Atanasie Berzescu

LACRIMI SI SNGE REZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA DIN MUNTII BANATULUI

Editura Marineasa Timisoara, 1999

Cuprins
PREFATA BOTEZUL PRIGOANELOR I. PRELUDIU PRIGOANA ANUL 1940 O RAZA DE LUMINA II. PRIGOANA ION ANTONESCU AL DOILEA VAL PARUL DE LA ALBA-IULIA ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA REZISTENTA ARMATA DIN BANAT CONFERINTA DE LA LUGOJ ANUL 1948 LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA N BANDULIERA GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA MPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) LUPTELE DE LA TEREGOVA FENES LUNCAVITA DOMASNEA RUSCA FENES VERENDIN ARMENIS CORNEA CARANSEBES BORLOVA VALISOARA PETROSNITA OTELUL-ROSU CIRESA MAL MARGA VAR BOUTAR RUGI ZORLENTUL-MARE OHABA RUGINOSU JDIOARA CARPA GLIMBOCA LUGOJ FARLIUG CAPRIOARA GRUNI CAPLNAS I. GRUPUL DORAN-POPOVICI GRUPUL ORAVITA LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE

LUPTELE DE LA FENES LUPTATORII MORTI PE CMPUL DE LUPTA I. PIETRELE ALBE 22 FEBRUARIE 1949 II. SALASUL DE LNGA MEHADICA. - Noaptea de 7/8 febr. 1949 III. FENES IV. DORANIE LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI. UN OSTAS AL IANCULUI O POLITA PLATITA CERCETARILE NCHISOAREA DIN CARANSEBES N CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. LUGOJUL NCHISOAREA MILITARA TIMISOARA CARANSEBES LUGOJ LANTURILE AIUD, 1950 - Sectia a II-a LA CELULAR. CARE VREI MURI. N FABRICA LA ROTARIE LA OFITERUL POLITIC IARASI LA ROTARIE PATRUZECI DE ORE N CAMERA DE TORTURA DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE SALUPA ROTARIA PE FIR CRACIUNUL ANULUI 1952 DIN FRAMNTATUL AIUD. SPITALUL I. MAI APROAPE DE RADU GYR. SPITALUL (II). O SCHIMBARE DE CONDUCERE . SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SALONUL MORTII NR. 10 SPITALUL (IV). DIN GHEARELE MORTII LA VIATA NCHISORILE - UNIVERSITATILE NOASTRE SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM NFRNT PE COLLER SPITAL (VI). SALONUL 9 SPITALUL (VII). ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA N AIUD DOMICILIUL OBLIGATORIU. LATESTI. LAGARELE. I. N TARA LUI DOBROTICI, UN LAGAR DE EXTERMINARE STAFIILE DE LA NOUA-CULME MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME N LIVADA CU CAISI MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. GEORGESCU O NSCENARE DE EVADARE DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA. PERIPRAVA, O RAZA DE LUMINA N INFERNUL ROSU. STUFUL DE LA PERIPRAVA. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI. FENOMENUL PERIPRAVA ELIBERAREA

CONFRUNTARI CU PREZENTUL MUNTII MARTURISESCI SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE CUVNT CATRE TARA

Sotiei mele MARIA Fiilor mei Adrian si Horia Nepotilor mei Adrian, Gabriel si Alina

PREFATA
Numele lui Atanasie Berzescu a intrat, de ctiva ani ncoace, n atentia publicului iubitor si interesat de istoria noastra zbuciumata sub dominatia comunista. Este cunoscuta contributia sa la diferite publicatii: Memento din Timisoara, saptamnalul Lugojul din Lugoj, Gazeta de Vest din Timisoara si Permanente din Bucuresti. Dar ceea ce i stabileste autoritatea de luptator si martor deopotriva este aparitia Suplimentului social-istoric al Gazetei de Vest din Timisoara: Razboiul anticomunist din Muntii Banatului, 1995. Carticica a fost primita cu multa caldura si cu mult interes, chiar solicitata peste asteptari. Rasunet n surdina, dar deschizator de orizonturi noi n fata unor documente inedite. Ea a avut darul sa incite noi cercetari si studii laudabile. S-au strecurat si cteva omisiuni regretabile. Asa de pilda nu se vorbeste nimic despre activitatea importanta n rndurile studentimii de atunci a lui Constantin Pascu, sau despre personalitatea luptatorului oravitean Martin Balan, ori despre contributia n mediile taranesti a nvatatorului Ion Popescu. A fost deosebit de elogiata aparitia cartii profesorului Ion Gheorgheosu Voi n-ati fost cu noi celule. Atanasie Berzescu este atestat drept mentor al unui tineret care se pregatea pentru marea experienta de lupta si daruire. Au fost trti acesti minunati elevi, frati de cruce, n anchete, judecati, nchisori sau n infernalul Canal. Cartea de fata a lui Atanasie Berzescu, LACRIMI SI SNGE, cuprinde memoriile unui luptator care participa la marile evenimente ale veacului nostru. Sunt aici oameni prigoniti pentru dreptate, pentru adevar si pentru bine. Marturisitori de credinta pentru mplinirea Cuvntului mpotriva comunismului. Cartea are o remarcabila unitate de ton, de gndire si de simtire romneasca. Autorul reuseste printr-o viziune proprie sa structureze evenimentele brute n forme simple, dar foarte expresive. nzestrat cu un deosebit dar de povestitor, el are putere de retraire si evocare, selectnd cu grija faptele semnificative. Acum cnd scriu cele petrecute cu multi ani n urma

zice Berzescu parca le traiesc mai intens si ard n mine mai mult. Pas cu pas retraiesc viata de atunci, cea ferecata n lanturi. Povestitorul trece de la o stare la alta cu usurinta, printr-o diversitate stilistica: memorialist, cronicar sau filosof al istoriei. Pentru Atanasie Berzescu, nu povestirea n sine este ultima realitate, ci adevarul. El si arata dezgustul pentru minciuna si delatiune. Pentru aceasta, toate mijloacele epice sunt puse n slujba trairii n spiritualitatea crestina. Personajele, fiintele acestea chinuite, nu ilustreaza att o tipologie umana, ct un principiu etic. Contributia moralistului este de cele mai multe ori directa. Naratiunea se ntrerupe lasnd loc reflectiei filosofice asupra conditiei umane n comunism. Pe Atanasie Berzescu nu-l intereseaza att nota de senzational. Dar faptele n sine sunt pline de senzational si de groaza. n realitate, vremurile merg spre distrugere si degradare. Fiinta umana este mutilata si desfigurata. Totul intra n descompunere si spurcaciune. Scenele de cruzime sumbra sunt relatate de Atanasie Berzescu cu mult simt realist, fiind el nsusi victima: Mois voia cu tot dinadinsul sa ma implice n procesul lui Spiru Blanaru. Dar anchetatul nu voia asta, desi n realitate fusese participant. Se tinea tare. Povestirea intra ntr-un crescendo teribil al anchetei. Nu vreau sa te aud. Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor. Si dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lnga mine. Cu amndoua minile nfipte n pieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trnti n casa cu bani. ngramadit acolo, ca vai de mine, el se prinsese cu minile de casa de bani si sari cu cizmele pe mine... etc., etc. Maretiei tragice a luptelor de la Pietrele Albe i urmeaza taria caracterelor n anchete. Tarani umili, cu genealogii nobile, si ncearca destinul eroic. Caciulile geto-dace sunt pngarite si aruncate la gunoi. ncet, ncet, vremea se deruleaza n istorie. De la Timisoara la Aiud, apoi n vesnicie. Si din tortura vesniciei Aiudului la Periprava, la tentativa reeducarii si prelungirii fara termen. Scrisul lui Atanasie curge fara pauze, fara respiratie. Suntem prinsi n duhul mortii. Povestea este trepidanta. Privim gloatele de tebecisti, care cad n lupta cu suferinta, si cinismul gardienilor manipulati si nraiti. n fabrica, la Rotarie, o vnzoleala de nedescris n realizarea normelor. Timpul se ntinde ca o mlastina. Mlastina deznadejdii. Mai baieti, spunea Lae Orbulescu, fiti tari! Dar unde mai puteai retine filosofia lui Lae, cnd rnduri, rnduri de carute trebuiau sa iasa pe usa fabricii. nsa ceea ce Atanasie Berzescu simte mai acut nu este att ntunericul ferecat cu obloane,

ct ntunericul spiritual, pandemonic. Si totusi, uneori, n contrast, aspectul sinistru este transfigurat n viziune de grandoare a istoriei. Povestitorul intra direct ca participant si ca martor. Iata o scena, aparent nimic neobisnuit. Era n Celular la 309. ntr-o zi pe la sfrsitul lui aprilie vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. De fata n timpul tunsului era si gardianul, seful sectiei... aici, n timpul tunsului, stnd de vorba cu noi, nvrtea niste chei pe dupa deget. Deodata se ntoarse spre mine si ma ntreaba de unde sunt si cu ce am cazut. i raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. Cnd a auzit de Teregova, a sarit n sus spunnd: Ce ma, tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras n oamenii partidului si i-au omort? Voi ati luptat mpotriva partidului comunist? Ma, voi trebuia sa fiti toti omorti. Stii tu asta? Numaidect, iese afara pe sala si cheama repede pe mai multi gardieni din Celular, strignd: Mai tovarasi, mai, ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova care a tras n noi sa ne omoare pe toti. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit. Atta mi-a trebuit. Tin-te acum la scandal. Gen. Arbore ramase consternat... etc., etc. ... Dintr-o data istoria se deschide ca o carte. si arata maretia si decaderea. Memorialistul devine simbol al maretiei istoriei. El, eroul de la Teregova; el, care fusese nchis pentru ce? si la Alba-Iulia ca elev, pe timpul lui Antonescu. Acum generalii, fostii ministri ai ingratului Maresal, camarazi de suferinta ai povestitorului, ramn consternati. Istoria se ntoarce ca o mustrare. Dar patosul cald, iertator, al lui Atanasie Berzescu i nvaluie cu dragoste pe acesti mari generali, care paseau acum n rnd cu legionarii: Arbore, Iacobici, ing. Mares... ndeosebi bunul general, intelectualul de seama, prietenul afectuos, grijuliu, marele general Ion Arbore. Dar, dincolo de sentimentul tragic al existentei n robia comunista, constituind tonul esential al acestei cronici, exista si clipe de fericire care mngie si ntareste. Poate, este fericirea care l-a ridicat pe Steinhardt. Fericirea aceea care sustine viata, viata nsasi, fericirea evanghelica: Fericiti veti fi cnd va vor batjocori pe voi si va vor prigoni, si vor zice tot cuvntul rau mpotriva voastra. Lungului proces de desacralizare a miturilor crestine i se opune mereu mprospatata credinta. Aparitia lui Iisus n celula este coborrea harului divin n sufletele celor ndurerati. Este un act de regenerare spirituala si de creatie. Pagini ntregi, memorabile, n care Atanasie Berzescu ni-l nfatiseaza pe marele poet Radu Gyr ca pe un sfnt. Poetul avea darul de a ridica sufletele pe culmi, pentru oamenii care stiau sa fie liberi prin poezie. Si libertatea aceasta

era contagioasa si ispititoare. Te introduceai n universul creatorului, evadnd n spirit. Omul ia cunostinta de sacru prin ierofanie, cum ar zice Mircea Eliade, prin aureola de mit si sfintenie. O mica scrisoare si o fotografie de familie l fac pe memorialist sa cnte ca ntr-un tropar bisericesc. Invocatia divina se ridica din adncurile sufletului: Doamne, parca se pogorse Duhul Sfnt peste mine. Simteam ca ard totul. Curgeau broboane de sudoare de pe mine, pe fata si pe cap. Si mare a fost bucuria... Vecinii mei de pat erau speriati. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. Nu le-am spus nimic. Daca un cuvnt iesea din gura mea, eram pierduti, eu, Petrasievici si frizerul... etc., etc. ... Cu aceasta binecuvntata fotografie credea Atanasie ca l-a nvins pe Coller. De neuitat sunt paginile privind personalitatea, marea personalitate a profesorului Ioan V. Georgescu, distinsul prieten al memorialistului. Ramnem cu admiratia n suflet pentru destinele umane realizate n lupta si suferinta. PETRU HAMAT Cred ca orice neam, orice sat, orice tinut, orice tara, are datoria si dreptul la mndria trecutului sau si ca uitarea trecutului de catre patura conducatoare a unui popor este cea mai mare nenorocire ce i se poate ntmpla acestuia. Din Mihail Sturza - Romnia si Sfrsitul Europei n memoriile mele, am luat ca ndemn cuvintele Printului Mihail Sturza, din cartea sa, citata mai sus. Ca sa nu uitam nimic din ceea ce a fost lupta noastra de rezistenta, trecnd zi cu zi prin lacrimi si snge, ma straduiesc sa dau, dupa puterile mele, adevarul asa cu a fost el. ncerc sa schitez o parte din Istoria Banatului n luptele de rezistenta si de afirmare a neamului romnesc, mpotriva urgiei comuniste. Sa prinzi rabufnirea neamului nostru mpotriva pericolului de moarte, satanismul declansat din rasaritul Europei, dupa revolutia din 1917, din Rusia, este un lucru extrem de greu si de-o mare ndrazneala. Nu sunt scriitor si nici istoric cu pretentii de a dezlega enigmele sforariilor trase de toti chematii si nechematii n a lua n mna destinele neamului. Pot afirma nsa ca neamul romnesc este cel care si ia destinele n mna si-si alege singur pe cei care trebuie sa-l apere. Niciodata neamul nostru romnesc n-a gresit cnd a trebuit sa-si apere existenta. Nascut crestin, s-a desfasurat ntru Hristos. Ca unul dintre cei multi, trecnd prin lupte si prigoane, ma simt dator sa pun pe hrtie tot ce am cules din tinerete si pna-n prezent. Bune si rele, vor sta la ndemna, n realizarea unui tot despre marea nclestare a neamului nostru cu raul. Asa poate ca vor ajunge sa cunoasca si urmasii nostri prin ce am trecut noi si ce am realizat ntru apararea credintei, a neamului si a tarii.

Citind memoriile mele, multi vor obiecta ca s-a scris att de mult despre lupta de rezistenta mpotriva comunismului. Au ajuns, poate, a se repeta n expunerea lor. Eu cred ca niciodata nu se va reusi sa se spuna totul despre acest infern rosu. Fiecaruia din noi, cei care am ncercat sa asternem pe hrtie cele traite n aproape jumatate de secol, nu-i este dat sa spuna totul. Este imposibil acest lucru. Fiecaruia din noi ne-au ramas viu n minte numai unele aspecte din cele traite n acest iad. Cu ct vor fi mai multi n marturisirea trecerii lor prin iadul gulagului romnesc si rusesc, cu att mai bine se va reusi a se oglindi fidel zbuciumul neamului romnesc. Multi s-au confruntat cu falsul n istorie, altii cu multe scapari, lasnd pe dinafara lucruri extrem de importante. Cred eu ca pna acum trei sunt care s-au ntrecut pe sine n memoriile lor, realiznd opere de valoare. 1. Sebastian Mocanu, n cartea sa Mntuirea prinde caracteristica gulagului romnesc, cu toate pornirile de iad. Sunt pagini ntregi unde el realizeaza o filozofie crestina, fara a fi teolog, care poate sta alaturi de D. Staniloae sau de Sfntul Grigore de Nisa. Sunt pagini ntregi care te ndeamna la meditatie. Poate fi considerat un apologet al Crestinismului, alaturi de Nicolae Steinhardt. 2. Viorel Gheorghita, prin cartea sa Et Ego realizeaza ineditul n genul memorialistic. Se poate spune ca este un bun mnuitor al limbii romne n literatura, de nentrecut, un eseist si un gnditor n domeniul filozofiei, mai ales filozofia crestina. 3. Ion Gavrila, prin cartea sa Brazii se frng nu se ndoiesc prinde spiritul de lupta n rezistenta poporului romn mpotriva comunismului, cu un dar de evocare de adnca sensibilitate si traire interioara. Este un povestitor inegalabil. Prinde puterea de daruire a romnului n lupta pentru neamul sau pna la jertfa suprema. Am ncercat dupa puterile mele sa-i prind pe cei trei, schitndu-le profilurile literare, ca model pentru toata lumea, si nicidecum pentru a ma compara cu ei. Ma straduiesc sa fiu un evocator al luptelor de rezistenta, duse n Banat si al zvcnetelor de traire interioara n pornirile de iad ale nchisorilor din tara. Caut sa nu-mi ncarc stilul prin nlantuirea de metafore. As vrea sa fiu simplu si curat n expunere, la naltimea sufletului romnului, fie el taran, muncitor sau intellectual. Sa fiu nteles n scrisul meu de toata lumea, asa cum cei care si-au daruit viata s-au facut ntelesi de neamul nostru romnesc.

BOTEZUL PRIGOANELOR I. PRELUDIU

Mi-aduc aminte ca acum. Era o vara fierbinte a anului 1937. Ca elev la Scoala Normala din Caransebes, trecusem n clasa a IV-a. Luna august se arata tare frumoasa, cu mult soare

si cald. Fiind n vacanta mare, ma duceam ziua la salasul nostru de pe valea rului Igeg. Acolo, bunicul meu dupa tata, taica Ion Berda, cum i mai spunea si lumea din comuna, avea grija de vite si de toata gospodaria nfiripata acolo. Ma duceam cu drag la el. La rndul lui, ma primea si el cu mult drag. Plecnd de acasa, pe strada principala, care ducea la gara, pe stlpii de fire telefonice am observat ca erau lipite afise mari cu portretul Capitanului. Cu litere mari, de-o schioapa, era scris: - Corneliu Zelea Codreanu -. Ajuns la bunicul meu, nfiripez o discutie cu el. Printre altele, ma ntreaba: Ma nepoate, cnd ai venit aici, trecnd pe ulita mare, tu ai vazut pe stlpii de telefon afise mari cu chipul lui Zelea? Da, am vazut. Sa stii tu, mai copile, ca omul ala, i omul care ne va scoate pe noi de la multe necazuri. El aduce dreptatea n tara si va baga pe toti hotii la nchisoare. Ala i omul lui Dumnezeu. Sa-i dea Dumnezeu alduitul multa sanatate si putere sa biruie pe cei rai. Cu aceste amintiri intram n miezul povestirii noastre, la nceput de nou an scolar 1937-1938, la Caransebes. n luna octombrie 1937, eu am fost primit n manunchiul de prieteni, din Fratia de Cruce a Scolii Normale din Caransebes, pregatit fiind de Fisteag Nicolae, din clasa a VI-a. Seful meu direct era Curescu Ion, tot din clasa a VI-a si el. Din clasa noastra Zaharia Marineasa a fost ncadrat mult mai devreme de anul 1937. Pe vremea aceea a fost cel mai tnar frate de cruce de la noi. Eram 12 colegi din clasa care faceam parte din manunchiul de prieteni. n anul 1938, dupa ce regele Carol al II-lea instaureaza dictatura, desfiintnd partidele politice, da o noua constitutie, aprobata de popor printr-un referendum, n luna februarie. Noi cei de Scoala Normala am fost trimisi pe sate, n echipe de cte trei, cu dispozitia, de la centru de a nu vota cu constitutia. Eu, mpreuna cu Nicolici Dusan din Zagujeni, de origine etnica srb, si cu Ion Topleanu din Cosava, am format o echipa. Noaptea, pe furis, am iesit din internat, sarind gardul de scnduri din gradina scolii si am plecat la Zaguieni, pe jos. Mndri de noi, pentuneric ca trei muschetari, marsaluind n forta spre o tinta. Ne-am ndeplinit misiunea cu bine, ntorcndu-ne la internat, neobservati de nimeni. Dar, o echipa din acestea a fost prinsa de jandarmi n acea noapte si arestata. La o sumara ancheta, facuta de seful de post de jandarmi, ne declara pe toti cei care am fost n misiune. Si acum, tin-te frate la scandal si nca unul mare de tot. Intrase politia orasului pe fir. Directorul scolii, prof. Gheorghe Neamtu, era extrem de

afectat. Scoala lui, care era un model de disciplina, mai ales n procesul educational, acum se facuse vinovata de ncalcarea unor legi destul de severe. Friza politicul. Chestorul politiei era Boica. Ca un lup la pnda, a si sarit pe noi. Ura din toata fiinta lui Miscarea Legionara. L-am cunoscut pe pielea mea n beciurile politiei n timpul anchetelor. Cu multa srguinta si ura, Boica ne-a ntocmit la fiecare dosarul si ne-a trimis n judecata. Fiind minori, parintii nostri au fost implicati n proces. Sa te tii acum necaz pe capul nostru. Pe de o parte, directorului scolii si dirigintelui, le venea sa ne mannce, nu altceva, de vii, iar pe de alta parte, parintii nostri, suparati foc pe noi ca i-am facut de rs, purtndu-i pe salile tribunalului. Si asa, acum, noi toti, bietii de noi, ntre ciocan si nicovala ne gasisem, vrnd nevrnd, locul. Profesorul de gimnastica, Iovanescu, avea grija de noi ca un parinte. Horia Sima pe vremea aceea era professor la liceul C. Brediceanu din Lugoj. Tot din Lugoj era si Iovanescu. Din ndemnul lui Horia Sima a venit avocatul Valeriu Strainu la Caransebes si mpreuna cu avocatul Nita Crpan au organizat apararea. Amndoi ne nvatau ce sa declaram ca sa iesim bine la proces. Si acum mi-aduc aminte de cuvintele lui tata de pe salile tribunalului din Caransebes: Vezi ce mi-ai facut? Tu, numa cta om, m-ai adus pe la procese, pe aici pe gangurile astea ntunecoase. Eu, om n toata firea, n-am pasit o data prin judecati. Parca eram pe alta lume. Numai tu ai fost n stare sa-mi faci asta, si ncheie tata nvinovatirea mea, necndu-si amarul din sufletul lui. n timpul asta eu stateam mlcom, holbndu-mi numai ochii. Nu ziceam nimic. Desi ma certa, stateam totusi lipit de el. Ca mine erau toti camarazii mei din manunchiul de prieteni. Toti pleostiti n aparenta, dar mndri ca luptam pentru neam si tara. La proces am fost achitati toti, dar eliminati pe un an de zile din toate scolile din tara si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. Dupa cte mi aduc aminte, va dau tabelul cu elevii eliminati atunci din scoala: 1. Petrescu Valeriu - Lugoj - sef clasa 2. Marineasa Zaharia - Iablanita 3. Nicolici Dusan - Zagujeni 4. Berzescu Atanasie - Teregova 5. Trifu Octavian - Alibunar 6. Tudorescu Gheorghe - Devesel 7. Puraci Patrichie - Iaz 8. Brnzei Simion - Orsova 9. Ciucur Nicolae - Dalci 10. Jula Vasile - Dalci 11. Bireescu Liviu - Surducul-Mic 12. Topleanu Ion - Cosava

13. Muroni Iova - Var De ceilalti nu-mi mai aduc aminte. La scurt timp dupa terminarea procesului, cam prin luna aprilie 1938, nainte de Pasti, ntr-o buna zi, directorul scolii, Gheorghe Neamtu, aduna toata scoala pentru a comunica un lucru neobisnuit. Cu lacrimi n ochi, cu vocea tremurnda, comunica eliminarea noastra, hotarta de consiliul profesoral. Suntem eliminati deci din toate scolile din tara pe un an de zile si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. Dupa comunicare ne ntoarcem fiecare n clasele noastre. Cei mai multi eram noi cei din clasa a IV-a. Din clasa a V-a erau numai doi, Muroni Iova si Topleanu Ion. Tacuti si retrasi n noi, cu privirile n van, parca tot cerul pica pe noi, ne miscam automat unul dupa altul. Plecam pentru totdeauna din mijlocul colegilor nostri. Era o durere pentru toti. Cu copilaria din noi, cu putinatatea ntelegerii momentului politic, intuiam totusi ca anul 1938 va fi un an al marilor ncercari, al marilor dureri, un an de cotitura pentru neamul nostru. Avea sa se petreaca la sfrsit de acel an 29 spre 30 noiembrie 1938, asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Era jertfa cea mare a neamului nostru. n tristetea noastra eram totusi mndri. Din clasa ne luam toate lucrurile, pregatindu-ne sa iesim toti odata. Era ora de geografie. Peste clasa se asternuse o liniste de mormnt. Profesorul nostru, Haralambie Ghinescu, ridica toata clasa n picioare, gata sa izbucneasca n plns, cu lacrimi n ochi spune: Astazi pleaca din rndurile noastre cei mai buni elevi ai mei si cei mai buni colegi ai vostri. Vina lor este ca-si iubesc tara si neamul prea mult. Ne ureaza sa fim tari si cu nadejdea n Dumnezeu. Deschidem usa si plecam pentru totdeauna din aceasta scoala. Fara sa-mi dau seama, dar treceam prin marea scoala a Fratiilor de Cruce. Afara pe coridor m-astepta mama. Abatut, cu bagajele n mna, alaturi de mama ne-am ndreptat spre gara. Eram pregatit pentru ce aveam sa nfrunt, dar nu si parintii mei, care trebuiau sa nfrunte o comuna ntreaga. Desi era o comuna mare Teregova, cu peste cinci mii de locuitori, nu erau prea multi elevi la scoala, la cras, cum spuneau ei. Pentru ai mei, de acasa, era o mndrie ca eu nvat mai departe la oras. Si acum, tot ei trebuiau sa nfrunte dispretul si clevetirile celor din sat. De la Caransebes, eu si cu mama, abatuti si-ntristati, ajungem acasa. Ca sa nu ne mai vada lumea, de la gara am luat-o pe scurtatura, pe la Saiba, cum i spuneam noi, cei din comuna. Era un drum de pamnt, cu multi bolovani mari si mult, mult noroi cnd era vremea ploioasa. Acasa era tata cu surorile mele, Anica si Lenuta. Cnd am intrat n curtea casei, dupa noi a

venit vecinul nostru, Romulus Copaceanu-Stroie. Pe scari ne ntmpina tata, alb la fata si ncruntat n priviri. Repede intervine uica Romolos, spunndu-i: Ma omule, sa lasi copilul n pace. Si asa are el destule pe capul lui acum. Lasa ca o sa treaca si asta. Nu va necajiti! Cu mama mpreuna, intram n camera, ne lasam bagajele, de-abia rasuflnd, nu att de oboseala, ci mai mult de o stare de sfrseala, de bulversare. n sufletul meu se ngramadise atta durere si revolta ca era n stare sa izbucneasca ntr-un vulcan. n comuna parca vuia ceva. Un framnt trecea de la unul la altul. Femeile, mai ales, vorbeau: Auzi tu, l-or fi dat afara pe copilul lui Berda, de la scoala de la oras. S-o fi apucat sa faca politica cu legionarii. Romulus Copaceanu-Stroie, cel care mi luase apararea cnd venisem acasa de la Caransebes, vecinul nostru, avea si el un copil la liceu, pe clasa a III-a, l chema Romica. Eram bun prieteni. Mai trziu, avea sa ajunga si el n F.D.C. si luptator n grupul lui Spiru Blanaru. Surorile mele, n tacere, mi tineau partea. Ma aparau. n casa mi se aplica un regim de pedeapsa. Eu trebuia sa fac toate corvezile. Cnd scolile erau n vacanta, ma mai duceam si eu pe lunca, cum i spuneam noi, la locul de plimbare al domnilor si al elevilor de la oras, cum ne spuneau satenii. Locul era strajuit de tei nalti si umbrosi, pe partea opusa Bisericii si Scolii. Eu ma bucuram de multa atentie a parintelui Traian Coseriu, un tnar preot, doctor n drept, fiu de taran. Ma ntelegea. De fapt, el m-a ndrumat sa intru la Scoala Normala. nvatatoarele care ma avusesera ca elev, D-na Gheorghiu, D-na Iliescu si D-soara Stoichescu, parca le pusesem ardei iute n fund, asa sareau n sus cnd ma vedeau. Desi fusesem cel mai bun elev al lor, premiantul scolii, acum cnd ma vedeau mi strigau ca eu vreau sa conduc tara. n grupul cu care ma plimbam, eu eram ca un cal breaz. Se apropiau Sfintele Pasti. Toti elevii si studentii erau n vacanta. Se plimbau pe lunca. ntr-una din zile ma plimbam pe lunca cu Ion Iliescu si cu Romica Copaceanu, mai mici ca mine cu o clasa. Ma primisera n rndul lor. Plimbndu-ne asa, apare n fata mea Ilie Smultea, Lica i spuneam noi. Era student la drept la Bucuresti. Zmbind, ma opreste si-mi spune, de fata fiind multa lume, fete si baieti: Ce-ai facut? Vezi daca te pisi contra vntului! Acum trebuie sa suporti! Deodata am simtit ca mi se aprinde fata. Mut parca, am realizat o stare de revolta. Uluit, mai ales ca eram si rudenie cu el, am nceput sa tremur. La gluma lui n-a rs nimeni. Facea parte din grupul studentesc din Bucuresti. Trecuse prin Fratiile de Cruce din Caransebes. Ma asteptam sa ma primeasca cu mai multa caldura. Dar n-a fost sa fie asa. Timpul avea sa dovedeasca

si istoria sa consemneze ca el a fost pe masura glumelor lui, ca valoare morala. N-am mai reusit sa uit aceasta ntmplare. n exil a ajuns la o cariera universitara. Asa cum spune Sebastian Mocanu, n scrisul lui, ca multi dintre cei plecati peste hotare au avut grija sa-si cstige titluri si functii pentru ei, uitnd de ndatoririle lor fata de neamul nostru romnesc. Totusi, azi cnd scriu aceste aduceri aminte, vad lucrurile altfel. Cnd a facut gluma aceea cu mine, pe lunca, fara ndoiala, el n-a facut-o din rautate. A depasit limitele bunului simt, mai ales ca eram singurul din comuna napastuit la nceput de prigoana. Despre toti cei care am fost eliminati se poate spune ca am facut Botezul Prigoanei. Avea sa se declanseze prigoana legionara din 1939, de catre regele Carol al II-lea. n Teregova cunosteam bine pe toti legionarii de atunci. Horia Sima reusise sa organizeze o garnizoana, destul de puternica, pe cnd era professor la liceul Traian Doda. Venise n toamna lui 1932, n locul lui Nicolae Petrascu. Ma uitam la legionarii nostri, ca elev fiind la scoala primara, ca la niste feti frumosi. Marsaluiau cntnd prin Teregova, venind de catre Rusca si ndreptndu-se spre Luncavita. n fruntea lor era Horia Sima. Si-acum l vad cu parul vlvoi n fruntea coloanei, cucerind Banatul pas cu pas. Am reusit sa vad printre ei si pe consatenii mei: Gheorghe Novac zis Ghita Toni, Nicolae Maranu, Horea Anculia-Miloi, Ilie CojocaruMocea, Martin Copaceanu-Rica si Romulus Anculia-Miloi, Petre Grozavescu-Maranu. De la Domasnea era Nicolae Horascu, care mai trziu a fost seful plasei Teregova. n toata comuna asta mare, singurul oropsit, retras n mine, gndind dupa puterile mele de atunci, i vedeam aievea pe primii cuceritori ai Banatului, alaturi de comandant, nfaptuind o lume noua. Ca-ntr-o oglinda mi aparea Ion Curescu, seful meu de manunchi de la Scoala Normala din Caransebes. Era si seful meu de dormitor. Seara, nainte de culcare, ne nveselea cu snoave auzite de la batrnul professor de pedagogie, Tunea Traian. n tineretea lui, prof. Tunea a fost nvatator la Teregova. Cnd a dat de mine, uitndu-se n catalog, m-a ntrebat daca nu sunt din Teregova. Atunci mi-a spus ca tatal meu a fost elevul lui. Tata mi-a confirmat acest lucru. Sfrsit de mai n anul 1938, cald, cald de tot. Florile nvesmntasera fnetele oamenilor de prin gradini ca-ntr-un adevarat rai. Pareau covoare frumoase, tesute parca de mini nevazute. n zori de zi florile se desfaceau realiznd raiul pe pamnt. n zilele acestea de un mai fierbinte, eu, resemnat, pasteam mieii ramasi de la oile pe care le bagasem n ciopor, pentru brnza. Ma

tram dupa ei, cu un ciomag de alun, bine slefuit si cu o carte n mna. Cnd ei se dadeau pascutului, eu ma asezam lnga un prun si citeam. Cartea o pastram ntr-un chies, o traista mai mica, cu un baier atrnat de gt. De multe ori, cnd ma opream din citit, mi zbura gndul la scoala, la colegii mei. Nu mai stiam ce se va alege de noi, cei care am fost eliminati. Adesea ma ntrebam n acest timp la ce scoala voi merge eu la toamna. n familie simteam zbuciumul lui tata. Era abatut si ngndurat. Mama, cu mai multa ntelegere a lucrurilor, cu multa initiativa, nu ma slabea din ochi, fiind mereu n jurul meu si mult mai aproape de mine. Adesea ma ncuraja, spunndu-mi: Lasa ca are grija Dumnezeu si de tine, nu-ti fie teama, ca vei reusi sa scapi si de necazul asta. Atunci nu s-or rde vecinii de noi. Sa fii tu sanatos si gata. n simplitatea ei, se axa pe coordonatele majore ale credintei n Dumnezeu. Intuia mai mult dect rationa. Toata vara pna-n toamna am petrecut timpul cu ea, la munca cmpului. Aveam 17 ani. Se legase o prietenie ntre noi. Singuri, numai noi doi, am strns fnul de pe dealul Tomancica, fneata pe care taica Ianas, bunicul meu dupa mama, ne-o daduse s-o lucram, pentru oi si doua vaci cu lapte.

II. PRIGOANA
Lucrnd la pamnt, din zori si pna-n noapte, auzeam de la unii si de la altii despre arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, intentndu-i-se proces. Se declansase prima mare prigoana. Regele se dezlantuise. Noi, cei de la Scoala Normala din Caransebes, o mna de tineri, am constituit preludiul prigoanei. Din ordinul regelui Carol al II-lea au fost asasinati 270 de legionari. Eram nca prea tnar, de abia pe clasa a IV-a si totusi as fi dorit sa-l vad pe Capitan. Am trait si nca traiesc aceasta parere de rau, ca unul care am facut parte din Fratiile de Cruce n timpul vietii lui. Mereu ma gndesc la fratele Ilin Dumitru, care a avut fericirea sa-l vada si sa vorbeasca cu el n 1937. Deseori l trimitea Horea Sima la Bucuresti cu rapoarte. La fel mi aduc aminte si de Ion Sadovan, cnd ne povestea cu multa emotie, la Periprava fiind, de cele doua palme date de Capitan lui, n tabara de la Carmen Silva. Era elev pe atunci si calcase disciplina. n toamna anului 1938, o parte din noi s-au nscris la liceul Traian Doda din Caransebes. Eu, mpreuna cu Tudorescu Gheorghe si Petrescu Valeriu, ne-am nscris la Scoala Normala din Deva, pe clasa a IV-a, si Muroni Iova pe clasa a V-a, la interventia lui Gheorghe Neamtu, directorul de la Caransebes. Asa am ajuns la Deva ca elev la Scoala Normala.

ANUL 1940 O RAZA DE LUMINA

Acest an a fost anul convulsiilor, al abisurilor. Parca stihiile naturii sociale si politice si-au adus aminte ca mai dainuie undeva pe lume si un popor care trebuie zgltit, haituit si convulsionat poporul romn.

Pentru ca s-a nascut crestin si-n prezent este sub pavaza Arhanghelului Mihail, diavolul cu toate puterile lui a nceput atacul la nsasi fiinta lui, la existenta lui. Aveam 19 ani, elev la Scoala Normala din Deva. Pe vremea aceea, locuiam cu parintii la Lugoj. Tata era constructor de linii telefonice la P.T.T.R., cu functia de sef de judet. Eu fiind nascut la Teregova, prietenii mei erau aici. Vara, mpreuna cu sora mea cea mica, Lenuta, veneam la Teregova, unde ne simteam n largul nostru. Aici erau prietenii nostri si amintirile noastre si toata copilaria noastra. Pe lnga asta mai trebuia sa lucram si pamntul nostru. La aceasta treaba venea si mama. Cu Ion Iliescu eram buni prieteni, nca din scoala primara. De altfel si parintii nostri erau n bune relatii de prietenie. La fel eram prieteni si cu Romica Copaceanu si Ilie Pepe. Eram patru tineri, mereu mpreuna. n viata mai sunt numai eu si cu Ion Iliescu. Descumpaniti fiind, traiam tragedia neamului romnesc. Sub ochii nostri de copii, vedeam cum tara noastra ntregita n 1918, asa cum au visat-o de mult stramosii nostri, se destrama. Basarabia, Nordul Bucovinei si Tinutul Hertei ni le rapesc rusii n 28 iunie 1940, fara nici un protest din partea regelui Carol al II-lea. Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, ungurii ne rapesc Ardealul de nord. Bulgarii ne rapesc Cadrilaterul. Iata, deci, tara noastra cioprtita. Iata visul de secole al neamului nostru romnesc spulberat. n Teregova mai aveam un prieten mai mare ca noi, Iosif Petzak, nvatator. La ndemnul lui organizam o excursie la Garna, Brebu, Valiug si cele trei izvoare ale Timisului. Pe doi septembrie 1940 plecam n excursie, condusi de Ioji Petzak, peste dealul Poieni, BraduMosului si pe sub poalele muntelui Semenic. Era o zi frumoasa de nceput de septembrie si cu mult soare. O vara trzie, care ne ndemna la drumetie, ne facea sa mai uitam pentru cteva clipe de convulsiile neamului. Cu ranitele n spate, unul dupa altul, n sir indian, glumind, lasam n urma Teregova si ne apropiem de Garna. La Bradu-Mosului am facut un popas, la un fag mare izolat, nfipt cu fruntea n bolta cerului nsorit, cu umbra lui ne mbia la odihna. De-abia tragndune sufletul de atta drum, pe iarba matasoasa, ne aruncam privirile asupra poienii, admirnd-o. Se lasa n jos pe-o panta lina, marginita de o mareata padure de fag, pe ici si colo cu falnici brazi, cu fruntile n soare. Din loc n loc, mai apareau si singuraticii stejari. Era poiana lui Radu Besari, colegul meu de clasa la scoala primara. Salasul lui se ridica exact ca un conac n mijlocul

poienii. Peste ani, aici aveam sa nfrunt moartea, 1949, ianuarie, ziua 28, cnd, trt de securitate, urmaream pe Spiru Blanaru. Dupa o scurta odihna, plecam iarasi la drum. Am trecut prin Garna, Brebu-Nou si seara am ajuns la Valiug. Soarele scapata dupa creasta de deal, vestind nseratul. Peste noapte am dormit la niste oameni de omenie. A doua zi am vizitat Valiugul si mprejurimile. Ochiul si sufletul nostru se desfatau de frumusetile naturii. Am stat o zi prin Valiug, admirnd farmecul naturii. A treia zi, de dimineata, am plecat spre casa, pe acelasi drum. Trecnd de Garna si cele trei ape, izvoarele Timisului, spre Bradu-Mosului, ne ntlnim cu Patru Maranu, cu numele de familie Grozavescu. Se ducea la Garna. El ne spune vesti de o mare importanta despre cele ntmplate n tara. n 3 septembrie 1940, Horia Sima printr-o manevra armata da peste cap regimul lui Carol al II-lea. mpreuna cu generalul Antonescu, Miscarea Legionara stapneste situatia politica din tara. Cu totii am ramas surprinsi la aceste vesti. Nedumeriti, cu neastmparul din noi, comentnd evenimentele din tara, ne ndreptam spre casa. Eu eram singurul dintre ei care fusesem ncadrat n Fratiile de Cruce la Caransebes. Spre deosebire de ceilalti, n sufletul meu ncepuse sa-si faca loc un suvoi de ecouri, ale celor petrecute cu mine n urma cu numai doi ani, 1938. Arestarile, anchetele politiei, procesul nostru de la Tribunalul din Caransebes si eliminarea noastra din toate scolile din tara, pe un an de zile, ncepura avalansa de ntrebari n mintea mea, dupa vestile aduse de Patru Maranu acolo, la cele Trei Ape. ntorsi din excursie, pe ziua de 5 sept. gasim n comuna o alta atmosfera. Rabufnise ceva. Se schimbase totusi ceva. De la starea de tensiune n urma dezmembrarii tarii, s-a trecut la o alta stare de spirit. Un optimism, o dorinta de mai bine, de noi sperante n viitorul neamului, ne nvaluia pe toti. ntr-una din zile se vestise ca la Caransebes va fi o mare manifestatie. Cu totii ne-am dus si noi la oras sa vedem cum se desfasoara o manifestatie legionara. Acolo ne-am luat si noi dupa lumea cea multa, adunndu-ne aproape de locul unde au fost executati n septembrie 1939, lnga dlma, din ordinul lui Carol al II-lea, Galescu Nicolae si Ghinda Gheorghe, pentru moartea lui Armand Calinescu, responsabil de asasinarea Capitanului. Atunci i-am vazut pe prof. Ghenadie Ilie si pe Moise Dumitru de la Lugoj. Ilie Ghenadie a vorbit cu mult suflet despre spiritul de jertfa al celor doi legionari executati fara sentinta si pe nedrept. Moise Dumitru a vorbit despre

lagarul de la Miercurea-Ciuc, unde fusese internat. Cu tineretea din noi, priveam nmarmuriti cum se desfasoara toata manifestatia. Cu multa disponibilitate si atentie, sorbeam totul. Ni se pareau toate din alta lume. Fluidul de optimism era pe masura tragismului prin care treceam ca neam. Se ncerca atunci o salvare a poporului romn, a tarii, ct a mai ramas n urma sfrtecarilor din trupul tarii. Refugiatii din nordul Transilvaniei nu mai stiau unde sa se stabileasca, unde sa-si gaseasca un loc de liniste si pace. Scurtul timp ct a fost la ndemna, legionarii nu mai stiau ce sa faca mai nti pentru a alina durerile prin care trecea neamul romnesc. De felul cum s-au miscat atunci, pe calea cinstei, a daruirii, a corectitudinii, a dragostei fata de neam, au dat navala peste ei sudalmele, acuzele, pornirile din partea celor care si pna atunci ne-au urt si pna azi ne urasc. Ceea ce altii au stricat pe linia multor generatii, trnd tara n destramare si neamul romnesc n degradare morala, era greu de redresat ntr-un timp att de scurt. Procesul de alunecare a poporului, a omului s-a petrecut n timp. Si acum, tot n timp va trebui sa se realizeze si procesul de ridicare a poporului, a omului din snul neamului nostru. n concluzie, toate fortele raului se dezlantuisera mpotriva legionarilor. Asa s-a ajuns la asa numita Rebeliune care nu era altceva dect o lovitura de stat a lui Ion Antonescu. Dupa acest act nefast al lui Antonescu, se dezlantuie o noua prigoana, mai dura si mai draceasca dect a lui Carol. Putem spune ca acest al doilea val de prigoana s-a legat aproape fara ntrerupere de cel de al III-lea val, de sub stapnirea comunismului, pna n 1989, dupa revolutie. Au fost legionari care au stat n nchisoare din 1941 si pna n 1964.

III. PRIGOANA ION ANTONESCU AL DOILEA VAL

Trecusera doi ani de scoala aici la Deva. Legasem prietenii cu cei mai multi colegi din clasa. Unitatea de aici a Fratiei de Cruce luase legatura cu noi, cei veniti de la Caransebes. Noul an scolar 1940-1941 ncepe ntr-o alta lume parca. La Scoala Normala plutea un suflu nou de viata, cu attea sperante, n dorul de afirmare, mai ales ca pe capul nostru ca neam cazuse si sfrtecarea tarii. Refugiati erau peste tot, venind din Ardealul cedat. Cu totii voiam atunci sa reparam nedreptatea facuta neamului de catre rusi, unguri si bulgari. Director al Scolii Normale era prof. I.C. Stoica, un om bine pregatit, de mare suflet si bun pedagog. Sef de unitate n cadrul F.D.C.-ului era Puspurica Toma din cls. a VIII-a. Printre profesori aveam pe Barbu Cornel, prof. de sport. Lucrase cu Horia Sima. Sef de judet era Viorel Boborodea si prefect - Iosif Costea. Inspector general la nvatamnt era prof. Ion Margineanu, de matematica. Fusese si el internat n lagarul de la Vaslui. n luna noiembrie 1940 s-a facut renhumarea legionarilor mpuscati dupa executarea lui

Armand Calinescu, 22 sept. 1939, Petru Popa, Gheorghe Cornea si Nicolae Srbu. Am luat parte la aceasta slujba religioasa, cu toate organizatiile din Deva, att Fratiile de Cruce ct si cei din grupul politic. Totul s-a desfasurat sub comanda lui Viorel Boborodea. Printre cei care au organizat aceasta sarbatoare a fost si prof. Barbu Cornel. Am format careul unde sicriele au fost depuse pentru slujba de nmormntare. nainte de prohodire, cei trei legionari martiri au fost acoperiti pna la cap cu camasi verzi si centuri cu diagonala. Deodata vad pe prof. Barbu ca vine la mine si-mi cere sa-i dau repede centura mea cu diagonala pentru a o pune pe pieptul lui Petru Popa, n sicriu, alaturi de camasa sa. Mi-a spus ca-mi va da n loc centura lui de ofiter. Asa am si facut. Dupa ani si ani, cam prin anul 1970, m-am dus cu masina la Tebea, unde am reusit sa descopar troita care strajuia mormntul legionarilor cazuti. Se cunostea scrisul prin sculptura, desi era ras de cei fara Dumnezeu. Cu ochii scaldati n lacrimi m-am rugat la mormntul lor, n care era ceva si de la mine, centura cu diagonala. Alaturi de marii capitani ai neamului, Horia, Closca si Crisan si Avram Iancu, strajuiau de la Tebea destinul neamului nostru. n timpul rebeliunii, unitatea noastra iesise la lupta n strada cu ceilalti legionari din oras. Dupa rebeliune lucrurile s-au linistit, aparati fiind de directorul scolii, declarnd politiei ca elevii lui n-au iesit din scoala. Dupa aceasta lovitura de stat, cu toate urmarile ei nefaste, multi morti si cu zecile de mii de arestati, ncepe marea prigoana a lui Ion Antonescu. Subversiv, continuam lupta de rezistenta, organizndu-ne n Fratiile de Cruce. Dupa cum vom vedea, initiativa o iau Centrele Studentesti si Fratiile de Cruce din toata tara. Procesele se tin lant n toate judetele. n anul scolar 1942-1943 preiau comanda unitatii de la Scoala Normala din Deva. Cu un an nainte, venise, transferat de la Caransebes, Rista Gheorghe, ca elev la Deva. La liceul Decebal din localitate, sef al unitatii era Adrian Mihut. Grupul 54 F.D.C. Hunedoara avea ca sef pe Palcu Traian, student la drept la Sibiu. Legatura cu Palcu o tineam prin Rista, curierul meu. Prin luna iunie 1943, Palcu este arestat mpreuna cu Iuga Petru, student la medicina, ajutorul lui. De aici si arestarea lui Rista, cu cteva zile naintea noastra. Cu totii deci ne-am trezit peste cteva zile n beciurile politiei. Venise de la Bucuresti o brigada mobila, initiata n arestari legionare, care ne aresteaza si pe noi. De la Sibiu venise pe fir la Deva. De la Scoala Normala au fost arestati urmatorii:

1. Berzescu Atanasie 2. Bara Traian 3. Rista Gheorghe 4. Bejan Gherasim 5. Cmpeanu Viorel 6. Muresan Grigore 7. Murarescu Alexandru 8. Pop Aurel Dupa anchetele facute la Deva, n iunie 1943, am fost transferati toti elevii de la Deva, Hunedoara, Brad si Gura-Barza la nchisoarea militara din Sibiu, pentru a fi judecati de Curtea Martiala a Corpului 7 Armata. Am primit pedepse grele de nchisoare. Achitati au fost Bejan Gherasim, Cmpeanu Viorel si Pop Aurel. Apararea la proces a fost organizata de Dr. Fruma si Dr. Curca. Dupa condamnare, ntr-o buna zi, de dimineata, tot lotul nostru, grupul 54 F.D.C. Hunedoara, n frunte cu Traian Palcu, seful de grup, cu Petru Iuga ajutor, suntem pusi n lanturi grele la picioare si transferati la Alba-Iulia, prin nchisoarea din Ploiesti, unde am stat doua saptamni. Atunci am cunoscut iadul transferului cu vagonul-duba.

PARUL DE LA ALBA-IULIA
Era n vara anului 1943, nceput de iulie, cald ca-n luna lui cuptor. n gara orasului, forfota. Sosise un vagon-duba de la Ploiesti. Din el ncepuseram noi sa ne dam jos, unul dupa altul, ncurajati de sudalmile si bruscarile gardienilor. Se ntreceau unul pe altul n a njura si a striga la noi. Cu picioarele ferecate n lanturi grele, n zornaitul lor, trasi unul dupa altul, ne dadeam cu greu jos din vagonul duba, ncolonndu-ne pe peronul garii. Lumea nu prea obisnuita atunci cu astfel de pasageri, nmarmurita, se uita la noi. Eram un grup de peste 30 de tineri, elevi si studenti, veniti de la Sibiu, unde am fost judecati si condamnati de catre Curtea Martiala. n gara de la Alba-Iulia, ncolonati fiind cte trei n rnd, ncadrati de gardieni, am primit comanda de naintare pe jos pna la nchisoarea orasului, care era tocmai n centrul urbei. n zornaitul lanturilor, n cadenta comandata, ne-am facut intrarea n cetatea de scaun a marelui Mihai Viteazul, care pentru prima data realizase unirea tuturor romnilor. Dupa Burebista si Decebal ajunsese ntiul voievod al celor trei tari romnesti, unite acum. Pe asfaltul strazilor cetatii naintam noi, fratii de cruce, n simfonia lanturilor grele, realizata de impactul lor cu strada. Sub arsita soarelui, cu broboane de sudoare brazdndune fata, siroindu-ne spinarea, cu fruntile n soare, paseam n necunoscut. Ne duceam greul n spinare, trnd dupa noi lanturi grele, pentru ca am crezut n biruinta neamului romnesc.

Maresalul Ion Antonescu ne declarase razboi tinerilor de atunci. n piepturile noastre tinere, cu bratele goale, pusese tunurile si mitralierele sa traga. Tragea n copiii lui, ucigndu-i si aruncndu-i n nchisori. Pna la nchisoare am fost petrecuti de o lume ntreaga. Noi pe mijlocul strazii, ei pe trotuare. Ne conduceau. Eram copiii lor, tinerii tarii angajati ntr-un razboi declarat comunismului. Ironia sortii, pe noi, cei care luptam pe viata si pe moarte mpotriva comunismului, tara, prin Maresalul ei, Ion Antonescu, ne rasplatea cu temnita. Iata-ne si la nchisoare. ntr-un hol mare suntem primiti de o droaie de gardieni. n mijlocul lor trona unul mai rasarit. D-l Prim era seful gardienilor. Ne primeste cu zmbetul pe buze, cu o ploaie de ironii. Ce-ati vrut, ma? Sa rasturnati guvernul? Voi vreti sa conduceti? Primirea s-a ncheiat cu obisnuitele njuraturi. Aici, n curtea administratiei, ni s-au taiat lanturile de la picioare, acestea lasndu-si urme adnci n carnea noastra, tnara pe atunci. Nu prea stiam noi atunci ce nsemneaza lanturile n viata unui detinut, ca atunci cnd le-am purtat n timpul comunismului. Toti eram mndri de noi c-am fost pusi n lanturi pentru credinta noastra. Dupa perchezitia obisnuita, la intrarea ntr-o noua nchisoare, am fost dusi n camera noastra de la etajul I, cu numarul 40. Mai trziu s-a numit camera hunedorenilor. A doua zi am intrat n programul nchisorii, cunoscnd obligatiile si drepturile noastre. Ca-n toate nchisorile, obligatiile erau multe, iar drepturile, aproape inexistente. Am nceput sa facem cunostinta cu cei mai vechi din Alba-Iulia. Erau frati de cruce din toate judetele tarii. Tin sa mentionez ca-n urma hotarrii ministrului de interne, aproape toti fratii de cruce au fost adusi la Alba-Iulia. Mai ramasesera si la Aiud. La Trgu-Ocna de asemenea mai erau frati de cruce, unde regimul de detentie era mai aspru. Aici au fost adusi toti cei care aveau si pedepse disciplinare. nchisorile din tara, cu detinuti politici, erau conduse de magistrati militari. La Alba-Iulia era colonelul Musca, un om mic de statura, gras, care vorbea ragusit. Era destul de sever si absurd. A fost numit comandantul nchisorii din Transilvania. La Aiud, comandant era maiorul Munteanu. Generalul Petrescu era comandantul nchisorilor pe tara. Deci la vremea aceea, anul 1943, nchisorile cu detinuti politici aveau ca directori magistrati militari. Ar fi trebuit sa stapneasca simtul dreptatii n nchisori, pe acea vreme. Dar... parca era un facut, tocmai atunci s-au comis cele mai mari nedreptati. S-au calcat n picioare drepturile omului, exact ca-n timpul comunismului. Desi erau judecatori, ntotdeauna au fost la dispozitia Maresalului, care declansase lupta pe viata si pe moarte cu legionarii. Se nscaunase un regim de teroare. Nu

se mai respecta regulamentul nchisorilor. Detinutii politici aveau multe drepturi n plus fata de dreptul comun. Cu toate acestea, regulamentul nu s-a respectat, instaurndu-se teroarea. Se batea pna la lesin. Am gasit nchisoarea de la Alba-Iulia ntr-o atmosfera destul de ncarcata, ca dupa o grea batalie. Spiritele mai erau nca agitate, fratii de cruce nca timorati. Cei care ne-au pus la curent cu cele ntmplate au fost lugojenii, care ajunsera cu un an naintea noastra 1942. Printre ei era Itu Nicolae si Iacob Toma, de la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj. n grupul hunedorenilor eram ctiva banateni: Rista Gheorghe, Murarescu Alexandru si eu, Berzescu Atanasie. i cunosteam pe lugojenii mei de afara. Ca organizare, ntre detinuti, nchisoarea de la Alba-Iulia avea un sef consimtit si nu ales. Acolo ascultam de un legionar mai batrn, Suciu Ion, din Vintu de Jos, tmplar de meserie. l adusese colonelul Musca de la Aiud pentru a-i lucra mobila pentru el si conducerea nchisorii. Noi toti ascultam de el, de badia Suciu, cum i spuneam. Pe lnga badia Suciu, mai era cineva dintre fratii de cruce care se impunea si conducea toata nchisoarea, nu ales, ci consimtit: Iosif Ripan, din grupul lugojenilor. Cnd am venit eu la Alba-Iulia, iulie 1943, nu l-am mai gasit acolo. Nicolae Itu si Iacob Toma, mi-au povestit totul, cu de-amanuntul. Fratii de cruce de aici, prin luna mai 1943, protestasera energic mpotriva conducerii nchisorii, ca nu se respectau drepturile lor, scrisori, pachete, vorbitor. Mncarea se nrautatise, bataile se ntetisera. Toti se grupasera n jurul lui Iosif Ripan. La ora protestului, toti ascultau de el. Conducea efectiv nchisoarea. Avea acest dar de a polariza lumea. Cu echilibrul lui interior, ndemna lumea la disciplina si rabdare. Voia ca pe calea dialogului, a tratativelor sa rezolve acest conflict cu administratia. Ca-n tot locul si-n orice nchisoare, mai erau si informatori. Cei de la administratie stiau ca Ripan conduce. Detinutii au trecut la amenintare cu greva foamei. La rndul ei, administratia a trecut la represalii. Izoleaza un grup de detinuti n frunte cu Ripan. Vine la fata locului generalul Petrescu de la Bucuresti. Cei izolati sunt adusi n curtea nchisorii si-n fata detinutilor si a conducerii, n frunte cu colonelul Musca si generalul Petrescu, li se aplica pedeapsa de 25 de lovituri la spate. Fusesera ntinsi la pamnt pe o rogojina, iar doi gardieni aplicau loviturile. Cnd a ajuns rndul lui Ripan, aplicndu-i-se loviturile, nu s-a auzit nici un cuvnt de durere. Strngnd din dinti, a rabdat. Biruise. nfuriat, gen. Petrescu a

strigat ca un nebun: Acesta-i seful lor, n-a scos nici un cuvnt de durere, sfidndu-ne. Sa-l trimeteti la Trgu-Ocna cu regim sever. Asa a ajuns Iosif Ripan mutat disciplinar de la Alba-Iulia la Trgu-Ocna. Eu nu l-am mai ntlnit dect afara. Dupa aceasta demonstratie de forta, lucrurile s-au mai linistit. Atmosfera, totusi, asa cum am descris-o, era destul de ncarcata si fratii de cruce, putin timorati. Am ajuns sa cunosc destul de bine si detinutii si gardienii care ne pazeau. De dimineata, cnd suna desteptarea la ora 5, ne faceam programul de camera si ieseam afara n curtea nchisorii. Acolo stateam pna seara, cnd ne urcam n camerele noastre, pentru program. Curtea n care noi aveam acces era cea din mijloc, nr. 2. Prima curte era cea care ducea la administratie, a doua era a noastra, unde stateam toata ziua, iar a treia, cea care ducea la bucatarie si ateliere. Curtea din mijloc, nr. 2, unde noi stateam si ne plimbam toata ziua, avea cam la mijlocul ei, mai mult spre dreapta, un par frumos si mare. La umbra lui, multi ne asezam pe paturi cnd soarele ardea mai tare. De jur-mprejurul curtii, pe lnga zid, fiecare din noi si gasea cte un loc de odihna. De-a lungul zidului era o alee, loc al nostru de plimbare. Doi cte doi, sau si trei, prieteni fiind, ne plimbam si discutam fel de fel de probleme din multele noastre preocupari. Adesea, n discutiile noastre, mai visam si acasa. De obicei, ne adunam pe grupuri de judet, pe loturi de judecata. Toti eram o familie. Hunedorenii se adunau n jurul lui Traian Palcu si Iuga Petru. Pe lnga ei doi mai eram si noi ceilalti: Traian Bara, Atanasie Berzescu, Gheorghe Rista, Grigore Muresan, Alexandru Murarescu, de la Scoala Normala. De la liceul Decebal erau Adrian Mihut si Constantin Iancu. De la Gura-Barza era Glea Vasile. Din Hunedoara oras, erau Ion Almajan si Iuliu Bumba. ntre noi era o strnsa prietenie si buna ntelegere. Ne devenise acea curte de mijloc, a parului, cum o numeam noi, destul de primitoare. Era locul nostru de odihna, locul nostru de taina, locul de unde, plimbndu-ne doi cte doi, buni prieteni ntre noi, visam la mai bine. Dupa plecarea lui Iosif Ripan, ca sef al nchisorii a ramas tot badia Suciu tmplarul, sfatuitorul nostru de taina Mateescu, soferul Capitanului la Bucuresti. Acum era soferul col.

Musca. Ei doi erau ca parintii nostri, ascultam de ei. Dupa multe framntari ale noastre am ajuns sa-l consimtim ca sef al nchisorii pe Sotirescu Stefan, din Bucuresti. Se parea ca pacea si armonia se realizasera n rndurile noastre. Legasem prietenii cu attia din fratii de cruce din toata tara. Era anul 1943. Aveam pe atunci 22 de ani. n afara de fratii mei de cruce din judetul Hunedoara, ma mprietenisem cu Nicolae Itu si Iacob Toma de la Lugoj. Si asa, ducndu-ne amarul prin glume si plimbari, a venit si iarna pe capul nostru. La plimbare cnd ieseam, n loc de palton aveam o suba, care semana a suman. Se purta la noi la Teregova n timp de iarna. De fapt, cnd eram copil, la scoala primara, suba era cea care ma scotea din iarna. Pna cnd am ajuns la Caransebes ca elev la Scoala Normala am purtat aceasta suba. n acest timp m-am apropiat mult de bucovineni. Era printre ei un tnar, cam de vreo 17 ani, Mitica Oniga. Purta n timp de iarna, aruncat pe umeri, un suman bine croit, ca si stapnul. Fata-i era luminata de zmbetul tineresc. Sufletul si fizicul se armonizau. Mai trziu, n timpul regimului comunist, la Aiud, Noua-Culme, Periprava, am stat cu el, cot la cot, visnd si acum ca-n tineretile noastre. De atunci, de la Periprava, nu l-am mai ntlnit dect n 14 sept. 1994, la Aiud, cnd s-a oficiat o slujba religioasa de pomenire a mortilor din temnita Aiud. Si unul, si altul ne-am bucurat mult de ntlnirea aceasta din Aiud. Tot de atunci, din vremea aceea, a parului de la Alba-Iulia, l-am cunoscut si pe Ion Gavrila, din grupul Fagaras. De la Alba-Iulia nu l-am mai vazut pe Ion Gavrila dect n 1 sept. 1994 la Timisoara, cu ocazia conferintei tinuta la Universitatea de Vest n legatura cu rezistenta din muntii Fagarasului. Pentru mine, el a fost un ndemn la rezistenta si o speranta n ridicarea neamului nostru. n timpul anilor de temnita, a fost o nadejde de mai bine, ca mai este cineva liber si lupta pentru salvarea neamului nostru, creznd n Hristos. Printre lugojeni au mai fost Dabici Valeriu si Pop Aurel. Din grupul jud. Mehedinti i-am cunoscut pe Stanica Mihaiescu, seful grupului, Ticu Mihaiescu, fratele lui mai mic, Marian Bejat, Mircea Bejan, Emil Cizmarescu, acum cunoscut sub numele de Emil Manu, scriitor, si pe Nicolae Ciovrnache, student la Stiintele Economice. Dupa acel conflict dintre conducere si detinuti s-a aprobat cte o scrisoare si vorbitor. Asa am luat legatura cu familia. Eu, dupa un timp, am patruns n atelierul de tmplarie. Am

nceput sa lucrez la sculptura. n felul acesta ne treceau zilele fara sa ne dam seama. Era spre sfrsitul lunii iulie 1943, nu mult dupa ce venisem noi de la Sibiu. Cald peste masura. Parul nostru, acum ncarcat de roada, si apleca crengile tot mai mult spre pamnt. Din zi n zi, perele erau tot mai frumoase. Trecnd zilele, ne trezim n luna august, tot frumos si cald. De data aceasta, parul nostru devine ispititor. Perele se aratau acum mai frumoase si mai mbietoare. Erau coapte de-a binelea. Noi, copiii de atunci, lipsiti fiind de fructe, cadeam tot mai mult n ispita. Perele ne tentau tot mai mult. Pomul nu era pazit de nimeni. Si nimeni n-a fost sfatuit sa nu se atinga de vreo para. Ne plimbam unul dupa altul, trecnd fiecare pe sub coroana lui. Mai trziu, nu cu mult, au nceput sa cada, una cte una, la pamnt. Erau coapte. De la prima para cazuta la pamnt, coapta fiind, se apropia unul dintre noi si ridica para cazuta, punnd-o lnga tulpina, ca si cum asta ar fi porunca. De la acest prim gest, destul de important, toti care observam ca vreo para a cazut o luam si o asezam lnga tulpina parului. Seara, cnd ne retrageam la camere, parul ocrotea lnga tulpina o buna gramada de pere. Trebuie retinut un lucru, ca pna cnd toate perele s-au copt si au cazut, nimeni dintre noi n-a mncat o para. Stiam ca nu este al nostru. Acest fapt a uimit lumea. Administratia, cu col. Musca n frunte si gardienii care ne pazeau a ramas uimita de gestul nostru. Au comunicat evenimentul iesit din comun la Bucuresti. De la interne au venit generalul Petrescu si generalul Pichi Vasiliu, ministrul de interne. S-au convins la fata locului. De aici a fost informat si Maresalul Ion Antonescu. Prin Bucuresti circula aceasta fapta, iesita din comun, de la unul la altul. Parintii care veneau la vorbitor ne confirmau acest lucru. Istoria parului de la Alba-Iulia. Fara sa ne dam seama, noi, fratii de cruce din toata tara, trecusem un examen si nca unul din cele mai mari din viata noastra. A fost primul dintre examenele pe care le-am dat n fata neamului. Am demonstrat ca am fost crescuti n scoala Fratiilor de Cruce, unde am nvatat sa fim cinstiti si corecti, creznd cu tot sufletul nostru n Hristos Iisus, sa nu furam. Atunci am cstigat o batalie n fata istoriei. Am dovedit, n acea vreme, ca Fratiile de Cruce, ca scoala n domeniul educational, nu sunt o utopie. Sa aruncam acum o privire generala asupra istoricului Fratiilor de Cruce si asupra scopului acestui fenomen n revolutia spirituala nceputa de generatia de la 1922.

Constatam ca acest fenomen se impune ca o necesitate n scoala romneasca. Dupa anul 1918, cnd visul de secole al natiunii romne ntregirea neamului nostru n granitele lui firesti se realizase un nou grupaj de necesitati pentru mentinerea acestui vis nfaptuit Romnia Mare. La vremuri noi, se cereau oameni noi, altfel, visul unirii, nfaptuit acum, se va destrama n fata pericolului din afara ca ceata n fata soarelui. La rasarit ne pndea pericolul rosu, comunismul. ncepnd cu Lenin, toti aveau ochii atintiti asupra noastra, a Romniei Mari, pe care Lenin si toti ai lui ca si pna-n prezent n-au vrut s-o recunoasca. Asa se explica faptul ca azi, desi Pactul Ribbentrop-Molotov este anulat, urmarile lui nu sunt reparate. Nu vor sa ne recunoasca drepturile noastre asupra Basarabiei, Nordului Bucovinei si Tinutului Hertei. Si azi acelasi pericol comunist ne ameninta. Elev fiind, Corneliu Zelea Codreanu sesizeaza acest pericol. O mna de elevi, adunati n padurea Dobrina n 1919, se decid sa lupte pentru apararea neamului mpotriva pericolului de la Rasarit. De aici si pna n 1922, lucrurile iau amploare. Se declanseaza revolutia spirituala. Telul final era ridicarea si apararea neamului romnesc. La 4 mai 1924 ia fiinta prima Fratie de Cruce din tara, la Iasi sub conducerea lui Alexandru Butunaru. Fratiile de Cruce nu au facut altceva, n acei ani de nceput, dect au pregatit aparitia fenomenului legionar prin nfiintarea Legiunii Arhanghelului Mihail, din 24 iunie 1927.

ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA
n 1944, dupa lungi ezitari, Maresalul Ion Antonescu se decide sa elibereze o buna parte din tinerii sau, cum le-a spus el naintea executarii din 1946, copiii aia, fratii de cruce aruncati n nchisori pe nedrept. Se da un decret de amnistie, sub numele de Legea 70. n 13 mai 1944 am fost pus n libertate, mpreuna cu Bumba Iuliu si Ion Almajan, din Hunedoara amndoi. Ajuns acasa, nu dupa mult timp, ma trezesc cu o citatie de la Curtea Martiala din Timisoara. Eram dat n judecata pentru nesupunere la ncorporare. Fac ntmpinare prin postul de jandarmi din Teregova, formnd un dosar cu actele necesare de justificare, ca nu m-am sustras de la ncorporare, fiind condamnat politic. Am alaturat raportului sefului de post o copie dupa foaia de eliberare si o copie dupa decretul de amnistie. n timpul ct eu mi faceam dosarul pentru Curtea Martiala, primesc si ordinul de ncorporare. Iata-ma si soldat, n luna iunie 1944, la Regimentul 96 Infanterie din Caransebes, cantonat la Valea-Boului. Nu fac nici o luna de zile, de catana neinstruita, ca-mi vine si ordinul

de lasare la vatra, pentru a fi trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva. Prin Biroul de mobilizare din Lugoj sunt ncorporat la 5 Vnatori Timisoara, cantonat la Sacalaz. Acolo ma ntlnesc cu Emil Cizmarescu, acum scriitorul Emil Manu. De la 5 Vnatori sunt trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva din Ineu. Aici dau de toti fostii colegii mei de la Scoala Normala din Deva. Toti erau n anul II. Eu cu Bara Traian eram n anul I. Printre ei si Ion Bohotici, elev n anul II. Prin el am luat legatura cu unitatea legionara. Din aceasta unitate mai facea parte si Stoleru, sublocotenent. Facuse Scoala de Ofiteri n Germania. Era comandantul meu de pluton. si schimbase atitudinea fata de mine, dupa ce luase legatura cu Ion Bohotici. Se scursese mai bine de o luna de cnd venisem n aceasta scoala. Iata ca ne prinde si 23 August 1944. Asa cum eram, neinstruiti, plecam pe front cu toata scoala. Echipati de razboi, cu ranita si tot echipamentul necesar, am ocupat o pozitie de lupta. Cei din anul II au ocupat o pozitie pe dealul Mocrea, un mamelon pe care noi adesea faceam instructie. Era n fata comunei Mocrea. Se dau acum lupte grele ntre armata maghiara si elevii de anul II. Acolo erau toti colegii mei de clasa. n aceeasi zi au fost respinse 12 atacuri ale ungurilor. I-au dat peste cap. Pe linia frontului, ntre pozitia ocupata de scoala noastra si Scoala de Ofiteri nr. 2 Bacau, era regimentul 5 Vnatori Timisoara. Pe acolo frontul a fost spart, ncercndu-se o nvaluire a scolii noastre. Din timp ne-am retras spre Buteni. Cu noi veneau din plin si civilii, cu carutele pline de bagaje, trndu-si dupa ei si traistile pline cu te miri ce. Era un exod al disperatilor din iadul frontului. Eram n apropierea comunei Gurahont. Cu infanteria motorizata, rusii i-au respins pe unguri, fugarindu-i pna aproape de Chisineu-Cris. O parte din elevii nostri au fost luati de rusi n linia nti a frontului. Cu multa greutate au scapat de rusi, ntorcndu-se la Oradea la scoala. n 20 octombrie, toata scoala s-a ntors n cazarma. Ct timp am stat la Ineu, ma ntlneam zilnic, dupa program, cu Petru Hamat. Era elev la Scoala de Ofiteri nr. 2 Bacau. Refugiata din cauza frontului din Moldova, a ocupat doua pavilioane alaturi de noi, n Ineu. Eram, deci, doua scoli de ofiteri n Ineu. Ne ntlneam la cantina scolii lor, mpreuna cu Petru Maranu, taran din Teregova, care era ordonanta la un capitan de la ei, la un pahar de vin. n februarie 1945, se desfiinteaza ambele scoli, pe noi trimitndu-ne la Scoala de Ofiteri

de rezerva nr. 1 din Ploiesti. n toamna anului 1945 reusesc sa fiu lasat la vatra, dupa doi ani de scoala militara. Eram student anul I la teologie. Aparuse un decret care scutea de armata pe toti studentii n teologie. Pe baza acestui decret am fost lasat la vatra. Deci n toamna anului 1945 eram student la teologie. Din acest an se ncepe reorganizarea Miscarii Legionare. Venise Filon Verca din Germania, parasutat fiind n 1945. Alaturi de Ion Iliescu, Petru Hamat, Lazar Tiberiu si altii, lucram sub ordinele lui Filon Verca. El era seful judetului Severin. Se stabilise n Caransebes, ca professor de limba romna la Liceul Traian Doda.

Rezistenta armata din BANAT

Suntem n anul 1946, an de hotarri, de luari de pozitie. Parasutarile din 1945, cu scopul de a organiza rezistenta mpotriva comunismului, au scos n evidenta o multime de probleme, att de ordin strategic ct si de ordin tactic n lupta poporului romn mpotriva lui Satan de la rasarit. Gasindu-ne fata n fata cu inamicul. Am intuit faptul ca lupta va fi de lunga durata si cu multe sacrificii. Niciodata neamul romnesc n-a fost mai mult hartuit ca-n lupta cu SATAN, la sfrsit de secol XX. Acum, cnd aparent caderea comunismului s-a realizat pe plan mondial, loviturile lui din agonie sunt cele mai periculoase si cele mai perverse, izbind cu o putere de necrezut, cum mintea omului nu-si poate imagina. Sub masca democratiei, a credintei n Dumnezeu, a libertatii, egalitatii si fraternitatii, pervers ne lovesc din umbra. Si acum, ca si-n 1946, lupta este tot att de acerba. Odata ntors n tara, Filon Verca ia n mna reorganizarea Miscarii Legionare. Dupa o aparenta liniste pe plan politic, la noi n tara, organizarea rezistentei prinde viata. Ne dadeam seama de pericolul comunist. Filon Verca este ajutat de prof. Ion Iliescu, pe atunci student la teologie si seful grupului FDC nr. 72 Severin. Fratiile de cruce erau deja organizate. Petru Cojocaru era seful regionalei Banat la FDC. Eu eram ajutorul lui Ion Iliescu. Din pozitia aceasta lucram ndeaproape cu Filon Verca. Deseori mergeam trimis de Filon la Teregova, Domasnea, Luncavita, Armenis si alte comune din jur. Cunosteam legionarii din aceste comune. Asa am ajuns sa lucrez si cu Spiru Blanaru. Din 1947 eram seful grupului FDC 72 Severin. Ca ajutor l-am avut pe Petrica Dragulete. Activitatea mea se desfasura pe tot cuprinsul jud. Severin. La Lugoj l aveam pe Iosif Ripan, care la aceea vreme conducea partea de nord a judetului Severin, la grupul politic. Cu el ma sfatuiam

n bunul mers al Fratiilor de Cruce. El cunostea bine oamenii din Lugoj, precum si elevii de la liceele de acolo. Iosif Ripan lucra sub directa comanda a lui Filon. La Timisoara era Ion Constantin. n cursul anului 1945 are loc un act ntre Miscarea Legionara, prin Nicolae Petrascu si Vica Negulescu, si Partidul Comunist, prin Ana Pauker si Teohari Georgescu. Din acest act reiese, fara dubiu, ca nu a fost vorba de colaborare cu comunistii. Aici este conditionata eliberarea legionarilor din nchisori, respectnd urmatoarele trei obligatii: 1). Ca legionarii aflati n clandestinitate sa se prezinte autoritatilor. 2). Sa predea armamentul pe care-l detin. 3). Sa nu participe la activitatile electorale (cele din 1946). N-a fost vorba aici de nici o colaborare. Aici se cade sa amintesc dialogul lui Filon Verca cu Iosif Ripan la Lugoj. n ruptul capului, nu-l credea pe Filon ca acest act este o realitate. Filoane, eu nu-mi tradez oamenii. Daca este numai o manevra a lor de a ne prinde? Atunci ce ma fac? Ei sunt n paza mea. Iosife, tu stii ca si eu sunt pna acum tot n clandestinitate, mergi cu mine la politie si eu sunt primul din judet care fac acest pas. Zis si facut. n acea zi a mers Filon Verca la politia judetului Severin, prezentndu-se conform actului ncheiat ntre parti. ndata i s-au facut formele de legalitate, primind n mna un act semnat de Seful politiei judetului Severin. Numai dupa acest gest al lui Filon, demonstrativ, Iosif Ripan s-a lasat convins. De aici ncolo, toti oamenii lui au venit la casele lor. Dar, de aici si pna la respectarea ntelegerii, a actului, a fost o cale lunga si plina de surprize. La mijloc erau comunistii cu caracteristica lor de oameni crescuti n scoala minciunii, dispusi oricnd la crime. Din istoria evenimentelor se stie ca legionarii n-au fost eliberati din nchisori. Actul a fost ncalcat de catre comunisti, ei continund cu arestarile. Dupa cum vom vedea, acest act, la vremea aceea, a generat si-n rndul legionarilor o confuzie. Asa s-a simtit nevoia de a se trece la lamurirea lucrurilor. Iata din ce a constat aceasta confuzie: 1). Unii, mai putini la numar, erau pentru ncetarea activitatii legionare, pna la trecerea urgiei comuniste, cu expresia cu capul la pamnt 2). Altii, cei mai numerosi, erau pentru continuarea activitatii n lupta de rezistenta mpotriva comunismului.

CONFERINTA DE LA LUGOJ
Suntem martorii unui fapt de o mare importanta. n luna octombrie 1946, la Lugoj, prin grija si obladuirea lui Iosif Ripan, timp de trei zile, Comandamentul Miscarii Legionare tine o conferinta, ntr-o casa bine pazita, spre Dealul Viilor, hotarndu-se linia pe care trebuia sa o adopte n fata Comunismului. La conferinta au luat parte, Nicolae Petrascu, Radu Mironovici, Nistor Chioreanu, Nicolae Lupu si Vica Negulescu, dupa cte am retinut din cele spuse de Iosif Ripan. n cadrul acestei conferinte, o singura problema s-a dezbatut si anume cea a activitatii n

lupta de rezistenta mpotriva comunismului. Asupra acestui punct erau doua pareri: 1). Radu Mironovici sustinea sa se nceteze orice activitate a Miscarii. Cu capul la pamnt . 2). Nicolae Petrascu era de parere sa se continue lupta de rezistenta mpotriva comunismului. Pna la urma a biruit punctul de vedere al lui Nicolae Petrascu, de a continua activitatea si lupta de rezistenta mpotriva comunismului. n organizarea luptei de rezistenta s-a mers fara sovaieli. Eram toti uniti sub comanda lui Filon, la grupul politic si sub comanda lui Ion Sadovan la FDC. Peste tot era o unitate de vederi. Eu, desi eram sefului grupului FDC 72 Severin, mergeam si curier trimis de Filon n sudul judetului. n nord, la Lugoj, lucra Iosif Ripan. Abaterile erau tot mai evidente din partea comunistilor. Au continuat cu arestarile. Au nscenat abateri din partea Miscarii legionare, acuznd-o de interventie vadita n favoarea lui Iuliu Maniu la alegerile din 1946, pe care le cstigasera taranistii cu neta superioritate.

ANUL 1948
Se dezlantuise marea prigoana legionara. Data de 15 mai 1948 este cea cnd sunt arestati cei mai multi legionari din tara. O parte din ei iau calea codrului, nelasndu-se prinsi de comunisti. La Teregova, cei care au scapat de arestarile din 15 mai au luat calea codrului si ei, cum au fost Martin Copaceanu-Rica, Petru Anculia-Miloi, Romulus Anculia-Miloi, Petru Grozavescu-Maranu si Ilie Cojocaru-Mocea. Mai trziu au mai venit si altii. Unii dintre ei au mai dat si pe acasa, cnd li se parea ca-i liniste. S-au nselat nsa, ca securitatea a pus mna pe ei.

LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA N BANDULIERA

Mai, luna florilor a anului 1948, i alungase de acasa pe o parte din legionarii de la Teregova, sus, sus, pe dealurile de sub Semenic. Acolo, stnd la pnda, haituiti ca vnatul din padure, dupa o vreme se obisnuisera cu codrul. Se adaptasera legilor de aparare ale jivinelor din padure. Auzul li se ascutise, privirile li se otelisera, iar instinctul lucra din plin. Si acum mi-aduc aminte cum mi povesteau cnd ma duceam la ei, de cuvintele nsufletite ale lor, mai ales de ale lui Martin Copaceanu-Rica: D-le professor, nu stiu cum sa-ti spun, dar parca ne-am salbaticit. La orice miscare, fara sa-mi dau seama, pun mna pe arma, trezindu-ma n pozitie de tragere. Martin Rica nu voia sa-mi spuna pe numele de botez, ca doar sub ochii lui am crescut. Eram vecini cu casa. ntotdeauna mi spunea: Nu pot sa-ti spun pe nume. D-ta ai scoala multa. Eu sunt un taran prost. Trebuie sa te respect. Si asa am ramas pentru ei toti si-n ziua de azi, care mai traiesc, Domnule professor. Se nfratisera cu codrul toti cei care, dupa arestarile din mai, scapasera liberi. Iata ca a venit si luna iulie, vremea coasei. Fnul trebuia cosit. N-avea cine sa-l taie, dect ei. Se ortaceau, cosind fnul toti la un loc. Se duceau de la unul la altul, fiind nedespartiti.

Si asa s-a creat aceasta legenda pentru mai trziu, pentru nepotii si stranepotii nostri, desi azi, ea este o realitate, un adevar istoric. LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA N BANDULIERA. n rasarit de soare, fiecare cu coasa pe umar, cu cucia n cioc si pistolul mitraliera n banduliera, plecau unul dupa altul la postata de fneata. Era parca o ceremonie naltatoare, cu semnul crucii facut nainte de nceperea lucrului; chemau pe Dumnezeu cu ei ntr-ajutor. Sa fi stat numai deoparte si sa-i fi vazut pe acesti adevarati haiduci ai zilelor noastre, cum de-abia-n rasarit de soare, de dimineata tare, ascutindu-si coasele, ca la o comanda, cuciile mngiau apasat ascutisul coaselor, realiznd acea fantastica simfonie a lor n contactul cu metalul stralucitor n bataia razelor soarelui rasare. Se asternea atunci un fsit de coase n fnul ud de roua diminetii. Doamne, ce dumnezeiesc era acest neuitat tablou. Se realizase un paradox. Oamenii ostracizati, fugiti de urgia satanicului regim comunist, liberi n mijlocul naturii, strajuiti de codrul des, realizau dumnezeiescul n frumosul tablou: La coasa. Mergeau unul dupa altul, n cadenta coaselor, cu brazda alcatuita atunci de fiecare din ei, scaldata de razele soarelui rasare. Desi se gaseau ntr-o lume de iad, prigoniti de Satan, realizau atunci un petec de rai pe pamnt, cu fnul de curnd cosit. Cu urechile ciulite, schimbnd cuvinte mai mult n soapta, se desfasurau unul dupa altul. Nu sunt n stare sa va redau cele povestite si traite de ei, povestite mie n zilele de nchisoare. Daca ati sti ct de frumos povestea Romulus Anculia-Miloi. Era un taran cu multa carte. Un autodidact. A scris opt caiete din memoriile lui. Moartea l-a luat nainte de 1989. Eu n-am reusit sa ajung la acele caiete, care n mod sigur ascund o sumedenie de adevaruri si fapte petrecute. Cineva este interesat ca acestea sa nu iasa la iveala. n mod cert, comunistii. mi mai povesteau haiducii mei ca ori de cte ori, n timpul coasei, se auzea cte un zgomot neobisnuit, aruncau coasele n fneata si cu pistolul n mna se aruncau la pamnt, n pozitie de tragere. La urma se alegeau cu un rs si voie buna, ca s-au speriat din senin. Pe la orele noua, cnd soarele se ridicase bine pe cer, venea prnzul gatit de familia cu fneata. La umbra unui pom sau a unui arbore, n marginea de padure, se asezau cu grija la masa asternuta pe un masai (fata de masa) anume facut din cnepa. Cum stateau ei n fata castronului cu mncare, pe genunchi era asezat pistolul mitraliera, fiind gata oricnd sa puna mna pe el. Asa au lucrat ei, acesti cavaleri ai Crucii, acesti haiduci ai zilelor noastre, n toata acea vara fierbinte a anului 1948. Grupul de legionari, toti recrutati de Horia Sima, cnd era la Caransebes ca professor, a

alcatuit nucleul grupului de rezistenta care avea sa se formeze cnd Spiru Blanaru avea sa vina pe dealurile Teregovei n noiembrie 1948, de pe dealurile Domasnei, cu oamenii lui. De acum ncolo i vom urmari pe toti, desfasurndu-se n snul grupului condus de Spiru Blanaru, nfaptuind acte de eroism, drept marturie nepieritoare a istoriei neamului nostru, caci Spiru Blanaru a fost o realitate, si nu o fantasma.

GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA MPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949)

O data cu actul de la 23 august 1944, poporul romn si pierde libertatea, caznd n robia comunismului. Rusii, cu o extraordinara abilitate si cu o perversiune nentrecuta n politica mondiala, cu consimtamntul Apusului, la Ialta, pun stapnire pe Estul Europei. De comun acord, Stalin, Churchill si Roosevelt determina sfera de influenta a fiecarei puteri n Europa. Asa ajungem noi, neamul romnesc, sub jugul sovietic. Cu trupul tarii sfrtecat, cu capul plecat n semn de rob, resemnati, asteptam parca barda calaului sa ne taie capul. Si de data aceasta, ca-ntotdeauna, neamul romnesc gaseste solutia de a iesi din criza social-politica, dar mai ales spirituala. Se organizeaza n lupta de rezistenta mpotriva comunismului. Romnii din pribegie, fugiti de urgia comunista, iau atitudine n fata actului din 23 August. Sub comanda lui Horia Sima se nfiinteaza GUVERNUL DE LA VIENA n toamna anului 1944. Tot acum, n 1944, se organizeaza ARMATA NATIONALA. Se face apel la toti romnii din exil ca sa se nroleze n aceasta armata nationala pentru a lupta mpotriva Rusiei, care ne rapise Basarabia si nordul Bucovinei. Dupa terminarea razboiului, 9 Mai 1945, ARMATA NATIONALA se desfiinteaza. Tancurile rusesti pun stapnire pe ntregul popor romn. Comunistii, la vremea aceea, erau putini la numar, n jur de 1000, dar, cu puterea moscovita n spate, au calcat si supus toata tara. Pe rnd, grupuri, grupuri de romni, din fosta ARMATA NATIONALA, vin n tara si se organizeaza n rezistenta pentru aparare. Intuisera ca primejdia era mare. Era n joc nsasi fiinta neamului. Acum au loc parasutari n toata tara. n Banat a fost parasutat profesorul Filon Verca. Odata ajuns pe pamntul tarii, ncepe organizarea de rezistentei, de comun acord cu puterile din Apus. Nu la ntmplare s-a pornit lupta mpotriva comunismului. Centru de organizare n Banat a fost Caransebesul. Aici Filon Verca a fost ajutat de prof. Ion Iliescu, care tot timpul era alaturi de el, fiind student la Teologie. Pe atunci, grupul FDC al

jud. Severin era condus de Ion Iliescu. n acea vreme, eu, Atanasie Berzescu, ca student la Teologie, am luat parte activa la organizarea rezistentei, totodata fiind si ajutorul lui Ion Iliescu. Tin sa mentionez ca eram sub directa conducere a lui Ion Sadovan, seful regionalei Banat. Filon Verca a fost ajutat si de Petru Hamat, professor la liceul Traian Doda, de Ion Chirila, Nicolae Balanescu, Adam Andrei si altii. La Lugoj l-a avut colaborator pe Iosif Ripan, care conducea rezistenta din nordul judetului Severin. n partea de nord a judetului se angajasera n lupta de la tinerii frati de cruce pna la cel mai batrn luptator. Nordul Banatului, care a cuprins si Aradul, l-a avut ca organizator pe ing. Ion Constantin, ajutat de Ion Sadovan, seful regionalei Banat F.D.C. I-a mai avut alaturi pe Gheorghe Brahonschi, Constantin Pascu, C-tin Florescu, Teodor Roman si altii. Tin sa mentionez ca, dupa trecerea lui Moroaica n Germania, care de fapt fusese numit n locul lui Ion Constantin, ramne Constantin Pascu la conducerea regionalei Banat. La rndul sau, Ion Sadovan, a fost ajutat de Petru Cojocaru, Virgil Procapovici, Constantin Munteanu, Viorel Gheorghita, Ion Godea si altii. n sudul Banatului, prof. Verca a mai fost ajutat de Nicolae Horascu si Spiru Blanaru, n plasa Teregova. n garnizoana Teregova i-a avut pe Horia Anculia, sef de garnizoana, pe Petru Grozavescu si Romulus Anculia. n plasa Orsova, ca organizatori au fost Zaharia Marineasa, Comandorul Petru Domasneanu si Gogu Cristescu. Pna acolo se ajunsese cu actiunea dusa mpotriva poporului romn, ca la Moscova, n cadrul ministerului de externe, functiona o directie speciala pentru Romnia. De acolo, deci, era condusa Romnia. O multime de rusi, care cunosteau bine limba romna, au primit cetatenia romna, au ocupat mari functii n stat. Poporul romn se gasea deci ntr-unul din cele mai grele momente din istoria lui. Era n pericol existenta lui. Ne aflam n anul 1946. Se pregateau alegerile parlamentare. Preocupati, cei de la conducere, de acest lucru, noi ne-am desfasurat mai liber n organizarea rezistentei. Dintr-un loc ntr-altul, razlet, mai lua nastere cte un grup de partizani, mai ales n nordul Moldovei, prin Bucovina. Se impune un lucru de luat n seama. Toti cei care au facut parte din Armata Nationala, ajunsi n tara, s-au nrolat n grupurile de partizani. Aici au luptat cu drzenie. Ajunsi la acest moment, se cuvine sa mentionam un lucru: Cnd grupurile de partizani au luat fiinta de-a lungul muntilor Carpati, angajndu-se n lupta cu comunismul, adevarata armata a neamului romnesc, cu arma n mna, o formau luptatorii din aceste grupuri de partizani. Aceasta era adevarata armata a poporului romn.

Numai ei luptau pentru neam si legea lui Hristos. Cealalta era armata rosie care secera cu necrutare sutele de mii de romni. Istoria ne mai marturiseste ca pe vremea lui Avram Iancu 1848-1849, neamul romnesc s-a gasit ntr-un mare impas. Singura armata lui Avram Iancu, de 6000 de ostasi, reprezenta neamul romnesc. Prin ei, neamul traia si se afirma. Asa si acum, n vremea anilor 1948-1949 si pna la desfiintarea ultimului grup de partizani, luptatorii din rezistenta formau adevarata armata a neamului romnesc. Atunci cnd, la alegerile din 1946, se furasera voturile, comunismul era considerat cel mai mare dusman al nostru. Trebuia luptat mpotriva lui chiar cu pretul vietii. Dupa ce n tara se fixeaza la teren, sprijiniti de tancurile rusesti, ei si desfasoara planul de atac mpotriva rezistentei romnesti. Cu experienta de lupta a Moscovei, ei ncep treaba. Din 1947, alegerile din 1946, U.R.S.S.-ul, prin armata sa, a trecut la organizarea comunismului la noi n tara. si nfaptuiau planurile, tavalugind lumea. L-au alungat pe regele Mihai n mod necinstit si dictatorial. Au urmarit din aproape pe ofiterii monarhisti, partidele istorice si pe toti cei care se gaseau luptnd pentru apararea neamului romnesc. Portile nchisorilor s-au deschis. Au intrat cu miile, cu zecile de mii si chiar cu sutele de mii. Muntii nostri au nceput sa gazduiasca o multime de romni, constituiti n grupuri armate. Erau partizanii. Asa au luat fiinta grupurile de partizani, printre care cel al lui Spiru Blanaru din Teregova si al colonelului Ioan Uta. Cnd Gheorghe Ionescu, notar public, organizeaza comuna Teregova n formatiune de lupta, juramntul fiind luat de Parintele Alexandru Nicolici, Spiru Blanaru era deja organizat la munte n grup armat de partizani. Gheorghe Ionescu face aceasta organizatie pentru a veni n ajutorul celorlalte grupuri de partizani din munte. n vremea aceea nu se mai facea deosebire ntre taranisti, liberali, militari sau legionari. Toti erau romni, frati ntre ei, cu o singura datorie, de a apara neamul de dusmanii de la rasarit, comunistii. Tin sa mentionez un singur lucru, n partea aceasta a Banatului nu au fost trei grupuri de partizani, ci numai doua: Spiru Blanaru si Colonelul Ioan Uta. Gheorghe Ionescu a organizat com. Teregova numai pentru a putea sustine si aproviziona cele doua grupuri din munte. Nu a avut grup separat. Cnd a trebuit sa fuga n munti, el s-a dus n grupul lui Spiru, a luptat alaturi de comandantul grupului. La sfrsitul lui 1948 si nceputul lui 1949, Spiru Blanaru, cu grupul sau, se gasea pe dealurile Teregovei, organizndu-se si aprovizionndu-se. Iarna aspra se napustea tot mai naprasnic. Frigul nu cruta pe nimeni. Se gndeau tot mai mult la greutatile care vor veni. Aprovizionarea cu arme si alimente devenea o problema. Aveau arme, dar nu erau suficiente. n

munti fugeau tot mai multi romni. Acum securitatea se organiza pentru a nabusi actiunile grupului de partizani.

LUPTELE DE LA TEREGOVA
Era acalmie. Ca-ntotdeauna nainte de furtuna, oamenii erau nelinistiti. Asteptau sa se ntmple ceva. Adesea, ieseau din case si plecau prin comuna, fara nici un rost. Un du-te vino peste tot. Dupa Sfntul Ioan, n ianuarie 1949, cam pe la 9-10 seara, securitatea i aresteaza pe Grigore Ianosiga-Ionescu si pe Moise Anculia-Pasule, membri activi ai organizatiei din comuna. Toata Teregova se afla n alerta. Cei din organizatie se temeau de un denunt al celor doi arestati, n cazul n care ar fi cedat la ancheta. Aflati n aceasta situatie, destul de periculoasa pentru existenta grupului si a organizatiei, oamenii lui Spiru Blanaru se hotarasc sa atace primaria comunei, unde se afla postul de jandarmi cu cei doi arestati. Dupa orele 22,30 ncepe atacul asupra primariei din Teregova. Se arunca mai multe grenade n curtea primariei, producndu-se panica. Se deschide foc de mitraliera n geamurile imobilului. Toti ostasii si jandarmii au fugit care-ncotro, mpreuna cu ofiterii de paza. Partizanii au intrat n postul de jandarmi si i-au eliberat pe cei arestati, Grigore Ianosiga si Moise Anculia, care a plecat cu ei. Grigore Ianosiga s-a dus singur n padure. De acum furtuna se declanseaza. A doua zi, n comuna Teregova, securitatea a adus un batalion de ostasi pentru lupta. Erau decisi sa lichideze cu partizanii. Noi, cei de jos, care aveam misiunea de a coordona grupurile, am nceput lucrul. Aprovizionam cu arme si alimente. Zilnic faceam drumul n padure pe cai ocolite. Unul cte unul, cei din comuna se duceau acolo, la grupul lui Spiru Blanaru. n 16 ianuarie 1949, apare legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru toti aceia care se dovedeau ca lupta mpotriva statului, cauznd moartea n rndurile securitatii. Nu ne-a ramas dect lupta pe viata si pe moarte. n 23 ianuarie 1949, eu am fost la Spiru Blanaru pentru a ne ntelege asupra a ceea ce aveam de facut. Ne asteptam, fara ndoiala, la un atac de proportii mari din partea securitatii. Am ajuns acolo condus de Tudor Ruset, curierul meu. Grupul si avea locul fixat pe dealul Tomnacica, la nord-est de Teregova. Pna acolo sunt aproximativ 7 km. Slatina-Timis se afla la o distanta de 15 km. n toate comunele din jur se nstapnise o atmosfera grea. Un neastmpar ne cuprinsese pe noi toti, cei care ne angajasem n lupta. Era multa speranta si nestramutata credinta ca vom birui. Toti ne rugam si nadajduiam n mai bine. Cale de ntoarcere nu mai aveam. Lupta mpotriva comunismului trebuia dusa chiar cu pretul vietii. Simteam cu totii ca moartea ne da trcoale. Noi eram putini. Ei erau multi. Stalin, prin

armata lui, era n spatele lor. Noi, cei putini, aveam credinta n Dumnezeu si n misiunea noastra de a apara credinta, neamul si tara. Dupa lungi discutii, am cazut de acord cu tot grupul, n frunte cu Spiru Blanaru si cu Petru Domasneanu, sa nu se dea un atac frontal. n cazul cnd vor fi surprinsi, atunci se vor apara luptnd. Tot acum tin sa va ncredintez si mesajul lui Spiru catre neamul romnesc. Stnd de vorba cu el, acolo sus, n mijlocul padurilor care frematau a bejenie, pe ndelete mi-a ncredintat multe lucruri gndite de el. Era o zi de iarna, nu prea frig, desi albastrul cerului vestea ger, soarele scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut, zapada nu se topea. Miriade de stelute albe reflectau albul scnteietor al omatului. Era o feerie. n masura zbuciumului din sufletele noastre, n aceeasi masura crestea farmecul naturii, cu albul zapezii scnteind n soare. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal nvesmntate n mantia alba, ne trezea la realitate. Asa cum am mai spus, ei erau multi, sprijiniti de tancurile rusesti, iar noi eram putini si fara arme. n lupta aceasta cu raul, cu noi era numai Dumnezeu. Vnati din toate partile, ntr-o iarna grea, ne zbateam sa gasim o iesire. n aceasta atmosfera de zbucium sufletesc, Spiru ncepe marturisirea lui. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: Mai frate Tase Berzescu, suntem prinsi ca-ntr-o menghina. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. Cred totusi ca tu o sa scapi. Este bine sa stii unele gnduri ale mele. Stnd asa, unul lnga altul, n mijlocul ntinsului de zapada, ascultam la ce-mi spunea Spiru. Aparuse deja legea care prevedea pedeapsa cu moartea. Iata ce-mi spune Spiru: A). De cnd stau aici n grup cu acesti oameni, hotarti sa lupte pna la unul, am observat un lucru extrem de important n felul lor de comportare. Desi suntem, ca apartenenta politica, diferiti, ne ntelegem ca fratii. Nu facem diferenta ntre noi. Aici, dupa cum stii, sunt multi legionari, taranisti, liberali si militari. Suntem de atta timp la un loc, nu i-am auzit o data sa faca deosebire ntre ei dupa apartenenta politica. Toti suntem romni si trebuie sa fim uniti n fata dusmanului. Desi cel mai mare pacat al romnilor este lipsa de unitate, noi aici am reusit sa realizam, n ciuda pacatului, unitatea ntre noi. B). n fata primejdiei, noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Cu totii ne rugam ca sa

scapam din draceasca nclestare ntre bine si rau. S-a realizat o prietenie, liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. C). As dori ca, la momentul potrivit, sa stie si ai mei, de acasa, familia mea, prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra comunismului. Neam mpacat cu gndul ca va trebui sa murim pna la urma. Eu, frate Tase, am certitudinea ca voi muri si-ti ncredintez tie aceste gnduri ale mele, nu ca pe un mesaj, ci ca unele framntari ale mele ca om. Fiul meu, daca va mai apuca sa scape cu viata, la fel si sotia mea, as vrea sa cunoasca prin ce am trecut. D). mi este draga tara noastra, neamul nostru romnesc. As dori ca odata sa fie liber, mare si unit. Dumnezeu sa fie cu el. Dezmembrarile de partid sa dispara. Poporul romn s-a nascut crestin. Avem obligatia morala fata de copiii nostri sa le lasam mostenire dreapta credinta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri, crescuti n legea crestina. Fa acest lucru, fratele meu, si este de-ajuns pentru mine. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gndit si noi, n toiul beznelor adnci. Dupa aceasta ncredintare de gnduri si vreri a urmat un moment de tacere, de liniste, de traire interioara pentru amndoi. Stiam ca ne hrjonim cu moartea. Ca treziti dintr-un vis, ne privim n ochi, unindu-ne n gnduri si nadejdi, ne-am mbratisat si sarutat, despartindu-ne. De atunci nu ne-am mai vazut. Acestea au fost gndurile lui Spiru Blanaru, ncredintate mie. El n-a avut pretentia unui mesaj. Eu nsa l consider mesaj catre toti romnii, catre tara, mai ales asupra unitatii, care nici n prezent nu este. Dupa ce m-am despartit de Spiru am stat de vorba cu Petru Domasneanu, aproape o ora. n mare, aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si Comandorul, ncredin-tndu-mi pentru viitor cele spuse de el. Amndoi si-au iubit neamul si legea crestina, jertfindu-se pentru ele. La despartirea mea de oamenii din grup si de Spiru, de comun acord cu ei am fixat ziua de 28 ianuarie 1949, zi de o noua ntlnire. Plecnd spre casa, la Slatina-Timis, m-am ntors nc-o data cu privirea spre Spiru, facndu-i semn cu mna de bun-ramas. Avea sa fie ultimul ramas bun dintre noi. Spre Slatina-Timis, peste coclauri nzapezite, pe carari de noi stiute, am fost condus de unchii mei Petru si Ion Berzescu, de Martin Copaceanu si de Martin Moatar, care era din Slatina-Timis. Pe nserate am ajuns acasa. La Teregova, n vremea aceea, Gheorghe Ionescu se ocupa de aprovizionarea cu arme si alimente pentru grup.

n 25 ianuarie 1949, eu am fost arestat de catre securitate, de la catedra. Eram professor la Slatina-Timis. Pna seara, grupul a fost informat de caderea mea. Personal, Spiru a cobort n Slatina-Timis si a stat de vorba cu sotia mea, informndu-se de cele petrecute cu mine. Siau dat seama ca nu-i de glumit. Se pregateau de retragerea spre muntele Semenic. Arestat fiind, sunt predat maiorului Aurel Mois, la Caransebes, unde era centrul de actiune al securitatii mpotriva rezistentei. Seful centrului era chiar Aurel Mois. Ajuns n fata lui Mois si luat n zeflemea, acesta ncepe o ancheta sumara si de forma numai. Nimic serios. Dupa doua zile, n 27 ian. 1949, mi spune sa ma pregatesc pentru a merge cu armata sa-l prinda pe Spiru Blanaru. Eu refuz, declarnd ca nu stiu nimic de Spiru. Mois nsa era la curent cu cele ntreprinse de mine n legatura cu grupul lui Spiru. Nu-mi puteam da seama de unde stie aceste lucruri. Mult mai trziu, n nchisoare, cnd am stat de vorba cu Martin Moatar, care a facut parte din grupul lui Spiru, am aflat ca Samfiu Banu, gazda mea unde locuiam la Slatina-Timis, n timpul cnd am fost professor, era informatorul securitatii. Sotia, fiind n bune relatii cu el, i-a spus ca m-am dus la Spiru. De aici avea toate datele Mois. n seara zilei de 27 ianuarie, Mois ma obliga sa merg n urmarirea lui Spiru Blanaru cu compania de securitate. Daca refuz, ma vor duce legat, cu gndul de a ma mpusca. Singur n celula, n plina iarna, mbracat sumar, ma rugam lui Dumnezeu sa ma scape din acest impas. n miez de noapte vine Mois la mine n celula si-mi spune sa-l urmez. n biroul lui mi da urmatoarele instructiuni: Eu voi fi prezentat armatei drept ofiter de securitate, de la centru, din Bucuresti, cu numele de Ionescu si voi fi tratat ca atare. De acest joc stia numai el si cu capitanul Schnellbach, care ma nsotea. Pe tot timpul urmaririi eu am fost ncadrat de Schnelbach si nca un ofiter. Coloana de masini a plecat din Caransebes la orele 2 din noapte catre Teregova. Eu cu cei doi ofiteri, ntr-un jeep n urma coloanei. Mois era n frunte. Tot drumul l-am strabatut fara sa-mi dau seama. Eram preocupat de jocul pe care trebuia sa-l fac. Spiru nu trebuia descoperit si tradat. Am mers pe ultima carte. Am acceptat jocul cu moartea. n mintea mea ncoltise o iesire din acest joc satanic. Daca nu-mi reuseste planul de a-i duce, prin viclenie, n alta parte dect la locul de taina al lui Spiru, atunci, hotart, voi merge la moarte. Voi simula o evadare, smulgndu-ma dintre cei doi ofiteri, care tot timpul ma tineau de brate. Vor trage n mine mpuscndu-ma. Si cu

pretul vietii mele l voi salva totusi pe Spiru. La tradare nu voi ajunge n nici un caz. Ajungnd la Teregova, ca dintr-un facut, m-am linistit. Eram hotart sa-i nfrng prin viclenie, chiar daca ma mpusca, numai sa-l scap pe Spiru. naintea lui Tudor Ruset l-am avut curier pe Martin Copaceanu zis Rica. Acum el era n grupul lui Spiru. Martin Copaceanu avea un frate mai mic, cu numele de Miluta. Era bolnav de nervi, nebun. Nimeni nu-i avea grija. Toata lumea din comuna l cunostea asa. Pe mine ma stia foarte bine. Eram vecini cu casa bunicilor din Teregova. Mai traia si batrnul, tatal lor, Mihai Copaceanu zis Meila Rica, batrn de tot, dar se tinea bine nca. Era plin de viata. Ma cheama Mois n biroul postului de jandarmi si-mi spune: Asculta, mai Berzescule, de tine depinde reusita noastra. Sa ni-l dai pe Spiru Blanaru n mna daca vrei sa nu fi mpuscat! Domnule maior, n situatia n care ne aflam noi acum, dupa trei zile de la arestarea mea, Spiru Blanaru nu mai este acolo, a plecat cu tot grupul. Ei stiu unde, noi nu putem sti. Sa stiti ca si el este ofiter, nu numai dvs. Cu el este si un comandor, Petru Domasneanu, iar Gheorghe Ionescu este un ofiter mai bun dect toti la un loc. Ce vrei sa spui cu asta? Plecati de la o premisa falsa si nu puteti conclude just. Nu-i nimic, sa ma duci la el. Tu stii unde este. Tu trebuie sa ai un curier si aici n comuna. Acum cnd ma gaseam n momentele cele mai grele, Cel de Sus m-a luminat. Am declarat ca nebunul de Miluta este curierul meu. Cine-i curierul tau de aici? ma ntreba Mois. Miluta Copaceanu zis Rica, raspund eu. Imediat, Mois trimite pe seful de post dupa el. Eu mi faceam planul de bataie, stabilind drumul care trebuia parcurs cu armata. Atunci eu nu mai stiam unde se afla, de fapt, Spiru cu tot grupul. Credeam ca va fi plecat asa cum ne-am nteles. Mai trziu, n nchisoare, am aflat ca ei nu s-au miscat de acolo. Deci erau tot la vechiul loc. Ma hotarsem sa duc armata n punctul opus al dealului Tomnacica, pe dealul Poeni, de la nord spre sud, catre Herculane. O data cu Miluta este adus si tatal sau, mos Mihai Copaceanu. Mois l ntreba pe Miluta daca ma cunoaste pe mine. Da, domnule, este profesorul nostru, domnul Atanasie Berzescu, doar cu el am crescut. n vremea asta mi batea inima de sa-mi sara din piept. i sugeram parca prin gnd lui Miluta sa spuna ce-i dictez eu. Ma uitam n ochii lui si repetam mereu dealul Poieni. Mai Miluta, tu esti om zdravan la minte si serios. Fratele tau Martin, mai stii unde este acum? Da, domnule maior, ca doar eu am fost la el cu mncare, la coliba noastra. Unde este acum? Apoi, d-le, este acolo sus pe dealul Poeni. Si sunt acolo multi.

Fratilor, cnd am auzit asta, pacea s-a cobort n sufletul meu. Daca voi scapa cu viata, mi-am zis, mi garantam o batalie cstigata. Miluta nebunul primise mesajul meu. Dar, cu adevarat, ne jucam de-a moartea. La cele declarate de Miluta, mai vine si mos Meila Rica, tatal sau, cu precizarea ca fiul sau Martin se afla acolo sus, pe dealul Poeni, aproape de Bradu-Mosului, mpreuna cu toti partizanii. Gnduri limpezi se depanau n mintea mea. Teama disparuse. Urmaream pas cu pas desfasurarea expeditiei. Daca voi scapa cu viata din aceasta urmarire, stiu ca voi plati-o cu vrf si ndesat. Noapte de iarna, cu frig si zapada scrtind la fiecare pas al nostru, cu un cer senin si mii de stele, cu o luna care lumina ca ziua pe cerul tremurnd parca a ger. Noi ne foiam ntruna n jurul orelor patru dimineata. Era 28 ianuarie 1949, ziua cnd eu trebuia sa ma ntlnesc cu Spiru Blanaru, acolo sus la Tomnacica. Mois mi da ultimele instructiuni. Ma prezinta armatei: Dumnealui este tov. locotenent Ionescu de la Bucuresti. Mergeti cu el si sub supravegherea lui. Sa fiti cu bagare de seama la orice miscare. Banditii sunt peste tot si bine narmati. Curierii mei, Miluta si mos Meila Rica, erau n fruntea coloanei. i duceau n fata, stiind ca nu trag n ei. Eu eram la urma, ncadrat de doi ofiteri, Schnellbach si nca unul. Si acum la drum, pe carari n sus, mergnd unul dupa altul. Luna plina ne lumina drumul si ne arunca umbrele noastre miscatoare cnd pe zapada nghetata, cnd pe negrul pamnt dezgolit si nghetat. Atenti ca pasarea de prada si tremurnd la orice fosnet de padure, la adierea vntului ntepator, ca niste iepuri tremurnd a spaima, ne miscam spre o tinta imaginara. Daca vntul se ntetea pe alocuri si facea ca zgomotul sa fie mai tare, noi auzeam comanda n soapta de culcat. Ne trnteam pe burta la pamnt. Cu inimile zbatndu-se n piept, cu rasuflarea ntretaiata, iepureste ciuleam urechile la alte zgomote sau miscari ale inamicului din spaimele bietilor ostasi ai securitatii. Parca era armata din Tiganiada lui Budai-Deleanu. Tot n salturi am urcat dealul Poieni, pna sus pe culmea careia i se spune Cracul lui Daucu. Mi-am dat seama ca ostasii acestia din securitate nu aveau nimic comun cu vitejia ostasului romn. Satan pusese stapnire si pe sufletele lor. n fruntea coloanei erau cei doi, Miluta si mos Mihai Copaceanu zis Meila Rica, iar ncheietor de coloana eram eu, profesorul lor, cum mi spuneau ei n comuna, al lui Berda. Eram trti sa ne vindem fratii nostri care, pe buna dreptate, pe vremea aceea erau cei ce reprezentau neamul romnesc. La vremea aceea neamul romnesc a trait prin grupurile de partizani din tot lantul de munti ai tarii noastre. Sus, sus, la munte sus, era apararea neamului, iar jos, jos,

jos de tot, era tradarea, Comunismul. Se miscau n urma tancurilor comuniste, venite din stepele rusesti. Urcnd Cracul lui Daucu, pe dealul Poieni, am ajuns pe o zi senina, cu soare scnteietor. Miriade de stelute faceau ca zapada sa scnteieze n soare. Unul dupa altul, pe culme de deal, n bataia soarelui, mergeam obositi pe drumul n urcus, epuizati de salturile iepuresti ale vitejilor ostasi de sub ocrotirea rosiei armate din rasarit. Frica si batuse joc de ei n mod caraghios. n bataia soarelui se vedea numai aburul fiecarui viteaz din coloana. Mergnd asa, ncadrat de cei doi ofiteri, ma uitam n dreapta mea, spre dealul Tomnacica, la locul unde stiam ca-i lasasem n 23 ianuarie pe toti cei din grupul lui Spiru. Nu-mi venea sa cred ochilor. De la doua colibe iesea fum. Erau ei. Nu plecasera de acolo, desi ne ntelesesem sa plece daca eu voi fi arestat. Am aflat asta cnd am stat de vorba cu ei la nchisoare. Rupt de oboseala, ud la picioare, dupa attea culcari n zapada, mergeam fara ncetare pna la punctul unde ei si vor da seama ca s-au nselat si n-au facut nimic. Mergeam stapnit de un curaj supraomenesc. Credeam cu tarie ca pe Spiru l-am salvat. Pna la ei, unde se vedea fumul iesind, ne trebuia cale lunga si nu ne ajunge nici ziua. Dupa cum vom vedea, asa s-a si ntmplat. Batrn si cu bastonul n mna, mos Meila Rica sufla tot mai greu n fruntea coloanei. El a prins jocul meu si mergea si el cu multa ncredere n acest joc. Mosule, mai avem mult? l ntrebau ofiterii. Mai avem, taicule, ca nu-i asa aproape Bradu-Mosului, acolo este si copilul meu. Bradul-Mosului este alt deal legat de dealul Poieni, spre muntele Semenic. Aici se formeaza o padure deasa, de brazi nalti, cu putini fagi n margini de poiene, falnici si ei, scaldati n lumina soarelui, o podoaba a naturii. Pe la orele 14 am ajuns si noi la Bradu-Mosului. Ne-am oprit la coliba lui Radu Besari, un consatean si colegul meu de clasa la scoala primara. Acum era padurar. Avea o gospodarie frumoasa. De la coliba lui, care era asezata ntr-o poiana, cu amestec de fag si brad, dar nu lipsea nici stejarul, n dreapta acesteia se facea o panta destul de lunga, dar blnda. Se sfrsea jos de tot, n marginea unei ntunecate paduri de fag si brad. Eu ramasesem lnga un fag nalt, razlet, n plinul poienii, sus, aproape de culme si ma uitam cum se desfasoara armata de securitate. De lnga mine disparusera cei doi ofiteri care tot timpul m-au nsotit. Era n stnga mea, la vreo

zece metri numai, seful de post din Teregova. Obosit si el, se apropie de mine cu rasuflul greu, rugndu-ma: Domnule locotenent, vedeti d-voastra ce greu este cnd urmaresti niste banditi? Sa nu uitati cnd faceti raportul acolo la Bucuresti. Sa amintiti si de mine, de lupta mea mpotriva dusmanului de clasa. Va rog sa nu uitati. Eu nregistrasem acest lucru si-mi dadusem seama ca jocul meu luase proportii. Ma gndeam ce voi pati eu cnd si vor da seama ca i-am nvins. n timpul acesta se deschide foc de arme nspre culme. Soldatii din jurul poienii trageau acum spre noi. Seful de post striga la mine: Domnule locotenent, dati-va dupa fag, ca va mpusca nebunii aia! Eu am auzit, piuuu, piuuu... glontele pe la urechile mele. Dintr-un salt am si fost dupa fag, care era destul de gros. Trageau n mine. Plutonierul, la zece metri de mine, n stnga mea, era culcat n zapada. Drept tinta eram numai eu. Dumnezeu m-a salvat. Eu, deci, trebuia sa mai traiesc. De-abia atunci mi-am dat seama de ce cei doi ofiteri au disparut de lnga mine si m-au lasat n paza sefului de post, care nu stia cine sunt. Dupa ncetarea focului a venit Schnellbach la mine, lundu-ma de brat, m-a dus la coliba. n gluma, mi spune: Era sa va mpuste soldatii astia. Se facea ca nu stie nimic. n gndul meu, din tot sufletul multumeam lui Dumnezeu ca m-a salvat de la moarte. Am intrat mpreuna n coliba. M-am asezat pe un scaun la masa. Toti mncau din pachetele lor. Eu cu Miluta si mos Meila Rica, curierii mei, nu mncam nimic. Am uitat sa va spun ca n timpul ct trageau soldatii cu armele spre mine, din adncul padurii, aduceau un om. l prinsesera ntr-o coliba din desisul padurii. Era mos Grigore Ianosiga-Ionescu, cel pe care Spiru Blanaru l salvase de la postul de jandarmi, mpreuna cu Moise Anculia. El refuzase sa mearga cu Spiru. A fugit de unul singur. Acum cazuse n gura lupului. ntr-un trziu, sotia lui Radu, gazda noastra, ma ntreaba daca vreau sa mannc ceva. Schnelbach ma ndeamna sa mannc. Femeia, care se facea ca nu ma cunoaste, mi aduce un blid de lemn, plin cu lapte si mamaliga calda. Doamne, ce bun a fost. De abia prinsesem si eu puteri. Mi-am dat seama, n sinea mea, ca totusi Cel de Sus are grija de mine. Asta mi-a fost mncarea pna a doua zi, cnd am ajuns la Caransebes. Se apropia seara. Eram sigur ca totul s-a terminat. Eu cstigasem o batalie. I-am nvins. Cu ce pret, nu stiam atunci, dar voi afla pe pielea mea mai trziu. Afara, deodata aud comanda sefului de expeditie ca ne ntoarcem acasa. n gndul meu, am multumit iarasi lui Dumnezeu ca totul se terminase cu bine.

n plina noapte ne-am ntors acasa pe valea Teregovitei. Deci pe o alta cale. Ajunsi la Teregova, ma ia n primire Mois. Nu mai eram locotenentul Ionescu. Dumnezeii tai de bandit! Ti-ai batut joc de mine. Lasa ca ai sa-ti iei tu plata! Domnule maior, v-am spus de la nceput ca ei, dupa caderea mea, vor pleca. Sa nu-i credeti asa de prosti, ca nu sunt. La cele auzite, Mois s-a linistit. Ma ia de mna si ma duce n fata lui Nikolski, care venise si el la Teregova pentru a savura o victorie a lor. N-a fost sa fie asa. Mi-a pus cteva ntrebari, la care n-am voit sa raspund. Mi-am dat seama ca-mi ntinde o cursa. Vaznd ca-l nfrunt, a sarit n sus, strignd la Mois: Du-l de aici! M-am trezit aruncat ntr-o camera, singur la postul de jandarmi. Aici, alta trasnaie pe capul meu. Vine la mine seful de post, care ma luase drept locotenentul Ionescu si ma njura: Mai banditule, ti-ai batut joc de mine. Dumnezeii tai, lasa ca iei tu. Eu vin si ma plng ca la un om cinstit si tu rzi de mine. Doamne, mi ziceam eu, dar eu nu m-am prezentat drept locotenent, ci ei m-au facut ofiter. Cu toate acestea, ei au fost nfrnti. Eu am cstigat o batalie si nca una mare. L-am salvat pe Spiru Blanaru. De la Teregova, mbarcati n masini, am plecat la Caransebes. Lui Miluta Copaceanu i-au dat drumul acasa, dar l-au arestat pe tatal sau, mos Meila Rica, alias Copaceanu. Cu noi este adus si mos Grigore Ianosiga-Ionescu. Pe mine ma ia n masina maiorul Zoltan Kling, comandantul securitatii judetului Severin, mpreuna cu doi ofiteri. Da la o parte pe sofer si conduce el masina. Eu eram pe banca din spate, ntre cei doi ofiteri. nainte de a pleca, Kling, cu vocea tare, le spune celor din masina: Sa stiti, ca daca vom fi atacati, eu voi mna masina cu toata viteza, fara sa opresc. Frica intrase bine n bietele oase ale viteazului maior de securitate Kling. Trecuse mult de miezul noptii. ntr-o goana nebuna, au pornit spre Caransebes. Ajunsi la centru, ne arunca pe toti trei ntr-o celula, mos Mihai Copaceanu, Grigore Ianosiga si cu mine. Stnd jos pe o rogojina unul lnga altul, mos Meila Rica, alias Copaceanu, se ntoarce cu fata catre mine si-mi spune: Sa multumesti lui Dumnezeu ca a iesit asa si copiii aia, domnule professor, au scapat cu bine. Sa stii un lucru, eu am priceput jocul facut de dumneata. De aceea eu te-am ajutat. Dumnezeu sa-l odihneasca pe mos Mihai Copaceanu, zis Meila Rica. A fost un om viteaz si bun luptator, cu dragoste de neam si tara. * Dupa un timp arestarile s-au ntetit n comuna Teregova. Gheorghe Ionescu s-a dus si el n munti, mpreuna cu mai multi din comuna, n grupul lui Spiru Blanaru.

La nceputul lunii februarie 1949, grupul Spiru Blanaru avea urmatoarea componenta:

TEREGOVA
1. Spiru Blanaru avocat mort 2. Petru Domasneanu comand. mort 3. Gheorghe Ionescu n. public mort 4. Pavel Stoichescu taran mort 5. Ion Stoichescu taran mort 6. Moise Anculia taran mort 7. Petru Berzescu taran mort 8. Ion Berzescu tmplar 9. Iacob Cimpoca taran mort 10. Tudor Ruset taran mort 11. Petru Anculia taran mort 12. Iovan Berzescu taran mort 13. Gheorghe Ivanici macelar 14. Ilie Ghimboasa fierar mort 15. Ianas Grozavescu taran mort 16. Gheorghe Smultea student mort 17. Horea Smultea taran mort 18. Romulus Maritescu taran mort 19. Nicolae Ghimboasa taran mort 20. Iancu Ghimboasa taran mort 21. Martin Copaceanu taran mort 22. Gavrila Stoichescu mecanic mort 23. Nicolae Ciurica meserias gr. Uta 24. Romulus Anculia taran mort

DOMASNEA
25. Nicolae Horascu taran mort 26. Anispara Horascu studenta mort 27. Vichente Puschita taran mort 28. Petru Puschita taran mort 29. Gheorghe Urdareanu taran mort 30. Ilie Cristescu-Voica taran mort gr. Uta

FENES
31. Ion Caraiman croitor mort

SLATINA-TIMIS
32. Martin Moatar cojocar mort

PRIGOR
33. Vasile Valusescu ofiter Acestia au fost partizanii care s-au angajat n lupta pna la dezmembrarea grupului n 12 martie 1949. * Acum urmeaza tabelul cu oamenii care au sustinut lupta n padure si cei care au facut nchisoare, angajndu-se n lupta de rezistenta mpotriva comunismului.

TEREGOVA

1. Alexandru Nicolici preot mort 2. Dumitru Stoichescu preot mort 3. Ion Iliescu prof. 4. Petru Cojocaru inginer 5. Nicolae Cojocaru taran 6. Horea Anculia taran mort 7. Ion Lazarescu-tatal taran mort 8. Ion Lazarescu-fiul taran mort 9. Toma Grozavescu taran mort 10. Atanasie Berzescu prof. 11. Corneliu Costescu avocat mort 12. Romulus Copaceanu medic mort 13. Petru Ruset taran mort 14. Horea Librimir taran 15. Nicolae Iacobescu taran mort 16. Gheorghe Grozavescu taran 17. Pavel Bona taran 18. Ilie Grozavescu taran 19. Dumitru Popescu taran mort 20. Petru Stepanescu taran 21. Traian Stepanescu taran 22. Nicolae Burai taran 23. Iacob Niculescu taran 24. Petru Grozavescu taran mort 25. Ion Bica taran 26. Petru Stoichescu taran mort 27. Traian Smultea taran mort 28. Ion Coltan-fiul taran mort 29. Petru Coltan-tatal taran mort 30. Ilie Prvulescu taran mort 31. Petru Bumbacila taran mort 32. Ion Iacobici meserias mort 33. Ion Velea taran mort 34. Mihai Copaceanu taran mort 35. Traian Stoichescu taran mort 36. Octavian Stoichescu taran mort 37. Ilie Dragulescu taran 38. Petru Grozavescu taran 39. Petru Maran taran mort 40. Ilie Cojocaru taran mort 41. Roman Grozavescu taran 42. Horea Stoichescu taran 43. Grigore Ianosiga taran mort 44. Felicia Stoichescu nv.

LUNCAVITA
1. Mircea Vladescu taran mort

2. Petru Vuculescu taran mort

DOMASNEA
1. Gheorghe Munteanu taran mort 2. Nicolae Romnu 3. Maria Cristescu 4. Grigore Cristescu economist 5. Cala Cristescu 6. Vichenta Puschita mort 7. Petru Duicu taran 8. Tudor Cristescu 9. Gheorghe Cristescu 10. Petru Romnu 11. Constantin Romnu 12. Toma Romnu 13. Ion Buru 14. Ion Duicu 15. Nistor Duicu 16. Dumitru Cristescu 17. Boba Petcu 18. Eftimie Soimu 19. Dumitru Isfanut 20. Ion Isfanut 21. Stefan Jubereanu 22. Ion Pepa 23. Iosif Pepa 24. Ion Inga 25. Dumitru Benghia 26. Petru Dragan 27. Moise Jurchescu 28. Atanasie Serafim 29. Gheorghe Danescu 30. Petru Ionescu

RUSCA
1. Gheorghe Novac taran mort 2. Ion Banda taran mort 3. Ion Nicoara taran mort 4. Traian Banda taran mort 5. Ion Stepanescu taran mort 6. Petru Gherga taran mort 7. Ianas Gherga taran mort 8. Petru Gherga taran mort

FENES
1. Gurgu Mihai colonel mort 2. Ilie Ghinescu taran mort 3. Arsenie Marchescu taran 4. Ilie Ponoran taran mort

VERENDIN
1. Toma Suru preot 2. Ion Prvulescu taran

ARMENIS
1. Ianas Fenes nv. 2. Ion Vela 3. Ion Dragomir 4. Nistor Vela 5. Ion Berzescu 6. Gheorghe Fenes

CORNEA
1. Ion Sadovan ing. silvic mort 2. Ion Draganescu mecanic 3. Nemes 4. Sabaila

CARANSEBES
1. Veniamin Nistor episcop mort 2. Ion Brnzei 3. Adam Andrei preot 4. Manole Vlad ing. mort 5. Ion Matei ing. mort 6. Petru Hamat prof. 7. Tiberiu Lazar prof. 8. Petru Matei medic 9. Traian Anderca-tatal mort 10. Traian Anderca-fiul jurist mort 11. Iosif Tocaci ofiter mort 12. Filip Naia ofiter mort 13. Silvestru Trica mort 14. Pantelimon Cristescu prof. 15. Patrichie Puraci nv. 16. Petru Aldea nv. 17. Mihai Buracu prof. 18. Petru Delurintiu 19. Ion Obrejan mort 20. Toma Lintu nv. mort 21. Ion Petrovici prof. mort 22. Isaia Suru preot mort 23. Traian Dobromirescu preot 24. Nicolae Orbulescu prof. mort 25. Victor Tru impegat mort 26. Mihai Popovici 27. Gavrila Dumitru mort 28. Mihai Suciu mort 29. Cornel Olaru preot 30. Busu Busuioc nv. mort

31. Achim Crsnic 32. Dragu Grozavescu 33. Petru Grozavescu 34. Ion Boldea mort 35. Dumitru Guia mort 36. Francisc Nimu mort 37. Ion Popescu 38. Zarie Raut mort 39. Pavel Raut mort 40. Stefan Sipca mort 41. Filip Pop mort 42. Petru Iana preot mort 43. Alexandru Cucu 44. Ion Chetu 45. Dragan mort 46. Ion Udrea nv. 47. Aurel Vernichescu ing. mort 48. Gheorghe Iovanescu 49. Miron Iovanescu 50. Filimon Liuba 51. Nicolae Liuba 52. Petru Jumanca 53. Constantin Jumanca 54. Ion Jumanca-tatal 55. Ion Jumanca-fiul 56. Nicolae Stngu 57. Ion Dalea 58. Gheorghe Zgaverdea 59. Simion Gheorghe 60. Gheorghe Cristea econom. 61. Cristea C. Cristea economist 62. Ion Jumanca 63. Frant Alexandru mort 64. Costi Vasilescu mort 65. Nicolae Cristoi

BORLOVA
1. Miron Ivanescu 2. Nistor Bocicai

VALISOARA
1. Petru Tocaci mort 2. Mihai Spunei mort 3. Toader Oprea mort 4. Mihai Anderca

PETROSNITA
1. Manase

OTELUL-ROSU

1. Petru Dragulete 2. Pamfil Dragut mort 3. Pavel Dragut mort 4. Moise Roi 5. Andrei Moraru mort 6. Petru Unguras mort 7. Ilie Turcin 8. Petru Oprea mort 9. Alexandru Gaina 10. Martin Munteanu mort 11. Nicolae Marian mort 12. Traian Caciulat mort 13. Mihai Zarafu 14. Gavrila Marta 15. Iova Zgrcea mort 16. Simion Margan mort 17. Remus Faur 18. Virgil Molin 19. Mihai Novac 20. Ion Lenghel 21. Ion Cerna mort 22. Mihai Ciobanu mort 23. Brndusa Trziu mort

CIRESA
1. Atanasie Boldea mort

MAL
1. Gheorghe Suciu mort

MARGA
1. Mihai Beg 2. Anton Buciuman

VAR
1. Srbu Bujor mort

BOUTAR
1. Aureliu Trziu (Ciuntu) 2. Sabin Varan mort

RUGI
1. Pavel Bilca preot mort 2. Toma Tantu mort 3. Petru Ilca mort 4. Petru Tantu mort 5. Ion Rada mort 6. Martin Guia mort 7. Toma Gogoasa mort 8. Martin Rada

ZORLENTUL-MARE

1. Ion Vucu medic mort 2. Martin Mezin 3. Beg 4. Antoniu Atnagea preot 5. Virgil Atnagea

OHABA
1. Vasile Menescu 2. Lazar Menescu

RUGINOSU
1. Liviu Achim

JDIOARA
1. Aurel Craciun

CARPA
1. Vasile Izverceanu

GLIMBOCA
1. Lazar Maghet preot 2. Matei Mtu mort 3. Constantin Munteanu 4. Petru Ambrus mort 5. Remus Ambrus 6. Nicolae Munteanu mort 7. Ion Eremia 8. Avram Mtu (Brangiu) mort 9. Ion Murariu mort 10. Matei Gaspar 11. Alexandru Crsnic 12. Gheorghe Dragulete mort 13. Matei Crsnic 14. Pavel Sorinca mort 15. Pavel Luca preot mort 16. Ion Mtu mort 17. Victor Lisi mort 18. Simion Boaru Luptatorii mpotriva comunismului din comunele: Cuptoarele, Iablanita, Mehadica, Petnic, Plugova si Baile-Herculane. Protestul curajos al luptatorilor mpotriva comunismului ramne ca o faclie luminoasa pentru generatiile care vor veni. Actiunea de represiune a regimului comunist se declanseaza n forta, n anul 1948, fara a diminua arestarile din anii anteriori. n vara anului 1948, dupa cum am mai amintit, se organizeaza rezistenta n muntii Banatului. Pentru sustinerea luptelor, cei din Cuptoare se organizeaza n jurul mecanicului Paun Stolojescu. Activitatea este descoperita si sunt arestati n ziua de 19 februarie 1949. Iata luptatorii arestati din comuna Cuptoare:

1. Paun Stolojescu mecanic mort 2. Petru Jurescu 3. Ion Juca mort 4. Tudor Iliescu mort 5. Andrei Jurescu mort 6. Petru Lupulescu mort 7. Nistor Lazarescu 8. Timotei Lazarescu 9. Stefan Cristescu mort 10. Andrei Iliescu mort 11. Moise Stolojescu mort 12. Petru Teregovan 13. Sabin Cristescu 14. Moise Cristescu jurist 15. Ion Stolojescu 16. Gheorghe Cristescu mort 17. Victor Goanta jurist 18. Ion Iliescu prof.

Iablanita, Mehadica, Petnic, Plugova, Baile-Herculane:

1. Nicolae Trziu nv. 2. Ratec Iosif preot mort 3. Tudor Srbu dentist 4. Saracovan Gheorghe 5. Nicolae Trica 6. Grigore Vetanescu 7. Gheorghe Golopenta 8. Ilie Velcan 9. Petru Dragan 10. Tudor Vadraru brig. mort 11. Pavel Vadraru 12. Petru Guran 13. Ion Trziu 14. Petru Grozavescu 15. Ioana Laitin 16. Samoila Martinescu 17. Martin Radoi 18. Luca Dragulescu * Consemnam n mod deosebit comportarea demna si curajoasa a fetelor care au fost arestate si condamnate, Anisoara Horascu, Felicia Stoichescu din Teregova, care a rezistat n anchete n mod eroic, si Ioana Laitin, ca de altfel si celelalte sotii, mame, surori si fiice. De asemenea nu trebuie uitate dragostea si ajutorul populatiei comunelor respective, care au fost alaturi de luptatorii anticomunisti. Mentionam ca primele forme de organizare a luptei anticomuniste pe aceste meleaguri

apar n anul 1946, iar primele ciocniri au avut loc la nceputul anului 1948, n partea de sud a Banatului, la Baile-Herculane. Cei care urmeaza au scapat de pedeapsa cu moartea, ntruct nu era aparuta legea de condamnare la moarte. 1. Zaharia Marineasa 2. Stefan Dumitrescu 3. Ioan Petchescu 4. Toma Marasescu 5. Gogu Spataru-Bacila 6. Gheorghe Popovici 7. Constantin Ismana 8. Ion Tomescu 9. Pavel Ciucur preot 10. Alexandru Dorobantu 11. Cornel Lacatus 12. Alexandru Domasneanu 13. Ilie Vulpes 14. Ion Drpes 15. Stefan Matasaru 16. Talpes ? 17. Ion Spataru 18. Moise Popescu 19. Ion Ghilezan 20. Gogu Cristescu 21. D-na Domasneanu, sotia comand. 22. Rudolf Cristin 23. Ion Bacila 24. Lazar Miutescu 25. Nistor Draghicescu 26. Mugurel Simian 27. Ilie Ciucurel 28. Gheorghe Stoicovici 29. Ion Costescu 30. Nicolae Taranu 31. Aurel Chera 32. Ilie Marascu 33. Gheorghe Marascu 34. Ion Bulbucan 35. Gheorghe Damsescu 36. Petru Belovici 37. Dumitru Petchescu elev 38. Petru Domasneanu student 39. Petru Nicoara 40. Tica Artimescu Tin sa mentionez ca Gogu Cristescu si Tica Artimescu au fost arestati dupa un an si

executati la Lugoj n 1950. Tot n 1950, la Timisoara, a fost executat Ilie Domasneanu, var primar al comandorului Petru Domasneanu. Din grup a facut parte si d-na Domasneanu, sotia comandorului. Numai dupa trei sau patru luni de la arestarea ei, comandorul este obligat sa ia drumul muntilor. Desi aceste grupuri au cazut pe rnd, la intervale de timp, ele au facut parte din aceeasi organizatie, sefii si majoritatea membrilor fiind vechi prieteni sau camarazi. * Fete care au aprovizionat cu alimente si medicamente pe partizani: 1. Neli Miulescu Domasneanu 2. Stela Blidaru 3. Sofia Roseti Bacila 4. Ana Vulpes 5. Ica Hategan * A existat n Banat si grupul condus de colonelul Ioan Uta, taranist. Acest grup actiona n raza altor comune. Pentru a avea o capacitate de miscare si aprovizionare mai usoara, partizanii au optat pentru solutia de separare n grupuri mai mici. Aceste formatiuni urmau sa se uneasca n clipa declansarii luptei generalizate mpotriva comunismului. Din marturiile depuse de luptatorii care au scapat din ncercuire si din rapoartele securitatii, desprindem urmatorul fapt: Atacul a fost dat de un grup de peste patruzeci de ostasi ai securitatii care au luat cu asalt salasul din apropierea comunei Mehadica, n data de 7 spre 8 februarie 1949, n care era colonelul Uta, mpreuna cu alti opt partizani. Au luptat eroic n acea coliba. Dupa o ora de aparare ndrjita, cad colonelul Uta, Pantelimon Erimescu, Ilie Cristescu-Voica si E. Careba. Colonelul Uta si cei din grupul sau si sunt veritabili martiri ai poporului romn. n timp ce sudul Banatului, mai bine zis judetele Severin si Caras, se organizeaza si se angajeaza n lupta de rezistenta, alcatuind grupuri de partizani, nordul Banatului, n special Lugojul, sustine lupta de rezistenta prin arme si alimente. Tot aici, n muntii Poiana-Rusca, activa si rezista grupul de partizani al maiorului Duma, despre care ncercam sa adunam date. Oamenii care au luptat n rezistenta din jurul Lugojului si chiar din Municipiul Lugoj

LUGOJ
1. Iosif Ripan sef-cont. mort 2. Valeriu Streinu avocat mort 3. Tiberiu Mitar prof. mort 4. Dumitru Moise librar mort 5. Corneliu Zaslotzi preot mort 6. Rusalin Olaru prof. mort 7. Alexandru Peta avocat mort 8. Cornel Duma mort 9. Gheorghe Duma mort 10. Ioan Duma mort

11. Grigore Ripan croitor mort 12. Silviu Stoicovici medic mort 13. Dumitru Jura 14. Ion Gaspar comert 15. Gheorghe Marinescu inv. mort 16. Petru Orbulov croitor mort 17. Ion Boldureanu-tatal mort 18. Ion Boldureanu-fiul prof. 19. Ion Murariu ofiter 20. Dumitru Ilin sef-cnt. 21. Traian Isfanescu 22. Iacob Toma econom. mort 23. Coriolan Belgia medic mort 24. Ion Cristescu prof. mort 25. Petru Vasilescu preot mort 26. Stefan Ilca ing. mort 27. Valeriu Dabici avocat 28. Zevedei Moraru prof. mort 29. Ion Popovici prof. 30. Toma Lintu nv. mort 31. Caius Petric 32. Pavel Micsa 33. Gheorghe Rista nv. 34. Iosif Lazarescu comert mort 35. Ilean Lazarescu comert mort 36. Cornel Hoban 37. Ion Boncila prof. mort 38. Ion Petrutescu dentist mort 39. Iosif Vancea taran 40. Petconi Aurel muncitor 41. Semenica Moraru medic 42. Xenia Mamaliga 43. Aurora Peta nv. 44. Felicia Stoichescu nv. 45. Atanasie Berzescu prof. 46. Traian Stanescu 47. Bulzan 48. Victor Sudresan 49. Ioachim Tarlie 50. Nicolae Voin prof. mort 51. Lazar Tinca mort 52. Petru Civig medic 53. Nicolae Cardas preot 54. Ion Lupulescu 55. Ioan Marcu comert mort 56. Ion Hercu

57. Eugen Hodos mort 58. Liviu Bireescu ing. 59. Ovidiu Hodos mort 60. Lazar Cadia econom. mort 61. Nicolae Munteanu 62. Emil Ghilezan jurist 63. Tiberiu Sevici notar public mort 64. Ion Trziu avocat mort 65. Ion Cristea 66. Ion Paul mort 67. Ion Srbu 68. Ion Carapantea 69. Ion Lazarescu 70. Cornel Lacatus 71. Dandu Jucu 72. Damian Amariei 73. Petru Serban 74. Dumitru Samson 75. Ionita Bratu 76. Ion Tomescu 77. Ana Tomescu 78. Gheorghe Radivoievici 79. Tiberiu Trziu

FARLIUG
Mustetea Ion

CAPRIOARA
Eugen Spineantu

GRUNI
Liviu Barboni

CAPLNAS
Ion Cristea Tin sa mentionez ca din cei notati la Lugoj, Ion Murariu are o contributie deosebita n cadrul rezistentei din Banat. Ca ofiter activ, face legatura dintre regiunea Cluj, si Banat. Oamenii care au luptat n grupurile de rezistenta din jud. Caras.

I. GRUPUL DORAN-POPOVICI
1. Nicolae Doran comisar mort 2. Nicolae Popovici-Ionescu mort 3. Ilie Dancea 4. Martin Balan 5. Nicolae Caragea 6. Nicolae Caragea-Boanta 7. Nicolae Garu 8. Pavel Cotrla 9. Vasile Martin 10. Vasile Maran 11. Pavel Brnzei

12. Maxim Pircea 13. Vichentie Dancea 14. Pavel Andrei 15. Cornel Lazar 16. Nicolae Zarcula 17. Nicolae Irimia 18. Adam Maran 19. Nicolae Murgu 20. Gheorghe Stoica 21. Stefan Luca 22. Valeriu Lazar 23. Andrei Ion 24. Constantin Coniac 25. Damaschin Luca 26. Ioan Botosan 27. Paul Cojan 28. Paul Dica-Botos 29. Strein Olaru 30. Remus Groza 31. Puiu Rosu 32. Ion Chirila 33. Octavian Botos

II. GRUPUL ORAVITA

1. Traian Blaj 2. Doru Blaj 3. Coriolan Buracu preot mort 4. Gheorghe Bogoievici preot 5. Alimpe Aldescu preot 6. Petru Babeu 7. Maxim Radovan 8. Ilie Rusmir 9. Eugen Crdu 10. Gheorghe Talescu 11. Bubu Vonea 12. Petru Tunea 13. Alexandru Rusmir 14. Traian Puia 15. Gheorghe Baiescu 16. Ion Bubuiescu 17. Carol Breiceanu 18. Pavel Tamas 19. Ion Nicola 20. Pavel Raica 21. Gheorghe Linta 22. Nicolae Penta 23. Ioan Goian

24. Petru Negovan 25. Iosif Bentura 26. Ioan Ciocu 27. Ioan Chetrinescu 28. Viorel Pistrila 29. Ion Micicoi 30. Alexandru Eva 31. Nicolae Popistas 32. Traian Schiopu 33. Mircea Crmaciu 34. Costea 35. Tunei 36. Gheorghe Munteanu economist 37. Ion Munteanu medic

LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE

Februarie 1949. Iarna grea, cu multa zapada. Gerul nemilos se arata din ce n ce mai aspru. Asteptau cu nfrigurare atacul securitatii. Partizanii patrulau si pndeau din locuri ascunse, cunoscute numai de ei. Se nfratisera cu muntele, cu hatisurile, cu locurile tainuite, de unde n voie puteau sa observe orice miscare a inamicului. Duminica, 21 februarie 1949, au fost prinsi doi agenti ai securitatii. Erau din Teregova, cu numele de Munteanu Gheorghe zis Jura si de Pavel Cherciu. Au fost arestati de Maritescu Romulus si de Martin Moatar de la Slatina-Timis. n grup au fost cercetati de Gheorghe Ionescu si Spiru Blanaru. Cu cei doi agenti a mai fost fiul lui Munteanu. Acesta a reusit sa fuga. Ajuns n Teregova, a informat securitatea de cele ntmplate. Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu se asteptau acum la un atac din partea securitatii. S-au pregatit de lupta. Se aflau pe dealul Crciobati, sub muntele Semenic. De aici s-au deplasat spre Pietrele Albe. Ajunsi acolo, s-au asezat n linie de aparare. Nu mai aveau timp sa se ascunda. Era ziua de 22 februarie 1949. Zapada mare, gerul aspru. Securitatea a deschis focul cu toate armele n flancul stng al grupului. Din aceasta pozitie partizanii au respins atacul securitatii cu un foc nemilos de arme automate. La mitraliera, n cadrul grupului se aflau Ion Berzescu-Berda, tragator si Petru Berzescu-Berda ncarcator, frati. Spiru Blanaru conducea lupta. Au cazut multi morti din partea securitatii. De la partizani nici un mort. Atacul a fost respins. Armata s-a retras ncarcndu-si mortii n caruta. Vaznd ca flancul stng este bine fixat la teren si nzestrat cu armament bun, securitatea a deschis un alt foc, atacnd flancul drept al grupului. Aici au facut o bresa. Doi partizani au cazut n lupta, Petru Anculia-Miloi si Ghita Urdareanu din

Domasnea. Se apropia de nserat. Am uitat sa mentionez ca atacul securitatii a fost declansat la orele 15 si 30 de minute. Grupul a facut o manevra de retragere organizata, derutnd securitatea prin sustinerea retragerii cu foc continuu de catre centrul de aparare a liniei de lupta. Lupta a durat pna noaptea trziu. Armata era hartuita din toate partile de grupuri de cte trei partizani. n adncul noptii, partizanii au reusit sa scape de urmarire. Se asteptau la un alt atac mai bine pus la punct. De comun acord cu grupul, Spiru Blanaru, Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu hotarasc sa mparta grupul n mai multe parti si sa dispara din raza de actiune a armatei. Astfel, Gheorghe Ionescu pleaca spre Orsova, Petru Domasneanu, spre Iablanita, iar Spiru Blanaru se retrage spre muntele Tarcu, la Fenes. Era nceputul lui martie 1949. Ningea fara ncetare. Zapada crestea mereu, ngreunnd tot mai mult retragerea luptatorilor din rezistenta. n urma nfrngerii de la Pietrele Albe, securitatea a organizat urmarirea n ntreaga zona a Teregovei, extinznd-o pna la Domasnea, Cornereva, Mehadia. nspre Caransebes au cuprins toate comunele din jurul Slatinei-Timis.

LUPTELE DE LA FENES
Spiru Blanaru, cu grupul, lui s-a retras de la Pietrele Albe catre Fenes. ntre Rusca si Fenes, la locul numit Trstura, se organizeaza iarasi n aparare, pregatindu-se de lupta. Aici voi adauga unele fapte care mi-au fost aduse la cunostinta n ultimul timp de la martori oculari ai acelor vremuri. Un grup n frunte cu Spiru si cu Ion Caraiman pleaca spre Fenes, pentru informatii si alimente. Ajunsi la Fenes, n casa lui Ion Caraiman, si dau seama ca securitatea sta la pnda. Dupa un schimb de cuvinte cu socrul lui Caraiman, ei pleaca napoi spre locul lor, Trstura. Cnd au ajuns la Trstura, au intuit primejdia vnzarii. Ion Caraiman si cunostea socrul. Se asteptau la o vnzare. Asa stnd lucrurile, s-au hotart sa plece de acolo. Au ajuns la un alt loc, ntr-o coliba la Valea de Pesti, unde s-au instalat, organizndu-se n aparare. Au stat ca pe spini si la locul acesta, Valea de Pesti, n jur de o saptamna. Acum Spiru formeaza o echipa din: Ion Caraiman, Petru Berzescu si Iacob Cimpoca si pleaca cu ei la Fenes. Acum, n intervalul de la prima vizita a lui Spiru la Fenes si pna la a doua, socrul lui Caraiman pregateste vnzarea. Spre seara, n ziua de 12 martie 1949, ajung aproape de Fenes. La Valea de Pesti, pe pozitia de aparare, au ramas Nicolae Horascu, Anisoara Horascu si Ion Berzescu. Trziu n noapte, s-

au ntors de la Fenes Petru Berzescu si Iacob Cimpoca. Ei au adus vestea de cele ntmplate n lupta de acolo. n casa lui Ion Caraiman au fost primiti cu o prefacuta caldura de catre socrul lui Caraiman, Spiru si-a dat seama ca ceva nu-i curat la mijloc. Socrul, plecnd afara, a disparut. n aceasta situatie, Spiru cu Caraiman au iesit repede din casa, fugind prin gradina spre padure. Securitatea le-a luat urma, deschiznd foc asupra lor. Ei au raspuns cu foc. n timpul acesta, Petru Berzescu si Iacob Cimpoca s-au retras spre padure. n aceasta lupta a cazut mort Ion Caraiman, iar Spiru Blanaru a fost ranit la picior. Era 12 martie 1949. Albul zapezii de pe colinele Fenesului se nrosise. Sngele lui Ion Caraiman curgea n aceeasi iarna cu zapada mare, snge varsat n apararea neamului de urgia comunista. Sngele lui Spiru Blanaru se nfratea cu sngele lui Ion Caraiman n omatul mare. Spiru Blanaru a fost arestat si dus la Securitatea din Caransebes. Nu a ncercat nici o sinucidere cu grenada. * Dupa luptele de la Fenes, grupul s-a retras spre Teregova si Domasnea. Aici au fost nconjurati si prinsi cei din Teregova. Nicolae Horascu si cu Anisoara Horascu, fiica sa, au fost mult mai trziu prinsi, de abia peste cteva luni. n tot timpul luptelor de la Fenes au fost urmariti si cu aviatia. Zapada fiind mare, extrem de mare, partizanilor le-a ngreunat retragerea si chiar lupta de aparare. Pentru a deruta urmarirea, au ncaltat opincile cu gurguiul la spate. Asa au mai reusit sa scape de urmarire. * Pe dealul DORANIE, dupa Tomnacica, spre nord-est de Teregova, a mai fost o ncercare de rezistenta din partea lui Iovan Berzescu-Micsescu si Horea Smultea-Crisu, n zilele de 13-14 martie 1949. Ei au cazut n lupta, murind pentru lege si neam. Grupul lui Spiru Blanaru nscrie o pagina n istoria neamului romnesc ca luptatori cu arma n mna mpotriva comunismului. n analele O.N.U.-lui sunt mentionati de catre ministrul de externe al U.R.S.S.-ului, ca: Banditii de pe dealurile Teregovei, care lupta cu arma n mna mpotriva comunismului. Si era anul 1949...

LUPTATORII MORTI PE CMPUL DE LUPTA I. PIETRELE ALBE 22 FEBRUARIE 1949

1. Petru Anculia-Miloi Teregova 2. Gheorghe Urdareanu Domasnea

II. SALASUL de lnga MEHADICA Noaptea de 7/8 febr. 1949

1. Colonelul Ioan Uta Lugoj 2. Ilie Cristescu-Voica Domasnea 3. Pantelimon Erimescu 4. E. Careba

III. FENES
1. Ion Caraiman Fenes

IV. DORANIE
1. Iovan Berzescu Teregova 2. Horea Smultea-Crisu Teregova

LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI

Timisoara Padurea Verde 16 iulie 1949 1. Spiru Blanaru 2. Petru Domasneanu 3. Ion Tanase 4. Puschita Petru-Mutascu 5. Romulus Maritescu Timisoara Padurea Verde 2 august 1949 1. Aurel Vernicescu 2. Gheorghe Popovici 3. Teodor Ungureanu 4. Gheorghe Smultea-Crisu 5. Petru Puschita-Liber 6. Nicolae Ghimboasa-Miclut 7. Gheorghe Luminosu Timisoara 1950 1. Gheorghe Ionescu Teregova notar public

UN OSTAS AL IANCULUI
Dupa o suta de ani de la revolutia lui Avram Iancu, trei stranepoti ai luptatorului din armata Iancului, 1848-1849, Gheorghe Berda Berzescu, se gaseau cu arma n mna, luptnd pentru credinta si neam mpotriva comunismului. Petru Berda Berzescu, Ion Berda Berzescu, frati, si Atanasie Berda Berzescu, nepot de frate, faceau legatura cu strabunicul lor, mos Gheorghe, ostas al Iancului, aflati la datorie, aparnd fiinta neamului romnesc. Pe vremea aceea, 1848-1849, mos Gheorghe facea parte ca ostas n termen din compania de graniceri de la Teregova a regimentului de graniceri din garnizoana Caransebes. Toti locuitorii comunelor din raza Comunitatii de Avere se bucurau de multa libertate prin faptul ca erau constituiti n unitati militare, nfiintate de Maria Tereza pentru apararea granitelor imperiului, Asa se face ca strabunicul meu, mos Gheorghe Berda se afla pe vremea aceea, a revolutiei lui Avram Iancu, ostas al Regimentului de Granita din Caransebes. Dupa adunarea poporului romn de pe Cmpia Libertatii din Lugoj, 15-17 iunie 1848, prezidata de Eftimie Murgu, Regimentul de graniceri, o parte din el, s-a dus n armata lui Avram Iancu, n Muntii Apuseni. n aceasta unitate se aflau douazeci de tineri din comuna Teregova. Printre ei se afla si mos Gheorghe Berda Berzescu. Aceasta frumoasa istorie de familie este nregistrata de mine, stranepotul lui mos Gheorghe, de la mos Simion Leican, unchiul bunicii mele dupa tata, Elena Berzescu. Eu cu Ion,

unchiul meu, copii fiind, pasteam oile pe dealul Poieni, unde aveam pamntul nostru. Eram vecini cu mos Simion Leican. Fiind nepotii lui, ne povestea multe lucruri. Printre altele ne spune si aceasta legenda: Mai copii, sa stiti ca voi, din neamul vostru, al lui Berda, ati avut un strabunic care a luptat n armata lui Avram Iancu. Pe vremea aceea, cnd el era batrn, eu eram copil mai marisor si-l tin bine minte. Era un om mai mult mic de statura, dar bine legat, ndesat si brunet. Datoria voastra este sa nu-l uitati. Sa mergeti pe urmele lui, n apararea poporului nostru romnesc. Vedeti voi, ca si acum toti vor sa ne sara n cap si sa ne sfsie. Iata deci, un mesaj al lui mos Gheorghe pentru noi cei de azi. Cuvintele de atunci, ale lui mos Simion Leican, au dospit n sufletele noastre. n adncul fiintei noastre, ele si-au gasit loc, asteptnd clipa de a tsni. Au tsnit din fiinta noastra exact dupa o suta de ani de la lupta Iancului. n arc peste timp, lupta Iancului de atunci se lega cu lupta vremurilor noastre, pe viata si pe moarte mpotriva comunismului. Parca era ca acum. Ma vad cu pistolul n mna pasind n sus, pe coasta dealului Tomnacica, alaturi de uica Patru si uica Ion, fratii tatalui meu. Ma conduceau spre SlatinaTimis, mpreuna cu Martin Moatar si Martin Copaceanu, prietenii si camarazii mei. Fusesem la o ntlnire cu Spiru Blanaru si Petru Domasneanu. Ore ntregi am discutat cu ei despre ceea ce trebuia sa facem n lupta noastra de aparare. Era 23 ianuarie 1949. Neaua era mare si frig. Pasind la vale prin omat, ne-am nfratit cu duhul lui mos Gheorghe Berda, ostasul Iancului din 1848. Unitu-s-au atunci Duhul Iancului cu Duhul Codreanului, punte de legatura, Duhul neamului lui Berda Berzescu. De aici si credinta ca neamul nostru romnesc, poporul nostru are o misiune de la Dumnezeu. n masura n caresi ndeplineste misiunea, n masura aceea si va gasi un loc n fata divinitatii. Un lucru am nvatat din tot zbuciumul acesta de luptator de o viata: Daca n tot ceea ce faci nu esti curat ca lacrima, atunci totul este cenusa.

O POLITA PLATITA
n neastmparul animalului de prada, maiorul Aurel Mois, seful securitatii, ma astepta n camera de ancheta. n fata lui Nikolski, comandantul suprem al securitatii pe tara, suferise o nfrngere. Si-a dat seama de acest lucru numai dupa ce prinsese pe Tudor Ruset, curierul meu. Auzind cele declarate de Ruset, ca exact n ziua de 28 ianuarie 1949, eu aveam o ntlnire cu Spiru Blanaru, pe vechiul loc la Tomnacica si ca trebuia sa fiu condus tot de curierul meu, la

Spiru, Mois de data asta s-a pierdut. nfrngerea lui din 28 ianuarie era o realitate si nca una din cele mai mari din viata lui de pna atunci. Vom vedea mai trziu si vom conclude aceasta n urma declaratiilor lui n timpul crizei de nervi. Era prin luna martie, ziua 16, 1949. n sinea lui se considera nfrnt, mai ales ca avea toate datele care conduceau la acest adevar, pierderea unei batalii. Expeditia pentru prinderea lui Spiru Blanaru s-a facut tocmai n ziua n care eu trebuia sa ma ntlnesc cu el acolo n padure. n mod evident si pentru Mois, eu stiam precis unde se gasea Spiru, mai ales ca ei nu se mutasera din locul acela dupa arestarea mea, asa cum a declarat Tudor Ruset. Eu am mers pe ultima carte, jucndu-ma cu moartea. Mi-am riscat viata. Cu pretul vietii mele trebuia deci sa-l salvez pe Spiru Blanaru de a cadea n minile securitatii. Si l-am salvat. Iar pe Mois l-am nfrnt n acea zi de 28 ianuarie 1949. n cele ce urmeaza va voi desfasura asa cum s-au ntmplat lucrurile, ntre mine si Mois, n acea zi memorabila de 16 martie 1949. Zapada era mare atunci, att de mare pe pamnt, ca parca ncerca sa acopere durerile provocate de impactul cu Satan. n ziua aceea, eu unul am trait iadul pe pamnt. ntr-adevar, de abia acum si dadea seama maiorul Mois, dupa declaratiile lui Tudor Ruset, ca n fata generalului Nikolski suferise o nfrngere. Acest lucru l-a durut mult de tot. Eu n-am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. De data aceasta pe Mois nu-l mai interesa ca eu nu recunosc cele declarate de Tudor. El era convins de un lucru. Eu, n mod vadit, am condus securitatea n punctul opus fata de locul unde se aflau partizanii, riscndu-mi viata. Acest lucru pentru Mois era o certitudine. Acum trebuia sa nfrunt dezlantuirea unui nebun. Nu mai putea vorbi. Gemea. Era ravasit pna la nebunie. Racnea. Era ca un animal salbatic ranit. njurndu-ma, mi-a zis: Nu trebuie sa declari nimic. Ti-ai batut joc de mine cum nimeni n-a facut-o pna acum. Te bat pna ma satur. Nicolae Petrascu, pe care l-am anchetat zile n sir, nu si-a batut joc de mine asa cum tu ai reusit s-o faci. Era un om nalt, voinic, blond si cu ochii albastri. O fire impulsiva. Striga la mine cu ochii iesiti din orbite: Tu stiai precis unde este Spiru n data de 28 ianuarie, cnd am fost cu armata n urmarirea lui, pe dealurile Teregovei. Tocmai atunci aveai ntlnire cu el. De ce ai facut

asta? Eu cautam sa-i spun ca nu-i adevarat, el ma oprea zicnd: Nu vreau sa te aud! Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor. Si, dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lnga mine. Cu amndoua minile nfipte n pieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trnti n casa de bani. Fiind ngramadit acolo, ca vai de mine, el se prinsese cu minile de casa de bani si sari cu cizmele asupra mea, ma melita de la cap la picioare si de la picioare la cap, ca pe cnepa. Cu minile mi ocroteam pe ct puteam capul. Ma uitam cu coada ochiului la fata lui. Era ngrozitor de turbat. i curgeau balele din gura. Congestionat la fata, gemea. Acum era de-a binelea nebun. n gndul meu ziceam: Doamne, scapa-ma! Extenuat, rasufla sacadat. De abia ajunse la scaunul de la biroul sau. Desfacut la haina, cu parul vlvoi, de parca era o gramada de paie pusa cu furca, sprijinit cu capul pe mna dreapta, se uita la mine. Inima-mi batea n piept ca un ciocan pneumatic. Ajunsesem o mogldeata de om, care semana cu o zdreanta. ncepusem sa ma misc; scotndu-mi capul de sub brat si uitndu-ma numai cu un ochi la el, am ramas nmarmurit de sinistrul tablou din fata mea. Curgea apa de pe el, de parca atunci ar fi iesit din ru. Cnd m-a vazut ca ma misc, a sarit ca un nebun la mine, strignd: Uite-l, ma, ca n-a murit, gngania dracului! Ma, n-ai murit? Dumnezeii ma-ti de nemernic. Tu rzi de mine si acum? Nu-ti pasa ca te-am melitat ca pe un snop de cnepa? Mai ai oase ntregi? Tu-ti bati joc de mine, de un om ntreg la cap si serios? Tu o gnganie, o jigodie ordinara, ma nvrti dupa degete? Ambalndu-se, din nou sari pe mine. Calauzit de acelasi duh satanic, cu mai multa truda, cu mai multa patima dorea sa ma omoare. Nu stiu cum s-a ntmplat, dar am simtit ca Dumnezeu ma ocroteste si ma ajuta. Oasele mele parca erau elastice. Nu se frngeau. Se ndoiau parca, asa ca nuielele de alun si-si reveneau la loc n ciuda lui. Si iar striga si iar ma njura. Iata cum din tragic realizam comicul. Atunci parca primeam tarie si suportam mai cu snge rece durerile, care erau mari de tot. Multumesc lui Dumnezeu ca nu l-am tradat pe Spiru. Din contra, l-am aparat, asa cum de altfel fac si acum. Mereu l apar si-l fac cunoscut lumii ntregi ca erou si martir al neamului nostru romnesc. Toate acestea ncepusera pe la orele 11 din 16 martie 1949. Grupul lui Spiru Blanaru se dizolvase. Naucit de pumni, cu dintii rupti si zdrobit cu cizmele, nu mai puteam sta prea bine pe

picioare. Fata mi se umflase, vnataile la ochi se accentuasera, buzele mi crescusera, iar sngele mi siroia din gura si din ranile de pe corp. Orict s-ar fi dezlantuit asupra mea, rusinea nfrngerii n-o putea sterge. Generalul Nikolski era martorul nfrngerii lui. Era umilit. n camera vecina erau mai multi teregoveni. ngroziti, au trait acele clipe de spaima, de iad adevarat. Erau niste colegi de ai mei de scoala primara. Unul mai traieste si acum, Gheorghe Grozavescu-Mutu. Dupa ce a obosit, Mois m-a trimis la nchisoare, unde era depozitul securitatii. N-au trecut doua ore si m-au dus iarasi la Mois. Acum, cu mai multa furie ma lovea. Ma ridica si ma izbea de podele. Tipa la mine sa nu scot o vorba, ca ma omoara. Lesinnd, am fost transportat din nou la nchisoare. Asa s-au petrecut lucrurile pna la orele 23 din noapte. De cinci (5) ori am facut drumul de la nchisoare la securitate, dus-ntors. Directorul de atunci al nchisorii, Litera, era un om mai bun, cu mai mult suflet. Fusese directorul nchisorii nainte de a veni comunistii la putere. Ultima data, seara la orele 23, vine la mine speriat si ma ntreaba: Ce au astia cu dumneata, domnule? Te omoara. Plecnd, si-a facut cruce. n celula, pe prici, unde era numai o rogojina ca asternut, ma astepta cu sufletul la gura parintele Alexandru Nicolici din comuna Teregova. Era arestat ca luase juramntul teregovenilor din organizatia de lupta. Mirat de halul n care ma vazuse, ma ntreaba: Ce-i cu tine? Doamne, astia vreau sa te omoare. Cu un prosop ud, ncepe sa ma linisteasca, stergndu-mi sngele de pe fata si de pe corp. Ma batusera si la talpi. Dupa cteva zile, cam prin 18 martie 1949 seara, au venit o multime de oameni arestati. Nu mai aveau loc n celule. Erau asezati pe jos, pe coridor. Ma uit prin vizeta. i recunosc, sunt teregovenii. i arestasera pe toti cei care facusera parte din organizatia lui Gheorghe Ionescu, notar public n Teregova. El a nfiintat aceasta organizatie cu scopul de a ajuta grupul lui Spiru Blanaru si al colonelului Ioan Uta cu arme si alimente. Sa ne ntoarcem la Mois. nca nu se potolise fiara din el. Am mai fost chemat si anchetat. n acest timpul am vazut multe lucruri nspaimntatoare. n localul securitatii era nvalmaseala. Barbati si femei, arestati cu totii, erau nghesuiti n camere pna la refuz. Au fost batute femei n mod bestial. Printre ele erau mama lui Ion Matei si cea a lui Vlad Manole. Voiau sa stie unde se ascund copiii lor. Tot atunci a fost arestat si domnul Talpes cu sotia, fostul proprietar al fabricii

de tigla din Caransebes. Asa se ncheiase un trist, dar glorios episod din marea nfruntare a neamului nostru cu Comunismul. Cei aserviti lor, comunistilor, si permiteau totul, sub scutul legii nsa, pentru a ucide omul nsusi, destramnd sufletele, nlocuind dragostea cu ura, adevarul cu minciuna. Porniti sa distruga totul n calea lor, au nceput cu Biserica. Setea cu care s-a dezlantuit Mois asupra mea este setea caracteristica comunismului n totalitate. Si de la Revolutia din Decembrie 1989 ncoace, aceeasi sete i devora pe nostalgicii rosii, care cei mai multi dintre ei erau n functii superioare de stat. n ncheiere, tin sa informez asupra unui lucru: n Romnia libera de vineri 8 octombrie 1993, nr.1073 (serie noua) a aparut un articol semnat de d-l Marius Ghilezan. Cazul Apateu un tortionar al securitatii se apara n spatele usii ntredeschise. Calaul din Cristian Tell 31 Este vorba de maiorul Mois Aurel, pe atunci maior de securitate, care n prezent locuieste pe str. Cristian Tell 31, Bucuresti. Astazi este un om n etate, imobilizat ntr-un scaun. Are coxartroza, fiind operat n urma cu doi ani. Despre crimele pe care le-a facut spune: Nu-mi amintesc de acele vremuri. A trecut prea mult de atunci... am uitat. n dreapta articolului apare fotografia lui. Parca-l vad si acum, n felul cum sarea pe mine cu cizmele. El nu-si mai aduce aminte de acele vremuri. Dar... nici cei de la Revolutia din 1989, mult ncoace, aflati la putere, nu-si mai aduceau aminte ca mai trebuie sa fie si un proces al Comunismului. l ocroteau pe Aurel Mois, cum l-au ocrotit si pe Nikolski. Neocomunistii de azi i apara pe comunistii de ieri. D-l Marius Ghilezan ncheie asa: Prin atitudinea d-lui Mois Aurel am regasit atitudinea securistilor mai noi sau mai vechi. Noi trebuie sa ntelegem un lucru. Sa ne unim cu totii n spiritul dragostei crestine, iertatori, dar nu tradatori, ntelegatori, dar nu delasatori si sa realizam mai departe apararea poporului romn. Sa iubim omul n lumina lui Hristos, indiferent de etnie, de confesiune, de apartenenta politica. Dragostea n Hristos este mai mare ca toate.

CERCETARILE
O data cu acea polita platita se ncheie jocul nefast al lui Mois cu mine. Era la nceputul lui aprilie 1949. n mintea maiorului, cu siguranta, se desfasura acel plan de lucru anchetele. Material prea destul. Gemeau camerele securitatii si ale nchisorii din Caransebes de attea suflete haituite. Se intra din plin n cercetari. Loturi, loturi se formeaza n vederea deferirii n justitia nrobita tancurilor rusesti. Adesea nu se tinea seama ca ai fost sef sau nu n alcatuirea loturilor. La ntmplare, de multe ori, se trezea cte unul ca-i sef de lot. Satanic se lucra peste tot. Telul

final era anularea personalitatii fiecarui ins n parte si atacul la fiinta neamului. Pentru rusi am ramas si vom ramne nca multa vreme inamicul numarul unu, noi, neamul romnesc. Dictonul englezesc: Strugle for life exprima de minune fenomenul romnesc n lupta. n mod aparent, arestarea mea s-a facut datorita faptului ca eu eram seful Fratiilor de Cruce pe judetul Severin, dar... cunoscnd, mai trziu, fondul problemelor, eu am fost implicat n actiunea de lupta n rezistenta din Banat, n grupul lui Spiru Blanaru. Numai dupa aceea, n planul doi, se punea problema activitatii mele n cadrul FDC-ului n jud. Severin. Mois, n mod vadit, se dezlantuise mpotriva mea. Ma voia implicat cu Spiru Blanaru. n timp nsa, anchetele, n desfasurarea lor, aveau sa nu dea cstig de cauza lui Mois, n implicarea mea n procesul lui Spiru Blanaru. Se vede ca n planul iconomiei divine, Dumnezeu voise ca eu sa mai traiesc. Aceasta, zic eu, ca n timp mai aveam de vorbit, marturisind cele vazute si traite n iadul comunist. La sfrsitul anului 1948, cade Petru Cojocaru. Se trecuse la arestarea Fratiilor de Cruce n Banat. Desi actiunea mea se rezumase numai la lupta de partizanat n grupul lui Spiru, totusi eu contam ca organizator al Fratiilor de Cruce, sef de grup al jud. Severin. Zoltan Kling, fiind seful securitatii din jud. Severin ma avea n planul lui de ancheta ca o piesa rara. Securitatea, din Banat, prin informatiile detinute de la agentii sai ma stia de curier al lui Spiru Blanaru cu Bubi Roman. Kling nsa, n evidenta lui, ma considera seful Fratiilor de Cruce din judet. Nu dadea nici o importanta actiunii mele n grupul lui Spiru. Asa stnd lucrurile, sortii de izbnda erau n favoarea mea. Vom vedea la momentul potrivit, cnd voi reda cu amanunte conflictul dintre Mois si Kling, care-si disputau sefia n actiunea mpotriva grupurilor de partizani. n cursul lunilor aprilie si mai se fac arestarile masive n rndul fratilor de cruce din judet. Rnd pe rnd, unitatile mele, de elevi, cad n minile securitatii. Mois si Kling au toata reteaua de organizare a FDC-ului n mna. Dupa caderea lui Spiru Blanaru se aresta zi si noapte. Din toate comunele din jurul Teregovei erau ridicati oameni. Au umplut pna la refuz celulele nchisorii. Erau ngramaditi si pe coridoare. Se dezlantuise taurul rosu. n aceste conditii, eu am fost lasat la o parte, n repaus, ducndu-mi necazul pe petecul de rogojina, rupt si el de attia necajiti ca si mine sau poate mai rau. Ne ntrebam cu totii ce se va ntmpla cu attia arestati. Erau sute de oameni, ba chiar mii. Pe rnd, n timp, lucrurile au fost lamurite. Oamenii au fost izolati n grupuri mai mici sau

mai mari, dupa cum aprecia securitatea gradul lor de vinovatie. n aprilie si mai 1949 au fost arestati, dupa cum am mai spus, fratii de cruce din jud. Severin. Cu ei de asemenea au fost arestati si multi studenti. Securitatea i-a implicat si pe ei n nscenarile de uneltire contra statului si a ordinii sociale. Tot atunci au fost ridicati si o parte din profesorii de la scolile secundare din judet. Pe lnga profesori au mai fost si nvatatori ridicati din comunele din jurul Caransebesului. Toti acesti oameni au fost mpartiti n loturi. Se lucra intens pentru formarea dosarelor n vederea deferirii n justitie. Pentru mine, de abia acum ncep cercetarile. Se cautau capete de acuzare. Capetele de acuzare abundau n jurul actiunii de partizanat. Uneltire mpotriva statului. Anchetele se desfasurau, fara exceptie, pentru toata lumea n acelasi fel diabolic batai, schingiuiri, torturi, neodihna, foamete si sete. De la cei din rasarit nvatasera sisteme de tortura si chin satanic. n camera n care se batea era un anumit mobilier, potrivit pentru tortura. Erau doua mese masive de stejar, asezate parallel, cu un loc ntre ele ct ar putea intra un om. Ele erau plasate la mijlocul camerei. n jurul lor se nvrteau batausii sau calaii, cum vreti sa-i numiti, ca tot acolo ajungem, la calai. Ei erau supravegheati de anchetatori. Sistemul acesta de tortura se numea Prepeleac. Iata cum functiona: Arestatul era dezbracat la pielea goala sau numai n camasa si chiloti. Minile erau petrecute peste genunchi, adica mbratisau genunchii si legate o data cu gleznele. Omul era adunat ca o minge, cu fruntea ajungnd la genunchii ndoiti. Se introducea un drug de fier n latul format de minile legate si glezne si asezat ntre cele doua mese. Cel legat se balansa pe drugul de fier cu talpile picioarelor n sus. Talpile si fundul erau expuse la o bataie satanica pna la lesin. De multe ori tsnea sngele din talpi si din fund. Cei care erau la pielea goala si batuti de mai multe ori se trezeau cu sngele curgnd din spate si talpi. n timp ce se batea, pe o masa cnta un aparat de radio. De obicei era cte o simfonie, data la maximum. n felul acesta am fost si eu anchetat n luna aprilie la Caransebes, sub directa supraveghere a maiorului Kling Zoltan. Ca batausi, care s-au ntrecut pe ei, au fost Zabaila, fratele preotului de la Luncavita, Cristescu de la Orsova si uneori Mircu, fiul doctorului Mircu de la Lugoj. Dar, de cele mai multe

ori, el lucra la formarea dosarelor, lasnd pe altii sa-si faca datoria de batausi. La Caransebes, Kling lucra sub comanda lui Mois, desi orasul Caransebes era sub ordinea lui Kling. n mod vadit si disputau ntietatea la comanda. Mois voia, cu tot dinadinsul, sa ma implice n procesul lui Spiru Blanaru, actiune careia el i dadea amploare. Nu-l interesa pe ce retea eram eu arestat. Lui Kling nsa, care era seful jud. Severin, i revenea sarcina de a se ocupa de Fratiile de Cruce. Era sectorul lui. Se ducea lupta ntre Mois si Kling, chiar n vazul lumii. n ancheta, norocul meu a fost ca nu am recunoscut ntlnirea mea cu Spiru si nici el, ulterior, n-a recunoscut nimic ca am fi colaborat. La fel, nici comandorul Petru Domasneanu n-a recunoscut vreo ntlnire cu mine. Dupa multe ncercari, n ancheta, de a ajunge la o declaratie definitiva, au renuntat si m-au lasat n pace pentru un timp. Se straduia Mois sa ma implice n lotul lui Spiru Blanaru, dar nu avea date suficiente. Kling se opunea. A fost interceptata o discutie a lui Mois cu Kling asupra mea. Kling voia sa ma transfere la Lugoj, mpreuna cu un lot de elevi din Caransebes. Mois nsa se opunea. Pna n cele din urma au cazut de acord prin faptul ca maiorul Kling i-a promis lui Mois ca la Lugoj va pregati dosarul ntregului lot FDC-Severin si ne va expedia pentru proces la Timisoara. Acolo vom fi la dispozitia lui Mois. Sa faca ce vrea el cu mine, dar sa termine odata cu acest cosmar. Ajunsi la Lugoj, prin luna august, ne-a lasat n pace, o buna bucata de vreme, fara ancheta. nainte de a trece la descrierea timpului petrecut n Lugoj, ma voi opri la a prezenta nchisoarea din Caransebes.

NCHISOAREA DIN CARANSEBES

Caransebesul anilor 49-50 era cel al framntarilor, al contradictiilor, al paradoxurilor. De aici, din regiunea de sud a Banatului s-a pornit din plin si de mare rasunet rezistenta armata mpotriva Comunismului. nchisoarea se nscrie pe aceeasi linie de comportament, de confruntare a noului cu vechiul. Vremurile se anuntau a fi noi, iar personalul, n frunte cu directorul, Litera, era format din cei cu mentalitate veche. Faptele petrecute n aceasta nchisoare pledeaza pentru acest paradox. Gemea nchisoarea de oameni adusi din toate partile. Te uitai la ei cnd, dupa 18 martie se ntetisera arestarile, cum erau claie peste gramada, pe coridoare, ca-n camere nu mai aveau loc, cu caciulile lor tuguiate si date pe o parte, ca ale dacilor, cu subele tinute pe umeri, cu privirile pierdute n zare, scrutnd parca viitorul, destul de sumbru, al bietului neam napastuit de cei de la rasarit, calare pe tancurile aducatoare de moarte. ti dadeai seama ca nvolburarile erau mari. Atmosfera era tensionata. De la sine, peste ctva timp, lucrurile s-au domolit. Se parea ca

am intrat ntr-un fagas normal. Asta aparent numai, ca ce-a urmat o sa vedem nu peste mult timp, cnd a nceput iadul anchetelor. Zbrnaiau zi si noapte jeepurile securitatii, ducnd si aducnd oameni de la schingiuirile satanice. n camere, fiecare om si gasise locul. nghesuit de nu-ti mai puteai trage sufletul, te prosternai n fata sortii. Pe prici, noaptea dormeam numai pe o dunga, ca pe spate nu aveam loc. Mai erau oameni care dormeau si pe sub prici si pe intervalul de la prici la perete. Camera noastra avea numarul 52 etaj II. n camera eram mpreuna cu parintele Alexandru Nicolici si cu parintele Dumitru Stoichescu din Teregova amndoi. Eu dormeam lnga parintele Sandi Nicolici acesta fiind lipit de peretele care era un pic mai cald, fiind lnga cuptorul camerei iar eu lnga el. Ma ocrotea mult de tot. Mai ales dupa ntmplarea cu Mois, care-si platise polita. mi oblojise ranile simi pusese comprese cu apa rece la picioare, unde talpile erau vinete n urma batailor de la securitate. Cu noi mai era si Tibi Lazar, profesorul de la Traian Doda. La un asa colorit de oameni, securitatea n mod sigur ca a bagat si oamenii lor, informatorii. Asa am ajuns sa stau cu Milos Gavrila, renumit informator al lor. Mai bine de doua luni am stat cu el n camera. Pe vremea aceea nu-l stiam cine-i si ce hram poarta. l vedeam nsa ca nu-i tace clontul si se ducea de la om la om cu vorba. Tot la doua zile era scos afara din camera de un ofiter, n jurul orelor 11 ziua. Dupa doua ore cel putin, aparea n camera, cu buzunarele pline de chistocuri de tot felul de tigari. Se mbulzeau, care mai de care la chistoacele lui. Desi eram fumator, niciodata nu m-am dus la el dupa un chistoc. Ma provoca mereu la discutii, dar eu nu-i raspundeam la nimic. Cu toate acestea, la anchete am fost luat la rost de cele vorbite n camera. Era opera lui Milos Gavrila. Insista mereu asupra grupului Spiru Blanaru n discutiile pe care le avea cu mine. Cerea date si asupra lui Domasneanu. Am aflat mai trziu ca era finul lui, al Comandorului. Erau zile cnd lipsea din nchisoare. Facea teren cu securitatea. n urma informatiilor lui au fost arestati oameni cu duiumul din toate comunele din jurul Domasnei. El era domasnean. Pe atunci si-n Caransebes, ca de altfel n toate nchisorile din tara, circula zvonul ca: Vin americanii. Era o psihoza ce ne cuprinsese pe toti. Securitatea, adesea lansa zvonurile ca Vin americanii, prin dreptul comun din nchisoare. Acestia comunicau cu noi prin diferite

mijloace. Ei erau n curte toata ziua. Geamul nostru dadea n curtea nchisorii. De aici vedeam si-n oras peste casele din fata noastra. Vedeam bine cnd veneau familiile noastre sa ne vada. De la acest geam am vazut-o pe sotia mea care venise cu fiul nostru, Tibi. Cnd am fost arestat de lnga el, a avut patru luni. Acum, cnd l zaream n bratele sotiei, era trecut de sase luni. Sotia lui Tibi Lazar stia care-i geamul de la camera noastra. Le pndeam la geam. Zarindu-le, scoteam mna afara si le faceam semne. Marioara, sotia mea, fiind cu copilul n brate, mi facea si ea semne cu mna. Lua mna copilului si-o misca n sus si n jos. Eu i raspundeam la fel, la semnele ei. Noi le vedeam pe ele, dar, la rndul lor, nu ne vedeau dect numai minile scoase printre gratii. Tot prin acest geam culegeam stirile de la dreptul comun. Era unul care ne transmitea n limba franceza. Tibi Lazar le primea. Din partea gardienilor n-aveam necazuri. Mereu se amuza securitatea pe seama sperantelor noastre ca vin americanii. Venea adesea cte un ofiter si ne ntreba: Ce ma, nu vin americanii sa va scoata de aici? Mai asteptati mult si bine pna vin ei. Asupra acestui fapt, a psihozei ca vin americanii, se pot spune multe lucruri. Analiznd acea vreme, cnd comunismul stapnea aici ca le el acasa si cnd America ne vnduse pe cel putin 50 de ani la Ialta, ajungi la concluzia, deloc placuta, asupra unor adevaruri graitoare ntru condamnarea celor de la Ialta. Un vot de blam pentru SUA, ct si pentru Anglia, fara ndoiala, istoria l va da. Au facut jocul Comunismului, sacrificnd zeci de milioane de oameni. n prezent, Occidentul face acelasi lucru cu statele din estul Europei, facnd jocul Moscovei. Sa ne ntoarcem la nchisoarea noastra din Caransebes. Vestile primite pe geam erau alarmante, promitatoare. Din cnd n cnd mai treceau avioane sau elicoptere noaptea. Se trezeau oamenii din somn, ridicndu-se n sezut, soptind extaziati: Vin americanii! i auziti? Vin cu avioane, mine vom fi liberi, mai fratilor, vom fi liberi! Si asa, cu zmbetul pe buze, n betia libertatii, adormeau la loc pe amarta de rogojina, toata ferfenitita. Asa se scurgeau zilele n sir, cu speranta n suflete, ca doar, doar o fi ceva. De atunci si pna acum am vazut cu totii ce-a fost. Iarna am petrecut-o tare greu. Frig peste tot. Foc se facea de catre plantoanele de pe coridor. Sobele aveau usa afara. Ne ncalzeam unii de la altii. Vara, n schimb, era o zapuseala nemaipomenita. Geamul nu ajungea petru aerisire. Tot aici cu mine a fost si Martin Copaceanu-Rica. Zacea bolnav pe patura zdrentuita de vreme. Stateam lnga el. Febra era mare si-l epuiza. Nu stia ce sa mai faca. La ancheta l-au dezbracat la pielea goala si l-au batut. Atunci a racit, facnd meningita. Mereu mi spunea: Domnu professor, eu nu mai scap. Am sa mor.

 Lasa, nea Martine, ca ai sa scapi de boala si o sa mergem si acasa l ncurajam eu. Roaga-te la Dumnezeu sa-ti ajute. Sigur ai sa scapi. Eu nu mai scap de aici. Am sa mor. Nu mai pot de durere de cap. L-au tinut asa, fara nici un tratament. A fost scos si dus la infirmerie, trziu de tot, unde a si murit peste cteva zile. Un martir printre sutele de mii, ce aveau sa fie dupa aceea, ai neamului romnesc. A cazut ca un erou pe cmpul de lupta, nadajduind poate si el ca Vin americanii. Aici la Caransebes ne-am ntlnit cu toti cei din grupul Spiru Blanaru, la etajul II. Ziua ma duceau la camera 54, unde erau si unchii mei, Petru si Ion Berzescu. Lotul pentru proces se formase. Nu erau cu noi. mpreuna cu Spiru, erau jos la etajul unu, ntr-o camera. Nu peste mult timp au fost dusi la Timisoara pentru proces. Se pregatise un mare proces, cu rasunet n toata tara, chiar si pentru ntreaga lume. Toate ziarele vorbeau doar despre procesul lui Spiru Blanaru. Au ajuns si pe la noi ziarele din luna iunie 1949, cu procesul lui Spiru. Pe coloane ntregi era redat acest proces. Toti eram nauciti de nscenarile securitatii la proces. Tot la etajul unu erau si elevii mei din grup. N-am reusit sa ma ntlnesc cu ei dect la Lugoj, la nchisoare, dupa ce se ncheiasera dosarele. n luna august, ntr-o buna zi, si pe la nceput, au fost scosi toti elevii mei, cu mine mpreuna, si transferati cu masina la Lugoj, unde ne luase Kling n primire.

N CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. LUGOJUL

Ajunsi la Lugoj, cetatea lui Eftimie Murgu, ne conformam obiceiului locului, ca doar fiecare securitate si avea specificul ei. Fara ndoiala, toti cei care se ncadrau n fenomenul de tortura si conduceau dupa bunul plac erau tortionari. Se ntreceau n a schingiui si tortura lumea. Sediul securitatii era pe str. Traian Grozavescu nr. 10. Eu am fost dus ntr-o camera cu mai multi lugojeni. Printre ei l-am cunoscut pe d-l Moise Dumitru, fostul librar la Lugoj. si avea libraria n fostul Bazar lugojean. Mai nainte fusese vnzator si la libraria Diecezana, n cadrul episcopiei greco-catolice din Lugoj. A mai fost parintele Balan, consilierul episcopului Balan al Lugojului, unit si el. Traian Stanescu de la Faget. Era tnar pe atunci, bine facut, voinic si frumos. Se dovedise cu mult suflet si credinta puternica n Dumnezeu. Se lua la harta cu toti gardienii. Regimul de camera era foarte sever. O data pe zi primeam mncare, o asa-zisa ciorba de varza, n care nu prea vedeai varza si nici uleiul. Ici-colo, cte o steluta de ulei si o frunza ratacita de varza. Pe lnga ciorba mai primeam si 250 gr. de pine, tare ca o caramida. Era buna ca ne astmparam foamea. Asteptam ora mesei asa cum asteapta un cine legat n lant sa-i aduca stapnul mncare. Ne miscam prin camera ca niste stafii. Eram slabi si prapaditi, palizi si cu

obrajii de ceata, mergeam unul dupa altul, la plimbare, prin curtea securitatii. Din cnd n cnd, ne mai scoteau si la plimbare, dar numai pentru putin timp. Camera noastra avea geamul spre curte. i vedeam pe toti cei care se plimbau. Asa ne-am putut da seama cine se mai gasea arestat. n vremea aceea era cu noi si actualul episcop unit al Lugojului, P.S.S. Ioan Ploscaru. Pe atunci era canonic. Zilnic l vedeam de unul singur, scos la plimbare. Statea ntr-o celula de unul singur. Celulele acelea erau de curnd construite si cu ciment pe jos. Peretii erau umezi. n acelasi corp de cladire era si W.C.-ul. Celula avea o ferestruica deasupra usii. Pentru noi toti cei arestati, P.S.S. Ioan Ploscaru era un om ales, un model de viata. Cnd l vedeam, primeam curaj si nadejdi de mai bine. Se ruga tot timpul. Privin-du-ne-n ochi, de la el parca ne venea linistea si pacea. Tot n acea curte, zilnic, o mai vedeam si pe Felicia Stoichescu. Era eleva la Scoala Normala din Lugoj. Lucrasem, deci, cu ea. Ma vedea si ea cum ma uitam la geam, privindo cum se plimba. mi facea semn din cap ca totul merge bine. N-a declarat nimic. Ma bucuram de curajul si daruirea ei. Deseori ne facea semne. Dupa un timp s-a eliberat. Grupul nostru era tinut acolo pentru formarea dosarelor n vederea procesului. Paza era formata din ostasi ai securitatii. Aveam un sergent, Gherga Ion din Rusca, aproape de Teregova. Venea la mine si, zeflemitor, ma ntreba: Ce, d-le professor, ati vrut sa ajungeti ministru? Vedeti ca nu v-a mers. Acuma stati ca un catel n lant. Nu eram suparat pe el. Era un biet taran, fara acel echilibru si bun simt la taranului romn, caracteristic, de altfel, ntregului popor. Facea o exceptie de la regula, fiind usor manevrat de comunisti, de securitate n special. ntr-o zi am fost chemati la camera de ancheta pentru completarea dosarului. Au nceput cu mine, mi-au ntins o declaratie pentru semnat. Era batuta la masina. Am protestat. La protestul meu, anchetatorul, care nu era altul dect locotenentul Mircu Vasile, mi spune, atragndu-mi atentia ca, daca nu semnez, voi fi dus din nou la Caransebes, unde voi lua de la capat tot procesul de ancheta, trecnd prin toate fazele de torturi. Pna la urma am fost obligat sa semnez. Cu asta, adica cu obligatia de a semna declaratiile masluite de ei, am fost lasati toti n pace pna la proces. n luna septembrie 1949, de la securitate am fost dusi la penitenciarul din Lugoj. Aici viata ni se parea mai linistita. Primeam mncare de trei ori pe zi si aveam o ora de plimbare. Ne bucuram de conditii de viata mai omenesti. Aici, n nchisoare, i-am ntlnit

pe Ion Boldureanu si Ion Petrutescu. Cu ei au mai fost si alti lugojeni. n octombrie am fost dusi la Timisoara, la nchisoarea militara. Aici era lume multa, din toate partile Banatului, pentru proces. Viata se parea ca se desfasoara normal. Se juca aceeasi piesa cu alti oameni. Gemeau nchisorile tarii de attia fii ai neamului romnesc.

NCHISOAREA MILITARA TIMISOARA

Era pe strada Popa Sapca nr. 7. Zilele de octombrie, catre sfrsit de luna, dar si de an 1949. Desi toamna, totusi cald ca-n zilele de vara, si frumoase de parca-ti parea rau sa mori si cu att mai mult sa nu fii liber. O frna pusa puternic, o smucitura de sa te dai peste cap, n camionul care ne adusese de la Lugoj. Se opreste salbatic n fata portii castelului de pe Popa Sapca nr. 7. Nedumeriti, ne dam jos din camion, ncolonati n graba, ne fac vnt n Castel. Urcam pe niste scari la etaj, n fata camerei nr. 17. Usa se deschide si patrundem cu totii, claie peste gramada, n camera. Avea parca lumina mai multa ca la Lugoj. Fereastra era mai mare. Iata-ne si la Timisoara. Cu bune si rele, de aici, ne dam seama cum zilele se scurg. Acomodati cu camera, ncepem sa studiem si sa observam paturi, pereti, usa si tot ce era n camera. De fapt nu erau paturi, ci priciuri, dupa cte mi amintesc. Sunt multi ani de atunci, dar observ ca memoria nca ma mai ajuta. Undeva pe lemnul ferestrei era scris numele lui Romulus Maritescu. Deci aici statuse bietul Romulus Tranda din Teregova. Lui i mai spuneau oamenii si Fiert. Parca era un facut. Ne tragea ata, pe noi teregovenii, unul dupa altul. Ma trasese ata si pe mine sa stau n camera n care statuse Romulus Maritescu nainte de executia din 16 iulie 1949, la Padurea-Verde, cel despre care aveam sa scriu, peste multi ani, despre eroismul si jertfa lui pentru neam si tara. Mncarea era putin deosebita fata de Lugoj, parca mai buna. Fiind nchisoare militara, armata ne pazea. n fata camerei noastre era o camera de izolare, numita neagra, de care am avut parte de mai multe ori. Nu peste mult timp apare si Ianas Fenes de la Caransebes, aici la Popa Sapca. A fost nvatator la Armenis, de unde si este de nastere. Este si astazi prietenul meu de o viata. A colindat toate nchisorile din tara. Nu pica bine aici la Timisoara si degraba, ce face, ce nu face, reuseste sa ajunga la neagra. Se tinea raul de el ca scaiul de oaie. Eu, la rndul meu, n-am de lucru si ies pe coridor, cu o bucata mare de pine n mna. Deschid repede vizeta

de la neagra si-i arunc pinea lui Ianas. n timpul asta ma vede plutonierul de pe coridor. De unde o fi aparut, asa deodata, nu stiu, destul ca si eu, dupa Ianas cazui n plasa. Numaidect, plutonierul l scoate pe el de la neagra si ma vra pe mine n locul lui. Dupa trei zile sunt scos de la neagra. Camera noastra, nr. 17, era situata la capatul coridorului scurt. Nu prea veneau paznicii pe acolo. Aici am stat pna dupa proces, care a avut loc ncepnd din 6 decembrie 1949 si pna n 9 decembrie inclusiv. Procesul a fost o mascarada moscovita. S-a desfasurat dupa indicatiile si sub ochii securitatii. A fost doar o formalitate. Securitatea ne condamnase deja, dndu-ne fiecaruia din noi anii de temnita. Eu primisem 10 ani de temnita grea. Dupa proces am fost scosi din camera 17 si bagati n alta camera mai mare si cu mai multi oameni, condamnati deja. Erau fost tarani de la Cornereva, Canicea si Domasnea. Intrati aici, am avut parte si de alte drepturi, ca vorbitor si pachet o data pe luna. De multe ori venea pe la noi parintele Iosif Ratec de la Mehadica. Stateam de vorba, amintindu-ne din trecutul nostru cu nostalgie. Adesea venea nsotit de Tudor Srbu, un tehnician dentist tot din Mehadica. Parintele Ratec a murit de mult. Dumnezeu sa-l odihneasca n pace. Va dau mai jos componentii grupului FDC 72 Severin care au fost condamnati la ani grei de temnita pentru lupta de rezistenta mpotriva comunismului. 1. Seful grupului FDC 72 Atanasie Berzescu 2. Ajutor sef de grup Petru Dragulete

CARANSEBES
Scoala Normala 1. Srbu Bujor 2. Aldea Petru 3. Radoi Martin 4. Craciun Aurel 5. Izverceanu Vasile 6. Dragulescu Luca 7. Lazarescu Victor Liceul Traian Doda 1. Obrejan Ion 2. Buracu Mihai 3. Delurintiu Petru 4. Crsnic Achim

LUGOJ
Liceul Brediceanu 1. Hoban Cornel 2. Trlie Ioachim

3. Sudresan Victor Liceul Comercial 1. Boncila Ion 2. Faur Remus 3. Mustetea Ion 4. Cristea Ion 5. Spineantu Eugen 6. Barbosu Liviu

LANTURILE
n Timisoara, sfrsitul de an 1949 mi aduce condamnarea asa cum am scris mai sus, de 10 ani de temnita grea. Procesele si urmau cursul lor de parodii, de scenete jucate cu multa arta, regizata de Moscova. Justitia militara a facut un pas de nenchipuit n adncul mocirlei comuniste. Nicaieri n lume, slujitorii justitiei militare n-au plecat capul n fata comunismului ca-n Romnia. Lingai aplecati de sale i califica foarte bine Radu Gyr. Toti, fara exceptie, eram judecati si condamnati de securitate. Tribunalele militare jucau teatru. Nu faceau altceva dect regizau festivitatea procesului forma, realizau o mascarada. Fondul era de competenta securitatii. Eu am fost judecat ca sef de lot de colonelul magistrat Mihai Stefanescu. n anul 1952 este si el condamnat la 7 ani nchisoare, criminal de razboi. S-au folosit de el pna la finalizarea proceselor politice n Banat. Cnd n-au mai avut nevoie, l-au aruncat n temnita. M-am ntlnit cu el n fabrica la Aiud, n 1952. Lucra n curtea fabricii, la stivuit scnduri. Cnd l-am vazut, noi, toti cei din Timisoara, l-am nconjurat si care mai de care l ntrebam de toate. Ne cunostea pe toti, ca doar de el eram condamnati. La nceput s-a speriat de noi. Se temea de moarte. L-am linistit, spunndu-i ca nu-i facem nimic. Pna la urma l-am ajutat, dndu-i mncare din portia noastra. De-abia atunci ni s-a confirmat ceea ce noi banuiam, ca pe noi securitatea ne-a judecat si condamnat. Iata ce ne declara fostul presedinte al Tribunalului Militar din Timisoara, Mihai Stefanescu: Domnilor, va rog sa ma credeti, eu, ca magistrat militar, de cnd s-a instaurat comunismul la noi n tara, n-am dat nici o sentinta cu de la mine putere. Toate mi-au fost ordonate n scris pentru fiecare om n parte. Dumneavoastra toti ati fost judecati si condamnati de securitate. Eu nu am facut altceva dect am jucat teatru, regizat de ei. Acum, ca sunt condamnat si eu, nu-mi mai este frica si va spun adevarul curat. La noi n Romnia, justitia este anulata. Dreptatea este a celor mai tari si venali, a celor fara Dumnezeu.

n aceste momente, n sufletele noastre, ale celor care-l nconjuraseram pe Stefanescu, aparuse un noian de ntrebari. Era ceva uluitor. Se contura fenomenul cunoasterii, al dezvaluirii uneia din tainele nclestarii dintre oameni. Se misca acum sufletul omului pe un registru att de mare si de urias. Era lupta omului cu omul. Vesnica lupta dintre bine si rau. Un lucru mi se pare acum contradictoriu, cnd privesc retrospectiv derularea evenimentelor. a). De ce atunci, la nceput de era comunista, la noi n tara, justitia militara, de formatie democrata, n spiritul libertatii, la caldura credintei n Dumnezeu, s-a modelat att de repede conceptiei de viata atee, a comunismului? Ei erau formati de scoala romneasca, n spirit crestin. De ce acest lucru? De ce aceasta miscare abisala a justitiei romnesti din aceasta perioada a anilor 1947-1960? Alta ntrebare se pune acum, n 1992. b). De ce acum, cnd, dupa Marea Revolutie din Decembrie 1989, s-au pus pe rol attea procese mpotriva comunismului, justitia militara, crescuta si formata n conceptie atee de viata a comunismului de aproape 50 de ani, nu s-a modelat dezideratelor Marii Revolutii din 1989, de nalta spiritualitate crestina? De ce n toate procesele intentate comunismului si celor care au ucis n decembrie 1989, justitia militara acum i apara si-i elibereaza pe cei vinovati de genocid? De ce nu se mai produce acelasi fenomen de modelare dupa noua conceptie de viata, dupa noua ornduire, cu pretentie de tnara democratie n spiritul libertatii? Ce proces psihic se petrece? A fost att de tare si bine nfipt n constiinta poporului Comunismul, cu tot arsenalul lui de cuceritor al lumii? Sau ce altceva se petrece? Ramne ca timpul sa raspunda la aceste ntrebari. n concluzie: 1). Justitia militara din anii de nceput a comunismului, la noi n tara, dupa anii 1946-1960, formata n spirit crestin, dar modelata ornduirii de atunci, condamna la ani grei de temnita pe cei nevinovati, numai pentru faptul ca erau romni, luptnd pentru Hristos si neamul lor. 2). Justitia militara de acum, formata n spirit comunist, nemodelata conceptiei noi de ornduire democrata, dupa 1989, libera fiind, achita aproape n ntregime pe cei care se fac vinovati de genocid, n toata epoca comunista, din 1945 si pna n 1989. Deci si-ntr-un fel, si-n altul, comunismul, si dupa revolutia din 1989, cstiga teren. Justitia si apara mentorul. Iar noi, care am facut ani grei de nchisoare, suntem n perspectiva de a mai face alti ani de temnita.

Sa speram nsa ca nu va fi asa. Sa ne ntoarcem la Timisoara. Acum, sentinta ne-o comunicasera. Ne pregateau lanturile pentru mini si picioare, n vederea transferului nostru la locul de osnda al diferitelor nchisori din tara. Dupa comunicarea sentintei, toti cei din lotul meu se linistisera. Asteptam ca viata sa-si urmeze cursul ei, asa cum ne-a fost rnduit. n asteptare, eram n camera nr. 40. Asa cum am mai scris, ne bucuram de mai multa liniste si de oarecare libertate dupa proces. Acum aveam dreptul la vorbitor, ne mai puteam ntlni cu familia. Numai unul singur din familie avea dreptul sa vina la vorbitor. n zilele acestea de vorbitor era mare vnzoleala prin camera, cu multa uitare de sine si cu multa bucurie. Care de care veneau cu vesti de la ai lor, de la casele lor. n camera erau peste 60 de oameni, fiind destul de mare. Cei mai multi erau tarani din Cornereva, Canicea, Domasnea, Rusca, Verendin si Luncavita. Ne ntelegeam bine unii cu altii. Cautam sa ne toleram si sa nu ne certam ntre noi. n timpul zilei se formau grupuri-grupuri si discutau multe lucruri si bune si rele. Multi dintre tarani erau descumpaniti. Nu puteau ntelege de ce au fost condamnati. Judecau lucrurile ntr-un mod extrem de simplist. Era acea curatenie sufleteasca specifica taranului romn. n simplitatea lui, acesta si punea nadejdea n Cel de Sus. Din adncurile fiintei lui tsnea, n vremuri grele, acel mare echilibru sufletesc, acea potenta spirituala, care-l facea sa reziste si chiar sa biruie. Fusesem numit seful camerei. Ascultau toti de mine. Cautam sa nu le fac zile grele si, daca pot, sa-i scot de la necazuri. M-am nteles cu elevii mei din lot, ca sa avem grija de toti taranii nostri din camera. Sa le dam ntietate n toate serviciile din camera. La masa i rugam sa mannce ei primii. Asa s-a ajuns la o buna ntelegere ntre noi. Cu toate acestea, mai apareau si suparari. Ferestrele camerei dadeau spre curtea si poarta nchisorii. Se puteau observa intrarile si iesirile din curtea nchisorii. Se vedea foarte bine si vorbitorul cu toti cei care veneau la vorbitor. La unul din aceste vorbitoare s-a comis un act de indisciplina din partea oamenilor mei din camera. La vorbitor erau chemati n ordinea intrarii familiilor noastre la locul de vorbit. Eu am fost printre primii chemati. Terminnd cu vorbitorul, am venit la camera. Dupa mine terminasera si o buna parte din elevii mei. Cei mai multi nsa dintre tarani n-au fost la vorbitor. n camera, la una din ferestre, nvatatorul Ion Nicoara din Canicea facea semne spre vorbitor. i atrag

atentia sa nceteze cu semnele ca va face rau celor care n-au fost la vorbitor pna acum. Se va suspenda vorbitorul. N-a voit sa asculte, dndu-i nainte cu semnele. n acest timp este observat de paza si reclamat. Comandantul pazei vine n camera si cerceteaza nfuriat cazul de indisciplina. Insistent ntreaba cine a facut semne. Nicoara al meu, nvatatorul, nu vrea sa iasa n fata si sa recunoasca greseala. Suntem amenintati cu suspendarea vorbitorului. ntr-o fractiune de secunda miam dat seama de pericol. Am iesit n fata si am declarat ca eu am facut semne, pentru a salva camera de la pedeapsa. Pe loc, am fost luat din camera si dus la izolare, ntr-o camera fara lumina si cu rogojini pe jos. Asta era vestita neagra cu care de altfel facusem cunostinta n primele zile cnd venisem de la Lugoj. Am stat o saptamna ncheiata la izolare, fara mncare, dect o bucata de pine si apa. Salvasem camera. nvatatorul Ion Nicoara n-a mai venit sa-si ceara scuze si nici sa-mi multumeasca ca l-am salvat. Mi-am dat seama ca nu este padure fara uscaturi. Cei care au nvatat ceva din viata de la mine au fost elevii mei si o buna parte din tarani, care-l condamnau pe nvatatorul lor. Cnd m-am ntors de la izolare, comandantul pazei se arata mai dur cu mine. ntr-o zi, cnd mi-a venit bine, am stat deoparte si am vorbit mai mult cu el: Domnule comandant, sa stiti ca aici se intra foarte usor, dar se iese foarte greu. A stat cteva clipe si a meditat. Apoi mi-a raspuns pe un ton conciliant: Da, aveti dreptate, domnule professor, nu m-am gndit la asta. De atunci m-am mpacat cu el. M-am bucurat de mult respect din partea lui. n ianuarie 1950 am fost transferat cu tot lotul meu la nchisoarea civila din Timisoara. Acum ncepe peregrinul nostru prin nchisorile tarii. ncepe odiseea noastra, cu necazurile, suferintele noastre, dar si cu straniile noastre fericiri, prin cunoastere, asa cum spunea N. Steinhardt n Jurnalul Fericirii, ca n lantul nchisorilor, cutreierate prin tara, au fost si clipe fericite, traite prin diferite camere si celule ale nchisorilor. Acolo am ntlnit si ascultat multi oameni de cultura. La nchisoarea civila din Timisoara am fost cazati claie peste gramada. Ne-am gasit locul, care pe unde am apucat, cu o parte din elevii mei. Era o camera mica, cu plafonul jos si lumina slaba. Pe prici, cei nou veniti n-au avut loc. Am ajuns, deci, sub prici, la serparie, cum i spuneau n limbajul nchisorii. Acolo, pe o rogojina, pe cimentul camerei, n plina iarna, ne-am gasit culcus. Aveam n camera cu noi pe inginerul silvic Emil Cmpeanu, fost

inspector general de vnatoare regala. n jurul lui, ascultam seara de seara o multime de povesti si ntmplari traite. Ne mai povestea din cnd n cnd si romane. Aceasta nchisoare civila a Timisoarei facea parte din vechile constructii ale cetatii. Zidurile erau masive, camerele mai mari, cu arcade interioare, plafoanele joase si ferestrele mici, cu gratii destul de groase. Era o constructie cu multa igrasie si insalubra. Curtea, prin nfatisarea ei, aduce mai mult a han medieval, destul de mica. Acolo ne faceam plimbarea n cerc, cu minile la spate si cu capul n pamnt. Parca eram niste cai rapciugosi, treierndu-ne zilele. Ora de plimbare trecea repede. Cu mult suflet ne ndreptam, unul dupa altul, n sir, la camera. Grupuri, grupuri, ne adunam si ncepeam discutiile lasate neterminate la anuntul plimbarii. Puneam cu totii mult suflet la aceste discutii, la aceste povesti si ntmplari ale fiecaruia din noi. Acum, cnd scriu aceste lucruri, mi dau seama ca omul ca entitate spirituala este foarte rezistent. Potentele lui latente, subconstientul, depozitul fortelor spirituale ale lui fac saltul spre lumina, salvnd omul ca existenta. Nu am ntlnit pe nimeni din miile de oameni cu care am stat, n locurile de detentie, sa le fi jucat memoria vreo festa. Toti ne aduceam aminte, cu multa claritate, ca-ntr-un film, viata noastra de zi cu zi traita pna-n prezent. Posibilitatile omului sunt covrsitoare, ca si credinta lui n mai bine si nadejdea n dragostea lui Dumnezeu. Numai acest mister ne-a salvat. Credintei si sperantei le datoram totul. Am fost permanent n dialog cu Dumnezeu. A fost singurul fir de care ne puteam agata n recile temnite. Traiesc din nou aceste emotii prin care am trecut, acum cnd va povestesc. Le traiesc cu multa intensitate. De multe ori mi-e teama ca nu sunt capabil sa va redau clipele traite asa cu au fost, cu tragismul din ele. Acum, cnd termenii de comparatie sunt la ndemna, perspectiva asupra acelor vremuri este alta. Istoria se va scrie abia acum cu adevarat. Atunci eram tnar, aveam 29 de ani. Speram si rezistam. Spernd, traiam. Intrnd ntr-o lume lipsita de libertate, ne fauream o lume a noastra de vis. Visul era carapacea noastra care ne apara de moarte. Eram ancorati n viitor. Numai asa am reusit sa strapungem zidurile nevazute ale utopiei comuniste. n aceasta lupta au cazut multi. Mlastina deznadejdii si-a luat tributul prin necarea a sute de mii de frati de-ai nostri, romni si alte multe nationalitati. Fiecare etnie si-a dat tributul ei. Nimeni n-a scapat sa nu plateasca. De aceea se impune cu necesitate ca n snul poporului nostru, pozitia de cetatean sa fie sfnta.

Ea trebuie sa se nfrateasca si sa ne uneasca. Comunitatea de idei sa fie liantul nostru n Romnia de mine, si cu aceasta, ntr-o Europa unita, respectnd nsa specificul fiecarei natiuni. Deabia atunci, pacea si linistea se va instaura la noi n tara. Cu fiecare zi care trecea, noi ne pregateam sa nfruntam neprevazutul. Zilnic plecau din nchisoare loturi, loturi de detinuti spre alte nchisori. Auzeam cum le bateau lanturile la picioare. Ferestrele noastre de la camera dadeau spre curte. De cu noapte pregateau lotul de plecare. ntr-o buna zi, cu noaptea n cap, se deschide cu zgomot usa camerei si ne anunta sa ne luam bagajele si sa iesim afara. Acum ma despart de copiii mei. Desi i pregatisem din timp pentru acest eveniment, totusi ne-am despartit tare greu. Unul cte unul, cum eram strigati dupa tabel, eram condusi la butucul cu lanturi. Nu toti au fost legati n lanturi. Numai aceia care erau considerati mai periculosi si sefii de loturi. Eu am fost legat n lanturi mpreuna cu parintele Ioja Sinezei, din comuna Ranusa, jud. Arad. Era un om blnd si bun, cu multa dragoste fata de om si cu multa credinta n Dumnezeu. Suntem amndoi ferecati n lanturi grele. Catusele erau groase si late, reci, ca-n timp de iarna. Eram pe la sfrsitul lui ianuarie 1950. Parintele Ioja Sinezie era legat de piciorul stng. Trebuie sa fim foarte atenti si sa pasim deodata amndoi, ca altfel ne mpiedicam, sau ne trageam unul pe altul. Asa ne-am dus zilele, legati n catuse si lanturi grele. Asa am dormit, asa am mers mpreuna la WC. Ne uitam unul la altul cu resemnare si cu speranta ca odata vom scapa. Blndele priviri ale parintelui Sinezie ma ncurajau. Era mai batrn ca mine. Avea peste 40 de ani. n catuse si lanturi grele strabateam n timp spre temnita grea Aiudul, spre Aiudul nebunul din blestemul lui Radu Gyr. Lotul nostru era de 30 de oameni. n drum spre masina-duba, se realiza simfonia lanturilor grele. Si acum pastrez n suflet zornaitul lor de metal ucigator. Am trait zile de urcus greu de moarte, urcus greu spre zari de alta lumina, lumina libertatii pe care acum o platim scump. Altii au platit-o cu viata. Ajunsi la duba, ne urcam foarte greu cu lanturile la picioare. mpinsi si njurati de gardieni, ne-am suit zdrelindu-ne pielea de pe picioare. Catusa, fiind grea, rodea prin ciorapii subtiri. Cu chiu, cu vai, intram n masina. Ajunsi la gara, ne astepta vagonul-duba. Era un vagon special construit pentru detinuti, prevazut cu usi metalice grele si cu geamuri cu

gratii solide. La gara a fost un alt chin pentru noi, trebuind sa ne dam cu greu jos si sa urcam n vagonul-duba. Ne ajutau njuraturile si pumnii gardienilor. De acum, spre necunoscut. Nimeni nu ne spune un cuvnt despre tinta drumului. Era un secret al lor. Facea parte din mijloacele de tortura. Cu parintele Sinezie lnga mine, pe scaun, n vagon, ne ducem amndoi amarul. Avea o voce blnda si cu multa bunatate n ea. ti descretea fruntea si mai uitai de necazuri. Era nzestrat cu darul preotiei. Dupa o zi si o noapte de mers pe drum de fier, am ajuns ntr-o gara. Era Aiudul. De la gara ne-am urcat ntr-o masina-duba. Ne mai nvatasem cu lanturile. Uneori ne mai si amuzam. Ajunsi la Aiud, ne conduc o droaie de gardieni ntr-o curte mica. Tot timpul ni se adresau cu banditule, banditilor. Pe rnd, unul dupa altul, ajungem la un butuc, unde un detinut de drept comun, fierar de meserie, cu o dalta si un ciocan n mna, ne taie lanturile de la picioare. Dupa fiecare lant cazut jos se auzea cte un oftat de eliberare. De aici, n coloana de cte doi, ajungem ntr-o sectie cu multe camere mai mari. Era sectia a II-a din Aiud. Iata-ne si-n vestitul Aiud, locul de osnda al nostru pentru multi ani.

AIUD, 1950 - Sectia a II-a

Sfrsit de ianuarie si nceput de februarie 1950. De-abia dezmortiti de lanturile grele de la picioare, parndu-ne ca plutim, mergem cte doi n rnd, ncolonati spre sectia a II-a, asa cum am spus mai nainte. ntr-o camera mare, cu priciuri etajate, ne gasim fiecare locul pe niste rogojini, cam ferfenitite de attea oase trudite, zilnic vnzolindu-se pe ele. Copiii mei, elevii, aici n Aiud, au fost cazati n alta parte, pna cnd au luat drumul spre locul de executie a pedepsei Trgsor. Iata si pe cei de care mi-am adus aminte ca au fost cu mine n sectia a II-a Aiud: 1. Emil Cmpean ing. silvic 2. Aurel Popa ing. prof. univ. 3. Constantin Bodea ing. asist. 4. Nicolae Cristetiu ing. asist. 5. Pavel Cristetiu secretar pol. 6. Dumitru Crihana ing. 7. Iuliu Daba ing. 8. Sinezie Ioja preot 9. Mihai Temus 10. Viorel Damian ing. asist. univ. 11. Corneliu Hobincu medic 12. Dragomir ? contabil

13. Mihet ? ing. 14. Atanasie Berzescu professor 15. Ion Constantin ing. Ca-n oricare loc, de curnd ajunsi, ne vnzoleam care-ncotro, de-abia gasindu-ne starea. n ochii fiecaruia din noi se citea nedumerirea si haul n care ajunsesem. Resemnati, cautam sa fim ct mai linistiti si mpacati cu ce ne-a fost dat sa nduram. Nici n-ajunsesem bine n camera, ca vecinii nostri ne si cheama la perete, lund legatura cu noi. Erau cei din dreapta. La locul unde bateau n perete puneam gamela si ascultam. Se auzea foarte bine tot ce ne comunicau. Asa ne-au pus la curent cu toate cele ce se ntmplau la Aiud. Nu dupa multe zile ncep sa vina mici biletele de hrtie cu poeziile lui Radu Gyr, cu concursul plantoanelor de pe sala. Asa am nceput si noi sa ne bucuram de aceste valori spirituale din cultura romneasca. Tin minte ca acum ct de mult m-am bucurat nvatnd aceste poezii. nceputul l-am facut cu Balada clopotarului din stele. nghiteam la strofe ca gaina boabele. n felul acesta treceau n zbor zilele, una dupa alta, fara sa ne dam seama, asteptnd de fiecare data sa ne apara alte biletele, cu cte 4-5 strofe. Dupa ce am nvatat-o, ma chemau colegii de camera sa le-o recit. Stnd pe priciul de jos turceste, n mijlocul lor, le-o recitam si celor care nu s-au ostenit s-o nvete. Fara sa simtim, viata de rob si urma cursul ei. Aiudul, cu ciudateniile lui, ne nvatase bine de tot. Mncarea era extrem de slaba. Frigul era parca mai tare ca de cnd venisem. Pe nesimtite, puterile ne paraseau. ntr-un colt, pe priciul de jos, n dreapta catre geam, aveam eu locul lnga Mihai Tomus, un mot cu multa dragoste. Ma mprietenisem cu el. Inginerul Cmpeanu si aici pornise, seara de seara, sa ne povesteasca din ispravile lui si din attea carti citite. Prin luna martie, fac un icter de toata frumusetea. Nu mai puteam sa mannc. Ce eram eu slab si pna acum, dar de data asta devenisem o stafie. Ramasesera numai ochii de mine, mari si boldanosi, iar n jurul lor, galben ca turta de ceara. n situatia aceasta, gardianul de pe sala raporteaza conducerii de boala mea. Dar, nici o miscare. Eu pe mai departe mi duceam amarul de osndit. Resemnat, cu tinta n necuprins, nadajduiam n Dumnezeu. Pe vremea aceea la Aiud se murea pe capete. Asistenta medicala era aproape inexistenta. Nu era celula sa nu fie bolnavi n ea. Asa se anunta anul 1950 n Aiud.

LA CELULAR
Nu dupa multe zile se deschide usa de la camera noastra. Un sanitar n halat alb ma anunta sa-mi fac bagajul si sa ies afara. Nedumerit si pierit de tot, mi iau ramas bun de la toti ai mei, cu

care venisem de la Timisoara si, cu bocceaua sub brat, ies afara. Cu multi dintre ei aveam sa ma mai ntlnesc n fabrica. Dar, cu unii din ei, n-aveam sa ma mai vad, cum au fost parintele Ioja Sinezie si Tomus Mihai. Ajuns pe sala, cu bocceaua sub brat, balabanindu-ma mergeam dupa sanitar. Iesim din sectie, traversnd drumul, intram n Celular. Nu mai fusesem niciodata aici, cum de altfel nici n Aiud. n fata ochilor se desfasura grandoarea iadului sofisticat, iadul secolului XX. Infernul lui Dante. M-am cutremurat. Se parea ca-i un colos, haotic dimensionat si construit. Arata ca un infern fara sfrsit, cu nenumarate usi zavorte mestesugit, cu plasa de srma ntre etaje si un trsit de pslari al pazei si plantoanelor de pe sala. Nu era voie sa bocaneasca pe coridoare. Ca furii, spionau fiecare usa, ascultnd si vizionnd pe dracescul ochi al usii. Dupa sanitar, cu sufletul la gura, urc etaj dupa etaj. Credeam ca nu se mai termina. Ne oprim la etajul III, celula 309. Pe aripa scurta, cu fata spre sectia a II-a. Gardianul deschide usa si-mi face vnt n celula. n fata mea, trei stafii, stnd pe prici sub geam, se zgiau la mine. n urma mea, zdrannng... si usa se nchise cu un scrsnet de zavor. Cum oi fi aratat eu la nfatisare, nu pot sa mai stiu, dar cert este ca cei trei se uitau la mine ca la altceva. Parca eram din alta lume, galben, galben la fata ca sofranul. Primul din stnga vine la mine si se prezinta Nicolae Mares, fostul ministru al agriculturii n timpul lui Antonescu. Era inginer constructor de cai ferate. Al doilea se scoala n picioare si se prezinta, Ioan Arbore, general, fost ministru al economiei n timpul lui Antonescu. naintea lui Iacobici a fost seful Marelui Stat Major. Al treilea vine si el la mine, prezentndu-se Turcu Nicolae, elev de liceu, prapadit si slab ca vai de el. Ei trei erau locatarii celulei 309 de la vestitul Celular al Aiudului. Am mai venit si eu, alt prapadit, sa sporesc numarul la patru. De-abia ncapeam pe prici. Locul meu era ntre generalul Arbore si Turcu. Fiind cel mai prapadit, ma primisera la mijloc. Pe prici, niste rogojini tocite de vreme si de bietele noastre oase osndite erau singurul asternut al nostru n vreme de iarna si fara caldura n celula. Tevile de calorifer erau mai mult reci dect calde. Drept nvelitoare aveam niste paturi roase si ele ca bietele rogojini si cu mai multe gauri. Asta ca sa stim ca ne puteam ncalzi acoperindu-ne cu ele. Stateam mai mult pe prici, cu patura n spate.

Strain printre ei, colegii mei de la 309, gndul mi zbura la cei pe care i-am lasat n sectia a II-a, timisorenii mei. Acum, departe de ei, parca-i vedeam mai bine pe fiecare n parte. Mai mult, mi amintesc de ing. Ion Constantin, stnd pe priciul de jos, n mijlocul nostru, si povestindu-ne. Era cunoscut de toti, mai ales de grupul de ingineri din Politehnica Timisoara, asistenti si profesori universitari. De multe ori, cu durere n suflet, dar n lumina adevarului, ne punea la curent cu multe greseli ntmplate n Banat, nsa n acelasi timp scotea n evidenta si lucrurile bune. De la el am aflat o multime de lucruri ntmplate n organizarea rezistentei din Banat. Cu spirit critic, si asuma multe din greselile facute de noi toti, necunoscnd ndeaproape inamicul din fata - comunismul. Parca si acum l aud cum ne spunea, revoltat ca noi nu ne dam seama, ca toti comunistii, comunismul mai bine zis, nu renunta la telul lor final, ori de cte ori ar fi nfrnti. O iau de la capat cu lupta lor. nca mai mult, chiar daca nu reusesc sa obtina o victorie ntr-o generatie, o predau la cei ce vin dupa ei. Era convins si constient de diavolismul din ei si de vointa ferma de a cstiga teren. Concluzia era ca noi ne gasim cu ei ntr-o lupta pe viata si pe moarte. Asta se ntmpla n anul 1950 la Aiud. A trebuit ca timpul sa dovedeasca, n mod cert, ca cele afirmate de Ion Constantin sunt si azi de actualitate. Acum, cnd scriu, trecut de 80 de ani, Ion Constantin este tot lucid su cu multa seninatate, ne ndeamna la unitate si lupta cot la cot. Si acum, n fata noastra, Comunismul lupta cu aceeasi tenacitate. Din pacate, unitatea noastra nu mai este aceeasi. S-a destramat. Orgoliile, reaua credinta i-au luat locul. Nentelegerea lucrurilor, incapacitatea omului, uneori fac loc dezmembrarii. Goana dupa marire duce la neunitate. n concluzie, Ion Constantin ne sfatuia atunci sa nu desconsideram inamicul, comunismul de fapt, ci sa-l luam asa cum este el, diabolic, tenace si nendurator. Sa nu uitam, ne spunea el, ca ei, rusii, fac politica mondiala. Pun la bataie vagoane de aur pentru a-si face drum n telul lor. Trebuie sa stim ca n fata noastra este un colos. Acest colos ne vrea noua moartea cu orice pret. Si-n prezent am ramas, noi romnii, dusmanul numarul unu pentru rusi. Aceste lucruri auzite atunci, n anul 1950 la Aiud, de la Ion Constantin, aveam sa le mai aud, peste ani, n 1960, de la Ion V. Georgescu, care facuse 11 ani de lagar n Siberia, la Vorkuta

si Verhoiansk, polul frigului. i cunoscuse la ei acasa pe rusi. Azi, cnd vremurile sunt att de grele, cnd neamul romnesc este la grea cumpana, cnd toti se napustesc asupra noastra ca lupii, noi suntem dezbinati. Orgoliul si veleitatile ne pustiesc sufletele. Ura a luat locul dragostei si minciuna locul adevarului. Ba mai mult, ne pretam unii dintre noi sa denigram pe cel ce a mers n rnd cu noi pe baricada. Stiut este ca la vremurile grele, vremuri mari, trebuiesc oameni mari. Azi... vremurile sunt mari, dar... oamenii sunt mici. Singura cale de salvare este sa ne ntoarcem la Icoana. Sa ne ntoarcem de unde am nceput lupta pentru ridicarea neamului. Numai n jurul altarului gasim calea spre biruinta. Uniti n jurul Bisericii sa cautam biruinta. n singuratatea mea, pe priciul de la 309, gndul mi zboara la ing. Nicolae Cristetiu. Cu el si cu tatal sau legasem o prietenie. Tatal sau, Pavel, a fost secretarul Politehnicii. naintea lui, ca secretar a fost unul Ioan Berzescu din Teregova. Noi, n comuna i spuneam Brsascu. A fost nepot al nvatatorului Petru Berzescu de pe timpul Austriei. n comuna lumea i spunea Patru Dascalul. De la familia lor a ramas si cartierul nostru din comuna cu numele de Brsesti. Un fiu al lui cu numele de Ion Berzescu a fost delegat la adunarea de la Alba-Iulia n 1918, cnd s-a facut Marea Unire. De fapt, cei mai multi cu numele de Berzescu, n comuna, locuiesc n acest cartier, unde de altfel m-am nascut si eu. Auzind Pavel Cristetiu de numele meu, m-a ntrebat daca nu sunt cumva ruda cu fostul secretar al Politehnicii. I-am spus ca nu sunt ruda apropiata cu el, dar am locuit pe aceeasi strada. Cu Nicolae Cristetiu ne-am gasit cunostinte comune. Era prieten bun cu o fata de la Teregova, Bica Felicia. Liti i spuneam noi n comuna. Studiase conservatorul la Timisoara, sectia Canto. Am copilarit si am crescut cu ea mpreuna. Suntem chiar rude. Mama mea a fost din familia lor, Bica. Nicolita Cristetiu mi povestea de prietenia lor, iar eu de copilaria noastra. Demn de retinut este un lucru extrem de important, povestit de Nicolita. Ne spunea el, cu mult haz, ca dupa terminarea facultatii, ajungnd inginer, era putin dezorientat. Nu stia ce-i de facut ca sa poti cstiga si tu un ban mai mult. Deodata i vine inspiratia sa se duca la scoala de instalatori de apa. Zis si facut. Se nscrie la una din aceste scoli cu durata de trei ani. Iata-l si ucenic pe Nicolita al nostru, ditamai inginerul. La terminarea cursurilor de trei ani, directorul

scolii i cere diploma de bacalaureat pentru a-i putea face diploma de meserias instalator de apa. Cristetiu i duce diploma de inginer. Directorul, cnd vede treaba asta si anume ca-i inginer, intrigat cumva, i spune: Pai, bine domnule, de ce nu mi-ai spus de la nceput ca esti inginer? Nu v-am spus pentru ca am vrut sa nvat meserie. Dac-ati fi stiut lucrul acesta, m-ati fi corcolit si n-as fi nvatat meserie. Asa, iata-ma si instalator de apa, cu diploma la mna. Se mplinesc acum aproape 50 de ani de cnd am trait acele vremuri n blestematul acela de Aiud. Si acum traiesc parca din plin acele clipe de iad. Dintre cei de la camera 28, sectia a II-a, numai cu ing. Viorel Demian si cu ing. Ion Constantin m-am ntlnit n 1994, la Aiud, n ziua de 14 septembrie, la sfintirea monumentului. Stnd tacut pe prici, lnga generalul Arbore Ion si Nicolae Mares, gndurile mele zburau hat departe, peste munti si vai, dealuri si vlcele, la cei de acasa, care, de buna seama, cu lacrimi n ochi se gndeau la noi, cei naclaiti n snge si rosi de attea boli abatute asupra capului nostru. Stnd pe prici, mai mult turceste, lnga generalul Arbore, cu boala n oase, mi duceam amarul si osnda-n spinare. n fiecare zi pe la orele 10 venea un sanitar cu un planton si-mi aducea laptele ntr-o gamela. Fiind bolnav de icter eram trecut la regim. Laptele pe care-l primeam era preparat din praf de lapte. Mncarea o primeam tot de la regim, separat. Era parca fara nici un gust. Asta poate ca de unde eram bolnav, nu aveam nici o pofta de mncare si nici ea nu avea vreun gust. Nu dupa mult timp, n celula noastra mai este vrt pe usa un om mai mult nalt dect scund, brunet la fata. Parea putin adus de spate. Daca bine-mi amintesc, se prezentase cu numele de Nedelcu, locotenent. Pe prici nu mai avea loc. Se aciuieste si el pe podea, lipit de peretele din dreapta cum intri pe usa. De acum eram cinci n celula. Spre norocul nostru, al celor de la celula 309, nici unul din noi nu era cu artag. Nu eram pusi pe cearta. Era multa liniste. Toata ziua ascultam la cele povestite ba de generalul Arbore, ba de Nicolae Mares. Ca mai batrni, pe lnga faptul ca au fost ministri n timpul lui Antonescu, mai aveau de povestit si cele petrecute ntr-o viata de om. De multe ori uitam de mine si de boala mea, ascultnd-i cu nesat. Asa se face ca noi, cei mici si de jos, ne faceam acum intrarea n lumea care odata a condus destinele acestei tari. Cnd venea vorba de maresalul Antonescu, l priveau dintr-un unghi cu totul aparte, n

mod critic. Acum i gaseau toate pacatele. Istoria ncepuse sa-l judece. Ca fosti apropiati colaboratori, cunosteau multe lucruri si bune, si rele. 1. Dintr-un nceput condamnau actul de la 23 august 1944. Condamnau atitudinea regelui Mihai I fata de Antonescu. 2. Au optat pentru initiativa Maresalului de a iesi din razboi. Din timp, ei si-au dat seama ca Germania va pierde razboiul. Voiau desprinderea de Hitler, dar nu prin tradare. 3. Acum, n perspectiva istoriei, conflictul dintre generalul Iacobici, Ministrul de Razboi si fostul Sef al Marelui Stat Major al Armatei si Maresalul Antonescu l vedeau cu alti ochi. i dadeau dreptate lui Iacobici. Ct a putut, generalul Iacobici a frnat trimiterea pe front de noi trupe. Tragea de timp. Nu voia sa sacrifice armata pentru o cauza deja pierduta. Zilnic, noi cei mici din camera ascultam la cele povestite de cei doi ministri antonescieni. Pe rnd, erau trecuti prin sita lor toti fostii ministri si generali ai armatei romne. Asa am reusit si eu sa ascult si sa-mi dau seama de tot ce s-a petrecut n drumul parcurs de Maresalul Antonescu n timpul guvernarii lui. Cert este ca el trebuia tratat ca un erou si luptator mpotriva comunismului. Nu trebuia prins printr-un ieftin siretlic si predat rusilor. Cei care s-au pretat la aceasta scamatorie vor fi judecati de istorie si-n mod sigur condamnati. Din povestirile generalului Ion Arbore am nteles multe lucruri. Era fiu de preot, ceea ce s-a si vazut n tot comportamentul lui. Se ruga tot timpul n celula. Privea lumea din jurul lui cu multa ngaduinta si dragoste. Ne ocrotea ct putea pe noi, cei din apropierea lui, ca pe niste copii. La rndu-ne, fiecare din noi ne-am istorisit trecutul nostru, cu toate neajunsurile si pataniile noastre. Generalul Arbore si-a petrecut copilaria n Dobrogea, n apropierea Deltei, la Sarinasuf, unde tatal sau era preot. Mai avea un frate, professor de limba romna la Focsani. Ne povestise mult despre el, cu lucruri bune si frumoase. Avea o biblioteca mare si temeinica, de peste 10.000 de volume. Era un om de mare sensibilitate. Spre deosebire de aproape toti cei cu care el a lucrat afara, n mari functii de stat, era de o modestie rara. El credea cu toata caldura n Dumnezeu. A murit la Jilava ngrijind bolnavii. Le spala rufele de pe ei, murdare de atta boala, rugndu-se lui Hristos. Nu stiu cum o fi fost n libertate, dar aici n temnita l-a gasit pe Dumnezeu. A fost un om de o mare tinuta morala. Nu l-am auzit o data brfind pe cineva. De cte ori Nicolae Mares se mai scapa de mai vorbea de rau pe cineva, el i spunea: Mai Nicolae mai, nu vorbi cu pacat de oameni, ca numai Dumnezeu stie ce-o fi fost n sufletul lor, de-or fi gresit. Nici noi n-am fost mai buni. Adeseori ne povestea lucruri din copilaria lui, de felul cum a reusit sa razbata n viata. A parcurs drumul, n cariera lui de ofiter, de la sublocotenent si pna la gradul de general prin

puterile lui, fara a fi ajutat de cineva din afara.

CARE VREI MURI

Era prin luna aprilie 1950. Pe Nicolae Mares, ntr-o buna zi, de dimineata, dupa deschidere, l striga un ofiter cu lista n mna sa-si faca bagajul si sa iasa afara. Tiptil, putin adus de spate, destul de firav, cu bocceaua sub brat, si ia ramas bun de la noi si iese afara. Trziu am auzit, cnd deja eram liber, ca a fost dus la Sighet, unde a si murit. De la plecarea lui am ramas iarasi patru. Vizita medicala se facea o data pe saptamna de catre medicul civil al nchisorii, ntr-o celula special amenajata. Pe sala, ca planton era si unul, Giury pe numele lui, ungur de origine. nainte de vizita umbla ca o vijelie, de la celula la celula, strignd ct l tineau plamnii: Care vrei muri! Care vrei muri! Care vrei muri!, tragnd zavoarele de la usi, de sa le rupa, nu alta. La nceput nu stiam ce-o fi cu asta. Generalul Arbore mi spune nsa ca-i vizita medicala. Cine vrea sa mearga la medic se mbraca si iese pe sala. Ma ridic si eu si ma iau dupa ai mei. n frunte era generalul si dupa el eu. Cnd am iesit pe sala, deja coada se formase. Ne asezam si noi la coada, ncheind rndul. Rezemati de perete, oamenii vorbeau ntre ei. Deabia ne mai vedeam unii cu altii, din celulele vecine. Erau scoase cam 5-6 celule deodata. n timpul asta l vad pe Arbore ca-l ia de mna pe un batrn, mai mic de statura ca el, brunet, si-i spune: Mai Iacobici, vino sa-ti prezint pe un banatean de-al tau de la Teregova, professor de meserie si-i tnar de tot. Eu, sfios din fire, dar mai bine zis timid, dau mna cu el. Cu multa afectiune mi-o strnge, bucurndu-se ca mai vede pe cineva dintr-ai lui, din acel colt de tara, care a avut curajul sa nfrunte urgia comunista. Ma bucur mult de tot ca va cunosc, d-le Berzescu. Eu sunt din Armenis de nastere. Numele d-tale mi-e tare cunoscut. Pe tatal d-tale nu cumva l cheama Gheorghe? Ba da, d-le general, Gheorghe l cheama. Sa stii, frate draga, ca o verisoara de a mea, Iconia, a fost casatorita cu unul Ion Berzescu din Teregova. Eu sunt varul ei primar, parintii nostri, frati. D-le general, o cunosc foarte bine pe matusa Iconia. Doar n bratele ei am crescut. Sotul ei, uica Ion, a fost varul primar al bunicului meu, Ion. Tatal meu, Gheorghe, tot n bratele ei a crescut. Locuiam n aceeasi casa mare, facuta din caramida din timpul Austriei. M-a mai ntrebat de multi oameni din Teregova, pe care-i cunosteam bine. I-am mai spus ca att bunicul meu, Ion, traieste, ct si uica Ion, sotul Iconiei, traieste. I-am lasat n viata. S-a bucurat nespus de mult. Asa l-am cunoscut si eu pe generalul Iosif Iacobici, fostul ministru al

Apararii Nationale si nainte de asta Seful Marelui Stat Major. De atunci, de fiecare data cnd Giury ne scotea la vizita medicala, ne ntlneam pe sala. Dupa mai mult timp de regim alimentar, fara nici un medicament, icterul meu dispare. Am trecut cu masa la comun. Scapasem eu de necazul bolii de ficat si cade fratele meu de suferinta, Turcu. Se mbolnaveste de plamni, ncepe sa faca febra mare, sa tuseasca si sa nu mai poata mnca. Batem n usa, raportam ca-i bolnav destul de grav, dar nimeni nimic. Nici n-au venit sa-l vada, cel putin. La vizita medicala, medicul se multumea cu consultul. n rest, nimic. Fara nici un fel de tratament, si ducea boala cu resemnare. Noaptea transpira si tusea ntruna. Dupa cum am mai spus, pofta de mncare nu avea. Sub ochii nostri, la sfrsitul lui aprilie 1950 s-a stins. A murit ntins pe prici lnga mine. Dimineata am vazut ca nu mai misca. ntepenise sub patura zdrentuita. nca unul, pe lnga cei multi, trecuse n vesnicie, fara ca Administratia sa miste un deget, sa ia o masura. Cu buna stiinta au savrsit crima. Se nscrie n planul lor de asasinare a ntregului neam romnesc. Rusii, cu premeditare, urmareau exterminarea neamului nostru. Pe la nceput de mai 1950, ramnem n celula 309 numai trei oameni: generalul Ion Arbore, locotenentul Nedelcu si cu mine. Nu dupa mult timp, prinsera sa umble un ofiter si un civil, din celula n celula, si ntrebau pe fiecare ce meserie are. Nu stiam de ce fac lucrul asta. Dupa o vreme, generalul Arbore ne spune ce credea el despre treaba asta si anume ca ei vor sa scoata oameni cu meserie n fabrica. Stnd si gndind, deodata-mi vine-n minte o idee. Cnd mai vin prin celule, ntrebnd de meseriasi, eu voi declara ca sunt tmplar. Cunosteam destul de bine tmplaria. Nu aveam teama. Speram c-o sa fie bine. Erau zile de mai, cnd soarele cu razele lui ncepuse sa razbata si-n celula noastra. Soare de mai cu nadejdi de mai bine. ntr-o zi se deschide iarasi usa celulei si ntreaba de meseriasi. Eu ies n fata si le spun ca sunt tmplar. Ma noteaza si nchid usa. Ei, acum sa te pregatesti de fabrica. Pe toti care-i noteaza i scot n fabrica, mi spune gen. Arbore. n zilele urmatoare ne muta pe toti cei din celula noastra ntr-o alta celula, tot pe partea scurta, dar n partea cealalta a Celularului. De acolo, de pe geam, se vedea curtea fabricii. Era o vnzoleala de oameni. Se auzea destul de bine vuietul de ciocane n tabla de metal. Era atelierul de tinichigerie. Albastrul cerului vazut din celula era att de mbietor si de linistitor, nct pentru o clipa uitam ca suntem n temnita. Razele soarelui ne scaldau fata ngalbenita si stafidita

de atta lipsa de lumina si libertate. Toate concurau la o imagine de mult rvnita de noi, osnditii, libertatea si sanatatea. ntr-o zi, gen. Arbore mi spune iarasi: n curnd vei merge la acel vuiet de fabrica si-ti vei gasi o liniste oarecare. n celula noastra, 309, se facea curatenie. Se varuia peste tot. Dupa terminarea varuitului ne-am mutat la locul nostru, 309. Florarul parca ne mai potolea dorul de libertate. Ne miscam mai vioi si-n celula. Speram n mai bine. Ne rugam Celui de Sus sa ne ntareasca. n fiecare zi, gen. Arbore se ruga cu multa caldura, stnd pe prici la locul lui. Senin, le primea pe toate cte veneau pe capul lui. Niciodata nu l-am auzit vaicarindu-se. Ca dreptul Iov, multumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se ntmpla. ntr-o buna zi, usa se deschide si un ofiter mi spune sa-mi fac bagajul si sa ies afara. mi iau ramas bun de la generalul Arbore si de la Nedelcu si ies afara. Gen. Arbore mi ureaza mult noroc. De atunci nu l-am mai vazut. Aveam sa aflu ca a murit la Jilava, ngrijind bolnavii. Dumnezeu sa-l odihneasca n pace, ca a fost un mare romn si un bun crestin.

N FABRICA
De la etajul III, dupa ce ies din celula 309, merg n urma ofiterului cu bagajele sub brat. Cobor de-abia rasuflnd scarile, cu ofiterul n fata. Ajungem la etajul I, n fata unei celule, pe aripa lunga, pe partea dreapta a Celularului. Nu mai stiu bine ce numar avea celula, parca 31, dar sigur nu mai sunt. Dupa noi era si seful sectiei, un gardian cu cheile n mna. mi deschide usa invitndu-ma sa intru n celula. Acolo era altfel dect la 309. Erau patru paturi de fier cu saltele curate, cearceafuri, perina si paturi bune. Mi-am lasat bagajul pe patul de jos, din dreapta camerei si am iesit afara dupa ofiter. La iesirea din Celular erau mai multi detinuti ncolonati, toti ca mine, pentru fabrica. Afara ne astepta un civil, de statura mijlocie. Statea linistit, cu un bat n mna si cu privirea tot n pamnt. Parca ar fi cautat ceva. Cnd m-am atasat grupului, a zis: Hai sa mergem! Mai trziu aveam sa aflu ca era Mares, directorul fabricii. El, n fruntea coloanei, iar noi, dupa el, spre fabrica. Intram pe poarta n fabrica. De cum am intrat, ne-a si luat n primire o zumzaiala, un du-te-vino al oamenilor, cu treaba si fara treaba. Arata curtea aia ca un furnicar. Se miscau n toate partile. De la intrarea n fabrica, n stnga, un gater, cu doua pnze, scrsnea ritmic la un bulvan de brad, taindu-l n scnduri la dimensiunea ceruta. n dreapta, mai la distanta, erau birourile fabricii, unde lucrau de zor o multime de ingineri proiectanti. Cu gaterul n continuare era sala strungurilor n lemn. Acolo zbrniau daltile nfipte n lemn, mnuite

de buni mesteri strungari. Erau colegii nostri, fratii nostri de lupta. Acolo lucra si prietenul meu bun Mihai Puscasu, azi trecut ntru cele vesnice. De la strunguri intrai n atelierul de rotarie, unde aveam sa lucrez eu multi ani de fabrica. Legate de rotarie erau atelierele de tmplarie, cu specificul lor de lucrat n lemn, usi, ferestre, mobila si tapiterie. Pe partea dreapta, cum intrai n fabrica, dupa birouri, se desfasurau atelierele de fierarie, tinichigerie, paturi, forja si altele. Dupa aceste ateliere venea si atelierul de jucarii. Dupa ce toti am intrat n fabrica, aproape de poarta, Mares se opreste n fata noastra, cu lista n mna. Eram numai ochi si urechi. Asteptam sa vedem care-ncotro va merge la locul de munca. Pe lnga Mares erau mai multi gardieni, sefi de ateliere. Asteptau si ei repartitia. Eu ajung la atelierul de jucarii, cu nca vreo ctiva ca mine. Ne preda unui detinut, mai rasarit parca, mbracat si el n zeghe ca toti detinutii. Sunt repartizat la o masa unde se confectionau jucarii. Cel care ma luase n primire se si ocupa de mine, aratndu-mi ce trebuie sa fac. De prima data mi da niste placute de lemn pe care trebuie sa le slefuiesc. Zis si facut. M-apuc de lucru. Cel care m-a luat n primire era un detinut de drept comun, cu numele de Movila. Era un om tare bun si echilibrat. Si-a dat seama pe loc ca noi de-abia am apucat sa scapam de Celular si sa mai prindem un pic de libertate, schimbnd mediul satanic de oprimare. Acest Movila era seful atelierului de jucarii. Toti cei din atelier mi erau necunoscuti, desi erau toti politici. De fapt n-aveam de unde sa-i cunosc, ca, de la Timisoara, n-am mai iesit niciunde din celula ca sa-i pot cunoaste. Aceasta a fost, de luni de zile, prima mea iesire din celula, printre oameni, afara de iesirile la vizita medicala pe Celular. Totul parea nou pentru mine, necunoscut. Adesea ma ntrebam pna unde se poate merge n nesiguranta asta si ce-o aduce ziua de mine. Nu-mi dadeam seama atunci ca de fapt aceasta-i o caracteristica a gulagului, cu mijloacele lui de oprimare. Toate ncercarile de suprimare a omului de catre om nu sunt altceva dect consecintele nclestarii n lupta dintre bine si rau. Fabrica lucra n trei schimburi. Cei de la jucarii lucrau numai n schimbul nti, de la orele 6 la 14. La iesirea din fabrica, luam masa de prnz. De acolo, liberi fiecare dupa luarea mesei, ne ndreptam spre Celular. Ajuns la celula mea, gasesc nca doi detinuti, la patul lor, punndusi traista cu gamela la capul patului. Nu-mi mai amintesc cine erau acei colegi de camera dintr-un nceput. Mi-am pus si eu traista la capul patului. Eram patru oameni n fiecare celula. Ce n-

am observat de la nceput a fost faptul ca n celula nu era tineta pentru nevoile noastre. Fiecare mergea la WC-ul din capul coridorului. Usa de la camera era permanent deschisa, zi si noapte. Dintr-o data, alt regim de camera si alte conditii de viata. Ne apropiam de cele normale, spre deosebire de animale. Ma preocupa lucrul din fabrica. Asa ajunsesem la o oarecare libertate. Ma ducea mereu, gndul la generalul Arbore, pe care-l lasasem n celula, slabit de tot, de de-abia-si tinea sufletul. Ridicam ochii din curtea fabricii si priveam acel colt de Celular, unde stiam ca-l lasasem pe Arbore. Vocea lui blajina si dragostea fata de om l defineau ca pe un adevarat parinte. Ajuns la un oarecare confort, adesea ma gndeam la el, care dormea tot pe prici, cu o rogojina ferfenita si o patura, veche de cnd lumea, roasa de vreme si gaurita. La atelier, dupa o vreme, de la slefuit am trecut la confectionat piese pentru jucarii. Timpul trecea repede, repede de nu-ti venea sa crezi. Mncarea n fabrica era mult mai buna. ncepusem sa cunosc lumea de acolo. n fata mea, la jucarii, slefuia de zor un om, slab la fata, de statura mijlocie si cu privirile vii de tot. Era numai viata n el. Destul de comunicativ, se uita insistent spre mine. De la o vreme, ma ntreaba cine sunt si de unde vin. Cu o oarecare retinere, i raspund la ntrebarile lui. La rndu-i, mi spune si el cine-i si de unde vine. Era parintele Dumitru Mitoiu, care fusese preot n comuna Bacesti, judetul Vaslui. n legatura cu numele meu de botez, Atanasie, face o gluma, nesarata un pic, dar fara rautate n continut. Cum de porti numele unui mare sfnt, Atanasie cel Mare, patriarh al Alexandriei? Tu nu-l meriti. M-am uitat lung la el, fara sa-i raspund. Nu stia ca terminasem si eu teologia. Si-a dat seama de gafa facuta, ncercnd sa se poarte frumos cu mine. mi cauta prietenia. Aveam sa devenim buni prieteni. Avea un suflet mare si curat. Eram ca doi frati, de ne spuneau cunoscutii nostri ca suntem de nedespartit. Era cu 5 ani mai mare ca mine, nascut n 1916. Facuse teologia si dreptul la Bucuresti. L-a avut ca professor pe Ion V. Georgescu, caruia studentii i spuneau: Hunul. I-a mai avut profesori pe Nichifor Crainic, pe Tudor Popescu, Nae Popescu si altii. n mai 1950, intrasera multi detinuti n fabrica. Ca-ntotdeauna, cnd se faceau miscari mari de oameni, dintr-un loc ntr-altul, ofiterul politic avea activitate intensa. Zilnic erau chemati la el cte 2-3 oameni din fabrica. Se recrutau informatori. Mereu altii si iar altii. nvatasem un

lucru, sa nu leg discutii cu nimeni pe linie politica si nici sa-mi dau pareri asupra conducerii de stat. S-au facut destule ncercari asupra mea. Nimanui nu i-am vorbit despre activitatea mea din libertate. Am uitat sa va spun o ntmplare de-a mea, ct eram la Celular cu generalul Arbore, la 309. ntr-o zi, pe la sfrsitul lui aprilie, vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. De fata tot timpul era si gardianul, seful sectiei. Peste cizme avea ncaltati niste pslari, ca sa nu faca zgomot cnd se deplasa de la usa la usa, ascultnd cele vorbite n celula. Aici, n timpul tunsului, stnd de vorba cu noi, nvrtea niste chei pe dupa deget. Deodata se ntoarce spre mine si ma ntreaba de unde sunt si cu ce am cazut. i raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. Cnd a auzit de Teregova, a sarit n sus spunnd: Ce ma, tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras n oamenii partidului si i-au omort? Voi ati luptat mpotriva partidului comunist? Ma, voi trebuia sa fiti toti omorti. Stii tu asta? Numaidect, iese afara pe sala si-i cheama repede pe mai multi gardieni din Celular, strignd: Mai, tovarasi, mai, ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova, care a tras n noi sa ne omoare pe toti. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit. Atta mi-a trebuit. Tin-te acum la scandal. Generalul Arbore ramasese consternat. Vin repede vreo trei gealati, toti cu pslari n picioare, si se holbau la mine ca la alta aratare. Unul dintre ei, ca sa se afle n treaba, mi pune ntrebarea: Ce ma, voi ati vrut sa darmati Comunismul? Aici o sa-ti putrezeasca oasele. Sa stii! S-au uitat la mine ca la urs si s-au dus. Nu stiam peste ce am dat. Asa din senin, belelele curg pe capul tau, numai prin faptul ca esti romn si crezi n Dumnezeu. De abia atunci miam dat seama si am observat ca ntr-adevar luptele de la Pietrele Albe au avut un mare rasunet n lume. Politicul ma cunostea nsa foarte bine dupa dosar. De aceea a si insistat prin altii sa ma capteze n rndul informatorilor. N-au reusit. La jucarii am stat un an de zile. Ajunsesem sef de echipa, bucurndu-ma de aprecierea lui Movila, seful de atelier. n anul 1951 ncepusera sa nu mai confectioneze asa multe jucarii. Numarul muncitorilor s-a mai redus. Att eu ct si parintele Mitoiu, nefiind agreati politic, am fost dati la munca cea mai grea din fabrica, sectia de prelucrare a lemnului, la Rotarie. Asa se face ca am ajuns eu mpreuna cu Mitoiu sa lucram la roate.

Ma ntorc iarasi pentru o clipa la jucarii, marturisind trairi interioare, de o mare cuprindere sufleteasca, tinnd de cruda realitate, Libertate-Robie. Lucrnd cu migala la jucarii, gndul meu zbura adesea la cei dragi de acasa. Aveam un fiu de trei ani, la ora cnd, prin minile mele, treceau jucarii, una mai frumoasa ca alta. Ma ntrebam de multe ori daca si copilul meu avea n minile lui vreo jucarie din cele facute de noi, ca sa se joace cu ea? La ora aceea, nu numai eu gndeam asa, ci toti care aveau copii acasa. Gndul nostru zbura la ei, vazndu-i cu traista plina de jucarii. La vremea aceea, noi toti, cei ntemnitati, eram niste jucarii n minile destinului, parca. Viata se juca cu noi att de crud. Cu noi care am ndraznit sa zicem NU raului, sa ne opunem cu pretul vietii puhoiului din rasaritul satanizat.

LA ROTARIE
Daca am ndraznit sa ma opun si sa nu primesc a lucra cu politicul, am ajuns la Rotarie, unde se muncea din greu. Puteam sa ajung la tmplarie, unde se lucra mult mai usor, sau la mobila fina, unde multi din prietenii mei lucrau. Acolo lucra si Ion Bohotici, Dumnezeu sal odihneasca n pace, ca el a fost primul care a venit la mine si m-a ncurajat. La rotarie am fost dat mpreuna cu parintele Mitoiu. Nea Mitu, i spuneam eu. S-a apropiat de mine ca un frate mai mare. Era o fire iute la mnie, dar si cu multa dragoste fata de om. n nchisoare s-a purtat cu multa demnitate. Atelierul de rotarie era legat de sala strungurilor n lemn. Acolo erau asezate tot felul de tejghele si cai de confectionat rotile. Toate se desfasurau de la cele mai simple piese pna la roata data gata pentru fierarie, la ncaltat, cum i spuneau ei n limbajul tehnic al lor, unde se puneau sinele de fier. Ne-am asezat si noi la o tejghea, unde ni s-au dat niste spite de roata, sa le finisam, gata pentru batut n butuc. Seful atelierului era Nicolae Pitaru din Negresti, jud. Vaslui, deci moldovean. Nicolae al nostru era un om foarte bun, rob ca si noi, creznd cu multa putere n Dumnezeu. Era rotar de meserie. De fapt, cei care conduceau rotaria erau cei doi maistri civili: Crisan, seful rotariei, si Dragomir, ajutorul lui. n felul cum se purtau cu noi, erau la locul lor. ntotdeauna ne aparau n fata conducerii. La nceputul activitatii noastre la acest atelier, nu era fixata vreo norma. De-abia acum se aranja atelierul n plina forma. Se primise o comanda de 10.000 de carute din partea armatei. Pe lnga acestea, nca 2500 de sarete. Comanda era mare. Asa stnd lucrurile, rotaria se organizeaza n trei schimburi. Pitarul Nicolae, maistru rotar detinut, ramase seful rotariei. Lucra numai dimineata.

Coordonator al atelierelor, de strunguri n lemn, gaterul si al rotariei era ing. silvic Iosif Roescu. El a fost judecat n lotul lui Auschnit, Resita. De nastere era din comuna Rusca, aproape de Teregova. A mai avut un frate nvatator, Ion Roescu. L-am avut si eu nvatator la Teregova. Ing. Roescu s-a purtat bine n tot timpul ct a condus aceste ateliere n fabrica. Dupa aproape un an a fost schimbat. n locul lui a venit ing. Ioan Tonea, tot silvic de meserie. Noi nu prea aveam tangenta cu coordonatorul, dect numai cnd lua, de la sefii de sectii, rapoartele cu lucrul executat n timpul schimbului de lucru. Cel care era mereu cu noi si conducea era Pitarul Nicolae, rotar de meserie. M-am bucurat de multa ncredere din partea lui. l cunostea foarte bine parintele Mitoiu, fiind vecini cu comunele. Comuna Bacesti, unde Mitoiu era preot, era aproape de Negresti, jud. Vaslui. Dupa ce ne-am obisnuit cu lucrul, fiind stapni pe meserie, s-a instaurat o atmosfera de mult calm si de prietenie. De la batutul spitelor n butuci, mpreuna cu Mitoiu, trecem la alta operatie, la facutul rotilor. Asta nsa, numai dupa sase luni, cam spre sfrsitul lui 1951. Atelierul era destul de mare. Era o vnzoleala si o harmalaie de-ti tiuiau urechile. De la izbitul barosului de 5 kg. n obezile care trebuiau montate pe spite, la lovitul ciocanelor n daltile care pregateau butucii pentru montat spitele, la rscaitul ferastraului care taia spitele la dimensiunile cerute, apoi slefuitul spitelor, toate la un loc realizau simfonia muncii. Ca sa te ntelegi cu vecinul, trebuia sa te apropii de urechea lui sau sa strigi. Ajunsesem deja la facutul rotilor. Montarea obezilor pe spite era ultima operatie a rotii, dupa care mergea la forja, unde i se monta panta de fier. Mai bine zis, se ncaltau rotile. Eu lucram lnga parintele Mitoiu. Tot n toamna acestui an, la rotarie, a fost adus si Lae Orbulescu, nea Lae, cum i spuneam noi, apropiatii lui, banatenii, mai ales. Era numai os si piele, tare slab ca fizic. Umbla greu de tot. i fusesera degerate picioarele. De aici si reumatismul. Parca-l vad si acum, finisnd un butuc de roata. Asta-i era lucrul lui. Cu dalta si ciocanul ajusta spatiile de la butuc, unde veneau batute spitele. Mai mult vorbea dect lucra. Pe atunci, norma se cerea pe echipa, nu pe om. Mai trziu, n anii 52-53, lupta de clasa se ascutise, administratia ncalecndu-ne cu normele. Vom vedea ce am realizat si cu normele cnd voi ajunge la anii respectivi. Pe lnga Lae, mai era si Nelu Cristea, si Gheorghe Ungureanu. Destul de des venea la el Aurel Cadareanu de la strunguri n lemn. La nceputul lui 1952, Mitoiu ajunsese seful

echipei de rotarie. Devenisem buni rotari. Tot aici, cu noi, mai venise si Petru Hamat. Toti trei eram n acelasi schimb. Lucrul de la executarea rotilor cerea multa atentie. De multe ori mai venea si cte un control de calitate, unde de obicei ieseam bine. ntotdeauna ne faceam un plus de roti peste norma. Asta, pentru a avea rezerve, cnd nu realizam norma pe echipa. Lucrul acesta nu-l stia nimeni, dect numai noi trei, Hamat, Mitoiu si cu mine. n fiecare zi, la terminarea lucrului, venea ing. Tonea si lua situatia. Nea Lae nsa, niciodata nu-si facea norma la butucii lui. Cu toate astea, se simtea tare bine n echipa. Ct am putut, l-am ocrotit. Adesea i spuneam sa fie atent numai cnd vine vreun gardian sau altii mai mari, cnd va trebui, n cazul acesta, sa dea de zor cu ciocanul n dalta, sa mearga, ca de restul ne ngrijim noi. Eram ca-ntr-o familie. Realizasem o unitate de credinta si de fratietate ntre noi. Aveam multi vrnceni printre noi, fiii Vrncioaiei din legenda. Le-am uitat numele. Numai de Toader Bahna mi-aduc aminte, un flacau frumos, nalt si destul de voinic. Nu dupa mult timp, Mitoiu ajunge la operatie de apendicita la spital. n timpul acesta, eu i tin locul de sef de echipa. Ct a fost n spital, m-am descurcat destul de bine cu normele. Cu ing. Tonea m-am nteles. Comenzile, fiind mari pentru noi la rotarie, nu puteam sa le facem fata. Eram 105 oameni la rotarie, acesta fiind unul din marile ateliere din fabrica. Totul se facea din mna. Cel mai greu era la finisatul rotii. Dupa ce se bateau obezile, roata trebuia curatita pe cant, ca sa fie un cerc bun. Urma dupa aceea curatatul fetelor. Obezile, fiind facute din lemn de esenta tare, se curatau tare greu. La rindea nu se lasau prea usor la curatat. Dupa o mai ndelungata chibzuinta a inginerilor n frunte cu Tonea, au facut doua freze de curatat, una pentru cant si alta pentru fete. La nceput mai sareau aschii cam prea mari din roata, dar pna la urma, totusi, s-a reusit. S-a facut, un pas mare pentru rotarie. Ct despre cei care lucram la facutul rotilor, numarul nostru a crescut. n schimb, o data cu realizarea frezelor, cei care bateam obezile am fost scosi din atelier. Platiseram deci facutul frezelor. n locul nostru au fost instalate frezele si strungul pentru butuci. Tot ce tinea de rotarie se instalase n locul nostru. De acolo, de la scut, unde iarna, de bine, de rau, mai aveam putina caldura, ne-am mutat afara, ntr-o baraca, facuta numai pentru depozitarea materialului. Peretii erau din scndura. Distanta dintre scnduri era mare. Puteai baga si mna pe unele locuri, printre scnduri. n

mijlocul baracii era instalata o soba mare din tabla, unde puneam lemne cu nemiluita, pna se rosea. Dar... ce folos? n fata te pripeai, iar n spate nghetai. Asa am lucrat o parte din iarna lui 1951-1952 si cea din 1952-1953 n ntregime. n schimbul nostru la roate, lucram numai noi trei, Mitoiu, Hamat si cu mine. n vremea aceasta, n Aiud, din partea biroului politic se ncerca o reeducare. Se luasera dupa Pitesti, unde n mod dracesc s-a recurs la anularea tuturor potentelor spirituale ale omului. Cum de altfel s-a actionat si la Gherla, cu tot arsenalul satanic de la Pitesti. Din partea conducerii, nsarcinat era unul Dorobantu cu actiunea de reeducare. Iar din partea detinutilor era Pnzaru Constantin. Ca oriunde, si aici la Aiud, reeducarea era precedata de organizarea retelei de informatori. Aceasta functiona ca acele de ceasornic, mai ales ca cei mai multi venisera de la Pitesti. n fabrica, o multime de informatori aveau functii de raspundere, de control al muncii de calitate si al productiei. Ba, mai ncercasera sa se strecoare si-n fiecare atelier, cu scopul de a sparge normele, obtinndu-le din zi n zi tot mai mari. Cu un cuvnt, ncepusera lupta mpotriva noastra. Noi, la rndul nostru, cei care ne uniseram n lupta mpotriva lor, reactionam prompt la fiecare ncercare a lor de patrundere si perturbare a sistemului de munca si a armoniei din cadrul echipei. La rotarie mereu ne dadeau trcoale. Parca ne studiau n vederea unei anulari sau chiar a disparitiei unuia dintre noi. Pe la sfrsitul anului 1951, vin o multime de noi oameni n fabrica. Printre ei erau multi studenti de la Pitesti. Stiam prin ce trecusera ei si nca mai ndurau si acum. Ma cheama, prin octombrie 1951, Ion Bohotici la el, n timpul liber de masa dupa prnz. El lucra la mobila fina, unde sef era Ordeanu. Stau de vorba cu el asupra atitudinii ce trebuia luata n fata studentilor veniti de la Pitesti. mi spune sa fiu atent si rezervat. Sa nu dau curs liber sentimentului de prietenie. Daca vreun vechi cunoscut sau fost prieten vine la mine, sa fiu ntelegator, dar rezervat.

LA OFITERUL POLITIC
n acest timp, cnd fabrica fierbea n organizarea reeducarii si cnd reteaua de informatori se structura, eu sunt chemat la ofiterul politic, cam pe la orele 10 nainte de masa. Era o toamna cu mult soare. Si ziua se anunta frumoasa si calda. Parca era o vara trzie. La ofiterul politic am stat vreo doua ore. Cauta sub toate formele sa ma recruteze ca informator. mi oferea toate avantajele n fabrica. Ba chiar si libertatea sub o forma oarecare. A ncercat sa ma convinga de orientarea sanatoasa a regimului comunist. n cazul cnd eu nu voi primi, atunci se anunta

sumbra perspectiva de a nu mai iesi din nchisoare, pe lnga faptul ca mereu voi face izolari, voi primi batai si chiar promisiuni de moarte. Tin minte ca acum raspunsul pe care i l-am dat la sfrsitul discutiilor: Domnule locotenent, daca ar fi fost cazul sa colaborez cu regimul, cu securitatea, atunci ntelept era sa fi facut acest lucru pna a nu intra n nchisoare, si nu acum dupa attia ani de temnita si privatiuni de strictul necesar unui om. Ce rost are, d-le locotenent, sa ma terfelesc acum, dupa atta suferinta. Bine, domnule, d-ta o sa suferi, nu eu. Ai sa simti tu lucrul acesta ct ai sa stai n nchisoare. Asa se face ca, dupa aceasta solicitare a politicului, la mine au nceput sa curga belelele. Cnd m-am ntors n fabrica, se apropia masa de prnz. n repausul de masa vine Ion Bohotici la mine si ma ntreaba ce a vrut politicul. I-am spus totul cum a fost si cum au decurs discutiile ntre noi. Iata ce ma sfatuieste Ion: Mai Tase, acum sa te tii la belele pe capul tau. Bine ai facut ca l-ai respins si l-ai pus la punct n felul asta, dar sa fii cu mare bagare de seama la cele ce faci si ce vorbesti. Ct mai putina vorba. Ma ntreaba si nea Lae Orbulescu de vizita mea la politic. A rs si mi-a spus sa nu-mi pese si sa-mi vad de treaba. El si face datoria si meseria de politic, iar noi suntem obligati sa ne aparam. Ma ntlnesc si cu nea Victor Tru, caruia i spun totul cum a fost. Ma ncurajeaza si el ca toti ceilalti. Dar... un adevarat consiliu de familie l-am tinut cu Petru Hamat si cu parintele Dumitru Mitoiu. Ei erau cei mai apropiati prieteni ai mei. Zi de zi, cu ei eram mpreuna. Trec zilele si eu uit de conflictul cu politicul.

IARASI LA ROTARIE
Ne bagam n iarna cu perspectiva de a lucra tot n baraca aceea afurisita, unde n acelasi timp te frigeai, dar si nghetai. Burta ardea si fundul ngheta. De multe ori, cnd batea vntul tare si ningea, prin golurile dintre scnduri, zapada s-asternea pe noi. Repede cu lopetile si maturile aruncam zapada afara. Altfel ne confruntam cu umezeala si noroiul n baraca. Iata ca timpul nu sta pe loc. nceputul de iarna si sfrsitul de an se savrsesc. Prindem si anul 1952, an care avea sa aduca unele schimbari n organizarea muncii n fabrica. Pna a nu trece, de fapt, n anul 1952, tin sa va spun unele lucruri mai importante petrecute n fabrica. n cursul anului 1951, spre toamna, s-a initiat un curs de rotarie de catre conducerea fabricii, prin directorul ei, Mares. Dupa orele de lucru n schimb, cei care urmam aceasta scoala

ramneam si schimbul II n fabrica, asistnd la cursuri. Profesori i aveam pe maistrul Crisan si pe Dragomir, civili, si pe Nicolae Pitaru, detinut. Am urmat aceste cursuri, aceasta scoala, timp de 6 luni. Este drept ca la dosarul nostru este trecuta aceasta scoala si calificarea de rotar. ncepnd cu martisorul anului 1952, noi, cursantii scolii de rotarie, am intrat n fabrica drept muncitori calificati, meseriasi. Cu toate acestea, politicul mi purta smbetele. Cauta sa ma plaseze la muncile cele mai grele. n oala asta erau si Petru Hamat, si parintele Mitoiu. Maistrii civili ne mai strecurau cte ceva din cele vorbite la administratie mpotriva noastra. ntr-o zi, ofiterul politic i cere lui Mares sa ne dea pe mine si pe Mitoiu la cea mai grea munca din fabrica. Nu era de prima data cnd i cerea lucrul acesta. Nici nu ne cunostea bine Mares pe noi. Vine la noi la atelier, ntrebnd pe fiecare cum l cheama. Ajunge la mine si la Mitoiu. Ne ntreaba de nume si zice: A, voi sunteti Mitoiu si Berzescu? Bine, nu-i nimic. Voi sa fiti linistiti si sa lucrati pe mai departe aici. l ia mai la o parte pe Pitaru si-l ntreaba de noi doi. Era si Crisan acolo. Dupa discutia asta vine la noi Pitaru si ne spune despre cele discutate cu Mares. Noi, n timpul acesta, urmam cursurile de calificare. Deci, acum, cnd Mares ne cunostea, i spune politicului, care iarasi insista sa ne dea la o munca grea: Tovarase ofiter, oamenii acestia sunt la munca cea mai grea. Alt loc nu mai am, asta-i. Iata, lnga noi este tov. Crisan, care i are n primire. Ofiterul politic, nsa, de noi n-a uitat. Era ngerul nostru pazitor. Nu ne scapa din ochi. Vine si 23 August 1952.

PATRUZECI DE ORE N CAMERA DE TORTURA

Era vara anului 1952, o zi calduroasa de august. Vuietul de ciocane, zanganitul de tabla, scrtitul gaterului ce despica nemilos lemnul de brad, scrsnetul strungurilor de lemn, geamatul obezilor de la rotarie, izbite de baroase grele, nsoteau 24 de ore din 24 de ore viata cruda si nemiloasa a condamnatilor politici. n nchisoare, fabrica nu se oprea din lucru. Un furnicar de oameni desculti sau lipaind n galenti de lemn se misca febril, mnat de treburi prin ateliere. mbracati sumar, n echipamentul vargat al nchisorii, si ndreptau privirile spre cerul albastru, gndind la libertate. Petecul acela de cer, cu puritatea lui, ne ndemna la rezistenta. n lupta de zi cu zi, de acolo de sus primeam noi tarie si drzenie. Pe fetele noastre se citea suferinta si durere. Ne rugam Domnului ca din suferinta sa ne faca punte spre biruinta. n jurul prnzului, la atelierul de rotarie, unde lucram, si face aparitia un gardian si ntreaba: Cine-i Mitoiu Dumitru? Dar Berzescu Atanasie?

Asa, mbracati sumar, n pantaloni si camasa, ncaltati numai n galenti de lemn, ne cere sa-l urmam. Ne uitam nedumeriti unul la altul, nu mai ntelegeam nimic, nu facusem nimic rau. Dupa el, cu inima tremurnda, mergem la Celular. Acolo coborm pe scari n jos, la beci. Pe coridor, n fata noastra, se deschide o usa de fier. Cu satisfactia vizibila, gardianul ne mpinge nauntru si trnteste usa dupa noi. Ne trezim n bezna. Camera nu avea nici o fereastra si nici bec. Pe jos era apa pna la glezna. Nu eram singuri, mai se aflau si altii. Aerul era greu mirositor si umed, zapuseala ne strivea. Stateam rezemati de pereti, cu picioarele n apa. Noroc cu galentii, ne tineau de cald si ne protejau talpile picioarelor. Lipsa de aer se facea tot mai simtita. Parintele Mitoiu si cu mine, fiind lnga usa, ne vram nasul n crapatura acesteia, sorbind aer mai curat. Pe jos, lnga perete, am gasit bucati de caramida. Le-am pus una peste alta si ne asezaram cu rndul ca sa ne odihnim ct de putin. Toti eram nedumeriti. De ce ne-au adus aici? Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine si peste aceasta ncercare. Parintele Mitoiu se ruga pentru noi toti. Eram nouasprezece oameni. Cnd s-a deschis usa, la lumina becului de afara am vazut peretii celulei. Erau tencuiti cu ciment si stropiti cu pete mari de snge. Cine stie cti or fi murit n chinuri, izbiti cu capul de pereti. Moartea si lasase pictata fata pe zidul celulei, care nu era altceva dect o camera de tortura. n ntuneric, cu fetele brazdate de sudoare, cu gurile cascate dupa un pic de aer, ne rugam n tacere sa ne ajute Cel de Sus. Tot mai mult simteam lipsa de aer. Nu mai puteam respira si rezista. Un aer necacios de urina si de fecale se simtea tot mai puternic. De la o vreme, ncepusera sa ne chinuie setea si foamea, dar mai ales setea. Usa se deschidea si aparea cte un ofiter, ntrebndu-ne ce mai vrem. Ceream apa. Pe loc, ordona unui gardian sa aduca doua galeti cu apa. n fata noastra, la ordinul ofiterului, gardianul se apropia de usa, cu vadra n mna, ca sa putem bea. Cnd ne apropiam, arunca apa pe jos la picioarele noastre, njurndu-ne si ndemnndu-ne sa bem apa de pe jos. Fripti de sete, priveam cum apa era aruncata pe jos. Acolo unde pluteau fecalele. Satisfacuti, ofiterul si gardianul, cu un sadism extrem, zmbind, nchideau usa. Umiliti, cu capetele plecate, ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea tarie. Si ne-a dat. Am rezistat patruzeci de ore, fara apa, fara mncare, fara aer, fara lumina. Am crezut si am

biruit. Am nvatat un lucru. Daca ai credinta si te rogi cu toata caldura sufletului tau, vei birui. Dupa patruzeci de ore, n ziua de 24 august 1952, la orele 7 dimineata, a venit directorul nchisorii, capitanul Dorobantu, ne-a scos din camera, ne-a asezat pe un singur rnd, a trecut prin fata noastra, a fiecaruia, masurndu-ne de sus pna jos, si ne-a spus: Acum mergeti n fabrica si sa le spuneti detinutilor ce ati patit n ziua de 23 August! A fost o demonstratie de forta comunista mpotriva noastra. Ne uitam unul la altul zmbind. Am rezistat. Pielea s-a zbrcit pe picioare, soldurile si spatele erau ntepenite, ne durea capul, dar aveam puterea de a zmbi. Fiecare, n gnd, multumeam lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa iesim cu bine din aceasta ncercare. Tinerii de atunci suntem batrnii de azi. Nici nu mai stim cum am trecut prin viata. Radu Gyr a cntat suferintele noastre ca nimeni altul. ndemn tinerii de azi sa preia stafeta de la noi, pentru a duce pe mai departe lupta noastra mpotriva comunismului.

DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE

Asa se explica faptul ca politicul, din toata fabrica, demonstrativ, ne-a luat numai pe noi de la rotarie si nca 17 oameni din fabrica. Era un plan al lui de a ne purta smbetele. Dupa izolarea aceasta din beciul celularului, eu cu Mitoiu deveniseram foarte atenti la tot ceea ce se ntmpla n apropierea noastra. Se ncearca o actiune de reeducare, de care ne dam toti seama ca ia amploare. Nu stiau nsa de unde s-o apuce. La Pitesti esuase, la Gherla era n toi, iar la Aiud nu putea prinde teren. Pnza informatorilor se ntinsese peste tot n fabrica. Acum n toate sectiile se voia majorarea normelor. Oamenii politicului ajunsesera normatori. La rotarie era un student, banatean de origine, Petrica Iosif, o aratare parca, si nu om, cu ochelari, nalt si putin adus de spate, subtirel. Avea o voce cam ragusita, de betivan. n timpul acesta, n toamna anului 1952, sef de echipa era tot Mitoiu. n cadrul echipei, fiecare din noi trei, Mitoiu, Hamat si cu mine, n medie faceam cte 15 roti. Norma era de 8 roti. Faceam rezerve. Acest lucru ne ajuta la realizarea normei pe echipa. Faptul acesta, cu norma de 8 roti, nu prea le venea la ndemna normatorilor. Ei, cu tot dinadinsul, o voiau majorata. n secret, ei ne-au cronometrat, ascunsi fiind dupa stiva de roti. Cu toate acestea, nu puteau mari norma pna nu vor realiza o cronometrare pe fata, cu martori. Astfel, de repetate ori am fost cronometrati la facutul unei roate. Niciodata n-am facut-o n mai putin de 60 de minute. n schimb, roata asta cu glceava era facuta parca pentru expozitie, nici o greseala la executie. Nu stiu cum s-o fi ntmplat treaba, dar parca eram ntelesi noi trei, Mitoiu, Hamat si cu mine,

ca sa nu putem face roata n mai putin de 60 de minute. Oricta stradanie din partea normatorilor, de a urca norma, n-au reusit sa depaseasca numarul de 8 roti pe schimb. Petrica Iosif stia ca si eu, cu Hamat mpreuna, suntem banateni si-n particular ne-a cronometrat pe ascuns, dupa stiva de roti. Am realizat 15 roti n timp de 8 ore. De ce acum nu vrem sa facem acest lucru, sa recunoastem ca se poate mai mult. I-am raspuns, de data asta, ca tot el a gresit. Fiind ascuns dupa stiva de roti, n-a vazut bine ceasul, fiind ntuneric. Ori la lumina zilei, tot el fiind, nu s-au putut realiza mai multe roti. La acest raspuns nu se asteptase de la mine. Ct am mai ramas n fabrica, pna n mai 1953, cnd am fost internat n spital, tot la 8 roti a ramas pe schimb ca norma. Aducerile aminte despre rotarie si anul 1952 ma fac sa zabovesc mai mult si sa povestesc tot ce stiu. Poate ca, odata, cnd eu n-oi mai fi, marturiile mele vor prinde bine unui istoric, bun romn, la realizarea unei adevarate istorii a Golgotei noastre. O istorie a Aiudului, cetatea suferintelor, dar si a satanismului n anularea omului ca valoare spirituala. Cu toate pornirile de iad ale Aiudului, totusi a fost si o cetate a spiritualitatii neamului nostru, de-abia acum se va nscrie, cnd cercul luminos al cercetarilor istorice va insista asupra lui. Pot sa spun ca-n timp ce Apusul se ridica realiznd un maximum de civilizatie, un maximum de nivel de trai al omului, ajungnd poate pna la idolatrizarea insului, a omului ca entitate, ba se ajunsese chiar la un cult al omului, aici, sub cortina de fier, omul era ucis, anulat ca valoare morala. Aici, unde jertfele omului au ajuns de ordinul zecilor de milioane, s-a ajuns la o spiritualitate nalta, la o traire ntru Hristos pna la mucenicie si sfintenie. n Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus n celula. L-a cobort de pe Cruce si L-a adus alaturi de noi pe rogojina cu libarci, spre ndumnezeirea omului. Iisus n Celula poate fi considerat un imn al ndumnezeirii omului. Deosebirea ntre Vest si Est este mare. 1). n timpul cnd Vestul a ajuns la un grad mare de prosperitate, cnd omul ca entitate a fost idealizat, pierdea pe Hristos din sufletul lui. 2). Estul, cu statele din spatele cortinei de fier, cu cei din imperiul gulagului, satanic organizat, se ridica pe plan spiritual. Omul de aici l gasea pe Hristos. Se nalta. n concluzie. n timp ce Vestul aluneca n abisul necredintei, se ndeparta de Hristos, Estul se ridica n naltimile spiritului, traind ntru Hristos Iisus. Ne punem, pe buna dreptate, ntrebarea fireasca: Cine este cu adevarat n Europa, la vreme actuala? Cei care L-au pierdut pe Dumnezeu, facndu-si din om Dumnezeu? sau cei care, mucenicind L-au gasit pe Dumnezeu? Cei care, n celula, L-au avut pe Iisus lnga ei, culcat pe

rogojina cu libarci? Va veni vremea cnd Vestul va cersi intrarea n spiritualitatea noastra, a Europei spiritualizate, gasindu-l numai aici pe Dumnezeu, asa cum noi, azi, cersim cu caciula n mna intrarea n Europa necredintei, n lumea Mondialismului, a Ateismului, neglijnd sau chiar uitnd cu premeditare de fratii nostri din Basarabia, tinutul Hertei si Bucovina.

SALUPA
Tin sa amintesc si de acest episod destul de important n viata de rob al Aiudului. Securitatea a speculat pna la snge toate posibilitatile de creatie ale detinutilor politici. Desi Aiudul se afla la mare distanta de un fluviu navigabil, cum este Dunarea, sau de mare, cei de la interne au socotit sa construiasca o salupa pe Dunare. Cum specialisti aveau, de ce nu? l aveau pe Vasile Arama, maistru constructor de nave de la Constanta, si pe fiul sau, inginer specialist n constructii de nave. L-am cunoscut bine pe nea Vasile. Era un om cinstit si corect, cum de altfel era si fiul sau. n urma tratativelor duse cu cei de la Interne si cu Mares, directorul fabricii, Vasile Arama se prinde sa construiasca o salupa. Nea Vasile, ca mai batrn si cu experienta, si alege oamenii. Asa si face o echipa de lucru, formata din oameni foarte buni, unul si unul, corecti si cinstiti. Se apuca de lucru. Dupa o luna de zile, salupa prinde contur. Si asa, n curtea fabricii, pe partea atelierelor de fierarie, n cteva luni, salupa-i buna de dat la apa. Vopsita, asteapta sa-si ia zborul. ntr-o buna zi, este asezata pe un car, special amenajat, dupa care, cu multa pompa, o duc la gara. Cei din conducerea nchisorilor, de la Interne, vazndu-se cu o salupa data la apa, prinsesera gustul constructiilor navale. Asa se face ca mai comanda la nca o salupa. Spre toamna, si a doua salupa prinde contur. Dupa un timp, n toamna aceluiasi an, 1952, Vasile Arama si fiul sau au fost chemati la politic. Chemarile s-au repetat, fara nici un rezultat. La salupa se lucra de zor. ntr-o buna zi, nea Vasile Arama si fiul sau nu mai vin n fabrica la lucru. Disparusera. Unde? Nimeni nu stie. Lucrul de la salupa a fost ntrerupt. Nimeni nu se prindea sa duca lucrul mai departe. Au ncercat sa-i angajeze pe altii, dar n-au reusit. Printre cei care au fost solicitati s-a gasit si ing. Dumitru Crihana de la Timisoara. Cu toate amenintarile la adresa lui, n-a primit sub nici o forma sa lucreze mai departe la salupa. Crihana si dadea seama ca, la construirea salupei, conducerea se afla ntr-un impas. Era bun prieten cu Vasile Arama, n-a vrut sa-l umileasca. Se stie nsa ca dupa o luna de anchete ale politicului, nea Vasile si cu fiul sau dispar

din Aiud. Totusi, cu o mare ntrziere, a doua salupa a fost terminata.

ROTARIA PE FIR
Mitoiu si cu mine ne facuseram obiceiul ca, atunci cnd intram n fabrica, sa trecem mai nti pe la prietenii nostri de la alte ateliere. De fiecare data, nti treceam pe la nea Ghita Brahonschi. El lucra aproape de birourile fabricii. Ne primea cu multa bucurie. ntotdeauna avea cte ceva de spus. Ne ncuraja, facndu-ne sa ne simtim si noi mai tari si ncrezatori n destinul nostru. A fost unul din conducatorii miscarii de rezistenta din Banat, alaturi de Ion Constantin si Ilie Ghenadie. Ne trata ca pe fratii lui mai mici, ocrotindu-ne parca. De la Brahonschi mergeam la Sebastian Mocanu, pe care tineam neaparat sa-l vedem n fiecare zi. Eu cu Mitoiu aveam dreptul la tigari. Cumparam fiecare cte 700 de tigari. Din ele i duceam de fiecare data si lui Ianu Mocanu. Eu uitasem treaba asta, acum cnd trecusera attia ani. Ianu, nsa, n-a uitat. Drept semn al prieteniei, mi-a trimis cu dedicatie un exemplar din cartea lui Mntuirea. A ramas acelasi om cinstit, demn si corect. Un carturar de seama si un mare romn. De fiecare data l vedeam si pe Victor Tru. Cu el aveam multe de vorbit. Era n nchisoare din 1941, de pe vremea lui Antonescu. n drumul nostru spre atelier, ne mai ntlneam cu mai multi prieteni si cunoscuti. Printre ei era si Petconi Aurel, din Lugoj si el. Lucra la tinichigerie. Adesea, n vorba cu el, ne aduceam aminte de Lugojul nostru si de vremuri mai bune. Normatorii, care n acelasi timp erau si informatori, erau mereu n jurul nostru, la rotarie. ntr-una din zile, ne sunt repartizati patru oameni n echipa noastra. Sef de echipa era tot Mitoiu. Prin fabrica, prietenii si cunoscutii nostri i spuneau Popa Rotila. El se amuza, tinnd la stors. Era o fire extrem de prietenoasa si cu multa disponibilitate. Cu repartizarea celor patru oameni n echipa noastra, nu stiam ce sa facem. Cumva ngrijorati. Ne fusesera bagati pe gt, cu tot dinadinsul. Voiau sa sparga blocul nostru, unitatea noastra de la rotarie. Pitaru ne ajuta mult de tot. Nu iesea din cuvntul nostru, dar mai ales al lui Mitoiu. Trio Rotaria, cum ne spuneau cei din fabrica, Mitoiu, Hamat si cu mine, tinem un consiliu de familie. Ce facem cu ei? ne ntrebam noi. Ne uitam la ei, cei patru veniti erau destul de tineri si voinici. Fac eu o propunere, ca sa-i dam la batut bucse, la rotile venite de la atelier, gata pentru forja. S-a aprobat propunerea mea, picnd pe mine sa-i instruiesc n aceasta operatie. Era cea mai grea munca din rotarie.

Trebuia multa forta si rabdare. Zis si facut. Ma duc cu ei la locul unde se bateau bucsele. Acolo erau doua baroase mari si cu toate uneltele necesare acestei operatii. Le arat ce trebuie sa faca. Bucsa din fonta era cu doi milimetri mai mare n diametru dect gaura butucului. Ea trebuia batuta ca sa mearga fortat n butuc. Prin bataia ei si facea loc de intrare. S-au apucat oamenii mei de lucru. Se schimbau la baros, unul dupa altul, vlajganii mei. Broboanele de sudoare ncepeau sa curga pe fruntile lor. Bucsa blestemata, mai mult sarea n sus dect sa intre n butuc, care era din lemn de ulm, cltos. Cnd am batut noi bucsele, Pitaru ne-a aratat o smecherie, ca sa mearga mai repede, dar nu prea era corect. n cazul asta, faceam cu burghiul loc de intrare pna la doua treimi din butuc. Mai ramnea o treime, pe care bucsa trebuia sa o strapunga fortat. n felul acesta, noi reuseam sa facem norma, dincolo absurditatea normatorilor din fabrica. Erau prietenii lor si ai politicului. Tot schimbul, de-abia au reusit sa bata bucsele la doua roti. Norma era de 8 roti pentru ei patru. Ct au realizat, att le-am trecut pe situatia data de ing. Tonea. Hei..., azi asa, mine asa, treaba tot nu mergea. Spargatorii mei de norma nu faceau fata. De protestat, nu puteau protesta. Acesta-i lucru, altul nu-i pentru ei. Noi i urmaream, dar nu le ziceam nimic. Se framntau de nu-si gaseau locul. Transpirau, si nca ce mai transpirau, ca lucrul tot nu-l realizau asa cum trebuia. Lucrurile se desfasurau n favoarea noastra. Voiam, cu tot dinadinsul, sa scapam de ei. Si-am scapat. Dupa o saptamna de truda, oamenii mei n-au mai venit la lucru la rotarie. Vine Pitaru la noi rznd si-i spune lui Mitoiu: Parinte Mitoiu, ce-ati facut cu oamenii aia de la bucse, ca nu mai vreau sa vina la rotarie? Mai Nicolae, mai, ce sa facem cu ei? Nu-s buni de nimic. Nu fac treaba. Lasa-i sa se duca. Astia numai ne-au ncurcat. Mai parinte, da frumos ati scapat de ei. Ati facut o treaba buna. De aci ncolo, la bucse au ramas tot cei ce au fost nainte, care stiau cum sa lucreze. Aveam niste oameni din Vrancea n aceasta echipa. Erau de-ai Vrncioaiei, toti unul si unul. Cnd eram n schimbul de dimineata I, venea la noi mereu, la Petrica Hamat si la mine, n repausul de prnz, Vasile Valusescu, fost ofiter de meserie, care a luptat n grupul lui Spiru Blanaru. Ne mprietenisem bine de tot cu el. Tot n acest timp, n fiecare zi ma ntlneam cu Iosif Ripan, de care ma lega o sincera prietenie si o dragoste de frate. Deseori, vorbeam de Lugojul nostru, de muntii prin care am umblat ca frati de cruce. n Aiud s-a bucurat de mult respect. La rotarie viata pulsa si prietenia se nchega tot mai mult. Cu ct normatorii ne presau, cu att noi strngeam rndurile. Eram ca o cetate, ca o reduta greu de cucerit. Asa eram cnd ne

pregateam sa nfruntam nc-o iarna, cea din 1952-53, tot n baraca, unde pe-o parte ne frigeam, iar pe alta nghetam. Iata-ne n luna decembrie, apropiindu-ne de Nasterea Domnului. ncepuseram sa uitam de cte ori am petrecut n nchisoare Sfntul Craciun. De unul singur mi aduc aminte mai bine. Acela a fost anul 1952.

CRACIUNUL ANULUI 1952

A venit si-n Aiud Craciunul (articol publicat n saptamnalul Lugojul nr. 19 din 18-25 Decembrie 1991) Iisus se naste si-n spatele zidurilor reci si groase, n spatele gratiilor si usilor ferecate. n ajun de Craciun lucram n fabrica. Asteptam cu nfrigurare scurgerea timpului, ca sa mergem n Celular. Ne pregateam cu totii de colindul ce avea sa fie n noaptea de Ajun. l asteptam cu neastmpar de copii. Asa cum se ntmpla n toate nchisorile din tara, si-n Aiud se iau toate masurile de paza si de aplicare a unui tratament aspru asupra detinutilor. n toate zilele marilor sarbatori crestine sau n zilele sarbatorilor comuniste, ne aplicau un regim de teroare, cu perchezitii, suspendarea plimbarilor, mncare slaba si paza dubla, att n cordonul de paza al nchisorii, ct si pe coridoarele Celularului. si faceau loc din plin njuraturile, bataile, ba chiar mai mult, punerea n lanturi sau izolarea n camera de tortura a celor mai periculosi detinuti. Ofiterul politic avea un cuvnt greu de spus n alegerea celor care urmau sa fie izolati. Cu ct era nsa prigoana mai mare, cu att noi ne naltam mai sus n spiritualitate si rezistam mai mult. Cum am iesit din fabrica, ne ndreptaram cu mai mult ndemn spre celulele noastre cele de toate zilele. Ne pregateam de sarbatoare, de parca am fi fost liberi sa mergem cu colindul. ntelesi fiind cu totii, ca dupa ora nchiderii (21), prin alfabetul morse, ne dam de stire unii la altii, n toate cele peste 300 de celule, ca putem ncepe colindul. nchiderea s-a facut, usile s-au ferecat. n sfrsit, semnalul de colinde s-a dat. Noi, toti cei din celula, patru la numar, cu expresia fetei din copilarie, cu inima zvcnind n piept, cu minile nfipte n zabrele, cu ochii aprinsi, scnteind n noapte, ncepem colindul O, ce veste minunata, continund apoi pe aceeasi melodie, A venit si-aici Craciunul, versuri de Radu Gyr. Colind sfnt, din stramosi mostenit, vestind si preamarind pe Noul Nascut, n scutece nfasat, Pruncul Sfnt Hristos Iisus. Colindul, la nceput abia auzit, apoi din ce n ce mai tare, parca venea de peste veacuri, din glasurile stramosilor nostri, laudnd si preamarind pe Cel prea nalt si Sfnt. Era un cer senin, cu infinitul numar de stele. Cu ochii pironiti n ele, extaziati, cntam colindul de care vuia tot vazduhul. Gardienii bateau disperati n usi cu pumnii, sa ncetam. Dupa ora nchiderii, regulamentul nu mai permitea deschiderea usilor, dect n prezenta ofiterului de

serviciu. Ori, fiind peste 300 de celule, practic ofiterul nu putea face nimic. n noaptea aceea nu s-a deschis o usa. Populatia civila s-a adunat n jurul nchisorii. Ascultau uimiti colindul, ca la sfrsit sa cnte si ei cu noi. n aceste momente de naltare spirituala si de traire adnca a fiintei noastre, de undeva, dintr-o celula, Radu Gyr sigur colinda si el cu noi. La fel, nfipt cu minile n zabrele, traia din farmecul colindului. Era creatia lui. El ne spunea ca nu mai este al lui, ci al neamului nostru romnesc. A cunoscut n aceste clipe cele mai coplesitoare sentimente de multumire si de omagiu adus celui mai mare poet care a cntat durerile celor din nchisoare. Este poetul patimirii noastre, a neamului romnesc. Nu cred ca a fost vreun scriitor care sa cunoasca o mai mare satisfactie si multumire sufleteasca si un adnc respect pentru opera lui, ca Radu Gyr. Am avut fericirea sa stau cu el mult timp. Simt si azi cum, strngndu-ma la pieptul lui, cu caldura sufleteasca de parinte, ma coplesea, ma fascina. El era patriarhul nostru si comandantul nostru, al Aiudului ntreg. Din gura lui am cules laude si ndemn la rezistenta. l pastrez n minte si-n suflet pna la moarte. n noaptea aceasta de Craciun, cu ochii nfipti n stele, colindnd, vedeam aievea chipul sfnt al mamei, cu obrazul siroit de lacrimi, al tatalui albit si mbatrnit de vreme, al sotiei cu fata brazdata de durere, strn-gndu-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni, al bunicilor albiti si ei de timp, al fratilor si surorilor, al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. n aceste marete clipe, noi, cei din spatele usilor ferecate, prin colindul nostru din marginire, faceam saltul n nemarginire, n dumnezeire. Eram extaziati. Am simtit si trait adnc aceste momente sublime. n acele clipe, puteau sa se deschida usile toate, gardienii sa ne ucida, ca noua nu ne mai era frica de nimic. Eram n Dumnezeu si Dumnezeu n noi. Tin sa mentionez ca mpreuna cu noi n celula, era si un ungur, Polgar Stefan si un evreu, Tauber Carol. Cu noi mpreuna au trait acele clipe fericite de Sfntul Craciun. Eram oameni cu totii n fata lui Dumnezeu, egali n drepturi si-n obligatii, cu multa disponibilitate unii fata de altii, nu precum cei din parlamentul tarii noastre, de azi. Pacea si dragostea ne-au fost chezasie. Toti aveam impresia, n noaptea aceea, ca cetatea infernului, Aiudul, zbura n naltul cerului, ca un castel fermecat, de o energie nestiuta luminat. Parca-l purtau ngerii si nu diavolii. A doua zi, noi, cei fericiti n timpul colindului, ne-am luat plata. Conducerea ne-a platit politele. A nceput ancheta. i voiau pe cei care au organizat colindul. N-au gasit nimic. Neau

suspendat plimbarile. Mncarea s-a nrautatit simtitor, iar noaptea, perchezitiile si njuraturile si facusera loc. Se dezlantuise un regim de teroare. nduram n tacere. Traim nca acele clipe fericite din miez de noapte, de Sfntul Craciun. n fabrica, de ziua Craciunului nu s-a lucrat aproape nimic. Maistrii civili ne respectau si nu ne faceau zile grele. Simteau si ei, ca si noi, ca traiau mpreuna cu noi maretia Nasterii Domnului. Clopotele Aiudului, prin dangatul lor, acordate ntr-o armonie cereasca, asa cum nu sunt multe azi n lume, ne mngiau surghiunul. Realizau simfonia clopotelor din stele. Cu ele se ncheie maretia sarbatorilor Sfntului Craciun din Aiud. * n baraca noastra, unde noi, rotarii, lucrnd de zor la realizarea rotilor, n timp de iarna, pe de o parte ne frigeam, asa cum am mai spus, iar pe cealalta, nghetam, am ajuns, cumva, sa iesim si din iarna asta grea. Cum a trecut peste capul nostru, numai noi stim. Prin aprilie 1953, n plina primavara, boala da peste mine. ncep sa fac febra si sa tusesc. Noapte de noapte, transpir tot mai tare. Pofta de mncare nu mai aveam. Se uita Petrica Hamat la mine si-i parea rau ca-s bolnav. La fel si parintele Mitoiu. Eram ca fratii ntre noi. Dintre noi, cel mai mare era Mitoiu. Era nascut n 1916. Se realizase Trio-Rotaria, condusa de Popa-Rotila. Asa ne ramasese numele n tot Aiudul. n repausul de masa, de la prnz, cnd ne mai duceam pe la unii sau altii, strigau dupa Mitoiu: Mai Popa Rotila, mai, unde te mai duci? Cu alta ocazie, cnd ne vedeau pe toti trei mpreuna, si spuneau unii altora: Uite-i, ma, ca a plecat Trio-Rotaria prin fabrica! Ceea ce pot sa va mai spun despre aceasta unitate a noastra este faptul ca se baza pe dragostea frateasca dintre noi si pe hotarre n fata dusmanului, a primejdiei. n mai 1953, drumurile noastre se despart. Eu apuc drumul spitalului, unde aveam sa stau patru ani si cteva luni, pna n 27 noiembrie 1957, cnd ma eliberez din Aiud pe baza conditionalului de munca. Sa ne ntoarcem pentru o clipa la anul 1952, n fabrica. n aceasta vara, a acestui an, cnd lucram n schimbul III, ntr-o buna noapte, pe la orele 23, sunt adusi de la Zarca mai multi detinuti n fabrica, pentru o corvoada, si anume sa faca curat, ct se poate, n curtea fabricii. Se adunase mult rumegus de la gater, mult talas de la strunguri n lemn. Acesta trebuia scos din fabrica. Totul se ncarca n carute, la care mpingeau oamenii. Dupa miezul noptii, pe la orele 1, ies din baraca, pentru putin timp, n curte. Nu departe de unde am iesit era grupul de oameni de la Zarca. ncarcau rumegusul n carute si-l scoteau afara din fabrica. Ma apropii mai mult un pic de ei, dar nu prea tare, ca erau paziti de multi gardieni. Cu mine erau mai multi curiosi. Unul de lnga mine-mi spune:

 Uite, ala cu fruntea lata este Nicolae Petrascu. M-am uitat bine si l-am vazut. Era mbracat n haine vargate. Si acum i pastrez imaginea vie n sufletul meu a acestui om cu figura de dac, cu fata brazdata de gnduri si dureri, ntro lupta fara egal. Pe ceilalti nu mi-i mai amintesc cum aratau si cine erau.

DIN FRAMNTATUL AIUD. SPITALUL I. MAI APROAPE DE RADU GYR.

Aiudul anului 1953, prin luna mai, ma arunca pe un pat al spitalului. Lucrul din fabrica, n trei schimburi, n conditii precare, ma sleieste de puteri. Munceam la rotarie. Munca aceasta era din cele mai grele. Nu mai puteam face fata lucrului. Febra era destul de mare si pofta de mncare mi se taiase de tot. Asa am ajuns sa fiu internat n spitalul din Aiud. Ajuns acolo, dupa examenul medical si controlul la raze, se constata ca am un infiltrat TBC la plamnul stng. Aveam, deci, tuberculoza pulmonara. Uluit, m-am retras n mine pna la mutenie. Ce eram eu mai mic de statura, acum ajunsesem si mai mic si prapadit. Doamne, mi-am zis, dar cte trebuie sa mai fie pe capul meu? Nu-mi venea sa cred. Si totusi, lucrurile asa stateau. Pe patul de spital, zacnd, nu primeam aproape nimic din cele ale tratamentului, doar cte 3 aspirine si ceai nendulcit. De mncare, nici nu mai puteam vorbi, ca pofta nu aveam deloc. Era mai slaba ca-n fabrica. Salonul unde eram internat era plin de bolnavi. Cnd ma uitam la ei, Doamne, ce rau aratau, slabi si galbeni la fata ca turta de ceara! Oare, mai apuca-voi sa ies eu de aici? ma ntrebam n deznadejdea mea. Tuseam care mai de care mai tare. Parca concerta moartea n salonul acela. Cu spaima n suflet, m-am trezit de-abia pronuntnd cuvintele: Scoate-ma, Doamne, din iadul acesta! Dupa cteva zile m-am mai paciuit un pic. ncepusem sa ma regasesc. Speranta n Dumnezeu mi dadea noi puteri. Ma rugam mereu, si-n neputinta mea, nadajduiam n mai bine. n curtea spitalului era locul de plimbare. Ne scoteau n zilele senine mai mult timp la aer curat. De obicei ne plimbam. S-a scurs o luna de zile destul de repede. Febra ncepuse sa mai cedeze. Paream mai linistit. Pofta de mncare nsa nu mi-a revenit. Mncam n sila. Arpacasul acela, Doamne, mi statea n gt. Era un canon pe capul meu pna ce terminam gamela. Alta data n-o mai terminam. La nceput de iunie 1953, febra a mai scazut pna n jur de 37,4. ntr-o dimineata ma anunta sa-mi fac bagajul. mi iau bocceaua cu mine si-l urmez pe sanitarul spitalului n grad de plutonier. Ajunsi la sectia a II-a, seful sectiei , un gardian, ma ia n primire si ma vra ntr-o camera. Aici erau priciuri cu etaj. Ajung si eu la un loc pe prici, sub geam. Cu multa bagare de seama ma instalez la locul meu. Schimbnd locul si oamenii de la spital, aici parca eram picat

din luna. Din nou aceeasi stare de spirit, dezolanta. Tacut, cu ochii holbati, priveam n jurul meu descumpanit. Nici n ruptul capului nu ma puteam mpaca cu gndul ca sunt bolnav de tuberculoza pulmonara. Nu cunosteam pe nimeni din camera. Pe rnd, veneau la mine ca sa ne cunoastem. Raspundeam la ntrebarile lor, spunndu-le ca vin din fabrica, trecnd si prin spital. Ei stiau ca asta-i drumul fiecarui bolnav, din Celular sau din fabrica. Dupa un timp intra n camera un detinut de statura mijlocie, cu un halat alb. Vine la mine si-mi spune sa fiu linistit. Sa nu ma sperii, ca totul se va termina cu bine. Ma vedea timorat. Era doctorul Constantin Uta, condamnat din 1941 de catre Antonescu. Era medicul sectiei a IIa. Avea multa disponibilitate sufleteasca. Din sufletul lui radia dragostea ntru Hristos pentru om, desi aparentele l defineau mult mai sever. Era blnd, blnd de tot si cu o inima unde ncapea toata lumea. Asa era Uta. l stapnea o fire dispusa la dialog, avea vocea de tenor, mbietoare. Ma pune la curent cu felul de cum trebuie sa ma port si ce trebuie sa fac pentru ca sa nu avem de-a face cu paza, cu gardienii. Aici, n sectia aceasta, atmosfera era mai blnda. Aveam sami dau seama mai trziu ca doctorul Uta conducea sectia. De doisprezece ani, ct avea de Aiud, gardienii l cunosteau bine de tot. La el erau toate fisele medicale ale sectiei. Ne cunostea pe toti dupa aceste fise. Medicul sef al Aiudului era doctorul Ranca, un om n vrsta si destul de blnd n aparenta. Venea destul de rar n sectie. Pe la ora unu sosea masa de prnz. Aici am luat n primire o gamela si o lingura. Cu mncarea n fata, trebuia sa fac ceva. Pofta nu aveam deloc. mi primesc portia de mncare, arpacas gros si o bucata de pine. Pe marginea priciului, cu gamela aburinda pe genunchi si cu lingura n mna, priveam pierdut biata gamela. Ma umpluse greata si parca-mi venea sa o iau la fuga. Doctorul Uta ma urmarea cu atentie. Era obisnuit cu comportarile noastre. Vine la mine si cu blndete mi spune: Mai Berzescule, asculta-ma ce-ti spun. Eu stiu ca ti-e greata si nu poti mnca. Asta-i boala. Tu trebuie sa stii un lucru. Ai obligatia morala fata de tine si cu toata vointa ta trebuie sa mannci tot ce primesti, daca vrei sa mai ajungi la ai tai acasa. Sa stii un lucru, comunistii asta si vor, sa nu mannci si sa mori. Vrei sa le faci voia? Sa ngenunchezi n fata lor? Esti obligat sa

lupti, ca de aceea ai ajuns aici. Te-ai angajat n lupta. Acum lupta, nu te lasa sa dai napoi. Aici n nchisoare nu avem alt tratament mpotriva bolii, dect credinta n Dumnezeu si vointa de a lupta. Si vom razbi. Eu te oblig sa mannci tot, chiar daca broboane de sudoare curg de pe fruntea ta. Eu te ajut, dar ajuta-ma si tu pe mine. Buimac parca, ncepusem sa ma trezesc la realitate. Pna acum, n fata lui Uta, nu intuisem att de bine, ca eram ntr-adevar pe baricada. Trs-grapis, trebuia sa luptam. Speriat la nceput, nfuriat dupa aceea de realitatea destul de sumbra, m-apuc sa mannc din gamela. Doamne, ce greu era! Cu fiecare lingura dusa la gura, se ridica un nod n gt, de-mi venea sa dau afara totul. Broboane de sudoare curgeau pe frunte, ochii nlacrimati, nfuriat, nghiteam n sila fiecare dumicat. Ma luptam cu boala, dar si cu cei care-mi vroiau moartea. mi venea sa plng. n sfrsit, am terminat totul din gamela. Nu stiam ca Uta ma pndeste. Vine la mine si zmbind mi spune: Ai terminat? Ma bucur ca ai nteles. Esti ud tot pe frunte si camasa. Sa te schimbi! Daca vei face tot asa, tu vei ajunge cu certitudine acasa. N-am sa-l uit pe doctorul Uta toata viata mea. M-a ajutat sa birui si sa traiesc. Dupa ce luam masa de prnz, linistea punea din nou stapnire pe sectie. n programul de dupa masa avea loc si plimbarea. Se deschideau usile camerei si ieseau n voie, fiecare, la plimbare. Ma iau si eu dupa ei. Ajung n curte, unde ma opresc. Eram n dreptul usii, la iesirea n curte, spre WC-ul sectiei. Aratam speriat si destul de timid. n mijlocul curtii era WC-ul, prevazut cu mai multe cabine. Deodata vad ca se apropie de mine un om mai nalt, putin adus de spate, cu ochelari pe un nas destul de mare, pe cap cu o boneta vargata si camasa cu mneci scurte. Zmbind, ntinde mna dreapta spre mine, ma ia dupa cap si-mi spune: Hai, colega, cu mine la plimbare. Nu te speria, totul va fi bine. Si eu am fost asa la nceputul bolii. Ma strnse la pieptul lui si plecaram la plimbare. Eu ma pierdusem de tot. mergnd n dreapta lui, ncepuse sa-mi vorbeasca. Ma ncuraja sfatuindu-ma sa fiu mai senin si sa iau lucrurile asa cum sunt ele, bune si rele. Sa nu uiti ca noi trebuie sa credem cu tarie ca vom iesi afara. Sa-l avem pe Dumnezeu n noi tot timpul. Strns la pieptul lui, i simteam caldura corpului. Eram coplesit. O bucurie nencercata pusese stapnire pe mine. mi simtea timiditatea si se straduia sa ma linisteasca. Uitasem de boala. Acum, parca eram n al noualea cer. Ca un copil traiam sentimentul bucuriei. Ajunsesem la pieptul lui Radu Gyr. Parca si acum i simt bratul drept petrecut dupa capul meu. n plimbarea noastra, mi prezenta o multime de colegi de suferinta, ca: pe Relu Stratan, la care tinea foarte mult, pe Alexandru Virgil Ioanid, pe Gheorghe Dutchievici, Traian Petrescu si multi altii,

pe care eu nu-i mai stiu. Asa au trecut zilele la rnd, cnd, la nceputul fiecarei plimbari, ma lua dupa cap si ne plimbam roata n jurul WC-ului. Mi se dezlegase si mie limba. Asa l-am ntrebat odata: Domnule professor, D-voastra tot mi spuneti colega, dar eu am fost un biet si amart de professor ncepator, iar D-voastra poet si professor universitar. Sunt att de mic si prapadit. Nu te necaji, ca si eu am fost odata tot asa un biet professor. D-ta esti aici alaturi de mine n blestematul acesta de Aiud. Esti egal cu mine. Asta s-o retii si nimic mai mult. Dupa aceasta lamurire, duhurile noastre parca s-au unit. Doamne, ce bine ma simteam! Paseam n rnd cu Radu Gyr, desi el era att de mare, iar eu att de mic. Astazi, cnd scriu aceste rnduri, ma ntorc cu gndul si sufletul la anii de zbucium ai lui Radu Gyr 1961-1962 cnd colonelul Craciun, comandantul Aiudului, i smulge declaratia de retractare a tot ce-a scris. Acel zvcnet de sfintenie al lui n pornirile de iad ale Aiudului nu l-a facut n fata noastra, a celor care acum mai traim, mai mic. Nu. El este pentru noi si neamul nostru tot uriasul de la Aiud. Reeducarea nu l-a putut desfiinta. El a ramas tot Radu Gyr al neamului romnesc, poetul patimirii noastre. ntr-o zi, plimbndu-ne tot asa, l ntreb: D-le professor, cum compuneti poeziile, asa fara hrtie si creion? Pai, uite cum! Stau n pat pe spate si ma uit n plafon. Fiind alb, mi-l nchipui hrtia mea. Acolo, n fata ochilor, scriu versurile asa cum vin ele din inspiratie. Si asa, strofa cu strofa, pna termin poezia. Cnd ies afara, la plimbare, l iau pe unul dintre voi si-i spun poezia facuta n camera. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan. El este biblioteca mea. El stie toate poeziile mele de aici. Mai sunt si altii care le nvata, cum este Gili Ioanid. Daca se ntmpla sa moara unul, sa ramna altul care sa le scoata afara. Dupa cteva zile vine la mine doctorul Uta si-mi spune sa-mi iau bagajul si sa vin cu el. mi iau bocceaua si-l urmez. Ma baga ntr-o camera cu alti bolnavi. Putin ncurcat, mi iau patul meu n primire si tac din gura. Fac cunostinta cu toti colegii de camera. Locul meu de dormit era pe peretele din stnga cum intrai n camera, tocmai sub geam, pe prici. Din prima zi ma ia n primire Traian Comanescu, nepotul maiorului Comanescu, care fusese mult timp aproape de Capitan. Si-mi povestea, si-mi povestea Traian Comanescu al meu despre toate si de toate. Nu mai avea parca timp nici sa respire. Norocul meu ca din pozitia seznd turceste pe prici rezistam. Stnd el la picioarele patului, se simtea foarte bine

povestind. Mie mi se parea ca totul merge bine n camera noastra. Lucrurile se desfasurau normal, credeam eu. Observ pe fetele colegilor un zmbet, la unii poate chiar ironic, la altii de multumire. n camera era nsa multa liniste. Traian al meu era, de cum se scula si pna la plimbare, la mine pe pat cu sacul de povesti. Vrnd-nevrnd, l ascultam. Am uitat sa va spun ca, atunci cnd Uta m-a mutat din camera mea, care era lnga Radu Gyr, nu prea mi-a picat bine, dar nu puteam face altceva. Si asa, zi de zi, Traian era tot la mine n vizita pna cnd suna stingerea. Eu aveam darul de la Dumnezeu sa pot nghiti multe, vrute si nevrute. Nu repezeam omul cu usurinta. Se apropiase mult de mine, Traian al meu. n camera, ce sa spun, era o liniste cum nu mai fusese acolo niciodata. Toti si dadeau seama de acest lucru, numai eu nu stiam nimic. Dupa o saptamna, cnd iesim la plimbare, vine la mine Radu Gyr si ma ia iar dupa cap si pornim la plimbare. Asculta, Berzescule, acum pot sa-ti spun ca eu te-am mutat n camera cu Comanescu. Stii de ce? Am intuit ca esti omul care va aduce linistea n camera aceasta. Si am avut dreptate. S-a realizat o liniste desavrsita. Asta numai tu ai facut-o. Si-ai facut-o foarte bine. Am ncercat sa-i spun ca eu nu am contribuit cu nimic, dect ca l ascultam tot timpul pe Traian Comanescu. Dar asta-i cel mai important lucru. L-ai neutralizat pe Comanescu. Pna aici, n fiecare zi era scandal facut de Traian. Sa nu fi suparat pe Uta ca te-a mutat. A fost ordinul meu. Cred ca m-ai nteles. Am nteles, D-le professor si sunt multumit ca am reusit sa fac si eu un lucru bun. Radu Gyr, bucuros ca lucrurile au iesit bine, m-a luat la plimbare prin curte si-mi povesteste o ntmplare hazlie a lui, petrecuta tot n Aiud. Eram la celular, la etajul III, ntr-o camera pe partea dinspre sectia asta a noastra, cu generalul D-tru Popescu, fost ministru de interne n timpul lui Antonescu. Toata ziua stateam pe prici si mai povesteam. Amndoi stiam multe din viata noastra. Era vara si destul de cald. Geamul l tineam deschis pentru aer curat. De aici auzeam toate trenurile care treceau ntr-o directie sau alta. n fiecare dupa-masa, n jurul orei patru, credeam noi, se auzea un tren care pleca din gara cu un fluierat lung, lung de tot si ntrerupt din cnd n cnd. Dupa acest fluierat, d-l general se ducea la tineta si urina. Si asa n fiecare zi. Dupa mult timp, nu stiu nici eu ct o fi trecut, nu mai auzim acest fluierat. Iritat si scncind, d-l general se plimba nervos prin celula. Se vedea ca este nelinistit si chiar nervos. l ntreb de ce este suparat.

 D-le Radu Gyr, sunt necajit ca nu mai aud trecnd trenul acela care fluiera lung de tot. Atunci ma duceam si eu la tineta. M-am nvatat asa si nu mai pot urina daca nu mai aud fluieratul trenului. Nu-i nimic, d-le general, fac eu ca trenul si o sa fie bine. Si ncep eu atunci sa fac asa ca trenul: puf, puf, u-u-u-u-u-u-u-u-... n timpul acesta, generalul mergea la tineta. De aci ncolo totul decurse bine. Asa ca, vezi, dragul meu, ca si eu am avut parte de unul ca Traian Comanescu. Acum cnd scriu cele petrecute cu multi ani n urma, parca le traiesc mai intens. Ma consuma si ard n mine mai mult. Pas cu pas, retraiesc viata de atunci, cea ferecata n lanturi. Imaginea lui Radu Gyr si acum este vie n fata ochilor. Coplesit, retraiesc acele clipe fericite. I-am simtit din plin caldura sufletului sau, bun si drept. Pna la urma m-am acomodat cu viata din sectie. Timpul trecea si lucrurile au nceput sa se schimbe. Spre sfrsit de august si nceput de septembrie, n Aiud se schimba conducerea. Procesul de schimbare a luat o cale lunga si lenta. Capitanul Dorobantu, fostul comandat al Aiudului, da n primire colonelului Stefan Coller conducerea nchisorii. Au fost necesare mai bine de trei luni de predare. A nceput sa se strnga surubul. Gardienii si-au schimbat atitudinea. Devin mai duri dect au fost. Dintre noi, primul care pleaca este Radu Gyr. Dupa el, doctorul Uta. Aveam sa-mi mai aduc aminte de el de multe ori n viata. Mi-a ramas n minte cum mi-a tratat ochii. Aparuse la amndoi ochii o albeata. Cnd ma vede, mi spune: Ma, tu trebuie sa faci un tratament la ochi, ca altfel vei orbi. Te tratez eu. Zis si facut. A si nceput cu praf fin de zahar, suflat n ochi printr-o plnie de hrtie. n fiecare zi facea operatia aceasta. Ma usturau ochii de nu mai stiam ce sa fac. Alaturi de mine mai era si parintele Bumbac de la Constanta, tot cu tratamentul pentru ochi. Pna la urma, ochii mi s-au limpezit, scapnd de orbire. Lui, doctorului Uta, i datorez lumina ochilor. Sita lui Coller ncepuse sa cearna si-n rndul nostru, al celor ramasi la T.B.C., sectia a II-a. Ne nghesuie pe mai multi ntr-o camera, reducndu-se numarul lor. n locul doctorului Uta este adus doctorul Gheorghiu professor universitar la Iasi. Cu el vine si fiul lui, Mihai, student la medicina la Iasi. Primul lucru pe care l-am pierdut a fost plimbarea pe timp ndelungat. Aveam acum numai cte o ora. ncet, ncet, Coller se facea tot mai simtit. Craciunul l petrecem sub domnia lui. Doctorul Ranca este schimbat cu un alt doctor mai tnar, Bogateanu, cu grad de maior. A nceput sa bata asupra Aiudului vntul bejeniei, al prevestirii de furtuna. Paza devenise destul de irascibila. Izolarile erau mereu tixite cu detinuti din vini imaginare. Speriati si noi ca jivinele din padure, cnd codrul freamata a furtuna, ziceam: Ce-o mai fi, Doamne, cu noi?

Ce mai vine pe capul nostru? Ce mai vreau de la noi? Peste doi ani, n 1955, vara, aveam sa mai aud de Radu Gyr, ca se internase n salonul 5 al spitalului. Eu eram n salonul 10, salonul mortii, tintuit la pat. Radu Gyr era ntr-o stare grava de boala. De sus i-am trimis o pijama pentru dormit. Nu avea nici haine. Ca un sfnt rabda si se ruga lui Dumnezeu sa-l ajute. O data cu toamna anului 1953, asupra Aiudului se abate furtuna. Coller preia conducerea nchisorii. De acum pentru Aiud ncepe CALVARUL.

SPITALUL (II). O SCHIMBARE DE CONDUCERE

Luni de zile i-au trebuit lui Stefan Coller sa preia conducerea. Se pregatea pna n cele mai mici amanunte la dezlantuirea unei noi torturi. Din toata tara, canal, mina si alte colonii de munca, legionarii erau adusi la Aiud. Locul de unde, n 1961, avea sa se declanseze o noua reeducare, ca de altfel si la Periprava, tot n 1961, avea sa se pregateasca si sa se ncerce o reeducare gen Aiud. Este bine stiut ca Aiudul si Periprava erau cele doua locuri unde se depuneau legionarii. n mod special numai pentru ei era pregatita reeducarea care avea sa se ncerce n 1961. De buna seama ca legionarii constituiau un real pericol pentru comunism. Sa ne ntoarcem la Aiudul anului 1953, toamna. Pe sectia a II-a, care nainte era toata a bolnavilor T.B.C., acum, n octombrie, bolnavii erau nghesuiti numai pe aripa de catre morga. n nvalmaseala de reorganizare a nchisorii, era o oarecare libertate pe sectie. Ziua ne ntlneam cu cei veniti de la canal, care erau cazati n camerele de pe aripa lunga a sectiei. Asa m-am ntlnit cu o multime de prieteni si cunoscuti, ca prof. Ioan Iliescu, nasul meu, Romulus Copaceanu medic , Ianas Fenes nv. si prof. Nicu Boscaiu, n prezent academician. M-am bucurat mult de tot de aceasta ntlnire. Nu-i mai vazusem din 1948, din libertate. Na tinut mult aceasta vnzoleala de reorganizare sistem Coller , c-au si pus biciul pe noi, realiznd planul satanic de reprimare. La sectie, acum, se nchid usile cu zavorul, cnd n mod obisnuit le aveam toata ziua deschise, fiind liberi prin curte. Ce-o mai urma acum? ma ntrebam. Prin curte se nstapnise tot mai mult pustiul. Izolarile deveneau tot mai nencapatoare. Frigul din noiembrie se simtea tot mai mult. Desi eram bolnavi, nu se mai respecta programul prevazut de regulamentul nchisorii. Mncarea, pe timp de trecea, era tot mai slaba. Doctorul Gheorghiu, ct putea, ne ajuta. Se urmarea sa fie schimbat. Prin ianuarie 1954, iarna se asternuse de-a binelea n Aiud, cu zapada mare. Se anunta sa fie una foarte grea. Dupa cele auzite de noi, ca vesti dinafara, aveau sa moara multi oameni liberi, sufocati de nametii mari de zapada, n toata tara.

Nu trece mult si doctorul Gheorghiu este schimbat cu un alt doctor si anume Cureleanu. Parea ca de data asta si-au gasit omul si doctorul. Era pe masura lor, un om mic de statura, butucanos, blond la nfatisare si negru la suflet naravit. Aveam sa-l cunosc bine pe pielea mea. Era omul politicului. Dupa cte am auzit, Gheorghiu a ajuns la Zarca, ca de altfel toti cei curati la suflet si cinstiti. Ma ntelegeam bine cu Mihai, fiul sau. Nu stiu daca mai traieste, dar a fost un om bun si cinstit, ca si tatal sau, prof. Gheorghiu. O data cu venirea lui Coller se primenise toata lumea, alt politic, alti gardieni, alti detinuti pe sala, care serveau si ciripeau, alt medic pentru noi. Cu un cuvnt, se primenise totul, totul. Cnd ieseam la barbierit, pe sala, deschidea usa la doua camere deodata. Asa ne mai ntlneam unii cu altii, schimbnd cte o vorba. Cu ocazia asta l-am ntlnit pe Cornel Costescu, un avocat din Teregova, taranist. Ne-am mbratisat si ne-am sarutat bucurndu-ne mult de tot. Era si el bolnav de T.B.C. Printre altele-mi spune: Mai Tase, sa stii ca pe sala la noi a ajuns om de serviciu si Ion Stoichescu al lui Cica. Sa te pazesti de el ca-i omul politicului. El se face ca nu ma vede. Tu sa ai grija! Bine ca mi-ai spus, Cornele, ca si eu l-am vazut pe sala facnd serviciu. Sa traiesti si-ti multumesc ca mi-ai spus. Doamne, mi-am spus, si aici si-a vrt coada? Ion al meu, din grupul lui Spiru Blanaru, a ajuns coada de topor, informator ordinar. A nfruntat atunci moartea si acum si-a vndut sufletul. Aveam sa aflu mai trziu de toate potlogariile facute de el n nchisoare. Ba mai mult, n 1993, aveam sa-l gasesc n documentele secrete ale securitatii, ca era omul lor de informatii printre luptatori. De cte ori ma vedea la Aiud, fugea de mine. Din partea lui n-am avut nici o neplacere. Spun si eu acum, ca foarte multi oameni cinstiti si corecti, fie ei mari carturari sau mari luptatori din toate timpurile, ca padure fara uscaturi nu exista. n toate vremurile, imperfectiunea implica necinstea sufleteasca uscatura. De aceea, omul permanent se confrunta cu acest mare pacat: ura fata de semenul sau. Adesea cade victima celor stapniti de duhul raului. Dupa eliberarea noastra din 1964, am aflat cu certitudine ca Ion Stoichescu al lui Cica era informatorul securitatii. De multe ori ma provoca, dar nu-i raspundeam. A murit nainte de 1989. n sectia a II-a, nceputul de an 1954 ne strnge tot mai tare n chingi pe noi, bolnavii de T.B.C. Plimbarea aproape ca nu era. Din cnd n cnd si mai aducea aminte cte un gardian de noi. Iarna grea, cu omatul mare, ne facea sa ne adunam tot mai mult n noi, sa tacem si sa nduram jugul robiei tot mai greu.

O data cu venirea, pe sectie, a doctorului Cureleanu parca venise si urgia. Mic si ndesat, cu ochelari pe nas, cu mersul ca de ratoi, cnd deschidea usa de la camera, ne privea tacut, dar insistent. Ne facea impresia ca voia sa ne rapeasca, sa ne ia gaia n gheare. La sfrsit de februarie 1954, suntem dusi pe rnd, camera cu camera, la un control radiologic la spital. Acolo, la repezeala, suntem vazuti la aparat de catre doctorul Costin, professor de radiologie la Facultatea de Medicina de la Iasi. Era condamnat pentru crima de razboi. Dupa acest control, o parte din noi am fost scosi afara din infirmeria sectiei a II-a. Printre ei eram si eu, desi faceam febra de peste 38 de grade. ntr-o zi, dupa deschidere, un gardian vine cu o lista n mna si ma striga sa-mi fac bagajele si sa ies afara. n ciuda parca, sunt aruncat ntr-o camera tot pe sectia a II-a cu fata spre Celular. Acolo, oameni multi, bagati unul ntr-altul de frigul iernii si al urgiei din Aiud. Toti ma priveau ntrebator. Nimeni nu spunea o vorba. Deodata, nsa, aud o voce n soapta: Mai Tase, tu esti? Vino aici la mine! Ma uit mai bine si-l recunosc pe parintele Sandi Nicolici de la Teregova, cel care luase juramntul n organizatia lui Gheorghe Ionescu n 1948. Bucuros, m-am dus la el pe prici si ma ntreaba: Cum de ai ajuns aici? M-au dat afara din infirmerie, desi am febra de peste 38 de grade, i raspund eu. Lasa ca trece si asta. Dumnezeu are grija de noi. Nu luase bine conducerea n Aiud, Col. Coller a si nceput atacul. Se napustise asupra bolnavilor, parn-du-i-se ca aici se ascunsesera cei mai mari dusmani ai clasei muncitoare. Premeditat, conducerea ne-a scos pe noi, cei bolnavi de T.B.C., deci n stare de contaminare, aruncndu-ne pe cte unul n mijlocul celor sanatosi. Iata cum se realiza genocidul. Stiau ca un flagel al tuberculozei face ravagii n mijlocul maselor de oameni neajutorati. Asistenta medicala era inexistenta cu rea intentie. Se petreceau crime mpotriva umanitatii. Ce cautam eu cu tuberculoza evolutiva n mijlocul unor oameni sanatosi? Acum cnd scriu eu, colonelul Coller Stefan se afla bine si sanatos n SUA. Iar colonelul Craciun, la un serial al Memorialului Durerii, declara: Cei patru mii de legionari, niciodata n-au trait mai bine ca-n Aiud. Iata paradoxul. Mureau cu duiumul legionarii, iar n presa se scria ca nu mai moare nici un legionar. Sa ne ntoarcem la camera unde am fost aruncat n 1954, la Aiud, bolnav de T.B.C. n aceasta camera mi-am gasit locul sus pe prici, tot sub geam, n partea stnga. Nu stiu nici eu, dar parca era un facut. n orice camera eram aruncat, nimeream tot sub geam. Era locul cel mai ocolit de detinuti. Am ajuns sa-mi spun: Unde-i rau, hop si eu; unde-i bine, nu-i de mine. Aici, sef de camera era parintele Sandi Nicolici. Ct am stat aici, el a avut grija de mine. Tot timpul ma servea la masa. Desi mncarea era slaba, eu nu puteam sa mannc. Nu aveam

pofta de mncare. Boala si spunea cuvntul. Noaptea transpiram si nu puteam sa dorm. Stateam ud sub patura pna ma zvntam. Asa treceau zilele, fiecare cu greul ei. Venise luna martie si iarna nu se lasa dusa. Noapte de noapte, tot ud de transpiratie mi duceam calvarul. Cnd aveam o camasa zvntata, ma schimbam, dar de cele mai multe ori erau amndoua ude. Luasem drumul spre moarte. Din ce trecea timpul, eu slabeam tot mai tare. Febra crestea. De la o vreme, parintele Nicolici, alarmat, batu la usa si chema medicul. La insistenta lui venei gardianul cu medicul dupa el. Se uita din rama usii, doctorul la mine, cntarindu-ma din priviri si pleca. Stia cine sunt. Dispozitiile ofiterului politic trebuiau ndeplinite. Medicul Cureleanu si facea datoria si de turnator. Eu trebuia sa dispar. Usa se nchide, tacere peste tot, ca si cnd nimic nu s-ar fi ntmplat. Eu mi duc mai departe calvarul meu. Calculat, conducerea astepta, din zi n zi, un raport al medicului ca eu am disparut, am decedat. Eram planificat sa dispar. Zilele trec si nimeni nu ma ntreaba ce fac. Iarna trece si eu ma simt tot mai rau. Acum, cu febra mare, fara pofta de mncare, ajunsesem sa nu ma mai pot misca din pat. Parintele Alexandru Nicolici era tot timpul lnga mine. Ma ncuraja si se ruga tot timpul pentru mine. A fost ca un adevarat frate pentru mine. Preotul din el l ndemna sa stea la capatiul unui bolnav n surghiun. Stia ca-i ncins si cu sabia neamului. Prin tot comportamentul lui din nchisoare a dovedit ca a fost un mare romn. Febra mare si tusea ma chinuiau tot mai mult. Venise primavara. Pe la nceputul lui mai 1954, ntr-o buna zi, vine la mine doctorul Cureleanu si ma scoate afara pe sala, unde erau mai multi detinuti ncolonati. Ma alatur lor si plecam. Ajunsi la spital, ma supune unui control radiologic. n urma acestui control sunt internat n spital, unde aveam sa stau mai mult de doi ani n acelasi pat de suferinta.

SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SALONUL MORTII NR. 10
Cum venise Coller, parca venise moartea n Aiud. Zilnic morga era plina cu trupuri firave, os si piele numai. Stihiile mortii flfiau deasupra Aiudului. Se declansase furtuna n iad. Aici era iadul pe pamnt. n urma controlului radiologic, doctorul Costin ma interneaza n spital, asa cum am mentionat mai nainte. Cu bagajele n mna ma duce la salonul 10. Ma instalez n patul al doilea,

situat pe peretele opus usii de la intrarea n salon. Ca nou venit, bulversat parca, mi aranjez patul. n dreapta mea, pe perete, era patul unui bolnav de la Medias cu numele de Lungu, dupa cte-mi amintesc. ntre noi era o noptiera. n stnga mea, lipit de patul meu, era inginerul Gheorghe Dragon din Ploiesti. Ce eram eu mic de statura si brunet, acum devenisem o mogldeata de om, slab si prapadit de tot. Ramasesera numai ochii de mine, ca la broscoi. Tacut, n pat cu patura trasa pna sub barbie, ma uitam pe rnd la fiecare bolnav. n fata mea erau alte paturi, puse ntr-un rnd pe peretele usii de la intrare. Afara era atta soare si cald. Pentru luna mai, parca era prea cald. Razele acelea de primavara trzie, ncercau parca sa ne ncalzeasca bietele noastre trupuri galbejite de boala. Erau toti n ghearele mortii. Pe undeva n adncul sufletului meu, credeam cu tarie ca vom ajunge sa mai fim liberi. Pe deasupra ne mai luptam si cu moartea. La un moment dat vine la mine doctorul Costin. Ma consulta cu multa atentie, ntrebndu-ma cum a evoluat boala. Se purta frumos si cu multa caldura fata de mine. Am nteles ca voia sa ma ajute. Stia el ce stia. Contribuise si el la agravarea bolii mele, ntr-o masura oarecare. Aveam sa aflu mai trziu, din gura lui, adevarul. Ne mprietenisem bine de tot. A facut pentru mine tot ce se putea face la vremea aceea de catre un medic detinut. mi face fisa medicala si-mi prescrie medicamentele necesare. Faceam febra mare, peste 39 de grade. Pusese stapnire pe mine o stare de somnolenta, de sfrseala totala. Simteam cum inima mi batea ca un ciocan, realiznd o stare de sufocare, un nod n gt. Nu mai puteam sa merg singur. Eram ametit. Doctorul Costin ma ncuraja ca va trece aceasta stare grea de boala. Cnd venea masa, era un chin pe mine. Nu puteam mnca nimic. mi aduceam aminte cemi spusese doctorul Uta, la nceputul bolii, n 1953. Cu gndul la cele spuse de el, am nceput sa mannc cu noduri n gt. Dar... nu reuseam sa mannc totul niciodata. Ma uitam cum altii reuseau s-o faca si se miscau destul de vioi prin camera. La fel ma uitam dupa ei, cu jind, cnd ieseau la plimbare prin curtea spitalului. Eu eram tintuit la pat si pace. Se apropiase de mine mult de tot Constantin Voichin, bolnav si el, dar nu asa de greu. Era nalt, voinic si cu multa dragoste de om. Cel care ma ajuta mai mult era inginerul Gheorghe Dragon, vecinul meu de pat. Zilele treceau si boala mea avansa. Ma simteam, pe zi ce trece, tot mai rau. A venit la mine si Bogateanu, medicul oficial al Aiudului, cu grad de maior. S-a uitat atent la mine, fara sa ma

ntrebe un cuvnt. S-a uitat pe fisa mea de la doctorul Costin, discutnd ceva n soapta, apoi ndepartndu-se de patul meu. Ce-or fi discutat nu stiu. Intrasem n luna iunie 1954. Era dea binelea cald si mult soare. Bolnavii care puteau merge ieseau la plimbare, mbracati n halate de spital. Eu ramneam pe loc, tintuit la pat. ntr-unul din paturi, de pe rndul opus mie, era doctorul Ion Zeana, bolnav si el de T.B.C. Afara fusese directorul sanatoriului de la Bisericani din Moldova. Era medic primar. Ori de cte ori mergeam la control, la raze, el venea cu mine. mi cunostea bine plamnii. Mie nu-mi spunea nimic. La vremea aceea eu nu stiam ct eram de bolnav. Simteam ca am febra mare si-mi era rau de tot. Aveam sa aflu mai trziu tot adevarul despre mine, tot de la Zeana. Catre sfrsitul lui iunie nu ma mai putui ridica din pat. La tineta ma ducea Voichin. Nu puteam sta mult n picioare. Slabisem de tot. Febra mare ma chinuia. Seara faceam peste 40 de grade, iar dimineata n jur de 39 de grade. Nimeni nu voia sa-mi spuna ce febra aveam. Cnd mi luau temperatura, se adunau toti n jurul meu. Uitndu-se la termometru, plecau capul n jos si se ndepartau de patul meu. Singur, Voichin, mi spunea ca nu-i mare, n jur de 38 numai. n realitate, ea era trecuta de 40 de grade. Simteam ca ma sfrsesc. De sub patura mea, parca dadeau vapai de foc, ma ardea. Sufletul parca mi-l frigea. Gtul, permanent uscat, ma ntepa la fiecare nghititura n sec. Gustul apei nu-l mai simteam, era lesietic si salciu. Se scurgeau zilele, unele dupa altele, si eu eram tot mai sfrsit si aproape fara glas. Simteam cum din corpul meu, prin mini si picioare, se scurgea un foc mare. Parca totul ardea n jurul meu. n clipele acelea, cnd moartea tintea sa ma prinda, nesatula, n ghearele ei, neputincios ma rugam Celui de Sus, sa ma ajute sa scap de suferinta. Sa-mi dea putere sa rezist, sa depasesc boala. Bietul Lungu, de lnga mine, n pesimismul lui, ma ntreba atunci daca mai ajungem acasa vreodata? Cu fata catre el, i spuneam de-abia soptind: N-ai frica, noi nu murim aici, noi vom ajunge cu siguranta acasa. Tot mai trziu aveam sa aflu ce zisesem de la el, cnd nvinsesem boala. Ramasesem si eu uimit de optimismul meu de atunci. Cum putusem sa cred si sa afirm cu atta tarie si credinta ca noi vom ajunge liberi acasa, cnd eu eram mai mult mort dect viu? Si-n clipele acestea cnd scriu, va marturisesc cu toata curatenia sufleteasca, eu am crezut cu tarie, tot timpul si prin toate nchisorile si lagarele pe unde am trecut, ca voi ajunge acasa si voi fi liber. Si-am ajuns. Asta datorita numai si numai credintei n Dumnezeu si-n neamul meu romnesc.

Pe lnga Dragon si Voichin, mai eram ajutat si de Ion Cristea, din Dobrogea si de Ionel Zeana, medicul ftiziolog. De altfel, toti cei care erau n camera si puteau, ma ajutau. n dogoarea din pat, ma gndeam mereu cnd voi ajunge sa ma mai fac si bine. Aveam certitudinea ca voi supravietui. Asteptam aceasta clipa fara sa ma gndesc la moarte, desi eram de-a binelea n ghearele ei. ntr-una din zile, pe la orele 10, suntem dusi la control, la raze. Acolo, dus mai mult pe brate, de-abia sunt asezat la aparat si tinut de Voichin. La raze erau doctorul Costin si Ionel Zeana. Dupa control sunt luat pe sus si dus la patul meu. Dupa mine vin si ceilalti colegi de salon. Dupa acest control s-a asternut o liniste de mormnt n salon. A doua zi vin medicamentele pentru fiecare bolnav. La mine nu vine nimeni cu nici un medicament. Eu parca nu mai aveam nevoie de nici un tratament. Trec doar cteva zile si din nou sunt dus la raze, singur cu Ionel Zeana si Voichin, care ma purtau mai mult pe sus. De la raze, tot asa pe tacute am fost dus la pat. Afara era cald. Era iulie, luna lui cuptor. Ce aveam eu febra mare, dar si iulie dogorea. Dupa acest control am cazut ntr-o amorteala totala. Eram pierdut de tot. Mi se parea ca alunecam ntr-o alta lume, nu cea reala, ci una de vis, cu senzatia de plutire spre o alta existenta. Constient nsa, nu ma desprindeam de existenta mea reala. Ma ncapatnam sa traiesc. Si trebuia sa traiesc. Toata noaptea m-am zbatut ntre viata si moarte. Dimineata, cnd s-a dat desteptarea, intrnd gardianul n salon, eu am ridicat capul putin de pe perina, aruncndu-mi privirea asupra camerei. Parca la o comanda, toti bolnavii au ridicat capul sus si se uitau la mine ca la alta minune. Eu traiam. n ciuda mortii, ma miscam. Se petrecuse o minune. Fara medicamente, din acea dimineata de nceput de iulie 1954, aveam impresia ca ma simt mai bine. O rumoare n tot salonul. Susoteli si ntrebari tainuite ntre unii si altii. Toti stiau, numai eu nu stiam nimic. Despre acest lucru aveam sa aflu adevarul de la Ionel Zeana, ca medic ftiziolog. Dupa desteptare vine la mine doctorul Costin. Cnd ma vede ca ma misc si vorbesc, bucuros mi zice: Ma Berzescule, tu mai traiesti? Te simti mai bine? Mai, mai, tu n-ai sa mai mori. Tu ajungi acasa. Bucuria lui m-a ntarit si pe mine. Inima si spunea cuvntul. Batea, batea a viata. Biruise. Dumnezeu a ntarit-o cu puterea dragostei Lui si a neamului nostru romnesc. Medicamentul care m-a salvat de la moarte a fost CREDINTA n DUMNEZEU. Se facuse o minune. nainte de prnz vine la mine n salon si Bogateanu, medicul oficial, mpreuna cu Costin. Ajunsi la patul meu, Bogateanu ma ntreaba zmbind: Ce, nu mai mori? S-a uitat lung, lung la mine, contrariat cumva. A vorbit ceva n

soapta cu Costin si a plecat. Asa cum am mai spus, se petrecuse o minune cu adevarat. Dupa ce a plecat Bogateanu din spital, vine repede la mine doctorul Costin si bucuros mi spune cum stau lucrurile: Mai Berzescule, acum ti spun totul cum a fost. Ieri cnd te-am vazut la raze, mpreuna cu Zeana si Bogateanu, tu aveai o diseminare totala. Nu mai aveai de trait dect cteva ore. Am facut raportul pentru administratie ca ai murit. Bogateanu l-a semnat si l-a predat administratiei. Azi dimineata, cnd trebuia sa fii dus la morga, tu, n ciuda mortii, traiesti. Ai nvins moartea. Eu ma bucur mult de acest lucru. n fata lui Dumnezeu ma condamn pentru ca, n martie 1954, eu te-am scos din infirmerie cu 38 de grade. Erai trecut pe lista politicului pentru a fi scos din infirmerie. Cnd colo, tu nu mai mori. Pentru mine este o minune, mai ales ca din cauza mea tu ai facut o recidiva. Din aceasta zi, a minunii petrecute cu mine, parca se schimbase totul n salon. Sperantele n mai bine si facusera loc n sufletele noastre. Eu ramasesem de tot uluit de cele ntmplate. Speram si credeam ca va fi bine. mpreuna cu Zeana, doctorul Costin m-a dus din nou la raze. Plamnii mei se limpezisera, nu mai aratau ca nainte cu o zi. Nu-si puteau explica cum de n-am murit. A doua zi, vine Ionel Zeana la mine, la patul meu si-mi spune totul ce credea el: Mai Tase, eu sunt medic ftiziolog batrn, medic primar. Am fost directorul Sanatoriului de la Bisericani. n chirurgie pulmonara am fost ucenicul lui Carpinisanu, primul chirurg din tara n bolile de plamni. Eu cu doctorul Rosu am fost primii ucenici ai lui. Deci ma numar printre primii medici specialisti n chirurgie pulmonara. Dar... ceea ce am vazut la tine si un caz ca al tau nu am ntlnit n viata mea. Toti care faceau diseminari totale mureau a doua zi fara nici o exceptie. Ori pe tine eu te-am vazut la raze, mpreuna cu Costin si Bogateanu. Mi-am dat avizul ca tu vei muri pna dimineata. De cte ori ma trezeam, ridicam capul sa vad daca mai traiesti. Pentru mine, tu esti un miracol. Stiintific, nu-mi pot explica acest lucru, cu tine, categoric, s-a petrecut o minune. Acum cnd scriu aceste lucruri, doctorul Zeana mai traieste, trecut de 80 de ani. El poate sa confirme cele scrise de mine. Doamne, din ghearele mortii m-ai scos si mi-ai lasat viata, prin marea Ta dragoste fata de om. Catre Tine, Doamne, mi plec fruntea si Tie ma rog tot restul vietii, multumindu-ti Amin. De-abia acum mi explic, de ce pentru mine nu mai scoteau medicamente. Eram sortit

mortii. Nu dupa mult timp ma prinsese si o tuse seaca. Nu puteam expectora. Tusea ma neca. ntr-o seara, dupa o criza puternica de tuse, am nceput sa dau snge pe gura. Fulgerator, Voichin sare din patul lui, mi ia gamela de la capati si mi-o pune la gura. Tsnea snge proaspat din plamni, cu spuma. Facusem o hemoptizie. Na, ca mai facui una cruda, mi-am zis n gndul meu. Asta mi mai trebuia acum. Slabit eram. Febra mare nca mai faceam. Cu asta, le aveam pe toate acum pe capul meu. Se facuse nchiderea. Pna sa vina medicul era trziu. Cei din salon, din jurul meu, mi dau o lingura de sare cu putina apa. Tin-te acum la necaz. Sarea a nceput sa ma arda pe esofag. Nu mai stiam ce sa fac. Zeana era lnga mine. Alta solutie nu avea nici el. De la o vreme, sngele s-a oprit. A doua zi, Costin, auzind cele ntmplate, mi face niste injectii de coagularea sngelui. A durat acest proces al hemoptiziei multe zile la rnd, dar din ce n ce mai putin. De la o vreme s-a oprit. Eu aratam ca o stafie, slabit si pierit de tot. De-abia mai puteam vorbi. Nu mai ndrazneam sa ma ridic din pat, de frica hemoptiziei. Cnd s-au linistit de tot plamnii mei, am fost dus la control din nou. Plamnii se limpezisera, dar n schimb a aparut la stngul o caverna de toata groaza. Iata cauza hemoptiziei. Na, mi-am zis eu, acum sunt un om aranjat. Nu mult dupa aceea ncepe expectoratia. Febra a mai cedat un pic, dar se tinea tot n jur de 39 de grade. Cu toate astea pe capul meu, intrasem bine n luna august 1954. Se apropia toamna. Doctorul Costin avea o grija deosebita si se apropiase mult de tot de mine. Cum eram eu mai mic de statura, destul de brunet, slab si pricajit, ramasesera numai ochii de mine, boldanosi. Stnd turceste n pat, aratam ca un broscoi cu ochii mari. Ma, tu arati acum ca un broscoi!, mi zice Costin ntr-o zi cnd intra n salon. Att i-a trebuit vulgului, c-a si prins-o din zbor. De atunci, broscoi mi-a ramas numele ct am stat n spital, pna n toamna anului 1956, cnd am fost dus la sectia a II-a T.B.C. Dar raul, asa cum este el, nu se lasa de om cu una, cu doua, ci se tine de capul lui pna-l darma de tot daca-i posibil. Dupa un alt control la raze, mi descopera o alta caverna, la dreptul de data asta, dar mai mica. Aveam deci doua caverne. Tot timpul eram n pericol de moarte. La medicamente nu prea aveam acces. De la o vreme, ncepusem si eu sa mai prind putere. Cu chiu, cu vai, mncam si eu ce primeam, gndindu-ma mereu la doctorul Uta. Cu adevarat Dumnezeu facuse o minune cu mine. M-a scos din ghearele mortii. Se vede ca voia Lui a fost sa mai traiesc. Ma mai tine n viata ca sa pot povesti si scrie ce s-a ntmplat n aceasta mparatie a mortii, iadul comunist. Ct pot, ma ostenesc. Va cer iertare daca nu reusesc

sa va redau tot ce s-a petrecut n domnia lui Satan. Am ajuns sa merg singur prin camera, cum de altfel si la control, la raze, tot singur mergeam. Viata ncepuse tot mai mult sa-si spuna cuvntul. Desi eram n salonul mortii, eu ma ncapatnam sa traiesc. De aici, din acest salon erau dusi la morga o multime de oameni, pe care eu i-am vazut murind. Doamne, cta durere era. Te uitai la cte unul cum se stinge ca o lumnare. Nu-l puteai ajuta cu nimic, dect cu o rugaciune. n secolul XX, sa faci nchisoare, sa mori aici, sa fii nmormntat fara haine, aruncat ca un cine, pentru ca ti-ai iubit tara si neamul, creznd cu caldura n Hristos Iisus, trebuia sa-ti dai viata. Iata, deci, ca domnia lui Coller ncepe cu acest tribut de lacrimi si snge. Furtuna se dezlantuie tot mai tare.

SPITALUL (IV). DIN GHEARELE MORTII LA VIATA

Usor ca fulgul, numai ochii de mine, n urma lor, ma plimbam si eu prin curtea spitalului, sorbind viata din soare. Eram ca o umbra miscatoare dupa ei, camarazii mei din salonul mortii. Era o vara trzie cu mult soare, nfipta n drepturile toamnei. Cald, cald de tot pentru luna septembrie a anului 1954. Ca o gza trezita la viata, ma faleam si eu n rndul lor, cu fata luminata. Era lumina vietii din mine pe care Dumnezeu mi-o daruise n acea tainica noapte, sortita, pentru mine, mortii. Hotart, de acum, voi pleca cu pasi siguri spre viata. Eram convins ca Dumnezeu m-a nvrednicit cu darul vietii si ca eu traiesc numai din supliment pna la capatul vietii mele. Plamnii mei gauriti, mi dadeau de lucru. Medicamente nu primeam, dect aspirine. ntr-un trziu, ncep sa ne aduca si noua Hidrazida si Pass, care la vremea aceea faceau mare vlva n lumea T.B.C.-ului. Nu prea stiau nici medicii sa le dozeze. Luam pe zi cte 7 buc. Hidrazida si 14 buc. de Pass, dupa fiecare masa. ntr-o zi vine la mine doctorul Costin cu un gram de Streptomicina din Anglia, spunndu-mi: L-am luat de la dreptul comun, pe ascuns. Hai sa-ti fac acum o jumatate de gram si mine cealalta jumatate. Poate-ti ajuta. La vremea aceea, streptomicina, ca si penicilina, la noi n tara, era o raritate. Bucuros, primesc oferta si-mi face injectia. Era prima streptomicina din viata mea. Nadajduiam sa fie bine. Doctorul Costin se apropiase mult de mine sufleteste. mi spunea multe lucruri si bune. Mi-a atras atentia sa ma feresc de doctorul Cureleanu de pe sectia a II-a. Era omul politicului. Saptamnal ne ducea la raze. Acolo ma vedea pe mine primul si dupa aceea ma chema la el la aparat. mi arata imaginea plamnilor la fiecare bolnav din salonul meu. mi explica amanuntit tot ce se vedea. Dupa cteva sedinte, ma invita sa citesc eu ce vad. Timid, am nceput sa

citesc asa cum facea el. Bucuros, mi spune: Vezi ca ai nteles si ai nceput sa vezi la raze. Ma bucur ca ai progresat. Doctorul Cureleanu nu stie sa citeasca asa cum citesti tu. Na, mi-am zis, sa vezi acum pe capul meu alta dandanaie. Si asa a si fost. Dupa fiecare control radiologic, cnd ajungeam n camera, toti erau gramada pe mine, sa le spun la fiecare ce am vazut la el. n timpul acesta, Zeana nu mai era cu noi. L-au scos din spital. Ct a fost el cu noi, ca specialist, ne spunea la fiecare ce a vazut. Numai n cazurile grave nu spunea nimic, asa cum a fost cazul meu, cnd am fost pe moarte. Acum eu eram doctorul lor. Venea Costin cu fisele la patul meu si-mi spunea sa le trec ce medicamente le trebuie. l ntrebam pe fiecare ce-i trebuie si-i treceam pe fisa. De cele mai multe ori se aprobau cele trecute de mine. Mai trziu, cnd Costin avea sa plece acasa, n anul 1955, eu aveam sa platesc, cu vrf si ndesat, apropierea si intimitatea la care ajunsesem cu Costin. Cineva din salon informase politicul ca eu fac fisele, citesc la raze pentru fiecare bolnav n parte si prescriu medicamente. De la o vreme, ma duceam singur la raze si numai dupa aceea veneau colegii de camera. Nu mai puteam face nimic. Doctorul Marcoci, care venise n locul lui Costin, s-a purtat bine, dar nu era asa de apropiat fata de mine. Am uitat sa va spun ca n acest timp au murit multi din salon. Nu-i mai retin pe toti cum se numeau. Altii au fost scosi din spital, desi erau grav bolnavi. Au fost dusi la Zarca. mi aduc aminte de Sebastian Danila, un elev din Moldova, aproape de Iasi. A murit de tuberculoza esofagiana si intestinala. Un muncitor de la Resita, pe numele de Lungu, a murit de ascita T.B.C. Si multi altii pe care eu nu-i mai stiu. Prin noiembrie 1954, se elibereaza din salonul nostru subinginerul Ioan Cristea, din Dobrogea. Din timp a venit la mine si mi-a luat toate datele si adresa sotiei mele. El fusese unul dintre martorii care au vazut prin ce am trecut eu. Cnd am ajuns acasa, n 1964, am auzit ca Nelu Cristea s-a tinut de cuvnt si a scris acasa. Tot acum, n noiembrie 1954, doctorul Costin, cu aprobarea lui Bogateanu, mi instituie pneumotorax la plamnul stng. Eu stiam acum din fise ca aveam caverne la ambii plamni. Deci eram cavitar bilateral. mi baga cte 500 cm. cubi de aer. Prima senzatie pe care am avut-o, atunci la instalare, a fost cea de sufocare. Tare greu mi-a fost pna la acomodare. La o luna dupa plamnul stng, mi baga si la dreptul aer. Eram acum umflat ca un butoi, la ambii plamni.

Respiram tare greu. A trecut mult timp pna m-am obisnuit cu noua mea stare de lucruri, pneumotorax bilateral. Mergeam la control destul de des, pentru a vedea cum evolueaza boala. La plimbare ma tineam si eu dupa ceilalti, cu chiu, cu vai, dar ma tineam si nu ma lasam. La instituirea pneumotoraxului a fost si doctorul Octavian Nitu, dentist. Un om exceptional. El i-a comunicat unchiului meu, Ion Berzescu, pe Celular, ca sunt la spital si ma simt mai bine. De cte ori ieseam la plimbare, ma urmarea cu atentie si ma sfatuia sa nu ma las, sa lupt mai departe. Ma supraveghea tot timpul. Locuia cu doctorul Costin n camera, punndu-l la curent cu toata odiseea mea. Mi-a tratat toata dantura, care mai ramasese ntreaga din bataile lui Mois la Caransebes. n timpul acesta, Coller se facea simtit n tot Aiudul. Din salonul 10 au fost scosi bolnavi nevindecati si dusi pe Celular sau la Zarca, ca apoi la o noua reactivare a procesului pulmonar sa-i aduca napoi, de data asta pentru a muri. Dar... poporul romn are o vorba din batrni: Nu mor caii cnd mor cinii! Asa a fost cu Zeana, Cepi, Dragon, Voichin si altii. N-au murit, desi fusesera programati pentru asta. Ofiterul politic, destul de des, se arata prin salonul mortii. Insistent, la fiecare pat, masura si cntarea cu privirea. Parca-si fotografia clientii. Nu-i venea sa creada ca n-am murit. Coller n-a venit niciodata pe la noi. Fugea ca de moarte de T.B.C. Nici nu voia sa auda. Craciunul se apropia de noi. n sinele nostru, traiam colindele, cntndu-le n gnd fiecare dupa datina coltului de tara de unde veneam. Am uitat sa va spun ca, prin octombrie, pe Lungu, vecinul meu de pat din dreapta, l-au scos din spital. n locul lui m-am mutat eu, unde am ramas pna n toamna anului 1956, cnd am fost aruncat la sectia a II-a, T.B.C. Deci am stat n acelasi pat, n acelasi loc, doi ani. De atunci, de cnd m-am mutat n patul respectiv, dupa cum vom mai vedea, au trecut multe, si bune, si rele, peste capul nostru. n locul meu s-a mutat ing. Dragon. Daca am ajuns la capitolul aducerii aminte de cele scapate, sa vi le povestesc acum, spunndu-va una buna, tot din timpul lunii mai 1954. Eu, fiind aici venit din fabrica, din cmpul muncii, veneau la mine camarazii mei de munca sa ma vada. Primeam de la ei ratia mea de tigari pe o luna de zile. Cnd si cnd, atunci cnd ieseam la plimbare, mai aprindeam cte o tigara. N-o puteam fuma. mi facea rau. Dar, obisnuit sa pufai, i dam nainte cu tigara. n vremea asta, n salonul 9, era internat si un bun

prieten al meu de la Arad, Petrica Ardeleanu, frizer de meserie. Conducerea spitalului l pusese pe el sa ne barbiereasca n fiecare duminica, numai pe noi, cei din saloanele 9 si 10. El ma stia din fabrica pe mine ca fumam mult de tot si cu patima, cum spunea el. n dimineata de 9 mai 1954, n jurul orei 10, vine cu sculele de barbierit la noi n salon. Era la curent cu necazul fiecarui bolnav. Fuma si el destul de mult. Cnd ajunge la mine, i spun: Mai Petrica, sa stii ca m-am hotart sa nu mai fumez toata viata mea. Daca mi-ajuta Dumnezeu, asta vreau sa fac. Nadajduiesc sa pot realiza acest lucru. Tu vorbesti, ma, lucrul asta? Tu, care mannci tigara? Tu n-ai sa poti lasa tigara, numai daca te lasa ea pe tine. Vezi-ti de treaba, ca lucrul asta nu-l poti face! Vom vedea, Petrica, daca vom trai. Dar eu asta o voi face si pace. Acum cnd scriu suntem n anul 1994. Din acea data de 9 mai 1954, eu n-am mai pus tigara n gura. M-a ajutat Dumnezeu sa-mi tin cuvntul. La ora asta, Petrica Ardeleanu, am auzit ca nu mai traieste. Dumnezeu sa-l odihneasca n pace! Nu mai poate auzi ca eu m-am tinut de cuvnt. Cine vrea sa se lase de fumat se poate lasa, numai sa vrea. Sa ne ntoarcem acum la firul povestirii noastre. n dimineata de Craciun, vine la noi n vizita doctorul Nitu. Trece pe la fiecare, urndu-ne din tot sufletul Sarbatori fericite, dupa datina strabuna. Simteam cum venea din partea lui suflul dragostei ntru Hristos. Ne ncuraja, ne mbarbata, ndemnndu-ne la rezistenta. A fost un Sfnt Craciun sarac, suferind si nostalgic. Coller a avut grija sa ni-l faca mai sarac dect oricare alta zi. n inimile noastre inundau colindele. Colindam n noi colindul libertatii. De la Nasterea Domnului, un pas si ne trezim cu Noul An 1955, mbiindu-ne la nadejdea n mai bine. Ca si la Craciun, doctorul Nitu vine la noi n salon cu sorcova, dorindu-ne din tot sufletul un an mai bun. Pentru doctorul Costin era anul eliberarii. Va merge n pace acasa. Pentru unii, putini la numar, noul an a adus si bucuria eliberarii din iad. Pentru cei multi nsa, se realizeaza o strategie a terorii. Din toata tara, pe nesimtite parca, erau adusi legionarii. Se hotaraste de sus ca Aiudul sa fie numai pentru legionari. n decursul anului, mereu soseau loturi, loturi de legionari n Aiud. Cte unul din ei mai venea si la spital. Asa a venit inginerul Viorel Demian, prof. Aurel Visovan si ing. Leonida Lupascu, n salonul mortii. De la ei am aflat si noi multe lucruri. n vremea asta eu ma obisnuisem cu plamnii umflati de aer. Speram si eu n mai bine. Credeam n steaua mea. Nutream aceasta nadejde ca voi ajunge la ai mei. n legatura cu Leonida Lupascu sunt de spus mai multe lucruri. Se internase destul de

bolnav n spital. Era pe rndul meu de paturi, cam n al treilea pat de la mine. Era un om destul de nalt de statura si brunet. Cu o voce de tenor, avea multa caldura si duiosie n exprimare. Se vedea si se simtea, mai ales, omul cu multa dragoste pentru semenul sau. De altfel, a si dovedit acest lucru. El stia sigur ca nu-i nici o scapare. Ca inginer chimist, si dadea seama ca stadiul bolii n care ajunsese pleda pentru moarte. Statea de multe ori n sezut pe pat, cu spatele proptit de speteaza patului si glumea cu noi. De multe ori era si taios la vorba. Era stapnit de un scepticism exagerat. Dupa cum am mai spus, tratamentul nostru era Hidrazida si Passul. nghiteam fiecare din noi ca gaina boabele, aceste pastile binevenite, poate, pentru unii, dar pentru altii nicidecum. Eu nghiteam si speram. Nu-mi puneam problema inutilitatii tratamentului. Leonida al meu nsa, dupa o vreme nu mai vrea sa ia medicamentele. Spunea ca nu mai are nici un rost. De acum este trziu. Le aduna si le punea bine cu multa grija. n timpul acesta, la sectia a II-a T.B.C. era internat un tnar fecior, ca un Fat-Frumos la nfatisare, bolnav destul de greu la plamni, Dumitru Oniga. Aveam sa ma mprietenesc cu el si sa stam mpreuna multi ani de nchisoare. Acum si el, ca si mine, n ciuda oamenilor rai, traieste, ducndu-si batrnetile la Suceava, bucurndu-ne cu versurile lui pline de duh si dragoste de tara. Leonida Lupascu stia ca, la sectie, Mitica Oniga este grav bolnav. Avea grija de el ca de copilul lui. El nu mai avea speranta de scapare de la moarte. S-a hotart sa nu mai ia pastile si sa i le trimita lui Oniga la sectie. La noi n salon venea pentru tratament un sanitar detinut, Ion Carabulea. Un om tare bun la suflet si cu multa daruire. Leonida i da Hidrazida si Passul, adunate mai multe la un loc, lui Carabulea ca sa le duca lui Oniga la sectie. Zis si facut. Asa a ajuns Mitica Oniga sa se faca bine si sa se salveze de la moarte. Cei de la sectie nu primeau tratament ca noi, cei de la spital. Nu dupa mult timp, Leonida Lupascu se stinge din viata sub privirile noastre ndurerate. S-a mai dus un frate de al nostru n vesnicia vietii de dincolo. De Aurica Visovan m-am apropiat tare repede, legndu-ne printr-o prietenie calda. Si azi, la batrnetile noastre, arde n noi aceasta prietenie. Tare m-am bucurat cnd la sfrsitul lui 1993 am dat de Aurica Visovan. Bucuria a fost mare, mare de tot. El este unul dintre titanii de la Pitesti. Pot spune ca de ing. Viorel Demian m-am apropiat tot asa de mult ca si de Aurica Visovan, care era destul de speriat de boala lui, pe cnd venise n salon. ncercam sa-l ncurajez. Eram cel mai vechi n salon. Mergeam de la pat la pat si-i ncurajam. n vremea aceasta continuam tratamentul cu Hidrazida si Pass. Cnd mi venea rndul sa-mi bage aer, ma prindea o

neliniste. Doctorul Costin avea un fel de-al lui de a baga aer. Degetele lui erau destul de butucanoase. Acul era si el lung si gros. Ca sa nimereasca n mod sigur ntre coaste cu acul, apasa cu aratatorul de la mna stnga ntre coaste, ndepartndu-le putin, apoi, cu stngacie, baga acul n cavitatea dintre pleure. Pria acul pna ajungea unde trebuie. Cnd intra aerul, simteam cum se umfla cavitatea toracica. Avea un aparat unguresc cu care masura aerul introdus. A doua saptamna mi baga si la celalalt plamn. mi era tare greu cteva zile cu respiratul. Cnd era vorba de perchezitie, nu prea veneau pe la noi. Erau speriati de mortii care ieseau din salonul acesta si de boala care ne macina plamnii. Si cnd veneau, se uitau din usa numai si plecau nchiznd usa. Asa se facea ca aveam la noi fascicole din Noul Testament, pe care le puteam ascunde n saltea mai repede. nvatam pe de rost versete si capitole ntregi pe dinafara. Stiam toata Predica de pe Munte. Mai aveam si cte un capat de creion si hrtie, de care faceam rost de la doctorul Costin. Era bun cu noi si ne apara. Tot ce aparea de pe sectie, Radu Gyr si Nichifor Crainic, noi nvatam. n felul acesta uitam ca suntem bolnavi si-n temnita.

NCHISORILE UNIVERSITATILE NOASTRE

Fac o paranteza si va prezint, n mare, ce au fost pentru noi nchisorile din timpul comunismului, pe lnga satanismul din ele. Noi, cei care am trecut prin universul concentrationar, putem spune, pe buna dreptate, ca am absolvit si aceste mari universitati din scoala vietii. nchisoarea poate fi considerata o nalta scoala att pentru instruire, ct si pentru realizarea unei nalte spiritualitati crestine. Pentru noi toti a fost o universitate. Aici s-au format caractere, avnd ca dascali elita intelectualitatii interbelice. Aici, n acest univers concentrationar, toti la un loc, maestrul si ucenicul, n aceleasi conditii de viata, n iadul comunist, au realizat si conditii de scoala nalta. Cei setosi s-au adapat de la cei nzestrati cu izvor nesecat de cultura. n conditii inumane, am gasit calea de a ne instrui si forma lnga mari dascali ai neamului romnesc, asa cum au fost: Radu Gyr, Nichifor Crainic, George Manu, Ioan V. Georgescu, Gheorghe Bratianu, Nicolae Steinhardt, Dumitru Staniloae, Constantin Noica, Mircea Vulcanescu, Nicolae Mares, Traian Trifan, generalii Ioan Arbore, Iosif Iacobici, Pantazi, amiralul Horia Macelaru si multi altii, pe care nu-i mai stiu. Pentru a ne mpartasi din marea cultura am recurs la toate mijloacele necesare, pe care, n mod normal, mintea omeneasca nu le cuprinde. 1. n fabrica si spital am reusit sa avem hrtie si creion. 2. n Celular si Zarca, ne-am nsusit alfabetul Morse, prin tevile de la calorifer sau prin batai n perete, de la camera la camera. Cnd vorbeam la perete, noi mai foloseam si

gamela, pe care o puneam pe perete, tinnd loc de microfon. Puneam urechea pe gamela si ascultam. Se auzea destul de bine. Cel care vorbea apropia buzele de fundul gamelei si transmitea ce dorea el. Marea noastra biblioteca o constituiau peretii celulelor. Cu un ac sau cu un cui bine ascutit scriam pe peretele alb tot ce ne nsuseam de la dascalii nostri sau ce primeam de la unul la altul prin viu grai. Poezii ntregi scriam cu vrful de ac sau de cui, n ordine si cu migala, pe peretele alb ca hrtia. Acolo treceam tot ce auzeam, din toate disciplinele. Scrijeleam peretii cu cunostintele noastre pentru a lasa si la altii care veneau dupa noi. Dupa cum pritocirea oamenilor prin camere se facea destul de des, noi ajungeam sa citim pe pereti attea lucruri bune, poezii sau alte cunostinte. N-a fost perete din camere sau celule n Aiud sa nu aiba scrise coloane ntregi de cunostinte. De la o vreme, conducerea nchisorii se luase de grija. Nu mai stiau ce sa faca. Orice masura luata de ei, avea o contramasura a noastra. Pna la gasirea solutiei, noi ne continuam munca n scoala noastra. Asa s-a ajuns ca oameni simpli, tarani, muncitori, elevi si chiar studenti sa nvete limbi straine, matematica, fizica, chimie, istorie, geografie si literatura. Ba de cele mai multe ori si puneau la punct gramatica limbii romne. Asa au fost unii din teregovenii mei, ca Romulus Anculia-Miloi, care dupa ce a iesit din nchisoare si-a scris memoriile n opt caiete. Avea darul povestirii. De asemenea, unchii mei Petru si Ion Berzescu, iesind afara, au continuat studiul, realizndu-si fiecare o frumoasa biblioteca si sporind-si darul de a vorbi. Ion Coltan, un alt teregovan, a devenit un foarte bun cioplitor n piatra si zidar. Moise Anculia-Pasule se pregatise n domeniul agriculturii. Afara si-a cultivat pamntul ca un agronom. La fel, Petru Grozavescu-Maranu, Gheorghe Ivanici-Casapu, Petru Maranu-Cornerevintu, Gheorghe Grozavescu-Mutu, Ion Lazarescu, tatal si fiul, zisi But, au dovedit ca, pe buna dreptate, au absolvit o universitate, tot teregoveni si ei. Asa cum spune N. Steinhardt, fiecare din noi am realizat si clipe de fericire n nefericirea din iadul comunist. Vaznd Coller ca nu mai are ce face cu noi, a recurs la o alta masura, mai diabolica. n toate camerele si celulele din Aiud au stropit peretii cu ciment si var. n felul acesta, peretele nu mai era curat ca hrtia, ci era denivelat prin stropitura. Asa au reusit ca pe peretii camerelor sa nu mai apara scrisul. Despre aceasta mare scoala se pot spune multe lucruri.

Tocmai acest gulag cu scoala lui, pe buna dreptate, defineste si chiar distinge Rasaritul de Apus n Europa. Estul Europei, cel de dupa cortina de fier, a facut ca omul sa se dezmeticeasca si sa tsneasca spre o nalta spiritualitate crestina, asa cum bine schiteaza, undeva, Soljenitn. Pe masura ce Rasaritul se nalta, Apusul aluneca n haurile ateismului. O criza pe plan spiritual se va asterne asupra lui. Atunci... ei vor ajunge sa bata la portile Rasaritului, cum azi ei ne obliga pe noi sa batem la portile n-i