vulcanilor; transformarea
bicarbonailor n carbonai la nivelul apelor; respiraia nocturn a plantelor; respiraia
omului i animalului. Consumul se realizeaz prin procesul de asimilaie clorofilian;
transformarea carbonailor n bicarbonai n apa mrilor i oceanelor.
n prezent asistm la o cretere a concentraiei datorit: utilizri combustibililor pentru
producerea de energie; n spaiile nchise; n industria extractiv, metalurgic; n fntni
adnci sau n mine.
Eliminarea din organism se realizeaz la nivelul membranei alveolo - capilare prin
procese de difuziune. Presiunea parial a bioxidului de carbon este de 46 mmHg n
sngele venos i de 40 mm Hg n aerul alveolar. n eliminare intervine i coeficientul de
difuziune a acestul gaz ce este de 25 de ori mai mare fa de cel al oxigenului.
La concentraii crescute de CO2 tulburrile ce apar sunt variabile, ele depinznd de
concentraia realizat:
1 - 2% - polipnee deoarece CO3 este excitat al centrului respirator , fiind denumit i
"hormon respirator";
2 - 3% - creterea ritmului i a amplitudinii respiratorii, dispnee;
4% - dispnee accentuat, senzaie de constricie toracic;
5% - intervin i manifestri digestive ( greuri, vrsturi);
6 - 7% se adaug cefalee, vertije, ameeli;
8 - 10% simptomele precedente se agraveaz, stare depresiv, pierderea cunotinei;
15% - convulsii tonico - clonice, pierderea cunotinei;
20% decesul este posibil n cteva minute prin paralizia centrilor respiratori.
57. Influena aeroionizrii asupra organismului.
Aeroionizarea - ionii atmosferici apar prin aciunea factorilor ionizani asupra
moleculelor neutre. n cadrul acestui proces apare pierderea sau captarea unui electron,
ceea ce dezechilibreaz neutralitatea. Factorii ionizani pot fi cosmici sau telurici.
Factorii cosmici sunt reprezentai de radiaiile corpusculare solare, electromagnetice
(infraroii, ultraviolete, X, gama). Factorii telurici cuprind radiaiile alfa, beta, gama
emise de rocile radioactive din scoara terestr, utilizarea energiei nucleare, descrcrile
electrice, pulverizarea apei, furtunile, combustiile naturale i artificiale.
Clasificarea aeroionilor: mici i mari; pozitivi i negativi.
Aeroionii mici sau rapizi au o structur chimic divers, sunt ncrcai pozitiv sau
negativ, fiind formai prin toate sursele de ionizare. Sunt ioni cu dimensiuni de ordinul
angstronilor, cu mobilitate mare, dar cu un timp redus de existen (zeci de secunde pn
la minute).

Aeroionii mari sunt grei/ultragrei sunt ncrcai pozitiv sau negativ, se formeaz n
special prin condensarea vaporilor de ap pe nuclei de condensare, au dimensiuni de
ordinul zecilor de microni, o mobilitate redus, dar o durat de via de ordinul orelor.
Distribuia aeroionilor depinde de gradul de poluare. Aeroionii mici negativi i pozitivi
predomin n zonele curate, mai ales la munte, n staiuni balneare, n apropierea
cderilor de ap, n zona litoralului marin. Numrul ionilor mici negativi este mare n
zonele montane, mpdurite, pe cnd cei mici pozitivi sunt dominani n apropierea
apelor. Aeroionii mari sau grei se ntlnesc n zone intens poluate.
Semnificaia biologic a aeroionizrii:
-transfer de sarcini electrice din aer n organism, ceea ce determin creterea stabilitii
particulelor coloidale din plasm i elemente figurate;
-modificarea echilibrului hidromineral al organismului;
-modificarea pH-ului organismului ctre un gradient bazic sau acid;
-modificri neurohormonale.
Aeroionii mici pozitivi imprim mediului intern un caracter acid, cresc frecvena
respiratorie, cresc energia de la nivel celular, stimuleaz metabolismul serotoninei, cresc
activitatea sistermului nervos simpatic. Practic ei au o aciune excitant asupra
organismului.
Aeroionii mici negativi confer mediului intern un caracter bazic, reduc rezervele
energetice celulare, inhib serotonina, sunt sedativi pentru sistemul nervos central,
favorizeaz parasimpaticotonia. Practic ei au un efect calmant asupra organismului.
Terapia cu ioni mici negativi este recomandat n: afeciuni ale aparatului respirator
( catar, astm, bronit cronic) hipertensiune arterial, tulburri neuropsihice ( insomnii,
migrene, neuroastenie, stri depresive), gastrit, ulcer duodenal.
Proprietile fizice ale aerului genereaz microclimatul sau ambiana termic.
Organismul uman este homeoterm, cu o temperatur intern medie de 37C. Meninerea
homeotermiei este posibil ntre anumite valori ale temperaturii, respectiv temperatura
critic inferioar i superioar. Temperatura critic inferioar este cea mai mic valoare a
temperaturii mediului la care organismul i menine constant temperatura prin
mecanisme reflexe de termoreglare. Temperatura critic superioar este cea mai ridicat
valoare la care organismul i menine constant temperatura. Spaiul cuprins ntre
temperatura critic inferioar i superioar reprezint cmpul de acomodare a
homeotermiei.
58. Presiunea atmosferica: influenta variatiei acesteia asupra organismului:
Organismul uman este adaptat fiziologic la variatiile mici de presiune diurne sau
sezoniere. Variatiile de presiune mari, neregulate, cu amplitudini de 20-40mmHg,
survenite la intervale scurte de timp, nu produc dezechilibre la persoanele sanatoase. Ele
sunt considerate ca factori cauzali in dezechilibrele care survin la persoanele
meteosensibile ( accentuarea crizelor de astm, cresterea tensiunii arteriale )
- persoanele care fac ascensiuni pana la altitudinea de 2000-2500 m,
- calatorii cu aeronavale

Manifestari patologice apar datorita hipoxiei celulare, alcalozei, dilatarii gazelor din organele
cavitare.
Simptome:
-

circulatorii(tahicardie,HT,cianoza)

repiratorii ( creste frecventa si amplitudinea respiratiei)

gastro-intestinale (meteorism,greturi, varsaturi,dureri abdominale)

nervoase (ameteli,cefalee,vedere neclara oboseala placutapierderea cunostintei)

Contraindicatii:
-

zbor cu avioanele, cabine nepresurizate

ATS, infarct, afectari valvulare decompensate, angina, HTA, pneumotorax, AB, ulcer

Populatia ce locuieste la inaltime- aclimatizare:poliglobulie, cresterea Hb si circulatiei

sangvine,creste volumul respirator, torace globulos, reactii rapide-formarea si disocierea
oxiHb
59. Poluarea aerului: surse de poluare.
Prin poluare se nelege prezena n aer a unor substae strine de compoziia normal a
acestuia sau variaii importante ale concentraiei componenilor si care pot produce,
direct sau indirect, afectarea strii de sntate, depistabil la nivelul cunotinelor
tiinifice actuale.
SURSE DE POLUARE sunt naturale si artificiale.
Sursele naturale sunt uniform dispersate pe toat suprafata pamantului. Ele sunt reprezentate
de:
eroziunea solului produs de curentii de aer; este o surs de particule n suspensie;
erupiile vulcanice sunt o surs de poluare n perioadele de activitate; erupia se produce
totui ntr-o zon puin populat;
incendiile spontane ale pdurilor genereaz o poluare temporar, dar de mare intensitate;
polenul diferitelor plante afecteaz n sezonul cald persoanele sensibile;
descompunerea natural a substantelor organice reprezint o sursa de gaze generatoare de
disconfort olfactiv.
Sursele artificiale sunt de importan major deoarece produc o poluare localizat sau extins
dar de mare intensitate. In aceast categorie intr procesele de combustie, transporturile i
industria.
Procesele de combustie- obinerea energiei termice se plaseaz pe primul loc ca surs de
poluare. Este o surs rspndit pe teritorii extinse. Intensitatea polurii depinde de
combustibilul folosit. Combustibilii gazosi sau lichizi sunt mai puin poluani, n timp ce
crbunele este intens poluant (in special cel de calitate inferioar). Din procesul de

combustie rezult oxizi de sulf, oxizi de azot, oxizi de carbon, aldehide, hidrocarburi,
funingine, pulberi.
Transporturile terestre, maritime sau aeriene reprezint o surs importanta de poluare. Cele
terestre ridic cele mai multe probleme deoarece eliminarea se realizeaz la nivelul solului
prin eava de eapament i prin evaporri ( din rezervor sau din carburator). Transportul
aerian este intens poluant, dar la nltimi mari. Se elimin oxizi de carbon, oxizi de azot,
hidrocarburi nearse, aldehide, funingine.
Procesele industriale elimin substane poluante n timpul proceselor de ardere a
combustibilului sau n procesul tehnologic. Din punctul de vedere al volumului industria
este plasat pe locul 3, dar ca diversitate a emisiilor ea este pe primul loc. Industria
realizeaz o poluare pe zone restranse , dar de intensitate mare.
60. Autopurificarea aerului: importana procesului i factorii care intervin.

Factorii ce condiioneaz poluarea i autopurificarea aerului- procesele naturale

favorizeaz ndeprtarea poluanilor din aer sau creterea concentraiei lor. Factorii ce
conditioneaz poluarea i autopurificarea sunt factori fizici ai atmosferei, geografici i
urbanistici.
In categoria factorilor fizici ai atmosferei intra temperatura, curentii de aer, umiditatea i
radiaia solar.
Temperatura contribuie la formarea curenilor de aer ce reprezint un factor activ al
procesului de autopurificare.
Curenii de aer pot fi orizontali i verticali. Curenii orizontali determin dispersia
poluantilor n funcie de viteza de deplasare, dar determin i rspndirea lor in zone lipsite
de surse de poluare ( efect negativ). Curenii verticali sunt ascendeni i descendeni, cei
ascendeni antreneaz substanele poluante pn n straturile superioare ale atmosferei unde
se produce diluia i dispersia lor. Curenii descendeni genereaz fenomenul de inversie
termic - temperatura aerului din apropierea solului scade, n timp ce temperatura aerului la
altitudine are valori ridicate, n acest context substanele poluante se acumuleaza sub stratul
de inversie. Razele solare distrug inversia termic.
Umiditatea actioneaz negativ asupra reaciilor de autopurificare. In prezena umiditii i a
particolelor n suspensie apare condensarea vaporilor pe particole ceea ce duce la formarea
ceei. Ceaa va impiedica difuzia poluanilor i distrugerea inversiei termice. In condiii de
umiditate crescut apar reacii chimice ntre diveri poluani ceea ce determin creterea
gradului de nocivitate:
SO2 + H2O = H2SO4;
NO2 + H2O = HNO3.
Apar aa numitele ploi acide ce au efecte nefavorabile pentru mediu, plante, animale i
monumente istorice.
Iradierea solar determin apariia unor reacii fotochmice n urma crora apar produi cu
efect toxic mai pronuntat:
oxizii de azot + aldehide - substane noi reprezentate de ozon, nitrat de peroxiacetil,
radicali liberi; reaciile se produc sub aciunea razelor ultraviolete i determin
formarea smogului oxidant.

Factorii geografici sunt reprezentai de relief, suprafee de ap i vegetaie.

Relieful plat permite circulaia aerului i uureaza dispersia, n timp ce relieful denivelat
favorizeaz acumularea aerului rece, inversia termic i formarea uoara a smogului
oxidant.
Suprafeele de apa reduc poluarea prin fixarea substanelor sedimentate i dizolvate.
Vegetaia fixeaz particulele rezultate din eroziunea solului, fixeaz bioxidul de carbon i
alte substane, dar elimin oxigenul.
Factorii urbanistici contribuie la autopurificare prin:
amplasarea corect a zonei industriale;
asigurarea zonelor de protecie sanitar;
amplasarea n zone puin populate a surselor de poluare (gri, depouri, termocentrale);
orientarea strzilor pe direcia dominant a curenilor de aer;
asigurarea suprafeelor de spaii verzi.
61. Poluani iritani: aciunea cronic asupra organismului.
Poluanii iritani
n aceast categorie intr un numr mare de substane chimice sub form de gaze, vapori
sau particule solide n suspensie. Principalii poluani iritani sunt: oxizii de sulf; oxizii de
azot; substaele oxidante; clorul; amoniacul; pulberile.
Efectele acute apar la scurt timp dup expunerea la concentraii mari de substan
poluante. n acest context apare:
-intoxicaia acut - apare n condiii accidentale i se manifest prin leziuni conjunctivale
i corneene; sindrom traheo-bronic; edem pulmonar toxic;
-creterea morbiditii populaiei prin agravarea bolilor respiratorii sau cardiovasculare
preexistente;
-creterea mortalitii ca rezultat al agravrii bolilor preexistente sau prim manifestrile
toxice ce apar n urma expunerii la concentraii mari de substan poluant.
Efectele cronice apar la expunerea timp ndelungat la concentrai mici de
substane poluante, situaie n care sunt prezente modificri funcionale i morfologice la
nivelul aparatului respirator.
Din punct de vedere funcional apare fenomenul de suprasolicitare a mecanismelor de
clearence pulmonar. n acest context se manifest creterea secreiei mucoase (fixeaz
elementele strine prin impact) i micarea cililor vibratili (deplaseaz mucusul spre
faringe). Procesul mecanic de clearece pulmonar este primul afectat n expunerea la
substane iritante. Iniial secreia mucoas este exacerbat, dar la expunere prelungit
apare scderea secreiei, nsoit de reducerea micrii cililor vibratili. n timp apare i
scderea cantitii de lizozim i imunoglobulin A ( factori cu rol de aprare).
Modificrile morfologice sunt reprezentate de hipertrofia glandelor mucoase i
hiperplazia celulelor caliciforme.
Mecanismele de clearence mecanic sunt mai puin eficiente pentru poluanii ce ajung n
alveola pulmonar. Aici intervin procesele imunitare i mecanismele de detoxifiere
celular.

Suspensiile sunt poluanii iritani asupra crora mecanismele de clearece mecanic sunt
foarte eficiente. Eliminarea pulberilor reinute pe mucus sau pe surfactantul pulmonar
este diferit. Pulberile reinute n cile aeriene sunt deplasate cu mucusul ctre faringe
unde sunt expectorate sau nghiite. La nivel alveolar pulberile solubile trec n circulaia
general i se fixeaz selectiv pe anumite esuturi sau organe. Cele insolubile sunt:
fagocitate de celule specializate n nglobarea pulberilor; traverseaz peretele alveolar
ajungnd n interstiiu pulmonar de unde trec n cile limfatice i se cantoneaz n
ganglionii intrahilari proces de fibrozare; nu prsesc alveolele, trec n pereii acestora
i dau fibroz.
Bolile aparatului respirator - expunerea cronic la poluani iritani se nsoete de apariia
bronitei cronice, a astmului bronic i a emfizemului pulmonar la care se adaug
creterea frecvenei infeciilor pulmonare acute. Bronita cronic, astmul bronic i
emfizemului pulmonar particularizeaz Bronhopneumopatia cronic obstructiv afeciune
multifactorial n care mediul are o contribuie major la creterea frecvenei i graviti
bolii. Infeciile respiratorii acute au o frecven i o gravitate mare n zonele intens
poluate. O problem deosebit apare la populaia infantil unde infeciile repetate se
nsoesc de discrete modificri ale aparatului respirator ceea ce duce la apariia n timp a
afeciunilor cronice.
Alte efecte: perturbarea dezvoltrii fizice a copiilor; apariia fenomenelor de iritaie
ocular, hipersecreie lacrimar, jen respiratorie la concentraii mici; rol de favorizare a
apariiei cancerului pulmonar; favorizeaz declanarea conjunctivitei cronice.
62. Poluanii asfixiani: aciunea asupra organismului.
Poluanii asfixiani
n aceast categorie intr substanele ce produc hipoxie sau anoxie. Este vorba de
monoxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, acidul cianhidric i cianurile, nitriii. Efectul
lor asupra organismului este diferit: monoxidul de carbon i nitriii se combin cu
hemoglobina; cianurile interfer utilizarea oxigenului la nivel tisular, hidrogenul sulfurat
blocheaz centrul respirator.
Monoxidul de carbon apare din procesele de ardere incomplet de la nivelul motoarelor
cu ardere intern, industriei, procese fotochimice, combustiilor casnice, fumat. El
reacioneaz cu hemoglobina formnd carboxihemoglobin, compus reversibil ce se
descompune rapid la scderea concentraiei de monoxid de carbon din aer. Afinitatea
monoxidului de carbon pentru hemoglobin este de 200 de ori mai mare fa de cea a
oxigenului. Efectele asupra organismului uman sunt acute i cronice.
Efectele acute depind de concentraia gazului din aer i implicit de cantitatea de
carboxihemoglobin format:
-la concentraii de carboxihemoglobin ce ajung pn la 2% nu apar modificri;
-la 2 10% apar fenomene de hipoxie nsoite de tulburri senzoriale i psihomotorii
(scderea acuitii vizuale, a dexteritii manuale, a randamentului intelectual), aceste
fenomene sunt accentuate la persoanele cu afeciuni pulmonare, cardiovasculare sau la
femeia gravid;
-10 20% se adaug cefalee, dispnee, modificri de ritm cardiac i respirator;
-20 40% apar fenomene de intoxicaie grav manifestate prin cefalee, greuri, ameeli,
adinamie ajungndu-se pn la pierderea cunotinei;

-60% deces.
Efectele cronice apar frecvent la gospodine, la agenii de circulaie i la populaia
ce triete n zone intens poluate. n intoxicaia cronic iniial apare oboseal, cefalee,
iritabilitate, ameeli. Monoxidul de carbon are afinitate pentru mioglobin, astfel c poate
produce declanarea unui infarct i decompensarea unei cardiopatii; la valori de 5 - 10%
favorizeaz ateroscleroza prin apariia unor modificri enzimatice i de permiabilitate
vascular ceea ce produce condiii favorabile depunerii de ateroame pe pereii vaselor.
Trece bariera foeto-placentar i determin naterea unor copii subdezvoltai sau cu
malformaii congenitale ( n special la mamele fumtoare).
63. Poluantii alergizanti: tipuri si actiunea asupra organismului
Clasif: - de orig vegetala: polen, levuri, ciuperci,fibre veg
-de orig animala:prod de descuamatie, pene, peri, blana
-de orig industr:bumbac,canepa,cereale,piele,lemn,tutun
1)Alergeni de orig vegetala:Polenul reprez dupa praful de casa si fungi,cea mai frecv
cauza a alergiilor respirat.
Alergozele cauzate de polen apar vara si primavara.Este vorba de : febra de san,rinita
periodica,astm br. polenic.
Polenul tb sa indepl anumite cond: sa fie alergogen(sa contina principiu activ),sa apartina
plantelor cu distributie mare in reg respectiva, sa apara in cant mari in aerul atm, sa fie
usor transportabil la mari distante.
-sezonul alergogen polenic:15 mai 15 iulie.
Plantele incriminate: alge, licheni, ciuperci, muschi, ferigi, plante cu flori, furaje,
plopii, tei, artar, salcam, stevia, lucerna, patlagina, trifoi, sulfina.
Polinozele sunt prototip de boli alergice, in general monoetiologice, cu simpt
caract (nazala, bronsica, conjunct)
2)Alergeni de orig animala:peri,blanuri,descuamatii
Praful de casa: f raspandit si f imp: contine fibre, bumbac, lana, fulgi, peri,
scuame, mucegaiuri, bacterii.
Agentii fizici:caldura,lumina,frigurticarie
-mecan de act insuficient clarificat;
-se manif la pers cu instabilit vasomotorie,cu eliberare masiva de mediatori de tip
histamina

-alergia la caldura imbraca o f generurticarie colinergicaraspuns anormal la

acetilcolina;
-alergia la lumina- pers hipersensib la lumina solaraurticarei,edem,eczema
3)Alergii ind: Beriliure granulomatoasa, Coafect pulm, Parafenilen diaminaastm
br.,dermatoze
SO2- hiperiritabilit a muc.bronsice sau bronhiale ce se manif la expuneri anter la ac
gaz.Posibil ca microorg prezente in tractul resp sa gaseasca in muc lezata de gaz un med
prielnic pt o rata mare de multiplicare.

64. Poluarea aerului cu plumb i cadmiu: efecte asupra organismului.

Plumbul apare n aer din activitatea industrial, din procesele de ardere a crbunelui i
pcurii sau din crculaia rutier.
Efectele cronice apar n urma ptrunderii pe cale respiratorie i digestiv. Calea
respiratorie are o pondere mai mic fa de cea digestiv(doar 1/3 din plumb ptrunde pe
cale respiratorie), dar absorbia este mai mare (30 50% prin inhalare i 10% prin
ingestie). n urma absorbiei prin peretele alveolar plumbul trece n circulaa general i
se depoziteaz n oase (90%), pr, dini i esuturile moi. Eliminarea este lent
preponderent prin urin i fecale, dar cantiti mai mici se elimin i prin secreia
sudoripal, saliv, lapte.
Efectele toxice asupra organismului uman sunt foarte importante:
perturb fixarea fierului n scheletul porfirinic;n acest context apare creterea
acidului deltaaminolevulinic n ser i urin, creterea coproporfirinelor urinare;
afecteaz esutul hematopoieticdin mduva oaselor i cel sanguin:hematii cu
granulaii bazofile, modificarea longevitii hematiilor, scderea cantitii de
hemoglobin;
afecteaz aparatul renal, cardio-vascular, sistemul nervos i tractul digestiv;
crete incidena avortului spontan sau a afeciunilor ftului;
expunerile mici determin apariia unor manifestri nespecifice reprezentate de:
iritabilitate, insomnie, cefalee, greuri, inapeten, tulburri de tranzit, dureri
articulare.
Testul de ncrcare: plumbemie 30g/100 ml snge copii i 60g/100 ml snge aduli;
Plumburie 120g/100 ml urin.
Cadmiul apare din extraciile i prelucrrile industriale, producia de aliaje, fotocelule,
industria coloranilor, din ngrmintele superfosfatice, din tehnica militar, din fumul
de igar. El este fr rol biogen n organism. Absorbia mare se realizeaz pe cale
respiratorie ( 30 40%), pe cnd n calea digestiv are o absorbie mic (10%).
Efectele cronice apar n urma ptrunderii pe cale respiratorie ( particularizeaz mediul
profesional) sau digestiv ( mediul populaional). Cadmiul absorbit pe cale respiratorie
se fixeax n plmni ( doar o mic parte) sau trece n circulaia general i ajunge la

nivelul hematiilor, rinichilor, tiroidei, splinei i ficatului. Eliminarea se realizeaz n

special pe cale urinar, dar lent.
Efectul toxic se manifest asupra funciei metabolice metabolismul proteinelor i al
lipidelor.
n intoxicaia profesional apare afectarea cilor respiratorii superioare, emfizem
pulmonar, bronhopneumopatii. n intoxicaia populaional apare afectarea pulmonar,
renal, cardiac, neoplazii.
65. Poluarea aerului cu arsen i mercur: efecte asupra organismului.
Mercurul apare n aer din depozitele naturale ( mine) i din industrie 8 industria
istrumentelor de precizie, vopsele, fungicide). Cile importante sunt reprezentate de ap
i alimente, aerul fiind o cale secundar de poluare.
Efectele cronice apar n urma ptrunderi pe cale respiratorie (particularizez mediul
profesional) sau digestiv (pentru cel populaional). Ptrunderea pe calea aerului este
secundar pentru mediul populaional.
Din pcate absorbia pe cale respiratorie este de 70 - 80%, el se depoziteaz n esuturi
selectiv, n funcie de forma sub care se gsete. Mercurul anorganic se depoziteaz n
rinichi, n timp ce mercurul organic se concentreaz la nivelul organelor liposolubile
(creier, ficat, splin, cord, plmni). Trece bariera foeto-placentar i acioneaz asupra
ftului. Se elimin lent prin fecale, urin, lapte i saliv. Se acumuleaz n organism pn
la limita la care apare un echilibru ntre absorbie i eliminare, situaie n care exist
perioade lungi fr manifestri subiective de intoxicaie, dar leziunile celulare sunt
posibile.
Manifestrile clinice sunt neuropsihice (astenie, cefalee, iritabilitate, tulburri de somn,
anxietate), renale i cardiovasculare.
Arsenul apare n aer n urma extraciei i prelucrrii metalelor neferoase, prin arderea
combustibililor sau folosirea lui n structura pesticidelor.
Efectele depind de concentraia i compusul chimic n care se gsete. Arsenul nu are
efecte biogene pentru organism. Calea principal de absorbie este respiratorie (40
50%). Aciunea toxic se manifest la nivelul mecanismelor respiraiei celulare ( prin
blocarea grupelor sulfhidrilice), are i efecte iritante i cancerigene..
Circul legat de hematii i se depoziteaz n ficat, rinichi, vase capilare, piele. Eliminarea
este rapid n primele 48 de ore prin urin, fecale, transpiraie.
Intoxicaia cronic apare n urma expunerii de luni ani i se manifest prin fenomene
iritative locale (conjunctivit, rinit, faringit, laringit), keratite cutanate,
hiperpigmentaie i degenerri maligne.
66. Poluani cancerigeni: tipuri i aciune asupra organismului.
Poluanii cancerigeni
Riscul mbolnvirii prin cancer crete proporional cu intensitatea polurii. Populaia este
expus la poluanii din aerul exterior ( poluarea prin intermediul mijloacelor de transport,
industrie, combustii), din aerul interior ( aerul poluat provine din exterior) i din fumul de
igar. Substanele cancerigene sunt reprezentate de:
hidrocarburile policiclice aromatice ce se formeaz n urma proceselor de

combustie; cel mai cunoscut compus este 3,4 benzpirenul;

compuii N nitrozo ce se formeaz prin combinarea compuilor de azot cu amine
sau amide ( nitrozamine, nitrozamide);
pesticide organice cele organo-clorurate au cea mai important aciune
cancerigen;
anestezici volatili ( hidrocarburi i eteruri halogenate);
tutun;
substane anorganice ( metale plumb, beriliu, nichel, cadmiu i metaloizi bor,
arsen, siliciu);
amine aromatice..
Efectele asupra organismului: fenomenele fundamentale ce reprezint punctul de plecare
al procesului canceros nu sunt cunoscute. Iniial apare o dereglare la nivel molecular,
intracelular, la nivelul acizilor nucleici. Aceste anomalii vor fi transmise celulelor urmae.
Elementul ce determin dezordinea este necunoscut, dar se pare c intervin muli
factorii, unii legai de mediul ambiant ( responsabil n circa 80% din cancerele
populaiei). Poluarea aerului este considerat un factor cancerigen deoarece: substanele
poluante sunt frecvent izolate i au concentraii mari n mediu; morbiditatea i
mortalitatea prin cancer cresc n zonele poluate; prin demonstraii experimentale.
67. Poluani fibrozani: tipuri i aciune asupra organismului.
Poluanii fibrozani
Aceti poluani sunt reprezentai de suspensii ce se depoziteaz n plmni i determin
modificarea esutului conjunctiv ( proliferarea lui fibroz pulmonar) sau redistribuirea
acestuia ( emfizem). Procesele de fibroz sunt frecvente i determin apariia nodulilor, a
plcilor, a granuloamelor pe peretele alveolar. n mediul profesional au fost descrise
peste 150 substae ce au efecte fibrozante. n mediul populaional principalele substane
fibrozante sunt azbestul, siliciu, beriliu i poluanii iritani. Expunerea la azbest duce la
formarea corpilor azbestozici, a calcificrilor i a plcilor pleurale. Siliciu reprezint o
problem pentru populaia din deert. Expunerea la nisip duce la apariia nodulilor fibroi
diseminai pe arii
pulmonare extinse. Berilui determin apariia leziunilor
granulomatoase. Poluanii iritani, n concentraii mai au i discrete efecte fibrozante.
Expunerea populaiei la aceste substane este mic, grupa cea mai sensibil este
reprezentat de copii ce pot prezenta discrete modificri fibroase i uoare restricii
pulmonare. Modificrile produse de poluanii fibrozani au un caracter relativ benign,
totui n timp exist riscul transformrilor maligne.
68. Efecte indirecte ale polurii aerului.
Efectele indirecte ale polurii chimice
n aceast categorie intr schimbarea ambianei cu care omul vine n contact, respectiv:
microclimat, flor i faun, construcii sau alte obiecte, efecte economice i sociale.
Efectele asupra microclimatului sunt reprezentate de:
-modificarea climei prin creterea nebulozitii, prin creterea numrului de zile cu cea,
prin creterea frecvenei precipitaiilor, prin creterea numrului de zile nourate;
-creterea concentraiei bioxidului de carbon determin apariia efectului de ser;

-scade cantitatea de radiaii solare ( cu 10 30%) i ultraviolete ( cu 20%) ce ajunge la

nivelul solului.
Efectele asupra florei i faunei sunt la nivel individual ( plante, animale) sau de mas
( cultur, eptel) manifestndu-se sub form de subdezvoltare, leziuni, mbolnviri sau
chiar dispariia speciei.
Plantele au sensibilitate diferit n funcie de specie. Cele mai sensibile sunt florile
( trandafirii, gladiolele), urmate de arborii fructiferi i conifere i de via de vie, licheni.
Efectele asupra animalelor i insectelor -cea mai mare sensibilitate o au albinele urmate
de viermii de mtase. Dintre animalele mari cele mai sensibile sunt cele domestice.
Efectele asupra construciilor sau altor obiecte- sunt reprezentate de degradarea
materialelor utilizate la nivelul pereilor cldirii, a monumentelor sau a picturilor
exterioare.
Efectele economice i sociale apar prin scderea randamentului muncii, prin creterea
numrului de concedii medicale datorit afectrii strii de sntate. De asemenea apare
disconfortul n locuin, la locul de munc sau n locurile de agrement. Disconfortul se
manifest n special prin mirosuri i murdrirea obiectelor.
69. Masuri de prevenire si combatere a poluarii aerului cu substante chimice:
Msurile care se iau sunt de ordin medical i tehnico-administrativ.
Msurile medicale implic profilaxia primar i secundar.
-Profilaxia primar impune cunoaterea factorilor de risc generai de poluare. n acest
sens se urmrete:
cunoaterea prezenei n aer a substanelor chimice poluante;
evaluarea pragului de nocivitate a substanei poluante (CMA);
supravegherea respectrii CMA.
Cunoaterea prezenei n aer a substanelor poluante se realizez prin determinri
permanente.
Anumite concentraii sunt tolerabile pentru organismul uman, astfel c este
necesar stabilirea pragurilor peste care este posibil apariia unei patologii legat de
poluare. Valorile respective reprezint concentraia maxim admis, valorile admisibile
sau de limit. CMA reprezint acea concentraie decelat prin metode moderne de
explorare ce nu exercit efecte directe sau indirecte asupra strii de snntate, nu
determin apariia unor senzaii subiective i nu modific capacitatea de munc (OMS).
Stabilirea ei impune realizarea unor studii experimentale pe animale de laborator i
epidemiologice.
Concentraia Maxim Momentan reprezint cea mai mare concentraie permis pe
intervale scurte de timp 30 min.
Concentraia Medie Zilnic reprezint valoarea medie a concentraiilor poluanilor pe 24
de ore minim 12 probe.
Din pcate valorile specifice fiecrei substane sunt determinate individual, ori n aer
acestea acioneaz n asociaie realiznd reacii de sumare, potenare i mai rar de
neutralizare. Normele n vigoare sunt stabilite: pentru mediul industrial valorile sunt
mai mari deoarece este vorba de persoane adulte sntoase;

pentru mediul populaional valorile

sunt mai mici datorit prezenei persoanelor foarte sensibile ( copii, btrni).
Pentru supravegherea calitii aerului se folosesc o serie de indicatori igienicosanitari este vorba de elemente din aer, componente normale sau strine ce exercit
efecte nocive.
-Profilaxia secundar implic depistarea stadiilor incipiente a bolii, depistare ce se
realizez cu ajutorul controalelor medicale active la populaia expus.
Msurile tehnico-administrative sunt msuri ce se aplic sursei de poluare i teritoriului
expus.
-Msuri privind sursa de poluare: folosirea combustibililor de calitate superioar;
realizarea proceselor de ardere complet; purificarea materiei prime naintea folosirii ei;
realizarea unor procese tehnologice cu circuit nchis; folosirea instalaiilor de epurare
pentru pulberi, gaze i vapori toxici; reducerea la minim a pierderilor neorganizate din
ntreprinderi; construirea courilor nalte pentru eliminarea poluanilor; reducerea
cantitii de gaze eliminate prin eapamente.
-Msurile legate de teritoriul expus cuprind: sistematizarea centrului populat; asigurarea
perimetrelor de protecie n jurul surselor; asigurarea unei distane adecvate ntre cldiri i
strzi, cu orientarea adecvat a strzilor; spaii verzi ct mai numeroase; devierea
circulaiei vehicolelor mari.
70. Contaminarea aerului: formele de existenta ale germenilor
*Picat de secr-nasofaring(pic Pfluge)-partic ce contin in str sa apa,mucus si
germeni(virusi,bacterii,micete) si care sunt eliminate prin stranut
-au dimens variabile si au grd de contaminare de 100%
*Nucleii de picatura(nl .Wels)- partic de dimens mici provenite din secr nasofaring,salivara sau bronsica,cu stabilit mare ce raman un timp mai lung in aer;
-reprez o forma de transmit mult mai rscanta decat pic Pfluge(dat marii deplasabilitati)
desi grd lor de contamin e de 50 %.
*Praful bacterian:-e form din partic de praf pe S carora sunt abs ag.biol.microbieni ce
provin din pic Flugge,nl de picatura sau din prod patolog.
-vehiculeaza de rezist germ cu rezist relativ mare in med extern:bacil Koch,bacili
difterici,streptococi,stafilococi.
Cele mai frecv boli transmise aerian sunt b.infect respiratorii prin inhalarea
suspensiilor contaminate (picaturi, nl de pic,praf bact).Exista ag patog ce act asupra nasofaring (strept hemolitic,bacil difteric) si altii ce act asupra traheei,bronhiilor(b.pertusis,
b.tuberculos).

De regula alveolele si tes pulm sunt protej contra ag agresivi prin faptul ca partic
pe care adera germ sunt de regula mari si nu patrund in profunz ap resp si dat mecan si
mijl de retinere de la nivelul cailor resp (mucus,cilii)
Tipuri de ag patog ce prod boli aerigene:
-inalt patogeni: b.difteric, H.influentzae, Neisseria meningit E.coli, Streptoc pyogenes,
Micobacteriumtuberculosis
-conditionat patog: Klebsiella, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Yersinia enterocolitica,
Legionella pneumoph, stafilococ aureus, strept faecalis,clostridium
-accidental

patog:Citobacter,Micrococcus,strept

salivaris,

stafilococ

epidermidis,Aeromonas Hydrophyla.

71. Rolul aerului n rspndirea bolilor infecioase: boli transmise pe calea aerului.
Boli transmise pe calea aerului pe aceast cale se transmit frecvent infeciile
respiratorii. Aerul este contaminat de la surse, iar prin sedimentare el produce
contaminarea tegumentelor, alimentelor, obiectelor ( apar ci multiple de contaminare ce
acioneaz simultan). n aer germenii microbieni nu se nmulesc, ci doar se transmit. Pe
aceast cale se transmit:
-bolile infecioase ale copilriei rujeola, rubeola, scarlatina, varicela, parotidita
epidemic;
-gripa i celelalte viroze respiratorii,
-difteria, TBC, pneumonia, micoze respiratorii;
-boli care pe lng alte ci de transmitere se pot transmite i pe cale aerian
poliomielita, tularemia, ciuma, crbunele;
-flora patogen sau condiionat patogen poate determina infectarea plgilor sau arsurilor.
72. Contaminarea aerului: msuri de combatere i profilaxie.
Msuri de prevenire i profilaxie a contaminrii aerului avem la dispoziie trei
categorii de msuri reprezentate de ventilaie, curenie i dezinfecie.
-Ventilaia asigur aer de calitate n spaii nchise. In acest sens, n primul rnd se impune
realizarea unui cubaj corespunztor ceea ce implic evitarea aglomerrii ncperilor ( mai
ales a saloanelor de bolnavi). n al doilea rnd se impune schimbarea periodic a aerului
prin introducerea aerului curat n ncperi. n cadrul sistemelor de aer condiionat este
posibil debarasarea aerului de ageni patogeni, dar pot apare i probleme n cazul
funcionrii lor necorespunztoare. n mod obinuit se practic aeresirea organizat prin
deschiderea uilor i ferestrelor.
-Curenia realizez o decontaminare de 95 98% prin splare, stergere umed, aspirare
sau periere umed:

splarea se realizez cu ap cald la 35 - 40 C i detergent, obiectele sunt bine

udate i apoi periate, frecate;
tergerea umed a suprafeelor cu crpe curate, nmuiate n soluie de detergent;
aspirarea umed i perierea umed sunt metode puin eficiente.
Curenia va fi nsoit de msuri generale de desmutizate i deratizare a spaiilor; de
asemenea se impune respectarea circuitelor lenjeriei murdare i curate, separarea actelor
medicale septice de cele aseptice, separarea circulaiei bolnavilor i a personalului.
-Dezinfecia implic distrugerea formelor vegetative ale germenilor ceea ce permite
prevenirea apariiei infeciilor. Obligator dezinfecia se aplic dup realizarea cureniei.
Dezinfecia poate fi terminal ( n absena persoanelor din ncpere) i continu ( cu
persoanele n ncpere). Metodele folosite pentru dezinfecie sunt fizice i chimice.
Metodele fizice utilizate sunt reprezentate de temperaturile nalte i radiaia
ultraviolet, ce vor fi aplicate pentru dezinfecia aerului i a suprafeelor;
Splarea la temperatura de 60 - 95 C distruge microorganismele de pe lenjerie, vesel,
sticlrie de laborator, instrumentar. Distrugerea se realizeaz prin cldur umed i
substane chimice.
Radiaiile ultraviolete au efect bactericid la o lungime de und de 250 nm. Se folosete
dezinfecia cu ultraviolete n anumite spaii; eficiena acesteia depinde de umiditate, fiind
optim la o umiditate relativ de 50 75% ( scade la valori mari ale umiditii). Aceast
dezinfecie se aplic n unitile sanitare, n industria medicamentelor i n industria
alimentar. Se aplic o dezinfecie terminal, cea continu este greu de realizat, astfel c
se practic doar iradierea parial a plafoanelor, iradierea n jurul meselor de operaie,
iradierea aerului deasupra persoanelor din incpere.
Dezinfecia chimic are o eficacitate de 99 99,9%; se folosesc substane cu efect
bactericid dispersate n aer sub form de vapori sau aerosoli; este o dezinfecie terminal
deoarece substanele dezinfectante au efecte nocive asupra persoanelor; se folosesc
substane clorigene ( cloramin, var cloros), formol, glicocol; eficiena depinde de
umiditate ( optim 40 50%), temperatur, respectarea timpului de contact i a dozelor
recomandate, efectuarea cureniei n prealabil, selecia dezinfectantului n funcie de
microorganismele ce trebuie distruse.

73. Poluarea aerului: sursele de zgomot din mediul comunal si actiunea acestuia asupra
organismului:
*Zg.industr (17%)-ind metalurg,turnatoriile,cazangerii ind construct de masini;
*Zg prod de activit de transporturi:-autoturisme, autobuze,tramvaie,metrou,transp
feroviare,transp aerian (in fc de tip de avion se emit zg cu intens de 110-120 dB, asociate
cu vibratii)
*Zg prod de activ din constructii si reconstructii:-lucrari de refacere a cailor
publice(asfaltare,pietruire,macarale)

*Zg. Din inter incaperilor-prod de ap electrocasnice,tv, radio,instal de apa si

canaliz,ascensor,si zg prod de locatari prin vorbire,cantat,jocuri,plansete,dansuri iar in
institutii contribuie la pol masini de scris,convorbiri telef
-in rap su sursa si distrib terit exista:
*Zg cu intens de 30-65 foni=fond obinuit din apartam si multe locuri de munca
*Zg cu intens de 65-90 foni=pe strazi f populate
*Zg de intens > 90 dBsect de product f zgomotoase
Efecte asupra organ:
*Efecte asupra analiz auditiv:
-oboseala auditiva,traumatism sonor si surditate profesion
-obos.auditcrest temporara a prg perceptiei auditive in urma expunerii la un Zg intens;
este reversibila.
-traumatism sonoral timpanului,urechii medii,interne; se manif prin imfundarea sau
perfor timpan,hemor otice.
-surdit.profespierdere def si irevers a auzului in urma expuneii indelung la zg; se prod
leziuni la nivel melcului.
*Efecte extraauditive:
a) SN:scade atentia,aparitia oboselii rapide,cefalee,vertije
-scade capacit de munca,in spec cea intelectuala
-perturbari ale somn cu dificult de adormire,somn superf, oboseala la trezire,somnolenta
diurna
-duce la cresterea frecv nevrozelor si tulb psihice(obsesia, depresiunea),iritabilit psihica.
b)apar CV:vasoconstr capil perif,crest TA cu ef mai lung asupra pres diastolice,modif ale
pulsului.,modif ale traseului EKG prin modif tonusului vaselor coronariene.
c) ap respir: -acceler ritm resp,misc resp scurte insuficiente,amplitud toracica redusa.
d)ap digestiv:peristaltism redus,secr gastr crescuta,favoriz maladia ulceroasa,
-modific endocrine ale gld cu secr interna.
e)femei gravide:miscari ale fatului,avorturi
74. Efectele specifice ale polurii sonore asupra organismului.
Efectele asupra organismului sunt auditive i extraauditive:

-Efectele auditive sunt reprezentate de oboseala auditiv, traumatismul sonor i surditatea

profesional;
oboseala auditiv se manifest prin creterea pragului de percepie dup expunerea la
zgomote fenomenul este reversibil dup minute, ore, zile de la ncetarea expunerii;
traumatismul sonor apare la expunerea la zgomote de intensitate foarte mare chiar pentru
perioade scurte de timp apare perforarea timpanului, surditate, hemoragia otic;
surditatea profesional reprezint pierderea definitiv i ireversibil a auzului dup
expunerea ndelungat la zgomote;
75. Efectele nespecifice ale polurii sonore asupra organismului.
-Cele extraauditive zgomotul depete analizatorul auditiv, pe calea nervului auditiv
ajunge la nivelul sistemului nervos central unde produce fenomene de excitaie i
inhibiie ca o consecin a aciunii asupra axului hipotalamo-hipofizar. n prima faz
apare creterea reaciei de vigilen a organismului, creterea tonusului simpatic,
creterea secreiei hormonale i mobilizarea substratului energetic. Ulterior toate aceste
reacii sunt mult reduse.
La nivelul sistemului nervos observm scderea ateniei, oboseal rapid, cefalee,
vertije, reducerea capacitii de munc intelectual; zgomotele puternice determin
modificri la nivelul electroencefalogramei; apar perturbri ale somnului reprezentate de
dificulti de adormire, somn superficial; crete frecvena nevrozelor i a tulburrilor
psihice.
Apar modificri la nivelul aparatului cardiovascular reprezentate de vasoconstricie
capilar periferic, modificarea frecvenei cardiace, creterea tensiunii arteriale,
modificarea electrocardiogramei prin modificarea tonusului vaselor coronariene.
La nivel respirator observm creterea ritmului respirator, scderea amplitudinii
miscrilor cutiei toracice, micri respiratorii scurte.
La nivelul aparatului digestiv apare scderea peristaltismul i creterea secreiei
gastrice.
La femeia gravid expunerea la zgomot se poate nsoi de creterea frecvenei avorturilor
sau micri ample ale ftului.
Msurile de prevenire implic respectarea normelor recomandate n locuine 30 +/_ 5
dB.
76. Sursele de ap potabil i caracteristicile lor.
Sursele de apa din natura- majoritatea apei (97,2%) din natura este sarata, apa dulce
reprezentand doar 2,8% din care 1,4% este imobilizata in ghetari.
In natura apa are un circuit continuu:
ea ajunge in atmosfera sub forma de vapori rezultati din evaporarea apei de suprafata, de pe
sol sau de pe vegetatie;
vaporii de apa din aer ajung la suprafata solului prin precipitatii; daca apa intalneste un strat
de sol permiabil se infiltreaza pana la primul strat impermiabil formand apa subterana;
aceasta se deplaseaza in functie de inclinarea solului si va iesi la suprafata subforma de
izvoare;

daca intalneste un strat de sol impermiabil se va scurge la suprafata acestuia formand apa
curgatoare.

Sursele de apa sunt reprezentate de cele 3 faze ale circuitului apei in natura: subterane, de
suprafata si meteorice.
Apele subterane sunt de doua tipuri: freatice si de adancime.
Panza de apa freatica se acumuleza din precipitatii deasupra primului strat de sol
impermiabil. Rezulta si din infiltrarea apei raurilor si lacurilor prin albii. Are o adancime
variabila cuprinsa intre 2-3m si 10-12m. Cele care au adancimi mici prezinta variatii mari
ale debitelor si ale proprietatilor fizice, chimice si biologice. Apa este saraca in substante
minerale si usor contaminabila prin reziduuri.
Apa de adancime este situata sub stratul freatic fiind cuprinsa intre doua straturi de sol
impermiabile. Stratul inferior permite acumularea apei in timp ce stratul superior o
protejeaza. Din punct de vedere cantitativ se particularizeaza printr-un debit constant, fara a
fi influentat de precipitatii. Sunt ape bogate in saruri minerale si ferite de impurificare si
contaminare.
Apele de suprafata apar din precipitatii atmosferice, din topirea zapezilor sau din izvoare. Ele
sunt curgatoare sau stationare la suprafata solului.
Compozitia lor variaza mult in functie de natura rocilor, terenul traversat, sezon, proprietatile
altor ape primite. Prin deversarea apelor uzate caracteristicile naturale sunt modificate , apa
devenind bogata in germeni microbieni, virusuri, paraziti, substante chimice. In acest context ea
trebuie prelucrata pentru a fi folosita in scop potabil.
Apa curgatoare este reprezentata de rauri si fluvii. Aceste apa au variatii mari de debit in
functie de precipitati, iar calitatea lor este necorespunzatoare datorita bogatiei in agenti
biologici si substante chimice. Pentru a fi utilizata in scop potabil aceasta apa va trebui
purificata si dezinfectata.
Apa statatoare este reprezentata de cea din lacuri, mari si oceane. Apa marilor si oceanelor
este sarata si necesita desalinizare pentru a fi folosita in scop potabil. Lacurile de apa dulce
pot fi naturale sau artificiale. Ele asigura o apa buna din punct de vedere calitativ datorita
posibilitatilor scazute de impurificare. Apa lacurilor de acumulare provine din cea de
suprafata, din precipitatii sau din topirea zapezilor si are calitati corespunzatoare datorita
stationarii apei.
Apa meteorica rezulta din precipitatii sau prin topirea zapezilor. Aceste ape au un continut
scazut de saruri minerale, ele se impurifica prin trecerea prin atmosfera ( cu pulberi, agenti
biologici si substante chimice), au un debit variabil si un gust fad datorita lipsei de saruri
minerale. Ele nu satisfac senzatia de sete si nu indeplinesc conditile necesare pentru a fi
utilizate in scop potabil. Sunt folosite in acest scop doar in zonele unde nu exista alta sursa de
aprovizionare.
77. Poluarea apei: sursele naturale i artificiale (organizate i neorganizate) caracteristicile lor.
Poluarea apei poate fi naturala sau artificiala.

-Poluarea naturala este produsa prin procese naturale chimice, fizice sau biologice care au la
baza reziduurile organice vegetale si animale. Acestea se descompun sub actiunea bacteriilor
ceea ce determina consumul oxigenului din apa. In acest context apare modificarea florei si
faunei acvatice , fenomen datorat dezvoltarii exagerata a algelor - "inflorirea apei". Apa capata
un miros si o culoare specifica, treptat algele se distrug eliberand substante toxice care
determina moartea pestilor si a altor organisme acvatice la care se adauga prezenta tulburarilor
intestinale la om.
-Polurea artificiala poate fi organizata si neorganizata.
Poluarea organizata este reprezentata de apele reziduale ce apar in colectivitati:
-apele reziduale comunale apar prin folosirea apei in locuinte, institutii publice, unitati
comerciale; aceste ape sunt bogate in agenti patogeni (bacterii, virusuri, oua de paraziti) si
substante chimice (detergenti, substante organice);
-apele reziduale industriale provin de la intreprinderile de pe teritoriul colectivitatii si sunt
bogate in substante chimice potential toxice;
-apele reziduale zootehnice provin de la unitatile de crestere a animalelor si sunt bogate in
substante organice, agenti biologici si substante chimice (antibiotice, biostimulatori,
pesticide).
Aceste surse sunt cunoscute si supravegheate continuu.
Poluarea neorganizata este de importanta redusa, temporara si accidentala. Ea este
reprezentata de:
-reziduurile solide depozitate pe marginea raurilor;
-apele de irigatii bogate in substante chimice si suspensii;
-deversarea de reziduuri solide si lichide;
-scaldat, topirea plantelor textile, spalarea rufelor in rauri.
78. Poluarea apei: procesul de autopurificare.
Autopurificarea apei reprezinta capacitatea acesteia de a se debarasa de impuritatile primite
partial sau total. In autopurificare intervin factori fizico-chimici si biologici.
-Factorii fizico-chimici sunt reprezentati de:
dilutie- dupa deversarea apelor reziduale in bazinul natural se produce amestecul dintre cele
doua medii lichide ceea ce deterina scaderea concentratiei poluantilor; gradul dilutiei este
exprimat prin raportul Q/q unde Q este debitul receptor, iar q debitul apelor uzate; in
situatia in care raportul are o valoare are gradul de dilutie este ridicat;
sedimentarea reprezinta depunerea treptata a suspensilor pe fundul albiei; eficienta depinde
de adancimea albiei si de viteza de curgere a apei; asigura imbunatatirea transparentei
precum si reducerea continutului microbian si de substanta organica;
radiatia solara si in special cea ultravioleta are un efect bactericid sau bacteriostatic la
suprafata apei;
temperatura scazuta determina distrugerea in scurt timp a florei conditionat patogene si
patogene ce necesita temperatur ridicate pentru supravietuire.
-Factorii biologici sunt reprezentati de:

concurenta microbiana- flora saprofita distruge microorganismele patogene prin fenomenul

de antagonism microbian; aceasta flora exercita un efect antibiotic sau intervine prin
consumul substratului nutritiv; concurenta microbiana este eficienta la temperaturi mari
cand metabolismul germenilor este activ;
distrugerea de catre organismele acvatice (protozoare, infuzori, crustacei) care folosesc
bacteriile din apa drept suport nutritiv;
actiunea litica a bacteriofagilor se realizeaza prin multiplicarea acestora pe bacteriile
omoloage pe care le distrug;
interventia bacteriilor in procesele biochimice din apa - ele actioneaza asupra sustantei organice
sau anorganice pentru a-si asigura substratul nutritiv; materia organica este transformata in
molecule cu greutate mica pana la mineralizare, materia anorganica este degradata total pana a
disparitie.
79. Tratarea apei de suprafa n scop potabil: sedimentarea (simpl i cu coagulare) i
filtrarea.
-scopul sedim e de a reduce suspensiile din apa.
*Sedim simpla:-in bazine de ciment,de forme var,ce sunt traversate de apa cu o v redusa,timp
in care partic in suspens se depun; Sedim partic e infl de v de curgere a apei,forma
bazin,temp apei,marimea partic
-prin ac met se reduce 40-60% din cont de suspensii din apa
*Sedim cu coagulare:-pt ape cu gdr mare de turbidit si pt cele ce contin suspensii fine
coloidale,greu sedimentabile
-se acceler depunerea suspensiilor prin adaugare de subs coagulante:sulfat de Al,sulfat
feros,clorura ferica,sulfat feric
-coagul ridica eficienta sedim cu 60-80%.
Filtrarea:- reduce suspensiile ramase si materia organ si microorg din apa; indepartarea lor se
face prin act mecan si oxid biologica
-filtre lente:bazine in care apa are v de filtr mica,retinerea se face atat mec cat si biol,in mb
biol form din microorg veg si anim;
-eficienta e de 99,9%; se utiliz pt alim cu apa a colectiv mici
-filtre rapide:-au debit de filtrare mult mai mare; mb biolog se form rapid si e mai saraca in
micoorg oxidante; retinerea e in special mecanica si mai rar biolog; eficienta e 80-95%
80. Dezinfecia apei: metode chimice curente (avantaje i dezavantaje).

-dezinf=distrugerea completa a germen patog din apa si reducerea celor saprofiti pana la
limita potabilitatii.
*Clorinarea: -avantaje:putin costisitoare si ofera o buna garantie epidemiologica,dupa
introducerea ei morbidit prin boli gastro-intest scazand f mult.
-dezav:-form de gusturi si mirosuri particulare(de clor)
-efect iritant produs de clor asupra mucoasei gastr
-efecte cancerigene ale halometanilor;
-met e ineficienta pt virusuri si chisturi de protoz.
*Ozonizarea: -avantaje:act mult mai rapida decat clorinarea
-nu prod miros sau gust
-act sa nu e infl de pH sau temper;
-dezav: cost ridicat.
*dezinf cu Cl2O2: -avant:-putere de oxidare de2,5 ori mai
mare fata de clorinarea; -e dezodorizant;
-propr bactericide puternice
-dezav: cost ridicat; -efect corosiv asupra conductelor de apa
81. Dezinfecia apei: clorinarea la punctul de rupere.
-se folos Cl gazos imbuteliat sub pres(stare lichida).
-mec de act a Cl e un proc de oxidare:
Cl2 + H2O HOCl + HCl
HOCl H + Ocl
-la pH acid se form OCl care e mai putin activ; la pH de 7apare HOCl si dezinf se realiz
prin ambii compusi.
In proc de clorinare tb sa se oxideze toate materiile organ,anorg reducatoare ,germeni si sa
ramana un surplus de Cl liber sub f de HOCl sau OCl cl rezidual liber(0,1-0,2mg/l)
Act dezinfect a Cl depinde de cond in care se desf dezinfect si particul microorgan.
Conditiile: temper, pH-ul, timpul de contact.
Mec de act asupra germenilor:sisteme enzim in special cele ce au grup SH.
Germ nesporulati:bacterii gram negat mai sensibile.
Virusurile necesita concentr mai mari de Cl.

82. Ozonizarea, dezinfecia cu U.V., ultrasunete i radiaii ionizante

Ozonizarea - ozonul este un gaz cu efect oxidant mai puternic comparativ cu clorul;
reactioneaz cu substana organic mai rapid (minute); nu produce miros sau gust particular
de fenol; decoloreaz i dezodorizeaz apa; aciunea nu este influenat de temperatur i
pH; efectul bactericid este mai puternic i rapid, distrugnd flora patogen din ap i
reducnd flora saprofit; distruge bacteriile sporulate, virusurile i bacteriofagii; doza este de
0,5-1mg/l ; ozonizarea se realizeaz prin amestecul apei cu ozonul produs n momentul
dezinfeciei; ozonul dizolvat n ap se descompune spontan:
O3 - O2 + [O] oxigenul n stare nascnd are proprieti oxidative puternice;
din pcate excesul de ozon nu persist, ci se elimin sub form de oxigen molecular n
atmosfer.
Dezinfecia prin metode fizice:
-dezinfecia cu ultraviolete cu lungime de und de 250-260 nm; stratul de ap ce trece prin
faa lmpii trebuie s fie subire, iar apa va avea o turbiditate mic; bacteriile sunt distruse
prin efect bactericid sau bacteriostatic ( n funcie de doz); pentru obinerea unei eficiene
bune este necesar aplicarea dozelor bactericide;
-radiaiile ionizante (radiaiile gama) au o putere mare de penetrare i o aciune ionizant
redus; acioneaz prin oxidare nsoit de degajare de radicali liberi cu aciune oxidant
( OH, HO2); apa supus dezinfeciei trebuie s fie bine clarificat, deoarece prezena
substanelor organice are un efect protector pentru radicalii liberi oxidani;
-ultrasunetele sunt produse de generatoare ce transform oscilaiile electrice n oscilatii
mecanice ce degradeaz straturile superficiale ale celulelor; efectul dezinfectant este n
funcie de intensitatea oscilaiilor, crescnd cu numrul acestora; obinuit se folosesc
oscilatoare piezoelectrice cu o frecven de peste 100000 vibraii/sec.; distrugerea bacteriilor
se realizeaz prin degradarea straturilor superficiale ale celulelor de ctre ultrasunete,
celulele rmnnd sensibile la aciunea ulterioar a unor substane cu efect oxidant.
83. Boli bacteriene transmise prin ap.
Bolile microbiene transmise prin ap
Febra tifoid i paratifoid - prin ap se pot transmite i salmonelozele minore - infecii
produse de diverse tipuri de Salmonella. Febra tifoid nu mai reprezint o problem major
de sntate datorit msurilor de igien general i vaccinrii atitifice. Apele de suprafa
sunt frecvent contaminate cu serotipuri de Salmonella. Contaminarea apelor se face prin
dejecte sau urin ( persoane bolnave sau purttoare) sau prin deversri de ape uzate
menajere contaminate.
Holera - se transmite pe cale hidric n proporie de 99%. Predomin specia El Torr.
Propagarea bolii este legat n special de apa de but, apa contaminat utilizat la irigaii,
ape reziduale. Intervin frecvent: lipsa instalaiilor sanitare, insuficiena cantitii de ap
potabil. Vibrionul El Torr d forme de o gravitate mai mic, dar pot rmne purttori.
Dizenteria - este afeciunea hidric cea mai rspndit. n Romnia este implicat tipul
Flexner. S-au descris epidemii mixte produse de Shigella i Salmonella tiphy. Incidena mare
se explic prin contaminarea mediului ambiant, inclusiv a bazinelor de ap de ctre purttori

sau bolnavi. Receptivitatea populaiei este mare prin lipsa vaccinului. Formele clinice de
boal sunt uoare.
Enteritele i enterocolitele - agenii etiologici: Campylobacter jejuni i coli, Escherichia coli,
Pseudomonas aeruginosa, Proteus, clostridii, Yersinia enterocolitica etc. Rezervorul psrile, ovinele, porcinele.
Leptospiroza - este o antropozoonoz. Rezervorul de infecie este reprezentat de obolani,
oareci. Alte specii - animale cu rol de rezervor ce elimin leptospirele n timpul bolii prin
urin i degecte, trecnd n apele de suprafa. Cadavrele animalelor bolnave sunt o surs de
infecie. Omul se contamineaz prin mbiere, trecere prin ape contaminate, n timpul
pescuitului, prin apa potabil sau de irigaie.
Tularemia - este o antropozoonoz produs de roztoare. Contaminarea apei se realizeaz
prin urina i dejectele animalelor bolnave i prin cadavre. Omul se contamineaz prin
mbiere.
Bruceloza - este frecvent la porcine, bovine. Contaminarea apei se realizeaz prin urina i
dejectele animalelor bolnave. Supravieuiesc n ap un timp variabil.
Tuberculoza - bacilul Koch se ntlnete n apele de suprafa, poluate cu ape reziduale
provenite de la sanatoriile de tuberculoz. S-au descris mbolnviri prin mbierea n ape
intens poluate.
84. Boli virale i parazitare transmise prin ap.
Boli virale transmise pe cale hidric
Omul elimin prin dejecte deste 100 de virusuri. Apele de profunzime sunt protejate de
poluarea viral, cele freatice sunt contaminabile, cele mai puternic poluate sunt apele de
suprafa. mbolnvirile cu virusuri prezint unele caracteristici:
-au manifestri polimiorfe ( digestive, respiratorii, cutanate, nervoase);
-metodele exisente nu permit izolarea imediat a virusurilor din ap;
-exist o neconcordan ntre prezena virusurilor n ap i morbiditate.
Timpul de supravieuire a virusurilor n ap este de 150 - 200 zile, multe din ele sunt
rezistente la dozele de clor utilizate n mod obinuit. n acest context o ap potabila din
punct de vedere bacteriologic poate transmite o infecie viral.
Virusuri transmise prin apa
GRUP DE VIRUSURI
Enterovirus: polio
Coxachie A
Coxachie B
Echo
Enterovirusuri
Hepatit tip A (probabil enterovirus)
Gastroenterita tip A (agentul Norwalk)
Gastroenterita tip B: reovirus
Rotavirus
Adenovirus
Polioma

]MBOLNVIRI CAUZATE SAU CU

CARE SE POT ASOCIA
Paralizii, meningite, febr, boli
respiratorii, diaree, miocardite,
encefalite, conjunctivit hemoragic
acut
Hepatit viral
Vrsturi, diaree, febr
Boal respiratorie i diareic uoar,
vrsturi, diaree mai ales la copilul sub 6 ani
Boal respiratorie acut, infecie conjunctival, keratit, encefalite, tumori

Parvovirus: virusul adeno-asociat

Boli respiratorii acute ale copilului

Boli parazitare transmise prin ap

Boli determinate de protozoare
-Amibiaza sau dizenteria amibian cauzat de Entamoeba histolytica, afecteaz colonul,
secundar ficatul i alte organe. Se ntlnete n special n rile calde. Formele infecioase
sunt chisturile ce sunt eliminate n mediul extern odat cu materiile fecale ale bolnavilor sau
purttorilor. Omul se infesteaz ingernd chisturile odat cu alimentele, apa sau prin mini
contaminate
-Giardioza sau lambliaza este cauzat de Lamblia intestinalis. Parazitul este rspndit n
regiunile tropicale sau temperate. Formele infecioase sunt chisturile ce pot rezista n mediul
umed luni de zile. n organism se dezvolt, n special n duoden i cile biliare. Dei
alimentele i apa reprezint un risc de mbolnvire, contactul cu persoana infestat constituie
mecanismul principal de transmitere.
-Balantidioza sau dizenteria balantidian este cauzat de Balantidium coli. Are o inciden
redus, rspndirea bolii se face prin apa sau alimentele n care au ajuns chisturile
parazitului eliminate de om sau de porc. Afeciunea se manifest prin diaree sub form
cronic sau evolueaz asimptomatic.
-Trichomoniaza dat de Trichomonas vaginalis. Incidena bolii crete n sezonul cald prin
folosirea bazinelor i a trandurilor. Este o boal veneric parazitar.
Boli determinate de cestode
-Cisticercoza este cauzat de cisticercus cellulosae ( forma larvar a Taeniei solium) i mai
rar Cisticercus bovis ( forma larvar a Taeniei saginata). Omul parazitat elimin formele
infecioase numite embriofori care pot fi nghiii cu apa sau alimentele contaminate.
Embrioforii pot rezist n mediu pn la 1-2 luni. Ajuni n stomac embrioforii traverseaz
mucoasa gastric pe cale sangvin sau limfatic. Se localizeaz n ochi, creier, muchi,
piele.
-Echinicocoza sau chistul hidatic este cauzat de forma larvar a Taeniei echinoccocus.
Rezervorul de parazii: cinele, lupul, pisica. Formele infecioase pentru om i animal sunt
embrioforii care contamineaz terenurile de pescuit, sursele de ap, putnd infesta animalele
ce servesc drept gazd intermediar. Transmiterea la om se face prin mini, ap, fructe,
zarzavaturi contaminate cu oule parazitului. Din stomac, embrioforii trec n circulaie ,
ajung n ficat, plmni sau alte organe.
-Cenuroza cerebral cauzat de Cenurus cerebralis. Infestarea omului se face pe cale
digestiv, prin ap, legume, alimente pe care au ajuns embrioforii parazitului eliminat de
cine sau alt gazd definitiv. La om se manifest ca o tumoare cerebral.
-Himenoleptidoza uman cauzat de Himenolepis nana. S-ar transmite i prin intermediul
apei pe lng alimente i min contaminate.
Boli determinate de trematode

-Fascioloza hepatic cauzat de Fasciola hepatic. Rezervorul: oaia, capra, vitele cornute,
porcul, calul, cinele, veveria, omul. Omul este gazda definitiv. Parazitul depune oule la
10-12 sptmni dup ptrunderea n gazda definitiv. Ciclul complet dureaz la animal
minim 150 de zile. Eliminarea oulelor de ctre om i animale se face aproximativ dup 3
luni de la data infestrii, perioad necesar pentru maturizarea parazitului. Omul se
infesteaz prin ap sau salat infestat cu cercari.
-Bilharzioza intestinal sau schstostomiaza agentul este Schistostoma mansoni. Rezervorul
este reprezentat de omul bolnav sau purttor sntos care elimin ou. Infestarea omului:
cale cutanat, digestiv. n organism cercarii se ndreapt ctre pulmon i cordul stng i
apoi ctre circulaia general. Habitatul normal al schistostomei este sngele venos. Alte
localizri: pulmon, intestin, ci biliare.
Boli determinate de nematode
Mecanismul de transmitere este strns legat de ciclul evolutiv al paraziilor cuprini n
aceast grup. Pentru unii apa este un vector pasiv n timp ce pentru alii are un rol activ.
-Geohelmintiazele n aceast categorie intr: Ascaris lumbricoides, Trichocephalus dispar,
Strongiloides stercoralis. n epidemiologia geohelmintiazelor solul reprezint mediul
principal al acestor parazii, apa fiind doar o cale accidental.
-Filariozele produc filarioza cutanat, limfatic sau/i cavitar. Paraziii triesc n cile
limfatice la om i la unele animale.
85. Poluarea apei cu substane pesticide i implicaiile asupra sntii.
Substante pesticide- este vorba de substante folosite pentru distrugerea daunatorilor
(insecticide, fungicide, ierbicide). Dupa tratare o parte din substanta este fixata in sol si
incorporata in plante, alta parte ramane in cantitati reziduale pe suprafata solului, o alta parte
este antrenata de apa de precipitatie in apa subterana sau de suprafata si o cantitate mica se
volatilizeaza in aerul atmosferic. Pesticidele au toxicitate variabila fiind rezistente la atacul
chimic si biologic, persistand mult timp in mediul ambiant.
Sursele de apa sunt poluate prin:
-tratarea solului pentru cresterea productiei agricole;
-deversarea de ape reziduale din industria de sinteza;
-tratarea apelor de suprafata pentru combaterea insectelor;
-antrenarea pesticidelor din sol prin apa de irigatie;
-tratamente aeriene.
Persista timp indelungat (de la 2 saptamani la 2 ani) si determina:
-modificarea proprietatilor organoleptice ale apei;
-concentrarea in organismele acvatice;
-interfera cu mineralizarea naturala a substantei organice din apa;
-au o toxicitate redusa pentru populatia piscicola;
-scad eficienta statiilor de tratare.
Clinic determina aparitia unor efecte acute sau cronice in functie de tipul de substanta utilizat.
-Efectele acute apar in conditiile intoxicatiei cu organo-fosforice. Apare inhibarea
colinesterazei insotita de acumulare de acetilcolina cu efecte asupra sinapselor ganglionare
manifestate prin hiperexcitabilitate pe sistemul nervos parasimpatic si central:cefalee, varsatura,

crampe abdominale, transpiratii, salivatie, lacrimare. In forme grave apar contractii musculare,
abolirea reflexelor, dificultati respiratorii, lipotimie, deces.
-Efectele cronice sunt frecvent intalnite la pesticidele organo-clorurate. Acestea sunt
liposolubile si se concentreaza in grasime. La scaderea in greutate produsa intr-un interval scurt
de timp insecticidul se mobilizeaza in circulatie generand fenomene de intoxicatie acuta
manifestata prin fenomene hepatotoxice (alterarea functiei hepatice pana la hepatita cronica),
neurotoxice ( modificari ale electroencefalogramei pana la encefalopatii ), gonadotoxice
( scaderea numarului de sarcini, avort spontan, tulburari de ciclu menstrual, iar la barbati
serilitate ) si cancerigene.
86. Poluarea apei cu detergeni i implicaiile asupra sntii.
Detergentiii sunt substante cu proprietati de curatie, sunt agenti de suprafata care scad
tensiunea superficiala a lichidelor cu care vin in contact.
Chimic sunt neionici si ionici (anionici 70% si cationici).
In apa apar prin deversarea apelor menajere si industriale si prin tratarea terenurilor agricole.
Efecte:-modifica proprietatile fizico-chimice si organoleptice ale apelor;
-in prezenta sarurilor de calciu si magneziu produc spumare;
-distrug populatia piscicola;
-perturba tratarea apei prin impiedicarea sedimentarii particulelor in suspensie.
Toxicitatea este scazuta manifestandu- se la 1g/kg corp astfel ca intoxicatia apare doar rar;
modificarea tensiunii superficiale determina modificarea permiabilitatii mucoasei digestive
ceea ce favorizeaza patrunderea altor substante cu efect toxic sau cancerigen; au efect
alergizant.
87. Efectele carenei i excesului de fluor din ap asupra organismului.
Florul este larg raspandit pe sol sub forma de floruri. Sunt bogate in flor solurile fosfatice,
terenurile agricole ingrasate cu produse fosfatice si cele din apropierea surselor industriale. Apa
este o sursa esentiala de flor datorita absorbtiei crescute.
Importanta pentru organism- florul este preluat din mediu sub diferite forme chimice care
influenteaza gradul de absorbtie. Absorbtia, distributia si fixarea in tesuturi are loc foarte rapid
(minute). Florul absorbit se fixeaza 99% in tesutul dur osos si dentar si 1% in tesuturile moi.
Carenta este asociata cu caria dentara ce reprezinta o distrugere locala si progresiva a dintilor.
Caria dentara apare datorita carentei de flor, alimentatiei deficitare, masticatiei deficitare, lipsei
igienei bucale, absentei radiatiei ultraviolete.
Nu este clar modul in care intervine florul, astfel ca au fost elaborate unele ipoteze : transforma
hidroxiapatita in floroapatita ceea ce duce la cresterea rezistentei dintilor; efect bactericid prin
inhibarea metabolismului bacterian; efect antienzimatic de oprire a desfasurarii procesului
cariogen la nivelul smaltului. Concentratile optime de flor sunt de 0,7 - 1,5 mg/dm.
Proxilaxia carentei de flor se realizeaza prin:
-florizarea apei este metoda cea mai des flosita datorita unui consum relativ constant de apa;
-suplimentarea orala implica administrarea comprimatelor de la nastere si pana la sfarsitul
perioadei de crestere;
-aplicatil locale prin pasta de dinti, solutii de clatit gura;
-florizarea laptelui, a sarii de bucatarie;

-alimentatia echilibrata.
Excesul de flor are efecte nocive deoarece determina aparitia intoxicatiilor acute si cronice.
Intoxicatiile acute apar accidental si pot duce la deces prin inhibarea enzimatica ceea ce
perturba generarea si trasmiterea influxului nervos.
Intoxicatiile cronice apar in conditiile expuneri la doze ce depasesc necesarul, ceea ce
determina cumularea florului in oase si dinti.
In dinti apare floroza dentara manifestata prin pete albe opace, de diferite nuante de galbenmaro ajungand pana la negru (in functie de gravitatea bolii). Dintii sunt cretosi, friabili, in
formele grave asistam la o edentare totala.
La concentatii de peste 5mg/dm apare afectarea scheletului manifestata prin osteoscleroza
evidenta la nivelul coloanei vertebrale (calcificari ligamentare, osteofite) si a oaselor lungi
(exostoze). In formele severe apar deformari anchilozante (osteofibroza anchilozanta).
Modificarile osoase apar datorita perturbarii homeostaziei calciului ceea ce duce la fracturi
osoase spontane.
88. Efectele carentei de iod din apa asupra organismului.
Iodul este prezent in apa, alimente si sol. Solul argilos este bogat in iod in timp ce solul nisipos
este sarac. Alimentele vegetale sau animale contin concentratii variate de iod, cele mai bogate
fiind cele din mediul marin. Apa aduce doar 10 - 15% din necesar, dar este importanta prin
reflectarea aportului de iod din alimente si sol. Sunt bogate in iod apele marine, cele dulci sunt
sarace, dar cele de profunzime au un continut mai mare comparativ cu apele de suprafata.
Importanta pentru organism- iodul intra in structura hormonului tiroidian si o cantitate mica
este prezenta in muschi, ficat, piele, ovar. Se absoarbe in proportie de 80 - 90% sub forma de
ioduri, trece in sange si apoi in tesutul tiroidian. La acest nivel se combina cu tirozina din
moleculele de tireoglobulina si formeaza mono si diiodotirozina. Cuplarea a doua molecule de
diiodotirozina formeaza tiroxina sau hormonul activ. Acest proces este controlat de
tireostimulina hipofizara ce determina patrunderea iodului in foliculul tiroidian. In lipsa iodului
producerea hormonului tiroidian este perturbata astfel ca hipofiza reactioneaza eliberand
hormon tireotrop si determinand cresterea de volum a glandei.
Deficitul de iod - apele de suprafata sunt mai carentate, iar cele care au un continut crescut de
urocrom reprezinta o problema deoarece acesta are efecte gusogene;
-apele de profuzime au un continut variat de iod;
-carenta de iod se asociaza cu un continut crescut de substante organice si o
duritate crescuta (probabil apare scaderea asimilarii iodului).
Deficitul relativ de iod apare in situatia:
-tratarii apei la nivelul statiei;
-prezentei bromului si cobaltului in cantitati mari reduce morbiditatea prin gusa chiar daca
iodul este in cantitati mici;
-manganul interfera sinteza hormonului;
-alimentele bogate in tiocianati (varza, gulii) scad utilizarea iodului si sinteza hormonului sau
au efect inhibitor asupra cuprului din enzimele de oxidare, ceea ce are efecte negative asura
sintezei hormonului tiroidian;
-excesul de nitrati in mediul alcalin are efecte gusogene.

Nu se poate stabili o corelatie absoluta intre prezenta iodului si aparitia gusei endemice. Gusa
endemica este o afectiune plurifactoriala in care intervin factori endogeni si exogeni, dar
carenta de iod joaca un rol important.
Profilaxia implica in primul rand dozarea iodului, carenta fiind diagnosticata in conditiile
eliminarii sub 50g/24 ore sau 50 g/g de creatinina.
Profilaxia se realizeaza prin iodarea sarii de bucatarie ( 15 - 25mg/kg) sau administrarea de
tablete de iodura de potasiu (copii sub 6 ani 1/2 comprimat pe saptamana, peste 6 ani 1
copmrimat/saptamana, gravide 2 comprimate/saptamana).
Gusa endemica se manifesta prin: scaderea metabolismului bazal; fatigabilitate; lentoare in
activitate;
scaderea rezistentei la frig; crestere lenta; retard mental; macroglosie;
hipogonadism; bradicardie; mixedem; intarziere in mineralizarea osului si in aparitia dintilor.
89. Substanele minerale din ap i bolile cardiovasculare.
Sarurile de calciu si magneziu ce formeaza duritatea apei protejeaza aparatul cardio-vascular.
-Rolul ionilor de calciu in protectia aparatului cardiovascular a fost confirmat prin date
epidemiologice si experimentale. In conditiile consumului de apa dura apare scaderea indicelui
de mortalitate si a frecventei mortii subite.
La animalele de laborator carenta de calciu determina aparitia modificarilor de
electrocardiograma: aritmii si scaderea intervalului QT. Persoanele decedate prin boli cardiovasculare prezinta concentratii mici de calciu in ser, muschiul inimii si in peretele arterelor
coronare.
-Magneziul este implicat in reglarea metabolismului intermediar al lipidelor, proteinelor si
glucidelor; el este modulatorul principal al activitatii muschiului cardiac; complexul Mg ATP
reprezinta substatul reactiilor enzimatice ce stau la baza contractiei si relaxarii musculare;
intervine in reglarea pompei de Na la nivel transmembranar.
Experimental carenta de magneziu se insoteste de modificarea electrocardiogramei, de aritmii,
hipertensiune arteriala si tromboza coronariana.
In apele dure continutul de microelemente este crescut. Tulburarile apar in situatia in care
acestea sunt in cantitati prea mici sau prea mari.
Cromul scade cu inaintarea in varsta, pana la disparitie in zonele cu morbiditate crescuta. La
bolnavii dupa infarct miocardic si la cei cu ateroscleroza concetratia cromului in tesuturi este
mult scazuta.
Cromul, zincul, manganul si vanadiul influenteaza favorabil metabolismul lipidelor si ar
impiedica instalarea aterosclerozei.
Zincul impreuna cu manganul diminua lipidele din organele interne, inclusiv din ficat.
Manganul pare a avea un efect lipotrop important, el contribuie la reglarea metabolismului
lipidic mai ales atunci cand organismul dispune de colina adusa prin alimente. Are efect
hipocolesterolemiant si previne sau diminua modificarile aterosclerotice de la nivelul vaselor.
Contribuie la oxigenarea tesuturilor si a miocardului.

Vanadiul are rol important in transportul oxigenului datorita capacitatii sale de formare a unor
compusi cu valente diferite.
Alte microelemente in exces prezinta efecte nefavorabile asupra aparatului cardiovascular.
Cuprul in exces intensifica oxidarea grasimilor, modificand metablismul lipidic. In sangele
bolnavilor ci infarct miocardic s-au constatat cantitati crescute de cupru.
Cadmiu in concentratii ridicate favorizeaza hipertensiunea arteriala si ateroscleroza.
90. Intoxicaia cu nitrai pe calea apei.
Nitratii se gasesc in mod normal in cantitati mici provenind din mineralizarea substantei
organice. In situatii particulare concentratia poate creste datorita: antrenari lor din solurile
intens mineralizate; patrunderi in apa a substantelor organice provenite din solurile intens
poluate cu reziduuri organice; antrenarea din solurile tratate cu ingrasaminte azotate.
Consumul de apa cu nitrati determina aparitia intoxicatiei cu nitrati -methemoglobinemie.
Boala apare si in urma consumului de alimente vegetale cultivate pe terenuri fertilizate (spanac,
patrunjel, morcovi, telina).
Mecanismul de imbolnavire- este reprezentat de transformarea nitratilor in nitriti ceea ce
determina aparitia imbolnaviri. Nitratii sunt resorbiti in partea superioara a intestinului care
este aproape sterila. In prezenta germenilor si la un pH peste 4 apare transformarea nitratilor in
nitriti. Flora nitrat- reducatoare este flora intestinala reprezentata in special de Eterobacteriacee:
Salmonella, Colibacili, Proteus, Streptococul fecal, Stafilococ, Bacilus Cereus, Bacilus Subtilis.
Nitritul se combina cu hemoglobina formand methemoglobina, o hemoglobina la care fierul
este oxidat la fier trivalent, iar oxigenul este legat de molecula si nu poate fi eliberat in tesuturi.
Clinic apare cianoza fetei si a extremitatilor, dispnee, tahicardie, convulsii, diaree/constipatie.
Gravitatea bolii depinde de cantitatea de methemolobina formata: 10 - 25% forma usoara de
boala; 25 - 45% forma medie de boala; 50% forma grava de boala.
Sunt afectati copii de la 0 la 1 an alimentati artificial la care:
-aciditatea sucului gastric este redusa;
-hemoglobina foetala are o reactivitate crescuta;
-cantitatea de sange este redusa;
-ingestia de apa este crescuta comparativ cu adultul;
-lipseste enzima ce desface complexul.
In intoxicatia cronica apare scaderea rezistentei la infectii si dezvoltarea fizica lenta
(concentratii ale methemoglobinei de 5 - 10%).
Tratamentul consta in intreruperea consumului de apa cu nitrat/nitrit; administrarea de albastru
de metilen sau vitamina C; profilaxia impune cunoasterea concentratiei de nitrat/nitrit din apa si
alegerea corecta a sursei de apa.
91. Poluarea apei cu substane cancerigene.
Substantele cancerigene sunt substante ce au un efect probabil cancerigen.
Argumentele pentru rolul cancerigen sunt:
-cresterea incidentei bolii canceroase la populatia ce consuma apa provenita din apa poluata;
-populatia piscicola provenita din apele poluate prezinta imbolnaviri cu caracter malign;
-animalele de laborator expuse la aceste substante demonstreza caracterul lor oncogen si
teratogen.

Poluarea apei apare in conditiile: apelor necorespunzator tratate; a poluarii accidentale a apei
din conducte; vopsirii sau tratarii conductelor.
Hidrocarburile policiclice aromate provin din apele uzate menajere si industriale.
Reprezentantul de baza este 3,4 benzpiren. Ele se concentreaza in organismele marine
(plancton, moluste, pesti), iar tratarea apei determina indepartarea lor in proportie de 20 100%.
Nitrozaminele si nitrozamidele sunt sintetizate din nitrat/nitrit si aminele prezente in apa sau in
plantele acvatice si pesti. Nitrozaminele determina cancer de ficat, esofag, pulmon, rinichi, in
timp ce nitrozamidele sunt responsabile de aparitia cancerului gastrointestinal.
Trihalometanii se formeaza prin dezinfectia apei cu clor. Actioneaza asupra parenchimului
hepatic, a rinichiului si sistemului nervos.
Substantele radioactive naturale si artificiale pot avea efecte negative asupra organismului.
Cele naturale provin din sol, iar cele artificiale apar in urma deversarii apelor uzate contaminate
radioactiv. Este periculoasa iradierea interna prin emisiuni alfa si beta din substantele
radioactive.
92. Termoreglarea fizic a organismului
n microclimatul cald (termoreglarea fizic) organismul trebuie s piard excesul de
cldur. Pierderea de cldur se realizez prin: radiaie ( transfer liniar al cldurii de la un
corp la altul fr contact ntre ele, 50 - 55%); conducie ( transmiterea cldurii prin
contact direct cu obiectele nconjurtoare, 3 - 5%); convecie ( pierderea de cldur prin
nclzirea stratului de aer din apropierea corpului, 15 - 20%); evaporare ( pierderea de
cldur necesar evaporrii apei de pe tegumente, 30% - 18% piele, 12% plmn). n
condiii de repaus apare perspiraia insensibil cnd se manifest un consum de 0,6 kcal
pentru evaporarea unui gram de ap. n condiii de confort termic cea mai mare parte din
cldur se pierde prin radiaie urmat de convecie, conducie i evaporare. La
temperatura de 35C aproape ntreaga cantitate de cldur se pierde prin evaporarea apei.
Organismul reacioneaz prin:
-vasodilataie periferic - se trimite n periferie o cantitate mare de snge pentru a crete
pierderea de cldur; n acest context apare scderea tensiunii arteriale, creterea
frecvenei cardiace i creterea frecvenei i a amplitudinii micrilor respiratorii;
-creterea temperaturii centrale i cutanate;
-activarea sudoraiei - la 35C activitatea glandelor sudoripale este foarte intens
ajungndu-se la o sudoraie de 1l/or; eliminarea apei din organism se nsoete de
creterea vscozitii sngelui, scderea eliminrilor urinare, reducerea secreiei gastrice.
Expunerea ndelungat duce la apariia ocului termic sau a dezechilibrului salin. ocul
termic se manifest prin cefalee, ameeal, respiraie superficial i neregulat, afectarea
reflexelor, scderea tensiunii arteriale, temperatura central crescut (42C - 44C).
Dezechilibrul salin se manifest prin sete, oboseal, cefalee, vrstur, contracii tonice
i clonice, temperatur corporal normal sau puin crescut.
93. Termoreglarea chimic a organismului
n microclimatul rece ( termoreglarea chimic) organismul pierde cldur prin radiaie
( la temperaturi mici), convecie (la viteze mai ale curenilor de aer) i conducie ( n
condiii de umiditate crescut). Organismul reacioneaz prin creterea produciei de
cldur ( termogenez) i prin limitarea pierderii de cldur ( limitarea termolizei).

n procesul de termogenez intervine creterea metabilismului i sistemul endocrin prin

tiroid, hipofiz i suprarenal. Cantitile cele mai mari de cldur sunt produse de
masele musculare i de ficat. Expresia tonusului muscular este apariia frisonului,
tremurturilor i a "pielii de gin".
Mecanismele fiziologice prin care este limitat pierderea de cldur sunt reprezentate de:
-vasoconstricia periferic prin care se realizeaz reducerea circulaiei sanguine n
esuturile periferice ( determin reducerea pierderilor de cldur) i orientarea masei
sanguine ctre organele interne, n special muchi i ficat; n acest context apare scderea
frecvenei cardiace asociat cu creterea tensiunii arteriale, scderea frecvenei i
amplitudinii respiratorii, poliurie;
-scderea temperaturii cutanate - prin creterea termoproduciei apare creterea
temperaturii mediului intern asociat cu scderea temperaturii curanate.
Tulburrile ce apar sunt locale ( degerturi, dureri articulare i musculare, dureri pe trasee
nervoase pn la paralizii) i generale ( scderea rezistenei generale a organismului,
mrind astfel frecvena bolilor infecioase).
94. Radiaiile ultraviolete: efectele asupra organismului
Efectele asupra organismului sunt sanogene si patogene, aciunea principal
exercitndu-se la nivelul tegumentelor, ochilor precum i asupra mediului .
Efecte asupta tegumentelor - la acest nivel efectele sunt imediate i tardive, pozitive sau
negative.
Efectele imediate: + Pigmentarea are efect protector determinnd creterea rezistenei
organismului la iradiare.
Iniial se manifest o pigmentare uoar precoce ce dureaz 8-10 zile i care apare
datorit pigmentului melanic preexistent, nu este insoit de eritem. Dup a 4a zi apare
pigmentarea propriu-zis ce atinge un maxim n a 12 a zi, dureaz 1-3 luni i apare
datorit formarii pigmentului melanic de ctre melanocite.
+ Interfer cu creterea celular la nivel tegumentar -n primele 24 de ore dupa iradiere
apare o scdere a creterii celulare urmat de o accentuare a creterii ce dureaz 72 de ore
intrerupt de descuamarea stratului superficial al pielii.
+ Favorizeaz sinteza vitaminei D pornind de la 7 dehidrocolesterol.
+ In categoria efectelor imediate apar i unele nocive reprezentate de
-eritem care se poate nsoi de arsur ; iniial eritemul este slab, dureaz 1-2 ore dar
dup 2-10 ore apare eritemul tardiv ce se nsoete de: modificri locale;creterea
permiabilitii vasculare; vasodilataie; cretera fluxului sanguin; exudat celular, edem,
flictene;
-fotodermatoza cutanat apare datorit iradierii tegumentelor sensibilizate prin substane
endogene (porfirine) sau exogene(din mediu).
Efecte tardive: + Degenerarea tegumentului nsoit de pierderea elasticitii acestuia.
+Cheratoza actinic se insoete de apariia atipiilor celulare fiind considerat un stadiu
precanceros.
+Cancerul cutanat reprezentat de melanomul malign i carcinomul bazo-celular i
spinocelular.
Efectele asupra ochiului sunt imediate i tardive.

Efectele imediate sunt reprezentate de apariia conjunctivitei i a fotocheratitei; clinic

apare hiperemie, fotofobie i blefarospasm dupa 2-3 ore de la expunere.
Efetele tardive nu sunt pe deplin elucidate: la nivelul cristalinului apare opacifiere
(cataracta); la nivelul retinei apare scderea tranzitorie a vederii nsoit uneori de leziuni
ale celulelor senzoriale bazale.
95. Radiaiile infraroii: efectele asupra organismului
+ Influeneaza termoreglarea i schimbul de caldur dintre organism i mediu.
+La nivel tegumentar este tolerat o iradiere de 0,8cal./cm/min. un timp nelimitat. La
1,5cal./ cm/min. apare durerea, iradierea peste pragul dureros determin apariia
eritemului. Eritemul caloric apare la scurt timp dup iradiere i este insuficient conturat,
n zona iradiat apare creterea sensibilitii dureroase, vasodilataia capilar i activarea
glandelor sudoripale. Iradierea de intensitate mare se insoete de arsuri cu papule,
vezicule i necroz.
+Expunerea tegumentar indelungat se nsoete de apariia dermatitelor ce reprezint
puncte de plecare pentru fenomene tumorale.
+Iradierea aplicat la nivelul pielii pleoapelor determin apariia eritemului la acest
nivel.
+Iradierea la nivelul ochiului se insoete de apariia leziunilor la nivelul conjunctivei,
corneii, a irisului, cristalinului sau retinei. Apare creterea temperaturii locale la nivelul
umoarei apoase, constricia pupilelor, cristalinul prezint creterea temperaturii ceea ce
duce n timp la opacifieri locale, iar leziunile de la nivelul retinei sunt greu de apreciat.
+ La nivelul sistemului nervos central efectele sunt reprezentate de insolaie cu
creterea temperaturii centrale, modificri vasculare i manifestri neuro-vegetative
reprezentate de paloare, tegumente uscate, cefalee, fotofobie, puls slab, jen precordial,
grea. In forme grave apare redoarea cefei, convulsii i com.
96. Radiaiile ionizante: condiii de expunere.
Aceste radiaii se particularizeaz printr-o cantitate mare de energie transferat, ceea ce
determin dezlocuirea electronilor i apariia proceselor de ionizare.
Dup natura lor aceste radiaii sunt -electromagnetice : radiaiile X si gama;
-corpusculare : radiaiile , ,protoni i neutroni.
Dup capacitatea de penetrare -electromagnetice - penetrabilitate mare n tot corpul fiind
periculoase n iradierea extern;
-corpusculare - capacitate mic de penetrare fiind
periculoase n iradierea intern.
Evaluarea radiaiei ionizante se realizeaz pornind de la urmtoarele elemente de msur:
Activitatea unui radionuclid exprim viteza de dezintegrare a atomilor(numrul de
dezintegrri/secund ) i se exprim n becquereli (Bq).
Doza absorbit este energia radiaiei absorbit de ctre unitatea de mas a substanei
iradiate. Unitatea dozei absorbite este este joul pe kg i poart numele de gray (Gy) 1
Gy= 100 rad ( unitatea folosit anterior).
Doza echivalent reprezint activitatea biologic a radiaiei n funcie de capacitatea sa
ionizant se msoar n sievert (Sv) i fa de unitatea anterioar rem are urmtoarea
valoare 1 Sv= 100 rem.

IRADIEREA NATURALA-= fondul natural radioactiv cup. totalit. radiatiilor emise de

subst radioactive afla-te in mod natural in toti factorii mediului ambient(aer,apa,sol,alimnte)Radiatiile cosmice sunt rad de origine solara , cu enrgii
ridicate.Radiatii terestre,provin din elem. radioactive ce alcatuiesc scoarta terestra(
IRADIEREA ARTIFICIALA: explozii nucleare si experimentale , centrale nuclearoelectrice, ac-tivitati industriale , exploatarile miniere radioac-tive,utilizarea izotopilor
radioactivi in cercetare , biologie,agricultura,industrie.Cea mai importanta sursa
artificiala de iradiere a populatiei este utilizarea subst radioac-tive in diagnosticul si
terapia
medicala:-rontgen-diagnostic(utilizarea
razelorX);-radioterapia
externa(rontgenterapie, gamaterapie,terapia cu energii inalte);
97. Radiaiile ionizante: efectele somatice precoce
In cadrul efectelor somatice intr: + Boala de iradiere acut ce apare la expunerea de
scurt durat la concentratii mari de radiai. In iradierea uoar ( 2-4 Gy) apare
leucopenie, limfopenie, trombocitopenie nsoit de tulburri generale cardiovasculare i
digestive, boala evolund 2 -5ani.
In iradierea grav (peste2-4 Gy) boala evolueaz n trei etape:
-etapa prodromal apare la cteva ore dupa iradiere i se caracterizeaz prin stare de oc,
greuri, vrsturi i diaree;
-urmez perioada de laten ce dureaz de la cateva zile pn la cateva sptmni i n
care nu exist manifestri clinice;
-n final se ajunge la perioada de stare cu astenie, cefalee, ameeli, manifestri dige-stive
(diaree,varsaturi) i cardiovasculare (hipotensiune, tahicardie, aritmie i fenomene
hemoragice,).
In cazurile neletale boala evolueaz 5-6spt., dup care sindromul hemoragic se
atenueaz i dispare, iar leziunile ulceroase se vindec.
+ Radiodermita precoce;
+Leziuni oculare;
+Sterilitate.
98. Radiaiile ionizante: efectele somatice tardive
Efectele somatice ndeprtate cuprind:+ Carcinogeneza apare prin cumularea dozelor
mici de iradiere n expunere ndelungat. Radiaiile transform celula normal n celul
canceroas, crescnd riscul apariiei leucemiilor, a cancerului de tiroid, sn sau pulmon.
+Boala de iradiere cronic apare prin expunere profesional la doze mici timp
ndelungat. Pacienii prezint un sindrom hematologic reprezentat de leucopenie cu
modificri morfologice, trombocitopenie nsoit de modificri morfologice i anemie i
unul neurovegetativ manifestat prin astenie, cefalee, tulburri de somn, reducerea
capacittiide munc. La aceste fenomene se adaug steriliatea, cataracta i alopecia.
+Efectul teratogen apare atunci cnd radiaiile acioneaz aspra embrionului determinnd
moartea acestuia sau aparitia malformatilor congenitale.
Efectul genetic se manifesta prin apariia mutatiilor la nivelul celulelor germinale ceea ce
determin afectarea fondului ereditar al individului i
apariia modificrilor
cromozomiale.
99. Locuina amplasarea, orientarea, materialele de construcie, planificarea interioar.

Locuinta= mediu complex cu elem artificiale si psiho-sociale.

Ac mediu trebuie sa asigure conditii pt progresul si desavarsirea individului in cadrul
unei vieti de familie sa-i asigure refacerea dupa solicitarile legate de munca.
Recomandarile OMS pt o locuinta sanatoasa :-satisfacerea nevoilor fizice, nevoi
fundamentale (asigurarea spatiului suficient, o ambianta termica corespunzatoare
-prevenirea bolilor transmisibile pt aceasta este necesara evitarea aglomeratiei,
aprovizionarea cu apa potabila, existenta unor instalatii sanitare corespunzatoare;
-protectia impotriva accidentelor in locuinta (utilizare de materiale de constructie
rezistente si neinflamabile, evitarea alunecarilor, caderilor);
-asigurarea cerintelor psiho-sociale( satisfacerea necesitailor individuale de izolare si
realizarea unei vieti familiale armonioase. AMPLASAREA locuintei trebuie sa asigure
protectia populatiei impotriva surparilor si alunecarilor de teren, infiltratiilor de subsol ,
emanatiilor. Platformele pt colectarea reziduurilor , gunoiului menajer se amplaseaza la
min 5 m distanta de locuinta. Unitatile de munca industriale, comerciale ce pot crea
discomfort datorita prafului,fumului, zgomotului trebuie sa fie la min 15 m fata de casa
MATERIALELE DE CONSTRUCTIE folosite se aleg astfel incat sa nu polueze aerul
interior( formaldehida, azbest), se asigura izolarea hidrotermica si acustica
corespunzatoare. Materiale de constructie preferate : caramida BCA . Suprafata minima a
unei camere trebuie sa fie de 10 m2. Temperatura optima in locuinta = 18-22 grade ,
umiditatea aerului 35-65 %.
100. Factorii mediului intern care influeneaz dezvoltarea copiilor i tinerilor.
Fact. materni: -deficitele morfologice cuprind insuficientele morfologice ale organelor
genitale sau ale oaselor bazinului mamei(malformatii sau tumori uterine,bazin ingust);
-tulburari hormonale in timpul graviditatii (hipotiroidia, diabetul) adm de insulina
,hormoni sexuali sau suprarenalieni la gravide poate duce la embrio sau fetopatii;
-reducerea aportului de oxigen - in afectiuni pulmonare , cardio-vasculare ,anemii ale
mamei;
-adm de medicamente in timpul graviditatii -mai ales in primele 3 luni de sarcina poate
det malformatii: antibiotice,sufamide ,supradozajul vit. c., sedative;
-boli infectioase ale mamei(malarie,inf streptococice, gripa sifilis ,rubeola;
-tulb de nutritie;
-alti f materni :varsta mamei, nr de nasteri anterioare,cond de munca dezv fizica.
Factori individuali: genetici-ritmul cresterii este controlat de f genetici: se transmit
genetic caracterele de rasa, nanismele ,gigantismele,condrodistrofiile, factori metabolici
modificarile care apar pe cai metobolice sunt: moficari ale sist nervos, ale proteinelor
plasmatice, ale hidrocarbonatelor ,lipoizilor plasmatici, defecte in sinteza unor hormoni: a
hemoglobinei, defecte in metabolismul unor elem minerale,
factori endocrini : cresterea ,maturitatea si pubertatea sunt controlate de centrii nervosi
hipotalamici,hipofiza, tiroida,suprarenale si pancreas.
h tiroidieni influenteaza: cresterea , stimuland dezv staturala,maturizarea ,dif scheletica
,dezv dentitiei, dezv intelectuala si evol sexuala, hipofiza act prin h somatotrop din lobul
ant care favorizeaza fixarea proteinelor (h este activ doar in prezenta h tiroidian,
corticosuprarenala isi intensifica activ in perioada prepubertara stimuland cresterea
oaselor in lungime si latime, h gonadici ,indeosebi testosteronul, stimuleaza dezv

scheletica, a masei musculare si accelerarea maturarii sexuale, insulina act asupra

proceselor de crestere datorita rolului sau metabolic.
101. Factorii mediului extern care influenteaza dezvoltarea copiilor si tinerilor
Clima si mediul geografic=temperatura mediului ambiant influenteaza reactiile chimice ,
a procese biologice si enzimatice . Inaltimea si greutatea sunt mai reduse in climatul
cald.Se pare ca altitudinea mica are un rol favorabil asupra cresterii si dezv copiilor,
inaltimea si greutatea copiilor din zonele montane sunt mai reduse decat la altitudini mai
mici. Variatia sezoniera influenteaza dezv staturala si ponderala a sugarilor: mai redusa in
oct-martie si mai intensa in aprilie-iulie.
Conditiile de habitat= o locuinta insalubra influenteaza neg dezv si starea de sanatate a
copiilor din: supraaglomerare, lipsa de ventilatie, gaze toxice, bacterii virusuri, fungi.
Supraaglomerarea creste suprafata de contact si deci posibiliatatea de transmitere a
bolilor infectioase.
Spatiul insuficient tulbura somnul copilului si infl neg randamentul scolar, o locuinta
insalubra inf neg dezv embrionului si a fatului prin alterarea sanatatii femei gravide.
Alimentatia=fenomenele cele mai raspandite sunt subalimentatia si malnutritia (mai ales
in tarile slab dezv). Alimentatia rationala infl hormonogeneza ,imunogeneza si functiile
enzimatice. Urbanizarea= s-a obs. cresterea niv de dezv staturo ponderala a copiilor si
tinerilor din mediul urban, fata de cel rural. Totusi poluarea constituie un potential nociv
din ce in ce mai serios.
Activitatea = dezv neuro-psihica a copilului este influentata de actiunea formativa a
mediului social,activitatea de instruire si educatie.
Relatiile interumane = copilul inconjurat de afectiune si corect ingrijit este mai rezistent
la agresiunile mediului.Atitudinea de indiferenta sau de raceala afectiva infl neg dezv
psihismului copilului conditii social economice=exista corelatii semnificative intre greut
la nastere a copilului si venitul anual al parintilor, profesiunea,varsta mamei.Pt dezv
neuro-psihica a copilului factorul hotarator e cultura parintilor,niv dezv somatice este
strans legata de niv social economic si de trai.
102. Legile dezvoltrii copiilor i tinerilor.
a) Ritmul de cretere scade cu vrsta fiind mai intens la organismele tinere. Cea mai intens
cretere apare n viaa intrauterin, n perioada embrionar, urmat de cea fetal (cu o cretere
mai lent). n viaa extrauterin, creterea este intens n perioada de nou-nscut i de sugar.
b) Ritmul creterii nu este uniform, perioadele de cretere lent alterneaz cu cele de cretere
intens.
c) Ritmul creterii i dezvoltrii diferitelor esuturi i organe este diferit pentru aceeai perioad
de timp. Creterea este neuniform cu un sens cefalo-caudal (literar de la cap la picioare) i
proximo-distal (literar de aproape ctre departe). n timp ce unele organe au o dezvoltare
rapid altele au o dezvoltare lent, stagneaz sau prezint chiar regresie. Creterea n lungime
alterneaz cu creterea n grosime a diferitelor segmente corporale.
d) Dezvoltarea fiecrui organ i esut se face n strns legtur cu dezvoltarea celorlalte
esuturi i organe. Exis o strns relaie ntre dezvoltarea aparatului circulator i a celui
respirator, ntre dezvoltarea maselor musculare i a sistemului osos, ntre dezvoltarea creierului
i a analizatorilor.

e) Dezvoltarea fizic a celor dou sexe are particulariti care le difereniaz. La natere, fetele
au nlimea i greutatea mai mic dect bieii, iar pubertatea ncepe mai rapid cu 2-3 ani fa
de biei.
103. Condiiile igienico-sanitare din coli
coala se amplaseaz la nivelul cartierului de locuine. Distana mare de acas pn la coal
este un factor generator de oboseal. n coal exist ncperi principale destinate procesului
de nvmnt i ncperi auxiliare. n cadrul ncperilor principale intr slile de clas, sala de
educaie fizic, laboratoarele, sala de desen.
Sala de clas va asigura o suprafa medie de 2,5 m 2 i un cubaj de aer de 5-8 m 3 pentru o
persoan.Pereii slii de clas vor fi vopsii n culori deschise care reflect lumina, iar tavanul
va fi vopsit obligatoriu n alb. Ua este aezat n partea anterioar a clasei i se deschide n
exterior.
Slile de educaie fizic sunt prevzute cu vestiare i grupuri sanitare, separate pe sexe
Laboratoarele
Sala de desen
n categoria ncperilor auxiliare intr cabinetul medical, sala de festiviti, biblioteca,
cancelaria i birourile administrative.
Banca trebuie s aib dimensiuni apropiate de cele ale elevului pentru a permite asigurarea
unei poziii corecte. Poziia corect n banc este cea n care tlpile sunt lipite de sol i fac un
unghi de 900 cu gambele, gambele fac un unghi de 90 0 cu coapsele iar coapsele fac un unghi de
900 cu trunchiul. Dimensiunile scaunului trebuie adaptate la dimensiunile copilului, astfel nct:
poziia aezat s asigure simetria corpului; tlpile s ajung pe sol; extremitile inferioare s
aib un aliniament neutru; poziia s se menin uor.
Microclimatul: temperatura de 18 grade, umiditate intre 30-70%,
Incalzirea : prin instalatii centrale asezate sub ferestre sau cu sobe de tereacota.
Ventilatia :schimbarea aerului de 3 ori in timpul unei ore.
Iluminatul natural : coeficientul de iluminare 1\4-1\6
Iluminatul artificial : sursele de iluminat la 2,8m fata de podea.
104. Igiena programului instructiv-educativ n coli.
Igiena scolara se ocupa cu studiul influentei factorilor exogeni (naturali,sociali,fizici,
chimici si biologici) si endogeni (ereditari, metabolici ,endorcini) asupra starii de sanatate
a colectivitatilor de copii ,adolescenti si tineri in scopul eliminarii factorilor patogeni in
vederea prevenirii bolilor, reducerii morbiditatii si mortalitatii, promovarii sanatatii.
Igiena scolara cuprinde: - igiena copiilor de varsta prescolara;
-igiena copiilor si adolescentilor de varsta scolara;
-igiena tineretului din invatamantul superior.
Igiena scolara are ca obiect urmatoarele probleme:
-starea de sanatate si dezv fizica , neuro-psihica a copiilor ,adolescentilor,tinerilor;
-influenta factorilor de mediu asupra organismuluin in crestere;
-igiena institutiilor pt copii;
-igiena procesului de invatamant a acitvit scolare si extrascolare ;
-profilaxia bolilor transmisibile in institutii ca scoala;

-educatia sanitara a celor ce participa la procesul instructive educativ;

-organizarea activit medico-sanitare in colectivitatile de copii.
Normele prevad organizarea unei scoli pt fiecare 1000 de locuitori. Structura unei scoli se
refera la: circulatia elevilor, cadrelor didactice , personalului administrativ ( vestibule ,
holuri , culoare). Sali de invatamant (Sali, laboratoare, ateliere). Sali pt activit
extrascolare (biblioteca , sala festiva)
Asistenta medicala , cazarea personalului scolii, grupuri sanitare , anexe gospodaresti
( magaziii , spalatorie , uscatorie).
105. Factorii care influeneaz capacitatea de munc a elevilor.
Capacitatea de adaptare a copiilor i adolescenilor la efortul cerut de activitatea intructiveducativ din coal este influenat de :
-vrst - modificrile fiziologice sunt cu att mai intense cu ct vrsta elevilor este mai
mic;
-sex - fora muscular este mai redus la fete, ndeosebi la pubertate;
-intensitatea, durata i caracterul solicitrilor - organismul copiilor se adapteaz mai
uor la activitatile dinamice dect la cele statice; n cazul activitilor de durat,
intensitatea solicitrilor nu trebuie s depeac 15 - 20 % din efortul maximal;
antrenamentul crete randamentul activitii;
-starea emoional - afectiv - teama, tristeea, nelinitea stressul, constngerea,
dezinteresul pot produce reducerea capacitii de lucru;
-condiiile de lucru - discomfortul termic, zgomotul, praful, poluarea aerului cu substane
toxice, mobilierul colar inadecvat, iluminatul i nclzitul neigienic, microclimatul
neorespunztor, ventilaia insuficient a ncperilor de lucru acioneaz negativ asupra
organismului tnr, reducnd capacitatea de munc intelectual i fizic a copiilor;
-starea de sntate - n perioada de incubaie a unor boli acute sau n convalescen
scade capacitatea de lucru fizic i intelectual; de asemenea bolile cu evoluie cronic
( endocrine- hipofiz, tiroid, suprarenale- reumatism poliarticular acut, tulburri de
nutriie, boli cardiace etc.) pot reduce capacitatea de adaptare la efort.
OBOSEALA COLAR
Dup o activitate intens apare femomenul de oboseal manifestat prin reducerea
randamentului n ceea ce privete cantitatea i calitatea activitii desfurate.
Oboseala este o stare complex cu manifestri subiective i obiective neuro-osihice i neurosenzoriale, motorii i cu modificri funcionale viscerale i endocrino-metabolice.
Starea de oboseal se manifest prin: scderea capacitii de nelegere a problemelor mai
abstracte, reducerea posibilitilor de generalizare, comparare, difereniere, tulburri de atenie,
memorare dificil, apariia unui dezechilibru ntre dificultatea sarcinii de ndeplinit i efortul
voluntar necesar pentru aceasta.
Uneori apar fenomene psihofiziologice subiective i obiective reprezentate de depresie,
iritabilitate, nelinite, apatie, schimbarea atitudinii fa de munc, modificarea
comportamentului n clas i n familie.
n oboseala mai intens pot apare tulburri la nivelul unor organe reprezentate de
:cefalee, palpitaii, dureri precordiale, hipertensiune arterial trectoare, senzaii de
sufocare, dureri abdominale, anerexie, flatulen, creterea volumului tiroidian cu semne
de hipertiroidie, anemie, dureri musculare, pierdere n greutate.