eseu

Tudor Cristea

PAªII POETULUI
Poezia lui Lucian Blaga reprezintã, dacã exceptãm contact cu noul curent în 1916, ca student la Viena. Ca
contribuþia româneascã la iniþierea miºcãrii dadaiste, ºi în cazul lui Eminescu, receptarea mesajului de adân-
primul moment de sincronizare evidentã ºi radicalã cu cime al culturii germanice este fertil pentru literatura
literatura europeanã. Fiul preotului Isidor din Lancrãm, românã. Descoperirea poeziei ºi artei expresioniste
care-ºi începuse, aºa cum afirmã în Hronicul ºi cântecul provoacã, în discursul blagian, o adevãratã rupturã, astfel
vârstelor, existenþa „sub semnul unei fabuloase absenþe încât în Poemele luminii, volumul apãrut în 1919, ca ºi
a cuvântului“, debuta la numai 15 ani, în limba lui Octavian în cel de aforisme intitulat Pietre pentru templul meu,
Goga. În poeziile sale intitulate Pe þãrm ºi Noapte, recu- nu mai recunoaºtem nimic din încercãrile anterioare. Dar
noaºtem, cum el însuºi spune, evocând momentul pri- poezia lui Blaga se rupe ºi de muzicalitatea simbolistã,
melor tentative de a-ºi vedea numele tipãrit în reviste, prin instaurarea unei alte retorici, care abandoneazã
„tipare prozodice curente“, dar mai ales structuri lexicale definitiv formele prozodice clasice, în favoarea versului
specifice poetului din Rãºinari, funcþionând pur retoric: liber ºi alb.
„ªi în deºert se luptã ochii/ În lacrimi sã cuprindã zarea,/ Prin noutatea poeticii propuse, volumul de debut al lui
Cãci întuneric mi-i îneacã/ ªi mi se tulburã cãrarea.// Blaga ar fi trebuit sã intrige mãcar spiritele tradiþionaliste.
Mi-eºti drag-acum, tu, noapte sfântã,/ Cu plânsul tãu În mod paradoxal, poetul este la fel de bine primit ºi de
domol de stele,/ Cãci porþi în firea ta curatã/ Comoara cãtre bãtrânul Vlahuþã, celebrul epigon eminescian, ºi de
visurilor mele [...]“. cãtre tânãrul Lovinescu, care-l trece la moderniºti, ba
În perioada acestor încercãri literare, aºadar la înce- chiar ºi de cãtre Nicolae Iorga, recunoscut pentru
putul secolului al XX-lea, principalul curent înnoitor în aversiunea sa necruþãtor exprimatã faþã de literatura
poezia românã era simbolismul, inaugurat teoretic, la sfâr- modernã, care de data aceasta gãseºte cã „e în datina
ºitul veacului anterior, de Alexandru Macedonski ºi mani- celei mai noi ºcoli sã caute cuvinte mari ºi neobiºnuite,
festat ca reacþie antisãmãnãtoristã. Faþã de poezia clasi- dar mai la urma urmei, cum nu fac bine când nu e putere,
cizantã a tradiþiei, ieºitã din hlamida lui Coºbuc, susþi- când puterea este, ele nu fac rãu“, ºi-l salutã, în întâmpi-
nutã de Vlahuþã ºi Nicolae Iorga ºi ilustratã de o puzderie narea sa din „Neamul românesc“, ca pe un dar fãcut de
de autori mãrunþi, dar ºi de ªt. O. Iosif sau Octavian Ardeal poeziei române. Poate cã situaþia se explicã ºi
Goga, simbolismul apãrea ca o reacþie modernã ºi prin existenþa, oarecum surprinzãtoare, în poezia blagianã
citadinã. Sãmãnãtorismul însuºi avea sã evolueze, dupã a acestei prime etape, care dã impresia de libertate ºi
primul rãzboi, în tradiþionalism, care este însã, conform dezordine formalã, a unei componente clasice, pe care
aserþiunii cãlinesciene, „o formã de modernism“. Tânãrul Pompiliu Constantinescu crede a o sesiza în disciplina
ardelean ºtia însã prea puþin despre încercãrile simboliºtilor ºi caracterul organic al tehnicii, bazatã pe comparaþia
din Regat, cu atât mai mult cu cât cel mai important dintre care plasticizeazã fiece afirmaþie abstractã prin asocierea
ei, George Bacovia, care publica în 1916 volumul Plumb, cu un element concret ºi conferã textului aspectul progra-
era un necunoscut ºi avea sã se impunã, efectiv, ca mare matic al „poeziei de concepþie“. Este cazul textului liminar,
poet, abia dupã moarte. Va lua totuºi cunoºtinþã, dupã Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, uzat de nume-
propria-i mãrturisire, de noii poeþi români, prin colegul sãu roase interpretãri didactice ºi devenit portiþã de intrare în
de liceu Aron Cotruº, astfel cã începe sã nutreascã, poetica misterului, dar ºi cale de abuzare a creaþiei lirice
împreunã cu acesta, „aspiraþii spre substanþe ºi forme a poetului printr-o prea insistentã relaþionare cu sistemul
mai puþin uzate“ decât acelea care puteau fi gãsite în sãu filosofic, cu problemele plus- ºi minus-cunoaºterii
revistele ardelene. ori cu postura „poetului filosof“ ºi a „filosofului poet“; un
Momentul decisiv, cu adevãrat catalitic, pentru evoluþia poem care, curãþat de aceastã zgurã, poate fi receptat
poeziei sale, înscrisã la începuturi în cadrele sãmãnãto- ca expresie a aspiraþiei spre absolut, a comunicãrii cu
rismului ardelean, va fi receptarea mesajului expresionist. misterul, ca o definire liricã memorabilã nu neapãrat a
Expresionismul, anticipat de originala ºi încã ºocanta propriei formule poetice, cât a poeziei ca formã de comu-
picturã a lui Van Gogh, la care tânãrul Blaga se va referi nicare cu vraja infinitã a lumii ºi, în ultimã instanþã, cu
în eseurile sale, exprimându-ºi, pe aceastã cale, ºi sine însuºi: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ ºi
opþiunea esteticã, dar ºi de poezia lui Rainer Maria Rilke, nu ucid / cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea/
pe care-l va considera un model, îºi anunþa mesajul în în flori, în ochi, pe buze ori morminte./ Lumina altora/
spaþiul cultural germanic prin revista „Der Sturm“ din 1910 sugrumã vraja nepãtrunsului ascuns/ în adâncimi de
ºi avea sã se impunã prin poezia lui Georg Heym, a lui întuneric,/ dar eu,/ eu cu lumina mea sporesc a lumii
Gottfried Benn ºi mai ales prin cea a lui Georg Trakl, cu tainã – / ºi-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu
care lirismul blagian are numeroase similitudini. micºoreazã, ci tremurãtoare/ mãreºte ºi mai tare taina
Cunoscãtor al limbii germane, tânãrul Blaga ia primul nopþii,/ aºa îmbogãþesc ºi eu întunecata zare/ cu largi
PRO

SAECULUM 3/2006 1
 eseu

fiori de sfânt mister,/ ºi tot ce-i ne-nþeles/ se schimbã-n Existã însã ºi forme ale expresionismului regresiv,
ne-nþelesuri ºi mai mari/ sub ochii mei –/ cãci eu iubesc/ catabasic, al comunicãrii osmotice cu veºnicul ritm al
ºi flori ºi ochi ºi buze ºi morminte“. naturii, cu ciclurile sale eterne, într-o potolire elegiacã a
Altminteri, în Poemele luminii descifrãm mai toate retoricii aducând un spor de trãire ºi de profunzime prin
elementele programului expresionist: aspiraþia spre reprimarea gesticulaþiei: „În limpezi depãrtãri aud din
absolut, exacerbarea eului, vitalismul, amplificarea ne- pieptul unui turn/ cum bate ca o inimã un clopot/ ºi-n
contenitã a tensiunii vizionare, întoarcerea spre fondul zvonuri dulci/ îmi pare/ cã stropi de liniºte îmi curg prin
primitiv, ancestral, spiritualizarea peisajului sau, în vine, nu de sânge.// Gorunule din margine de codru,/ de
cuvintele prin care Blaga însuºi defineºte curentul, ce mã-nvinge/ cu aripi moi atâta pace,/ când zac în um-
aºezarea lucrurilor „în raport cu cosmicul, cu ilimitatul“. bra ta/ ºi mã dezmierzi cu frunza-þi jucãuºã?/ O, cine
Dominã, pentru moment, hipertrofierea eului, frenezia ºtie? – Poate cã/ din trunchiul tãu îmi vor ciopli/ nu peste
dionisiacã, ofensivã ºi vitalistã, deºi G. Cãlinescu va mult sicriul,/ ºi liniºtea/ ce voi gusta-o între scândurile
considera cã poemele acestui volum evidenþiazã „un lui,/ o simt pesemne de acum:/ o simt cum frunza ta
nietzscheanism zgomotos, în nepotrivire cu tempera- mi-o picurã în suflet –/ ºi mut/ ascult cum creºte-n trupul
mentul nesangvin, cam rilkean al poetului“. Acesta suferã tãu sicriul,/ sicriul meu,/ cu fiecare clipã care trece,/ goru-
de prea mult suflet ºi cere (într-un poem din cel de-al nule din margine de codru“. Utilizând ca formã de plastici-
doilea volum însã) munþilor un trup pe mãsura elanurilor zare comparaþia, care are de obicei valoarea unei metafore
sale imense ori imagineazã, în poezia eroticã, senzaþii revelatorii, poetul este un imagist notabil. Uneori, analo-
limitã ºi definitive combustii: „Atâtea stele cad în noaptea giile sale îl duc la scurte poeme concentrate, ungarettiene,
asta./ demonul nopþii þine parcã-n mâini pãmântul/ ºi suflã precum acesta: „Atâta liniºte-i în jur de-mi pare cã aud/
peste el scântei ca peste-o iascã/ nãpraznic sã-l aprindã./ cum se izbesc de geamuri razele de lunã“. Din nefericire,
În noaptea asta-n care cad/ atâtea stele, tânãrul tãu trup/ Blaga nu opreºte textul aici, dezvoltându-l retoric (ºi inutil),
de vrãjitoare-mi arde-n braþe/ ca-n flacãrile unui rug.// prin încã optsprezece versuri. Este capcana „poeziei de
Nebun,/ ca niºte limbi de foc eu braþele-mi întind,/ ca concepþie“, elaborate, în care poetul cade nu o singurã
sã-þi topesc zãpada umerilor goi,/ ºi ca sã sorb, flãmând datã; ºi nu doar în volumul sãu de debut.
sã-þi mistui/ puterea, sângele, mândria, primãvara, totul./ Paºii profetului, cel de-al doilea volum, apãrut în
În zori când ziua va aprinde noaptea,/ când scrumul nopþii 1921, aduce, dincolo de existenþa câtorva poeme care
o sã piarã dus/ de-un vânt spre-apus,/ în zori aº vrea sã prelungesc retorica ºi vitalismul dionisiac, exacerbat
fim ºi noi/ cenuºã,/ noi ºi – pãmântul“. retoric, din Poemele luminii, o coborâre a tonului. În afarã
de profetismul cam obscur, cu rãdãcini nietzscheene, ºi
de simularea (mai curând decât exprimarea organicã) a
unui energetism hipetrofiat, poezia din acest volum pare
sã aminteascã bucolica virgilianã. Poetul are asupra lumii
o viziune panteistã ºi surprinde viaþa naturii cu o simþire
proaspãtã. Cititã încã inerþial ºi pusã prea apãsat, pe
urmele lui Pompiliu Constantinescu, pentru care lirica lui
Blaga „este necontenit o filozofie plasticizatã“, în relaþie
cu demersul teoretic al autorului, poezia aceasta pare
prea construitã ºi este, în multe locuri, insuficient con-
centratã. Impresia de retorism este, în Paºii profetului,
covârºitoare ºi, totodatã, strivitoare pentru condiþia multor
poeme. Rãmâne viu pastelul spiritualizat, expresionist,
cu ceva din vibraþia interioarã a pânzelor lui Van Gogh,
precum Varã, imagine a somnolenþei fecunde instaurând
veºnicia: „La orizont – departe – fulgere fãrã de glas/
zvâcnesc din când în când/ ca niºte lungi picioare de
pãienjen – smulse/ din trupul care le purta.// Dogoare.//
Pãmântu-ntreg e numai lan de grâu/ ºi cântec de lãcuste./
/ În soare spicele îºi þin la sân grãunþele/ ca niºte prunci
ce sug./ Iar timpul îºi întinde leneº clipele/ ºi aþipeºte
între flori de mac./ La ureche-i þârâie un greier“. Este aici,
în realitate, un fals pastel (dupã cum este, în întreg
volumul, o falsã bucolicã), o metaforã a germinaþiei
colosale, copleºitoare. Covârºind eul liric, amuþindu-l ºi
fãcându-l sã participe tãcut la viaþa subteranã, adâncã a
firii. Sã se simtã solidar cu vibraþia ei secretã ºi egal cu
veºnicia ei de o clipã. Spaþiul acesta e însã doar unul
tranzitoriu, cãci în volumul urmãtor între lume ºi om se
va produce o scindare dramaticã. Ea este anunþatã oare-
Apollinaire Sicard – White Bubble cum programatic în simbolistica poate prea transparentã,
PRO

2 SAECULUM 3/2006
 eseu

anecdoticã, a încreºtinãrii pãianjenului ºi a morþii zeului; Poezia lui Blaga nu este o anexã a propriei filozofii, ci
a sfârºitului vârstei panice a senzaþiilor ºi a intrãrii în expresia unei puternice trãiri, subminatã uneori de excese
zodia tragicã a conºtiinþei ºi a ruperii de naturã: „Odatã retorice care pot dilua tensiunea, articulatã alteori în chip
zeul îºi cioplea/ un fluier din nuia de soc./ Piticul dobitoc/ memorabil, sugerând trãiri adânci, sfâºieri lãuntrice ºi
i se plimba pe mânã./ ªi-n scãpãrãri de putregai/ Pan spaime existenþiale pustiitoare. Spaþiul este unul simbolic,
descoperi mirat/ cã prietenul avea pe spate-o cruce./ „derealizat“, în acord cu estetica expresionistã. Este o
Bãtrânul zeu încremeni fãrã de grai/ în noaptea cu cãderi poezie a neliniºtii metafizice ºi a stingerii, care sfârºeºte
de stele,/ ºi tresãri îndurerat,/ pãianjenul s-a-ncreºtinat./ în neputinþã ºi cãdere:: „M-aplec peste margine:/ nu ºtiu
/ A treia zi ºi-a-nchis coºciugul ochilor de foc./ Era acoperit – e-a mãrii/ ori a bietului gând?// Sufletul îmi cade în
cu promoroacã/ ºi-amurgul cobora din sunetul de toacã./ adânc/ alunecând ca un inel/ dintr-un deget slãbit de
Neisprãvit rãmase fluierul de soc“ (Pãianjenul). boalã./ Vino sfârºit, aºterne cenuºã pe lucruri./ Nici o
Cu volumul În marea trecere (1924) ºi, mai departe, cãrare nu mai e lungã,/ nici o chemare nu mã alungã./
cu Lauda somnului (1929) se produce, dupã cum afirmã Vino sfârºit.// Pe coate încã o datã/ mã mai ridic o
într-un aplicat eseu Marin Mincu, o „blagianizare a expre- ºchioapã de la pãmânt ºi ascult./ Apã bate-ntr-un þãrm./
sionismului“, pentru ca mai apoi, cu La cumpãna apelor Altceva nimic, nimic,/ nimic“. (Un om s-apleacã peste
(1933), La curþile dorului (1938) ºi Nebãnuitele trepte margine).
( 1943) sã aparã o clasicizare a acestuia. Pusã în legãturã Dar aceastã rãzvrãtire este doar un moment, e bucata
cu sistemul filozofic, noua etapã este una a omului de drum cãtre regãsirea de sine sau, mai bine, cãtre
cenzurat, în elanul sãu cognitiv, de Marele Anonim, de iluzionarea absolutã ºi cãtre tragica împãcare înþeleaptã.
unde vine greaua tristeþe metafizicã prin care poetul Morþii îi este contrapusã învierea, exacerbãrii eului care
dezvoltã în chip original ºi aprofundeazã liric tot ceea ce se împotriveºte – voluptatea anonimizãrii. „O, de ce-am
preluase din expresionism ºi experimentase (chiar acesta tãlmãcit vremea ºi zodiile/ altfel decât baba ce-ºi topeºte
e cuvântul) în primele sale douã volume, din care va cânepa în baltã?“, exclamã poetul, repudiindu-ºi egolatria
dezvolta componenta regresivã, acordatã principiului ºi visându-se contopit pânã la dispariþie în procesiunea
expresionist al retrãirii fondului mitic. Imaginarul tradiþio- tragic-împãcatã a marii treceri:: „Dã-mi mâna ta trecãtorule,
nalist, falsul bucolism de aspect creºtin, datorat în parte ºi tu care mergi,/ ºi tu care vii./ Toate turmele pãmântului
ºi afilierii poetului la gruparea gândiristã, al cãrei program au aureole sfinte/ peste capetele lor./ Astfel mã iubesc
îl adânceºte (dar îl ºi depãºeºte, pânã la negarea impli- de-acum:/ unul între mulþi,/ ºi mã scutur de mine însumi/
citã) prin eseistica sa, e în acord cu noile atitudini, spriji- ca un câne, care-a ieºit dintr-un râu blestemat./ Sângele
nind totodatã componenta misticã, rãmasã de obicei la meu vreau sã curgã pe scocurile lumii/ sã-nvârtã roþile/
nivelul simplei sugestii, când nu se aflã la cel al unei în mori cereºti“ (Am înþeles pãcatul ce apasã peste
poezii problematice. Motoul volumului În marea trecere casa mea). Într-o ecuaþie expresionistã mai explicitã,
indicã o rupturã între eu ºi organicitatea lumii: „Opreºte Blaga opune oraºului cu aparenþa biblicei Sodome din
trecerea. ªtiu cã unde nu e moarte, nu e nici iubire, – ºi Semne sau din Veac , tãrâmul împãcãrii cu sine din
totuºi te rog: opreºte, Doamne, ceasornicul cu care ne Sufletul satului sau spaþiul încãrcat de taine al muntelui,
mãsuri destrãmarea“. Marea trecere e viaþa în curgere cu ceva din aspectul supradimensionãrii fabuloase a
necontenitã spre moarte. O poveste împãcatã cãreia naturii din eminescianul Miradoniz: „Lângã schit miezul
numai eul uman îi înþelege tragismul, încercând cu violen- nopþii gãseºte/ fãpturi adormite-n picioare. Duhul
þã sã i se sustragã. Punând întrebãri ºi neprimind vreun muºchiului umed/ umblã prin vãgãuni./ Din rãsãrit vin
rãspuns. Încercând sã sondeze adâncul ºi copilãria fluturi cât buhele/ sã-ºi caute în focuri cenuºa./ La
sângelui, aºadar a lumii, ºi neprimind decât semnul curge- rãdãcinile brazilor, lângã blestemul cucutelor/ ciobanul
rii. Rupându-se dramatic de ordinea ce ar fi sã fie fireascã: pune pãmânt/ peste mieii uciºi de puterile codrului. [...]/
„Soarele-n zenit þine cântarul zilei./ Cerul se dãruieºte Cai galbeni ºi-adunã sarea vieþii din ierburi./ Mocnind subt
apelor de jos./ Cu ochi cuminþi dobitoace în trecere/ îºi copaci Dumnezeu se face mai mic/ sã aibã loc ciupercile
privesc fãrã de spaimã umbra în albii./ Frunzare se boltesc roºii/ sã creascã subt spatele lui./ În sângele oilor noaptea
adânci/ peste o-ntreagã poveste.// Nimic nu vrea sã fie pãdurii e vis lung ºi greu.// Pe patru vânturi adânci/ pãtrun-
altfel decât este./ Numai sângele meu strigã prin pãduri/ de somnul în fagi bãtrâni./ Subt scut de stânci, undeva/
dupã îndepãrtata-i copilãrie,/ ca un cerb bãtrân/ dupã ciuta un bãlaur cu ochii întorºi spre steaua polarã/ viseazã
lui pierdutã în moarte.// Poate a pierit sub stânci./ Poate lapte albastru furat din stâni“. (În munþi). Poetul parcurge
s-a cufundat în pãmânt./ În zadar i-aºtept veºtile,/ Numai un drum semnificativ, de la drama cunoaºterii prin conºti-
peºteri rãsunã,/ pâraie se cer în adânc.// Sânge fãrã inþã la acceptare – prin anonimizare ºi, cu timpul, prin
rãspuns,/ o, de-ar fi liniºte, cât de bine s-ar auzi/ ciuta limpezirea discursului ºi clasicizarea formalã.
cãlcând prin moarte.// Tot mai departe ºovãi pe drum, – / Lucrurile sunt simboluri ºi concepte, infuzatã de meta-
ºi ca un ucigaº ce-astupã cu nãframa/ o gurã învinsã,/ fizicã, poezia vãdeºte o explicabilã lipsã de „realism“,
închid cu pumnul toate izvoarele,/ pentru totdeauna sã justificatã însã de condiþia ei. Anonimizarea evolueazã
tacã,/ sã tacã“. ºi ea, de la contopirea cu cei mulþi la cea cu ancestralul
Este o poezie a împotrivirii ºi a refuzului, a spaimei colectiv, în tãrâmul magiei somnului ºi al sângelui::
de moarte ºi a imposibilitãþii sondãrii abisului. A pune „Noapte întreagã./ Dãnþuiesc stele în iarbã./ Se retrag în
lirismul acesta, mai mult decât este necesar, în relaþie pãdure ºi-n peºteri potecile,/ gornicul nu mai vorbeºte./
cu sistemul de gândire blagian este o operaþie inutilã. Buhe sure s-aºeazã ca urne pe brazi./ În întunericul fãrã
PRO

SAECULUM 3/2006 3
 eseu

de martori/ se liniºtesc pãsãri, sânge, þarã/ ºi aventuri în

care veºnic recazi.// Dãinuie un suflet în adieri,/ fãrã azi,/
fãrã ieri./ Cu zvonuri surde prin arbori/ se ridicã veacuri
firbinþi./ În somn sângele meu ca un val/ se trage din
mine/ înapoi în pãrinþi“ (Somn).
Imaginarul devine anistoric ºi atemporal, incluzând
elemente folclorice, naive, biblice ºi vãdind un uºor
hieratism bizantin. Blaga este, aidoma expresioniºtilor,
un poet al stingerii, iar nota sa particularã este deplân-
gerea desacralizãrii lumii, care devine „paradis în destrã-
mare“. În ultimele trei volume publicate înainte de rãzboi,
poezia blagianã evolueazã, pe acelaºi fond metafizic,
distilat în expresie însã, ºi chiar uºor manierizat, cãtre
un clasicism formal evident. La cumpãna apelor stili-
zeazã metafizica misterului ºi a stingerii din volumul an-
terior, poetul declarându-ºi, elegiac, aderanþa la poezia
amurgului: „Purtãm fãrã lacrimi/ o boalã în strune/ ºi
mergem de-a pururi/ spre soare apune.// Ni-e sufletul
spadã/ de foc stinsã-n teacã./ Ah iarãºi ºi iarãºi/ cuvintele
seacã.// Vânt veºnic rãsunã/ prin cetini de zadã./ Pur-
ces-am în lume/ pe punþi de baladã.// Strãbatem amurguri/
cu crini albi în gurã./ Închidem în noi un/ sfârºit sub ar-
murã.// Purtãm fãrã lacrimi/ o boalã în strune/ ªi mergem
de-a pururi/ spre soare apune.// Rãni ducem – izvoare –
/ deschise subt hainã./ Sporim nesfârºirea/ c-un cântec, Edouard Manet – Lilac in a Glass with Three Feet
c-o tainã“ (Cântãreþi bolnavi). Imaginarul se lumineazã,
poetul cântã runele ori evocã goetheenele mume sau are O componentã importantã a acestei perioade lirice o
revelaþia muzical exprimatã a comuniunii cu imperiul reprezintã erotica, abandonatã dupã primul volum ºi pusã,
ceresc în spaþiul însoritului Estoril:: „Casele cresc în de data aceasta, sub semnul „verii de noiembrie“. Este o
pãdurea de pini/ albe sau ca ºofranul,/ lucind pe coline./ iubire târzie, blând faustianã, în care se amestecã primã-
Mai potolit oceanul/ mângâie locul sorin./ Largul prieºte vara ºi toamna, polenul ºi sterilitatea, speranþa ºi regretul,
nãlucilor line.// Cu crestele-n arc, doar bãtrânii palmieri/ aspiraþia ºi renunþarea – echilibrate în reflexivitatea evo-
se mai leagãnã încã/ întârziaþi în furtuna de ieri.// Îmbrã- cãrii ºi în clasicismul expresiei: „Ne-om aminti cândva
catã în zâmbet ºi aur/ Cora brodeazã/ subt oleandri, subt târziu,/ de-aceastã întîmplare simplã,/ de-aceastã bancã
alungitele foi./ Timpul ce iese din casã,/ cât de uºor l-ai unde stãm/ tâmplã fierbinte lângã tâmplã.// De pe stamine
putea prinde iar/ sã-l reþii ca un fir de mãtasã.// Aceasta de alun,/ din plopii albi, se cerne jarul./ Orice-nceput se
e pacea. Pacea, în care/ creºte imperiul/ ceresc printre vrea fecund,/ risipei se dedã florarul.// Polenul care peste
noi“. Fiorul metafizic se menþine, dar imaginarul e mai noi,/ în preajmã galbene troiene/ alcãtuieºte-n aur fin,/
variat, atitudinea se decrispeazã ºi versul se limpezeºte: Pe umeri cade-ne ºi-n gene.// Ne cade-n gurã când
poetul blagianizeazã muzical pe o tematicã mai diversã. vorbim,/ ºi-n ochi, când nu gãsim cuvântul./ ªi nu ºtim
Procesul de clasicizare este continuat, devenind ce pãreri de rãu/ ne tulburã, pieziº, avântul.// Ne-om
componentã stilisticã în creaþia postumã, pe care poetul aminti cândva târziu,/ de-aceastã întâmplare simplã,/
a organizat-o pentru tipar în patru cicluri: Vârsta de fier, de-aceastã bancã unde stãm/ tâmplã fierbinte lângã
cuprinzând poezii scrise în perioada 1940-1944, sub tâmplã.// Visând, întrezãrim prin doruri – / latente-n pulberi
impactul sufletesc al cedãrii Ardealului de Nord, Corãbii aurii/ pãduri ce ar putea sã fie/ ºi niciodatã nu vor fi“
cu cenuºã, Cântecul focului ºi Ce aude unicornul. (Risipei se dedã florarul). ªi mai semnificativã este
Acestora li se adaugã ciclul Mirabila sãmânþã din 1960, însã, în acest proces de limpezire ºi de clasicizare ultimã
în care se poate observa o discretã încercare de a se a poeziei blagiene, evoluþia poetului de la înfiorarea
face agreat epocii, astfel încât interdicþia asupra creaþiei metafizicã la gândul filozofic, exprimat cu tristeþe reþinutã
sale sã fie ridicatã. De altfel, el a ºi publicat câteva dintre ºi demnã: „Mult mã mirã stea ºi trup,/ frunzã ºi lumini ce
aceste poeme în revista „Steaua“. Altminteri, ca ºi în sânt./ Cât e loc ºi cât e gând/ nu-i nimic fãr’ de veºmânt./
cazul lui Vasile Voiculescu, care migãlea în singurãtate Mânecând spre traiul lui,/ sufletul de la-nceput/ se îmbracã
ºi izolare Ultimele sonete închipuite ale lui Shakes- în pãmânt./ Mânecând spre traiul lui,/ sufletul de
peare..., poetul îºi distileazã, fãrã circumstanþialitãþi ºi la-nceput/ ºtie sã se-mbrace-n stea,/ cã veºmânt el va
concesii, metafizica ºi îºi diversificã tematica într-o ma- lua/ lut din lutul raiului“ (Mult mã mirã stea ºi trup).
nierã care îmbinã tendinþa stilizãrii bizantine cu clasici- Deschiderea cãtre mesajul estetic expresionist prin
zarea formalã, continuând sã blagianizeze. Egalând prin care modernizeazã direcþia tradiþionalã din poezia românã,
numãrul poemelor creaþia interbelicã, lirica postumã este fiorul existenþial autentic, adâncimea filosoficã ºi, nu mai
mai inegalã, dar nu meritã expedierea criticã, ci o integrare puþin, clasicizarea treptatã a atitudinii ºi expresiei menþin
mai atentã în demersul poetic blagian, care oferã imaginea vie ºi puternicã poetica blagianã, fie ºi în vremea noastrã
unei mari coerenþe. ironicã ºi minimalistã.
PRO

4 SAECULUM 3/2006
 eseu

Rodica Marian

ARMONIA MELANCOLIEI BLAGIENE

Alteritatea alienantã, consecinþã a scindãrii tragice a acestor perspective analitice, înscrise de altfel într-un
eu-lui, menþine încã într-o blocadã curioasã toatã literatura adevãrat curent de opinii recent, pentru unele texte ori
interpretativã a fenomenului literar ºi semantico-textual fragmente de texte poetice. Însã în cazul lui Eminescu
al apariþiei în textele literare a alter-ilor. ºi apoi Blaga starea ambiguã a melancoliei, ca ºi alteri-
La fel, persistã încã încarcerarea întru evaluarea în tatea nealienantã4 , devine la o analizã semantic textualã
perimetrul gândirii existenþialiste a complexului concept o dominantã a poeticitãþii operei celor doi mari lirici români.
numit melancolie, augmentatã ºi de simptomatice încer- „Însingurarea abisalã“, „tonul elegiac sau lugubru“ ori
cãri recente de a scoate melancolia din aºa-numitele re- insistenþa asupra angoasei ca emblemã a simþirii moderne
ductive chingi romantice ºi a plasa interpretarea sa „din- revine la anularea parþialã a ambivalenþei melancoliei ºi
colo de ipostaza virusului romantic“1. Aº observa, pentru a efectului ei armonizator ºi echilibrator, aºa cum era
început, faptul paradoxal cã nu corsetul excesiv roman- perceput ca dat al unei predispoziþii umorale în toatã epoca
tic este cel care contamineazã înþelegerea monocordã a istoricã a pre-existenþialismului. Este evidentã aici prefe-
conceptului melancolie, ci viziunea existenþialistã asupra rinþa pentru înþelegerea melancoliei ca un dat existenþial,
lumii, pentru cã în universul liric romantic melancolia avea cu efecte de descumpãnire ºi descurajare, în aceeaºi
încã ambivalenþe. Termenul melancolie are, pe de altã direcþie de interpretare ca ºi sentimentul existenþial emi-
parte, o carierã criticã neepuizatã încã ºi care-ºi continuã nescian sub cupola cãruia George Ganã5 aºeazã condiþia
nestingheritã cursul tocmai în parametrii reductivi ai unor umanã în concepþia eminescianã. Dar ambivalenþa de
tradiþii interpretative, de un tip ori altul, care se cer nuanþate esenþã a melancoliei, surprinsã de V. Hugo numai aparent
pornind dinspre specifica complexitate semanticã a oximoronic: „Melancolia este fericirea de a fi trist“ (precum
textelor poetice înseºi. tot astfel poate pãrea spusa lui Hugo despre alteritate
Analizând conþinutul conceptului ºi al mitopoeticii „Ah, e nebun cel care crede cã eu nu sunt tu!“) surprinde
melancoliei, figurã simbolicã a umaniºtilor renascentiºti o coexistenþã simultanã a componentelor ºi nu o proce-
ºi romantici, Mihai Cimpoi, pe urmele unor mari dicþionare sualitate ca evoluþie spre tristeþea covârºitoare. „Existã
ori analiºti, are dreptate sã vorbeascã de un adevãrat în melancolie o structuralã ambiguitate“6 reafirmã Andrei
„spectacol al polivalenþei ºi tainei“2 în cazul melancoliei, Pleºu, pe urmele unor mai vechi doctrine de gândire când
precum ºi J. P. Richard vorbea de o „melancolie a indis- starea ºi tipologia umanã melancolicã nu erau concepute
tinctului“ în cazul meditaþiilor lui Lamartine. Dar demersul exclusiv ca „meditaþie (poeticã) a nefericirii“, ci mai curând
lui Mihai Cimpoi, în cadrul analizei operei eminesciene, ca abandon în plãcerea unicã a meditaþiei libere de
îmi reþine atenþia din perspectiva unor aspecte prepon- constrângeri. Simptomaticã este definirea acestui sens
derent diacronice, aplicate melancoliei ca fenomen literar al melancoliei într-un vechi dicþionar al limbii române,
în esenþã. Observaþia crucialã, atât pentru universul emi- înþeles distinct de „melancolia mare, profundã“ care este
nescian cât ºi pentru cel al lirismului blagian, derivã, dupã definitã ca: „dispoziþiune tristã ce se crede cã vine de la
credinþa mea, din sublinierea faptului cã „melancolia este prea multã fiere neagrã sau de la vreo cauzã moralã“.
o stare ambiguã, chiasmaticã (încruciºatã), adunând în Acest al doilea sens, asupra cãruia insist în aceastã
sine luminile ºi umbrele, hybris-ul ºi pragul de jos ale analizã, apare în amintitul dicþionar foarte bine surprins:
unei stãri ºi punându-le pe un fir al aneantizãrii graduale“3. „Dispoziþiune a sufletului în care cineva fuge de alte plãceri
Procesul analitic al aneantizãrii prevaleazã însã, în viziu- ºi aflã singura plãcere în meditaþii fãrã nici un plan, în
nea lui Mihai Cimpoi, o închidere, ca evoluþie în timp a
conceptului melancolie, o „însingurare abisalã care implicã
tonul elegiac sau lugubru, cãci intrã în zona groazei de
moarte, a angoasei“, ceva similar cu o percepþie de „umbrã 4
Asupra acestui subiect, în diferite analize, vezi recenta carte
neagrã“ a melancoliei eminesciene în abordarea criticã a alteritate, Editura Fundaþiei Ideea
a mea Identitate ºi alteritate
lui George Ganã. Prevalenþa sensibilitãþii expresioniste, Europeanã, Bucureºti, 2005.
5
dinspre polul receptãrii, îndreptãþeºte oarecum existenþa Eminescu, Editura Fundaþiei
George Ganã, Melancolia lui Eminescu
Culturale Române, Bucureºti, 2002, p. 25: „Distincþia pesimism
/ melancolie [...] trebuie menþinutã, ºi nu pentru cã pesimismul
ar denumi o variantã, pe cea tare, a melancoliei. El este altceva,
1
„melancolia“, în Meridian
Doina Constantinescu, Blaga ºi „melancolia“ este corespondentul în plan teoretic, filosofic, al melancoliei
IV, Cluj-Napoca, 2004, p. 205
Blaga IV literare sau artistice în general. Pesimismul este o concepþie
2
Mihai Cimpoi, Esenþa fiinþei. (Mi)teme ºi simboluri existen- despre lume, melancolia este un sentiment existenþial“.
þiale eminesciene, Editura „Guvinas“, Chiºinãu, 2003, p. 79 6
Andrei Pleºu, Pitoresc ºi melancolie, Editura Humanitas,
3
Mihai Cimpoi, op. cit., 82 Bucureºti, 1992, p. 66
PRO

SAECULUM 3/2006 5
 eseu

idei extravagante“7. Ilustrãrile acestui sens, cele care vei atârna de mine cum atârnã o cununã / de flori uscate
urmeazã definiþiei citate mai sus, sunt ºi ele deosebit de / de stâlpul alb de marmorã al unei cripte“.
elocvente: „melancolia dulce, melancolia de om tânãr“. Registrul proiecþiei acestei trãiri de armonie tristã este
Dar chiar aceastã stare sufleteascã predispusã exclusiv în subsidiar o stare împãcatã nu numai cu dispariþia în
reflexivitãþii, specificã ºi adolescenþei, nu se conexeazã toamnã a florilor, ci ºi cu perenitatea acelora care nu dispar
obligatoriu de cea a tristeþii, a deziluziei, a nostalgiei trecu- în toamna limitei omeneºti, cu atât mai mult cu cât ele
tului. Ca mod de a te afla în lume (cum ar zice Heidegger), acoperã pe veci mormintele acelora care pier în numele
apetenþa meditaþiei avertizeazã asupra unei profunde iubirii. Implicit, într-o contra-retoricã, florile pot fi veºnice
ambiguitãþi, pentru cã abandonarea de sine în meditaþie, în primãvara iubitei poetului, acestea fiind tocmai acelea
oricât de amarã ar fi aceasta, este o dezobiºnuire de care acoperã mormintele celor ce-au iubit primãvara ºi
voinþã (cine vrea conºtient sã fie nefericit?). ªi înþeleptul florile. Indirect, transpare o mare încredere în veºnicia
Heidegger surprinde ceva esenþial în perimetrul ideii pe iubirii, ce dãinuieºte „peste morminte“. Întreaga ultimã
care vreau s-o relev aici: „În mãsura în care reuºim sã ne strofã este ambiguã, mai ales în structura semanticã de
dezobiºnuim de voinþã, ajutãm redeºteptarea Seninãtãþii“. profunzime: „O toamnã va veni ºi maºterã, / din toate
Printre elementele dualitãþii ºi duplicitãþii care separã florile ce le-ai avut vreodatã / numai pe-acelea n-o sã þi le
melancolia de real, prin latura ei nemarcatã de vreo umbrã ia, / ce-o sã le-aºterni peste mormânturile tuturor / acelora,
neagrã, trebuie sã subliniez o coordonatã asupra cãreia care se duc pe veci / cu primãvara ta“.
am insistat în analiza poemului eminescian Peste Cadrul elegiac prin care se deschide poemul – ºi care
vârfuri, anume aceea a seninãtãþii8 ce transgreseazã este dominant în strofa medianã – dezvoltã în cea finalã,
momentul de graþie al sufletului care se uneºte cu infinitul citatã mai sus, o implicitã metaforã a fericirii de a fi nefe-
de dincolo de viaþã, perceput în misterul cosmicitãþii, o ricit, cu accent semantic pronunþat pe primul termen, res-
singurãtate împlinitã în sentimentul lãuntricei înfrãþiri cu pectiv fericirea ar consta în plecarea pe veci deodatã cu
fericirea departelui, ca dor de moarte care poate îndulci primãvara iubitei. Florile uscate, toamna emblematicã ca
melancolia unui suflet ce aºteaptã mângâiere: „Melancolic simbol al vieþii, în fine, mormintele sunt contracarate ca
cornul sunã [...] Sufletu-mi nemângâiet / Îndulcind cu dor figuri ale textului prin florile pe care toamna nu le poate
de moarte“. lua, deci perene, acestea fiind tocmai cele aºternute pe
Departe de a fi vorba aici numai de o melancolie tipic mormintele celor iubiþi ºi dispãruþi cu primãvara iubitei.
romanticã în sensul stãrii predestinate ce tinde spre Aºadar, ceea ce în nivelul semantic de suprafaþã al
descoperirea transcendenþei sub efigia absolutului însoþit textului poetic pãrea sã fie încadrabil într-o melancolie
de vrajã, pentru cã valorile mântuitoare ale aneantizãrii adâncã, la un alt nivel de înþeles, cel de profunzime, se
sunt reconfirmate ca postmoderne în perimetrul melanco- relevã a fi compensat ºi chiar concurat de un sens al
lic al vremelniciei a tot ce este în lume: „Melancolia e înseninãrii întru melancolie, ceea ce conferã întregului o
neliniºtea omului care presimte vecinãtatea infinitului“9 . evidentã armonie.
Tonul elegiac incumbat în conºtiinþa trecerii frumuseþii Semantica profundã, „încarceratã“ ºi ea în cuvinte,
ca valoare este sublimat în compensatoare, seninã ºi se poate devoala prin transgresarea limbii fenomenale
mântuitoare veºnicie a „primãverii“ ce rãmâne „pe veci“ înspre limba esenþialã. O astfel de abordare relevã în
în florile de pe „mormânturile tuturor“ în poemul blagian O multe texte poetice o altã viziune a alteritãþii, care în
toamnã va veni veni. Acest poem este simptomatic prin lexi- zilele noastre este încã privitã preferenþial în cadre sartri-
cul ºi „obsesiile“ care se înscriu în perimetrul melancoliei ene, ca infern, ca alienare, tot aºa ºi semnificarea melan-
ca registru elegiac, urmând în volumul Poemele luminii, coliei în registru existenþial ºi zguduitor de trist devine o
Melancolie. Perspectiva
chiar dupã textul poetic intitulat Melancolie habitudine ºi are rezistenþa locului comun, ºtiutã fiind în
toamnei târzii care ar împlini în mod absolut efluviul din istoria mentalitãþilor rezistenþa acestora la schimbare. Eti-
sufletul poetului doritor de totalã contopire a fiinþei sale cheta melancoliei fiind ocupatã cu semnificaþia dureroasã
cu cea a iubitei dezvãluie o dublã ºi contrastivã aspiraþie. a „meditaþiei nefericirii“ ori a „destrãmãrii lãuntrice“ nu mai
Mai întâi, aceastã emoþie este proiectatã într-o atmosferã încap în analizã mãcar nuanþe ori chiar se obnubileazã
de cimitir, ca o detaºare de tumultul sentimental, atmos- elementele textuale ce conduc la descifrãri semantice
ferã ce împlineºte însã, în liniºtea florilor uscate, o defi- de din nivelul de profunzime ºi care scot la ivealã un
nitivã împreunare: „O toamnã va veni cândva târziu, / fond ideatic cu totul contrar.
când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând / ºi strâns În privinþa relaþiei identitate vs alteritate ori identitate
ºi alteritate, privitã ca dualitate, din perspectiva doctrinei
hinduse, putem spune cã ambele aspecte mãrturisesc o
7
A. T. Laurian ºi J. C. Massim, Dicþionarul limbei române, solidaritate, fiind polarizarea antagonicã a Unului. Altfel
Bucureºti, tomul II, 1876, dicþionar elaborat ca proiect „dupã spus, este ceea ce Vasile Lovinescu defineºte expresiv
însãrcinarea datã de Societatea Academicã Românã“.
„printr-un paradox suveran, dualitatea este dovada cea
Lingviºtii autori, cu toate defectele orientãrii lor latinizante, merg
mai categoricã a Unitãþii“10, termenii dualitãþii fie luptân-
aici pe urmele înþelesului tristeþii antice ºi se apropie, cred, de
melancolia senin pozitivã ºi carnalã a lui Chateaubriand. du-se între ei, fie unindu-se. Tot astfel, Melancolia, cu
8
Rodica Marian, Luna ºi sunetul cornului. Metafore obse-
Eminescu, Editura „Paralela 45“, Piteºti, 2003
dante la Eminescu
10
9
Romano Guardini, în Giandomenico Mucci, Melancolia în Vasile Lovinescu, Mitul sfâºiat, Institutul european, Iaºi,
vremuri postmoderne, în „Vatra“, 2002, nr. 10, p. 20-22. 1993, p. 47
PRO

6 SAECULUM 3/2006
 eseu

majusculã, asemenea Vieþii, cuprinde ºi se polarizeazã

în viaþã ºi moarte, cu minuscule. Ceea ce revine la ideea
unei structurale ambiguitãþi. Mai bine spus, a unei ambi-
valenþe asociabile cu simultaneitatea contrariilor, nu cu
unitatea lor dialecticã, deoarece existã un nivel adânc,
mitic, în care sfâºierea fãrã sfârºit se petrece „în vederea
infuzãrii unui principiu vital, a unui suflu, prana, pe care
se þes toate lumile, prin care trãiesc ºi pier, deoarece
Viaþa, cu majusculã, cuprinde ºi se polarizeazã în viaþã
ºi moarte, cu minuscule“11.
Astfel de strãfulgerãrii se regãsesc în modul de gândire
poeticã prin care se „încheagã“ multe poeme eminesciene
ºi blagiene, pe filonul unei nedramatice, senine „desco-
perii“ a sinelui, în sensul „chipului lui Dumnezeu în om“
ori a „scânteii divine“, dincolo ºi invers orientat faþã de
ceea ce fenomenul modern al scindãrii personalitãþii pre-
supune a fi alienant. Respectiv sciziunea romanticã a
dublului ori cea formativã a eu-lui poetic promovat progra-
matic în expresionism, fie profetic, fie narcisiac ori dioni-
siac incumbã o alunecare nealienantã, ºi adesea elibe-
ratoare, înspre dedublare sau chiar preferatã transgresare
seninã a eului freudian ºi ipostaziere într-un alter-ego.
„Nici-o scânteie-ntr-însul“ spune semnificativ Eminescu
despre o fiinþã goalã ori golitã de trãire sufleteascã, în
sensul necomunicãrii cu sferele universului ºi care nu
poate fi detaºatã de imediatul contingent. Ceea ce
Marc Bruyas – Republican Flowers
înseamnã cã sufletul individual exacerbat de condiþia sa
pãmânteascã este predominant ºi trece în obliterare
identitatea sa cu sufletul universal, cu acea scânteie sufletul sãu unic. Acest suflet este dintru început pus
divinã din om. Pe de altã parte, ruptura ce are loc în fiinþa într-o relaþie de implicitã egalizare comparativã cu univer-
omului genereazã starea de melancolie modernã, care, sul: „În bolta înstelatã-mi scald privirea – / ºi ºtiu cã ºi eu
la Eminescu, dupã cum spune Mihai Cimpoi având în port / în suflet stele multe, multe / ºi cãi lactee, / minu-
vedere textele Mureºanu ºi Gemenii, ar fi „revelaþia adân- nile-ntunericului“. Acest imens univers interior, fiind prote-
curilor ascunse, care aduce dialectica împletire a plãcerii jat de vraja nopþii, nu este însã perceptibil în realitatea
ºi groazei, a dulceþii ºi otrãvirii, a visului luminos ºi a zilei, stelele din suflet (minunile-ntunericului) rãmân numai
visului obscur, sub vãlul amãgitor al Somnului-Moarte“12. bãnuite: „Dar nu le vãd, / am prea mult soare-n mine /
„Ruptura care are loc în fiinþa omului modern“ ºi care a de-aceea nu le vãd“.
înlocuit un mai armonic continuum al melancoliei de naturã Metafora soarelui din sine care împiedicã poetul sã-ºi
romanticã se manifestã într-adevãr în creaþia emines- vadã stelele multe, multe, pe care ºtie cã le poartã în
cianã într-un text precum Vis de exemplu, dar tot în lirica suflet, prevaleazã ºi determinã aºteptarea amurgului
eminescianã se poate pune în evidenþã ºi dulcea melan- proteguitor, cel care aduce cu sine noaptea ºi durerea,
colie, celãlalt sens din dicþionarul lui Laurian ºi Massim, sacrificiu orfic ce va permite întunericului sã cadã peste
numitã de mine melancolie seninã13. În aceastã stare sen- tot cerul din sinea poetului. Astfel, valorile pozitive ale
sibilitatea creatorului este cea a omului nescindat, care zilei, ale zãrii, ca ºi ale vieþii (pleoapã deschisã), se
poate gândi despre moarte ºi despre amurgul vieþii cu transfigureazã ºi devin în nedorite piedici în calea stelelor
liniºte ºi fãrã disperare. din suflet: „Aºtept sã îmi apunã ziua / ºi zarea mea
În acelaºi prim volum semnat de Lucian Blaga, Poe- pleoapa sã-ºi închidã, / mi-aºtept amurgul, noaptea ºi
mele luminii, din perspectiva ideii ce þin s-o subliniez durerea, / sã mi se-ntunece tot cerul / ºi sã rãsarã-n mine
pentru încadrarea melancoliei blagiene, în mod deosebit stelele, / stelele mele, pe care încã nu le-am vãzut“.
pentru efectele ºi resursele ei echilibratoare, apare expre- Conºtiinþa propriei valori (stelele mele, multe) este firesc
amurgul. Titlul acesta
siv textul poetic cu titlul Mi-aºtept amurgul însoþitã de aprehensiunea suferinþei necesare ca prag al
ºi poemul întreg este în sine semnificativ pentru seninãta- descãtuºãrii în fapt a creaþiei viitoare. Prin urmare, dorinþa
tea melancoliei blagiene, durerea sfârºitului omenesc poetului este evident înclinatã spre noapte ºi întuneric,
transfigurându-se în bucuria întâlnirii de sine într-un din- ca fundal simbolic al rãsãririi stelelor din suflet
colo, unde rãsar toate stelele pe care poetul le poartã în (minunile-ntunericului). Reveria unei astfel de împliniri nu
se mai coloreazã de nici o zguduire în faþa morþii, nu
conþine nici o teamã, nici o angoasã.
11
Moartea privitã ca o reintegrare în viaþa nemuritoare
Idem, ibidem a naturii nu este numai o consecinþã a conceptului poetic
12
fiinþei, ed. cit., p. 81
Mihai Cimpoi, Esenþa fiinþei
13 de depãrtare, generator al transgresiunii ontologice, ci
sunetul…, ed. cit., capitolul II
Rodica Marian, Luna ºi sunetul
PRO

SAECULUM 3/2006 7
 eseu

clarviziuni ºi al premoniþiei; ea este rânduitã printre cele

ºapte forme de vacatio, printre care somnul, leºinul ºi
solitudinea“16.
În poemul blagian intitulat Mi-aºtept amurgul este
vorba de fapt de intuiþia, chiar de siguranþa gândirii poetice
(„ºtiu cã ºi eu port în suflet o boltã înstelatã“) despre
condiþia creatorului autentic, presimþitã într-o stare de
melancolie seninã, acea stare propice marilor visãri sub
bolta înstelatã, necesar definibilã prin cântecul generat
de absenþa din zi, din prea mult soare. Profundul adevãr
din stelele sufletului nu se iveºte decât dupã închiderea
pleoapelor, ca ºi dupã consumarea în avans a nopþii ºi-a
durerii, crisalide ale creaþiei adevãrate.
Opþiunea pentru conþinutul semantic profund al melan-
coliei, care nu se poate reduce la plângerea anodinã ce
întâmpinã ori prefigureazã sfârºitul destinului uman,
precum nici la cortegiul de dureri ale însingurãrii, incumbã,
din punctul meu de vedere, starea de graþie, în care, con-
form concepþiei renascentiste (Ficino) se presimte sepa-
rarea sufletului de trup, întrerupere fulgurantã a obiºnuitului
care conferã darul clarviziuni ºi al premoniþiei. Din aceastã
perspectivã, voi încerca sã pun în evidenþã o melancolie
ca stare de spirit cu evidentã propensiune spre profunzimi,
în sublimarea tristeþii spre o atemporalitate a sufletului,
în care nu transpare nimic din neiubirea vieþii, dincolo de
lexicul înºelãtor uneori, dominant la nivelul semantic de
suprafaþã al textului poetic blagian intitulat Melancolie,
de atmosfera elegiacã a toamnei, a vântului ºi a ploii.
Jean-Pierre Läys – The Meal of the Shepherd Structurala ambiguitate a melancoliei, ca ºi ambi-
valenþa ei, consideratã activã încã în post-romantism, ºi
„coincide cu reflecþiile sugerate de «tracismul» emines- direcþionatã cu preferenþialitate spre angoasã în perimetrul
cian, dupã care omul, destinat sã se contopeascã numai critic actual – parcã vrãjitã de filosofia heideggerianã –
prin moarte cu elementele naturii, devine cu anticipaþie este ilustratã de poezia blagianã intitulatã Melancolie
naturã în cazul geniului“. Tot Edgar Papu vorbeºte de mai ales prin semantica profundã a jocului alteritãþii. Se
însetarea lui Eminescu pentru plenitudine în care moartea ºtie cã filosoful Blaga nu consuna cu angoasa heidegge-
este o întregire, o încununare. Aºadar, la Eminescu, iar rianã, deºi era contemporan cu autorul ontologiei fiinþei.
apoi la Blaga, dupã cum am arãtat în acest studiu (vezi Structura sensibilitãþii blagiene nu este dominatã de imi-
Mi-aºtept amurgul), moartea „nu se cuprinde în acel nenþa egocentricã a proiecþiei spre moarte, ci mai curând
filon tragic ºi disperat, pe care-l întâlnim de la Cartea lui de deschiderea spre un alt eu, cel al alteritãþii, aºa cum
Iov ºi pânã la existenþialiºtii actuali“14. concepe alteritatea Eugen Coºeriu, adicã a fi unul cu
„Melancolia – cântecul sufletului ºi-a gândurilor“, altul17. În Spaþiul mioritic, Blaga observã cu temei cã
spune Eminescu, ca dovadã peremptorie a faptului cã substanþa liricã de ultimã expresie a existenþei umane
poetul român intuia, simþea ori cunoºtea de fapt înþelesul cuprinsã de Heidegger în termenul „îngrijorare“, ca „existen-
antic (Aristotel, Agrippa) al tipologiei melancolice, în- þã spre moarte“ este o iluzie ca formulã absolutã. Expli-
deobºte asociatã cu creativitatea sau cu personalitatea caþia filosofului român se referã la atmosfera psihologic
marcantã a oamenilor de geniu. Nu foarte departe se poate catastroficã de dupã Al Doilea Rãzboi Mondial, contraca-
plasa meditaþia lui Emil Cioran, conturând, de fapt, ceea rând filosofia existenþialã general valabilã prin specifici-
ce ºi Eminescu a ilustrat ºi chiar a afirmat prin asocierea tatea existenþei româneºti ca „dor“, „aspiraþie trans-orizon-
melancoliei cu o anume stare de bine, de dulceaþã. Cioran
spune: „Nu existã dispoziþie mai creatoare decât cea me-
lancolicã, atunci când e tulburatã de un principiu de anti- 16
Renaºtere, Editura „Nemira“,
P. Culianu, Eros ºi magie în Renaºtere
nomie“15 (s. n.). Mult mai profund nuanþatã ºi mai expli-
Bucureºti, 1994, p. 81. Vezi acelaºi citat ºi la Marilena Spiridon
citã este poziþia de gândire din Renaºtere a lui Marsilio Bârsan, „Feciorul de împãrat fãrã de stea“. Elemente de magie
Ficino, conform cãreia melancolia este „un fel de vacatio, ºi ocultism, în Studii eminescologice, 4, Editura Clusium,
de separare a sufletului de trup, stare care conferã darul Cluj-Napoca, 2002, p. 59
17
limbajului, în In memoriam
Eugen Coºeriu, Filosofia limbajului
Coºeriu, Extras din „Foneticã ºi Dialectologie“, XX-XXI,
Eugen Coºeriu
14
perene, Editura „Eminescu“, Bucureºti,
Edgar Papu, Lumini perene 2001-2002, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2004, p.
1989, p. 63 74
18
15
amãgirilor, Editura „Humanitas“,
Emil Cioran, Cartea amãgirilor culturii, Fundaþia Regalã pentru
Lucian Blaga, Trilogia culturii
Bucureºti, 1996, p. 51 Literaturã ºi Artã, Bucureºti, 1944, p. 291
PRO

8 SAECULUM 3/2006
 eseu

ticã“, ipostazã româneascã a „existenþei umane“18. „elementele se miºcã dinspre saturnian spre apolinic“.
Aceastã alteritate în care celãlalt nu este un strãin, ci Explicaþia nu poate veni, ca ºi în alte celebre cazuri, decât
o altã ipostazã a eului, un alt eu, se manifestã revelatoriu din exagerata pietate pentru demersul criticii literare, care
în universul liric blagian ca o risipire de sine, cum am prevaleazã, cum am vãzut, „osmoza sensibilitãþii eului la
mai spus19, datã fiind apetenþa poetului pentru unitatea ºi fondul abisal al melancoliei lumii“, cu glosarea melancoliei
misterul lumii, în care eul este o parte a întregului, iar ca „sentiment tragic al ruperii de lume“22. Depinde ce
între eu ºi lume, ca univers, nu sunt relaþii deznãdãjduitã înþelegem prin „lume“, definiþia de mai sus incumbã, fireºte,
scindare. Dupã consemnarea unor aspecte ale melancoliei din punctul meu de vedere, numai înþelesul foarte restrâns
grave din acest poem, voi reveni la ambivalenþa melanco- al lexemului, delimitat la „oameni, societate“. În genere,
liei blagiene ºi la modului cum acesta se îngemãneazã structura sufleteascã a poeþilor, în mod special cea a lui
cu alteritatea nealienantã. Blaga, nu suferea de ruperea de social, oricum poetul ºi
Un vânt rãzleþ îºi ºterge lacrimile reci / pe geamuri. filozoful era un introvertit, precum nu suferea, în înþelesul
Plouã. / Tristeþi nedesluºite-mi vin, dar toatã / durerea, / comun, nici de „sentimentul tragic“ al acestei scindãri.
ce-o simt, n-o simt în mine, / în inimã, în piept, / ci-n Recursul la filozofia lui Blaga, alãturi de atenta analizã
picurii de ploaie care curg. / ªi altoitã pe fiinþa mea imensa semanticã a textului, poate lãmuri ºi acest aspect prin
lume / cu toamna ºi cu seara ei / mã doare ca o ranã. / apelul la soluþia antinomiei dogmatice, care „se face prin
Spre munþi trec nori cu ugerele pline. / ªi plouã. postularea unei zone inaccesibile ºi contrare logicei, ºi-ºi
În abordarea recentã a textului blagian Melancolie, gãseºte expresia în faptul «transfigurãrii». Antinomia
semnatã de Doina Constantinescu, se cuvine sã observ dialecticã n-are nevoie de «transfigurare». Antinomia
cã premisele teoretico-analitice sunt judicioase ºi promi- dogmaticã are nevoie de «transfigurare», adicã de-o
þãtoare, de o actualã orientare, incluzând cea mai adec- scindare de termeni solidari, fie în chip explicit, fie în
vatã viziune constructivã de poeticã, aceea promovatã de chip implicit, odatã cu formularea ei“23 (s. n.). Aceastã
funcþiile metaforei în planul culturii, ca o reconstrucþie scindare de termeni solidari, explicând transfigurarea, este
bazatã pe conceptul axial de lumi metaforice ºi insistând fundamentalã în cazul categoriei persoanei, respectiv a
ca metodã pe relevarea exprimãrii creaþiei de lumi în planul eului poetic, aºa cum am postulat în relaþia identitate ºi
sensului20. Aceste premise conduc la concluzia, în plan alteritate. Un exemplu elocvent de transfigurare poeticã a
teoretic, foarte bine formulatã: „Metafora blagianã a scindãrii termenilor solidari, precum trupul ºi sufletul, se
melancoliei este o figurã a acestei lumi care îºi îngãduie Melancoliei, simþirea poetului
regãseºte în textul Melancoliei
paradoxul unei libertãþi absolute în legea supremã a transgresând materialitatea fiinþei („durerea... n-o simt în
creaþiei“21. Este o concluzie la care pot subscrie cu toatã mine, în inimã, în piept“) înspre un alter universal, ca ele-
convingerea, numai cã ea apare în textul analitic al au- ment al firii, al naturii („ci-n picurii de ploaie care curg“).
toarei fãrã nici o legãturã cu textul analizat, în a cãrui Pe de altã parte, pentru Blaga, ca ºi pentru marii poeþi,
semanticã nu se sesizeazã decât unicorda „meditaþie în mod special Eminescu, comuniunea cu lumea ocoleºte
poeticã a nefericirii“, „sentimentul însingurãrii“ extrapolat sau pune în surdinã chiar acea semnificaþie comunitarã
în aerul saturnian al toamnei, „cheia de cod este repre- a „lumii“, ca dimensiune a existenþei obiºnuite, încât lumea
zentatã de acel de profundis elegiac“, în fine „poemul de- înseamnã pentru poet universul, firea ºi natura, inclusiv
vine o figurã de stil extinsã, o curburã sinuoasã de sem- cea omeneascã. Iar în textul Melancoliei definiþia poeticã
nificaþii în care melancolia îºi etaleazã silabele unei emoþii a lumii este limpede formulatã: „ªi altoitã pe fiinþa mea
absolute ºi ale unei trãiri universale a destrãmãrii lãuntrice“. imensa lume / cu toamna ºi cu seara ei / mã doare ca
Dominantele comentariului sunt cu atât mai curioase, cu o ranã. Spre munþi trec nori cu ugerele pline. / ªi plouã“ .
cât uneori se remarcã elemente textuale ce ar conduce În semantica explicitã a textului, eul poetic nu e rupere
spre alte interpretãri, cum ar fi de pildã atenuarea durerii,
ori ambivalenþa ploii. Este din nou neaºteptatã îndãrãtnicia 22
Corin Braga, Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare imaginare,
în a menþine analiza semanticã pe durerea lumii ºi a Editura Institutului European, Iaºi, 1998, p. 40: „Lipsa visce-
poetului („humusul melancolic se manifestã plenar“) prin ralã de încredere în sine este cauza melancoliei existenþiale
metafora revelatoare a melancoliei ºi ea complex surprinsã a scriitorului“, la fel ºi sentimentul misterului ºi sensibilitatea
la un moment dat în termeni generali ºi în timp ce se metafizicã, încât „melancolia devine astfel sentimentul tragic
observase, cu bun temei, o analogie cu gravura lui Dürer, al ruperii de lume ºi deci ºi al neparticipãrii la existenþã“. Din
Melancolia II. Ca ºi Mihai Cimpoi, gravura simbolicã este punctul meu de vedere ar putea fi o nuanþã de adevãr în
aceste consideraþii dacã ele s-ar aplica unei fiinþe oarecari,
subsumatã cupolei saturnianului, dar în acelaºi timp, pe
dar nu pot fi justificate pentru structura sufleteascã a niciunui
urmele altor interpreþi, Doina Constantinescu observã cã scriitor, întrucât însuºi rostul creaþiei ar fi astfel anulat, poetul
ºi gânditorul Blaga avea încredere puternicã în sine ºi în
menirea creaþiei, precum se ºi înscria în generozitatea spe-
19
alteritate, capitolul Alteritate
Rodica Marian, Identitate ºi alteritate cificã actului poetic, act prin excelenþã de dãruire de sine, pe
Blaga, Editura Funda-
nealienantã ºi risipire de sine la poetul Blaga de altã parte scrisul este suficient sieºi, este substitut valid ºi
þiei Culturale Ideea Europeanã, Bucureºti, 2005, p. 111-125 profund al participãrii la existenþã, instituie un univers com-
20
Vezi Mircea Borcilã, Între Blaga ºi Coºeriu. De la metaforica pensativ pentru a suplini ruperea de lumea ºi mediul omenesc
limbajului la o poeticã a culturii, în Revista de Filosofie, XLIV, social. În adâncimea ultimã a acestei stãri poetice este acel
nr. 1-2, 1997, p. 156 eminescian „mã simt nemuritor“.
21
„melancolia“, în Meridian
Doina Constantinescu, Blaga ºi „melancolia“ 23
cunoaºterii, Editura regalã pentru
Lucian Blaga, Trilogia cunoaºterii
Blaga IV, Cluj-Napoca, 2004, p. 213 literaturã ºi artã, Bucureºti, 1943, p. 58
PRO

SAECULUM 3/2006 9
 eseu

de lume, ci, dimpotrivã, chiar reintegrare în lume, prin punctul meu de vedere, este un impuls primar al creaþiei,
altoirea pe fiinþa poetului a imensei lumi. Altoirea are verificabil pretutindeni ºi oricând în poezia lumii, este deci
semnificaþia unei identitãþi refãcute prin reîncorporarea o stare de spirit a unei dulci, amare ºi imponderabile gravi-
alteritãþii, dar „altoirea“ nu este anihilare a trunchiului tãþi, stare a clarviziunii ºi a premoniþiei, dupã cum la antici
primar, adicã a acelui în mine („durerea... n-o simt în melancolia era condiþia generatoare a genialitãþii; tot
mine“), care presupune în semantica profundã o atenuare atâtea tonuri care despart melancolia de dramatismul ºi
a durerii. Delegarea în picurii de ploaie care curg a întregii sfâºierea parþial romanticã ori definitoriu existenþialistã,
dureri, are înþelesul desprinderii de carnal, privilegiind un investite în lexemul critic melancolie, devenit apoi termen
sentiment de dincolo de simþirea umanã, aceasta este literar monovalent ºi care reprezentã mai ales limbajul
melancolia firii, incumbatã în picurii de ploaie înºiºi. Partea interpretativ, foarte activ ºi azi în comentariile textelor
a doua a textului, care începe cu ªi altoitã..., în care poetice din toate timpurile. Fenomenul nu a contaminat
durerea se întoarce în fiinþa poetului, prin altoire, ajungând ºi cuvântul poetic melancolie, rãmas neperimat, cu reale
la intensitatea unei rãni, nu poate obnubila dezvãluirea potenþe lirice tocmai din cauza ambiguitãþii sale.
învestiturii anterioare a melancoliei ca stare a ploii, Pentru exegeza Melancoliei lui Blaga, mai trebuie sã
exterioare poetului. Durerea unei rãni este suportabilã, ne reamintim emblematicul Catren: „Trãim sub greul
nu presupune un sentiment tragic, ci chiar expliciteazã vãzduhului / ca pe un fund adânc de mare. / Nici o sufe-
mãsura în care fiinþa poetului participã la imensa lume, rinþã nu-i aºa de mare / sã nu se preschimbe în cântare“
cu toamna ºi cu seara ei. Cele douã figuri poetice (s.n.). Existã în aceste versuri o mãrturisire de credinþã
simbolice, toamna ºi seara, nu trebuie citite, în contextul care nu trebuie obnubilatã ca fond ideatic din alte inter-
universului liric blagian, ca presentiment elegiac al morþii, pretãri ale durerilor poetului, chiar posibilitatea ori dorinþa
ci ca stare a liniºtii interioare, cu care eul contemplativ evadãrii din orice destin tragic fiind aici prefigurate ca
blagian întâmpinã, fãrã tristeþe, amurgul (vezi Mi-aºtept posibilitate, însã posibilitatea este existenþã chiar, dupã
amurgul). Liniºtea interioarã desãvârºitã este de altfel,
amurgul cum spune Eminescu, într-un text manuscris adesea
cum bine s-a spus24 , ºi cea care se degajã din metafora citat28. În genere, în lirica blagianã, încrederea în actul
sicriului ce creºte în trupul copacului (GorunulGorunul), ºi nu
Gorunul creator este mai mult decât subsidiarã (Încheiere, Epitaf,
„efectul spaimei ori al disperãrii în perspectiva stingerii Unde un cântec este), uneori asociatã regãsirii unui to-
fiinþei omeneºti“25 . nus vital „Spre munþi trec nori cu ugerele pline. / ªi plouã“
Dacã toatã tristeþea lumii se concentreazã în picurii (Melancolie).
de ploaie, trebuie þinut seama de simbolistica complexã Ca ºi Eminescu, Blaga nu este cutremurat de grija
a acestora, chiar de ambivalenþa ploii. În Melancolia bla- exacerbatã ºi pozitivã a integritãþii personalitãþii, ca o
gianã verbul repetat ciclic, la început ºi sfârºit Plouã... valoare axiologicã prin excelenþã occidentalã. Dezinvoltura
ªi plouã ar pãrea sã marcheze în semantica de suprafaþã cu care circulã diseminarea eu-lui în „gândirea“ sensibilã
un orizont „infinit, saturat de melancolie“26. Numai cã blagianã, cea incorporatã în opera poeticã, apare evidentã
observarea dublei simbolistici a ploii trebuie conexatã de într-o atentã analizã a textelor înseºi. În creaþia celor doi
finalul textului poetic, mai ales de penultimul vers, în care mari poeþi români adesea nu existã limite tranºante între
se reactualizeazã abundenþa forþelor vitale ale ploii prin eu ºi non-eu, cum s-a observat uneori în receptarea criti-
metafora „ugerelor pline“: „Spre munþi trec nori cu ugerele cã, ºi, de asemenea, nu apare vreo inhibiþie dramaticã,
pline. / ªi plouã“. nici îngheþul tragic, în faþa unor scindãri de „elemente
În textul poetic Melancolie se relevã ceva specific solidare“, cum ar fi trupul ºi sufletul. Precum nu se poate
lirismului blagian, prin ambiguitatea melancoliei ca stare dovedi în semantica poeticã profundã a lirismului blagian
structural poeticã. În privinþa melancoliei ca stare a vreo spaimã ori aurã tragicã în faþa dezintegrãrii eu-lui,
desprinderii spiritului de trup, aºa cum era conceputã ca sentiment tragic al ruperii de lume, cel care genereazã
melancolia în Renaºtere, starea poeticã a melancoliei melancolia în viziune existenþialistã.
blagiene devine ilustraþie involuntar perfectã. În analiza semanticã de profunzime a melancoliei
Înainte de toate nu este în Melancolia blagianã „tor- blagiene pluteºte acea liniºte sacralã relevatã de analiza
poarea“ de gheaþã a singurãtãþii totale, ci o participare a vârfuri), micã biju-
filozofului Blaga la Eminescu (Peste vârfuri
eului la dulcea melancolie a lumii, îmbelºugatã integrare terie liricã, perceputã îndeobºte ca elegie ºi mai ales ceea
a identitãþii în identitatea totului, resimþitã numai la început ce filosoful numea ca stare poeticã dominantã în acelaºi
ca alteritate, apoi readusã în sânul sinelelui creator ºi poem eminescian, adicã o anume demnitate voievodalã,
simþitor. capabilã, dupã opinia mea – datã fiind mãreþia imensei
Un accent semnificativ cade pe fundalul stãrii crea- lumi altoite pe fiinþa poetului –, sã transgreseze melanco-
toare care poate fi circumscrisã în acea formã de lia în seninãtate, iar ugerele pline ale norilor promit ploi
vacatio27, numitã în Renaºtere melancolie ºi care, din fãrã tristeþi bacoviene.

24
Iuliu Pârvu, Lucian Blaga. Poezii esenþiale ºi alte texte ziuni ºi al premoniþiei; ea este rânduitã printre cele ºapte
commentate, Societatea culturalã „Lucian Blaga“, Cluj-
commentate forme de vacatio, printre care somnul, leºinul ºi solitudinea“,
Napoca, 2002, p. 119 Renaºtere, Editura Nemira,
apud P. Culianu, Eros ºi magie în Renaºtere
25
Idem, Ibidem Bucureºti, 1994, p. 81
28
26 Doina Constantinescu, art. cit. Mihai Eminescu, Despre nemurirea sufletului ºi a formei
27
Dupã Marsilio Ficino melancolia este „un fel de vacatio, de individuale, în Eminescu, Opera esenþialã
individuale esenþialã, Editura „Oltenia“
separare a sufletului de trup, stare care conferã darul clarvi- ºi Editura „Dionysos“, Craiova, 1992, p. 176
PRO

10 SAECULUM 3/2006
 eseu

Petru Ursache

POVESTEA LUI „ESTE!“

Problematica religiosului în opera eseisticã ºi poeticã Critica literarã, pornitã fie pe restaurãri, fie pe demolãri
a lui Lucian Blaga presupune un evantai de aspecte mult ºi negaþii, a speculat adesea în mod tendenþios toate
mai complexe ºi mai agitate decât la alþi colegi de gene- acestea ºi a lãsat uneori sã se creadã cã gândirea lui
raþie, fie cã ei se numesc Nichifor Crainic, Tudor Arghezi, Blaga ar fi incoerentã ºi contradictorie, cã între imaginile
Ion Pillat, V. Voiculescu ori Radu Gyr. De aceea a ºi poetice ºi conceptele vehiculate în discursurile specula-
iscat, în diferite momente ale istoriei literare, controverse tive nu ar exista corespondenþe ºi deschideri, cã în stu-
destinate sã indice într-un fel sau altul cursul scriitoricesc diile sistematice ar predomina sensibilitatea subiectivã
al marelui gânditor ºi poet. Sã admitem cã nu a fost un ºi nu înþelesurile teoretice. Iatã motive care au fãcut ca
spirit religios în sensul doctrinar al cuvântului, dar nici opera sã fie cercetatã pe fragmente, ajungându-se la
ateu, în aºa fel încât sã nesocoteascã pânã la sfidare constatãri limitative, deformatoare. Un autor vorbeºte
tainele genezei veºnic prezente ºi vii în fiinþa cea ziditã despre religiozitatea „îmblânzitã“ a lui Lucian Blaga, ceea
ºi ziditoare de sine, sub impulsul întãritor al semnului ce ar însemna o abdicare de la principii ºi de la demnitatea
divin. de om; altul relevã ateismul ca o izbândã asupra impre-
L-au atras misterele pãgâne, în special zamolxiene, siilor sentimentale ºi minore; dupã cum, în alt loc, se
ca experienþe ale unei religii „difuze“, adesea teoretizatã crede cã joaca de-a religiile l-a situat pe autor pe terenul
ºi poetizatã de el, ca punct de plecare pentru orizonturi filosofiei culturii, ceea ce i-a adus poeziei o notã mistericã
mai largi, înalte ºi binefãcãtoare; dar a reþinut cu prudenþã de modernitate.
ºi pozitivismul, mai bine-zis elemente ale acestuia, tre- Sã fie autorul Eonului dogmatic un eclectic în aºa
cute prin protestantism; s-a înclinat, poate, la mai mulþi fel încât sã ne permitem numai judecãþi fragmentare? Un
zei, stihii ºi duhuri, în mãsura în care i-a solicitat imagi- rãspuns în aceastã privinþã l-a încercat Emil Cioran. Sã-l
naþia poeticã, totuºi a crezut cu tãrie „într-un singur ascultãm: „Stilul interior al lui Lucian Blaga este caracte-
Dumnezeu“, creator de ordine ºi biruitor asupra întune- rizat de o seninãtate în clar-obscur. Aceasta este cheia
ricului; s-a lãsat fascinat de minunile „cerului de jos“, dar pentru om ºi operã. Cu ea deschidem ascunsele încãperi
pentru cã îl rãsfrângea pe cel „de sus“, ca operã exemplarã ale sufletului ºi descoperim sub liniºte teama, sub formã
ºi divinã, în ape, în luminã, în zâmbet. nesfârºirea, sub claritate misterul. Sã nu se creadã cã la
Blaga: liniºtea, forma, claritatea sunt simple aparenþe.
Adevãrul cã aceste simple aparenþe þin de stilul sãu inte-
rior, îl individualizeazã ºi-l configureazã specific. Sunt
oameni care au timiditatea propriilor lor adâncimi ºi care
trebuie sã-ºi îmbrace rãscolirile din sâmburele fiinþei lor,
sã le rotunjeascã, dar sã nu le mascheze. Blaga face
parte din categoria acestora. Liniºtea, claritatea, forma
nu sunt voite, intenþionat cãutate, ci izvorãsc din logica
unui fel de a fi. Aceste aparenþe îi sunt constructive. De
aici derivã aceastã notã atât de importantã pentru înþe-
legerea lui Blaga: convertirea muzicalului în plastic sau,
cu alte cuvinte, a infinitului în formã. Tot ceea ce este
fluiditate nesesizabilã, curgere nesfârºitã, pornire spre
destrãmare ºi ispitire de abis, tot ceea ce e planant ºi
irezistibil se contureazã în formã, se cristalizeazã în
planuri ºi limite. Muzicalul din noi este marea noastrã
tentaþie; cãci muzica este iresponsabilã (de aici esenþa
ei demonicã). Convertirea muzicalului în plastic explicã
de ce la întâia lecturã a lui Blaga ai impresia unei maniere
indirecte de a simþi ºi gândi, pentru cã sugereazã imaginea
unui contact derivat cu realul“.1 ªi încã un fragment: „Cu
problematica filosofiei vieþii, Lucian Blaga n-are afinitãþi
directe. Cu toate acestea existã în toatã opera lui Blaga

1
Emil Cioran, Stilul interior al lui Lucian Blaga, „Gândirea“,
Gustave Caillebotte – Lilacs in a Vase 1934, nr. 8 (decembrie), p. 334
PRO

SAECULUM 3/2006 11
 eseu

ceva din atmosfera acestui gen de probleme ºi care þine decât în alte cazuri, un act de iubire. Cãci sunt poeþi ale
de o anumitã viziune a începuturilor ºi sfârºiturilor. În cãror cântece sunt sortite unui rãsunet mai general ºi
special poezia sa prezintã o astfel de solidaritate cu mai uºor de prins pentru cã omul pe care ele îl exprimã
formele primare de viaþã ºi o înþelegere atât de stranie înfãþiºeazã o formulã mai socializatã a conºtiinþei. Aici
pentru cele crepusculare, încât din contopirea lor reiese ne întâmpinã însã omul singur, executând actul cel mai
aceeaºi strãlucitoare impresie de seninãtate în clarobscur, intim subiectiv al sufletului sãu ºi anume cãutarea unui
«în somn, sângele meu ca un val / se trage din mine / Dumnezeu care se ascunde. Dar cu aceasta am denumit
înapoi în pãrinþi»; «Pe urmele coapte / moartea îºi pune ºi sâmburele generator al celor cinci culegeri de poeme
sãrutul galben / ºi nici un cântec nu mã îndeamnã / sã fiu pe care Blaga ni le-a oferit pânã acum“.3
încã o datã»; «Unde ºi când m-am / ivit în luminã, nu Dacã Emil Cioran îºi asuma o manierã nietszchenianã
ºtiu, / din umbrã mã ispitesc singur sã cred / cã lumea e de înþelegere: contrariile (clar-obscur) ºi corelatele (dan-
o încântare, / strãin zâmbind, vrãjit suind, în mijlocul ei sul, muzica, forma) unite prin joc dionisiac, adicã prin
mã-mplinesc cu mirare»“.2 alternanþa iubire calmã ºi freneticã, produc în profunzimile
Aceste rânduri le scria autorul volumului Lacrimi ºi eului impresia de armonie ºi se seninãtate. Tudor Vianu
sfinþi în 1934 ºi le publica în „Gândirea“, într-un numãr credea a fi gãsit ºi el o cheie, pentru acelaºi itinerariu spre
consacrat lui Lucian Blaga, alãturi de Tudor Vianu, de adâncime, ºi anume „cãutarea unui Dumnezeu care se
Nichifor Crainic ºi de alþii. Ei înscriau în conºtiinþa româ- ascunde“. Dar cãutarea (Tudor Vianu) ºi iubirea care înse-
neascã un curent lucrativ de simþire care, din pãcate, nineazã pentru cã „urmeazã lacrimei“ (Emil Cioran) sunt
ºi-a pierdut prea repede curgerea fireascã datoritã împre- teme creºtine, þin de însãºi esenþa ortodoxiei. Datã fiind
jurãrilor neprielnice care au urmat. Fireºte, rãul odatã fãcut, complexitatea operei lui Lucian Blaga, utilizarea mai multor
anevoie se mai poate îndrepta. Dupã cincizeci de ani de „chei“ pentru cuprinderea totalului, abordarea aceloraºi
izgonire a credinþei, cine mai are puterea sã se intereseze motive ºi simboluri din perspective diverse constituie cerinþe
în mod categoric ºi vital de reevaluarea unor termeni cu metodologice pe care critica axiologicã nu le poate neglija.
înþeles special ca sofianic, luminã, frumuseþe, matrice Astfel, cum avertizeazã Tudor Vianu în pasajul citat,
stilisticã, spaþiu, rai etc.? Fãrã aceste cuvinte cheie, cum „poeziile lui Lucian Blaga pot apãrea pecetluite“.
ar spune Emil Cioran, de circulaþie generalã, în fond, dar În acelaºi spirit complementar pot fi comentate, chiar
care la Lucian Blaga au cãpãtat o geometrie plasticã spe- recuperate, polemicile gândiriºtilor cu Blaga, înainte de
cificã, opera sa ne apare ca o mãnãstire pãrãsitã. Specia- toate ale lui Nichifor Crainic. Articolul Lucian Blaga dra-
liºtii în demolãri culturale au operat cu viclenie în înverºu- maturg reprezintã începutul categoric ºi fãrã întoarcere
narea lor diabolicã, punând accente derutante, pentru al unei mari despãrþiri: „Dacã în paginile acestei reviste
naivi, asupra formelor de culturã care nu le veneau la cititorii au gãsit în ultimul timp sublinieri, deºi încã nu
îndemânã, pentru a crea confuzie ºi derutã. Numai sub destul de categorice, a ceea ce ne diferenþiazã tot mai
acest chip de neghinã tezele proletculte ºi neo mai aveau mult de filosofia sa, faptul acesta nu scade nimic din
ºi au ºansa de a fi în – ºi re-însãmânþate. Aºa se face cã admiraþia nealteratã pe care o pãstrãm scriitorului. Avem
suntem nevoiþi sã desþelenim, adicã sã dãm timpul înapoi, convingeri ºi atitudini din ce în ce mai deosebite în ce
cu toate riscurile ce decurg de aici, pentru a redescoperi priveºte judecarea fenomenului religios. Lucian Blaga a
ori a spune ceea ce s-a mai spus cu folos. evoluat cãtre un punct de vedere nefavorabil suprana-
Pe scurt, critica interbelicã, inclusiv cea a „Gândirii“, turalitãþii credinþei. ªi ceea ce regretãm e cã în acest
a vãzut în creaþia lui Lucian Blaga mai multe posibilitãþi punct Lucian Blaga nu e singura datã când nu ne spune
de interpretare. S-a luat act de acestea nu prin excludere nimic nou, ci relateazã în formã personalã atitudini arhicu-
ºi procese de intenþie, ci în mãsura în care se integreazã noscute din câmpul unei filosofii ostile religiei. În ultimul
în sfera adevãrului faptic, punându-se neapãrat în joc, timp atitudinea sa e categoric criticatã, în special în publi-
deschis ºi ferm, condiþiile acceptãrii ori neacceptãrii. caþiile religioase din Ardeal. Aproape unanim admis pânã
Într-un studiu de sintezã, Lucian Blaga – poetul , publi- deunãzi, filosoful nu poate fi surprins de aceastã criticã
cat în acelaºi numãr omagial al „Gândirii“, deja citat, Tu- de idei. Surpriza ar fi putut sã fie una singurã: când de pe
dor Vianu, asemenea lui Cioran, discuta, limpede ºi pre- amvoanele Bisericii i s-ar fi lãudat tocmai aceste idei,
cis, liniile esenþiale ale imagisticii poetului din Lancrãm. prea puþin favorabile credinþei religioase, ca sã nu ne expri-
Ele se armonizeazã în relaþie cu elementul religios: de la mãm de-a dreptul. În ce ne priveºte, credem cã actualul
mistica luminii pornitã din genezã sã umple de tainã toatã aspect al evoluþiei sale filosofice nu adaugã un plus afir-
fãptura, la cãutarea dramaticã a chipului divin ascuns în mativ sistemului sãu de gândire. Dimpotrivã, el mas-
„semne ºi minuni“; de la jalea pãcatului dintâi ºi de pe cheazã o inconsecvenþã logicã faþã de admirabila teorie
urmã la încreºtinarea lui Pan sau a lui Zamolxe. „Cititorii a intelectului ecstatic formulatã magistral în Eonul dog-
lui Blaga, ni se spune, alcãtuiesc o comunitate cultivând matic. Dezvoltatã logic, aceastã teorie ar fi dus la recu-
viaþa interioarã ºi valorile ei de profunzime. Nimeni nu noaºterea supranaturalitãþii fenomenului religios. Aban-
poate intra cu profunzime în rândurile lor, fãrã a merita donând-o în mod capricios, filosoful a ajuns la o concluzie
darul bogat ce se culege din aceste pagini. În absenþa contrarã propriilor sale principii“.4
acestei calificaþii speciale, poeziile lui Blaga pot apãrea
pecetluite. Critica lor însãºi trebuia sã fie, poate mai mult 3
Tudor Vianu, Lucian Blaga, poetul, „Gândirea“, 1934, nr. 8
(decembrie), p. 305
4
Nichifor Crainic, Lucian Blaga, dramaturg , „Gândirea“,
2
Emil Cioran, lucr. cit., p. 335 1942, nr. 6 (iunie-iulie), p. 358-359
PRO

12 SAECULUM 3/2006
 eseu

Intervenþia lui Crainic mi se pare corectã ºi oportunã:

ea trebuie consideratã o necesarã clarificare de poziþii,
ºi nu o negare. ªtim din surse diverse cã în redacþie
aveau loc adesea discuþii asemãnãtoare, pe care N.
Crainic le trecea cu vederea pentru cã admitea diversitatea
de opinii. De reþinut cã Nichifor Crainic se referã la aspec-
tele teoretice ale problemei, nu ºi la creaþia poeticã. Mi
se pare normal. Autorul Nostalgiei paradisului considera
opera de artã mai liberã în raport cu dogma creºtinã.
Ortodoxia nu a pus niciodatã sub interdicþie opere literare
ºi de artã, cum au procedat alte religii. De aceea Nichifor
Crainic nu dãdea semne de reþinere, ci de entuziasmare
atunci când citea Paºii profetului sau În marea trecere,
deºi apar adesea elemente ale religiilor naturiste: imaginea
unui Dumnezeu care se risipeºte fãrã întoarcere în diver-
sitatea lumii se atinge de erezie. ªi Tudor Vianu observa,
încã din 1934, oarecare „depãrtare a poetului de înþelegerea
creºtinã a lumii ºi a vieþii“. El se referea la poemul dra-
matic Pustnicul, unde se resimt ecouri goetheene. Însã
interferenþe de acest fel pot fi inerente momentelor de Claude Monet – Lady in the Garden Sainte-Adresse
cãutare creatoare, îndreptãþite, în baza „logicii sentimen-
telor“ (Th. Ribot) a fi omologate ca experienþe poetico-re-
ligioase mai generale. Pe mãsurã ce Blaga dezvolta pro- Eliade, Ernest Berneaz ºi terminând cu Emil Cioran, au
gramul sãu de filosofie a culturii, ieºeau mai bine în evi- devenit la noi promotorii fascismului“5 ºi în alt loc: „Carac-
denþã diferenþele de accent dintre gândirea proprie ºi terizarea ilustreazã înrudirea teoriilor lui Blaga cu ideologia
teologia oficialã. Reacþia putea sã vinã din partea Bisericii. gândiristã. Ca ºi aceasta, ele atribuie, pe o cale ocolitã,
Nichifor Crainic, unul din slujitorii sãi, nu o fãcea în mod spiritualitãþii ortodoxe rolul de componentã a sufletului
expres. naþional. De asemenea teza retragerii din istorie în or-
În acest context al discuþiilor, Lucian Blaga ºi-a permis ganic se alãturã pe un plan metafizic tradiþionalismului
o afirmaþie destul de riscantã, probabil de dragul contra- gândirist. Blaga concepe ºi el un sat românesc situat
dicþiei ori ca sã-i ºocheze pe partenerii de dialog. A dincolo de timp, într-o împletire primarã, milenarã“.6 Inte-
declarat într-o manierã evident protestantã cã filosoficul resant! Din aproape în aproape, dacã este sã mergem pe
poate sã treacã înaintea religiosului. I s-ar fi putut reproºa aceste urme indicate de Ov. S. Crohmãlniceanu, din tine-
nesocotirea „adevãrului de credinþã“, concept din instru- reþea-i proletcultistã, satul românesc ar fi fascist (pentru
mentalul de bazã al teologiei. Nu a fãcut-o Nichifor Crainic, cã „s-a retras“ din istorie), Biserica este fascistã, papa
nici chiar mai tânãrul Dumitru Stãniloae, în polemica de la Roma... De Blaga nu mai zic! Aºa se fac listele
acestuia cu poetul. În schimb, nu a scãpat proletcultiºtilor. proletcultiste ºi neo. Aºa sunt diminuaþi, marginalizaþi,
Aceºtia aveau la îndemânã mai multe formule de „recu- eliminaþi din circulaþie scriitorii români, din aproape în
perare“, de „marginalizare“, de „justificare“ (a „greºelilor“, aproape. Ar fi instructivã alcãtuirea unei schiþe istorice a
explicabile într-o societate „nedreaptã“), de „asasinare“, listelor, care sã urmãreascã realcãtuirea sârguincioasã
de „direcþionare“ etc. Vezi „cazul Arghezi“, „cazul Blaga“; (ºi de cãtre cine?), de la o „eliberare“ la alta.
mai nou, „cazul Eminescu“. Deci: Blaga nu ar fi un scriitor Deocamdatã, dând listele la o parte, sã privim lucrurile
religios. A declarat-o singur într-o polemicã publicã, ceea cu nepãrtinire ºi în esenþialitatea lor. Aveau dreptate ºi
ce ne scuteºte de cercetarea operei. Sarcina criticii, dupã Emil Cioran, ºi Tudor Vianu: „forma“ poate fi derutantã;
îndreptarul proletcult, este sã arate negru pe alb cã autorul Lucian Blaga opera cu categoriile stilului cultural. El nu
Poemelor luminii nu s-a dat de partea Bisericii. Sau: se priveºte numai pe sine, asemenea lui Arghezi, în relaþia
dacã descoperim la el elemente religioase, acestea se directã cu Dumnezeirea: „Vreau sã Te pipãi ºi sã urlu /
explicã prin mediul viciat de prejudecãþi în care a vieþuit Este!“. Nici nu ar fi o noutate. Îndoiala, ca probã de cre-
autorul, înconjurat de elemente rãuvoitoare, colegi de ge- dinþã, a fost încercatã de Sf. Toma. Pe Lucian Blaga îl
neraþie, incapabili sã-l înþeleagã. Important este sã se preocupã încreºtinarea ca fenomenalitate cosmicã.
vadã în ce mãsurã a avut tãria sã depãºeascã nivelul Crucea pe spatele pãianjenului neºtiutor reprezintã un
semenilor sãi. Citim: „Produs al unei rare sensibilitãþi ºi semn al înnoirilor. Pan cel „orb“ o „zãreºte“ ºi strigã în
al unei imaginaþii prodigioase, opera lui Blaga nu se tãcere adâncã ºi înlãcrimatã, „Este!“, Aºadar, „Estele“
salveazã în întregime din ruinele zilei de ieri. Lucrãrile blagian nu se limiteazã la religiile primitive ºi naturiste.
filosofului îi rãmân serios tributare. Întâlnindu-se cu ten- De aceea Nichifor Crainic l-a privit cu înþelegere dinspre
dinþele anumitor pãturi intelectuale aflate nemijlocit sub partea poeziei.
influenþa ideologiei burgheze în epoca imperialismului,
aceste scrieri s-au bucurat de o largã difuzare. Ele au 5
Ov. S. Crohmãlniceanu, Lucian Blaga, Editura pentru
furnizat premisele gândirii unei întregi generaþii de eseiºti
Literaturã, Bucureºti, 1963, p. 176
ºi publiciºti, care, începând cu Vasile Bãncilã, Mircea 6
Ov. S. Crohmãlniceanu, lucr. cit., p. 52
PRO

SAECULUM 3/2006 13
 eseu

D.R. Popescu

LABIª

În Moartea cãprioarei existã un nucleu epic: vânãtoarea! puºca devine personaj decisiv poate fi definitã ºi în cadrul
Vânãtoarea presupune existenþa unor vânãtori ºi, fireºte, istoriei, desigur, dar ºi în afara istoriei... De ce nu? G. Cãlinescu
existenþa vânatului! ªi neapãrat instrumentul împlinirii unei spunea într-o conferinþã þinutã la Academia Românã:
autentice – ºi moderne – vânãtori: puºca! Se mai poate discuta „Shakespeare e englez, Dante este florentin, scoateþi din operele
ºi despre rangul acestei îndeletniciri cu puºca: unii pot pleca la lor ceea ce este etnic, naþional ºi totul rãmâne inert ca o inimã
vânãtoare din plãcere, alþii, de, ca sã-ºi omoare plictisul. Poate fãrã puls.“ Da, în ideea ei sublimã, aceastã remarcã rãmâne
fi vorba de o vânãtoare de iepuri sau de mistreþi, de o vânãtoare valabilã... Ofelia ºi Julieta, bunãoarã, fac parte din spaþiul britanic
(pãcãtoasã) de oameni, de o vânãtoare regalã de oameni! în mãsura în care acest teritoriu spiritual cuprinde tot
Vânãtorii ºi-au luat armele la spinare ºi în vremea delicatului universul!... Unde vreau sã ajung? La o întrebare retoricã,
romantism, ºi în vremurile celor mai întunecate orânduiri desigur: Ce este universal ºi ce nu este naþional în Moartea
sociale. Cu alte cuvinte, am putea vorbi de o vânãtoare eternã!... cãprioarei? Pãdurea, seceta, foamea, cãprioara, copilul, puºca?
Cã în mitologii se mai foloseau arcul ºi sãgeata?... Amãnuntele Dacã þinem cont de ce spune Mircea Eliade cã literatura
nu conteazã! Vânãtoarea poate fi consideratã o experienþã modernã transpune în viaþa profanã un mit sacru, Labiº este
palpabilã în istoria umanitãþii. Ne putem întreba: vânãtorile au un poet modern prin excelenþã, rãsãrit în stufãriºurile ºi
un caracter naþional? Existã niºte trãsãturi ºi secrete specifice tufiºurile realismului purpuriu. Dar literatura modernã nu
– în stare sã le deosebeascã pe unele de altele, pe cele dintr-o cuprinde – fireºte! – doar ce s-a produs în anii sau în secolii
þarã de cele dintr-o altã þarã? Unele au un caracter pragmatic, foarte apropiaþi de timpul prezent: mituri sacre translate în
altele sunt iniþiatice, þin mai mult de imaginar?... De ce nu? Au viaþa profanã întâlnim ºi în Mioriþa ºi în Meºterul Manole; ca sã
trecuturi diferite, þin de civilizaþii diferite? De ce nu? Pot avea ºi nu mai pomenim de grecii bãtrâni... Cei care au adus zei printre
încãrcãtura filosoficeascã a unui discurs politic? De ce nu? Sã oameni ºi au trimis oameni spre þãrmurile cele mai înalte ale
nu ucizi – adicã sã nu-l ucizi pe fratele tãu, omul de lângã tine, zeitãþilor sau spre strãfundurile lumii de dincolo!... Jertfirea
e o doleanþã retoricã. Întâmplarea petrecutã între Cain ºi Abel Ifigeniei a deschis calea corãbiilor regeºti, conduse de
ne aratã cã totul e posibil, chiar ºi la case mai mari, primordiale. Agamemnon, spre cucerirea Troiei! Jertfirea Anei a fãcut posibilã
Apoi: lãsând la o parte poruncile creºtine, nu poþi ucide în ridicarea monastirii de pe Argeº. Mioreaua bucãlaie, care este
numele unei idei? Istoria ne aratã cã orice întreprindere în care o zeitate cu lâna plaviþã, îi spune pãcurarului cã veriºorii sãi vor
sã-l omoare, la apus de soare!... În Moartea cãprioarei mitul
sacrificial este transpus în viaþa profanã, în atmosfera unui
anotimp – ºi în timp! – secetos! Mizeria socialã postbelicã,
sãrãcia endemicã, lunga, nesfârºita arºiþã ce a distrus vegetaþia
Moldovei ca o molimã adusã de soarele cel aspru ºi nemilos –
iatã decorul tragic, prãfos, în care are loc uciderea tandrei
cãprioare... Tatãl ºi Fiul – reþineþi: Tatãl ºi Fiul! – puºi în faþa
sumbrului viitor, aleg, spre a se salva, jertfirea puiului pãdurii,
dalba, inocenta cãprioarã! Ochii copilului se umplu parcã de o
tristeþe cosmicã! Vietatea virginalã cade sub glonþul puºcociului
tatãlui disperat cã trebuie sã ucidã pentru a-ºi salva fiul – ºi
neamul!... Copilul mãnâncã din carnea jetfitei vietãþi, flãmând,
fãrã nici o bucurie: mãnâncã ºi plânge! Lacrimile sale udã hrana
salvatoare... E o întâmplare cumplitã ce se petrece în plinã zi, în
decorul calcinat de soarele cel aspru, dar aceastã întâmplare
oglinditã în sufletul copilului – este ºi mai dureroasã... Inocenþa
copilului simte fiorul fatalitãþii, vede în moartea cãprioarei cum
fatalitatea îºi desãvârºeºte ritualul! Ce premoniþie, ce realitate
– aceastã vedere a morþii – pentru a nu muri...
Dar rãscolitoarea capodoperã a lui Labiº ne mai pune o
întrebare: dacã dalba cãprioarã este mai mult decât o vietate
profanã a pãdurii, dacã este chiar o zeitate a pãdurii, care este
jertfitã pentru viaþa pãmântenilor?
În acest punct, Moartea cãprioarei are pentru noi o
dimensiune teribilã! Jertfirea zeitãþilor – ce mit grozav, boieri
dumneavoastrã! Oare?... Oare Nicolae Labiº n-a fost o zeitate
François Lépagnez – Vase of Camellias care a fost jertfitã pentru renaºterea literaturii române?
PRO

14 SAECULUM 3/2006
 fragmente despre traducere

Irina Mavrodin

RETRAGEREA DREPTULUI DE SEMNÃTURÃ

Încã o datã, fac aceeaºi constatare cu multã, multã amãrã-
ciune: când, destul de rar, se scriu câteva rânduri (sã spunem:
un articol) despre o carte tradusã ºi publicatã, numele traducã-
torului nici mãcar nu este pomenit (nu mã refer aici la revistele
numite „literare“, ci la suplimentele – totuºi „culturale“, „literare“
ale cotidienelor). Abia dacã cititorul micului articol îºi poate da
seama dacã este sau nu vorba despre o traducere, cãci, ocultat
fiind numele traducãtorului – de ce oare?, tocmai la întrebarea
asta ne vom strãdui sã încercãm a da un rãspuns –, ocultatã
devine ºi condiþia de traducere a cãrþii în chestiune.
Unii teoreticieni ai traducerii au desemnat condiþia traducerii
ºi, implicit, pe cea a traducãtorului, ca fiind ancillarã (termen
derivat din latinescul ancillaris, adjectiv derivat la rândul sãu
din ancilla, sclavã, slujnicã), adicã fiind asemenea condiþiei
unei sclave, a unei slujnice, fiind, adicã, în raport de subordo-
nare cu textul tradus. Aceastã teorie, care se întemeiazã pe o
idee de bun simþ: traducerea nu poate veni decât în al doilea
rând, generatã fiind de textul pe care îl transpune, îl traduce,
este implicitã însuºi termenului de traducere. Nu, deci, împotriva
ei mã ridic eu aici, cu o voce plinã de amãrãciune ºi poate deja
obositã de propriile mele strigãte în pustiu, ci împotriva
conotaþiilor puternic negative care i se dau, conotaþii, care, de
fapt, ajung sã anihileze însuºi obiectul cãruia li se aplicã, în
cazul teoriilor ºi practicilor extreme (în fapt, în cazul situaþiilor
Henri Fantin-Latour – Flowers and Fruits
cu care avem de-a face în mod obiºnuit).
Abordarea aceasta, pe care aº numi-o teroristã, cãci
instituie în zona actului traducerii nu numai un sentiment de deazã astfel. De ce? Mi-e cu neputinþã sã dau un rãspuns care
dezamãgire, dar ºi unul de mare ºi definitivã descurajare, ºi, la sã mã mulþumeascã. E vorba aici de multã ignoranþã, de credinþa
limitã, de renunþare, nu poate avea decât o presupoziþie logicã: cã traducerea este o operaþie pur mecanicã? Sau, dimpotrivã,
traducerea, inclusiv cea literarã, este fãcutã de o maºinã, de un de o concepþie oarecum (sau foarte) comercialã, care, ocultând
robot, în sensul propriu al termenilor, sau de o fiinþã umanã numele traducãtorului, îl scoate în evidenþã doar pe cel al auto-
care acþioneazã asemenea unei maºini, a unui robot. Cei care rului, în ideea cã astfel cartea se va vinde mai bine? Dar oare
suprimã, pur ºi simplu, semnãtura traducãtorului, când scriu aºa sã fie? Dacã o carte este tradusã de un traducãtor foarte
sau vorbesc despre o carte tradusã, sau, ca editori, o ascund bun ºi consacrat, ea se va vinde cu siguranþã de douã ori mai
bine printre alte semnãturi (cea a celui care a cules la computer bine, evident, într-o culturã care „promoveazã“ numele traducã-
cartea etc.) îºi imagineazã – presupun eu – traducerea ca pe o torului, lãsând sã se instituie ºi în acest domeniu o ierarhie.
activitate pur mecanicã de transpunere a unui text, transpunere Uniformizarea, practic anonimatul care domneºte acum în ceea
care nu poate deci parcurge decât un singur traseu ºi care are ce priveºte zona semnãturii traducerii, favorizeazã în chip tot
drept rezultat, oricine ar fi traducãtorul, unul ºi acelaºi text, mai nefericit instaurarea traducerii proaste, care cucereºte pe
univocitate situatã într-un subuman, cel al maºinii. zi ce trece spaþii tot mai mari, în dauna traducerii bune.
Dacã premisa nu ar fi aceasta, cred eu, dacã editorii ºi Într-un fel ciudat, traducãtorului i s-a retras, cu siguranþã
aºa-ziºii cronicari de carte tradusã nu ar gândi astfel, cum ar fi mãcar în parte, dreptul de semnãturã. În contextul în care este
cu putinþã ca numele traducãtorului sã disparã, pur ºi simplu, ºi mizerabil plãtit, este ultima umilinþã la care este supus ºi
într-un neant atoatenivelator, de parcã textul (tradus totuºi) ultima speranþã ce i se mai poate lua. Loviturã fatalã, datã atât
s-ar fi nãscut de-a dreptul în limba românã, scris astfel (direct traducãtorului, cât ºi traducerii!
în românã) de strãinul autor al cãrui nume figureazã pe copertã? Lucrurile mai pot fi corectate? Sau, dimpotrivã, cum se
Cum de s-a ajuns, într-o culturã rafinatã ca a noastrã, la aseme- spune, au scãpat de sub control? Se vor mai gãsi oare editori
nea monstruozitate, ºi asta deºi avem o întreagã tradiþie a români care sã „îndrãzneascã“ sã punã pe copertã numele tra-
traducerii vãzutã în dimensiunea ei creatoare, ca operã care ducãtorului? Se vor mai gãsi încã iubitori ºi creatori de literaturã
transpune o altã operã dintr-o altã limbã ºi literaturã? De ce nu dornici, ºi în aceste condiþii, sã mai traducã? Sunt convinsã cã
am adoptat modelul francez, care tipãreºte pe copertã ºi numele da. Însã, cu siguranþã ºi din pãcate, din ce în ce mai puþini. ªi
traducãtorului? Cu excepþia editurii EST (care este însã con- triumfãtoare, impostura va gãsi un nou teren propice pe care
dusã de francezul Samuel Tastet), nici o altã editurã nu proce- sã se instaleze.
PRO

SAECULUM 3/2006 15
 limba noastrå

Marius Sala

ISTORIA CUVINTELOR

VII. Cromatica limbii române nice sunt din limbile germanice, la fel ca fr. bleu. Azur este din
arabã. Româna le-a împrumutat din francezã (brun, gri, bleu,
Numele de culori aparþin vocabularului de bazã al unei limbi. azur). Din francezã am luat pe bordo „roºu închis” < bordeaux
De aceea, în românã ele sunt moºtenite din latinã, la fel ca alte „idem” de la numele vinului din regiunea Bordeaux, maro < fr.
cuvinte importante. Ca în alte cazuri, compararea cu situaþia marron „castanã”, roz < fr. rose „trandafir”, oranj < fr. orange
din celelalte limbi romanice ne permite sã ajungem la concluzii „portocalã”, lila < fr. lilas „liliac”. Mov ºi violet vin din francezã
interesante. unde sunt moºtenite din latinã (< lat. malva, viola), dar aceeaºi
Se poate observa cã numai trei dintre diversele nume de termeni latineºti îi avem moºteniþi în românã cu alte sensuri
culori (alb, negru, verde) s-au transmis tuturor limbilor roma- (malva > nalbã, viola > vioarã). Pal < lat. pâle < lat. pallidus;
nice. Ele existã ºi în cele trei dialecte româneºti sud-dunãrene palid vine din italianã unde continuã lat. pallidus.
(aromân, meglenoromân ºi istroromân). Multe cuvinte pentru nume de culoare împrumutate au
Alb continuã lat. albus ºi s-a pãstrat cu sensul „alb” numai dispãrut sau ºi-au pierdut semnificaþia iniþialã: bãl (bãlai, bãlan)
în românã, sardã ºi într-un dialect retoroman din Elveþia. În ã ã „alb”; civit „albastru închis, indigo”, cicic „roºu
< v. sl. belu
celelalte limbi are altã semnificaþie, înseamnã „zori”: fr. aube, deschis”, pembé „roºu deschis” ºi altele sunt din turcã.
it., sp. alba (cu acest sens s-a pãstrat ºi la noi din expresia intrã O sintezã a problemei a dat-o S. Fl. Marian, în urmã cu mai
alba în sat „apar zorile”). Pentru numele culorii, limbile romanice bine de un secol (1862), în discursul de recepþie la Academia
occidentale folosesc un cuvânt germanic *blank (fr. blanc, it. Românã (Chromatica poporului român).
bianco, sp. blanco). Alb este un cuvânt cu o bogatã familie de Pentru o imagine completã a terminologiei legate de culori
cuvinte albi < *albire, albeaþã < *albitia; alboare „luminã difuzã, atrag atenþia asupra a ceea ce s-ar putea numi „spargerea
licãrire” < lat. alborem are corespondente chiar ºi în limbile tiparelor, a cliºeelor lingvistice” care aparþine în mod special
romanice unde pentru „alb” se folosesc urmaºii germanicului artei poetice. Sunt bine cunoscute exemple ca toamnã cenuºie,
*blank (v. fr. aubour, sp. albor, pg. alvor). crestele cãrunte, cer plumburiu, cernite înserãri.
Negru < lat. niger, nigrum „negru strãlucitor”; în latina cla- La Topârceanu apar comparaþii surprinzãtoare ca neagrã
sicã se opunea lui ater „negru mat”, la fel cum albus „alb mat” ca un as de picã sau ca o muscã-n lapte în poezia Cioara. Astfel
era opus lui candidus „alb strãlucitor”. În latina târzie, aceastã de comparaþii abundã în poezia simbolistã (I. Minulescu).
opoziþie s-a pierdut ºi din fiecare pereche (niger-ater, albus-can- Culoarea poate fi evocatã ºi prin sugestie, cu ajutorul unor
didus) s-a pãstrat numai câte un cuvânt: niger, respectiv albus. metafore populare: a avea ochi de murã („negri ºi frumoºi”),
Verde < lat. vir(i)dis. Din familia lui viridis s-a pãstrat în ochi de cicoare („albaºtri”), ochi de gâscã, ochi de pisicã, i-au
românã viridia „verdeaþã” devenind varzã. În Transilvania ºi ieºit ghiocei în barbã („a început sã încãrunþeascã”), pe zare
Moldova pentru „varzã” se foloseºte curechi < lat. *coliculus curge sânge. L. Blaga în Mirabila sãmânþã oferã o sintezã a
(lat. clas. cauliculus), diminutiv al lat. caulis (> fr. chou „varzã”). mijloacelor de individualizare a obiectelor prin culoare în spiritul
Celelalte nume de culori româneºti de origine latinã s-au limbii populare: „Boabele sã þi le-nchipui gãlbii /, roºii, verzii,
pãstrat numai în românã ºi în câteva limbi romanice: galben < sinilii, aurii, / când pure, când pestriþe”. Domnica Gheorghiu
galbinus (jaune în francezã), albastru < *albaster ºi vânãt < lat. într-un articol din „Limba românã” (1968) consacrat
venetus s-au pãstrat numai în românã ºi dialectele italieneºti terminologiei culorilor în românã insistã ºi asupra numelor de
meridionale. Roºu, probabil din lat. roseus „de culoarea tranda- culori la artiºti. Exemplul clasic este ciclul de versuri Scântei
firului”, s-a moºtenit ºi în dialectul napolitan. galbene de George Bacovia unde tonurile cromatice, sugestive
Unii termeni din latinã au o rãspândire mai limitatã, deci pentru atmosferã, revin cu insistenþã: „Amurgul galben
sunt mai puþin cunoscuþi: arom. muHu „negricios” < lat. mulleus m-a-ngãlbenit ºi m-apasã, / Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce
„de culoare roºie”, mieriu „albastru” < lat. merus „curat”. Alte nu mai curg”; Verde crud, verde crud ... / Mugur alb, ºi roz ºi
nume ºi-au restrâns sensul: lat. coccinus „roºu” > coacin pur /, Vis de-albastru ºi de-azur /, Te mai vãd, te mai aud!”; ªi
„berbec cu botul galben sau roºu”, lat. rubeus > roib „(despre frunze albe, pene negre / Decor de doliu funerar ... “ În picturã
cal) ºarg”. Tonitza vorbeºte de „râsul roºului pârguit ”, de „gemetele
Atât româna cât ºi limbile romanice occidentale au împru- verdelui”. Interferenþa din cadrul celor douã arte înrudite pot fi
mutat nume de culori din limbile cu care au intrat în contact: ilustrate ºi cu ajutorul poeziei: T. Arghezi defineºte o zi tristã,
româna îl are pe sur „gri” din slavã; brun ºi gri în limbile roma- cenuºie, vânãtã, „zi crochiu Estompã ºi condei de plumb”.
PRO

16 SAECULUM 3/2006
 limba noastrã limba noastrå

Marcel Ferrand

ETIMOLOGIILE MELE ROMÂNEªTI (II)

Ban reprezentant în limba modernã a rãmas boarfe. Acest

DEX: „Ban ’unitate monetarã’ [...], et. nec.” „Ban din urmã cuvânt nu este deloc izolat; el aparþine unei
’Guvernator al unei regiuni’ [...], cf. magh. bán, scr. ban.” bogate familii reductibilã la o formã de bazã borh-.
Dicþ. enciclopedic al lui Candrea insereazã, ca ºi DEX, Familia borh- numãrã termeni care se pot repartiza în
douã cuvinte separate, trimiþând pe ban „monedã” la ban trei grupe: 1. „mãruntaie”; 2. „rãmãºiþe”; 3. „vechituri,
„guvernator”, fãrã justificare. boarfe”:
E firesc ca istoricii sã se fi preocupat de problema 1. bârhaie; borhaie; barhaie; borhei; burfe; burhaie;
termenului istoric ban „guvernator”, dar la întrebarea, din burfã;
domeniul strict al limbii, de ce ban a desemnat ºi o monedã 2. borhot; borºi; borfotine;
(devenind în acest sens chiar nume generic), nu existã, 3. boarfe; burfe; borfuri; borfeturi; borf 2.
mi se pare, un rãspuns clar. Alternanþele h/f; o/â/a/u. Vocala â din bârfi apare în
Englezul sovereign „1. suveran; 2. veche monedã” bârhaie.
aratã cã o monedã poate purta titlul aceluia care a pus-o
în circulaþie (în cazul de faþã e vorba de Henry al VII-lea, Alternanþa h/f denotã în mod evident o origine slavã.
sec. al XVI-lea). Forma ºi semantica sugereazã o apropiere cu r. brjuxo
Moneda poartã când numai titlul suveranului, când „burtã”; v. ceh. bruch
ã „burtã”; c. mod. bricho
ã „burtã, vintre”.
numele lui propriu: louis, napoléon etc. În amândouã Cf. cuvântul regional burfã. Avem de-a face probabil cu o
cazurile numele monedei se referã la o persoanã precisã, denumire a burþii, caracteristicã slavei de nord 3.
cãci dacã în aparenþã sovereign sau ban nu indicã o Ideea conþinutã în verbul bârfi la origine ar putea fi „a
identitate unicã, în realitate, pe vremea lui, lumea ºtia face bucãþi pe cineva”, „a-l sfâºia”, cf. fr. clasic déchirer
bine de care „sovereign” sau „ban” era vorba. quelqu’un „médire de lui méchamment”, fr. mod. mettre
Moneda atribuitã domnitorului era ipso facto calificatã quelqu’un en pièces, idem 4. Cf. ºi rom. mod. a sfâºia
ca „legalã”, „singura legalã”, în opoziþie cu diverse altele „(fig) a ataca pe cineva cu îndârjire, cu rãutate; a defãima,
mai mult sau mai puþin dubioase. a bârfi” (DEX).
Putem imagina un alt proces, tot din aceastã familie,
DA: „Et. nec. Pãrerea cã banul ar fi fost la origine pornind de la ideea de „vechituri”, „lucru fãrã importanþã,
moneda bãtutã de banul Olteniei, îndeobºte admisã fleac”, ca ºi în fleac, fleacuri > flecar > flecãri. Însã bârfi
(TDRG, Iorga) nu e de ajuns doveditã istoriceºte. Ea este pare a fi mai „ostil” decât flecãri.
foarte neverosimilã având în vedere rãspândirea cuvân- Verbul borºi „a face bucãþi”, dat de Damé (a nu se
tului pe tot teritoriul daco-român.” DA se întreabã cine a confunda cu a se borºi „a deveni acru”) este construit ca
fost „acel” ban, ca ºi cum procesul însuºi al creãrii cuvân- un fel de dublet a lui bârfi:
tului ban „monedã” ar depinde de acest apriori. bârh- + -i = bârfi;
borh- + -i = borºi.
În continuare DA propunea douã ipoteze, una megle-
nitã, a doua aromânã:
1. „La Megleniþi bañi ’monede vechi de aramã care
n-au curs’ <Bulgari< Români. Se pare cã avem a face cu Ciorãnescu: „La consonancia blf, mlf (boltã, boarfe) [...] debe
un cuvânt strãvechi”. sugerir la idea de objeto fofo o de mezclar confusamente.”
2
Bârhaie, borhaie, barhaie (DA); borhei (Damé); burfe (DA);
2. Ipoteza aromânã: „banã ’a trãi’ >*ban ’vitã’, cf. pe-
borºi (Damé); borfotine (DA); borfuri (DA, Damé); borfeturi
cunia”. (DA, Damé); borf (Tr., Damé); borfotine (DA); borfe (M., Tr.,
DA; M., Damé); burfe (Haþeg, DA); burhaie, burfã (Cazacu,
Bârfi vezi mai jos).
3
Verbul românesc bârfi „ a vorbi de rãu, a ponegri”, Burfã „burtã, plãmâni”, cf. Cazacu, Studii de dialectologie
care nu a primit pânã acum explicaþii serioase1, se de- românã, B., 1966, p. 133-134: C. apropie pe burfã de r. brjuxo.
duce uºor, dupã mine, dintr-o rãdãcinã slavã al cãrei Burtã e aparte. DA: „Etimologie necunoscutã. Cuvântul existã
ºi la bulgari: burta [...]. Legãtura lui cu borþ ºi burduf e
problematicã.”
1
DA; Iordan, Ciorãnescu vãd în bârfi o onomatopee. Despre o legãturã posibilã între borh- ºi burt- în românã, cf.
DA: „Et. nec., cf. tulpina onomatopeicã slavã brb- ’a flecãri’, Paºca, DR V, p. 323 sqq. Dintr-un punct de vedere mai
Berneker 107.” concret, Paºca semnaleazã o legãturã localã între rom. borh-
Iordan comparã pe bârfi cu un „borborigm” (BPh II, 1935, ºi r. brjux-, p. 324.
4
184). Dict. Littré; Lexis, P., 1975.
PRO

SAECULUM 3/2006 17
 limba noastrå

Bezmetic, dezmetic
Lui Tiktin i se datoreazã meritul de a fi identificat primul
pe bezmetic ºi bezmetici cu cuvântul slav bezmatok „roi
fãrã matcã sau care a pierdut-o”5.
Etimologia lui Titkin a fost pe urmã îmbunãtãþitã de
Weigand6. Puºcariu o aproba, iar colegul lui clujean
Giuglea prefera ipoteticul *amphisbeticus, pe când Iordan,
de la Iaºi, vedea în bezmetic un cuvânt slav, construit
pe baza unei combinaþii bez- „fãrã” + um „inteligenþã”, cf.
r. bezumec „nebun”7.
Soluþia lui Iordan se loveºte de douã dificultãþi formale:
sincopa lui -u- accentuat, în formele slave, la care se
referã Iordan, unde -u- aparþine rãdãcinei, de ex. în r.
bezúmec; sufixul românesc -etic, adãugat la o rãdãcinã Henri Fantin-Latour – Flowers in an Earthenware Vase
slavã. Etimonul lui Tiktin, dimpotrivã, duce uºor, formal,
la bezmetic. De la bezmatok la bezmetic, pe de altã parte, neverosimil, ceea ce subliniazã în felul lui Puºcariu: „Un
s-a conservat minunat conotaþia albinelor lipsite de matcã astfel de schimb e greu de admis, deoarece bez- în
ºi dezorientate: româneºte nu se simte ca prefix”10. Într-adevãr românul,
„Fãrã de dânsa [fãrã matcã] albinele bezmeticesc ºi neputând analiza bez- + matok, nu a refãcut cuvântul,
toatã lucrarea se stricã” (Conachi, Poesii, 1856, Iaºi). înlocuind bez- cu dez-, ci, bazându-se pe sensul privativ
Cf. ºi locuþiunea stup bezmetic (apic.) (Mold.), citatã în sine al cuvântului bezmetic = „lipsit de ceva”, plus
de DA. Se impune impresia cã bezmatok a intrat în spaþiul apropierea foneticã bez/dez, l-a integrat în formaþia
românesc prin nord. Mihãilã e de aceastã pãrere8. funcþionalã de adjective privative în dez-.
Silaba -tok în bezmatok a fost refãcutã în -tec/-tic, Iatã ce se poate spune despre dezmetic, sinonim al
finalã specific româneascã, refacere facilitatã de accentul lui bezmetic. Însã cel mai interesant este cã dezmetici,
bezmátok. (Nu vorbesc aici de sufixul -tec, -tic, cãci ra- derivat aparent de la dezmetic, nu înseamnã „a fi bez-
dicalul nu e analizabil, ci de finala -tec, -tic, frecventã, metic”, precum bezmetici înseamnã „a fi bezmetic”, ci „a
incluzând sufixul). E-a-e > e-e-e- prin armonizare vocali- face sã-ºi revinã dintr-o stare de ameþealã” (DEX), adicã
cã. contrariul. Ce s-a întâmplat?
Varianta dezmetic (cu sensul lui bezmetic) reprezintã Dezmetici, verb tranzitiv, nu poate fi o variantã a lui
dupã Tiktin ºi Iordan interpretarea de cãtre români a bezmetici, intranzitiv, iar dacã dezmetici, tranzitiv, ar
prefixului slav bez-, înlocuit cu echivalentul lui românesc deriva pur ºi simplu de la dezmetic, ar însemna „a face
dez-9. Asemenea tratament presupune un bilingvism pe cineva sã fie dezmetic”, nu „a face pe cineva sã nu
mai fie dezmetic”.
Rãmâne o soluþie în care intervine dezmeþi, sinonim
5
Etimologia datã de Tiktin la bezmetic, cu o trimitere la sc. perfect cu dezmetici: „dezmeþi (reg.) ’dezmetici’ ” (DEX).
bezmátak „Weiselloser” + o aluzie la influenþa lui dezmeþi + Dezmeþi e analizat „dez- + (a)meþi” (DEX), adicã cu un
întrebãrile legate de dezmetic ºi dezmetici (v. mai jos) nu e radical *-met- care rãmâne de identificat, dar în orice caz
deloc clarã. Însã ea include aproape toate dificultãþile cu un prefix privativ dez- bine cunoscut. Dezmetici, deci,
problemei bezmetic-dezmetic-dezmetici, ceea ce nu se poate
poate fi dezmeþi + -ci, fie printr-o apropiere, greºitã, cu
spune de etimologiile celelalte.
Datele slave:
dezmetic, fie în cadrul unui proces de creare de dublete
„Bezmátok ’roi fãrã matcã sau care a pierdut-o; bezmátoèit’ în -i/-ici, de care se pot cita mai multe exemple: povârni/
’a pierde matca’, se spune despre un roi” (Dal’). povârnici , îndeletni / îndeletnici , cuceri / cucernici ,
Sc. (Rjeènik de la Zagreb): „Bezmatak, m. ’apes sine regina’. (în) temelii / temeliici (finala - ici /- eci e de origine
Bezmatièan, adj., ’regina orbatus (de apidus), bez matice (o adjectivalã)11.
pèelama)’; bezmatièiti se ’regina orbari (de apibus) = ostajati
bez matice’.” Tiktin alege referinþa s.-cr.
6
Weigand orienteazã originea lui bezmetic spre nord einheimisches ersetzt”, Tiktin, loc. cit. Iordan, în articolul citat
(ruteanã), preferând etimonul bezmatok, rus-ucrainean, în mai sus: „Dez- e simþit ca perfect sinonim cu slav. bez-”.
loc de bezmatak, sârbo-croat, propus de Tiktin (Jhb XIV, 10
Puºcariu, DR III, p. 677.
p.112). 11
Titkin a întrezãrit contradicþia bezmetici = dezmetici ºi
7
Cf. Puºcariu, DR III, 676-677. El atribuie bezmetic < bezmatok subliniazã relaþia între dezmetici ºi dezmeþi, fãrã însã sã
lui Weigand, LR, p. 357. Dupã Giuglea, DR II, 823, etimologia ajungã la o soluþie oarecare.
bezmetic < bezmatok e o „explicaþie artificialã”; Giuglea Puºcariu, pe de o parte, în DA, defineºte pe dezmetici ca
propune <*amphisbeticus, cf. it. bisbetico. [Amphisbeteo = ’a echivalent cu bezmetici: „dezmetici ’a deveni bezmetic’ ” (s.v.
contesta’ (beteo) + ’jur împrejur’; bisbetico ’ursuz’, M.F.]. bezmetic). Pe de altã parte, el prezintã pe dezmetic ca inde-
Iordan: „Bezmetic, derivat în -etic (vezi Pascu, Sufixele) de la pendent de bezmetic, propunând „desmetic <* dismatticare ,
v. bulg. bezum ’dementia’, cf. rus. bezumec ’verrückter’ ”. A cf. ameþi < *am-matticare < mattus ’beat’ ” (DR III, 676-677).
fost aplicat întâi oamenilor, apoi albinelor (ARH XXX; 221- Mai înainte el propusese „desmetici <*deexmenticare” (REW
223). 2550).
8
Tiktin, loc. cit.; DA, s.v.; Mihãilã , Împrumuturi, p. 94. Citez dubletele în -i/-ici dupã DI ºi DA.
9
„In der Form dezmetic ist das slav. Präfix durch ein
PRO

18 SAECULUM 3/2006
 inedit

Alexandru Vona
Vona

„AU FOST ANII CEI MAI FERICIÞI

PE CARE I-AM PETRECUT ÎN ÞARÓ*
Convorbiri realizate de Irina Mavrodin ºi Irina Tãrãbâc Izverna

I.M.: Alexandru Vona, unde te-ai nãscut, în ce familie, în empêchait de se mélanger aux populations locales. Pãrinþii
ce climat spiritual? Cine erau pãrinþii, bunicii, fraþii sau mei nu erau numai doi supposés Juifs d’origine espagnole,
surorile tale, sau poate ºi alte rude importante pentru tine? mais ils appartenaient à ces quelques centaines de familles
A.V.: M-am nãscut în Bucureºti, în strada Gândului. Oare se d’origine mixte, juive et marrane, dont le judaïsme très tiède ne
mai cheamã aºa? Cred cã mama mã aºtepta deja când pãrinþii m’avait été révélé qu’à l’âge de neuf ou dix ans, lorsque je suis
mei s-au stabilit la Bucureºti. Întrebarea ta e prima întrebare pe passé en quatrième classe primaire dans une école laïque
care o aude un scriitor pus în contact cu publicul. În cazul roumaine.
meu, întrebarea e cu mult mai importantã, fiind vorba de o I.M.: Parmi ces Juifs qui sont devenus des chrétiens, il
familie de origine strãinã, a cãrei istorie va avea o mare însemnã- y en avait qui continuaient à se considérer des Juifs, ou
tate în formaþia caracterului ºi a gusturilor mele. Bineînþeles cã plutôt il y avait aussi de vrais convertis?
astãzi persoanele deplasate nu mai sunt o raritate, mai cu seamã A.V.: Il faut savoir que les conversions commencent en
în Occident. Dar în cazul meu, în cazul nostru, e vorba de o Espagne au moment de l’arrivée du christianisme en Espagne.
minoritate a cãrei istorie, foarte agitatã, cu totul neobiºnuitã, Les premiers convertis en Espagne sont sûrement les Juifs
începe atunci când va fi obligatã sã pãrãseascã teritoriile în qui habitaient l’Espagne à l’époque. En ce moment il y avait
care trãia de mai bine de cincisprezece secole. Vorbesc despre déjà une importante population pratiquant le judaïsme en
evreii din Spania sau – ceea ce prefer ca formulare – de spaniolii Espagne, et l’importance et l’ancienneté de cette population a
de religie mozaicã ce vor fi obligaþi sã pãrãseascã Spania în été la raison pour laquelle un célèbre rabbin du troisième siècle,
1492, dacã nu acceptã botezul; dar ºi despre descendenþii au cours d’une dispute théologique à Barcelone, a pu con-
celor care, creºtinaþi, vor fi constrânºi de prigoana organizatã tester le droit au défenseur du catholicisme (qui – ironie du
de Sfântul Tribunal al Inchiziþiei împotriva noilor creºtini a cãror sort – était un Juif converti), un Jésuite, de considérer que les
bunãcredinþã e pusã la îndoialã, sã ia drumul pribegiei timp de Juifs d’Espagne font partie du peuple déicide, puisqu’au mo-
mai bine de o sutã cincizeci de ani. ment du procès du Christ ils étaient à dix mille kilomètres de
În cazul nostru, cel al unei familii având nenumãrate ramuri Jérusalem, et depuis bien longtemps. De toute façon, la ques-
marane, numele de maran fiind apelaþiunea dispreþuitoare datã tion que tu me poses n’aura jamais de réponse. Ou plutôt il y
în Spania acestor convertiþi-reconvertiþi, latura de excepþie este aura autant de réponses que de personnes. Par contre, ce qui
încã mãritã de endogamia care se practica la noi în familie. est important c’est que la politique de l’État espagnol et
Pãrinþii mei erau veri primari, unul dintre bunicii mei era cãsãtorit surtout de l’Église catholique de l’époque était d’un côté de
de asemenea cu o varã primarã. Aceleaºi nume de familie revin faire semblant de défendre les droits des nouveaux chrétiens
de câteva ori în cursul fiecãrui secol în documentele matrimo- et de l’autre côté de céder devant des pulsions populaires qui
niale. Care e cauza acestui comportament foarte particular? Pe désiraient la disparition des Juifs sous toutes les formes, même
de o parte, faptul cã comunitãþile deplasate în toatã lumea, de sous la forme de chrétiens, de nouveaux chrétiens. On peut
la frontierele Spaniei ºi pânã în India ºi Brazilia, erau în numãr dire que les malheurs qui se sont abattus au XX-ème siècle sur
redus, ºi mai cu seamã descendenþii familiilor marane erau les populations juives dans les régions atteintes par le pouvoir
atinºi de o boalã tipic spaniolã, hidalgheþa, care le interzicea de Hitler, ont été annoncés par le climat dans lequel ont vécu
alianþa cu familii plebeiene, pe de altã parte, faptul cã, în teri- dix générations de descendants des nouveaux chrétiens.
toriile în care se stabileau, même quand les populations lo- Toutes les familles qui ont suivi un certain ordre dans le
cales ne rejetaient pas, pour des raisons religieuses, la déplacement depuis leur départ d’Espagne sont probablement
possibilité des mariages mixtes, c’est un certain sentiment de des familles ayant des branches d’origine marrane, parti-
supériorité de ces hommes de culture d’Occident qui les culièrement des familles qui ont émigré vers la Hollande, ce
qui fut le cas de la famille de mon père. La Hollande, au mo-
ment de l’émigration, était un territoire tombé sous la domina-
* Textul face parte dintr-o carte aflatã în lucru (cu titlul probabil: ªapte
zile cu scriitorul Alexandru Vona). El este începutul unor convorbiri
tion espagnole, mais où les lois antijuives pouvaient être diffi-
pe care le-am avut cu Alexandru Vona, la el acasã, la Paris, în vara cilement appliquées, à cause de la présence de l’autre Église
anului 2000. Convorbirile au fost înregistrate pe reportofon ºi transcri- chrétienne, le protestantisme. Le comportement des marranes
erea lor a fost vãzutã de Alexandru Vona. Textul este când în francezã, et de leurs descendants est très différent selon la religion du
când în românã, dupã cum a vorbit Alexandru Vona. Am menþinut pays d’accueil. Au Portugal, ils seront très souvent obligés de
aceastã exprimare în douã limbi pentru a respecta autenticitatea ºi fuir, pour se retrouver vivant en Juifs au Brésil, aux Antilles et
I.T.I
spontaneitatea convorbirilor. (I.M., I.T .I) parmi les premières populations européennes de l’Amérique
PRO

SAECULUM 3/2006 19
 inedit

du Nord. À Venise ou à Rome, ils peuvent avoir une existence encore que le choix d’un partenaire de vie ayant la même struc-
chrétienne parmi les chrétiens, à condition de se tenir ture, puisqu’à l’intérieur de cette seconde minorité il y a en-
parfaitement à l’écart des populations juives. Dans les pays core des séparations dues à l’importance que les Espagnols
protestants, et en particulier en Hollande, ils vont en grande donnent à l’ancienneté de la famille. On tombe un peu dans le
partie revenir au judaïsme, les autochtones étant pour la plupart monde de Don Quichotte et aussi bien dans le monde
protestants et ennemis de l’Espagne. Dans l’Empire ottoman, extraordinairement grotesque et pourtant juste de Mangeclous,
qui a été le plus important refuge pour les victimes de de Solal, c’est-à-dire dans le monde d’Albert Cohen. Ces
l’Inquisitions, les marranes vivant dans le Phanar seront personnages ont des biographies extrêmement douteuses,
d’obédience catholique, sans cacher leur lointaine origine. mais des convictions extrêmement fortes. Ils sont dans une
D’autres se mêleront aux familles qui n’avaient jamais accepté confusion qui va jusqu’à une sorte d’aberration mentale. Et il
le baptême et perdront leur trace. Mon arrière-grand-mère Bally, n’y a pratiquement pas de Juif d’origine marrane qui ne se
dont la famille s’est établie en Roumanie en même temps que prenne pas pour un descendant d’un noble qui fréquentait la
la famille de Nicolae Mavrocordat, futur prince phanariote en Cour de Philippe II ou de Charles Quint. La seconde exception
1716, et que la famille Manu, avait des cousins orthodoxes en de mes origines est dans le fait que cette population mouvante
Moldavie, juifs en Bulgarie et en Turquie. Il existe une a mis quand même quatre cents ans pour traverser la Hollande,
monographie de Ion Massoff sur Davicion Bally, allié et la France, l’Italie, l’Empire ottoman, avant de reprendre le chemin
protecteur des révolutionnaires de 1848, qui retrace l’étonnante de l’Occident.
histoire d’une famille de marranes pendant la période des I.T.I.: Mais pourquoi quitter la Hollande, vu que la
I.T.I.:
princes phanariotes. Hollande était assez tolérante?
I.M.: Comment déceler ces familles d’origine marrane? A.V.: Parce qu’on craignait toujours un durcissement
A.V.: Il y a toujours des repères, même s’il est très rare que espagnol. Ils ont d’ailleurs quitté la France pour la même raison.
ces familles aient un arbre généalogique complet, mais il y a Les Juifs n’y étaient que tolérés. On faisait semblant de ne pas
des indices, il y a des événements que la tradition orale savoir ce qu’ils sont.
maintient vivants parfois depuis des centaines d’années. Par I.T.I.: Mais à un certain moment la Hollande est devenue
I.T.I.:
exemple le fait d’avoir vécu à Rome, à Venise, à Vienne, etc. à tout à fait indépendante et elle était ssûrement
rement plus tolérante
certaines périodes, de porter certains noms, d’avoir eu certaines que la France.
positions officielles. On dit que lorsqu’il y a eu, il y a une A.V.: La France n’était qu’une étape sur le chemin de l’Orient.
dizaine d’années, la réunion en Espagne de tous les descen- Il s’agit en fait d’une recherche de sécurité, il s’agit aussi de
dants des familles qui avaient habité Tolède et qui portent à raisons matérielles. Par exemple, lorsque je suis né en 1922, à
l’étranger le nom de Toledo, Toledano, etc., il paraît qu’il y avait Bucarest, l’ensemble des familles que je considère ma famille,
des familles qui gardaient la clef de leur maison de l’époque et c’est-à-dire mes parents, mais aussi tous leurs cousins, et qui
qui avaient traversé quelques siècles. Cette passion pour leur étaient très nombreux, avaient commencé à quitter des pays
passé explique l’endogamie. Cette endogamie va plus loin qui avaient perdu la guerre, comme la Bulgarie, pour des raisons
économiques, mais aussi politiques. Car la Bulgarie, où sont
nés mes parents, couvait, dans les années ’20, une révolution
agrarienne de style communiste, la révolution de
Stamboulinski. Une révolution sanglante et très brutale
paraissait possible. Il y avait peut-être aussi le fait qu’à la fin
de la guerre de ’14, la Roumanie paraissait plus vouée à un
démarrage rapide et puissant que ce voisin du Sud, la Bulgarie,
tranquille, qui avait choisi le mauvais parti. D’un autre côté, je
pense que ces familles avec des noms d’Occident et qui pour
les Bulgares ont été, pendant plus de deux cents ans, des
interlocuteurs de l’invisible occupant turc, ne devaient pas se
sentir à l’aise dans un pays qui avait subi une défaite.
I.M.: Et ta famille est donc venue en Roumanie.
A.V.: J’ai fait un calcul assez compliqué par lequel j’arrive à
prouver que ma famille est roumaine – si l’on considère qu’une
famille qui était en Roumanie depuis plus de deux cents ans
est roumaine – par ma bisaïeule qui s’appelait Navon et dont la
famille est citée dans des documents qu’on retrouve dans
l’histoire des préphanariotes de Pippidi. On les retrouve en
1600 en Moldavie. De même, mon arrière-grand-mère
maternelle, qui porte le nom de Bally, est une descendante
directe de la famille marrane Mendès-Bally, qui a probablement
participé aux intrigues organisées par le marrane Da Fonseca,
médecin de Cour et Agent de l’Ambassade française de
Constantinopole, pour l’installation de la famille de Nicolae
Mavrocordat. Dans de mauvais endroits de cet arbre
généalogique, où la plupart des branches sont discontinues,
Auguste Renoir – Flowers in a Vase se trouvent de petits récits, sans doute plutôt imaginaires
PRO

20 SAECULUM 3/2006
 inedit

qu’historiques. C’est la mémoire de la famille, qui charrie arbre généalogique de la famille…

quelques gadgets matériels qui confortent ces historiettes, A.V.: Non, mais on a trouvé sur une Bible, car on avait une
comme par exemple ces deux tableaux qui représentent ce petite église synagogue en Bulgarie, les noms des dix
couple de vieillards, que tu vois dans cette pièce. Ce sont les générations enterrées à Arnabad.
arrière-parents de ma grand-mère, qui ont vécu à la Cour de I.M.: Et quelle sorte d’études a-t-il fait?
Yougoslavie l’avènement de Karagheorghevici. A.V.: Grand-père a dû faire des études – d’après sa façon
I.T.I.: Quelle langue parlait-on dans ta famille de Bulgarie?
I.T.I.: d’écrire le français –, il a dû faire ce qu’on nommait les
A.V.: C’est une questions très intéressante. Dans certains humanités classiques, c’est-à-dire il parlait le latin, il parlait le
pays, en réalité dans les pays les plus punitifs, comme la grec.
Bulgarie par exemple, ou l’Albanie, les femmes n’apprenaient I.M.: Des études à la Sorbonne…
même pas la langue du pays. Donc, selon leur milieu social, A.V.: Oui, à la Sorbonne. Quand il est mort à Paris, chez
car, si vous avez bien compris, on ne faisait pas joujou avec nous, il avait quatre-vingt et un ans, on a trouvé sur son bu-
l’ancienneté d’une famille, c’était pas une question de fortune, reau De natura rerum . L’autre grand-père, le grand-père
on disait de certains: ce sont des gens de qualité, mais cela ne maternel, qui appartenait à une famille beaucoup plus riche,
voulait pas du tout dire: ce sont des gens fortunés. c’était la troisième génération de banquiers, avait participé au
I.T.I.: Et les femmes parlaient quelle langue?
I.T.I.: paiement de la dette de guerre bulgare, c’est-à-dire sa famille
A.V.: Les femmes, entre elles, parlaient l’espagnol, et puis, avait fait pour les Bulgares ce que les Rotschild ont fait en
selon le pays, elles parlaient le français, ou l’anglais, ou France après la guerre de ’70. Il a été curieusement nommé
l’espagnol, ou l’italien. vice-consul d’Espagne. Il a été donc été vice-consul d’Espagne
I.T.I.: Je suppose que les femmes n’étaient pas très
I.T.I.: jusqu’en 1930, en Bulgarie, tout en habitant la Roumanie.
actives dans la vie sociale, somme toute qu’elles ne I.M.: TTonon père et ta mère, comment se sont-ils
travaillaient pas. rencontrés?
A.V.: Ah non! non! elles ne travaillaient pas. D’ailleurs on A.V.: Mais ils sont cousins germains.
fréquentait très peu les gens qui ne faisaient pas partie de la I.M.: Ah! C’est donc comme ça… a…
famille. Mais il faut dire que la famille était considérée dans un A.V.: Et pour te donner une idée de ce qu’était la mentalité
sens beaucoup plus large. Pour nous, par exemple, un cousin de cette famille: j’ai demandé à ma mère, qui était octogénaire
au second degré et même au troisième degré c’est un cousin. avancée, mon père étant déjà mort depuis quinze ans: „Maman,
I.M.: Çaa fait peut-être partie de la tradition, de la mentalité pourquoi tu as épousé mon père?“ La question avait un sens
juives… parce que maman avait passé onze ans de sa vie chez les
A.V.: Peut-être. Moi, je ne suis pas tellement sûr que ça a bonnes soeurs…
trait avec la mentalité juive. D’après moi, ça a un rapport avec I.M.: En Bulgarie…
le fait qu’il s’agit d’une microcommunauté qui ne veut pas A.V.: En Bulgarie et à Vienne aussi. Et il n’y avait vraiment
disparaître. La meilleure preuve que c’est comme ça c’est que rien de commun entre elle et son cousin qui, par son père,
le fils d’un Juif roumain qui émigre à Paris parlera peut-être le appartenait à une famille beaucoup plus mouvementée… enfin,
roumain, mais son petit-fils ne parlera plus roumain du tout. Il c’était pas le même style de gens. Et ma mère m’a répondu:
contestera même qu’il est Roumain. Ou il préférera glisser „Parce qu’il me l’a demandé“. „Mais pourquoi l’as-tu épousé?“
doucement sur la question, à laquelle il ne répondra pas. Ce Et elle m’a dit de nouveau, étonnée par mon incompréhension:
n’est pas du tout le cas d’un Juif espagnol. À la vingtième „Mais je te dis, parce qu’il me l’a demandé“, ce qui voulait
génération il continuera à parler l’espagnol. Ça veut dire quatre simplement dire: „Puisqu’il me l’a demandé“ – c’était comme
cents ans plus tard. un ordre.
I.M.: Dans votre famille on parlait le roumain ou I.M.: Oui, je comprends, ce n’était pas un choix individuel,
l’espagnol? Je répète cette question parce que vous êtes un son choix à elle.
écrivain de langue roumaine. A.V.: Nous sommes donc dans des familles où se pratique
A.V.: Mais c’est tout à fait normal… Mes parents et mes une sorte de comportement, de droit, de style d’existence qui
grands parents et une très grande partie de mes cousins sont appartiennent plus au début du dix-neuvième siècle qu’au
venus en Roumanie entre 1920 et 1922, en quittant la Bulgarie. début du vingtième. Et moi j’ai épousé la première fois une
Il faut voir quelle est la formation culturelle de ces gens-là, ce soidisant Juive, parce que pour ma famille, pour mes parents,
qui expliquerait mieux les faits. Mon grand-père paternel, qui qui pourtant l’aimaient énormément, c’étaient des étrangers,
vivait avec nous, avait fait le voyage de Paris à l’âge de dix ans, plus étrangers que des Roumains. Un Juif qui n’était pas
vers 1876, et avait fait ses études à Paris, le lycée et la faculté. espagnol c’était autre chose. Mon père a bien connu son beau-
I.M.: Quel était son nom? frère, parce qu’ils ont fait leurs études ensemble, en Suisse.
A.V.: Albert Samuel. Je porte son nom. Et c’est donc ce I.M.: Et quelles études a fait ton père?
monsieur qui, à la suite d’une surdité précoce et pour ne pas A.V.: En Suisse il a fait Les Hautes Études Commerciales. Il
perdre l’usage de la parole et de l’intelligence, va se mettre à avait commencé par faire une école d’ingénieurs chimistes à
écrire et à lire énormément. Il commencera par se passionner Charlottenbourg, en Allemagne. Ce qui est curieux c’est que –
des problèmes qui touchent un père affligé par la mort d’un bon, ils étaient tous des gens assez fortunés, mais la tradition
fils qui s’est suicidée, d’une fille qui meurt jeune. Donc des grands voyages de formation commence très tôt dans
grand-père va se passionner des problèmes de théologie, des notre famille, au dix-huitième siècle. Si je vous ai raconté tout
problèmes de l’histoire du vieux peuple, c’est-à-dire de ceci c’est parce que la première des choses que j’ai réalisée en
l’histoire juive d’avant Jésus. ouvrant les yeux intellectuellement – c’est-à-dire à l’âge de six
I.M.: C’est lui probablement le premier qui ait fait un ou de sept ans, oui, j’étais un peu arriéré, non, je ne plaisante
PRO

SAECULUM 3/2006 21
 inedit

pas – c’est que je n’avais rien de comun avec les gens de jeune Français, qu’elle a épousé, le docteur Jean Bosset, qui
l’extérieur de la maison. Si je me suis si longuement appesanti est devenu une célébrité. Le père va déménager de la Roumanie
sur mes origines espagnoles, la sous-minorité descendant de pour être près de sa fille, ce qui fait que lorsque nous arrivons
marranes et la sous-sous-minorité de ceux qui, pour des à Paris, nous trouvons une nouvelle famille, qui était devenue
raisons plus ou moins d’affabulation, s’imaginaient appartenir catholique. Ils ont tous quatre ou cinq enfants, alors il y a une
à la société de cour, c’est parce que de ce climat entretenu par floppée de gosses, qui sont tous des gosses Samuel. Je me
l’arrivée permanente dans la maison de gens considérés suis amusé à un certain moment à faire mes calculs pour savoir
comme des cousins – qui parlaient toutes les langues de le nombre d’enfants par génération et le nombre de Juifs qui
l’Occident, qui parlaient l’anglais, qui parlaient l’italien, certains son restés Juifs. C’est intéressant. Au niveau de mes
parlaient le grec et le turc, et qui manifestement n’avaient pas grands-parents, le nombre moyen d’enfants est entre sept et
de problèmes matériels – est probablement né ce sentiment huit. C’est énorme. Au niveau de mes parents, il est d’un et
d’appartenir à une minorité privilégiée et finalement indifférente demi. Et à mon niveau, c’est pas compliqué, la famille a disparu.
au sort des autres. Ça doit paraître sinistre, mais je me sentais On va mourir, mon frère et moi, et c’est fini.
plus proche d’un ami Suédois, dont le père était ambassadeur I.T.I.: TTu
I.T.I.: u n’as aucune soeur
soeur..
de Suède et qui avait une culture occidentale de fils de diplo- A.V.: Non, aucune soeur. Mais ce qui est plus drôle c’est
mate que d’un Juif de Varsovie ou de Bucarest ou de Dorohoi, autre chose. J’avais des cousins germains, alors qu’est-ce que
qui pour moi n’existaient pratiquement pas. ça donne, la liste des cousins germains? Il n’y a pas un seul
I.M.: Pourquoi tes parents et tes grands-parents ont-ils mariage qui ait eu des enfants et qui soit fait avec une Juive ou
choisi la Roumanie? avec un Juif. En Angleterre j’avais trois cousins, qui sont tous
A.V.: Ils ont choisi la Roumanie pour plusieurs raisons. morts. Il y a deux célibataires et un troisième qui a épousé une
Une première raison c’est que mon arrière-grand-mére, qui Juive roumaine, mais il n’a pas eu d’enfants. Aux États-Unis
était dans un certain sens le chef de la famille, qui vivait encore j’avais une autre tante, qui est morte maintenant, qui a une fille
lorsque j’avais trois ans, et qui aimait Mathilde Bally, mon qui a été mariée une première fois avec un Cubain et la seconde
arrière-grand-mère était appelée dans la famille celle qui est fois avec un comte polonais. Et j’ai encore une autre tante qui
„de la þarã“, dons elle était très fière d’être Roumaine parmi ces habite Canada, qui est morte elle aussi maintenant et qui n’a
„primitifs“ de Bulgares. Elle était d’origine roumaine, puisque eu qu’une fille, et cette fille n’a eu elle aussi qu’une fille, d’un
la famille Bally, lorsqu’elle est née, habitait Craiova, et la famille Italien catholique. La fille est donc catholique, elle s’est mariée
était en Roumanie depuis l’assassinat de Constantin Brâncoveanu. avec un Anglais protestant, et c’est fini. Si vous voulez,
J’ai d’ailleurs dans la bibliothèque un bouquin très intéressant religieusement la famille a disparu complètement, et même le
sur la famille Bally, où vous apprenez, par exemple, chose très nom a disparu. Ça donne un sentiment très curieux, vous savez,
curieuse, que l’acte par lequel la Bessarabie a été rendue aux parce-qu’on avait déjà le sentiment d’appartenir à quelque
Russes en 1812 est signé par mon ancâtre Angelo Bally, con- chose de très fragile.
sul de Russie, mari de la princesse Galitzine (je ne suis pas très I.T.I.: TTon
I.T.I.: on grand-père, qui était astronome, était un vrai
sur de ce nom). Et par quel mystère cet homme, qui est né à savant…
Bucarest, finit comme ambasadeur de Russie en Moldavie au A.V.: Mon grand-père paternel était un type absolument
moment où la Roumanie a dû céder la Bessarabie? L’explication exceptionnel, parce qu’il s’est mis à faire des études d’histoire
est probablement la suivante. Cet Angelo Bally, un assez bel pour commencer, de théologie, et ensuite d’astronomie.
homme paraît-il, qui fréquentait les milieux de l’aristocratie I.T.I.: Dans quel sens était-il exceptionnel?
I.T.I.:
roumaine, avait trouvé une amie qui était une demoiselle A.V.: Mais écoutez, un homme qui est complètement sourd,
Bãleanu. Bãleanu c’était une famille de boyards de Craiova. Je qui n’a jamais étudié les maths et qui se met à les étudier à
ne suis pas sûr, mais je crois que la fille s’est suicidée, il a dû soixante ans et qui à soixante-dix ans est reçu membre extérieur
foutre le camp, il a foutu le camp à Odessa, où il a connu la de l’Institut, c’est quand même pas tout à fait courant. Je vais
princesse Galitzine (?), et il est devenu Russe. te montrer le livre d’astronomie qu’il a publié et qui est une
I.M.: Le nom d’Angelo Bally comment l’expliques-tu? splendeur.
A.V.: Écoutez, c’est une famille dans un sens passionnante. I.M.: Alors, il a fait ses études en France, à soixante ans.
Je vais vous raconter les destinées si différentes des frères et A.V.: Il a fait ses études en France cinquante ans plus tôt.
des soeurs de mon grand-père paternel. Donc mon grand-père Mais quand il s’est remis à étudier, il a étudié seul, il s’est
paternel s’appelle Albert Samuel, il a un frère qui a fait ses donné une formation de dilettante, mais d’un dilettante qui
études en Allemagne, qui est donc d’influence culturelle alle- avait été bien charpenté. Il a laissé une quinzaine de bouquins,
mande et qui épouse une Juive allemande, pas espagnole. Ce pas publiés, de ma faute d’ailleurs, parce que je n’ai rien fait
frère travaille à l’ambassade d’Allemagne à Athènes, pendant pour.
la guerre, et il va être fusillé. Il a l’honneur d’être fusillé, pas I.M.: Où est prise cette photo ?
d’être envoyé dans un camp. Un autre frère, qui s’appelle Marc, A.V.: Sous le balcon qui longeait la salle de ping-pong de la
va mourir dans un camp de concentration en Italie, ce qui est maison qu’on habitait à Bucarest. On habitait au premier étage
encore plus curieux, parce qu’on dit qu’il n’y a pas eu de d’une sorte de „casã cu foiºor“ du début du dix-neuvième
victimes en Italie. Il y a eu quand même au moment de la siècle et le rez-de-chaussée était habité par le propriétaire, qui
République de Salo, il y a eu des déportations de Juifs et il en était le général Anghelescu.
a fait partie. Moi, j’étais très attaché à sa fille, une femme I.M.: Dans quelle zone de Bucarest?
absolument adorable. Un autre frère, je le rencontre à Paris. A.V.: ªtefan Mihãileanu, statuia Pache, biserica greceascã.
Avant la guerre, il habitait la Roumanie, mais sa fille faisait ses I.M.: C’était un beau quartier?
études à Paris, des études de chimie. Elle y a rencontré un A.V.: C’était un quartier médiocre, situé à la limite du quartier
PRO

22 SAECULUM 3/2006
 inedit

juif et du quartier des putes, Crucea de Piatrã n’est pas tellement personne née en Bulgarie, il se trouve exactement dans la même
loin. situation que moi en 1940. Il n’est pas Bulgare, il est de
I.M.: Combien de chambres avait la maison? nationalité espagnole, et moi aussi. De ce fait mon père n’est
A.V.: Sept chambres. pas obligé de faire son service et à ce moment il est en Suisse
I.M.: La famille avait acheté la maison? et fait ses études. Mon grand-père était francophile, à fond,
A.V.: Mon père n’a jamais voulu investir en Roumanie. Par position très curieusement fort critiquée par la société juive,
contre, l’autre grand-père, lui, lorsqu’il est venu s’installer à parce que la France était alliée avec la Russie, et la Russie était
Bucarest, il était déjà un homme très fortuné et il a commencé la grande puissance antisémite de l’Europe de l’époque.
par acheter un hôtel particulier, en style brâncovenesc, qui est N’empêche que mon grand-père était de formation française,
très beau. L’autre grand-père était banquier, et il s’agissait d’une il parlait un français superbe, il était francophile et tout le monde
Banque assez importante, parce qu’elle avait des filiales en le savait. Il était très lié avec le ministre de la Guerre, au mo-
Bulgarie, à Sofia, à Rousciouk, une autre succursale importante ment du début de la guerre. Et mon grand-père, pour prouver
à Bucarest et une autre à Anvers. aux Bulgares qu’il est quand même Bulgare, que sa famille est
I.M.: La Roumanie était un endroit accueillant? là depuis longtemps et qu’elle ne va pas se cacher derrière sa
A.V.: Je suppose que s’ils ont pensé de venir en Roumanie, nationalité espagnole, demande à mon père de se présenter
ça tenait aussi de l’esprit un peu fantasque de mon grand-père, comme volontaire. Comme volontaire espagnol dans l’armée
parce qu’à un moment donné il avait imaginé de partir au bulgare. Donc il revient en Bulgarie, il commence à faire ce
Japon. qu’on appelle le peloton, c’est-à-dire à apprendre le métier de
I.M.: Dans quelle année la famille est donc venue en militaire, et c’est à ce moment-là que par mon grand-père, ami
Roumanie? de Tanev, Ministre de la Guerre, on sait qu’il y aura une explica-
A.V.: Entre 1920 et 1922. tion très, très dure avec la Roumanie, c’est la bataille de
I.M.: Parle-moi un peu de ton frère, si tu veux. Tourtoucaïa. Et alors une soeur de mon père, qui était très
A.V.: Mon frère a commencé en même temps que moi le belle et qui est morte très jeune, amie de la fille de Tanev,
piano, moi j’avais neuf ou dix ans et Jean cinq ou six ans. manigance quelque chose avec celle-ci: on va envoyer mon
Quelques mois plus tard, le professeur, qui s’appelait Ion père à Vienne pour faire une école d’officiers ouverte aux pays
Filionescu, un des grands pianistes à ce moment, a dit à mes alliés de l’Autriche, de façon que mon père ne soit pas en
parents: „C’est pas la peine que le grand continue au piano, Bulgarie au moment de la bataille de Tourtoucaïa. Ce qui fait
mais le petit il pourra peut-être faire un artiste“. Alors ils ont que mon père se trouve effectivement renvoyé à Vienne pour
fait l’immense erreur de vouloir faire de Jean un concertiste. Et faire l’école d’officiers. Ça dure presqu’un an pendant ce temps
ce garçon n’a plus eu de vie normale, puisqu’il est entré au évidemment il n’est pas à la guerre. Ensuite il va se battre sur
Conservatoire, au cours de Jora, à onze ans, tandis que le front d’Italie, il a la Croix de Fer, que j’ai là. Et il se trouve être
normalement il fallait en avoir dix-sept. un des jeunes officiers du général qui va occuper Bucarest. Et
I.T.I.: Il était vraiment précoce…
I.T.I.: c’est comme ça que papa vient à Bucarest en 1917, avec une
A.V.: Il a donné un concert avec l’orchestre symphonique armée d’occupation. Mais ça je n’ose pas tellement le dire trop
de la radio à Bucarest, lorsqu’il n’avait que seize ans, et il a fort en Roumanie, parce que c’est quand même cocasse. Il est
publié, effectivement publié, une pièce musicale à l’âge de venu deux fois en Roumanie, une fois avec l’armée d’occu-
sept ans. En fait il a vécu une vie de victime du piano. pation et une fois trois ou quatre ans plus tard, quand il
I.T.I.: Mais c’était aussi son choix.
I.T.I.: s’installe en Roumanie. Le Cabinet de ce général autrichien
A.V.: Non, c’était pas son choix, c’était le choix des parents. avait quatre officiers. Le bulgaro-hispano-turco-tartare qui était
Et les choses ont mal tourné. Quand on a quitté le pays, il était mon père, un autre qui s’appelait Dobrovici, qui est devenu
déjà au niveau de donner des concerts. Mais comme papa ne directeur de la Banca Româneascã en Roumanie et qui était
savait quoi faire de lui, il l’a envoyé chez une belle-soeur à Serbe (d’une partie du pays qui appartenait à l’Autriche), un
Londres. troisième, qui a été le fiancé de l’une de mes tantes, il paraît
I.M.: À quel âge? que c’était un comte Trieste. Ce sont tous des gens qui
A.V.: Il devait avoir vingt ans. Et puisqu’il etait à Londres, il appartenaient à l’armée centrale, c’est-à-dire à l’armée de
a fait le Royal College of Music, le Conservatoire de Londres. Il l’Autriche, mais dont aucun n’était Autrichien.
y a passé deux ans, et il a eu un accident cérébral pendant I.M.: C’était une armée de mercenaires... Si tu voulais,
cette période, probablement à cause de la solitude. Il parlait Albert, me parler de tes études à toi.
pas l’anglais quand il est arrivé. C’était très dur pour lui. Et puis A.V.: Le lycée, je l’ai fait à Spiru Haret, à Bucarest.
il a donné un concert à Paris et ça a été mal organisé, donc ça I.M.: TTu
u as fait le même lycée que Mir cea Eliade.
Mircea
n’a pas eu de succès, parce que les critiques ne sont pas venus. A.V.: C’est vrait, mais Eliade était de quize ans plus vieux
Il y a eu d’autres problèmes, et Jean a renoncé totalement à la que moi. Moi, clasele primare, je les ai faites à la maison. J’ai
musique à vingt-sept ans. commencé par aller dans une école catholique, l’école Sfântul
Donc la famille en 1912, 1913, 1914 jusqu’en 1920 habite Andrei. C’était une école catholique et allemande. Ça te donne
surtout en Bulgarie et en Yugoslavie, et c’est pendant cette déjà une indication pour voir le climat de la famille. Pour quoi
période qu’il y a une guerre qui s’appelle la guerre de Macédoine, est-ce qu’ils m’envoient dans cette école? Parce que c’est une
la petite guerre d’avant la guerre de 1914. Et là, la famille com- école catholique. Parce que nous ne sommes pas orthodoxes,
mence à être impliquée. nous ne sommes pas chrétiens, mais nous sommes beaucoup
I.M.: C’est la guerre balcanique... plus proches des catholiques que des orthodoxes. Ma mère a
A.V.: Oui. En 1916, lorsque la Bulgarie entre en guerre, mon fait une école catholique et moi de même.
père a la situation suivante. Il est né en Bulgarie. En tant que I.T.I.: Quelle était la langue que vous parliez à la maison?
I.T.I.:
PRO

SAECULUM 3/2006 23
 inedit

A.V.: On a eu des gouvernantes jusqu’a moment où mon La Spiru Haret eu am avut norocul de a-l avea coleg pe Emil
frère a eu douze ou treize ans, moi j’en avais dix-sept à ce Ivãnescu, fratele lui Mircea Ivãnescu, poetul. Era un scriitor
moment-là. On avait toujours comme gouvernantes ou des foarte mare, adicã une promesse extraordinaire, aussi bien
Saxonnes (des sãsoaice), ou des Autrichiennes. À l’époque on dans la poésie que dans le théâtre et dans la prose.
avait une Autrichienne, qui était une sorte de femme du monde. I.M.: Pourquoi as-tu choisi l’l’É École Polytechnique?
Elle s’appelait Pia, era o otravã, elle souriait méchamment A.V.: Politehnica am ales-o dintr-o prostie, ca sã mã aflu în
lorsque pendant le déjeuner je racontais ce que j’avais appris treabã ºi sã mã fãlesc cã sunt deºtept. Pentru cã nu mã interesa
en faisant mon cours de religion chrétienne, l’éducation ce aveam sã fac pe urmã.
religieuse, ora de religie. Je leur racontais le sacrifice du Christ, I.M.: În general, spre ce gen de studii se îndreptau colegii
mes parents semblaient ne pas écouter avec beaucoup tãi? Spre Politehnicã, Medicinã, Drept?
d’intérêt, et pendant ce temps-là la gouvernante se fendait la A.V.: Da. În ceea ce mã priveºte, Dreptul nu puteam sã-l fac,
pipe. Et ça je l’ai senti. Je comprenais pas pourquoi. Moi, je pentru cã eram timid ºi nu mã interesa. Medicina mi se pãrea o
trouvais ce personnage, qui s’appelait Jésus, passionnant, meserie ticãloasã ºi obositoare. Ingineria nu ºtiam ce era deloc,
mais ça n’intéressait pas du tout mes parents. Et quand je suis ºi la Arhitecturã, la care ar fi trebuit sã mã gândesc, nu m-am
tombé malade d’une infection des poumons, on m’a sorti de gândit. ªi rãu am fãcut, pentru cã mi-ar fi plãcut mult. ªcoala în
là, on m’a envoyé dans une maison spécialisée, et puis après general era foarte bunã, dovadã cã am reuºit ca inginer cum nu
j’ai passé trois ans avec des professeurs à la maison. C’est ce mi-aº fi închipuit cã voi reuºi în România.
qui a întãrit cette éducation très particulière, une éducation I.M.: La ce secþie de la Politehnicã ai fost student?
tout à fait du dix-huitième siècle. Qui est-ce que j’ai eu comme A.V.: La secþia „Cãderi de apã“, adicã „Baraje“, „Construcþii
professeur? Une demoiselle Mayer, cousine de mon grand-père, portuare“. Am mai apucat sã fiu câteva luni asistentul lui Dorin
Espagnole évidemment, d’une famille de Craïova. C’est elle qui Pavel. Eu, care eram timorat, cãruia îi era fricã sã dea un calcul
m’a appris le roumain et je crois qu’elle me l’a très bien appris. atâta vreme cât am fost în þarã, m-am gãsit în Franþa în situaþia
À dix ans, parce que pour passer au lycée, trebuia sã trec de a trebui sã-mi câºtig existenþa. J’étudiais la nuit et je projetais
examenul de clasa a patra. le jour, en faisant semblant de savoir tout ça de longue date,
I.T.I.: Quelle langue parlais-tu avec ton frère?
I.T.I.: mais je l’avais appris la veille.
A.V.: Avec Jean je parlais l’allemand ou l’espagnol. Avec I.M.: Deci Institutul Politehnic a fost foarte bun, la nivel
mes parents je parlais d’habitude l’espagnol. On parlait l’alle- european.
mand à cause de la gouvernante, on parlait l’allemand à cause A.V.: Dragã, dar sã-þi spun ceva, eu am intrat la Politehnicã
de ma grande-mère maternelle, qui était d’éducation allemande. al doilea. Primul era cel care va deveni apoi secretarul general
Les autres langues que je ne connaissais pas, les langues al Academiei de ªtiinþe, Radu Voinea. ªi pe urmã eram eu. Iar la
slaves ou le grec, c’était mon père qui les parlait. sfârºitul cursurilor, eram la acelaºi nivel.
I.M.: Çaa signifie que tu parles très bien l’allemand. I.M.: Erai foarte tare la matematicã.
A.V.: Oui, je parle bien l’allemand. A.V.: Da, eram pasionat de matematicã.
I.M.: LL’espagnol
’espagnol c’est donc ta langue maternelle. I.M.: Atunci n-ai fãcut o prostie cã þi-ai ales Politehnica...
A.V.: Bien sûr, mais, attention, moi je parlais l’espagnol du A.V.: Ba da, pentru cã în meseria mea de inginer nu fãceam
quinzième siècle. matematicã deloc.
I.M.: Ah! oui. Ce serait un cas très intéressant pour les I.M.: Dar la matematici pure nu te-ai gândit?
linguistes. A.V.: Nu m-am gândit, pentru cã în general ideea de a fi
A.V.: Lorsque la guerre a éclaté, par prudence, mon père dascãl nu-mi trecuse prin minte. Cred cã asta þine de mediu.
m’a fait apprendre deux langues: l’hébreu, „parce qu’on ne Au fost anii cei mai fericiþi pe care i-am petrecut în þarã. E
sait jamais, peut-être que tu finiras là-bas“, mais ça ne m’a pas foarte curios, ar fi trebuit sã intru cu groaza în suflet la Facultate,
plu du tout, ça ne m’a pas intéressé du tout. Je n’ai aimé non pentru cã se spunea cã Politehnica e un cuib de legionari, iar
plus le professeur d’hébreu que j’avais à la maison, une sorte eu am intrat la Politehnicã chiar în anul prigoanei antilegionare.
d’aventurier, que j’ai rencontré d’ailleurs plus tard dans des La început au fost câteva fenomene suspecte. De pildã, când
milieux littéraires. J’ai arrêté, ça ne m’a pas plu. Par contre, j’ai s-a strigat prima listã de studenþi ºi au trimis lista la fiecare, ca
appris l’espagnol classique et l’espagnol contemporain. sã semneze. La numele meu era o cruce verde.
I.M.: TToujours
oujours à la maison. I.M.: Fãcutã de cine?
A.V.: Oui. Je parle donc l’espagnol, je parle pas très bien le A.V.: De cineva care a avut documentul ãsta în mânã. ªi la
castillan contemporain et je parle l’espagnol du quinzième numele unui domn Gherovici era altã cruce verde. ªi eu mi-am
siècle. spus: „Ãsta trebuie sã fie vreun ovrei polonez care are numele
I.M.: Cet espagnol du quinzième siècle c’était dans la terminat în ici, Rabinovici“. ªi dupã primul curs se apropie de
traditions de la famille. mine un cetãþean cu mustaþã ºi-mi spune: „Gherovici. ªtii
A.V.: Oui, d’une génération à l’autre on a conservé cette dumneata cine era tata? Ai vãzut semnul ãla verde, crucea aia
langue comme les Français du Canada l’ont fait avec leur verde ai vãzut-o? Nu te-ai întrebat de ce am o cruce verde? Ei
français. bine, pentru cã tata e colonelul care l-a împuºcat pe Zelea
I.M.: Ce n’était pas une langue écrite. Codreanu. Ai înþeles?“
A.V.: Attention, c’est une langue écrite, on a traduit même I.M.: Era o listã neagrã, totalã. El nu era de origine
la Bible dans cette langue, qui s’appelle le ladino. C’est une evreiascã. Dar în mediul ãsta studenþesc de bãieþi intraþi la
langue nonparlée. Elle n’est qu’une langue écrite. Parce que Politehnicã se simþea o atmosferã antisemitã?
c’est la traduction mot à mot de la Bible dans l’espagnol du A.V.: Sã vezi partea curioasã, de neînchipuit. Am fost la
quinzième siècle. Politehnicã timp de cinci ani, am ieºit din Politehnicã dupã
PRO

24 SAECULUM 3/2006
 inedit

premièrement les livres de la Comtesse de Ségur, pour lesquels

j’ai eu une passion, une vraie passion, beaucoup plus que
pour Jules Verne et pour Karl May. Ensuite, il y a eu une période
Jules Verne, toujours recommandé par mon grand-père.
I.M.: TTu u lisais Jules V erne en fran
Verne ais.
français.
A.V.: Non, en roumain. Et puis il y a eu l’époque de Karl May,
qui a été aussi une de mes passions. J’ai l’ai lu intégralement
en allemand. Tu connais Karl May?
I.M.: Oui. Je l’ai aussi beaucoup lu pendant mon enfance.
A.V.: J’avais une force de lire extraordinaire. Je n’avais pas
d’amis, pas du tout. Mon frère était trop jeune, on ne s’entendait
pas, je ne le voyais pas. Lui, il me voyait, moi, j’étais la cause
du malheur de mon frère, parce que j’était beaucoup plus grand
physiquement et il en était jaloux, parce que j’étais assez sûr
de moi et il ne l’était pas, parce que lui, il était obligé de jouer
au piano pendant que moi je pouvais aller jouer au football.
I.T.I.: Quelle differénce d’âge il y avait entre vous deux?
I.T.I.:
A.V.: Quatre ans.
I.T.I.: Ce n’etait pas beaucoup.
I.T.I.:
A.V.: C’est maintenant, la ceasul de sfârºit, qu’on est de
nouveau très amis. C’est un charmant garçon. Et bon. Et très
enfantin. Il a vécu complètement seul. Il n’a pas eu de femme
dans sa vie, ni sentimentalement, ni autrement. Après ces lec-
tures, qui étaient des lectures d’agrément, j’ai commencé à lire
de la littérature, sans me rendre compte au début que c’était
Claude Monet – Garden in Blossom très différent. Après, j’ai compris. Par exemple, il m’est tombé
dans les mains un livre d’un auteur anglais qui s’appelle Charles
evenimentele din 23 august, în anul care a urmat. Pia Alimãniº-
Dickens: David Copperfield. C’est le premier livre qui m’a
teanu, care a fost una din colegele mele, mi-a spus dupã ce am
beaucoup troublé.
terminat Facultatea: „Albert, on n’a jamais su, il y a des gens
I.T.I.: TTu
I.T.I.: u l’as lu en anglais?
qui disaient que tu es Juif, d’autres disaient que ça c’était
A.V.: Non. Je l’ai lu en français, je crois. C’etait un livre qui
absolument impossible“.
me troublait beaucoup, parce que je ne comprenais pas tout.
Et le nom: les Espagnols ont des noms bibliques, les Anglais
Je comprenais qu’il s’agissait de certaines choses que je ne
on des noms bibliques aussi, ça ne veut rien dire. Deci nu s-au
connaissais pas.
legat de mine, s-au legat în schimb de prietenii mei. Pe Dan
I.T.I.: TTu
I.T.I.: u sentais qu’il y avait des choses qui t’échappaient.
Arghir, care s-a sinucis ceva mai târziu, l-au bãtut mãr. Au rupt
A.V.: Je sais que plus tard, lorsque j’ai pensé à cette lecture,
o bâtã pe el. Asta pentru cã el îºi manifestase sentimentele
je me suis dit que Steerforth, qui est cet ami riche et beau,
antigermane. ªi cum era ºi fiul unui ministru din timpul lui
pouvait être un homosexuel qui ne se cachait pas et qui voulait
Antonescu...
faire l’amour avec un garçon de la campagne, qui était un
I.M.: Dar printre studenþii ãºtia de la Politehnicã domnea
pêcheur. Et probablement que Dickens aussi, comme beaucoup
un spirit legionar atât de puternic?
d’Anglais, avait, enfin, des tendances homosexuelles qu’il
A.V.: Dragã, eu cu ãºtia care erau legionari nu aveam relaþii.
n’affirmait pas, mais qu’il a mises dans ses livres. Donc, j’ai
Nici mãcar nu-mi puneam problema dacã ei se întreabã dacã
soudain eu un livre dans la main qui était d’autant plus passionnant
eu sunt sau nu evreu. Þin minte cã într-o zi, o fatã, grecoaica
que je ne le comprenais pas. Et après j’ai découvert un des
noastrã, o chema Antigona Ghigu, mi-a spus: „Albert, noi n-o
plaisirs de la lecture de ce qu’on appelle la bonne littérature.
sã câºtigãm rãzboiul ãsta decât dacã o sã omorâm o sutã de
I.M.: Quels sont les autres livres qui t’ont marqué?
mii de evrei“.
A.V.: Le livre qui m’a le plus touché c’est ce livre David
I.M.: Era de fapt o româncã...
Copperfield. Et pratiquement toute l’oeuvre de Knut Hamsun.
A.V.: Da, o macedoneancã. I-am spus: „Eºti sigurã cã-i
Et en particulier Pan. Pan et Hunger. Mais surtout Pan.
de-ajuns?“ Mi-a rãspuns: „Da, cred cã da“. Quelques mois plus
I.M.: Hamsun était très lu en Roumanie à l’époque? Dans
tard, j’avais pris l’habitude, je m’étais fait quelques amis, de
quelle langue tu l’as lu?
très, très bons amis. À part Emil Ivãnescu, les meilleurs amis
A.V.: Hamsun je l’ai lu en allemand. Je l’ai encore ici, dans
que j’ai eus c’étaient des garçons que j’ai connus à l’École
cette bibliothèque. Après ça j’ai commencé à lire Rilke, les
Polytechnique. Et la semaine dernière j’avais encore un qui
grands poètes romantiques allemands, j’ai lu les contes de
habitait chez moi quand il venait à Paris.
Kleist, j’ai lu la littérature allemande du dix-huitième siècle.
I.M.: Ces amis sont restés en Roumanie?
I.M.: TTu u t’intéressais – paraît-il – davantage à la littérature
A.V.: Ils sont en Roumanie.
allemande qu’à la littérature fran aise.
française.
I.M.: Qu’est-ce que tu lisais pendant tes années de „ºcoalã
A.V.: Oui. Ce qui est curieux, c’est que mes rapports avec
primarã“, de lycée et de Faculté?
ces langues ne sont pas ce qu’ils auraient dû êtres. J’aurais dû
A.V.: Écoute, j’ai commencé par lire ce qu’on me donnait.
avoir une grande sympathie pour le français, parce que la
Alors, comme j’habitais avec mon grand-père l’astronome,
plupart des choses que j’ai lues, je les ai lues en français. Or, ce
c’est lui qui m’a orienté dans mes lectures. Il a dû m’apporter
PRO

SAECULUM 3/2006 25
 inedit

n’est pas le cas. J’ai été plus touché par ces livres en allemand. pas. Par contre, Emil Ivãnescu, Ovidiu Constantinescu, Liviu
C’était La mort à Venise , La montagne magique , c’était Cãlin, Dan Arghir, Dan Cernovodeanu, c’est les plus belles amitiés
Chamisso. D’où venait cette sensibilité à l’allemand? Peut-être de ma vie, et je me sens bien dans la société roumaine.
du fait que j’ai bien parlé l’allemand avant de parler le français. I.M.: TTu
u dis que tu conn ais aussi des Roumains de con-
connais
Le français, j’ai commencé à l’apprendre avec un professeur, fession uniate.
doamna Petrescu. Et j’ai commencé à l’apprendre à l’âge de A.V.: Oui, j’aimais bien le pauvre Zaciu, et j’aime bien Balotã,
neuf ou dix ans, tandis que la première langue que j’ai parlée que j’apprécie énormément. Je crois que ce qui m’attache à la
c’était l’allemand. langue roumaine, en plus de l’amitié que j’ai pour les Roumains,
I.T.I.: TTu
I.T.I.: u parles maintenant l’allemand d’une manière tout c’est que c’est indiscutablement la seule langue que je parle
aussi courante? convenablement. C’est un instrument de communication pour
A.V.: Je ne le parle pas d’une façon courante, mais il paraît moi.
que je le parle sans accent du tout. Ce qui est drôle c’est que, I.M.: Quand as-tu commencé à écrire de la poésie?
étant donné que j’avais une liaison familiale avec la langue, du A.V.: À onze ans.
fait que ma grand-mère maternelle était de langue allemande. I.M.: En quelle langue?
Elle était Autrichienne, tandis que parmi les gens qui parlaient A.V.: En roumain. Toujours en roumain. J’ai jamais écrit en
le français autour de moi aucun n’était d’origine française. Ma allemand. J’ai écrit quelques poèmes en français. Est-ce que je
mère n’était pas d’origine française, mon père non plus. t’ai lu le poème sur Les chats ? Je vais te le lire.
I.T.I.: Mais maintenant le fran
I.T.I.: ais est pour toi comme ta
français I.M.: Ai început deci sã scrii, copil fiind, poeme. Aveai
langue maternelle. TTu u t’y sens par faitement à l’aise.
parfaitement un model în casã, în familie, sau în afara ei?
A.V.: Non, je ne peux pas dire que je m’y sens tout à fait à A.V.: Nu mi-ai citit niciodatã poemele?
l’aise, pas du tout. I.M.: Cele de la unsprezece ani? Nu. Dar spune-mi cum
I.T.I.: Et le rapport entre le roumain et le fran
I.T.I.: ais, com-
français, þi-a venit sã le scrii.
ment le sentais-tu ? A.V.: Trebuie sã-þi spun. Mi-aduc aminte care-i primul poem
A.V.: Écoute, j’ai le sentiment que je sens bien la langue pe care l-am scris. Începea aºa: „Stãteam sub nuc“. Dar nu
roumaine. Je sais que les gens auxquels je me suis le plus ºtiam nici ce-i un nuc, nici cum aratã, ºi e o meditaþie despre
attaché étaient des Roumains, et des Roumains de confes- timp.
sion orthodoxe, et dernièrement des Roumains de confession I.M.: Citiseºi poezie pânã la vârsta aceea?
uniate. Et, très honnêtement, je trouve que ce n’est pas un A.V.: Nu citeam poezie deloc. ªtiam cum trebuie sã rimeze.
hasard qui fait que j’ai plus d’amitié pour les Roumains de Deci poemele mele sunt rimate. Unele sunt în formã de sonet.
duminicã decât pentru cei de sâmbãtã, parce que mon expérience Mã jucam cu chestia asta cum se joacã un copil. Dar sunt
a été telle que j’ai connu des garçons juifs charmants qui destul de adroitement faits.
n’étaient pas de la même mouvance de culture, ils voulaient I.M.: Et tu as continué de manière soutenue?
être ingénieurs, ils voulaient être etc. etc., ça ne m’intéressait A.V.: Cartea a apãrut când aveam paisprezece ani.
I.M. Extraordinar
Extraordinar.. Cum se numeºte?
A.V.: Versuri. Uite, o ai în cartea care a apãrut la „Apostrof“.
útia au fãcut un lucru tare frumos. Au descoperit cartea asta
despre care nu vorbeam cu nimeni… Cum au gãsit-o oare,
cum au dat oare de ea?
I.M.: Nu scriai decât poeme.
A.V.: Ba nu, am scris ºi prozã. Acþiunea uneia se petrece în
Franþa. Am scris câteva proze lungi, pe care le-am pierdut. Mai
ciudat este cã am scris ºi un studiu, pe care de asemenea l-am
pierdut, care se voia o teorie a migraþiunilor. Era un studiu
complet fantezist. Ai vãzut fotografia cu mama, îmbrãcatã în
odaliscã?
I.M.: Da, e superbã. Unde era fãcutã fotografia? În
Bucureºti?
A.V.: Da.
I.M.: ªi care a fost prima fatã cu studii superioare din
familia ta?
A.V.: Mama avea bacalaureatul francez. Dat la Rusciuc. À
Rusciuc il y avait une maison Notre-Dame de Sion. Ma mère a
passé des années là-dedans.
Vrei sã-þi citesc poemele pe care le-am scris la doisprezece
ani?
I.M.: Citeºte-mi unul.
A.V.: „Dã Doamne o varã nesfârºitã,
O ploaie auritã,
Cu câmpul veºnic verde,
Ca-n vis sã ne dezmierde
A noastre chipuri mici“.
Emma Desportes de la Fosse – Flowers in a China Vase Se cheamã Rugãciunea unei flori.
PRO

26 SAECULUM 3/2006
 contemporanii noºtri

Basarab Nicolescu*

TRANSDISCIPLINARITATEA – O NOUÃ
VIZIUNE ASUPRA LUMII
Convorbire realizatå de Lucia Dãrãmuº

– Stimate Domnule Academician Basarab Nicolescu, schimbãri din societate. În domeniul educaþiei, transdiscipli-
pentru cei care nu v-au citit, ºi nu numai, ce reprezintã naritatea urmãreºte punerea în funcþiune a unei inteligenþe
transdisciplinaritatea? Putem vorbi de configuraþia unei logici lãrgite, care reflectã triada: inteligenþa analiticã, inteligenþa
în mixtura internã a acesteia? emotivã, inteligenþa corpului.
– Transdisciplinaritatea este un termen introdus de Jean – Pentru cã asistãm la o extindere galopantã a culturii
Piaget, cunoscut filosof ºi fizician elveþian, în anul 1970, iar eu occidentale la nivel planetar
planetar,, transdisciplinaritatea vine în
am dezvoltat aceastã idee, trasându-i noi dimensiuni. Ca sã întâmpinarea unui posibil dialog, care sã ajute la consolidarea
fim ºi mai preciºi, termenul transdisciplinaritate a apãrut la trei civilizaþiilor ºi nu la decãderea acestora? În acest sens, care
cercetãtori, Jean Piaget, cum am mai spus, Edgar Morin, Eric este diferenþa de nuanþã dintre transdisciplinaritate, inter-
Jantsch. Acum trei decenii, termenul exprima necesitatea de- disciplinaritate ºi pluridisciplinaritate?
pãºirii limitelor disciplinelor. Mie personal, mi-a luat peste – Aþi atins un aspect important. Un domeniu interesant
douãzeci de ani elaborarea acestei teorii, care acum devine este dialogul între culturi, dialogul între religii. Transdiscipli-
practicã. Ideea este de legãturi, de stabilire de legãturi între naritatea oferã ceea ce este nou, nu o ideologie, nu o filosofie,
fapte, oameni, culturi, religii, discipline, tot ceea ce uneºte, ci o metodologie a dialogului. Cu alte cuvinte, ea structureazã,
ceea ce traverseazã diverse zone ale domeniului cunoaºterii ºi plecând de la sistemele naturale, plecând de la ceea ce ne-a
ceea ce este dincolo de toate domeniile cunoaºterii. Cu alte învãþat revoluþia cuanticã, extrage idei pentru stabilirea dialo-
cuvinte, finalitatea transdisciplinaritãþii este înþelegerea omului gului ºi, ceea ce numim noi în limbajul terminologic al transdis-
în totalitate. Pentru cã ne aflãm astãzi în plinã revoluþie a inteli- ciplinaritãþii, un dialog este întotdeauna imposibil fãrã existenþa
genþei, trebuie sã înþelegem cã transdisciplinaritatea ne des- unui terþ. Dacã este sã vorbim despre diferenþe ºi nuanþe, sã
coperã dimensiunea poeticã a existenþei, traversând, aºa cum luãm termenul transdisciplinaritate ºi sã privim prefixul trans.
am spus, toate disciplinele, dincolo de ele. A nu se confunda, Acesta se referã atât la ceea ce se aflã între discipline, cât ºi
însã, cu pluridisciplinaritatea ºi interdisciplinaritatea. înãuntrul disciplinelor.
– Dacã ar fi sã ne raportãm la societatea româneascã, – Aþi spus cã un dialog nu poate exista în lipsa unui terþ.
existã o marjã de aplicabilitate? Afirmaþia dumneavoastrã pe mine mã duce cu gândul la
– Transdisciplinaritatea are caracter universal, ea nu þine nivelurile semantice interne ale limbajului, aºa cum au fost
doar de societatea francezã, de cea germanã etc. Existã o mare gândite de Coºeriu ºi, în acelaºi plan, la „antinomiile transfi-
marjã de aplicabilitate, primele aplicaþii în lume fãcându-se în gurate“ descrise de Blaga. Ce reprezintã terþul?
domeniul educaþiei ºi urmãreºte stabilitatea interioarã a fiinþei – Terþul, un al treilea, ceea ce este între, poate media dialogul
umane, status-ul unui nucleu flexibil în interiorul omului, ca- între persoane, între naþiuni, între culturi. Aº putea spune cã
pabil sã perceapã schimbarea, capabil sã facã faþã diverselor expresia totalã a terþului este iubirea, pentru cã din ea pleacã
toate câte existã ºi în ea se întorc.
* Basarab Nicolescu
Nicolescu, academician, este specialist în fizica teoreticã la – M. Camus vorbea la un moment dat într-un dialog cu
C.N.R.S, însã îºi depãºeºte zona de cercetare pur ºtiinþificã punând Petre Rãileanu despre primul Congres de TTransdisciplina-
ransdisciplina-
bazele transdisciplinaritãþii. Datoritã acribiei intelectuale manifestatã în ritate, despre dialogurile cu dumneavoastrã. Cum aratã
lucrãrile de gen – Ion Barbu, Cosmologia „Jocului Secund“, dinamica unui dialog dintre un fizician ºi un poet?
L’Homme et le sens de l’univers –Essai sur Jakob Boehme, – Convorbirile mele cu M. Camus au avut în vedere ideea
Théorèmes poétiques, La TTransdisciplinarité,
ransdisciplinarité, Manifeste, Les clarificãrii raporturilor dintre limbaj ºi transdisciplinaritate,
Racines de la liberté etc. – Basarab Nicolescu primeºte numeroase
dintre poezie ºi fizicã cuanticã, dintre poezie ºi ºtiinþã, desigur
distincþii: Doctor în fizicã al Université Pierre et Marie Curie, Paris;
s-a dezbãtut ideea de niveluri, cum sunt nivelurile de realitate,
Preºedinte fondator al Centre International de Recherche et Études
Transdisciplinaires (CIRET); Cofondator al Grupului de Reflecþie asupra ideea de percepþie, materia primã a poetului ºi a omului de
Transdisciplinaritãþii, de pe lângã UNESCO. În 1986 a primit „Medalia ºtiinþã fiind limbajul.
de Argint“ din partea Academiei Franceze, pentru lucrarea Nous, la – De pe aceastã dimensiune, în mãsura în care noi cãutãm
monde. În 1992 primeºte distincþia „Benjamin Franklin
particule et le monde prin limbajul poetic latura sacrului, plecând de la teoria dum-
Award ford Best History Book“, SUA, pentru cartea Science, meaning neavoastrã, am putea vorbi despre o transpoezie?
and evolution – The cosmology of Jakob Boehme, în 1993 primeºte – Conceptul de transpoezie a fost dezvoltat de M. Camus
Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Din 2002 este membru al
într-o carte, ceea ce înseamnã cã aveþi o intuiþie fabuloasã,
Academiei Române.
PRO

SAECULUM 3/2006 27
 contemporanii noºtri

pentru cã aþi simþit cã ar exista un concept care este potenþial acestor naþiuni, în toatã diversitatea lor. Toatã fantasma aceasta
prezent, care a ºi fost introdus de M. Camus în ideea urmãtoare. a omogenizãrii ar trebui evitatã prin aceste concepte transdis-
Cuvintele frumoase nu fac o poezie, desigur, sensul cuvintelor ciplinare.
nu fac o poezie. Este o îmbinare în acest act misterios al – Omul de creaþie, în mãsura în care îºi dã seama de
scrisului, care încearcã sã traducã inexplicabilul prin explicabil. multitudinea ºi complexitatea lumii în care trãieºte, este clar clar,,
Necuvintele prin cuvinte, ar spune Nichita Stãnescu. Adicã e nu poate sã se situeze nici în partea obiectului, nici în partea
un paradox perpetuu pentru un poet, dar ºi pentru un om de subiectului, ci va fi întotdeauna ºi va trãi întotdeauna, din
ºtiinþã. Pe alt plan este similar, pentru cã omul de ºtiinþã face plinãtatea fiinþei lui, a ceea ce este de fapt – între. Acest
teorii, face formalizãri matematice, dar ºtie cã ceea ce trateazã desigur,, dupã sine ºi o reticenþã, o
mod de existenþã atrage, desigur
este dincolo de aceastã formalizare. Pentru un moment lucrurile per cepþie eronatã din partea celor din jur
percepþie jur.. Chiar unii creatori,
merg, se dezvoltã, dar este un necunoscut, puþin importã la un moment dat, ar putea fi incapabili sã înþeleagã acest
numele pe care-l dãm acestui necunoscut, care este ca motorul între în care trãieºti, cã e vorba de o altã lume în sensul clar
acestei scrieri, acestor cuvinte. Deci, spaþiul între cuvinte, al sintagmei, cã lumile sunt doar ale tale, pentru cã tu le-ai
tãcerea. E vorba despre tãcerea plinã, care înseamnã sã oprim creat, cã funcþioneazã dupã legile perfecþiunii estetice.
asociaþiile mintale care polueazã oarecum sensul. În acest sens Conºtient de tot ce i se întâmplã, cum va putea sã transmitã
transpoezia este ceea ce traverseazã diversele forme de poezie, celor din jur necesitatea unei înþelegeri din partea celorlalþi?
istorice cunoscute, ceea ce este dincolo de aceste forme. Un – Aº dori sã-mi detaliaþi cazul.
dincolo care ajunge la interfaþa între poezie, ºtiinþã ºi metafizicã. – Mã refer la omul de creaþie, care trãieºte într-o manierã
Sunt ilustrate cazuri foarte interesante. Mã gândesc la poetul poeticã, aºa trãieºte el pentru cã nu ºtie cum sã fie altfel,
francez Renè Doumal, care încarneazã acest concept de trans- totul este ca din Cetatea lui Platon, nimic nu e ostentativ
ostentativ,,
poezie. Rãmânând în domeniul scrisului, rãmânând în domeniul deºi astfel ar putea pãrea. Lumea lui este perfectã, în cel
poeziei, încearcã sã ajungã la aceastã zonã a inexprimabilului mai mic detaliu, are capacitatea detaºãrii de el, pentru cã
prin exprimabil, în aceastã zonã de intersecþie cu alte domenii astfel a trãit de când se ºtie, percepându-se în mii de frag-
de cunoaºtere. Printre cei vii, în Franþa, aº cita numele unui mente, un fel de personalitate multiplã. Astfel trãieºte, din
poet arab, care se numeºte Adonis, un pseudonim, desigur. El toate perspectivele multiplicitãþii lui, din toate nuanþele, fiind
încarneazã în prezent aceastã idee de transpoezie, transcultural, per ceput fragmentar
perceput fragmentar.. Unitatea este tocmai factorul raþional
de transreligios. Este un efort enorm de purificare prin scris, care-l determinã sã-ºi vadã fãrâmiþatã fiinþa, în mod conºtient,
pentru a ajunge la aceastã dimensiune. regãsindu-se plenar în versurile: când eºti poet îþi vezi apele
– Latura catharticã a scrisului. Aceastã viziune ar avea se-adapã. Aceastã stare, uneori, te
/ din care fiinþele tu se-adapã
legãturã cu un nou mod de a privi universul în care trãim, o determinã sã-þi creezi lumile ºi invers, totul în mod conºtient.
privire holisticã a diversitãþii într-o unitate? Voi apela la expri- Din acel moment ultim, nimic din ce-i efemer nu va mai
marea plasticã. Sã presupunem cã vorbim despre imersiunea conta. V Vaa avea conºtiinþa sinelui interior
interior,, în urma citirii unui
dintre apele de sus în cele de jos. TToatã oatã cantitatea de apã propriu sine, prin sine ºi dincolo de sine. Nu va fi niciodatã
are propria unitate, corporalitate, funcþionând, având viaþã, nimic din ceea ce existã ºi va fi întotdeauna tot din ceea ce
dupã legi universale proprii acelei unitãþi. Dar în masa imensã existã.
de apã existã particula, picãtura de apã cu atomii specifici, – V-am înþeles perfect. ªi ca sã continui ideea dumnea-
care au propria miºcare, fiecare cu propria miºcare. Deºi voastrã, aici intervine ºi suferinþa creaþiei, dar ºi suferinþa ge-
atomul reprezintã o particularitate, datoritã miºcãrii proprii, nialitãþii creaþiei. Comentariul dumneavoastrã a deschis deja
el contribuie la masa de apã. Conform teoriilor dumnea- mai multe aspecte, din pãcate vedeþi, ora este foarte înaintatã.
voastrã... O primã dimensiune este existenþa celuilalt. Percepþia lui.
– Conform transdisciplinaritãþii, ca sã rãmân la metafora Aici depinde despre ce vorbim. Dacã în aceastã creaþie poeticã
dumneavoastrã, masa de apã nu poate exista fãrã peºti ºi nici poetul trebuie neapãrat sã-ºi punã cãrþile în cunoaºterea unor
peºtii fãrã masa de apã. Cu alte cuvinte, holismul este un cuvânt mase de oameni, desigur cã va suferi. Dacã îl satisface interior,
pe care-l evit în scrierile mele, pentru cã pune accentul numai creaþia lui, prin definiþie, nu se poate adresa decât celor care au
pe unitate, ca ºi cum un ocean ar exista fãrã peºti sau fãrã experienþe similare, celor care sunt într-un proces de creaþie,
picãturile de apã care constituie oceanul. Ceea ce aduce trans- fie cã vorbim de creaþie artisticã, fie cã vorbim de creaþie ºtiin-
disciplinaritatea în câmpul cunoaºterii este ideea cã putem þificã. O configuraþie a percepþiei creaþiei existã în ambele pãrþi.
trata în acelaºi timp întregul ºi pãrþile, în acelaºi timp unitatea ªi pentru cã trãim într-o erã nouã, a tehnoºtiinþei, ºi pentru cã
prin diversitate, ºi în acelaºi timp diversitatea prin unitate. Nu tehnoºtiinþa are o asemenea forþã astãzi, intervine aici un alt
trebuie uitat ºi aspectul reciproc. Lucrurile sunt diverse pentru aspect, excluderea, pe care o simþeau poeþii în perioada ro-
cã existã unitate, dar unitatea nu poate exista decât în diver- manticã. Pentru ca aceastã excludere sã nu funcþioneze, sin-
sitate. Un lucru foarte practic, în fond. E multã discuþie acum gura soluþie mi se pare a fi educaþia, educarea societãþii, chiar
pe marginea consecinþelor mondializãrii, globalizãrii, conse- educaþia de la bun început, pentru ca sã se creeze receptacolul
cinþelor asupra nivelãrii limbilor, religiilor, culturilor, asupra de primire al creaþiei. Societatea trebuie sã aibã capacitatea de
dispariþiei culturilor mici, care nu vor mai putea juca un rol în a primi acest tip de creaþie, aceste situãri între, care nu sunt
acest ocean de care vorbeam. Dar cum sã existe oceanul fãrã comode. În momentul în care eºti educat sã primeºti aceste
peºti ºi fãrã picãturi de apã?! Cu alte cuvinte, diversitatea valori, cã despre aceasta este vorba, poate cã atunci creatorul
naþiunilor în concepþia transdisciplinaritãþii se va întãri prin nu se va mai simþi singur, va avea siguranþa acestei situãri
mondializare. Mondializarea nu poate decât profita de existenþa peste care stãpâneºte.
PRO

28 SAECULUM 3/2006
 eseu

Maria Niþu

BRÂNCUªI OMAGIAT DE ELIADE*

Pentru cultura universalã, brandul României are-n regia lui Ion ªahighian, tipãritã în Manuscriptum în 1974
mozaicul sãu douã nume cu majuscule: Eliade ºi ºi rejucatã în 1982 tot la Teatrul Naþional, în regia lui Ion
Brâncuºi. Alãturare semnificativã, în anul de graþie 2006, Cojar.
desemnat „Anul Brâncuºi”, dar ºi „Anul Eliade”, printr-o Preocuparea pentru teatru a lui Eliade se dezvãluie
practicã a consemnãrilor cifrelor rotunde: 130 de ani de continuu ºi ca temã în diverse nuvele, Uniforme de ge-
la naºterea lui Brâncuºi, 20 de ani de la moartea lui Eliade. neral, Incognito la Buchenwald
neral Buchenwald, Adio ori în romanul
Mircea Eliade e un guru al istoriei religiilor, Constantin trandafiri, din credinþa lui în funcþia
Nouãsprezece trandafiri
Brâncuºi un revoluþionar de geniu al sculpturii moderne. magicã a artei spectacolului, care poate fi libertatea
S-a spus despre arta lui Brâncuºi cã este a mitologiei absolutã.
ancestrale, trecând dincolo de contemporaneitate, pânã Despre piesa Coloana nesfârºitã mãrturiseºte cã e
în adâncul obârºiilor esenþializând, ºi-n acest plan era mai mult un text care trebuie citit, nu jucat. E o piesã de
imposibil sã nu se intersecteze în profunzimi cu Eliade, idei în care, ficþionând un dialog cu Brâncuºi, vrea sã
pasionat de interferenþele sacru ºi profan ºi de omologãrile gãseascã un rãspuns la ceea ce a fost o enigmã pentru
din mitologiile lumii prin substratul comun, arhaic. el, cei 20 de ani de „sterilitate” ai lui Brâncuºi, care, din
În cartea scrisã cu prietenii sãi, Petru Comarnescu infinitã, n-a mai creat nici o capo-
1937, dupã Coloana infinitã
ºi Ionel Jianu, „Témoignages sur Brâncuºi”, 1967, Eliade doperã pe mãsura ei, doar a reluat copii la operele prece-
dezvoltã aceste confluenþe în eseul „Brâncuºi ºi mitolo- dente.
giile”. ***
*** Piesa e structuratã în 3 acte, localizate în acelaºi
Dar omagiul suprem pe care i-l aduce sculptorului spaþiu, Târgu-Jiu, iar în timp în trei momente principale:
nãscut la Hobiþa e prin piesa de teatru Coloana nesfâr- 1937, când Brâncuºi începe lucrarea la Coloana Ansam-
ºitã. Piesa, aflatã în manuscris la Muzeul Literaturii
ºitã blului, 1938, când o terminã ºi e inaugurarea, ºi 20 de ani
Române, a mai fost publicatã în „Revista Scriitorilor mai târziu, momentul morþii lui Brâncuºi, noaptea de 14
Români”, sept. 1970, nr. 9, ºi reprodusã în „Secolul XX” spre 15 decembrie 1957, rãstimp în care a fost tãcere.
nr. 189-191, 1976. În fiecare act, oricum ar fi viziunea regizoralã, „Coloa-
Este un compendiu al afinitãþilor simþite, prin ideile na trebuie sã domine decorul”.
comune care le-au încins creaþia. E sugeratã personalitatea lui Brâncuºi, de la început,
Osatura piesei cuprinde motive cercetate cu pasiune prin puterea caracterizatoare a decorului, care este în
de Eliade în eseurile sale ºi identificate în arta ºi concep- spiritul casei þãrãneºti dorite de Brâncuºi (ºi înfiinþate de
þiile estetice ale lui Brâncuºi: revelaþia sacrului în profan, el chiar în mijlocul Parisului, în atelierul din Impasse
zborul magic, motivul labirintului ºi drumul spre centru, Ronsin, cu o sobã din cãrãmidã, vãruitã în alb, ca-n
pasãrea mãiastrã, coloana, arborele cerului ºi stâlpii picturile cu interioare þãrãneºti ale lui Luchian):
cerului, înþelepciunea, cuminþenia pãmântului, meditaþia „La dreapta, un gard de lemn, cu câteva tufe înalte de
ºi contemplaþia etc. floarea-soarelui ºi o poartã”, „La dreapta, la umbra unui
Când alegi pentru o creaþie artisticã un anume subiect, nuc, trei scaune scunde de lemn ºi o masã rotundã, tot
din toate preocupãrile presante, înseamnã cã e ceva cu joasã”.
totul special, simþit profund nu numai cu mintea, ci ºi cu Prin elementele de decor, poarta locuinþei þãrãneºti ºi
sufletul, pentru cã dincolo de interesul intelectual, de om masa joasã rotundã, cu scaune la fel rotunde, cu trei
de ºtiinþã, presupune pe plan artistic o identificare cu picioare (cum se mai întâlnesc ºi acum frecvent în bucã-
personajul, pentru autenticitatea realizãrii artistice, aºa tãriile þãrãneºti; la o astfel de masã de lemn Marin Preda
cum în jocul unui actor intrarea în rol presupune identifi- a strâns familia lui Moromete, o masã atât de joasã, încât
care mentalã ºi emoþionalã. cine nu avea loc stãtea pe pragul casei), Coloana e inte-
Deºi în creaþia beletristicã formula dragã a scriiturii gratã Ansamblului de la Târgu-Jiu, închinat eroilor Primului
pentru Mircea Eliade a fost jurnalul, deºi s-a impus în Rãzboi Mondial, mai cuprinzând Poarta sãrutului ºi
literaturã prin romane ºi nuvele, l-a tentat ºi teatrul. Masa tãcerii.
Tot ca o rãsfrângere a preocupãrilor sale de istoric al Tot încã de la început, în notaþiile de decor despre
religiilor, ºi din dorinþa de a demonstra cã se pot reactualiza hambarul-atelier de la marginea oraºului, e inserat simbolul
prin reinterpretare miturile clasice, a scris o altã piesã de acoperiºului, componentã a motivului ascensional care-l
Ifigenia, jucatã la Teatrul Naþional în 1941, în
succes, Ifigenia defineºte pe creator: „O parte din acoperiº, la stânga, a
fost scoasã, ca sã facã loc Coloanei, care se vede uºor
* Mircea Eliade, Coloana nesfârºitã: teatru , Editura „Destin“, aplecatã, prelungindu-se mult dincolo de decor”.
Deva, 2001
PRO

SAECULUM 3/2006 29
 eseu

În eseurile sale, Eliade, scriind despre „zborul magic”, Neacceptând sã reteze din Coloanã, Brâncuºi acceptã
reliefa capacitatea fiinþelor astfel privilegiate de a zbura sã o aplece puþin, oamenii sperând cã astfel nu vor mai
prin acoperiºul caselor, arãtând cã „pe plan metafizic, e dispãrea copiii. Compromisul temporar nu-i compromite
o abolire a lumii condiþionate. Casa fiind echivalentul de fapt ideea de zbor a operei. Eliade aratã cã „zborul
Universului, a sfãrâma acoperiºul casei însemna pentru magic” poate fi ºi pe orizontalã, în þinuturi îndepãrtate,
acel arhat a transcende lumea ºi a se înãlþa în sus”. într-o cãlãtorie de iniþiere, care anume parcã e pentru
Valenþa generoasã a simbolului e reluatã sugestiv ºi-n copii, pentru cei la început de drum, care tânjesc spre
titlul unui volum de eseuri despre Brâncuºi, Jung, Papini maturizare. Acum coloana aplecatã pare un pod pe care
etc, apãrut în 1986, la Ed. Gallimard, Briser le toit de la se poate pleca, la fel pânã sã te pierzi în zare, sã dispari.
symbols.
maison: la créativité et les symbols Pe un asemenea pod „þi se pare cã de-abia calci, ºi tu
*** alergi, alergi”, „nu i se poate vedea capãtul pentru cã nu
Personajele, în afarã de Brâncuºi, nu sunt individuali- este încã gata”, „dupã ce-o fi gata, n-o sã se mai vadã
zate, sunt numite generic, ca fiind parcã pasagere, doar deloc”.
suport al ideilor de exprimat, în replici uneori eseistice. Eliade insereazã legãtura cu o temã mitologicã din
Comisarul ºi Învãþãtorul, apoi grupul de Femei, preistoria universalã, „Coloana Cerului”, ca un axis mundi
mamele Copiilor care dispar, sunt trimiºii comunitãþii cu simbolism complex, care sprijinã bolta cereascã, dar
sãteºti. Aceºtia cer disperaþi Maestrului sã reteze asigurã ºi comunicarea dintre Pãmânt ºi Cer, omologabiã
jumãtate din Coloanã, pentru cã mor copiii: „Dispar!”, „Pier! cu Arborele cosmic, Ygdrassil din mitologia scandinavã,
Nu le mai dã nimeni de urmã! Parcã nici n-ar fi fost!”, prin formele romboidale repetate, ca scãrile crengilor unui
„parcã i-ar atrage ceva, ceva nevãzut ºi neºtiut, aºa, arbore, cu Muntele cosmic ori cu Stâlpii cosmici din
ceva ca o vrãjitorie”, Coloana „Îi cheamã la ea”, „îi atrage mitologia nord-asiaticã.
ca un magnet, parcã îi suge”, „se caþãrã unii pe alþii, urcã „Nu e pod. E o coloanã. Un stâlp, Stâlpul cerului,
ce urcã, ºi apoi nu se mai vãd”, „nu se mai întorc”. aºa-i spuneau oamenii pe la noi. ªi când l-oi sprijini în
Maestrul e entuziasmat cã tocmai copiii au ghicit nori, n-o sã i se mai vadã capãtul”.
aceastã vrajã a Coloanei. Prin Coloanã, Brâncuºi reia motivul zborului, al ascen-
Ideea de vrajã e implicitã în mitologia popoarelor. siunii, care a fost abordat în ciclul „Pãsãrilor”, dar din altã
„Zborul magic” e „zborul ºamanic”, vrãjitorii ºamani fiind perspectivã: „spre cer, oamenii nu pot zbura aºa cum
cei iniþiaþi sã facã legãtura Pãmântului cu Cerul. De data zboarã pãsãrile. Spre cer oamenii trebuie sã urce. Sã
aceasta, pentru Brâncuºi, copiii sunt iniþiaþii privilegiaþi, urce mereu. Cu picioarele ºi cu mâinile. Aºa cum vor sã
rãspuns glasului lui Iisus „lãsaþi copiii sã vinã la mine!”, se caþere copiii”, doar ei au înþeles ascensiunea prin forþe
aºa cum ºi la Blaga, în „Cruciada Copiilor”, copiii erau proprii. Cum copilãria e vârsta de aur, e Paradisul de la
cei mântuitori. începutul lumii, se pot regãsi în Coloana apropiatã de
*** Pãmânt reminiscenþe ale situaþiei paradisiace, când Cerul
Coloana „nu va avea sfârºit. Nu se va opri nici în cer. era apropiat de Pãmânt, în illus tempus, când Strãmoºul
Îl va strãpunge ºi se va înãlþa mai sus”. Învãþãtorul enunþã mitic putea ajunge la cer doar escaladând un munte sau
viziunea raþionalistã a ºtiinþei, cã cerul nu existã, e o pe o lianã.
iluzie, dar Brâncuºi îi aneantizeazã convingerea: „ Dacã Efectul operei de artã e însã generalizat la toate gene-
înalþ Coloana cum ºtiu eu, cum am învãþat eu cã trebuie, raþiile obârºiei, chiar ºi sãtenii din Hobiþa, satul natal al
o sã înceapã ºi cerul sã fie fie”. Era rãspunsul secolului lui Brâncuºi, au „nebunia asta cu urcatul pe Coloanã.
XX, al cãutãrilor arhetipurilor, contra reminiscenþelor Unii cad, îºi rup oasele, rãmân schilozi; alþii mor, nu le
secolului XIX, raþionalist ºi opac la transcendenþã. mai dã nimeni de urmã”, cu acelaºi efect al dispariþiei,
Aceastã învãþãturã a lui de care e sigur, nu e din cãrþi, simbol al trecerii dincolo de cotidianul terestru, într-un alt
ci cum o ºtie numai el, din învãþãtura ancestralã a þãranului spaþiu, al transcendenþei.
român, a inconºtientului colectiv pe care l-a simþit în sine. În arta popularã româneascã, stâlpii de poartã au
De asemenea e ca o trebuinþã ºi ca o datorie faþã de aceste stilizãri romboidale, ºi la fel stâlpii funerari întâlniþi
oameni, cãci se crede un trimis, cu o misiune anume. încã în numeroase cimitire, viaþã ºi moarte în plan profan,
Eliade era contemporan cu cercetãrile privind preisto- sacru în plan transcendental.
ricul ºi preraþionalul creaþiei umane la Freud ori la Jung, Zborul, ca temã centralã a operei brâncuºiene, mitic,
cu care de altfel era prieten, ºi lucrãrile lor de psihanalizã dar ºi contemporan în acelaºi timp, mitologizeazã
au fost baza microscopierii multor aspecte de mitologie contemporaneitatea prin revalorizare, pentru cã experienþa
comparatã. ascensiunii e elevaþie, o dimensiune profundã a spiritua-
Coloana e simbolul înãlþãrii, al ascensiunii, dar nu prin litãþii, simbol al puterii inteligenþei. „Zborul” semnificã
zbor de pasãre, ci prin greu urcuº: „Când o fi întreagã, o inteligenþa, înþelegerea lucrurilor secrete ºi a adevãrurilor
sã vedeþi atunci cum urcã! Nu zboarã! Bãgaþi de seamã metafizice: „Inteligenþa este cea mai rapidã dintre pãsãri”
cã asta nu e Mãiastra! Asta urcã, urcã, urcã…” Rig-Veda
(Rig-V eda) „Cel care înþelege are aripi”. Dorinþa de liber-
Nu poate sã o reteze, ar fi o expresie a mutilãrii artei tate face parte din nostalgiile esenþiale ale omului, oricare
ºi a artistului, pe gustul cerinþelor imediate, pragmatice, ar fi stadiul de culturã ºi organizare socialã.
Maestrul doar Coloana nesfârºitã o va face: „Alta nu ºtiu Legarea de pãmânt e simþitã ca o decãdere. În orice
sã fac”. contexte, aratã Eliade, simbolismul zborului traduce o
*** rupturã în Universul experienþei cotidiene, „exprimã
PRO

30 SAECULUM 3/2006
 eseu

Ori îi cere sã o înveþe dansul, pentru cã, dupã ce

vãzuse Mãiastra, înþelesese cã „numai cine a putut sã
facã o pasãre de piatrã sã zboare atât de repede cã nu o
poþi urmãri cu ochii, numai acela cunoaºte taina dansului.”

Artistul de aceea e iubit, pentru cã-i învaþã pe oameni

ceva, deºi un creator nu face asta explicit-didacticist:
„Eu le arãt ce fac, ºi-atât. Cel mult îi ajut sã priveascã”,
„Te uiþi la Mãiastra ºi dacã þi-a dat Dumnezeu minte ºi
imaginaþie, înþelegi. ªi când ai înþeles, parcã-þi vine sã
cânþi ºi sã joci de bucurie, cãci nu mai eºti ce erai pânã
atunci. Ai ajuns într-altã lume. Îngereascã”.
Receptarea unei opere de artã e dupã felul cum ºtii
s-o priveºti, cum þi-e dat acest dar al privirii, de a vedea
dincolo de lucrul obiºnuit, prin meditaþie, contemplaþie,
puterea datã numai celor iniþiaþi de a vedea „sacrul”
camuflat în „profan”. Ideea e emblematicã pentru Eliade,
esenþa sacrã se dezvãluie numai celuia care ºtie sã vadã,
Claude Monet – The Poppy Field, near Giverny
numai un iniþiat trece dincolo de aparenþe.
La fel sublinia ºi Brâncuºi, cã ies din profan ºi vãd
aceeaºi anulare a condiþiei umane, transcendenþa ºi numai cei ce cred în Dumnezeu: „nu cãutaþi formule ob-
libertatea”. scure sau mistere. Cãci ceea ce vã dãruiesc eu este
*** bucurie curatã. Contemplaþi lucrãrile mele pânã când le
În tabloul urmãtor (nedecupat explicit în piesã), dupã vedeþi. Cei aproape de Dumnezeu le-au vãzut.”
plecarea grupului din sat, rãmas singur, Brâncuºi ridicã ***
nerãbdãtor butoiul care era în decor de la început ( ca un În acelaºi timp Fata e purtãtorul de cuvânt al lui Eliade
butoi al lui Diogene, care e singura casã ºi unde el îºi e – ca partener de dialog imaginar, dã glas frãmântãrilor,
sieºi singura avere). întrebãrilor sale, enigmelor pe care vrea sã le desluºeas-
Personajul care apare în scenã e o Fatã, personajul cã, îi aminteºte Maestrului de legenda cu Jidovii Uriaºi
feminin necesar, în parte, ca sarea ºi piperul într-o piesã. „Stâlpii cerului nu s-au mai vãzut pe aici, prin pãrþile noas-
(Ca o informaþie de tabloid, o ºtire din 2003 nota cã, atunci tre, din epoca megaliticã, acum trei, patru mii de ani”.
când s-a inaugurat la Tuilleries, în Grãdinile Luvrului, Eliade, fascinat din tinereþe de India, normal cã se
Pavilionul Artelor 2003, unde expoziþia-star a fost dedicatã opreºte asupra unui moment nefinalizat din biografia
fotografiilor originale ale lui Constantin Brâncuºi, în textul artisticã a lui Brâncuºi, monumentul comandat în India,
introductiv la catalogul publicat de Galeria Hopkins-Custot, în 1933 de maharajahul din Indore, un Templu al Medita-
semnat de un istoric de artã, se dezvãluia ºi o prietenie þiei, „cum nu s-a vãzut de la Taj-Mahal”. În 1937 mahara-
mai specialã dintre Brâncuºi, la vârsta de 57 de ani, ºi jahului îi murise soþia, comanda ar fi putut sã se transfor-
Florence, o tânãrã artistã de 20 de ani, pe baza unor me într-un monument funerar, dar templul avea sã rãmânã
scrisori, semnate Morice, numele de cod al lui Brâncuºi... doar în proiect, nedumerire incitantã, de ce n-a fost sã
Florence era una dintre fetele lui Agnes Meyer – o pasio- fie ca acest monument sã se întrupeze în urmãtoarea
natã colecþionarã de artã, care poseda de la Brâncuºi capodoperã a lui Brâncuºi, dupã Coloanã.
mai multe lucrãri, printre care ºi o Mãiastrã, ºi cãreia ***
Brâncuºi i-a fãcut un faimos portret în onyx. Fata e, de asemenea, un alter ego al artistului, oglindã
Florence copilãrise în mediile artistice pariziene, cânta a conºtiinþei sale artistice (doar iese la luminã din butoiul
la vioarã ºi dansa în atelierul lui Brâncuºi, pasionatã apoi unde locuia Diogene, singur, doar cu conºtiinþa lui) ºi
de fotografie, cum era de altfel ºi Brâncuºi. dezvãluie un Maestru frãmântat de gânduri ºi neliniºti pe
Personajul din piesã, Fata, la fel doar cu nume ge- care nu le spusese nimãnui, mai ales legate de monu-
neric, era „un fel de artistã”, care-ºi mãrturisea plãcerea mentul de la Indor, un alter ego cu care dialogheazã acum
actoriei ºi a dansului. ºi peste timp, în cele trei acte, în etape diferite ale vieþii.
Fata apare ca o triplã ipostaziere: a publicului – recep- Când a vãzut muntele de la Indor, numai de piatrã,
torul fascinat de opera Maestrului, a lui Eliade – ca parte- Brâncuºi a înþeles cã trebuie retezat ori cioplit ºi dãltuit
ner de dialog imaginar cu Brâncuºi ºi a conºtiinþei artistice asemenea unui ou uriaº „oul cosmogonic de piatrã, aºa i
a lui Brâncuºi – glãsuire a gândurilor ºi frãmântãrilor sale s-ar putea spune mai târziu”, pentru cã „oul simbolizeazã
ascunse. viaþa, naºterea, renaºterea” ºi „ce-ar putea fi mai frumos,
Ca ipostaziere a unei comuniuni spirituale Creator – mai nimerit pentru cenuºa sãrmanei mahrani, decât,
Receptor, venise ca un ucenic, care îl admirã ºi-l iubeºte, depusã într-un mausoleu, în inima muntelui, sã aºtepte
sã o înveþe ceva, sã o înveþe înþelepciunea, cuminþenia acolo o nouã naºtere?”. Ideea genialã era ca mausoleul
pãmântului, ºi Maestrul, tocmai pentru cã, dupã cum sã fie mic, mic de tot ºi „numai muntele, gigantic, sculptat
spune el, e „numai sculptor”, o putea învãþa esenþialul, ca un ou, îºi va tãia silueta pe cerul Indiei”.
unde sã-l caute, cum sã-l gãseascã. ***
PRO

SAECULUM 3/2006 31
 eseu

Deºi aparent opuse, Monumentul din Indor ºi Coloana poeþi, care la fel nu au câte un nume particularizant, ci
se leagã, nu pot fi gândite separat, fiind create de mintea sunt metonimii, ca pãrþi dintr-un grup, Primul Poet, Poet
aceluiaºi artist, ca labirintul lui Daedalos, motivul labirin- II, Poet III, Poetul din Capitalã. Se multiplicã ºi se diver-
tului fiind un alt fir roºu din eseistica lui Eliade, „l’épreuve sificã perspectivele din care e receptatã opera de artã,
du labyrinthe”. printr-un alt grup care trece în prim plan în scena urmã-
Brâncuºi imagineazã o confruntare cu grecul cel toare, un Pensionar, al 2-lea Pensionar, un Funcþionar,
deºtept, pe mãsura lui ºi chiar depãºindu-l, pentru cã, Vizitatorul, un Seminarist.
dincolo de aripi, omul nu poate zbura ca pãsãrile, el vrea E inserat un alt simbolism, al locului în care e ampla-
sã coboare mai în adânc: „sã trec dincolo de el ºi de satã Coloana, chiar dacã pare ca oricare altul, „dacã l-a
grecii lui, dincolo de inteligenþã, de raþiune, sã ajung la ales , înseamnã cã e un loc unic”, acum, Tg. Jiu va fi un
cei care au fost înaintea lor”, pelasgi, egeeni, ºi mai centru universal, „un centru spiritual aparþine lumii întregi.”
departe, India, Buddha, Milarepa… Al 2-lea Pensionar opineazã cã „oþelul e sfânt, nu
Întrebarea pe care ºi-a pus-o Daedalos e mereu trebuie risipit pe fleacuri”, mai bine fãceau tunuri ºi gloanþe,
aceeaºi, dar rãspunsul e diferit, la zbor Brâncuºi rãspunde cã „tot ce poate folosi la apãrarea þãrii e sfânt”. Autorul
altfel, nu zbor cu aripi de ºindrilã „ Nu, meºtere, dacã vrei introduce o notã de pamflet la adresa oamenilor politici,
sã te înalþi, ia-te la luptã cu materia, sileºte piatra sã se care eclateazã în vorbe mari, ºi naivitatea bãtrânilor-pen-
urce la cer. Uitã-te la Coloanã ºi porneºte, urcã, înalþã- sionari care se lasã vrãjiþi ca de sirene de astfel de sloga-
te…”. nuri electorale, à la Caragiale: „aºa spunea ºi deputatul
Eliade, prin glasul Fetei, pare cã i-a desluºit intenþiile nostru. Vin timpuri grele, avem nevoie de idei nobile,
artistice: „zborului lui Daedalos i-aþi rãspuns înãlþând înãlþãtoare” .
Coloana. Ascensiunii, volatilitãþii – i-aþi rãspuns prin imo- Poeþii locului sunt indignaþi, valoarea Coloanei e
bilitatea materiei. ªi atunci, evident, labirintului de piatrã nepreþuitã, valorizarea nu e în bani, ci în muncã, talent,
îi rãspundeþi prin fluiditatea dansului. De aceea nu izbutiþi dãruire, sacrificii: „n-are preþ. E o capodoperã unicã. Ne
sã faceþi macheta monumentului. Pentru cã nu puteþi face cinste. ªi oraºului nostru ºi neamului întreg”, „Au
imobiliza un dans, nu-l puteþi împietri în materie.” fost sacrificii. Au murit copii, s-au pierdut”. Prin remarca
Zborul lui Daedalos se leagã de labirint, pentru cã unui reporter cã ar fi o legendã, nãscocitã pentru propa-
Daedalos doar dupã ce a fãcut labirintul ºi-a fãcut aripi gandã, chestia cu sacrificii, se surprinde mecanismul de
de ºindrilã ºi a zburat pânã în Sicilia, la fel Coloana se distorsionare a faptelor, prin „rãspândaci”, trecere fie în
leagã de monumentul sãpat în muntele din Indor, ca douã legendã, fie în derizoriu.
lumi complementare întru întregire: ca sã poatã termina Fata din actul I e acum „Doamna” elegantã din mediile
Coloana, trebuie sã ºtie cum va face monumentul. selecte în care a pãtruns Brâncuºi, în aceeaºi posturã
Brâncuºi trebuie sã facã ºi el la fel un labirint, acolo de apãrãtoare a lui Brâncuºi, „E cel mai mare sculptor al
în India, sã sape muntele tot mai adânc, pânã ajunge la secolului. ªi atunci, evident, orice face el, orice creeazã,
pântecul Pãmântului, Terra Mater, Maica Pãmânt (alt mit simbolizeazã ceva”.
din substratul arhaic). Ajuns acolo, în inima muntelui, ***
vezi lumina de care vorbeºte Buddha ºi te simþi rostind Groapa e adâncã, sã cuprindã jumãtate din Coloanã,
invocarea din Upaniºade: „de la nefiinþã du-mã spre fiinþã, dacã e nesfârºitã spre cer, sã fie nesfârºitã ºi spre adânc,
din întuneric du-mã la luminã, din moarte cãlãuzeºte-mã ca un simbol al condiþiei umane, din pãmânt spre cer.
spre nemurire”. Maestrul explicã de ce a ales locul acela ºi nu altul,
*** de exemplu Grãdina publicã, dupã cum ar fi vrut unii,
În actul II, acþiunea e trei luni mai târziu, în prim plan, acolo sunt arbori, nu se poate vedea cum se înalþã spre
o groapã cu moviliþe alãturi, unii se urcã pe moviliþe sã cer, sã priveºti Coloana printre pomi, e ridicol! „E fãcutã
priveascã adâncul gropii. pentru locurile astea. Numai aici o vezi cã e infinitã”.
Atmosfera e schimbatã, parcã din teatrul absurd, „Dacã o fac mai înaltã nu mai e nesfârºitã”. „Toate locurile
Scaunele sau Aºteptându-l pe Godot. E sub semnul sunt importante, dacã ºtii ce sã faci cu ele”, adaugã
aºteptãrii, pendulare între îndoialã: „Dar sunteþi sigur cã Brâncuºi (zâmbind enigmatic)„ºi cu ele, ºi prin ele”.
vine?” punctatã caragialian de uitatul la ceas, „Trei ºi Coloana e îngustã, omul trebuie sã urce spre cer, spre
zece! Poate nu mai vine!” ºi siguranþã: „Vine sigur!” „În creaþie, de unul singur, cu eforturi: „Muncã, muncã, trudã,
fiecare joi, la începutul dupã-amiezii, face o plimbare pânã renunþare”. „Eu v-am fãcut Coloana sã vã aminteascã cã
aici…” drumul spre cer e greu, e anevoios. Nu poþi ajunge acolo
Moviliþele de pãmânt parcã sunt scaunele goale, e zburând, ca pãsãrile. Trebuie sã urci. ªi orice urcuº e
aºteptat Brâncuºi, e aºteptatã inaugurarea Coloanei – greu; uneori urci cu mâinile ºi cu picioarele…”
care e tot amânatã. Portavoce a neliniºtilor sale, Fata s-ar pãrea cã nu
E o ieºire din arhaic, mitologic ºi e surprinsã mai pro- mai are ce cãuta la inaugurare, când totul s-a terminat,
nunþatã ancorarea în societatea contemporanã, cu tot Maestrul are glorie, bani ºi nu mai e loc de frãmântãri.
tamtamul în jurul unei capodopere, cu publicitate, repor- Dar în noapte, când stã pe scãunaºul de lemn, îi e
teri, critici, fotografi, directori de muzee, de galerii, din alãturi ºi-i reaminteºte frãmântãrile sale, gândul cum sã
America, India, Australia, Brazilia, cu oferte care mai de construiascã monumentul din Indor.
care mai incitante, parcã ar fi un târg de negustori… ***
Într-un prim tablou, intrã în scenã un grup de tineri În actul III acþiunea e dupã 20 de ani, e noaptea de 15
PRO

32 SAECULUM 3/2006
 eseu

spre 16 decembrie 1957, a morþii lui Brâncuºi. E acelaºi Mersul spre Centru e mersul spre esenþã, sacralitatea
decor, dominat evident de Coloanã, salcâmul desfrunzit fiind centrul esenþei proprii, ieºirea din trãitul terestrului
de toamnã din actul II e mare, crescut în 20 de ani (parcã cotidian, care e inautenticitate, sacrul fiind autenticitatea.
salcâmul lui M. Preda, simbol al trãiniciei vetrei româ- Opera de artã e doar „un instrument de contemplaþie”,
neºti), case luminate electric, care se sting la lumina un adjuvant în descoperirea de sine, prin drumul spre
lunii – luminã sub care Coloana are un luciu fosforescent. centru, meditaþia ºi contemplaþia sunt în puterea fiecãruia.
Ca un simbol al abolirii timpului din Tinereþe fãrã Frãmântãrile sale erau cum sã determine omul ca,
bãtrâneþe (alt motiv mitic studiat de Eliade în istoria doar cu spaþiul ºi lumina, „sã mediteze ºi sã se descopere
religiilor), Fata tânãrã e cu hainele din actul I din urmã cu pe sine , sã se identifice în sfârºit cu adevãrata lui fiinþã,
20 de ani, din 1937. ca atman, sã se recunoascã drept ceea ce a fost de la
Maestrul o întâmpinã cu limbajul simplu, popular, al început ºi n-a încetat niciodatã sã fie”... „Drumul spre
unui moºneag de la þarã: „Batã-te sã te batã, tot aicea „înþelepciune” sau spre „libertate” este un drum spre centrul
eºti?”. E obosit, ca-n ultimii ani de viaþã, dar leacul bolii fiinþei tale.” ªi demersul socratic porneºte de la aceeaºi
sale nu e într-un tratament într-o clinicã: „Aduceþi-mi premisã, cã „ orice om are adevãrul în el: trebuie doar sã
Coloana ºi pânã mâine dimineaþã nu mai am nimic!” i-l aminteºti, sã-l scoþi la luminã”.
Frãmântãrile se reiau aceleaºi, legate de Coloanã, de ***
monumentul din Indor, de labirint… Fotografia mare a Dezlegarea enigmei, cuvântul Sfinxului ar fi „Tãcerea!”
Tãcerea!”
Coloanei pe care o avea în atelier, e parcã stingherã fãrã
perechea ei, monumentul. Când a trecut dincolo de esenþial în înþelegere, detaºat,
Se alterneazã cu aspecte din contemporaneitate, în i-a invidiat pe poeþi ºi pe muzicieni, pentru cã atunci când
formulã cinematograficã, inserate ca din rememorãrile lui trec dincolo de cuvânt ºi sunet, folosesc tãcerea, spaþii
Brâncuºi, imagini în urmã cu 12-13 ani, înconjurat de de tãcere între cuvinte ºi sunete, ceea ce sculptorii ºi
tineri, la fel fãrã nume, Un Tânãr, un Tânãr Critic, un Tânãr arhitecþii nu au la îndemânã.
Filosof. Alternanþa ilustreazã ºi psihologia unui veac Eventual sã foloseascã în locul ei lumina, ca a patra
modern, deliberat desacralizat prin devenire istoricã. dimensiune, sã transforme materia prin luminã, dar tot
Tinerii se plâng cã Maestrul n-a mai fãcut altã Coloanã nu se poate dobândi prin luminã ce dobândesc poeþii ºi
pentru ei, sau altceva, alt simbol pentru tinerii de azi, muzicienii prin tãcere, pentru cã „tãcerea seamãnã cu
psihologia noului tineret e alta: „Pe cine mai intereseazã nefiinþa, ºi totuºi nu e nefiinþã, cãci din ea se naºte sensul
astãzi cerul?”, ºi farmecul, magia sunetelor care îi urmeazã, într-o melo-
„Ne uitãm ºi noi la cer, dar altfel”, „ªi nu vrem sã ne die, într-un poem”... Lumina se naºte din întuneric, dar
înãlþãm atât de sus”, „Nu ne mai ispiteºte ascensiunea”, întunericul e într-adevãr nefiinþã, anuleazã definitiv lu-
„vrem altceva”. mina, nu îi sporeºte sensul ºi frumuseþea, cum face
Promisiunea monumentului din India era ºi ca una tãcerea cu sunetele care se nasc din ea.
fãcutã lui însuºi, sã creeze „opera pe care nu îndrãzneºte Ceea ce voia sã facã în Indor „nu se poate face fã-
nimeni sã ºi-o închipuie”. când”, ar fi trebuit sã înþeleagã asta de când l-a înþeles
Pentru oameni, Labirintul e singurul secret ºi mister prima datã pe Buddha, cã „absolutul nu poate fi reprezentat
„care poate fi înþeles”, „De aceea ne pasioneazã: este ºi în nici un chip, ºi nici mãcar sugerat.” N-a fost o himerã,
în afara ºi înlãuntrul nostru”, dar cât nu înþelegi misterul, ºi asta ar mai fi avut de spus oamenilor: „ Ce-am crezut
te rãtãceºti, trebuie cheia enigmei, mai ales cã în labirint la început cã e un punct de plecare (aratã Coloana) era,
trebuie sã pãtrunzi singur… tot de la început, punctul final, alfa ºi omega”. „Dupã
*** Coloanã nu mai aveam dreptul sã încerc altceva” „Dupã
Dezbaterile despre monument se centreazã pe un alt Coloana nesfârºitã numai tãcerea mai putea avea vreun
simbol, ca un alt axis mundi al lumii religioase, ideea de sens”.
Templu, definit ca „acel loc din lumea noastrã care n-a Pe un fond de muzicã indianã, Brâncuºi merge spre
fãcut niciodatã parte din lumea noastrã.” Coloana care lumineazã parcã dinãuntru, dispãrând.
Monumentul din Indor nu va fi nicidecum un templu („Brâncuºi începe sã urce încet pe umbra luminatã a
pentru jertfã, ci pentru cine va merge acolo „ca sã Coloanei, cu capul sus, drept, aºa cum arãta în 1937”).
mediteze”, „sã contemple”. Fata cade în genunchi, ca-n sculptura lui Brâncuºi,
În ideea de meditaþie ºi contemplaþie e punctul cen- Rugãciune, murmurând mesajul lui Brâncuºi, parcã cel
Rugãciune
tral al confluenþelor Eliade – Brâncuºi, artistul fiind un reluat din Upaniºade: „de la întuneric la luminã, de la
„homus religiosus” aparte, care face legãtura prin Creaþie nefiinþã la fiinþã”, „mai mare ºi mai puternicã decât toate
între Pãmânt ºi Cer, e privilegiatul ºaman. e tãcerea, fiinþa se naºte din tãcere”. E un final apoteotic,
Templul lui Brâncuºi este în aºa fel construit „încât o sugestie a morþii ca-n tragediile antice.
cel care nu poate rãmâne singur, cel care nu simte nevoia Prin aceastã piesã Eliade crede cã a spus totul despre
sã mediteze sau cel cãruia îi e fricã de el însuºi, de Brâncuºi, orice alt eseu ar fi fost superfluu.
adevãr ºi de Dumnezeu, nu poate rezista” acolo în centrul E o piesã similarã misterelor dramatice ale lui Blaga
pãmântului ºi „se-ntoarce repede afarã, la luminã ºi ºi piesei sale, dedicatã unui alt simbol al Creaþiei, Meºterul
cãldurã”. Drumul spre Centrul pãmântului e de unul singur, Manole, reunind ca-ntr-o triadã sacrã, trei nume ale spiri-
pentru cã orice om a venit pe lume, la fel, de unul singur... tualitãþii româneºti, Eliade, Brâncuºi, Blaga, sub semnul
ºi din sânul Maicii Pãmânt. aceleiaºi matrice spirituale a arhetipurilor.
PRO

SAECULUM 3/2006 33
 eseu

Leo Butnaru

ATOATECREATORUL SAU COSMOMOTORUL?

Prin interogaþie ori doar cu respiraþia sa, omul participã (ºi expansiunea sa în relaþiile cu Divinitatea-Sorginte. (Au în
el) la Absolut. Iar întrebarea întrebãrilor rãmâne aceeaºi: ce a Epistola cãtre evrei (2.7), Sf. Apostol Pavel nu spune frumos
fost la început? Cui i-a aparþinut dintâia suflare? Cum ºi când (cãci ºi frumosul face parte din transcendenþã, nu?): „L-ai
s-a întâmplat sau cine a generat acea miºcare de primordiu micºorat pe el (omul, n.m.) cu puþin faþã de îngeri; cu mãrire ºi
„absolut“, ca o lege sau un principiu întemeiat prin el însuºi, cinste l-ai încununat ºi l-ai pus peste lucrurile mâinilor Tale“?
pe sine conþinându-se ºi, totodatã, ceea ce avea sã urmeze: Acel puþin cu cât îngerii sunt mai presus de oameni inspirã
Universul, Lumile, Timpul, Infinitul ºi... mai ce? Ar fi fost (în) concluzia cã înaripaþii tãriilor divine au o inteligenþã afirmatã
primã cauzã chiar acel „dintâi motor“ imobil, presupus de ca ceva mai mult decât ceea ce înseamnã (chiar) geniul uman...).
Aristotel, asemãnat sau indentificat cu „gândirea care gân- E adevãrat cã, orice ar crede omenirea despre geneza sa, ea
deºte gândirea“? (Cine mai spunea cã „gândirea gândirii este cade, periodic, (ºi) în pesimism sau doar în dubiu, conºtien-
drumul cu drum cu tot“?) Cine a fost – sã dãm sens interogativ tizând (o datã ºi pentru totdeauna...) cã energiile care îi guver-
celebrului vers eminescian – „Semãnãtor de stele ºi-ncepãtor neazã existenþialitatea îºi au sursele externe empiricului, în
de vremuri“? În tripla ipotezã cosmogonicã (kosmogonia = afara cunoaºterii sale. Parafrazând sensul „pozitivei“ generali-
crearea lumii), de teorie mi(s)ticã, filosoficã sau ºtiinþificã, inte- tãþi „de la sine înþeles“, am putea spune cã Universul, ca alcã-
rogaþia interogaþiilor persistã ºi va persista în pofida exege- tuire, pulsaþie, respiraþie ºi raþiune este, de fapt, ceva de la
zelor (sau doar... dibuirilor) care situeazã datul Fiinþei mai presus sine... neînþeles! Cu toate astea, reprimându-ºi (a infinita oarã)
de adevãrul judecãþii, peste capacitatea conºtiinþei sau intelec- scepticismul, nu abandoneazã, ci reia cursa (sã reamintim ada-
tului uman de a gãsi explicaþia, de temelie, a Genezei. giul despre „gândirea (care) este drumul cu drum cu tot“, adicã
Deopotrivã cu Aristotel, Platon credea cã pânã la existenþã ºi cu cãlãtor / om cu tot...). Omul revine la întrebarea între-
a fost ideea ºi energia, iar Parmenide esenþializa (nu... stiliza; bãrilor, o reia, încãpãþânându-se – ce alta îi rãmâne sã facã? –
vezi cosmograma: Filosofia – o þarã a tuturor?), spunând: „Gân- de a sfida zãdãrnicia transformãrii gnoseologismului (de cât
direa ºi existenþa sunt unul ºi acelaºi lucru“. Prin urmare, Uni- este el, omul, în stare totuºi) în ontologism. Cu necapitulantã
versul în „totalitatea“ sa sau nemijlocita realitate capãtã îndârjire se întreabã (nedumerit!) de ce ºi de cine a fost umana
(...capteazã?) un sens prin funcþia gândirii. Dar sã nu ne arãtãm ratio raþionatã, proporþionatã cu atâta zgârcenie? (Se întâmplã
atât de orgolioºi (cu picioarele pe pãmânt doar), încercând a ca pronumele cine sã-l caligrafieze cu majusculã: Cine?) Ce e
crede cã ar trebui sã fie vorba de gândirea omului. Împãrtãºind cu Voinþa (absurdã?) incomensurabilã care dominã Universul?
sau nu vreo dogmã ontologicã sau doar legatã de ontologie, Ah, aveþi dreptate, domnule Paul Klee, întrebând / între-
faptul ca atare nu ne încãtuºeazã deloc ºi nu ne obligã sã bându-vã: „Care artist n-ar vrea sã locuiascã acolo unde organul
renunþãm la fiºtece principii de a admite cã, la începutul înce- central al timpului ºi al spaþiului – n-are importanþã dacã îl
puturilor, s-a autodeclanºat Raþiunea Supremã, hãrãzitã de Ea numim creier sau inimã – determinã toate funcþiile? În adâncul
însãºi, de la-sine-împuternicitã, cum ar veni, sã stipuleze te- naturii, în adâncul primitiv al creaþiei, unde este ascunsã cheia
meiurile existenþei universale. De ce nu ne-am aminti aici de secretã a tuturor lucrurilor...“ E de înþeles cã tot Acolo, în enigma
sagacele ºi la nimic obligatoriul postulat pascalian conform ºi adâncul Creaþiei-de-Sine, s-ar afla ºi Cosmocreatorul (sau
cãruia – de crezi în Dumnezeu ºi El existã cu adevãrat, ferice de Cosmomotorul?) cel unic în fãptuiri ºi decizii transcendente,
tine; de crezi, dar s-ar întâmpla sã nu existe Dumnezeu, – nu care ne fac sã îndrãznim a ne întreba despre Univers, generând
pierzi, nu riºti nimic? Prin aceastã afirmaþie conciliantã cuge- ºi gândirea însinelui nostru uman. Deoarece întrebarea (ca ºi
tãtorul parcã ar fi dorit sã legitimeze subiectivitatea, suflarea!) e ca ºi cum starea genuinã a domnului homo sapiens
relativitatea, presupunerea ºi incertitudinea care dominã conºti- care nu þine cont de absurd ºi paradoxal, vrând cu încãpãþânare
inþa umanã ºi în cazul când ea este preocupatã (excesiv, (ºi cu... cãpãþâna!) sã ºtie ce nu va ºti niciodatã: Totul! Ambi-
obsedant?) de realitatea nemijlocitã ºi, deopotrivã, atunci când þiosul individ terestru care, dupã Henry Miller, îºi repetã la infinit
încearcã (predestinat?) sã cerceteze, intuitiv, în transcendenþã. tentativele de a bãga Universul în sac, individ cu „mâinele veºnic
Cu mai puþin sau... (nu, în acest caz nu e valabilã ºi partea a goale încercând sã apuce aþa de dincolo, sã-l prindã pe zeul de
doua a sintagmei: ...cu mai mult); deci, sã cerceteze cu minim neatins“. (Sau pe Demiurgos „cel nepãtruns“, cum zicea
succes, fiindcã face sã þinem cont de Kant care constata cã: Eminescu.)
„Acel care spune cã existã Dumnezeu spune mai mult decât Aºa a fost, aºa e deocamdatã (ºi de-a pururi aºa va fi?),
ºtie, acel care spune contrariul, face la fel“, ceea ce, în general, chiar dacã transcendenþa ne aduce de la ºi ne duce spre
îl caracterizeazã ºi pe omul simplu, neinstruit, poate cã nici (blestemate sau predestinate?) „scopuri nelimpezi încã pentru
mers la bisericã, ºi pe omul-filosof-doctisim. De regulã, nici un muritor sau doar pentru ultimile resturi dintr-un om
discursul pe aceastã temã e, implicit ºi de... neevitat, diho- care mai crede în Absolut ºi crede în el“, zicea Gottfried Benn,
tomic, despre: 1. eul mic, personal, uman, ºi: 2. cel transper- autor cu aleasã meºterie (sau înmeºterit) la verbele poeticeºti
sonal, acesta putând semnifica, probabil, (ºi) eul-omenire în care, ca ºi dintâiele cuvinte de „bunã ziua“ sau cele „supe-
PRO

34 SAECULUM 3/2006
 eseu

rioare“ de tratat filosoficesc, de psalm înãlþãtor sau de adânc

dubiu, nu se poate sã rãmânã doar niºte simple scule lexical-
semantice pentru presupuneri ºi axiomãri referitoare (fie chiar)
la Totuumul ce depãºeºte capacitatea de cunoaºtere a omului
ºi a omenirii care (sã vezi neastâmpãr...) aspirã, în pofida a
orice, la o cunoaºtere nu nelimitatã, ci (cu cât)... mai puþin
delimitatã. ªi de ce n-ar fi demn de oarecare admiraþie omul
(ori omenirea) care aspirã-respirã, cuvântã în continuare,
întrebând, întrebându-se, cercetând, calculând, aproximând
ca un învins (vorba lui B. Fundoianu) care nu vrea totuºi, nu
vrea! sã se lase învins în / de neputinþa sa?

Totul sau nimic?

În metafizica existentului ºi a existenþei apare o subtilã ºi
absolut necesarã delimitare cãreia i s-ar putea spune ºi frac-
þionare, în primul termen (existentul) condiþionându-se doar
înregistrarea fizicã (piatra, aurul, spre exemplu), în a doua
noþiune (existenþa) fiind vizatã calitatea de a fiinþa; viul. Iar
omul oferã (Cui acest... cui?) suprema mostrã a fizicului ce
fiinþeazã ºi reprezintã. („A fi înseamnã a fi perceput“ reprezintã
Monet’ss Garden in Vétheuil
Claude Monet – Monet’
principiul central al idealismului kantian; solipsismul pune în
dependenþã Lumea de Eul individual, postulatul de bazã decre- fantasma de a fi totul, dar nu vedem cã totul nu e decât va-
tând cã: „A fi înseamnã a fi perceput de mine“.) rianta învãlmãºitã a nimicului“, opina Leon Wieseltier. Spec-
Dar ce este conºtiinþa propriu-zis(ã), inclusiv conºtiinþa de trul apocaliptic al supremei deznãdãjduiri în faþa Absolutului
sine? Cu destulã nesiguranþã, Fernando Pessoa încerca sã o... ce existã independent de noi (dar oare ºi... în afara noastrã?)
presupunã drept fenomen natural, cosmic, apoi – spirit sau apare ºi într-un cutremurãtor vers al lui T.S. Eliot despre „mintea
stare energeticã, înclinând uºor spre materialism, când se (ce) este conºtientã, dar conºtientã de nimic“, precum ºi într-o
întreaba dacã nu care cumva conºtiinþa umanã ar fi materie filã de jurnal a heteronimicului Pessoa care spunea cã viaþa
„staticã“. Dar, poate, nu e fenomen natural, ci „fenomen“ inte- terestrã, atât cât este ºi cum este, cu toate cele pe care le poate
lectual? înfãptui sau doar nãzui, nu pare a fi decât pentru a ne demonstra
Orice ar reprezenta conºtiinþa, anume ea înregistreazã con- cã noi totuºi nu servim la nimic.
diþia de viaþã în general; condiþia existenþialã în stare cosmicã, E ºi aceasta o stare de spirit ºi de conºtiinþã a omului supus
„purã“, ca ceva fabulos, fãrã concreteþe... biograficã, istoricã. mereu nesiguranþelor cosmice, neliniºtilor existenþiale; omul
Starea existenþialã în dihotomicã ºi concomitentã prezenþã / neputincios în vertijul intemperiilor metafizice presante. Conºti-
absenþã, de Mister ºi de Nimic. Conºtiinþa de sine presimte ºi inþa ºi, în egalã mãsurã, subliminalul (intuiþia?) dramatic(ã),
„înregistreazã“, fie ºi vag de tot, cã în firea fiecãruia dintre noi tensionat-interogativ(ã), al limitelor din când în când pune sub
mocneºte / dãinuie misterul, la rândul nostru, cu toþii dimpre- uriaºa lupã a disperãrii minimalisima importanþã sau, posibil,
unã, mocnind, ca fiinþe, în cosmicul, absolutul miracol al Atoate- cu adevãrat insignifianþa vieþii fizice, vieþii omului, civilizaþiilor,
existentului. Însã nu numai ca fiinþe pur ºi simplu, ci ca fiinþe lumii ce se contemplã în oglinda tulbure a misterului Infinitului,
conºtiente de sine ºi... suprasine, ce nu înregistreazã brut-sen- Absolutului, Totului de la care nu va putea obþine nimic pentru
zorial lumina fenomenologiilor cosmice, „cu dobitoacele deo- totdeauna, deoarece pur ºi simplu omul nu este dat pentru
datã/, ci... lumina ce o putem vedea laolaltã cu îngerii,/ al cãrei „de-a pururi ziua cea de azi“. Zadarnic îndemnul din Cartea a
început nu-ncepe, / al cãrei sfârºit nu piere“, precum spunea, V-a a Chondoghya upaniºad-elor: „Omul trebuie sã spunã ce
prin sec. XIII, poetul Domentian-balcanicul. (Sã nu ne stânje- scop anume urmãreºte, tu studiezi doar acum sinele cel
neascã epitetul „balcanic“; ºi Elada e tãrâm balcanic, unde, sã omniprezent; vorbeºte-mi anume despre el!“ Cine sã-i vorbeascã
nu uitãm, s-au nãscut Zeii Olimpului, protagoniºtii mitologiei „apropiatul(ui) pumn de cenuºã scuturat în mijlocul indiferenþei
ºi înþelepciunii antice.) cosmice“? (Eugen Lovinescu)
Oricât de greu ar fi sau chiar imposibil de ar fi sã se constate În hazardul sau dogma predestinãrii absolute, metaforicul
ce înseamnã totuºi conºtiinþa, spiritul uman, în marea sau doar pumn de cenuºã e ca ºi semnul eliberãrii omului de cea mai
foarte „oriºicarea“ întindere / rãspândire / cuprindere a sa, omul neliniºtitoare problemã ce l-a frãmântat: cea a viitorului. Iar
nu poate sã nu renunþe la orgoliul sãu egocentrist, pentru a faptul cã tabuisticul pumn de scrum (altfel – ba nu: comme il
recunoaºte cã durata interioarã ºi cea exterioarã a conºtiinþei faut! –, ar trebui sã spunem franc-curajos: Moartea) îl scoate
(cercetãtoare, aºadar, în cosmosul însinelui ºi cosmosul ca în extratemporalitate, în absolut, – nu mai este problema
atare) nu e decât o parte infinitezimalã a duratei crono-spaþiale omului. Eliberându-se de viitor, el se elibereazã de toate. Omul
absolute. De unde ºi senzaþia unui amestec de sublim ºi ab- deja nu mai este un personaj (preocupat de amara obstinaþie a
surd, de oarecare sens existenþial ºi de neant; senzaþia apar- întrebãrilor referitoare la incerta ºi nici pe departe mulþumi-
tenenþei omului (omenirii) la viaþã ºi, totodatã, la iminenta toarea-i existenþã). Pentru el nu mai conteazã nici (in)finitul,
absenþã a acesteia. „Trãim cu teama de a nu fi nimic ºi cu nici spaþiul, nici timpul. „Eroul nu (mai) este timpul, ci atempo-
PRO

SAECULUM 3/2006 35
 eseu

ralitatea“, scria Henry Miller chiar în prima paginã a romanului reflecþie a omului despre univers, existenþã, ºtiinþã, ignoranþã
cancerului. Dar dacã omul nu a putut dezlega barem
Tropicul cancerului etc. nimic nu poate edifica o datã pentru totdeauna (ºi) în grad
„simpla“ enigmã a timpului, de ce ar cuteza sã se gândeascã la suprem definiþia logicã ce ar face ca adevãrul ºi enunþul teoretic
infinit mai complicata temã a atemporalitãþii? Ca perpetuu viitor al acestuia sã corespundã omni et soli definitio. Primul semnal
(„Nu existã deloc sfârºit în timp“, Nietzsche; ne aflãm „la graniþa ºi dintâia probã a refuzului categoricei dihotomii (doar) bine-rãu,
viitorului cel fãrã fruntarii“, Apollinaire), timpul priveazã omul (doar) alb-negru, acum-altãdatã... le-a constituit anume revela-
de posibilitatea înþelegerii Totuumului. Iar cu atemporalitatea rea ºi formularea terþiului inclus prin care Hermes mergea
e ºi mai complicat, fiindcã ea nu înseamnã nici trecut, nici (mersese!) „contra“ lui Platon ºi Aristotel (chiar înainte de-a fi
prezent, nici viitor, nici finit ºi nici infinit. Dacã Sf. Augustin apãrut aceºtia pe lume...), rupând anticipat eventualul lanþ
glosa... uºor-jucãuº cu: „Ce e timpul? Dacã nu sunt întrebat – cauzal linear, conform cãruia se poate deplasa doar din punctul
ºtiu, dacã sunt întrebat – nu mai ºtiu“, este sigur cã dânsul A spre punctul B, nu ºi invers (ca forþã, energie universalã) ºi
n-ar fi ºtiut mare lucru despre atemporalitate chiar ºi atunci dând peste cap principiul identitãþii (AºA), pe cel al non-contra-
când nu ar fi fost întrebat. dicþiei ce spune cã este de neconceput ca ceva sã fie A ºi sã nu
În acest caz, care ar fi concluzia? Probabil, nici una. Sau, fie non-A în acelaºi timp ºi autoritarul, dictatorialul, imuabilul
una... negativã, o alta... pozitivã (?), un atare model de demo- (se pãrea) principiu al terþiului exclus, conform cãruia A este
craþie a... suspansului sau liberei alegeri oferindu-ni-l B. sau adevãrat sau fals, pentru cã, zicea latinul, tertium non datur.
Fundoianu care, drept moto la volumul sãu de eseuri filosofice Totuºi, povestea rãmâne(a) poveste, chiar dacã în mitul lui
Conºtiinþa nefericitã, potrivi douã raþionamente cu sensurile Hermes (deja) ca ºi cum era admis terþiul (inclus), dezvã-
diametral opuse între care ar reieºi cã se situeazã însuºi omul luindu-se înlãnþuirile cauzale obligatorii, în care „dupã“ prece-
ca între extreme, ca atitudine faþã de Posibil ºi Imposibil în de „înaintele“, zeul nemaicunoscând hotãrniciri crono-spaþiale,
„domeniul“ cunoaºterii universale. Primul epigraf e din Etica sub diverse întruchipãri putând sã se afle concomitent în di-
neomahicã a lui Aristotel: „Omul nu aspirã la imposibil. ªi dacã verse locuri. Logica tradiþionalã, clasicã, nu abandonase încã
totuºi o face, toatã lumea îl va socoti slab de minte“. Al doilea mii de ani, s-ar putea spune, principiul sãu fundamental con-
aparþine lui Lev ªestov care, peste douã mii ºi câteva sute de form cãruia orice propoziþie (enunþ) poate avea doar douã valori
ani, sfideazã acea „toatã lume“, proclamând: „Sã se împlineascã (adevãratã sau falsã). Aceastã (pre)judecatã multisecularã a
aºadar fãgãduinþa: Nu va fi nimic imposibil pentru voi!“. trebuit sã fie respinsã sau, cel puþin, pusã sub o categoricã
Ei bine, unde ar fi aici acea doritã / dauritã cale de mijloc îndoialã, de îndatã ce fizica nuclearã a adus gnoseologia lumii
(aurea mediocritas) pe care, odatã pornitã conºtiinþa omului, în faþa unor fenomene structurale care nu se lãsau enunþate în
ea va fi salvatã de necontenita provocare la dezbateri existen- termenii categoricei legitãþi dihotomice (ori-ori!). Unul dintre
þiale neliniºtite, incerte, imposibil de suprimat? protagoniºtii cutezãtori (Basarab Nicolescu îl considerã chiar
Probabil, alegerea a douã precepte polarizate ca sens vine ºi un pionier în domeniu) care a mers mai departe de simpla
ea în cãutarea Absolutului de cãtre raþiunea umanã; Absolutul în contradicþie bipolarã a fost filosoful ªtefan Lupaºcu (1900 -
care, conform filosofiei lui Schelling ºi nu numai, este anihilatã 1988), care a dezvoltat teoria terþiului inclus ce admite
orice diferenþã ºi dispare orice dualitate. Natura (?) Absolutului simultaneitatea valoricã într-o interdependenþã antiteticã triplã,
presupune identitatea contrariilor, posibilã în baza indiferenþei nu dualã. Presupunând concomitenþa, în aceleaºi structuri, a
(!) tuturor diferenþelor în raporturile dintre subiectiv ºi obiectiv, binelui – rãului, adevãrului – falsului, prezentului – trecutului
dintre ideal ºi real, naturã ºi spirit. (Curios lucru, însã o astfel de etc., terþiul inclus face distinctã, dar ºi constitutivã, contradicþia
indiferenþã – de gradul zero – pare a fi tocmai contrariul sensului ca entitate, ambivalenþa ca echivoc... funcþional dincolo de
pe care îl presupune; aceastã imposibilitate ce mi se pare a fi logica tradiþionalã, zisã clasicã. Apoi, terþiul inclus n-ar fi unul
totuºi un foarte activ principiu... cosmogonic...) dedus, ulterior, ci, din contrã, ar constitui sursa, baza de unde

Tertium datur
Pentru cã poezia a admis simultana manifestare a logicii lui
Aristotel ºi a logicii misterelor de la Eleusis, ceea ce era intrat
(decretat) sub incidenþa conceptului de unicitate, identitate,
integritate, anticii se vãzurã, inteligent, nevoiþi sã-l accepte
într-o concomitenþã ºi „devãlmãºie“ cu principiul permanentei
schimbãri, fluctuaþii, întâmplate sub omniprezentul patronaj
al zeului Hermes cel „evanescent, ambiguu, tatãl tuturor artelor
[...] iuvenus ºi senex, tânãr ºi bãtrân în acelaºi timp“, în mitul
cãruia „sunt negate principiile de identitate, de non-contradicþie
ºi cel al terþiului exclus“ (s.m.), constata Umberto Eco. Aº presu-
pune cã anume acest non-conformism a ºi constituit o premisã
ºi premoniþie a faptului cã, în toate domeniile cunoaºterii umane,
preceptele, normele, legile vor þine de un provizorat, totuºi,
fiind mereu supuse modificãrilor, reformulãrilor, de regulã conþi-
nând aprioric sau „sugerând“ intuitiv controversa dintre cunos-
cut ºi necunoscut, limitat, conturat ºi absolut. În relativitatea
irepresibilã ce se insinueazã de la sine (ºi de la zei?) în orice Peter Paul Rubens – The Virgin in a Garland of Flowers
PRO

36 SAECULUM 3/2006
 eseu

porneºte principiul antagonic adevãrat – fals. În concepþia lui dare“ sau „înãlþare“, nu încape îndoialã cã, sub aspect cognitiv,
ªtefan Lupaºcu, el s-ar asemãna unui „creuzet cuantic de unde lumea (conºtiinþa ei) nu stã deloc... pe loc. E drept însã cã
ar þâºni cele douã materii divergente, cea fizicã ºi cea biologicã... omul de rând nici nu-ºi prea pune problema de a conceptualiza,
ºi unde ele se întorc în mod ritmic ºi dialectic, pentru a se din punct de vedere filosofic, gnoseologic, modificãrile de
desfãºura din nou“. Adicã, terþiul inclus reprezintã izvorul de univers ale înþelegerii sale ca necuntenã evoluþie / avansare
energie, iar ipostaza Adevãrului ºi Falsitãþii este o modalitate cãreia nicicând nu-i va fi dat sã atingã absolutul (ca ideal, ca
de punere în acþiune a acestei energii ºi de consumare / utilizare scop). Cu alte cuvinte, spiritul promoveazã din complexitate în
a ei în cele mai diverse forme ºi moduri. Iar conºtientizarea complexitate, predestinat însã de-a nu afla complexitatea
terþiului inclus ca dat ontologic va face, considerã Basarab complexitãþilor cea decriptatã doar într-o Lege Eternã. (Sau
Nicolescu, ca multe discipline, printre care artele, dreptul sau complex de Legi Unice, Primordiale ºi pentru Totdeauna.)
istoria religiilor, sã se reînnoiascã, „iar etica ºi educaþia se vor Probabil, în atare aprofundare sau înãlþare nici n-ar fi vorba
putea pune în sfârºit în conformitate cu cerinþele noului mileniu“. doar de cãutarea (ºi neaflarea!) anumitor elemente de ultim
De aici încolo, ne putem imagina ca fiind valabile ºi siste- suport substanþial, ªtefan Lupaºcu lansând ºi ipoteza existenþei
mele logice cu trei sau mai multe valori, în care, deopotrivã ºi unui izomorfism (cu sensul de paralelism, nu de identitate)
concomitent, terþiul inclus al lui A este terþiul inclus al lui non-A, între lumea microfizicã a materiei ºi lumea psihicã, a conºtiinþei
ca formulã tridialecticã unificatoare a lui A cu non-A. ªtefan umane, ambele fiind diverse, ca naturã, ale unuia ºi aceluiaºi
Lupaºcu trece de la contradicþia ireductibilã la necontradicþia dinamism „admis“ de terþiul inclus, tridialectic. Izomorfismul
relativã. Astfel se întâmplã amplificarea, diversificarea (poate (paralelismul) substanþã-conºtiinþã confirmã ºi el „resemnata“
cã ºi de-tabuizarea) unor registre de fenomene virtuale care, supoziþie cã, oricât de acutã, de pãtrunzãtoare i-ar fi raþiunea ºi
din antichitate pânã acum câteva decenii, se considerau a fi intuiþia în privinþa Marii Taine, lumea va rãmâne, fatalmente, la
imposibile în fizica clasicã. Ele sunt potenþiale în fizica cuanticã. un stadiu de (anumitã) relativitate ºi convenþionalitate în
(De unde, sinestezic sugeratã, noþiunea de: cuant logic.) (Nu e înþelegere; în (anumitã) înþelegere care nicicând nu va echivala
sigur cã în sistemul cuantic se va menþine prea mult timp, de cu perceperea Marii ºi Definitivei Dezlegãri a Tainei. Etern va
aici încolo, ideea cã în materie cuarcii ar reprezenta elementele rãmâne ceva mai presus de acele niveluri de realitate, actul de
ultime, imposibil de dislocat din structurile ce le înglobeazã. cunoaºtere umanã sfârºind în paradox ºi mister. Poate cã ºi în
Nu e decât o pãrelnicã hotãrnicire a unui orizont de cunoaºtere absurd. În poezia (totuºi!) paradoxului, misterului, absurdului,
dupã care s-ar întinde un vid de semnificaþie...) Ca terþiu posibil e de accentuat, gândindu-ne cã Paul Valéry era mai aproape de
ªtefan Lupaºcu presupune anume punctul ce pune în miºcare „cuarcii esteticii, creaþiei“, sã spunem aºa, când lansa o idee
neantul ºi haosul, definit, particularizat, de pictorul ºi teoreti- concordantã cu, încã, subiectele din Corpus hermeticum,
cianul Paul Klee ca punct gri, „punct fatidic între ceea ce devine elaborate în spaþiul mediteranean în secolul al II-lea ºi atribuite
ºi ceea ce moare“. Anume acest punct gri ºi constituie elementul lui Hermes Trismegistus, idee conform cãreia nici un text nu
central al filosofiei artei promovate de Klee, „ceva care nu este conþine vreun sens adevãrat. Ca ºi cum existã un cod nedezlegat
nici alb, nici negru ºi este ambele lucruri în acelaºi timp, nici pânã la capãt în baza raþionamentului hermetic cã atunci când
frig, nici cald, punct nondimensional, de rãscruce de drumuri“ se considerã a se fi dezvãluit un secret, el va fi secret doar dacã
(în rezumatul explicativ al lui G. Uscãtescu). Iar a „identifica“ trimite spre un alt secret. Lumea, universul presupun(e) un
respectivul punct în haos înseamnã – mai precizeazã Klee – infinit lanþ de nexuri ºi codificãri, de unde concluzia cã, dacã
„a-l recunoaºte în mod necesar ca gri, având în vedere concen- într-adevãr nu existã, de facto, cale spre adevãrul ultim, cunoaº-
traþia principalã, ºi a conferi caracterul unui centru originar de terea umanã nefiind decât o continuã modalitate de deplasare
unde ordinea universului se va ivi ºi va iradia în toate dimen- a tainei (tainelor) dintr-un loc în altul, mereu în Altã-parte,
siunile“ (precum în explozia din celebrul poem eminescian). înseamnã cã realitatea, lumea n-ar fi decât rezultatul unei erori.
Paradoxurile mecanicii cuantice au validat noi compoziþii, ªi cã, spre spulberarea erorii... (transcendentale?)... Nimeni
numite niveluri de realitate, ca multitudine de sisteme ce depã- n-ar putea decreta vreun ordin (ºi ordine) fix(ã) a(l) cosmosului,
ºesc macrofizicul, microfizicul, fiind omologate chiar dincolo lumii, fiindcã nu este exclus ca raþionalismul uman, logica de
de incertul (deocamdatã?) sistem ciber-crono-spaþial. Anume care ne conducem noi nici sã nu intre, de fapt, în cauzalitatea
filosoful ªtefan Lupaºcu lansa ideea cã orice sistem este un status quo-ului existenþei universale ce nu-i va oferi nicicând
sistem de sisteme, un infinit de sisteme ce ar exclude, ca ºi omului vreo „dare de seamã“. Pentru om, realismul factual
cum, constituenþii ultimi ai materiei. Adicã, nu existã cele din presupus de ablativul absolut ce exprimã, se (mai) crede,
urmã (sau cele... dintâi) elemente ce ar sta la limita (sau...baza) complementul circumstanþial drept cauzã, punctul de plecare
a ceva ce poate fi conºtientizat de cãtre om. În infinitudinea de nu înseamnã, totuºi, o certitudine în percepþia ºi definirea realis-
structuri ºi sisteme existã o necurmatã continuitate a... dis- mului factual drept ceva definitiv, ce nu mai poate fi repus în
continuitãþii (ca descreºtere), deoarece, la rândul sãu, orice discuþie. Aceastã „fermã“ realitate factualã nu ar fi decât o
element „conþine întotdeauna în mod structural alte elemente, oarecare ipotezã de lucru sau o viziune poeticã ce presupune,
fãrã ca sã putem ajunge cândva la elementul unic care ar sem- bineînþeles, relativitate ºi subiectivitate în cel mai înalt grad
nifica... identitatea perfectã ºi necontradicþia absolutã, ºi deci metaforic, omnivalabil în fenomenologiile cuantice, dar ºi în
unul metafizic“, scria ªtefan Lupaºcu. Trecerea dintr-o dimen- cele psihice ºi estetice. Iar terþiul inclus face oarecum mai supor-
siune în alta, mai cuprinzãtoare, a cunoaºterii, înaintarea în tabilã conºtiinþa impasului poeticitãþii... absurdului ºi revigo-
sub-sistemele microfizicii se întâmplã cu greu, dar se întâmplã, reazã necapitulantele tentative de cercetare, chiar dacã (cerc
totuºi. E trecerea dintr-o ezitare (eludatã) în alta (abia înfãþiºatã). vicios, ce mai!) ºi demersurile tridialectice, pluridialectice nu
Chiar dacã într-o viaþã de om sau pe parcursul a mai multe vor înceta vreodatã sã parã a fi, totuºi, iremediabil aporetice,
generaþii nu este elucidat gradul de „avansare“, de „aprofun- impunând tot alte ºi alte probleme de nerezolvat.
PRO

SAECULUM 3/2006 37
 eseu

Lucian Bâgiu

BOGOIU, MAESTRUL DE CEREMONIE SAU FALSUL PERSONAJ

SECUNDAR AL DRAMATURGIEI LUI MIHAIL SEBASTIAN

Statutul acestui personaj în economia piesei Jocul de-a o caricaturã nostimã a insului autentic, sugerând individul plat,
vacanþa (1936) este cu totul aparte, emancipându-se în indubi- arogat ºi arestat de conformitatea unor tabieturi penibile ºi
tabil titular al unui rol principal, alãturi de ªtefan Valeriu ºi limitative, prizonier al unor cutume pliate stânjenitor peste
Corina, protagoniºtii de drept ai istoriei dramatice. Intenþiile personalitatea umanã stingheritã a se manifesta plenar. Înfãþi-
auctoriale programatice vor fi fost altele, Bogoiu urmând a fi ºarea personajului stârneºte deopotrivã amuzament ºi compa-
unul dintre actanþii secundari ai piesei, dar personajul s-a impus siune, câºtigând irevocabil de partea sa simpatia ºi încrederea
de la sine, involuntar, pe mãsura dezvoltãrii eºafodajului artis- receptorului (cititor sau public), care intuieºte instinctual
tic, devenind, într-un fel, „piatra unghiularã“, „cheia de boltã“ inocenþa genuinã a flãcãului îmbãtrânit. Înainte de a rosti un
care oferã întregii construcþii echilibru ºi care proiecteazã per- singur cuvânt, un pact tacit se stabileºte între acest personaj
spective subtile ºi utile unei interpretãri exhaustive. Deºi ºi auditor/lector, nu de puþine ori existând sugestia unei comu-
teoretic prezenþã scenicã aflatã undeva imediat în umbra eroilor nicãri (altfel neexplicite) pe care Bogoiu, vag „maestru de cere-
amintiþi, Bogoiu imprimã asupra caracterelor pregnante un joc monie“, o realizeazã între istoria internã a piesei ºi cea realã.
de nuanþe evanescente ºi de lumini discrete, în conformitate Dacã prin construirea personajelor ªtefan Valeriu ºi Corina
cu statutul crucial al penumbrei fiinþei, chintesenþã imaterialã autorul a urmãrit, în primul rând, a-ºi vorbi sieºi, în schimb,
a sufletului individului. În absenþa lui Bogoiu, Corina ºi îndeo- prin configurarea lui Bogoiu, dramaturgul pare a-ºi fi amintit,
sebi ªtefan Valeriu nu ar fi fost compleþi, dupã cum ºi jocul lor intuitiv, infraraþional, cã trebuie sã afle un numitor comun cu
sentimental ar fi fost deficitar, atât sub aspectul gravitãþii, cât receptorul virtual al operei sale. Remarcãm faptul cã artificiul
ºi al edulcorãrii. Într-o prea temerarã, poate, speculaþie psiha- de construcþie, probabil realizat mai degrabã „în mers“, se
naliticã, am spune cã cei trei sunt faþete complementare ale recomandã ca o reuºitã remarcabilã. Totodatã, aceastã înfã-
unei paradigme în care femeia reprezintã supraeul (conºtientul), þiºare în fond ridicolã a lui Bogoiu instaureazã deja sugestia cã
bãrbatul eul (subconºtientul), iar Bogoiu sinele (inconºtientul). sinele sãu autentic va fi fiind altul, cã înveliºul artificial sub
Bogoiu este primul personaj care apare în scenã, iar dacã care se expune lumii ascunde o altã naturã umanã, prin aceasta
ar fi sã dezvoltãm teoria enunþatã anterior, am remarca faptul receptorului operei insinuându-i-se cu maximã subtilitate, de
cã, imediat ulterior instituirii sale în istorie, se afirmã ªtefan la bun început, suspansul.
Valeriu, iar mult ulterior acestora Corina. Cert este cã prezentarea Gesturile sale imediat urmãtoare se înscriu în logica stereo-
amplã a tãrâmului reconfortant al pensiunii Weber, cu „o impre- tipiei: Bogoiu noteazã, pedant, cu acribie ºi satisfacþie, data,
sie de totalã odihnã, de simplicitate“, dupã exprimarea discre- presiunea atmosfericã ºi temperatura sub auspiciile cãrora se
tã a „câtorva sugestii doar – suficient pentru a da impresia de desfãºoarã istoria piesei. Tabietul ridicat la rangul de certã
dimineaþã ºi de trezire din somn“, prima entitate care „sfâºie manie personalã acþioneazã ca un contraexemplu perfect al
vãlul“ acestui status-quo suspendat, încremenit, este... Bogoiu: jocului de-a vacanþa, constituie tocmai genul de manifestare
„Cineva trage în sus, dinãuntru, oblonul. Este domnul Bogoiu. care trebuie recuzatã, repudiatã categoric, pentru ca individul
Dupã ce a ridicat pânã sus oblonul, dã de o parte ºi de alta cele sã poatã deveni el însuºi cu adevãrat un spirit liber ºi detaºat.
douã uºi de sticlã, aºa încât acum holul ºi terasa sunt unul în În debutul piesei Bogoiu ilustreazã extrema uºor exageratã a
prelungirea celeilalte.“ (I). Emergenþa factorului „dinãuntru“ atitudinii existenþiale care va fi întru totul suprimatã pe parcurs.
cãtre „în afarã“ fiind îndeplinitã, „prelungirea“ între lumi este Cu atât mai spectaculoasã ºi mai convingãtoare va fi transfor-
instauratã, iar istoria poate debuta. marea radicalã a chiar personajului Bogoiu în partea a doua a
Autorul oferã o caracterizare detaliatã a aspectului exterior piesei. Însã Bogoiu compenseazã, mereu, automatismul carac-
al personajului, cel care va conferi o falsã impresie – sau cel terului sãu cu nuanþe fine de subtext, demonstrând, prin
puþin una superficialã, profund incompletã – (deºi acaparantã) umorul fin ºi delicat, cã este departe de fi un profil existenþial
cu privire la personalitatea ºi profilul sãu psihologic sau sufle- ºters, steril ºi plafonat. Telefonul nu funcþioneazã, iar ca ime-
tesc: „Domnul Bogoiu iese pe terasã, cu ochii cârpiþi de somn diatã consecinþã Madame Vintilã îl bruscheazã fãrã menaja-
ºi puþin buimãcit de soarele care, odatã cu ridicarea oblonului, mente, ceea ce determinã intervenþia pacificatorie a bãtrânului
a nãvãlit în hol. Se opreºte o clipã în mijlocul terasei, se întinde, flãcãu: „Nu-l zgâlþâi, cã-i faci mai mult rãu. Eu cred cã de asta
se uitã la cer, întinde o mânã, ca ºi cum ar încerca sã vadã dacã s-a stricat. S-a speriat, sãracul. Prea v-aþi rãstit la el.“ (I, 2).
plouã. E îmbrãcat într-un halat de casã, cam scurt, care lasã sã Replici similare, presãrate pe tot parcursul apariþiei sale, îl
i se vadã, ceva mai jos de genunchi, picioarele pãroase. Flãcãu recomandã ca spirit bonom, cu fond sufletesc de o bunãtate
de vreo cincizeci de ani. Puþin obez, puþin chel. Deºi în halat, debordantã, un bunicuþ ingenuu cãruia i se iartã micile manii
poartã guler tare de cauciuc ºi o cravatã lungã, cu un nod inofensive, dar care trebuie eliberat din perspectivele limita-
enorm.“ (I, 1). Domnul Bogoiu, proaspãt „ivit în luminã“, pare tive ale gulerului tare, ale cravatei lungi ºi ale nodului enorm.
PRO

38 SAECULUM 3/2006
 eseu

Adevãrata profunzime ºi complexitate a caracterului sãu se lui socialã ºi psihologicã, automatismul a devenit, din formã,
aflã însã în altã parte, nu în sugestia unei înduioºãtoare bunãtãþi. conþinut al vieþii), o armã de apãrare [...]. Evident, Bogoiu nu e
Consecvent rolului asumat iniþial, acela de reprezentant un subtil, dar nu e mai puþin adevãrat cã automatismul gestului
prin excelenþã al canoanelor sociale, Bogoiu este primul care îl sãu sufletesc nu e pur ºi simplu mecanic, dezvãluind uneori
acuzã pe ªtefan Valeriu de sabotare a utilitãþilor mondene conþinuturi umane surprinzãtoare. Marinar încercat, bãtrân lup
(radioul, telefonul, poºta etc.). Logica ºi demonstraþia sa este de mare, Bogoiu ascunde sub bonomia lui aparent comicã
infailibilã ºi convingãtoare, dar Bogoiu are ºi un motiv per- unele posibilitãþi de rapidã intuire a sufletului omenesc. Nici
sonal de a isca o adevãratã cabalã împotriva eroului („Valeriu de data aceasta nu trebuie sã suprasolicitãm, cãci puterea de
ãsta e o canalie.“, I, 6): „BOGOIU: [...] Eu scriu, el ºterge. Eu pãtrundere a observaþiei lui Bogoiu nu depãºeºte limitele
scriu, el ºterge. (Cu disperare:) O sã mã-nebuneascã. O sã mã bunului simþ ºi pare a se manifesta, de asemeni, în forma unor
scoatã din sãrite. Sã ºtii cã eu nu rãspund dacã s-o-ntâmpla o reflexe însuºite printr-o veche experienþã. Farmecul
nenorocire. / CORINA: Vrei sã-l omori? / BOGOIU: Nu ºtiu. Poate personajului stã tocmai în aceastã «dialecticã» a lui, atât de
ºi asta. Da, da, poate ºi asta. Sã i-o spui. Îþi dau voie sã i-o spui. veridicã: Bogoiu e complex în simplitatea lui“.2 Un asemenea
Te autorizez sã i-o spui.“ (I, 6). Însãºi modalitatea de a-ºi exprima demers exegetic, în fond profund sociologist, impune, inerent,
ameninþarea o anuleazã intrinsec, stârnind zâmbete ºi întãrind limitarea perspectivei ºi induce un reducþionism neproductiv.
impresia de ridicol a personajului. Dar devine cert cã Bogoiu Involuntar, Bogoiu devine mult mai mult decât un actant al
este ataºat exagerat de tipicul inscripþionãrii pe tablã a condi- unui rol schematic, trãdând astfel intenþiile auctoriale, în sens
þiilor atmosferice ºi a reperelor calendaristice. Aceastã „curioasã pozitiv. Bogoiu acumuleazã sugestiile unei complexitãþi ºi a
manie“ ascunde, în fapt, o mare tainã a individului: Bogoiu nu unei subtilitãþi a caracterului sãu care l-au surprins pe Mihail
este, în fiinþa sa genuinã, dar absconsã, un umil funcþionar Sebastian însuºi, care încerca, dezarmat, sã cenzureze bogãþia
public la ministerul bucureºtean, ci un prolific aventurier mari- ºi fecunditatea simbolicã a personajului. Bogoiu este expresia
tim, cãpitan de transoceanice ºi cãlãtor pe toate meridianele vie, într-un fel mult mai autenticã decât ªtefan Valeriu ºi Corina,
lumii, iar tabla mâzgãlitã perseverent cu cretã e, de fapt, jurnalul a evaziunii individului din real cãtre un univers compensatoriu,
sãu de bord. Momentul în care Bogoiu i se confeseazã Corinei imaginar, refugiu utopic în care sinele se poate manifesta plenar.
cu privire la adevãrata sa identitate este o scenã remarcabilã a Insul „navigheazã“ nu doar ficþional, pe un ocean închipuit, ci
piesei, în care autorul combinã cu delicateþe tonul grav cu ºi metaforic, într-o alegorie a elanurilor supreme ale sufletului
umorul fin, adeseori de o tristeþe deziluzionantã, prin care marile ºi ale spiritului uman. O replicã precum „Umblu cu busola în
idealuri „fantaste“ ale individului sunt demascate, expuse deo- buzunar ºi, oriunde aº fi, caut nordul“ (I, 6) sugereazã, indubi-
potrivã în frumuseþea lor nobiliarã ºi în aspectul ludic, amal- tabil, nu punctul geografic al unei perseverente explorãri mari-
gam de comedie ºi analizã psihologicã, utilizare specificã dra- time, ci zenitul fiinþãrii, „amiaza mare“, intangibilul punct ter-
maturgului a „clapei subtilului“ datoritã cãreia receptorul rã- minus al cãlãtoriei ideale a existenþei, unde spiritul se consumã
mâne suspendat indecis undeva între surâs ºi lacrimã. Bogoiu în retorta alchimicã a accederii dincolo de orizont, dincolo de
pare aici un copil mare care îi mãrturiseºte temerar-emoþionat repere, dincolo, în absolut. În acest sens devine perfect posibilã
mamei cã lumea în care îºi petrece el existenþa nu este nici pe o paralelã cu profilul personajului specific dramaturgului ame-
departe cea care se înfãþiºeazã cotidian. Bunãoarã, Bogoiu nu rican Eugene O’Neill: „Personajele teatrului lui Mihail Sebastian
se aflã zi de zi la minister, dupã cum nici în momentul confe- simt acele tainice chemãri ale necunoscutului, nevoia acelui
siunii nu se aflã în pensiunea Weber: „... se apropie de ea, «dincolo de zare» pe care unul din eroii piesei, astfel intitulatã,
priveºte de jur împrejur, ca sã se asigure cã nu ascultã nimeni, a lui Eugene O’Neill, o exprima cu atâta fervoare: «Dacã þi-aº
ºi-i spune foarte confidenþial, ca ºi cum i-ar destãinui un mare spune cã mã ademeneºte frumosul, frumosul depãrtãrii ºi al
secret): Sunt în Oceanul Pacific.“ (I, 6). Din aceastã clipã Bogoiu necunoscutului, misterul ºi farmecul Orientului, care mã
a evadat din real: descrie cu maximã seriozitate (ºi totuºi, atât cheamã ca un miraj din cãrþile citite, nevoia de a mã surprinde
de caraghios) poziþia exactã pe mapamond a vasului sãu în libertatea întinderilor mari ºi largi, bucuria de a rãtãci încoace
imaginar, apropierea ciclonului, iar astfel configureazã, în felul ºi încolo în cãutarea misterului ascuns tocmai... dincolo de
sãu, propria versiune a jocului de-a vacanþa. Prin aceasta zare?»“.3 La data de 5 iunie 1936, în plin proces de creaþie,
personajul dã dovadã cã este pregãtit pentru experienþa pe dramaturgul Mihail Sebastian noteazã surprins ºi prevãzãtor
care o va propune ªtefan Valeriu, evaziunea din real fiind de în Jurnal: „Bogoiu ameninþã sã devinã prea subtil. Nu se poate.
fapt înfãptuitã de Bogoiu în fiece clipã a existenþei sale, doar Trebuie neapãrat sã-i pãstrez un fond de optimism puþin jovial,
cã nu explicit, ci doar printr-o defulare interiorizatã. Sub con- puþin apãsat. Nota lui de melancolie trebuie sã rãsarã, când ºi
formismul trãdat prin gulerul înalt, cravata lungã ºi nodul când, din robusteþea ºi din simplicitatea lui, cam necioplitã. /
imens, Bogoiu se dovedeºte a fi exact contrariul, un aventurier «Umblu cu busola în buzunar ºi caut nordul. Dacã mã gândesc
liber de constrângeri, care înfruntã constant universul ºi orizon- bine, mi se pare cã e singurul lucru pe care l-am cãutat cu
turile nelimitate. Existã o manierã extrem de simplistã (deºi adevãrat în viaþã: nordul.» O astfel de replicã – deºi îmi place
conformã cu intriga superficialã, de suprafaþã, a piesei) de a prin ea însãºi – nu poate fi a lui Bogoiu. O voi suprima neapãrat
interpreta disponibilitãþile spre „evaziunea din platitudinea ºi voi relua accentul de sãnãtate cam obtuzã pe care Bogoiu
cotidianului burghez“1 ale acestui personaj: „Fantazarea lui
Bogoiu nu e un act de subtilitate. [...] Fantazarea lui Bogoiu e
un act reflex, un automatism (pentru cã la vârsta ºi la condiþia 2
Mircea Tomuº, Prefaþã la Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanþa.
Steaua fãrã nume. Ultima orã orã. Prefaþã de Mircea Tomuº. Editura
pentru Literaturã, 1965, p. XI-XII
1 3
Cornelia ªtefãnescu, Mihail Sebastian . Editura „Tineretului“, 1968, Adrian Anghelescu, Creaþie ºi viaþã, Bucureºti, Editura „Eminescu“,
p. 96 1978, p. 263
PRO

SAECULUM 3/2006 39
 eseu

trebuie sã-l aibe. / El e poate, în anumitã mãsurã, un poet, dar poate face faþã, în fapt, împlinirii aspiraþiilor sale spre utopie.
fãrã sã ºtie.“4 . Autorul nu a suprimat complet replica – într-un Atâta vreme cât universul compensatoriu subzistã la nivelul
fel „ciuntirea“ acesteia se dovedeºte a fi mult mai susceptibilã pur imaginar, ca sempiternã virtualitate, omul trãieºte perma-
unor sugestii ºi interpretãri decât expresia completã, explicitã nent ideea unei posibile evaziuni, ceea ce îl menþine, fragil, în
– ºi, ca o consecinþã, nici profilul psihologic al personajului nu faþa vicisitudinilor – sau prozaicului, derizoriului – existenþei
fost „redus“ la robusteþea optimismului comun, ci a continuat cotidiene, reale. Când, în sfârºit, fata morgana devine palpabilã,
a plana, nelãmurit ºi fascinant, în penumbra unei melancolii insul este surprins, paradoxal, nepregãtit. Niciodatã omul nu
grave ºi pline de delicateþe a unor adevãruri profunde, rostite se aºteaptã ca realmente idealul sã devinã tangibil. Într-un fel,
doar pe jumãtate. Cu referire la aceastã confesiune a lui Bogoiu, în nucleul ultim al fiinþei sale, nici nu îºi doreºte acest lucru.
pe care o citeazã în toatã amplitudinea sa, exegetul Ov. S. Aspiraþia este cea care îl menþine, îi este necesarã ºi suficientã,
Crohmãlniceanu remarca: „Modernitatea lui Sebastian este de nu trãirea, nu înfãptuirea. Atâta vreme cât Bogoiu naviga, pe
a ºti sã scoatã o autenticã poezie din înduioºarea noastrã culoarele ministerului, cu ajutorul bunului sãu prieten arhivar,
sentimentalã pentru disponibilitãþile la visare ale unor existenþe un „reputat astronom“ al bolþii cereºti, ideea explorãrii era
obscure. Bogoiu, de pildã, dezvãluindu-ºi tainicele sale reverii, principial – ºi necontroversabil – mereu posibilã. Când cãlãtoria
aduce brusc în spaþiul scenic briza sãratã a imensitãþii ocea- devine realã, ideea cãlãtoriei se estompeazã ºi, îndeosebi,
nice.“5 Între intenþie programaticã ºi intuiþie a parcursului crea- planeazã pericolul ca, prin transformarea ei în performare
þiei, Mihail Sebastian a configurat, involuntar ºi indecis, cel fapticã, sã îºi piardã întru totul contururile, iluzia poate deveni
mai incitant, cel mai abscons personaj al primei sale opere deziluzie. Utopia, imaginea idealã, se transformã, paradoxal, în
dramatice. ou topos, locul care nu (mai) existã ca virtualitate. La nivelul
Pe de altã parte, consecvent artei sale de a nu infuza uni- paralelismului, stinghereala lui Bogoiu, „trezit“ din reverie în
versul evaziunii cu izbânda perfecþiunii, ºi aventura lui Bogoiu, plinã utopie, sugereazã cã însuºi jocul de-a fericirea pe cale de
imaginarã sau spiritualã, este opritã de autor undeva la jumãtate a se instaura între Corina ºi ªtefan este, în fond, sortit eºecului.
de drum, incompletã, expresie nu doar a utopiei ca loc ideal, ci Aºadar, Bogoiu anticipeazã, infraraþional ºi subtextual, destinul
mai ales ca loc ce nu existã. Bogoiu este un mare cãlãtor, dar protagoniºtilor, ca penumbrã fidelã a acestora. Gestul lui
nu a ajuns, „încã“, în Oceanul Îngheþat de Nord. De fapt, singur Bogoiu, de a-ºi cãuta cravata absentã, este o anticipare destul
nu ar fi ajuns niciodatã: „Ei, e greu. Frig, furtuni... ªi nici n-am de transparentã a faptului cã va reveni, dupã aceastã suspen-
echipaj ca lumea. Dar odatã ºi odatã o sã mã duc ºi p-acolo. dare insolitã în ireal, la datele realitãþii iar, asemenea lui, ºi
Aºtept condiþii atmosferice.“ (I, 6). Ceea ce îi lipsea bãtrânului protagoniºtii piesei.
lup de mare pentru suprema explorare, echipajul adecvat ºi În debutul actului secund, Bogoiu trãieºte copios reminis-
condiþiile atmosferice prielnice, sunt de aflat în atmosfera cenþele vechii sale posturi, trãdând ceea ce a fost îndeosebi
jocului de-a vacanþa ºi în protagoniºtii acestuia, alãturi de care numit de critica literarã „automatismul“ fiinþei sale. Are nostal-
se va institui o nouã ordine existenþialã, prin care va fi instauratã gia profundã, plinã de regrete, a faptului cã nu mai poate data
prin decret irefutabil transformarea de facto ºi de jure a pen- exact ziua, îi lipsesc pantalonii „regulamentari“, fãrã de care
siunii în vapor transoceanic, iar vârfurile fremãtânde ale brazilor are temerea maniacalã ca nu cumva „cei de la minister“ sã îl
în valuri foºnitoare ale mãrii. Iatã cum banalul ºi schematicul concedieze. Prezenþa absolut imposibilã ºi de altfel nerecoman-
Bogoiu devine principal promotor al insolitului ºi imprevizibi- dabilã a ministerului pe coverta „vaporului alpin“ trãdeazã clar
lului joc de-a fericirea. faptul cã personajul nu este capabil a se desprinde decisiv de
Nu întâmplãtor, desigur, personajul care „deschide“ ºi Actul schematismul prozaic al existenþei sale cotidiene, care îl
II este acelaºi Bogoiu. Înfãþiºarea sa este drastic metamor- urmãreºte ºi ºi-l arogã cu perseverenþã pânã ºi în himerã. Un
fozatã, ceea ce îl surprinde ºi „incomodeazã“, prin ineditul expe- vânt fatidic adie astfel în velatura jocului de-a vacanþa. Bogoiu,
rienþei, pe însuºi „cãpitanul“ aventurii: „Bogoiu ºi Maiorul sunt aflat la cârma supremei cãlãtorii, cea care l-ar putea conduce,
îmbrãcaþi în alb, pantaloni de pânzã, cãmaºã cu mâneci scurte dacã ar avea voinþa ºi putinþa, chiar ºi cãtre îndepãrtatul nord,
ºi cu guler deschis. Bogoiu, pantaloni scurþi. Nu se simte bine nu consultã însã busola, nu înalþã toate pânzele pe catarg, nu
în þinuta asta. Duce într-una mâna la gât, ca ºi cum ºi-ar cãuta ia în posesie ilimitatul, ci se închide, printr-o regretabilã expresie
cravata absentã. Stã fiecare pe câte un ºezlong ºi priveºte în a autismului, în centripetul univers al ºabloanelor sterile:
zare, cam încruntat“ (II, 1). Postura eliberãrii din constrângeri „Dumneata nu vezi cã eu umblu de atâtea zile despuiat, cu
a personajului ºi îndeosebi reacþia acestuia la insolita sa expe- gâtul gol? (Cu o realã pudoare:) Mi-e ruºine. Zãu cã mi-e ruºine.
rienþã au o însemnãtate aparte în configuraþia subtextului Mi-a luat pantalonii mei buni ºi mi-a dat pe ãºtia scurþi. N-am
ideatic al piesei. Faptul cã lui Bogoiu i se oferã, finalmente, zis nimic. Mi-a luat cãmaºa ºi mi-a dat pe asta tãiatã. N-am zis
ºansa de a-ºi manifesta plenar reveriile evaziunii pânã atunci nimic. Dar cravata, frate, cravata? Am cincizeci ºi doi de ani, ºi
pur interiorizate ºi mai ales faptul cã bãtrânul lup de mare se în cincizeci ºi doi de ani eu numa cu cravatã am umblat“ (II, 3).
simte stânjenit regãsindu-se sub înfãþiºarea autenticã a unui Adicã, altfel spus, individul este arogat din naºtere de constrân-
temerar explorator include sugestiile sumbre cu privire la geri, care devin parte din fiinþa sa ºi de care nu se poate dispensa
destinul real al jocului de-a vacanþa. Se pare cã individul nu fãrã a resimþi un sentiment al pierderii identitãþii... sau, cel
puþin, al certitudinii unei perspective, chiar dacã limitatã ºi
4
Mihail Sebastian, Jurnal. 1935-1944. Text îngrijit de Gabriel Omãt. limitativã. Lipsit de cravatã, Bogoiu declarã, plonjând în plin
Prefaþã ºi note de Leon Volovici, Bucureºti, Editura „Humanitas“, 1996, absurd, cã „se înãbuºã“. Omul se teme, în fond, de ilimitat, de
p. 60 incertitudinea unui traseu existenþial – ºi spiritual – inedit, ale
5
Ov. S. Crohmãlniceanu, Literatura românã între cele douã rãzboaie cãrui repere ar fi nevoit sã le traseze el însuºi. Amarã ºi tristã
mondiale, vol. III, Dramaturgia ºi critica literarã, Bucureºti, Editura ironie a „comediei“ jocului de-a vacanþa.
„Minerva“, 1975, p. 99
PRO

40 SAECULUM 3/2006
 eseu

Incapabil sã ia în posesie visul – sau mãcar sã observe fiind imprecisã, un cutreier aleatoriu pe oceanul virtual, lipsit de
faptul cã visul a devenit realitate – lui Bogoiu îi este explicatã þintã precisã, o preumblare de dragul strict al cãlãtoriei – Bogoiu
evidenþa de cãtre Corina: abandonând cravata, poate fi mult devine extrem de convingãtor, îºi trateazã rolul cu maximã se-
doritul lup de mare cutreierând oceanele planetei. Dar Bogoiu riozitate. Dacã înainte era întruchiparea „perfectã“ a funcþio-
nu se entuziasmeazã în faþa unei tardive revelaþii, ci implorã sã narului ridicol, cravata cu nodul imens fãcând parte definitorie
i se destãinuie în ce datã se aflã, deoarece, lipsit de reperele din fãptura sa cotidianã, acum severitatea lupului de mare con-
sigure, se regãseºte... „pierdut“. Ori, pentru Bogoiu, a fi „pier- cureazã în „autenticitate“. Ori tocmai aici se ascunde paradoxul:
dut“ este sinonim nu cu suprema ºansã, ci cu deplina catastrofã: dupã cum bãtrânul flãcãu ascundea o altã identitate sub aparenþa
„Fiindcã eu nu pot sã trãiesc aºa. Cu ziua asta care nu ºtii de automatismului schematizant, nu cumva, la rându-i, ipostaza
unde începe ºi unde se terminã... Parcã-i o singurã zi, una bãtrânului lup de mare constituie doar o „pozã“? Într-un joc de
singurã, lungã, lungã, lungã. N-are nume, n-are numãr. Ai vrea oglinzi amplificat cu perseverenþã, identitatea protagoniºtilor
s-o prinzi din zbor, s-o iei de gât ºi s-o întrebi: cum te cheamã?“ dramaturgiei lui Mihail Sebastian se sustrage labirintic de la
(II, 3). Este, cu siguranþã, cel mai dezarmant pasaj al piesei, în determinãri precise. Cert este doar cã acum, ameninþaþi de intru-
care evaziunea este funciar renegatã ca o nãpastã, în loc de a fi ziunea unui factor strãin „poveºtii“ lor, specific lumii abandonate
senin acceptatã ca suprema oportunitate oferitã insului. Deºi „în urmã“, în persoanele a doi „cãlãtori strãini“ (Domnul ºi Cu-
de un pesimism profund, atitudinea lui Bogoiu nu este însã coana sa), eroii jocului de-a vacanþa apeleazã, pentru protec-
întru totul blamabilã – sau inexplicabilã: sinele are propriile toratul utopiei, la cãpitanul Bogoiu. Este, am putea spune, ul-
sale intuiþii, verificate ºi probate la finalul piesei, pentru a ezita. tima instanþã capabilã sã menþinã iluzia evaziunii. Bogoiu se
Momentan, spiritul recalcitrant al individului trebuie convins achitã cu brio de sarcinã, dar victoria sa e „à la Pyrus“. Sentenþios,
printr-o pledoarie raþionalã a Corinei: „Nu eºti cuminte, domnule îi trateazã pe „clandestini“ cu o condescendenþã care gliseazã
Bogoiu, ºi, drept sã-þi spun, nu te pricep deloc. De ani de zile cãtre ostilitate vag estompatã, apãrând, cu arme specifice,
umbli dupã un vis, ºi acum când visul este sub ochii dumitale, himera. Biletele de tren ale intruºilor nu sunt valabile pe vapor,
când e aici la un pas ºi nu aºteaptã decât sã-l vezi, dumneata deci trebuie debarcaþi de urgenþã, ceea ce se va ºi înfãptui, cu
întorci capul, închizi ochii ºi-l laºi sã treacã.“ (II, 3). Paradoxal concursul persuasiv al întregului „echipaj“. Dar însãºi efortul
– sau nu – este exact ceea ce Corina va înfãptui, la finalul depus în consens de exploratori determinã o amarã sugestie:
piesei. Ceea ce conºtientul nu îºi poate încã explica, necesitând clandestini sunt, în ultimã instanþã, ei înºiºi, ambiþionând un
certificare prin experienþã, inconºtientul cunoaºte aprioric: visul demers iluzoriu ºi caduc într-un univers ostil ºi obtuz. Oceanul
nu poate – ºi nu trebuie – sã devinã realitate. Utopia trebuie pe care corabia nebunilor se vrea a naviga este strãbãtut seis-
întreþinutã ca virtualitate, în sensul ei figurat, nu înfãptuitã, mic de Vãi ale Plângerilor care vor deturna, inerent, ambarcaþiunea
pentru a nu fi limitatã, ireversibil, la sensul ei literal. Bogoiu din traseul sãu oricum nebulos ºi o vor returna portului iniþial ºi
pare a se lãsa, totuºi, convins, de cãtre Corina, ºi „intrã în joc“, principial niciodatã celui de destinaþie. În acest context, consi-
acceptând comanda vasului. În fapt, citit printre rânduri, sinele derãm oportun a aminti consideraþiile unui excelent spirit analitic,
va lua parte la jocul prin care „lumea devine visul sufletului Ion Vartic, din ale cãrui opinii relevãm ca esenþialã folosirea
nostru“ strict pentru a oferi supraeului ºansa edificãrii cu privire condiþional-optativului: „Eroii aspirã mereu sã evadeze din lumea
la caducitatea demersului, pentru a lãmuri individului cã „visul uniformizantã a convenþiilor cotidiene ºi, eliberaþi, sã «navi-
sufletului“ constituie mãsura suficientã a evaziunii. gheze» (cum le place sã spunã) spre o altã lume, unde îi aºteaptã
Exegeza literarã, prin vocea Corneliei ªtefãnescu, a aflat, depãrtarea, necunoscutul ºi uitarea visatã, adicã un ideal vag ºi
desigur, o altã interpretare, am spune mai „canonicã“, mai difuz. Visul este forma lor de libertate, de ieºire din contingentul
„comodã“, cu referire la motivele care îl determinã pe Bogoiu meschin. «Jocul de-a vacanþa» constituie «jocul de-a reveria»
sã accepte jocul propus de Corina ºi ªtefan, reducând însã, pentru aceste personaje care, refuzând realul convenþiilor ruti-
implicit, simbolistica personajului, în conformitate cu interpre- niere ºi dezumanizante, ar vrea sã fie niºte «caraghioºi», niºte
tarea dintr-o perspectivã tradiþionalã (perfect valabilã, dar «ridicoli», ar vrea – deºi, ruºinaþi, nu îndrãznesc întru totul – sã
insuficientã, simplistã, am spune) a caracterului sãu, a rolului fie un fel de Don Quijoþi ce-ºi construiesc o lume numai a lor, o
sãu performativ. O menþionãm ca atare: „Bogoiu, cu toate fixi- «insulã» pe care o vãd ca «printr-un ochean de fum»“7. Comple-
tãþile lui, trãieºte la un înalt grad de sensibilitate drama vârstei, mentar nota infrapaginalã devine relevantã pentru discrepanþa
plin de candori, dar ºi zbuciumat în fond de insatisfacþiile ne- dintre ceea ce „ar vrea“ sã instituie protagoniºtii ºi ceea ce, în
mãrturisite ale unui intelectual ratat. Dintre personajele piesei, secvenþa imediat urmãtoare a piesei, se vãd nevoiþi a accepta:
el are umorul cel mai trist, amintind, într-o oarecare mãsurã, de „Reveria eroului lui Mihail Sebastian – privitã din unghiul teoriei
verva, elanurile, lirismul ºi umorul lui Jules Renard. Fiindcã lui Gérard Mendel – constituie una din acele «techniques
este prea delicat sufleteºte ca sã nu înþeleagã ce rol poate avea contra-limitatives» prin care individul interpune între exterior ºi
în delicata idilã înfiripatã în vacanþã, între Corina ºi ªtefan, sine «l’aura maternelle du fantasme», creându-ºi o stare euforicã
Bogoiu intrã perfect în ficþiunea jocului cu calmul dureros, de – un fel de «félicité sensorielle» – ºi pulverizând realitatea
astã datã provocat de sentimentele lui nemãrturisite pentru o temporo-spaþialã cu limitele ei. Navigaþia în imaginar a celor de
fatã foarte tânãrã, mimând tot timpul voia bunã ºi discreþia la vila Weber seamãnã cu «les évasions totales infantilisantes
naivã ca omul care, trãindu-ºi – pentru o datã – dureros de où le sujet est pris en charge par un club de vacances, véritable
real, imaginarul sãu rol de cãpitan de vas râvnit o viaþã «clinique de l’ou-bli»“8. Dar uitarea nu îi este sortitã la infinit
întreagã.“6 .
În postura de cãpitan al vasului explorator – explorarea însãºi
7
Ion Vartic, Mihail Sebastian sau „lenea de plantã“ a fiinþei , în vol.
Modelul ºi oglinda , Editura „Cartea Româneascã“, 1982, p. 260
6
Cornelia ªtefãnescu, op. cit., p. 100 8
Ibidem
PRO

SAECULUM 3/2006 41
 eseu

eroului evaziunii... propunem reconsiderarea unor replici aparent inofensive ale

Ultima replicã a Domnului destramã himera: „azi“ e doispre- flãcãului bãtrân, dar care, citite dintr-o anumitã perspectivã,
zece, o zi de joi, iar ca imediatã consecinþã a precizãrii intrusului, sugereazã (poate involuntar, surmontând intenþionalitatea
cãpitanul navei „revine la realitate“: „BOGOIU (care a auzit ul- auctorialã, dar perfect valabil, opera fiind cea care îºi transcende
tima replicã a Domnului, fãrã sã-i dea prea mare atenþie, sare creatorul) statutul absolut al maestrului de ceremonie Bogoiu:
luminat, ca ºi cum abia acum ar fi auzit-o): Ce-a zis? Joi? 12? „Pe vaporul meu, domniºoarã Corina, se întâmplã numai lucruri
Aþi auzit? A zis joi. A zis 12. Joi, joi, joi... E joi ºi e 12. Daþi-mi o serioase.“; „Da. ªtiu. Eu ºtiu tot ce se petrece pe vaporul meu.
cretã! Daþi-mi un creion! Daþi-mi cernealã! Daþi-mi sã scriu! Iartã-mã. Nu sunt indiscret, dar e datoria mea. Am ºtiut din
(Scrie cu degetul pe jos, pe perete, în aer:) Joi 12 august, joi prima zi. Cred cã am ºtiut înaintea dumitale ºi înaintea lui“ (III,
12 august... Presimþeam eu, domnule! Îmi spunea inima. 12 3). În lumina unei asemenea viziuni asupra statutului abscons
august, 12 au... (Entuziasmul îi scade subit, lasã cuvântul neter- al personajului, poate deveni inexplicabilã atitudinea sa imediat
minat. Rãmâne cu degetul suspendat în aer, deget cu care urmãtoare, aceea prin care încearcã a o opri pe Corina de la
tocmai desena cifra descoperitã. Pe urmã, cu totul dezumflat:) decizia abandonãrii himerei, mai mult chiar, hotãrârea de a o
Dacã azi e în doiºpe, atunci pân’la cincisprezece mai sunt trei urma pe tânãra femeie, prezumtiv pentru a permanentiza ceva
zile. ªi la 15...“ (II, 16). O tristeþe inefabilã îi cuprinde pe toþi din farmecul evaziunii ºi în lumea realã. Pare o contradicþie
actanþii himerei, iar penumbrele îi învãluie cu un fior sumbru: flagrantã cu aderenþã funciarã, ultimã, aprioricã, imuabilã a
în curând vor fi nevoiþi sã revinã „acasã“, în datele unei vieþi personajului nu la utopie, ci la platitudinea prozaicului cotidian.
sordide, prozaice, derizorii. Degeaba cãpitanul Bogoiu protes- Într-adevãr, Bogoiu încearcã, deºi neconvins el însuºi, sã
teazã, neconvingãtor, „... sã uitãm ºi noi...“ (II, 16). Acum nu salveze utopia ºi ezitã în a-ºi asuma, în punctul culminant,
mai pot uita, „rãul conºtiinþei“ s-a insinuat, iluzia s-a destrãmat. rolul demistificãrii: „Da’ mai lãsaþi-mã, pentru Dumnezeu, mai
Un vânt iscat de norii ameninþãtori ai orizonturilor închise lãsaþi-mã. Da’ ce vinã am eu? Da’ cine sunt eu? Pe toate sã le
anunþã nu un ciclon al descãtuºãrilor, ci naufragiul într-un explic. Pe toþi sã-i consolez. Da’ mie cine-mi explicã. ªi pe mine
deºert steril, pustiu, dezolant, deºertul propriei lor existenþe. cine mã consoleazã?“ (III, 6). Sinele este aici indecis, dar nu
Cãpitanul Bogoiu este pe punctul de a-ºi abandona nava, trebuie sã surprindã faptul cã reprezentanta raþionalului, a
plecând în cãutarea gulerului tare, a cravatei prea lungi ºi a cerebralitãþii, a conºtientului, Corina, este cea care înfãptuieºte
nodului imens, care ºi-l arogã, printr-o desemantizare, precum gestul decisiv, al înlãturãrii „ocheanului de fum“. Cãpitanul
fântâna din deºert... În cea mai transparentã posturã a Bogoiu nu vrea ca vaporul sãu sã se scufunde, dar se extaziazã
maestrului de ceremonie, Bogoiu închide actul secund ºi, în când îi sunt returnate cravatele de funcþionar... Sinele indivi-
fond, întreaga poveste, întrucât nimic insolit nu se mai poate dului nu face decât sã ambiþioneze, în conformitate cu întreaga
întâmpla, totul a fost deja desemnat a se înfãptui ireversibil. sa existenþã anterioarã, tentativa îmbinãrii realitãþii cu evaziunea.
Dupã ieºirea din scenã a Corinei ºi a lui ªtefan Valeriu, pentru Dacã pânã la momentul instaurãrii jocului de-a vacanþa Bogoiu
a consuma, la rându-le, propria himerã, cãpitanul pãºeºte pe fusese un funcþionar care naviga pe oceanele imaginare, acum
scena pustie: „BOGOIU (intrã prin stânga. Priveºte de jur ar dori sã se transforme în cãpitan care sã preia oceanul cu el
împrejur. Se apropie de cele douã ºezlonguri. Ia o clipã în mânã pe culoarele ministerului. Dacã elevarea realitãþii la imaginarã
ºalul ºi-l lasã apoi sã cadã la loc. Priveºte lung înspre scara pe evaziune este pe deplin posibilã ca exerciþiu intim, în schimb
unde au ieºit Corina ºi ªtefan. Se reazãmã de perete, pe pragul prelungirea himerei în realitate este funciar imposibilã, ar
dintre terasã ºi hol, ºi pe urmã, ca ºi cum ar transmite departe semnifica o iluzorie conciliere a sensurilor duale ale utopiei,
un ordin, unui echipaj nevãzut): Opriþi motoarele. Desfaceþi loc ideal ºi loc ce nu existã.
pânzele. Sã n-aud nici un val. Nici unul...“ (II, 19). Echipajul Existã o scenã remarcabilã a finalului piesei, cea în care
este nevãzut întrucât, de fapt, nu mai existã, velatura este cobo- dramaturgul îi reuneºte pe aparent contradictorii Bogoiu, ªtefan
râtã întrucât navigaþia a devenit improbabilã ºi inutilã, motoarele ºi Jeff într-o afinitate de substanþã, predispusã unei speculaþii
sunt oprite deoarece cãlãtoria a luat sfârºit, zgomotul valurilor interpretative supreme, pe deplin revelatorie. Bogoiu se confe-
se estompeazã întocmai dupã cum contururile poveºtii devin seazã cu privire la trecutul sãu ºi aflãm cã odinioarã a trãit ºi el
imprecise. Jocul de-a vacanþa adastã, suspendat, într-un scurt o poveste similarã cu cea a lui ªtefan ºi a Corinei, a iubit ºi el o
intermezzo, dupã cum un vapor are o clipã de respiro în centrul fatã, iubire sfârºitã înainte de a fi mãrturisitã, iar acum reminis-
de o calmitate nefireascã, înºelãtoare, al uraganului, un rãstimp cenþele ºi frapanta similitudine îl determinã a avea iluzia cã,
al finalei reculegeri înaintea dezastrului. Cu toate pânzele jos, prin coparticipare la himera cuplului, ºi-ar regenera ºi salva, in
înfrântã, utopia se apropie de însuºirea statutului unei farse. extremis, ceva din propria utopie estompatã. O replicã a bãtrâ-
Cãlãtorii surprinºi în clandestinat mai au rãgazul unei ultime nului Bogoiu – relaþionatã cu una adresatã de ªtefan lui Jeff
nopþi a Valpurgiei, dupã care se vor trezi, o clipã înainte ca („...te cunosc foarte de mult.“; „E minunat, Jeff. Au trecut douã-
reveria sã se transforme în coºmar, salvând-o in extremis ca zeci de ani ºi cos pãtrat de x plus sin pãtrat de x este tot egal cu
purã potenþialitate. unu. Nimic nu s-a schimbat...“, III, 9) – determinã o foarte
În ultimul act al piesei Bogoiu îndeplineºte rolul „ingrat“ plauzibilã interpretare a statutului comun al protagoniºtilor
(dar pe deplin explicabil, în lumina posturii sale de neexplicit masculini ai piesei: „Mã uitam la dumneata ºi îmi ziceam cã
deus omniscient al evaziunii) de a concilia disensiunile care se sunt eu, cu douãzeci de ani în urmã. ªi dacã te sãruta, ziceam
înfiripã între Corina ºi ªtefan. Dacã Bogoiu este cel care a accep- cã mã sãrutã pe mine... în trecut... Acuma... se duce. Ne lasã.
tat sã joace rolul cãpitanului, pentru a face posibil jocul de-a Ce-o sã ne facem fãrã ea?... / (Toþi trei rãmân gânditori, tãcuþi,
fericirea între cei doi îndrãgostiþi, acum tot Bogoiu este cel cu privirea pierdutã înainte, dincolo de rampã.)“ (III, 10).
cãruia îi revine rolul de a gestiona, cu delicateþe, abandonarea Bogoiu, ªtefan ºi Jeff sunt trei vârste ale aceluiaºi individ, trei
himerei. Asumându-ne caracterul speculativ al interpretãrii, faþete complementare ale paradigmei, astfel devenind evidentã
PRO

42 SAECULUM 3/2006
 eseu

raþiunea ezitãrii bãtrânului flãcãu în a demistifica farsa: ar fi transformându-i deprinderile ºi obiºnuinþele în acaparatoare
renunþat, într-o anumitã mãsurã, la sine însuºi ºi la propriul joc ticuri ºi manii.“12 În schimb, în 1982, Ion Vartic îºi începe analiza
de-a fericirea... Autorul însuºi constata deconcertat, pe 22 au- operei lui Mihail Sebastian tocmai prin recursul la vârstele femi-
gust 1936, în ultimele zile de creaþie, cã trioul psihologic i-a nitãþii, evidente în prima secþiune a volumului Femei, prin Renée,
depãºit intenþionalitatea, dar se declara satisfãcut de rezultatul Marthe, Odette, reiterate în cea de a doua piesã, Steaua fãrã
involuntar: „Toþi trei o iubesc – fiecare în felul lui – ºi, plecând, nume, prin Eleva, Mona, domniºoara Cucu, iar, „În mod simetric,
Leni îi va pãrãsi pe toþi trei. Regãsesc o foarte veche amintire în Jocul de-a vacanþa, cele trei vârste ale bãrbatului sunt repre-
dintr-un film pe care l-am vãzut în copilãrie ºi care se chema: zentate de Jeff, ªtefan Valeriu ºi domnul Bogoiu.“13 , prin urmare
Cei trei sentimentali. E o emoþie regãsitã. / Sunt surprins de relevarea tocmai a unei chei de înþelegere a creaþiei autorului în
sensurile sufleteºti pe care le-au cãpãtat, de-a lungul acestor general ºi a primei sale piese în particular...
luni de când scriu piesa, Bogoiu ºi Jeff – la început figuri cu Cei trei, rãmaºi „...gânditori, tãcuþi, cu privirea pierdutã
totul episodice în intenþia mea ºi mai mult de utilitate comicã, înainte, dincolo de rampã.“ (III, 10), imagineazã în penultima
iar acum deveniþi piese principale ale întregului joc psiho- scenã a piesei, „utopia purã“: „...pentru cã personajele s-au
logic.“9 Cã cei trei alcãtuiesc entitãþi interdependente (ºi in- refugiat în spaþiul reveriei absolute – se intoneazã, într-o gra-
complete separat) ale unui întreg al fiinþei poate fi sugerat ºi daþie crescândã, straniul coral al mirajelor, cristalizat, adeseori,
prin relevarea unui amãnunt al vârstei biologice, desigur stre- ca utopie purã, precum în Insula sau în Jocul de-a vacanþa:“14 .
curat tot involuntar în creaþia dramaturgului: Jeff are ºaispre- Iniþiatorul acesteia, desigur, Bogoiu: „BOGOIU (tainic): dac-am
zece ani, ªtefan treizeci ºi patru, iar Bogoiu cincizeci ºi doi. închide-o... / [...] / ... De multe ori m-am gândit la asta. S-o
Diferenþa dintre etapele devenirii întruchipate astfel (tinereþe, facem prizoniera noastrã. Am eu pãmânt în Argeº. Îl vând, ºi cu
maturitate, bãtrâneþe) este aceeaºi, optsprezece ani... Chiar banii ãia trãim toþi patru aici. Nimeni sã nu ºtie... / ªTEFAN,
coincidenþã fiind, elementul rãmâne, totuºi, frapant: Jeff peste JEFF: Nimeni! / (Tãcere. Gândul li se pare poate ºi lor absurd,
optsprezece ani va fi fiind ªtefan, iar acesta, peste alþi optspe- dar consolator. Corina ascultã cu gravitate, fãrã gesturi.) /
zece, Bogoiu. BOGOIU: Facem o fermã. Câteva vaci, gãini... / JEFF: Vacile le
Oricât de tentantã ºi de posibilã este o asemenea interpre- duc eu sã pascã... / BOGOIU: ...ªi seara le mulg eu, în hârdaie
tare, acceptatã chiar de autorul piesei, totuºi critica literarã a mari. / JEFF: Duminicã dimineaþa mergem la Sân Dominic, la
exprimat unele rezerve faþã de un atare reducþionism: „Una târg, dupã cumpãrãturi. / BOGOIU: Ne luãm o cãruþã ºi doi cai.
dintre scenele acestei piese, ca ºi de altfel întreaga ei concepþie, Duminica la Sân Dominic, ºi joia la Gheorghieni. / ªTEFAN: Eu
lasã sã se strecoare o idee interesantã, atrãgãtoare pentru îmi aleg o puºcã bunã de vânãtoare, ºi mã duc în pãdure dupã
amatorii de relaþii ascunse, cu valoare de simbol. E vorba de vânat. Spre Haºmaº sunt ºi mistreþi. / BOGOIU: Un mistreþ ne
trinitatea Jeff-Valeriu-Bogoiu, ce pare a fi, în concepþia autorului, ajunge pe o lunã. / ªTEFAN: ªi pe urmã împuºcãm altul. / BOGOIU:
un singur prototip uman, reprezentat în trei ipostaze de vârstã. O fermã, o fermã micã... Noi trei ºi ea. / ªTEFAN: Mai târziu, spre
Fiecare din ei se recunoaºte, se bãnuieºte sau se anticipeazã în iarnã... / JEFF: ...când începe sã ningã... / BOGOIU: ...ºi drumurile
celãlalt, iar Corina îi învãluie pe toþi trei cu simpatia ei caldã. vor fi înzãpezite... / ªTEFAN: ...seara... / CORINA [...]: ...seara... la
Interpretarea e tentantã ºi posibilã, dar nu credem cã trebuie ceasurile cinci... eu am sã vã aºtept aici, cu lampa aprinsã la
solicitatã excesiv. O asemenea idee dezvãluie desigur unele fereastrã, ca s-o vedeþi de departe, prin pãdure. În casã e cald,
resorturi mai ascunse ale personajelor, dar nu poate fi utilizatã apa de ceai clocoteºte, ºi e un miros de pâine prãjitã. «Bunã
neapãrat ca o cheie a întregii piese. Perspectiva din care cele seara, cãpitane, bunã seara, Jeff, bunã seara, ªtefan...». (S-a
trei personaje se acoperã ºi se completeazã ne indicã oarecum apropiat între timp de masã ºi a luat loc între ªtefan ºi Bogoiu,
modul în care autorul le-a conceput, ºi anume evitarea striden- toþi patru privind mereu dincolo de rampã, în sus, ca ºi cum ar
þelor, a tonurilor tari. [...] Prin întipãrirea reacþiilor, ªtefan Valeriu urmãri acolo viziunea evocatã de vorbele ei.) [...] ªi anotimpurile
poate ajunge sub imperiul automatismului psihic, ca ºi Bogoiu, trec, ºi anii vin, ºi noi suntem mereu aici toþi patru, în mica
dar întrebarea e dacã el va gãsi resurse pentru un gest de noastrã fermã, ca pe o navã pornitã prin lume, fãrã escalã...
apãrare, dacã «va naviga», cu alte cuvinte.“10 Penultima scenã (Lung moment de tãcere. Pe urmã Corina, ca ºi cum s-ar desprinde
a piesei pare a oferi sugestii concludente cu privire la „naviga- dintr-un vis terminat, se ridicã uºor...“ (III, 11).
rea“ ciclicã, imuabilã, a personajului tripartit Jeff-ªtefan-Bogoiu. În ce mãsurã acest „vis terminat“ poate deveni realitate, în
Pânã acolo însã considerãm necesar a releva mutaþia de percep- ce mãsurã pensiunea Weber, metamorfozatã imaginar în uni-
þie a criticii literare cu privire la certificarea trioului psihologic vers bucolic-arcadian, poate fi reinstauratã ca navã navigând
masculin ca element totuºi fundamental al piesei. Astfel, în imprecis pe oceane virtuale, prelungind utopia cãtre ilimitat,
1978, Adrian Anghelescu nu ezitã în a aminti interdependenþa constituie o evidenþã a piesei. Ca un ecou disipat printre replicile
celor trei, pãstrând însã o vagã nuanþã dubitativã: „...«joc al piesei, cãpitanul Bogoiu, care acum „tace emoþionat“, declarase
dragostei ºi-al întâmplãrii», – joc în care fuseserã atrase câteva undeva, supratextual, premonitoriu, în conformitate cu statutul
«existenþe moderate», fiecare dintre ele reprezentând vârste ºi sãu de maestru de ceremonie, deus inconºtient, dar omni-
stãri psihologice tranzitorii (Jeff) sau bine definite (ªtefan, scient al jocului de-a vacanþa: „BOGOIU ( pornit sã descopere
Bogoiu), caracteristice parcã unor faze diferite ale vieþii unuia tot): S-a întâmplat... S-a întâmplat cã... (Se întrerupe iar. Hotãrât,
ºi aceluiaºi individ.“11; Bogoiu tânãr „...pare a fi fost un alt nu are destul curaj. Tace o clipã; pe urmã, coborând glasul:) Nu
ªtefan Valeriu, cãruia anii i-au modificat însã personalitatea, s-a întâmplat nimic
nimic.“ (III, 5).

9
Mihail Sebastian, op. cit., p. 78 12
Ibidem, p. 258
10
Mircea Tomuº, op. cit., p. XII-XIII 13
Ion Vartic, op. cit., p. 257
11
Adrian Anghelescu, op. cit., p. 253 14
Ibidem, p. 264
PRO

SAECULUM 3/2006 43
 inedit

Eugen Barbu

PAGINI DE JURNAL
pe care nu o mai gãseºte demult la chioºc. (Te cred ºi
1973 eu, zic, numai 180.000 de exemplare!) Citeºte.
– Nu le inventezi?
9 septembrie. Sãraru îmi dã din nou târcoale. – Nu le inventez.
Resimt lipsa de informaþii ºi humorul lui.
Pare satisfãcut (pe vremea aceea se certaserã, mai
*** pe urmã cine-l lãuda în gura mare: Titus).
Totuºi, atitudinea lui A. mã doare nespus. Nu i-am Nina Cassian, în „Tribuna“ condusã de D.R. Popescu,
fãcut decât daruri în cãrþi, dar el e capricios ºi doreºte afirma într-un interviu cã pe ea Marin Preda o încântã,
secret sã fie lãudat, dar eu nu practic asemenea sporturi. dar Breban o face sã aibã o sete nepotolitã de literatura
lui!
***
Te cred ºi eu. Dama a fost legatã de acest peºte
Turbatu îºi vinde metodele lui Pãunescu. De ziua lui
ºi-atunci cum sã nu juisezi la literatura lui...
B. i-a scris o lungã scrisoare în versuri în care-l laudã
Vor urma rãspunsuri dure pentru cã banda e întinsã
tare ºi-l ia puþin de urechi, adicã îl mai criticã, ceea ce
pe tot teritoriul literar al României.
presupune o intimitate între ei pe care nu ºtiu dacã B.
ºi-o doreºte. Asta dã complimentului un aer de auten- ***
ticitate. Tipul e tare. La masa presei, la un meci, i-a arãtat Uniunea Scriitorilor în faliment! Iancu abia a avut cu
lui Paler o legitimaþie de protocol pe care eu, membru al ce plãti pensiile ºi salariile pe luna asta! Împrumuturi nu
CC-ului, nu o posed. Pãunescu îmi promite cu ocazia se mai dau. Taxa de timbru fiscal a crescut, încasãrile
aceasta sã mã ducã la Patilineþ ºi la Berghianu pentru a sunt mici pentru cã tirajele au fost reduse. Luptã mare ºi
obþine hârtie mai multã pentru „S[ãptãmâna]“. Dacã i-a între mafioþi. Preda îl atacã pe Stancu pentru politica lui
plimbat copilul celui de-al doilea, acela o sã dea ºi el burghezã (ce-o fi asta?) faþã de scriitori! Spune ºi el ce-am
hârtia? Cã poate. spus eu în urmã cu cinci ani. Doreºte de fapt sã-i ia
14 octombrie. Din nou, Brenban. Îngerul de gips locul, dar faptul cã se leagã de pensii îl va pierde ca pe
a declanºat un val de laude nemaipomenit din partea mine.
bandei care vrea sã-mi fie opus mereu cineva, de la Preda, Vasile Nicolescu, cât e el de delicat, mai bârfeºte ca
la mai tineri. Întâi, licheaua beþivã de Aurel Martin care, fiecare. Povesteºte, de pildã, cum la Sinaia Marinicã s-a
prefãcându-se cã-l trage de urechi, nu-l mai scoate din bãtut în parte cu soþia. Aceasta l-ar fi izbit pe marele
Dostoievski. Uite unde era Dostoievski. Ãla mãcar ºtia prozator cu capul de bordura unui bazin. A venit Salva-
gramatica elementarã, avea el alte defecte, dar limba rea. Se pare cã Moromete bea de stinge, de la o vreme,
rusã o cunoºtea bine. Vine apoi ºi Ungheanu, dã-i ºi el la gândul cã aceea îl cam înºealã. Ultimul amant al
cu cãdelniþa! Culmea însã o atinge Crohmãlniceanu care, doamnei, care are 25 de ani, ar fi Jebeleanu!
pe o paginã din „România literarã“ exultã! Mã duc la B. ***
care nu ºtie nimic, ca de obicei. Popescu promite cã-l C. îmi spune cã, pe vremea când era prietenã cu
face praf (de fapt erau prieteni de pe vremea când l-a Oiºteanu, nepotul lui Rãutu, într-un cerc de fii de ºtabi,
lansat, cã el l-a lansat pe Breban). Le cer voie sã-l dau la l-au aruncat pe un locatar de la „Scânteia“ de la etaj.
Gâgã. Ceea ce produce, se pare, satisfacþie. Îl informez Acesta a murit ºi copiii n-au pãþit nimic. Omul le cerea
pe B. cã Popescu îl dã (pe el, pe B.) pe mâna scriitorilor, sã nu mai facã atâta zgomot cã lucrase toatã ziua.
prezentându-l ca un cãlãu al artei, deºi el, Popescu, taie Ovreiaºul a fost trimis iute într-o cãlãtorie în Tibet pentru
totul. De exemplu, Fãnuº îl înjura pe B. în necunoºtinþã a i se pierde urma.
de cauzã, ca la uºa cortului. L-au mai apãrat pe Breban ªoferul meu, Nicolae, povesteºte cã fiul unui colonel
clica de ardeleni curlangii, în frunte cu Brad, plus Bãlan de la „Sinceritate“, cu o gaºcã de fii de ºtabi l-au bãtut
ºi Corneliu Leu, oamenii lui Popescu. Leu îmi spunea cã pe redactorul ºef adjunct de la „Munca“, Paraschiv, de
a avut loc ºi un fel de comedie bine regizatã: Popescu l-au bãgat în spital! Ionescu, de la „Scânteia“, l-a recla-
i-a chemat pe Bãlan ºi pe Sântimbreanu ºi i-a certat pe mat lui B., care l-a informat pe Nr. 1. Rezultatul: colonelul
chestia publicãrii cãrþii. De fapt, zicea Leu, îi convenea destituit, fiul, doi ani de puºcãrie! Tot ªeful, sãracul!
lui Popescu cã Sântimbreanu îl apãra învãluit pe Breban
***
(pe vremea aceea Leu nu trecuse la inamic, cum o va
Sãraru: Mi-a spus Dragoº, de la „Scânteia“, cã unul,
face ºi el, ca mulþi alþii).
cu o ambulanþã ar fi intrat în Bucureºtii Noi cu maºina
*** într-o casã de paiantã. De sub dãrâmãturi ar fi ieºit vajnicul
Public un Gâgã cu Breban. Ecou formidabil în oraº. nostru primar, Cioarã, cu o damã! Levantul...
Vine Titus Popovici la redacþie ºi-mi cere „Sãptãmâna“
PRO

44 SAECULUM 3/2006
 inedit

*** Telefoane de la Nina Cassian (lui Belphegor).

Searã de roman apocalipticã ieri în Piaþa Victoriei. – Ce faci?
Soare, toamnã liricã. Trei câini se regulau în mijlocul pieþii, – Pe dracu fac!
încurcând circulaþia. Huiduieli, frâne, hãrmãlaie, Tot eu pompierul de serviciu, acum mã cautã, eu sunt
înjurãturi... buldozerul, dar la alegeri mã ºterg cu toþii. Ei ce fac? Toþi
Levantul. chiþãie cã ajung în sapã de lemn.
Apare Corlaciu:
***
– Îmi mai dã o pensie?
Sãraru povesteºte: În faþã la Athenée, Pucã ºi Pâcã,
– Þi-o mai dã!
beþi morþi. Bãrboºi, unul barbã neagrã, altul-albã, ca Sf.
În gândul meu: þie chiar cã þi-aº lua-o, cã eºti escroc!
Petru. Lãtrau unul la altul:
Golanii, pomanagii! Pleacã fericit.
– Hau, hau!
– Hau, hau! ***
ªi râdeau. Atât mai puteau sã scoatã pe gurã. Revin la revistã. Fericire mare. Erau pierduþi cu toþii.
N-au dormit noaptea, ce sã le fac? M-am sãturat sã
***
mãnânc c...t, cã dacã e pe mâncat, vedem noi cum facem.
26 octombrie. Demisionez de la „Sãptãmâna“!
Cauza: fãrã sã fiu consultat sau invitat la ºedinþa cu re- ***
dactorii ºefi, mi se aduce la cunoºtinþã cã fondul nescriptic Îl dau a doua oarã pe Breban la Gâgã. Lumea se
de la revistã a fost desfiinþat! Adicã, sã se scrie pe gratis, amuzã. Femeile o fac pe miloasele, futu-le! Le place
ca în China! Faptul e o tragedie pentru cã am salariaþi armãsarul ãsta de prãsilã...
care iau lunar 800 lei în mânã ºi lucreazã de se spetesc. ***
Se mai cârpeau ºi ei cu acordul. Totul vine de la o tragedie Iancu, neavând unde sã-l îngroape pe N. Dunãreanu,
economicã cãtre care ne îndreptãm vertiginos din pricina îl vârã în locul de veci al lui Ben Corlaciu (care nu-l va
unor factori iresponsabili. Risipã, bani aruncaþi, miliarde ocupa niciodatã pentru cã a murit la Paris, 85), loc de
în valutã aruncate pe apa sâmbetei ºi noi plãtim oalele veci la Bellu, lângã fosta lui nevastã. Acesta nu ºtie nimic.
sparte. Lovitura a fost datã de Gogu Rãdulescu (ºtiu de La înmormântare, scenã burlescã: Pan Hallipa, fostul
la B.), care a prezentat un raport al Curþii de Conturi din guvernator al Basarabiei, strigã:
care rezultã cã se pierd anual 6 miliarde de lei pe niºte – Scoalã, Dunãrene cã ne-a luat cãlãul de Stalin
lucrãri veroase. Nr. 1 a recomandat ca sã nu fie atinºi Basarabia ºi o luãm înapoi!
scriitorii pentru cã aici se pierd bani puþini, chiar dacã Iancu îl trage deoparte ºi ia cuvântul a doua oarã cu
golanii de la U.S. se îmbatã în fiecare zi. Zelatorii invidioºi un:
pe succesul revistei au vrut sã dea lovitura. Ne-au dat-o. – Dormi în pace!
Am chemat redacþia ºi am spus faþã de toþi cã nu mã pot Nu a lipsit mult sã facã infarct când cineva care
solidariza cu o astfel de hotãrâre, indiferent de consecinþe. aducea cu Ben s-a apropiat de Iancu. Din fericire nu era
A apãrut din senin (desigur sesizat de cineva) Amza Ben Corlaciu...
Sãceanu, care a asistat la scene ruseºti. Fetele plângeau.
Mutaºcu, singurul cu sânge rece, glumea. Dar situaþia ***
numai eu ºtiam cât era de serioasã. Telefoane. Sãraru, Acelaºi Ben Corlaciu se adreseazã lui Smeureanu,
care voia sã temporizeze chestiunea. Le-am spus escroc notoriu, care ia pensia de la U.S.
deschis cã zece ani nu voi mai scrie nimic în presã sau – Mor (Ben moare în fiecare an de tuberculozã de
la Editurã. Le-am promis „Janusul“ în toatã splendoarea vreo 40 de ani). Du-te unde ºtii. Sã mi se dea ºi mie
lui! Pãi dacã e pe numãrate, sã le numãr eu automo- ceva, vreun Ordin, sã am ºi eu ceva pe perniþa cu prapuri,
bilele, curvele, salariile astronomice (depuse sau nu), la înmormântare!
vilele, sã le spun ce fac copiii lor, ce violuri, ce crime, ce Acela s-a zbãtut, dar pânã acum Ben n-a primit nimic.
petreceri fãrã perdea, totul ca sã se audã unde trebuie. ***
*** 29 octombrie. Sãraru, bine informat de obicei, ca
27 octombrie. S-a auzit! ºi Bujor Pãdureanu de la „Sinceritate“, îmi anunþã întoar-
Dimineaþã, chemat la B. ºi A., care-mi spun cã nu am cerea lui Petru Dumitriu în þarã (85: ºi anul acesta tot
înþeles eu bine despre ce este vorba. Dimineaþa acestei cineva de acolo îmi anunþa la fel revenirea iminentã a
zile a debutat cu un articol nou hotãrând revenirea. Cre- Condotierului în þarã, dar pânã acum nu s-a mai auzit
aþia se plãteºte. De unde am scos eu cã nu se mai plã- nimic). Se zice cã are cirozã, cã a divorþat de Irina ºi nu
tesc colaborãrile? Chiar se recomandã ca personalitãþile mai primeºte paºaport pentru Paris (zice ºi Romul
sã-ºi exprime în scris adeziunea la politica partidului! Dar Munteanu, din aceeaºi armã cu ceilalþi).
cine nu a fãcut-o? ***
M-am dat bolnav. Pe la 11.30 am sosit, totuºi, la sediu. „Sinceritatea“ a fost ajutatã de un discurs al Cuiva,
Cafea, oranjadã (cu miere, semnificativ), bancuri! Totul de unde ºi o pazã mai întãritã. ªeful are destui inamici ºi
afabil, dar eu îmi cunosc muºteriii, ei nu mã cunosc pe din afarã, dar, mai ales, din interior. Face foarte bine.
mine! Cred cã divorþãm. Mitache, pe care l-am cam înþãrcat de la S., ne
*** denunþã, drept care mereu sunt acroºat de bãieþi. Poate
PRO

SAECULUM 3/2006 45
 inedit

cã ºi prezenþa lui Berbec de la Paris, venit în voiaj prin Intrãm în plin Freud. ªi apoi fudulia, voiajele, astea
România, a dus la aceastã atenþie mãritã în ce mã nu costã? (Dar nu le mai spun, ar fi prea direct). Sunt
priveºte. Oricum, e stânjenitor. Acelaºi face presiuni sãtul de pompierisme. Le povestesc apoi despre corup-
asupra fetelor din redacþie. Vrea sã le sperie, vrea sã le þia generalã din viaþa noastrã. Mai bine, ei, ca activiºti,
aia, nu ºtiu, dar am sã-l rãresc de tot. E prieten la toartã de aºa ceva ar trebui sã se ocupe. Au educat tineretul
cu alt individ de acelaºi calibru: Radu Georgescu. prost, l-au fãcut o masã de huligani, ce pretenþii mai au
de la el? Au avut ºi înalte exemple pentru asta. Ce vor
***
de la niºte golani când avem golani de rang înalt, vezi
Asearã, Amza Sãceanu ºi unul, Petre de la Municipiu
Oiºteanu, vezi fiica lui Bârlãdeanu ºi fiul, care au fugit.
(85, în zilele noastre, Directorul TV-ului ºi Radioului), un
Dar fiica lui Miron Constantinescu, care ºi-a ucis mama
cretin fricos ºi lipsit de orice rãspundere, vine sã-mi cearã
ºi a fost trimis la Sanatoriu, iar tatãl avansat? Ce poate,
socotealã (ce-i drept, pe departe) de ce mi-am dat demisia
deci, crede un comunist de rând despre toate acestea?
de la S. Îi explic cu destulã rãbdare cã, fiind pus într-o
Când miniºtrii nu vor mai avea 30.000 lei pe lunã, maºini
situaþie ineditã (neconsultat adicã), am reacþionat firesc
Mercedes la scarã, ºoferi, slugi, vile, secretare, mese la
la brutalitatea celor de la Ministerul Culturii, el bâlbâie
preþ real, nu cât plãtesc acum, atunci sã vorbim despre
ceva ºi eu îi mai spun cã rãmân în continuare pe poziþia
democraþie ºi altele. Sã facem inventarele caselor, sã
mea: scriitorul nu e un lãutar. Carol al II-lea le dãdea lui
vedem ce avem fiecare în ele. Noul ministru de Interne,
Sadoveanu ºi Arghezi câte o moºie. Eu cer lãrgirea
Bobu (vezi cele spuse de Teodoru), a strâns toatã mobila
spaþiului în care locuiesc de patru ani ºi toatã lumea se
stil din þarã, a fãcut o expoziþie pentru ºtabi, aceºtia au
face a nu auzi. I se dã locuinþã frumoasã lui Gârceog ºi
venit cu toate cuconiþele lor ºi au ales la preþ de nimic ce
lui Ivasiuc. De ce? Eu sunt o oaie blândã? Ei, bine, nu o
le-a dorit inima. Tablouri de clasici pe pereþi, cãrþi rare,
sã mai fiu deloc.
primite prin gospodãria de partid, pe care le tezaurizeazã
– Cred cã e mai bine sã scriu articole decât ceea ce
ºi se mai vorbeºte despre pricopseala scriitorilor. Nu ar
ºtiu! Le spun celor doi care îngheaþã. ªi ºtiu destule.
trebui sã ne fie ruºine? Eu am aruncat oameni de la balcon
Economia noastrã e la pãmânt ºi nu din cauza scriitorilor,
fãrã sã pãþesc nimic? Eu am colindat oraºul cu Lancia,
ci din cauza proºtilor! Vã întreb, cât costã culesul verzei
agãþând femei ºi siluindu-le? Eu am bãtut oameni fiind
cu ONT-ul ºi cu studenþii? De ce nu se dã o cotã þãranilor
beat sau un pletos beat sosit din strãinãtate?
ºi studenþii sã-ºi vadã de carte, nu de agriculturã? Ambele
Sã nu zgândãre pamfletarul din mine pentru cã am ce
pãrþi ar fi mulþumite ºi, mai ales, Statul!
spune ºi încã cu ce mijloace! Mai bine sã cãdem la pace.
Cred cã nu au dormit toatã noaptea asta, nici unul
dintre cei doi.
***
Telefoane Ivaºcu ºi Fãnuº Neagu:
– Ce ne facem?
– Rezistãm!
Zvonul s-a dus în toatã þara. Stark a aflat la Braºov
chestia în aceeaºi searã. Catinca Ralea mã sãrutã pe
stradã, deºi era fãcutã drojdie pe mine pentru cã am scris
cã Ralea a murit pe closet într-un tren cu care venea din
Germania. Dinescu, directorul Teatrului „Tãnase“, mã
implorã sã nu-l las. D-na Deleanu de la Giuleºti:
– Sã-þi dea Dumnezeu sãnãtate!
Corlaciu, Bogza, Nina Cassian:
– Salve!
Dinu Sãraru:
– Patroane, eºti erou naþional!
Sunt pe dracu! Mã cac pe toate. Sunt numai un om
revoltat împotriva prostiei, îngâmfãrii, abuzului zilnic. Atât!
***
Fierbere mare la U.S. Stancu împiedicã convocarea
Biroului U.S. De ce? Din ce sfat sau laºitate? Se duc,
Stancu, Fulga, Marin Preda, Chiriþã, Iancu, Ivaºcu la
Dumitru Popescu. Acesta le zâmbeºte ºi le rãspunde
silnic:
– Sã vedem!
Pe urmã se repede la Iancu:
– De ce dezinformezi? Veniturile scriitorilor cresc!
Acela ºi Iancu plânge ºi sforãie la telefon.
Simon Saint-Jean – Bouquet of Flowers in a Vase Îi spun:
PRO

46 SAECULUM 3/2006
 inedit

– Nu în tine dãdea Popescu, Iancule. Erai ºaua care – Bravo, a fost bine!
e bãtutã ca sã priceapã iapa! Ce-au fãcut ceilalþi? Fãnuº, – Preferam sã nu am prilejul!
Ivaºcu, Fulga, Preda, Stancu? – Oamenii d-tale þi-au fãcut-o (adicã A. ºi B., vrea sã
– Au tãcut. zicã). El fiind omul lui Popescu Dieu.
Pentru ãºtia mã bat eu? Futu-le! Laºi! Trimit felicitãri
***
ºi aruncã pe alþii în foc. Ptiu!
Marin Preda fuge de la ºedinþa cu Biroul U.S. de la
*** Popescu, unde Iancu a fost fãcut praf, direct la „Cartea
Am predat primul volum din romanul Rãzboiul un- Româneascã“, unde e director.
delor. Directorii de publicaþii, Gârceoc, Paler, Pãunescu – Gafiþa, câþi bani mai au bieþii scriitori la noi în Editu-
îmi cer sã reiau rubricile. rã?
– Ciuciu! – 700.000.
Voi publica numai o datã pe sãptãmânã la mine la – Trece-i pe numele meu. Mâine îþi trimit ºapte pro-
revistã, atât. „Caietele“ le dau pe gratis. Atât pot face. iecte de roman pe care le voi scrie.
Temele la zi, uite cã mã doare undeva de ele. Refuz sã E pe de-adevãratelea. Povestea chiar Gafiþa chestia,
apar la TV. Cândea ºi câþiva actori fac la fel. Romul îngrozit. Peste tot eroi. Daþi-mi o groapã sã mã îngrop,
Munteanu nu mai dã nici el articole. Auricã Baranga, de cã mi-e de ajuns.
data asta, continuã. Nina Cassian publicã ieri în „Infor- Tot Iancu. Cicã Geo Dumitrescu l-a gãsit pe la 3.00
maþia“, ca sã arate cã se solidarizeazã cu Gogu noaptea în curtea Casei Scriitorilor de la Sinaia pe Marin
Rãdulescu, care e tartorele acestei chestii. Preda gata, gata sã se sinucidã. Nu cred o iotã, ãsta ºi
Ce lume! La telefon te felicitã cã ai ºira spinãrii, îndem- cu Pãunescu nu sunt în stare de aceste gesturi. Þãranul,
nându-te la rezistenþã, ºi peste o zi: fugi la gazetã cu în general, o omoarã pe nevasta necredincioasã, dar nu
foile! se sinucide....
*** ***
Cel mai laº dintre toþi: Pãunescu! Vineri ºi sâmbãtã, B. se aratã încuiat de data asta, la ªedinþa de la TV,
în zilele cele mai grele, a zburat pe teren, chipurile, la se pare cã el e autorul stângismului cu tunderea colabo-
Craiova, ca sã mai ia o masã îmbelºugatã la tradiþiona- ratorilor ºi a incidentului cu Vasilica Tastaman.
lele petreceri din provincie, unde ºefii duc ºi acasã punând
în spinarea oaspeþilor sumele fantastice pe care le toacã
în numele ospeþiei româneºti (vezi cazul de la Slatina,
1974
unde s-a consumat de 2000 lei maximum, cã eram puþini
ºi pe nota de platã era scrisã suma de 14.000 lei. Restul? 5 februarie. Anul a debutat sub semnul luptei pentru
În portbagajele responsabililor culturali!). alegerea la Academie. Am fost propus împreunã cu Zoe
– Am doi copii! se scuza Pãunescu, ca ºi Sãraru. Îi Dumitrescu-Buºulenga, Mihnea Gheorghiu, Titus Popovici
cred, dar nu-i aprob, toþi avem ceva în spate de dus. ºi Marin Preda. În secþii, am fost bravosit de Geo Bogza,
Vom fi zdrobiþi dacã cei mai mulþi se comportã cum se ca un fel de huligan cultural. A fost propusã, în schimb,
comportã. Þãþica în fiecare ºedinþã îmi ºopteºte din spate: de cãtre derbedeul de curist, Ana Blandiana!!! (cu care
– Zi-o p-aia, Patroane! se pipãia, la Putna, la a 500-a aniversare, sub ochii soþului,
– Dar ce, tu eºti mut? Romulus Rusan), i-a mai propus pe licheaua de Radu
Popescu, tip fãrã operã, ca ºi pe Blandiana, pe Cicerone
***
Teodorescu (???). Uluire totalã...
Bogza, alt monument moral care s-a înfoiat la înce-
Stancu, care manevra genial din culise, l-a trimis cu
put, aflând cã, în calitate de personalitate, va lua mai
o zi înainte de decizii la mine pe Gafiþa, spunându-mi cã
departe mia lui sãptãmânal, a trimis rapid un articol la
el mã susþine, dar, probabil era înþeles cu Cicerone care
„Contemporanul“. Toþi îºi fac legende ºi se dau dupã
e un veteran din banda lor: Jeby, Cicerone, Radu
primul stâlp.
Boureanu, Stancu.
*** Secundo tempo: La U.S., unde au fost fãcute propu-
7 noiembrie. Totul a revenit la normal. Am fost nerile (fiecare instituþie a fost obligatã sã trimitã o listã
chemaþi la Vasile Nicolescu ºi ni s-a explicat cã, din omi- de candidaþi), m-au sprijinit: Fulga, Macovescu, Chiriþã,
terea cuvântului „beletristicã“ de cãtre un stenograf, a Fãnuº Neagu, Nichita Stãnescu, D. R. Popescu, juraþi
ieºit toatã dandanaua. Îmi venea sã râd. sã mã impunã. Dupã ce s-au recuzat: D.R.Popescu,
– Uite unde era acarul Pãun! Macovescu ºi Fãnuº Neagu, am reuºit sã intru al cincilea
De patru zile, contabili ºi cei de la Finanþe cu draibãrii pe listã! Romul Munteanu, ºi el de partea mea, a con-
nu mai prididesc sã restabileascã ceea ce Popescu Dum- trolat operaþia. Cel ce s-a opus vehement la insistenþele
nezeu, pentru cã el a redactat Hotãrârea, dupã mãrturia celorlalþi a fost Marin Preda, ticãlosul din el nu a murit
lui Vasile Nicolescu, a produs. ªtiu eu cine a omis cuvântul încã!
„beletristicã“, dar limba boului e lungã. Pânã acum nu-i nimic decis. Vom vedea pe 21 februa-
rie. Sunt lupte mari, ca totdeauna. Mihnea ºi Zoe au cãzut
*** la U.S. Marin are majoritatea.
Everac mã salutã pe stradã:
PRO

SAECULUM 3/2006 47
 eseu

Graþian Cormoº

CONFISCAREA UNUI CÃRTURAR ROMÂN

Fundaþiei „România Mare“. Pe parcursul lunilor iulie-august
Preambul urmeazã articole retrospective asupra marilor clasici (Marele
În ciuda producþiilor sale literare ºi eseistice de înaltã cali- Ion Creangã, Din nou despre Eminescu, Alecsandri ºi spiritua-
tate, imaginea profesorului Papu a intrat treptat pe parcursul litatea noastrã) în notele aceluiaºi protocronism consacrat ºi
anilor ’80 într-un tot mai pronunþat con de umbrã. Lumea obsesiv. Un text precum Alecsandri ºi spiritualitatea noastrã
literarã îºi mai aduce aminte de el – cu mici excepþii – doar cu relevã – cum ºi era de aºteptat – rolul anticipator pe plan
ocazia aniversãrilor de 75 (1983) ºi 80 (1988) de ani. Cauza universal al lui Vasile Alecsandri, care ar fi „primul poet mod-
majorã a constituit-o, cu siguranþã, cãsãtoria forþatã dintre ernist european în sensul impresionismului, apãrând ca atare
teoria protocronismului românesc ºi doctrina naþionalist-co- înainte de marele deceniu al picturii impresioniste, 1870 -
munistã susþinutã de câteva grupuri de pseudo-intelectuali, 1880“2.
sincronizaþi cu megalomania „Epocii de Aur“. O primã „gafã“ a lui Papu o reprezintã cronica literarã enco-
Perioada postdecembristã accentueazã singurãtatea profe- miasticã la volumul de versuri al lui Corneliu Vadim Tudor
sorului Papu. Moartea soþiei (1989), uitarea din partea contem- intitulat Carte româneascã de învãþãturã (Editura Fundaþiei
poranilor ºi o cataractã care îl conducea treptat la orbirea „România Mare“, 1990). În acest text publicat de cãtre redacþie
definitivã îl fac deosebit de vulnerabil. Pe de altã parte, bãtrâ- fãrã titlu3 , Papu contextualizeazã, cu exemple pertinente din
neþea ºi singurãtatea îi accentueazã naivitatea proverbialã. poeziile lui Vadim, motivul central care traverseazã ca un fir
Trei publicaþii îi vor gãzdui în paginile lor memoriile ºi articolele roºu universul liric al „tribunului“: patriotismul. Lãsãm la o
dictate celor care îl frecventau: „Ramuri“, „Adevãrul literar ºi parte naivitatea ºi patetismul lui Papu în descrierea bio-biblio-
artistic“ ºi „România Mare“. Primele douã publicã, în special, graficã a lui Vadim. Remarcãm delicateþea exegezei, pleiada
amintirile bãtrânului erudit despre propria-i viaþã ºi despre de analogii ºi referinþe la poezia româneascã ºi universalã.
întâlnirile sale cu personalitãþi ale secolului pe care l-a strãbãtut: Recenzia lui Papu nu e un text încãrcat cu valenþe naþionaliste,
Bob Bulgaru, Constantin Noica, N. Steinhardt, Vladimir Streinu, furibunde, nu cere execuþii pe stadioane, nu desconsiderã pe
Nichita Stãnescu, Dinu Pillat, Constantin Marin, Cella nimeni, nu jigneºte, nu plãteºte poliþe „duºmanilor patriei“.
Delavrancea º.a. Redacþia „României Mari“ încearcã, în schimb, Rãmâne o analizã literarã – pe care, cu siguranþã, valoarea
sa-i ancoreze creaþia la valorile naþionalismului furibund. literarã a lui Vadim nu o va îndreptãþi niciodatã – a unui volum
Voi încerca în cele ce urmeazã – aºa cum prefiguram din de poezie, nimic mai mult. Totuºi, a-l promova pe Vadim chiar
titlu – sã contextualizez, printr-o analizã a tuturor studiilor ºi printr-o simplã recenzie a constituit o mare gafã pe care, din
publicate de cãtre Edgar Papu în „România Mare“ de-a lungul pãcate, Edgar Papu, cu aura lui de Don Quijote, nu a perceput-o
anilor 1990 ºi 1991, confiscarea personalitãþii marelui cãrturar ca atare. Finalul recenziei poate fi citit ca patetism suprem
român ºi anexarea sa la ideologia naþionalistã. sau, deopotrivã, ca entuziasm naiv, ceea ce înseamnã aproape
acelaºi lucru, dar, niciodatã, dupã propria-mi pãrere, ca ipocri-
zie: „Expresie vie a zilelor noastre, creaþia poeticã a lui Corneliu
Gafe ºi farsori Vadim Tudor se leagã indisolubil ºi de o masivã permanenþã,
sau chiar perenitate a poporului român. Prin substanþa liricii
Încã din numãrul 2 al revistei nou înfiinþate de Eugen Barbu, sale trec toate miturile, toate tradiþiile, tot folclorul, toatã cre-
lui Edgar Papu îi apare poezia Strigãt 1 dintr-un viitor volum dinþa, toatã istoria, toatã urgia vremilor, toatã revolta ºi toatã
Poezii din închisoare, aflat pe atunci în pregãtire la Editura speranþa românilor de pretutindeni“.
O altã mare farsã care l-a prins pe naivul Edgar Papu a fost
Festivitatea de decernare a Premiilor „România Mare“ din 23
1
„O, de-aº putea sã strig/ Cum a strigat Apostolul/ din lanþuri ºi din decembrie 1990 – reeditare peste ani, aºa cum se ºi sugereazã
temniþã:/ «Popoare, bucuraþi-vã!» în discursul inaugural – a premiilor revistei „Sãptãmâna“.
Sã ºtiu cã tot va încolþi/ în frânta ºi obijduita/ mucenicitã omenire,/
Cum era de aºteptat, prelegerea care însoþeºte decernarea
pe-acest vrãjmaº ºi sterp pãmânt,/ un fir de milã ºi iubire…
Sã ºtiu arzându-mi pãtimirea,/ alãturi de-alte pãtimiri,/ de mii de
premiului naþional al revistei pe anul 1990 tinde sã epateze
alte pãtimiri,/ sã ºtiu cã poate sã presare/ pe sura lacrimilor vale/ a’ prin comparaþii forþate. Profesorul Papu, aflat „la vârsta lui
stelelor lumini subþiri… Goethe“, este situat într-o imaginarã linie genealogicã de cãrtu-
Dar cum sã ºtiu, Doamne,/ ce-atâta mã doare,/ ce nici Isus, nici El rari patrioþi: Nicolaus Olahus, Dimitrie Cantemir, Bogdan Petri-
nu ºtia/ în ultima-I singurã mutã plânsoare,/ când se muncea ºi se ceicu Hasdeu, Nicolae Iorga sau Vasile Pârvan, serie încunu-
ruga/ sub foºnetul mãslinilor: natã de iniþiatorul protocronismului românesc. Mã întreb,
«Mi-e, Doamne, sufletu-ntristat,/ mi-e pân’la moarte întristat»
Aceastã divinã-umanã durere/ prinde ºi-n mine adânc sã coboare;/
o, Doamne, zadarnic nu mã jertfi,/ preschimbã-mã-n treaptã altarului
2
Tãu,/ pe ea, dãruindu-þi ai inimii crini,/ reverse toþi drepþii din inimi „România Mare“, 1, nr. 11, 17 aug. 1990, p. 4
3
lumini“. („România Mare“, 1, nr. 2, 15 iunie 1990, p. 1) „România Mare“, 1, nr. 23, 9 nov. 1990, p. 7
PRO

48 SAECULUM 3/2006
 eseu

stupefiat de grosolãnia trucului ieftin, cum putea Papu – uitat Rareori putem observa „alunecãri“ de stil în articolele lui
de majoritatea contemporanilor sãi – sã nu se fi simþit profund Papu. O situaþie de acest gen o întâlnim în studiul Motivul
mãgulit, la cei 82 de ani ai sãi, vãzându-se situat în galeria prãbuºirii cosmice – Cantemir ºi Eminescu 9. Iatã prima frazã,
acelor umaniºti a cãror gândire încercase sã o valorifice în singura nelalocul ei, singura parþial strãinã de stilul lui Papu:
exegezele sale ºi cãrora le purta un imens respect? Eveni- „Tot de pe urma nedreptãþilor suferite de poporul român de-a
mentul reprezintã o farsã emblematicã pentru modul în care lungul istoriei sale s-a ivit, pe lângã frecvenþa blestemului, ºi
redacþia „României Mari“ a asociat naþionalismul cu imaginea acea decepþie pornitã parcã sã distrugã înseºi temeliile cos-
unor indivizi care nu erau, în speþã, fundamentaliºti, ci doar mice“. (s.n., Graþian Cormoº)
preocupaþi de specificul etnic. Iatã rãspunsul de mulþumire al Iatã, însã, ºi un exemplu care nu îndreptãþeºte eventualele
lui Edgar Papu care ne convinge de dimensiunile groteºti ale reproºuri. Atingând10 problema durabilitãþii limbii române care
capcanei întinse: „Revista dvs. a devenit un stindard ºi un se realizase de-a lungul secolelor prin persistenþa folclorului,
simbol, poate nu numai pentru cultura toatã, ci pentru întregul Papu vorbeºte într-un paragraf de campania de „desnaþiona-
popor român“4 . lizare a românilor din Ardeal“ ºi dã exemplul preluat de la
Ceilalþi premianþi ai „României Mari“ au fost „apropiaþii profesorul sãu din liceu, Ion Steriopol, al schimbãrii numelui
casei“, publicaþi ºi promovaþi numãr de numãr în paginile de pe morminte, astfel încât la a treia generaþie numele se
revistei: Ion Lãncrãjan, Romulus Vulpescu, Raoul ªorban, maghiarizase complet. Lectorul subiectiv va sãri în sus, acu-
Radu Theodoru, Mircea Muºat ºi Radu Ceontea. zându-l pe Papu de incitare la urã interetnicã. Or, aici se impun
douã constatãri: prima, cã Papu se slujeºte de exemplu în
Valenþele comparatismului mod tangenþial, pentru a demonstra perenitatea limbii române
fixate prin folclor ºi nu încercând sã provoace conflicte interet-
ºi „fenomenul românesc“ nice, iar, în al doilea rând, el evocã, preluând faptele dintr-o
Papu publicã intermitent în primele luni ale lui 1991, iar altã sursã, un adevãr notoriu din trecutul Transilvaniei. Astãzi
din 15 martie pânã la începutul lui august, numãr de numãr. putem privi cu detaºare lucrurile, dar ceea ce s-a întâmplat
Articolul Unitatea românilor 5, unul de o mare valoare etno- acum câteva sute de ani rãmâne o realitate indenegabilã,
graficã, e reprezentativ pentru aceastã perioadã. Pledoaria pro- obiectivã.
fesorului Papu se realizeazã prin exemple care aparþin manierei Caracteristica cea mai pregnantã a titlurilor din aceastã
sale comparatiste, viziunii sale de ansamblu asupra istoriei ºi perioadã e datã de frecvenþa epitetului „românesc“ (Univers
influenþelor culturale spaþio-temporale. Nici vorbã de agresi- românesc, „Uomo universale“ în cultura veche româneascã,
vitate, ci de explicaþii complexe care iau în vizor secole de Albul românesc, Nicolae Titulescu – continuator culminant
transhumanþã, de schimburi folclorice ºi literare între românii al tradiþiei creatoare româneºti , Contribuþia româneascã a
din toate provinciile istorice. Sunt convins cã un astfel de Munteniei, Tiparul vechi românesc), un evident corelativ
articol ar fi putut apare la fel de bine ºi într-o publicaþie de lingvistic al obsesiei lui Papu, stimulatã ºi de redacþie, pentru
prestigiu, caz în care, fãcându-se abstracþie de conotaþia politi- „fenomenul românesc“ care constituie supratema tuturor
cã, ar fi fost apreciat la justa lui valoare. Un alt titlu care a textelor publicate în „România Mare“. De fapt, el a ºi intenþionat
indus, cu siguranþã, în eroare, este Continuitatea româneas- sã publice o carte cu acest titlu, dar manuscrisul nu a fost
cã 6. Contrar aºteptãrilor, Edgar Papu nu se referã la conti- încã valorificat în volum. Plecând de la aceastã premisã, se
nuitatea spaþio-temporalã a românilor de-a lungul nãvãlirilor, explicã predilecþia lui Papu pentru personalitãþile evocate pe
ci la supravieþuirea prin culturã a poporului român sub dicta- scurt în paginile „României Mari“: Vasile Pârvan, Nicolae
tura ceauºistã. Titulescu, Ion. C. Brãtianu, Mihail Kogãlniceanu, George
Începând cu luna martie, titlurile articolelor lui Papu încep Enescu, Antim Ivireanu º.a. Este trist, nu faptul cã Papu s-a
sã dea serios de gândit. Iatã douã exemple de titluri pe care eu aplecat cu atâta convingere asupra creaþiilor ºi anticipãrilor
le suspectez de „neadecvare“ la stilul lui Papu: Tradiþia bleste- literare, folclorice, arhitecturale, medicale româneºti, ci, mai
mului, urmare a nedreptãþilor 7 ºi Sã ne aducem aminte ºi ales, cã a redus orice interpretare la „fenomenul românesc“,
de Rãdulescu Motru 8. În cazul primului articol, titlul mi se îngustând perspectiva de receptare obiectivã, neangajatã, care
pare prea lung, forþat, ºcolãresc, urmând un tipar cauzal primi- ar trebui sã fie specificã unei maniere comparatiste de excepþie,
tiv, nespecific pentru Papu. E posibil ca el sã fi fost impus de aºa cum o promovase anterior în lucrãrile sale de maturitate.
cãtre redacþie. Cu atât mai mult cu cât nici aici Edgar Papu nu Finalul unui articol 11 trãdeazã obsesia sa: „În fenomenul
se dedã la ºovinisme, ci face o succintã radiografie a acestei românesc mai sunt încã multe de descoperit“. Unele studii,
particularitãþi a folclorului românesc, blestemul asupritorului precum „Uomo universale“ în cultura veche româneascã 12
ºi a influenþelor sale în creaþia liricã a lui Eminescu, Iorga, reiau ideile vehiculate în studiile sale mai vechi de compara-
Arghezi ºi… Corneliu Vadim Tudor. În cazul articolului dedicat tisticã pe care le aplicã spaþiului românesc. Nu mi se pare
gânditorului interbelic, aceeaºi percepþie: titlul e prea lung, exageratã caracterizarea lui Neagoe Basarab, a lui Antim
stângaci ºi patetic. Ivireanu sau a lui Dimitrie Cantemir ca „uomo universale“ într-o
accepþiune mai largã a sintagmei, care include personalitãþi

4
Festivitatea de decernare a Premiilor Revistei „România Mare“, în
„România Mare“, 2, nr. 31, 11 ian. 1991, p. 9 9
„România Mare“, 2, nr. 43, 5 apr. 1991, p. 4
5
„România Mare“, 2, nr. 35, 8 feb. 1991, p. 1, 4 10
Eternitatea limbii române, în „România Mare“, 1, nr. 25, 23 nov.
6
„România Mare“, 1, nr. 29, 21 dec. 1990, p. 4 1990, p. 4
7
„România Mare“, 2, nr. 41, 22 mar. 1991, p. 4 11
Albul românesc, în „România Mare“, 2, nr. 46, 26 apr. 1991, p. 4
8
„România Mare“, 2, nr. 42, 29 mar. 1991, p. 4 12
„România Mare“, 2, nr. 45, 19 apr. 1991, p. 4
PRO

SAECULUM 3/2006 49
 eseu

distinse simultan în multiple domenii, asemeni lui Leon Batista

Alberti, Leonardo Da Vinci sau Michelangelo Buonaroti. Expli-
caþiile literare din acest articol sunt, de fapt, reveniri la tezele
protocroniste, puþin modificate, ameliorate de trecerea tim-
pului. Publicarea lor în „România Mare“ le face, însã, sã parã
mai agresive ºi mai greu de acceptat decât erau înainte.
Un alt articol, Poporul român în darul de a lecui 13 surprin-
de protocroniile spaþiului românesc în materie de medicinã,
de la tracii Asclepios ºi Herodicos din Selimbria – cel din
urmã, maestru al lui Hipocrate –, la savanþii moderni ca Victor
Babeº, Nicolae Paulescu, Gh. Marinescu, Constantin Parhon,
Ana Aslan ºi George Palade, ultimul dintre ei laureat al premiu-
lui Nobel.
O tendinþã centralã a studiilor de etnografie ale lui Papu
publicate în aceastã perioadã în „România Mare“ ne face sã
credem cã Papu a intenþionat elogiul þãrii noastre pe regiuni
geografice, cu specificul fiecãreia. Nu degeaba vorbea el de
necesitatea unei hãrþi a stilurilor (clasicism, romantism ºi
baroc) în funcþie de zone. În nenumãrate articole (Albastrul
de Voroneþ, Contribuþia româneascã a Munteniei, Biserici
de lemn din Ardeal ºi Maramureº, Marin Sorescu ºi Oltenia)
circumscrise încercãrii de valorizare a creaþiilor din toate pro-
vinciile istorice româneºti, Papu aduce în prim-plan un întreg
arsenal de comparatist cu vocaþie enciclopedicã: coroboreazã
informaþii istorice, geografice, lingvistice, etnografice etc. Paul Cézanne – Bunch of Flowers in a Blue Vase
Într-o astfel de încercare de recuperare simbolicã a spa-
þiului basarabean se înscrie ºi articolul Moldovenii de peste
Prut 14, unde Papu nu incitã la revizuiri teritoriale, chiar dacã le Mircea Martin, Artur Silvestri, M. Ungheanu, Dan Zamfirescu ºi
doreºte în sinea lui, deplângând înstrãinarea acestui pãmânt Corneliu Vadim Tudor.
românesc, ci situeazã toatã discuþia într-o paradigmã culturalã, Grupajul Recviem pentru un mare cãrturar patriot, apãrut
cu analogii din literaturã, artã ºi istorie, face apel la nume în „România Mare“ din 9 aprilie 1993 în paginile 8-9, cuprinde
sonore ale istoriei, pune accentul pe elogierea moldovenilor discursuri funebre rostite la ceremonia de îngropãciune de
pentru demnitatea lor. Corneliu Vadim Tudor (Ruºine, intelectuali!), Paul Anghel
Existã ºi câteva articole (Latinitate, Tiparul vechi româ- (Modelul Edgar Papu), Mihai Ungheanu („Moartea civilã“ a
nesc), puþine la numãr, care nu fac cinste cãrturarului Edgar profesorului Edgar Papu), Ileana Vulpescu (Domnul profesor)
Papu, unde ideea româneascã e reluatã obsesiv, iar argumen- Dumnezeirii…).
ºi Dan Zamfirescu (Reîntâlnirea la poalele Dumnezeirii
taþia suferã de inconsistenþã ºi cade în patetism. Textele penduleazã între diatribele împotriva intelectualitãþii –
care l-a uitat pe Papu, contribuind la „moartea lui civilã“ – ºi
patetismul retoricii naþionaliste.
Consideraþii finale Postumitatea lui Edgar Papu rãmâne respectabilã, în ciuda
a tot ce s-a întâmplat.
Începând cu luna octombrie 1991 nu mai apar în paginile Destul de recent, cartea lui Papu despre Giordano Bruno a
revistei articole semnate de Edgar Papu. Nu ºtim de ce. fost folositã ca studiu introductiv la ediþia de Opere italiene a
Ceea ce mi se pare deosebit de important în relevarea ati- filosofului renascentist, reeditat la „Humanitas“ în traducerea
tudinii lui Papu îl reprezintã faptul cã nu s-a lãsat atras – poate Smarandei Bratu-Elian în anul 2002. Aprecierile traducãtoarei
nici nu s-a încercat impulsionarea lui în acest sens – sã scrie din Notã asupra ediþiei integrale vor rãmâne memorabile ºi
articole revanºarde, frustrate, violente despre „istoria noastrã atestã faptul cã opera lui Papu nu s-a perimat, ci, din contrã, a
zbuciumatã“. Exegezele sale se pãstreazã în perimetrul culturii rezistat la proba timpului: „Am dorit sã introducem întreaga
ºi în limitele bunului simþ. Doar pe alocuri ºi din cauza contex- serie prin studiul complet, limpede ºi înflãcãrat al lui Edgar
tului se pot trage din textele publicate în „România Mare“ con- Papu, Giordano Bruno. Viaþa ºi opera, Bucureºti, Fundaþia
cluzii subiective. Nu i se poate nega patriotismul ºi o obsesie Regele Mihai I, 1947, nu numai deoarece continuã sã fie proas-
exacerbatã a protocroniilor româneºti. Dar, nici nu i se poate, în pãt ºi cuceritor, dar ºi pentru cã, pe aceastã cale ºi prin el, vrem
schimb, proba reaua-voinþã, fanatismul etnic sau vulgaritatea. sã aducem un omagiu acelor români, nu puþini, care au avut ºi
Eruditul se stinge din viaþã la Bucureºti, pe data de 30 martie o contribuþie inteligentã ºi pasionatã la studiile bruniene ºi
1993. La ceremonia de îngropãciune a participat un grup de care l-au fãcut cunoscut pe Bruno în România“.
apropiaþi, dintre care îi amintim pe: Paul Anghel, Dan Grigorescu, Tot în 2002, apare la Editura Fundaþiei „Scrisul românesc“
din Craiova, volumul lui Theodor Codreanu, Fragmentele lui
Lamparia, cu o prefaþã de Edgar Papu scrisã în 1984! Uma-
nismul cordial al lui Edgar Papu supravieþuieºte, aºadar, în forme
13
„România Mare“, 2, nr. 50, 24 mai 1991, p. 4 imposibil de camuflat, iar timpul, supremul judecãtor, îl readuce
14
„România Mare“, 2, nr. 48, 10 mai 1991, p. 4 din ce în ce mai mult în atenþia publicului pe marele erudit.
PRO

50 SAECULUM 3/2006
 contemporanii noºtri

Liviu Ioan Stoiciu

DOUÃ SÂMBETE OARECARE – LA FOCªANI

(acum 20 de ani)

Sâmbãtã, 1 noiembrie 1986. La ora 8.20 sunt la Biblioteca sã comenteze; o invit iar sã mã scuteascã de surprize, de a afla
Judeþeanã (BJ), obosit. În trecere spre BJ, vãd unitatea comer- din alte surse decât de la ea ce se întâmplã în casã în absenþã).
cialã 8 din strada Bucegi cu o coadã enormã la pâine, dar nu se Fac în sufragerie curãþenie în amãnunt. Soseºte ºi Doina de la
vinde pâine, n-a sosit. Mã ocup de planurile editoriale, totalizez. serviciul ei, mâncãm împreunã. Doina se plânge de dureri în
Termin de citit o carte firavã de traduceri cu premiaþii de la partea dreaptã a capului, „ai nevralgie, ai tras curent“ – îºi
Struga: interesant, poeþii sunt niºte disidenþi... La ora 9.30 ies pune sare încãlzitã, într-o cârpã. Ne culcãm amândoi. Nu vom
sã vãd dacã pot cumpãra pâine, pâinea n-a sosit ºi mulþimea pleca azi la Adjud, cum a propus ieri Doina, la ai mei, o fac sã
stã prostitã, nu miºcã nimeni în rând! Mentalitate de turmã. Mã înþeleagã cã n-are sens, deranjul ar fi dublu acolo. Soseºte fiul,
revolt: la Halã ºi vizavi e pâine fãrã coadã, ce nouã ºtabãrime o Laurenþiu, dupã ora 16, de la ºcoalã: Doina îi pune de mâncare.
fi locuind pe aici? Fireºte, se dã numai pe cartelã... Fac scandal Fiul pleacã în Cartierul Sud cu bicicleta, la bunica lui (mama
la chioºcul de vizavi de Halã, unde vânzãtoarea nu vrea sã soþiei). Doina se întinde iar în pat. La ora 17 eu mã scol: nu e
serveascã ºi pe cei cu cartele înscrise la unitãþi unde nu s-a apã fierbinte la robinete, renunþ sã fac baie la aceastã orã,
adus pâine! Urlu, vânzãtoarea nu ºtie ce sã creadã. Merg sã sã-mi spãl pãrul cu ºampon, o las eventual pe mâine. Revin din
vãd presa apãrutã azi, iau „Magazin“. „Olga“ mã anunþã cã intrã dormitor în sufragerie, la birou: de la ora 17.15 încep ºi scriu
în concediu de odihnã pentru douã sãptãmâni, timp în care nu un poem... Nu-mi vine sã cred, merge singurã mâna! Sunt suspi-
mã voi descurca, pot sã pun pariu, nici cu pâinea, nici cu presa. cios, înseamnã cã n-are nici o valoare... O orã mai târziu
Trec ºi pe la Casa Cãrþii degeaba. Întors la BJ, dau telefon definitivez poemul scris, îl transcriu, apoi:
copilului: l-a trezit ceasul deºteptãtor, îl invit sã se îngrijeascã
singur. La ora 11 plec iar la autoservirea 8, sãrmanã zi: ei bine,
s-a adus pâine neagrã, rotundã, se dã câte o jumãtate doar,
Pus la zid
pâine de 3,50 lei sau chiar de 3 lei, naiba mai înþelege. Mi se
face efectiv rãu de nervi, coada umilitoare e interminabilã ºi pus la zid, aici, le privesc: dau filã dupã
pâinea s-a terminat deja... Rãmâne o grãmadã de lume fãrã filã. Corpuri fãrã capete, bãgate unele în altele, roþi:
pâine! E strigãtor la ceruri... Revin la BJ ºi caut directorul de la trec,
Direcþia Comercialã, pentru reclamaþii: nu-l gãsesc la telefon, rostogolite, pline de neîncredere. Le
bineînþeles. Soseºte presa centralã de azi la 12.30 la BJ, o
citesc: sunt doar pete de sânge sub microscop?
frunzãresc („Cinema“, „Lumea“, revistele sãptãmânale literare,
ziarele de ieri ºi de azi). La 13.30 vin spre casã, e zi de sâmbãtã, Sânge
totuºi: las un plic al directoarei BJ la „Casa Albã din Focºani“ ºi uscat? Coborând cãtre zero.
vin la „Big“. Mã aºez la o coadã rezonabilã: am parte de acelaºi Strãlucesc... Din
spectacol, vânzãtoarea nu vrea sã serveascã un cetãþean în perspectiva turnului puºcãriei
vârstã, o întreb pe ton urban ce are de pierdut dacã-i dã ºi
cotidiene, pus la zid, le privesc: din turnul
dumnealui o pâine, chiar dacã nu e arondat cu cartela aici... Îi
vinde o pâine cetãþeanului cãruia-i tremurau mâinile, îmi vine din care se anunþã ora
ºi mie rândul, nu vede cã „legitimaþia“ mea nu e pentru „Big“ cu tobele. Din turn se oferã priveliºtea
ºi-mi bifeazã pe douã zile! Iau douã pâini de 3 lei, negre, mai mãreaþã a zidului ºerpuind. Pus la zid. Un zid de
am pâine veche acasã? Întors la domiciliu (îl întâlnesc pe poetul cãrþi?
AV, care stã cu mine pe aceeaºi scarã de bloc, „þi-a spus ne-
Cãrþi de torturã, ale celor care n-au vrut sã-ºi
vastã-ta, am fost ieri pe la tine ºi am dat telefon la deranjamente,
nu are ton telefonul meu“; nu, îi rãspund, nu mi-a spus soþia plece grumazul sub porunci:
nimic; la atât se reduce dialogul nostru, n-avem ce altceva sã ale celor rãmaºi fãrã capete, bãgaþi unii în alþii,
ne spunem; seara, îi amintesc soþiei de întâlnirea mea cu AV, rostogoliþi,
„am uitat sã-þi spun“, îmi rãspunde ea; n-o cred, se fereºte de sau folosiþi la echiparea unor aparate
mine: adevãrul e cã am convenit sã nu-l mai primim pe beþivanul
zburãtoare – pentru înºelat
ãsta în casã, cu atât mai mult în lipsa mea, lumea arãtându-l cu
degetul, s-ar putea sã fiu nedrept cu el, dar îmi ajunge cã sunt ochiul. Ochiul celor înscriºi în zid, cu trup ºi suflet.
urmãrit „oficial“; aud cã se pun microfoane în telefoane; ºi Zid
colaboratorii, ciripitori sau nu, sunt recrutaþi mai ales dintre
cei cu vicii ieftine; ca de obicei, soþia a amuþit, n-a mai binevoit dupã zid. Zi de singurãtate dupã
PRO

SAECULUM 3/2006 51
 contemporanii noºtri

zi de singurãtate: globuri stranii, adunate cu anii, cu lor preferatã fiind laptele cucului... Numai o sutã?
scene Numai (ecou)...
din viaþa anterioarã, apoi o Nici un rãspuns. Nimãnui
fecioarã trezitã din somnul iasomiei, sã nu-i mai treacã prin minte sã punã
iasomia plângând. Aici, întrebãri: „voi, o
adunãturã de neruºinaþi“. Neruºinaþi
unde e o plângere generalã: ºi scrâºnire de dinþi. ºi josnici... Aici, unde
Aici a fost pâine caldã? Aici, în lumea cerneala roºie curge pe toate drumurile ºi unde
nevãzutului, a fost totul este fãcut parcã din
pâine destulã: ºi nu mai e? Aici, unde se filozofeazã hârtie de scris: colinele, palatele noilor îmbogãþiþi,
asupra zidurile secrete, oraºele
vechimii fãrã gaz metan ºi casele cu mobilier în ele, aici
stratului de pãmânt: care unde toate aºteaptã sã fie
nu ne doreºte. Nici de moarte n-o sã mai avem mâzgãlite...
parte? Aþi vrea voi... Corpuri
fãrã capete, bãgate unele în altele, sau corpuri fãrã Ordin: fiecare sã stãruiascã neîncetat, din
capete copilãrie, pânã
folosite la echiparea unor aparate i se va da! Aruncaþi totul pe cântar, inclusiv organele
zburãtoare. interne. Totul. ªi
Pus la zid, le privesc: dau filã dupã organele sexuale? ªi! Nu þipaþi! Ameninþaþi de
degradare.
filã...
Ameninþaþi, numai? Sã lãsãm
Mã feresc, jenat, de soþie, sã nu vadã cã am scris un nou mânia la o parte, „cãci mânia este de la diavol“.
poem... De la ora 19 deschid televizorul ºi scriu aici, în Aventurieri, care
registrul-jurnal. Doina face mâncare cu carne de pasãre de la mai de care mai þicniþi. Cã nu este o lege a
Ciuºlea ºi citeºte, totodatã, din autobiografia Agathei Christie. atracþiei aici? Cã fiecare este, în
Mâncãm la ora 20 „felul doi“. Stãm la televizor la un film ame-
sine un simplu sac prost
rican, Salvatorul , Dumnezeu ºtie cine a jucat ºi a regizat, ca de
obicei nu se dã „genericul cu distribuþia“ (probabil sã nu afle cântãrit. Sac de piele plin cu oase, organe, zgârci,
„tovarãºii“ cã e american, nu conteazã în ce limbã vorbesc), carne macrã, maþe, sânge. Ba sac
n-a fost chiar rãu filmul. Doina se culcã, eu vin ºi mã aºez iar la plin de cenuºã, mâine, bã... Cenuºã-de-plecãciune-
birou în sufragerie, dupã ce mãnânc o ciorbã ºi un ecler: stau pe-lumea-
o orã cu ochii pe pereþi, visând la alte vremuri, boalã veche. De
asta. De ce nu profitaþi? Cu
la ora 0.10 la 1.10 definitivez al doilea poem „la zi“, pânã sã mã
culc: o plecãciune umilã... Fiecare dintre cei o sutã de
scribi face
O sutã de plecãciuni o plecãciune
umilã... Ce aºteptaþi? Faceþi o plecãciune!
o sutã de plecãciuni. Ce sunt din ce în ce mai
mici: în salturile Doar nu credeþi în zei, nici în jurãminte sau
lor succesive. Plecãciuni umile: cui? Papagalului în prevestiri...
acela mare? Papagalului mut, cu
sprâncenele încruntate. Îl aratã la televizor. Sâmbãtã, 8 noiembrie 1986. La ora 8.25 la Biblioteca
Judeþeanã (BJ), dupã ce fixez copilului ceasul sã-l trezeascã.
Mândreþe de papagal. Cã aºa Citesc din revista „Ramuri“, ultimul numãr. Mã trimite direc-
ceva nu se uitã în toarea la Consiliul Judeþean al Culturii ºi Educaþiei Socialiste
pãdure. Vrancea (CJCESV). Profit de ocazie ºi vin întâi acasã, îngrijorat
cã sunã numai ocupat telefonul, mã gândesc la Laurenþiu,
O sutã de scribi... Sunt serviþi primii ºi capãtã de poate n-a pus bine receptorul în furcã ºi ãºtia „care ne ascultã“
douã ori sunt în stare sã ne taie telefonul. Nici pomenealã, Laurenþiu a
mai mult, dupã ce fac o stat jumãtate de orã, pe puþin, de vorbã cu Memi (bunica lui)!
Îi las sã mãnânce, fac patul ca de obicei în camera lui (e grea
sutã de plecãciuni împreunã. O sutã de scribi, cu un
pentru el plapuma de pus în dulap, împreunã cu pernele de
mac burete), îl cert cã nu s-a apucat de învãþat. Am cumpãrat pâine
între dinþi: de obicei. Floarea de la „Big“ ºi napolitane de 30 de lei. Merg la CJCESV, las hârtia
PRO

52 SAECULUM 3/2006
 contemporanii noºtri

directoarei BJ, trec pe la chioºcul IJGCL ºi cumpãr biscuiþi poetului, cum i se spune azi, care te atrage ca un
crocanþi (buni pentru aciditatea mea stomacalã) ºi un alt rând magnet.
de napolitane – de 40 de lei. Trec pe la atelierul „de opticã“ al
poetului Virgil Panait, mi-a adus de la Timiºoara, unde a fost
Turn luat în râs încã de pe atunci: pe
dupã marfã, o punguliþã de piper („biber“), 50 de grame la... 65 acolo pãºteau cãmilele cu
de lei, incredibil, cumpãratã de la biºniþari, ºi o pungã de plas- puii lor. Prin
tic, nu mã îndur sã-i cumpãr pe loc marfa, „rãmâne pe luni, sã copilãria mea: ce turn? Un turn în formã de peºte
o întreb pe soþie dacã meritã sã dau atâþia bani pe 50 de grame uriaº. Acest peºte-turn luând
de piper“. Îl întâlnesc pe poetul Ioan Botezatu, mã invitã la o
cafea, o plãtesc eu: am cu el o discuþie durã, va trebui sã o
culoarea nisipului,
relatez separat (despre lecturarea unor fragmente legate de nisip în care ºi azi, poate, se ascunde... Un
„faraon“ din volumul meu Inima de raze la el la serviciu, colegilor
lui, ocazie cu care „cei care vegheazã la liniºtea þãrii“ au intrat turn profanat, plin cu primele
pe fir ºi au început sã cearã declaraþii de amor). Întors la BJ, mele manuscrise în versuri, descoperite de pe la 15
termin de socotit Editura „Ion Creangã“. Frunzãresc abonamen- ani, neîmpliniþi, într-o grotã la
tele BJ, o grãmadã, sosite azi... Am chef de glumã cu douã malul
colege de serviciu, Geta Sterian ºi Maria Zainea – ca ºi ieri, de
mãrii moarte, într-o grotã pe
altfel, fãcând tapaj pe seama mãritiºului domniºoarei. Acasã,
dupã ora 13.30. Fac în sufragerie curãþenie, e sâmbãtã, intrat unde mi se rãtãciserã caprele... Turn profanat din
în haine „de casã“. Vine Doina, vrea sã mergem amândoi în copilãrie,
Cartierul Sud, cã au sosit de la Brãila fratele ei, Valentin Popa cu manuscrise mereu rescrise.
ºi... noua logodnicã! O rog sã se ducã singurã, eu voi veni cu
Laurenþiu, când se va întoarce de la ºcoalã. Oricum, n-am chef
Cam pe la ora 18 apare Laurenþiu: într-un suflet, de la spec-
de scandal, supãrarea mea pe fratele ºi mama ei nu mi-a trecut.
tacolul ieºenilor cu Prinþ ºi cerºetor, nu s-a terminat, e pauzã,
Mãtur uºor, ºterg cu cârpa udã ºi scutur în bucãtãrie ºi pe
cã nu plecãm la Adjud? Nu azi. Îl trimit înapoi sã vadã ºi restul
holuri. Fac în dormitor, noutate, curãþenie în amãnunt. Pe zi ce
piesei. Mã bãrbieresc. Ar fi trebuit sã fac ºi un duº la ora asta,
trece observ cã munca mea în casã se extinde, de la curãþenia
dar nu e apã fierbinte. Dupã ora 19 plec împreunã cu copilul
generalã la lecþiile copilului: se apropie vreo... burlãcie? Ce
spre Cartierul Sud: pânã sã soseascã el, cos scurta verde „de
semn e ãsta? Voi divorþa? Bat în lemn: sper sã nu i se întâmple
burete“, descusutã la încheieturi. Merg pe jos cu copilul, pe
ceva soþiei. A rãmas doar mâncare sã fac – dar nu mã pricep.
întuneric, pânã la Sud (ce nenorociþi, cu economia lor de curent)
Dau telefon copilului vecinului de deasupra apartamentului
discutând serios ba de una, ba de alta, mâncãm napolitane.
nostru, care iar a pus „plãcile de tembelizat“ la picup. Urlu la el,
Sosim la „familia Popa Vasile“, la blocul H 16: îi sãrutãm pe
îl sperii, opreºte aparatul, mã întind în pat: aþipesc un sfert de
Taica (tatãl soþiei) de ziua de naºtere ºi pe Valentin (fratele
orã, pânã încep bocãniturile de reparaþii cine ºtie pe unde în
Doinei) de revedere, facem cunoºtinþã cu „Amalia“, logodnica
bloc, s-a dus dracului odihna mea. Vin în sufragerie, la birou: ºi
lui din Brãila (ºtearsã, cu buze subþirele – „asta e rea“, a decretat
fãrã sã vreau scriu un poem de la ora 16.30. În trei sferturi de
Doina; e fãrã gust îmbrãcatã, destul de oarecare, cu un glas
orã îl ºi transcriu, mare minune:
nefeminin... ce sã mai zic, nu e treaba noastrã, e alegerea lui
Valentin). „Amalia“ are bunul simþ sã stea deoparte, rar scoate
Un turn de pazã o vorbã: îi dãruieºte lui Laurenþiu un flanel albastru, ciocolate...
Nici eu, nici Doina nu ne putem face nici o impresie: o fi focoasã
un turn de pazã în la pat? O fi gospodinã... „Ce a gãsit la ea?“ Mâncãm (ciorbã,
pustiu, care te atrage ca un magnet ascuns: a sarmale, fripturã de pui), se bea vin (eu beau apã) ºi cafea,
cãrui descriere se Valentin e bãut biniºor, dar se menþine pe picioare. Taica,
aseamãnã pe dinlãuntru cu tine sãrbãtorit, e tãcut, obosit probabil, Memi e retrasã... La ora
22.15 plecãm, conduºi de Valentin pânã în staþia de autobuz.
însuþi, un Memi a stat la cozi, numai ea ºtie cu ce eforturi, ºi ne-a cumpãrat
turn plin de sine ºi de slavã, de necinste ºi poftã de „fraþii Petreuº“ (denumire la doi pui mititei puºi într-o pungã)
sãturare. ºi o pungã de ficat de pui, suntem salvaþi o vreme – dacã nu
În pustiu... „Oprindu-se în nedumerire pe vom avea oaspeþi (tocmai trebuie sã aibã loc Salonul literar
jumãtate de drum“: de aici raportând, înainte sã Dragosloveni). Avem noroc, prindem un autobuz pânã în centru.
Întorºi acasã, ne dezbrãcãm: se culcã Doina, Laurenþiu (are 11
disparã, cã ani) se lasã greu lãmurit sã se culce, trebuie sã ne sculãm cu
atunci a vãzut – „dupã o mãsurare a curenþilor noaptea în cap. Azi i-am adus copilului pãtrãþele color cu imagini
„occidentale“, scoase din guma de mestecat, probabil, dãruite
electrici care se formeazã în mod de colegele de la Secþia Copii a BJ, hârtii gãsite prin cãrþile
spontan sub împrumutate: e încântat la culme. La ora 23 vin ºi scriu aici, în
pãmânt“. A vãzut, pe cuvânt... Dar jurnal. Mã culc dupã 12 noaptea (la ora 5 trebuie sã fiu pe
nimeni n-a mai auzit picioare, mergem toþi trei la Adjud, la ai mei): afarã, vânt tãios,
demult nimic despre turn. Turn de pazã al de iarnã. În bloc trebuie sã fie vreun „Sfânt Mihai“, e gãlãgie, sã
vãd cum adorm...
PRO

SAECULUM 3/2006 53
 eseu

Lucia Dãrãmuº

ÎN SPATELE CORTINEI
– Vos valete et plaudite! –
Ironia, sarcasmul, acidul lingvistic se pare cã le-am moºtenit O altã manifestare a genului dramatic o constituia satura,
de la romani. Aceºtia le cultivau în comedie. Deºi îndreptaþi în care, pe lângã versuri ºi dialog, intervin alte elemente, ca
mai cu seamã spre treburi ostãºeºti decât spre filosofii înalte, mimica ºi dansul. Combinaþia elementelor versurilor fescenine
„romanii, precum toþi italienii, aveau un sentiment foarte cu dansul ºi muzica a dus la apariþia saturei, care la origine
puternic pentru ridicol.“ (V.P. Fabia, Théatre latin, p.1) înseamnã amestecãturã, de la satura lanx, tocanã de fructe
Joc, spectacol, ironie, ridiculizare gãsim ºi în teatrul sau de legume servitã pe o farfurie:
contemporan, însã, câþi dintre privitori cunosc, oare, originile – satura, ae s.f. – amestec de fructe
comediei, câþi ºtiu sã priveascã pe fragmente, pe fãrâme în – lanx, cis s.f. – taler
spatele cortinei! Mai târziu totul degenera într-un exodium, despre care
O scurtã analizã a elementelor comediei latine va evidenþia Michaud, specialist în genul dramatic, spune cã ar fi fost o
actualitatea acesteia, fiindcã încã de la începuturile ei comedia, manifestare teatralã extrem de veselã ºi extrem de liberã, jucatã
teatrul în general, nu a încetat sã ne povesteascã pe noi. Un la sfârºitul unei puneri în scenã chiar de spectatori.
primi element al comediei face referire la aciditatea limbajului, O altã bufonerie o constituia atelana, dar care se deosebea
la dedesubtul lingvistic, la polisemie. Horatius (Sat.I.VII.32) de satura prin limbaj ºi mimicã mai puþin decente, prin dinamica
numea acest fenomen care dãdea viaþã textului italum accetum datã de posibilitatea de a improviza, prin tipologii ca: Munducus
– oþet italian. – Mâncãciosul, Bucco – cel cu bucile umflate, Poppus – avarul
Sarcasmul limbajului lui Plaut, bunãoarã, atinge uneori cele prost ºi bãtrân etc.
mai puternice sunete, cãzând de-a dreptul fie în trivialitate, fie La baza teatrului popular întâlnim ºi mimica. De obicei,
în grotesc. Nu de puþine ori personajele lui sunt construite aceasta punea în scenã un anumit subiect, scenele fiind
dupã ºabloane aproape absurde, menite râsului nevrotic, lãsând mimate, uzându-se de gesturi groteºti ºi obscene, reprezentaþia
cititorului, spre sfârºit, un gust dulce-amar. Acest sentiment fiind datã de doi actori: Archimimus, care interpreta, ºi Stupidus,
se naºte din viaþa repovestitã prin verbele cu vervã, ironie, care lua bãtaie.
rafinament, trivialitate, reuºind sã tragã un tuº gros chiar sub Aºadar, latinii au avut toate datele împãmântenite în solul
acei pigmenþi ai vieþii care lumineazã mai puternic ºi sunt, italic pentru continuarea ºi desãvârºirea comediei. Totuºi o
desigur, oximoronici. Comedia ca parte a genului nu se poate împrumutã de la greci ºi aceasta, posibil, pentru cã erau mult
defini în afara acþiunii. Limbajul nonverbal, cel al trupului – mai preocupaþi de cuceriri, rãzboaie ºi economie decât de
prin miºcãrile ample ale mâinilor, prin dans, prin masca aºezatã culturã.
pe faþã, prin expresia facialã, prin mimicã – fãcea din romani Prima reprezentaþie a unei comedii romane a avut loc în
maeºtri neîntrecuþi ai umorului, fiindcã, afirmã Fabia (Théatre 240 a. Chr., datoritã unui sclav, prizonier de rãzboi, Livius
latin), „aveau un sentiment foarte puternic pentru ridicol, o Andronicus. Noul gen, comedia cultã, era numit palliata, de la
extraordinarã mobilitate a corpului, fizionomia gestului pallium,ii s.n. – mantie lungã greceascã, cuverturã. Termenul
expresivã ºi gata de a replica.“ are o dublã semnificaþie, trimiþând spre împrumutul grecesc,
De altfel, pentru a înþelege mai bine aceastã paletã a articulãrii dar fãcând referire ºi la haina lungã în care actorii erau
gesticii este de ajuns sã citim De oratore XXXVIII XXXVIII, Cicero, înveºmântaþi. Genul a prins la Roma, venind într-un pãmânt
unde sunt descrise toate particularitãþile acesteia ca necesitate predispus spre veselie, ironie, datorându-se în mod deosebit
pentru provocarea emoþiei. subiectelor puse în scenã, surprinse fugar în sintagme de tipul:
Dialogul, prin dimensiunea lingvisticã în care jocul de – sintagma I
limbaj, ludicul, alterneazã cu tema foarte profundã ºi serioasã, Un sclav leneº, dar isteþ ºi de obicei ºmecher, prin diverse
care de obicei fãcea referire la viaþa politicã, este de importanþã metode subtilizeazã banii stãpânului pentru a rãscumpãra
majorã, pentru cã prin dialog se pune în miºcare întregul libertatea iubitei.
eveniment. Forma primitivã a dialogului se aflã în incantaþiile – sintagma II
preoþilor Arvali – versibus alteris. Un tânãr iubeºte o tânãrã sclavã ºi pentru a o elibera, pentru
Vioiciunea dialogului se regãseºte în limbajul popular, a pãstra relaþia, încalcã toate regulile moºtenite de societate ºi
romanii, prin structura lor, fiind mai gãlãgioºi, vulcanici, cu un chiar de pãrinþii subjugaþi de ierarhiile impuse de ordinul so-
limbaj viu colorat, întrebuinþând multe subtilitãþi, glume, ironie. cial.
Aºa se explicã prima manifestare dramaticã – versurile – sintagma III
fescenine – dupã oraºul Fescenium, unde se contureazã un O tânãrã sãracã ºi necinstitã, deºi iubeºte pe un altul,
început al comediei latine. urmãreºte prin orice mijloc sã se cãsãtoreascã din interes cu
De obicei, versurile fescenine povesteau o întâmplare hilarã vreun bãtrân bogat, pe care-l deposedeazã de bunuri.
sau un personaj politic era ridiculizat. Acestea erau dialogate – sintagma IV
ºi aveau loc în special în timpul jocurilor câmpeneºti. Un om politic, îmbogãþit prin mijloace necinstite, adesea ºi
PRO

54 SAECULUM 3/2006
 eseu

spectatori;
– rãspunsuri date de autori întrebãrilor ridicate, de regulã,
de rivali.
(Probabil, un astfel de dialog s-ar fi impus în urma repre-
zentãrii scenice piesei Evangheliºtii, desigur o discuþie între
autoare, regizor, actori ºi spectatori.)
Scena , o parte foarte importantã a genului dramatic,
dateazã chiar de la începuturi, la Plautus, potrivit cu V. Fabia
(op.cit.), determinând desfãºurarea acþiunii. În interiorul piesei,
rolul avea, de asemenea, o mare importanþã, în josul numelui
personajului era trecut rolul, tipologia. Astfel, numele
persoanei, persoana în sine, actorul era trecut sub tãcere, conta
doar personajul piesei, care avea caracterele bine conturate,
prinse chiar în numele rolului. Bunãoarã, un linguºitor purta
numele Peniculus, adicã perie, un bucãtar va avea numele
Antrax, nume de cãrbuni folosiþi pentru foc la gãtit felurite
bucate etc. Numele dãdea ºi semnificaþia rolului.
În privinþa actelor , conform gramaticilor, existã unele
neclaritãþi. Unii susþin cã manuscrisele nu ar conþine acte ,
acestea fiind aplicate pe textele lui Plautus abia începând cu
secolul al VIII-lea. V. Fabia (op.cit) aduce unele lãmuriri, dând
spre exemplu un pasaj dintr-o piesã a lui Terentius, în care se
întrebuinþeazã sintagma „primo acto taceo.“ Desigur, actus
primus s-ar putea referi la un prim act, dar ar fi chiar o formulare
singularã, fãra a mai fi întâlnitã în vreo comedie. Din acest
Fanny Burat – Rose and Volubilis motiv, interpreþii preferã varianta exegetului anterior menþionat,
care considerã cã e vorba, mai degrabã, de începutul acþiunii,
prost, lipsit de simþul umorului, este atras în diverse conjuncturi primo actu având semnificaþia de la primul joc al actorilor.
publice ºi ridiculizat. Acþiunea piesei, extrem de dinamicã, se înscria în alternanþa
Scenariile pot continua, toate tiparele reflectând realitãþi dialog / monolog, trecând prin ritmicitãþi ºi tonuri diverse,
ale societãþii timpului, redate cu vervã, umor, cu sarcasm, într- pentru a da o reprezentare cât mai fidelã a sentimentelor,
o trivialitate uimitoare. Un alt amãnunt, observat de aceastã tipologiilor umane.
datã de V. Benoist (La comédie de Ménandre. Guizont: S-ar spune cã nu prea existã diferenþã între culoarea teatrului
Ménandre ), subliniazã mândria soþiilor care vin în noua familie antic ºi ceea ce se petrece în interiorul piesei astãzi. Totuºi,
cu o avere considerabilã. Acestea, de regulã, sânt leneºe, dacã vorbim de amplitudinea emoþiilor, aceasta era datã nu
sfidãtoare, gâlcevitoare, atrãgând asupra lor mânia soþilor. doar de temã, acþiune, mimicã, tonalitate verbalã, ci ºi de
Ipostaza femeii în interiorul comediei nu se limiteazã la acuitatea versului, muzicalitatea versului latin, cu accentele
soþii, în contextul epocii date, ea este ºi curtezanã. Aceasta care variau de la scenã la scenã, de la personaj la personaj.
trãieºte pe lângã un leno (codoº), fiind caracterizatã de lãcomie, O reprezentare a metrului latin direct relaþionat stãrilor
lascivitate, cochetãrie deºãnþatã, prefãcãtorie. umane, cât ºi tipologiilor, ar arãta astfel: trohaicul septenar ,
Comedia romanã era alcãtuitã din didascalia, argumentum, având ritm alert, era caracteristic scenelor cu intensitãþi maxime,
numele piesei, prologul, dar ºi scenã, rol, acte, diverbia ºi agitate; iambul senar, fiind mai lin, mai curgãtor, era rezervat
cantica, muzica ºi corul, sfârºitul comediei. monologului; pe când iambul octonar, mai tulbur, cu suiºuri ºi
Didascalia reprezintã partea de început, prin care se oferã coborâºuri, era preferat pentru stãrile patetice de sfârºit.
lãmuriri de ansamblu asupra a ceea ce urmeazã sã se petreacã. Culoarea verbalã aproape canticã dãdea scenei o muzicalitate
Argumentum se aflã dupã didascalia ºi este un rezumat în aparte, cu inflexiuni, cu vibraþii, cu tonuri înalte ºi tonuri joase,
versuri al întregii comedii. De obicei reprezintã un acrostic, pe alocuri cu linearitãþi sfâºietoare.
literele din capul fiecãrui vers dând titlul piesei. Prologul este Diverbia era parte a acþiunii, reprezentând, de regulã,
caracteristic în special lui Plautus, el decriptând unele nelãmuriri schimbul de replici, neînsoþite de muzicã, aride, calme. G.
care ar putea surveni pe parcursul comediei. Prologul, însã, Boissier (Canticum, in Darenberg / Saglio, L. Havet et L. Duvau:
mai avea în vedere ºi captatio benevolentiae, un cuvânt Cours élémentaire de métrique greque et latine ) considerã
argumentativ cãtre public, în scopul de a-l captiva, dar ºi pentru cã acompaniamentul muzical era doar ocazional, în intervale,
a impune acestuia liniºtea, atenþia, de a cere îngãduinþa, dar ºi pentru a da tonusul scenei ºi nu al vorbei. Doar cantica, partea
aplauze. cea mai dinamicã, în care ritmicitatea sentimentelor, a replicilor
Mutatis mutandis, în era celularelor cred cã s-ar impune era maximã, bucata scenicã fiind extrem de agitatã, avea
captatio benevolentiae! însoþire de flaut. în mod faptic, nu avem de a face cu o melodie,
Dacã la Plautus captatio benevolentiae însemna aceastã cât mai degrabã cu modulaþii scenice, în funcþie de emoþia
cerinþã mai sus descrisã, la Terentius, potrivit cu V. Fabia, Les scontatã. Din corul grecesc mai gãsim în comedia romanã
Térence, pag. 176-283, se adaugã alte douã
proloque de Térence doar palide urme. Pentru ca totul sã fie rotund, cu cap ºi coadã,
componente: sfârºitul comediei avea de regulã o formulã – Vos valete et
– discuþii pe marginea piesei, provocate de actori ºi plaudite – care constituia îndemnul la aplauze.
PRO

SAECULUM 3/2006 55
 eseu

Mihaela-Nora Rogalski
Rogalski**

REÎNTOARCERE LA OBÂRªII
„Nimic nu-i mai puternic ca o idee al cãrei timp a sosit“. (Victor Hugo)

„Singurele repere reale sunt ridurile neputinþelor care brãz-

deazã chipurile pãrinþilor noºtri. Priviþi mai cu atenþie Refuzam sau îmbrãþiºam aspecte ale lumii celei noi, aºadar,
neputinþele bãtrânilor noºtri anonimi ºi veþi descoperi modul în funcþie de reperele spirituale cu care plecasem în lume, lucru
de viaþã care vã aºteaptã“, consemneazã Adrian Mujaru în pe care mã face sã-l înþeleg acum, cu uºurinþã ºi în revelaþie,
destin, apãrut recent în „Adevãrul
articolul sãu Geografia ca destin cartea lui George Popa. De fapt, însãºi deschiderea generoasã
Literar ºi Artistic“. cãtre exterior, întâmpinarea Celuilalt cu afecþiune ºi uimire,
„Dacã o amnezie catastroficã ne-ar face sã uitãm cã existãm reverenþa în faþa vieþii omului ºi a întregii creaþii, tendinþa de a
ca români, ...am putea sã reînvãþãm a vieþui de la Eminescu, în privi lumea prin perspectiva eternitãþii, toate aceste stãri de
tripla ipostazã: în fiecare zi, metafizic ºi etic“, ne îndeamnã spirit care mi-au mijlocit nebãnuit de facil integrarea în spaþiul
George Popa în introducerea la cartea sa Repere în spiritua- geografic ºi spiritual de dincolo de cel pe care-l numeam acasã,
litatea româneascã (Editura „Timpul“, 2004), „Rege al cugetãrii constituie nucleul central al întregii noastre spiritualitãþi, un
omeneºti ºi expresia integralã a sufletului românesc“ miez definitoriu care energizeazã constelaþia valorilor culturii
(Maiorescu), „conºtiinþa noastrã cea mai bunã“ (Nicolae Iorga), româneºti, argumenteazã autorul. Cu alte cuvinte, s-ar gãsi
„Beethovenul sufletului românesc“ (Tudor Arghezi), „mintea aici o explicaþie a uºurinþei cu care s-a produs integrarea mea
cea mai cuprinzatoare pe care a produs-o pãmântul nostru de în universal, atât spaþial cât ºi temporal.
la Zalmoxis încoace“ (Simion Mehedinþi) – Eminescu reprezintã Desigur, dacã ne limitãm sã înþelegem viaþa exclusiv prin
reperul nostru absolut, o realitate infinit mai profundã ºi mai prisma realitãþilor concrete, imediate, determinate de ofertele,
amplã decât cea a unui excepþional creator de versuri. cerinþele, standardurile ºi necesitãþile lumii materiale, ne vom
Ne-a hãrãzit geografia o soartã atât de vitregã ºi iremediabilã simþi consonanþi cu îndemnul lui Adrian Mujaru ºi ne vom
astfel încât resemnarea, apatia, disperarea, fatalismul sã ne fi cãuta viitorul în ridurile neputinþei ºi înfrângerii gravate pe
rãmas singurele mecanisme de supravieþuire? Geografia? chipurile bãtrânilor noºtri. Vom deveni, cu siguranþã, cãþãrãtorii
Vremurile moderne? Spaþiul sau timpul? Amândouã în unison? cinici pe culmile disperãrii chiar în eventualitatea cã nevoile
Sã fie îndemnul cãtre cunoaºterea reperelor spirituale ale materiale ºi profesionale sã ne fi fost satisfãcute. Omului i s-a
poporului nostru o simplã efuziune utopicã a unui nobil oferit, însã, ºi posibilitatea transcenderii realitãþilor mãrginite
cãrturar depãºit de realitate ºi contemporaneitate?
Rãspunzând afirmativ întrebãrii de mai sus, conformân-
du-ne chipului acestei vremi ce ne vrea resemnaþi, fragmentaþi,
deconectaþi, speriaþi si izolaþi, înseamnã a înceta sã existãm ca
români, pare sã argumenteze fiecare paginã ºi fiecare cuvânt al
eseului lui George Popa. Ce anume înseamnã „a exista ca
român“? Dacã pentru mulþi dintre noi, cei cãrora ne place sa ne
ºtim „universalizaþi“, „cosmopoliþi“, „globalizaþi“, „antinaþio-
naliºti“ aceastã pierdere de identitate este luatã în calcul ºi
acceptatã fãrã regrete?
Cu 30 de ani în urmã, personal aºa gândeam. Nici un ideal
nu-mi pãrea mai nobil decât acela de a mã simþi cetãþean al
lumii. Aº fi vorbit cu mare bucurie ºi esperanto. Problemele
tuturora erau ºi problemele mele, bucuriile ºi frumuseþile tutu-
rora, asemenea. Dar pe mãsurã ce anii treceau, ºi integrarea
mea în culturile în care alesesem sã trãiesc îºi continua drumul
ei firesc, descopeream rãzbãtând în mine tot mai viu ºi tot mai
clar vocea anumitor valori care mã identificau într-un mod aparte
de rest, mai ales când aceste valori se vedeau în antitezã cu
praxisul sau spiritualitatea în mijlocul cãreia mã aflam. În acele
momente, ºi numai în acelea, deveneam conºtientã de contrast.
În cele mai dese cazuri, însã, trãindu-mi entuziast momente ale
binelui ºi frumosului culturii celei noi, eram mai puþin conºtientã
cã, poate, aceeaºi sursã valoricã personalã care-mi semnala
câteodatã distanþarea, fãcea posibile ºi trãirile integrãrii pozitive.

* Magister in artibus literalibus (Harvard), Universidad Letras, Lisabona Corneille van Spaendonck – Basket of Flowers and Fruits
PRO

56 SAECULUM 3/2006
 eseu

ºi efemere, ne-o mai amintesc de milenii filosofii ºi poeþii. Omul Coºbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga, Nicolae Grigorescu,
cu adevãrat moral aºa gândeºte, omul cu adevãrat moral astfel Constantin Brâncuºi, Mircea Eliade, C. Rãdulescu Motru, Vasile
creeazã. Conºtiinþa eternului ºi a imuabilului îi dicteazã fiecare Pârvan º.a., astfel încât, deºi împãrþitã în unitãþi distincte,
act, fiecare gând. Puþini gânditori sau creatori de-a lungul lucrarea se pãstreazã continuu în chip de unitate în diversitate,
secolelor ºi mileniilor s-ar fi certat cu aceste afirmaþii. În fel de un fel de unitate de corelaþii, noþiune teoretizatã în filosofia lui
fel de moduri de expresie ele apar ºi reapar în tot ce a acumulat C. Rãdulescu Motru. Aºa cum „toate energiile universului sunt
mai valoros fiecare popor în parte, cel român, fãrã excepþie, sintetizate în fiecare lucru ºi în fiece conºtiinþã, fiecare consti-
poate chiar mai profund ºi mai consecvent decât alte popoare. tuind o unitate de corelaþii“ (Motru), tot astfel capitolele acestui
ªi totuºi, nu mulþi dintre noi, românii de azi, suntem conºtienþi eseu se întrepãtrund ºi definesc unul pe celãlalt, fiecare conþi-
de aceastã comoarã lãsatã nouã în pãstrare spre fructificare. nând în sine esenþialul tuturor celorlalte, precum atomul întregul
Nu mulþi am înþeles, încã, potenþialul comorii de a spori pe univers.
mãsurã ce este folositã. Iatã, totuºi, cã autorul Reperelor o Un exemplu ilustrativ, între altele, îl poate forma analiza
face. deschiderii cãtre sacru ºi religios la români. „Românul nu cu-
Eu cred cã amnezia, de care George Popa vorbeºte la modul noaºte teama cosmicã“ afirmã George Popa, „la noi spaima în
ipotetic, afecteazã o parte considerabilã a moºtenitorilor faþa firii a fost înlocuitã cu iubirea, cu identificarea“. Din creaþia
acestui tezaur spiritual testamentat de strãmoºi, de unde efortul popularã, cât ºi din cea cultã analizatã, apare viziunea românului
meritoriu la care s-a angajat pentru a produce o trezire. Cartea de a se simþi parte integrantã a cosmosului. Aici sãlãºluiesc ºi
Repere în spiritualitatea româneascã este, în lectura mea, o Dumnezeu ºi astrele, ºi natura înconjurãtoare cu codrul ºi apele
lucrare necesarã, o idee al cãrei timp a sosit. Ea reuºeºte sã fie ºi muntele ºi fauna ºi flora, ºi tot aici vieþuieºte ºi omul cu
o lucrare de excepþie în a comunica deosebit de limpede ºi destinul lui muritor ºi în relaþie nemijlocitã cu întreg universul.
convingãtor adevãruri ºi mari intuiþii ale sensurilor, ale Omul mioritic este, pe de o parte, eroul baladei populare, dar ºi
structurilor originare ale spiritualitãþii româneºti, cum sunt cele omul integrat armonios în totalitatea spaþiului cosmic ºi în
douã idei majore, ºi anume, ceea ce autorul numeºte „structura infinitatea timpului etern care apare omniprezent în creaþia
zalmoxicã“ ºi deschiderea multiplã a culturii noastre – cãtre analizatã. Îl aflãm atât în învãþãturile ortodoxismului, cât ºi în
luminã, cãtre afectivitate, cãtre sacralitate, cãtre universalitate. doina popularã, în lirica lui Eminescu, în Rapsodiile lui Enescu,
Un demers nobil, sãvârºit cu competenþã, cunoaºtere, graþie în lumina peisajului sau chipului uman grigorescian sau
ºi, mai presus de toate, iubire. Ne pune într-o tensiune a frumo- sculptura brâncuºianã. Îl aflãm ºi în filosofia lui Motru sau
sului ºi a sublimului aºa cum rareori ne este oferit. Noica, în percepþia istoricã a lui Pârvan sau Iorga, – toate
Unde vãd eu valoarea acestei cãrþi? În primul rând stabileºte convergând în afirmarea ideilor universale de Bine, Adevãr,
o punte vie, organicã, între creaþia popularã ºi creaþia cultã, Frumos, Iubire.
dezvãluind prin analizã paralelã ceea ce fiecare mare creator de „În contemplaþia esteticã, la fel ca ºi în iubire ºi cunoaºtere,
artã sau de cunoaºtere al nostru a fost primul a-l mãrturisi cu ne recuperãm pentru un moment unitatea fiinþei noastre elibe-
afecþiune: îndatorarea faþã de creaþia anonimã a strãbunilor. ratã de individualitate“, afirmã ilustrul gânditor indian, Ananda
Geniul unui Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Grigo- Coomaraswamy. În timpul lecturii cãrþii lui George Popa am
rescu, Constantin Brâncuºi sau Vasile Pârvan s-a hrãnit nu trãit o astfel de senzaþie pentru cã, deºi în final eseul îºi învãluie
numai dintr-un talent excepþional, cum îi place criticii moderne cititorul într-un sentiment curat ºi profund de mândrie de a fi
sã înþeleagã sursa actului creator, dar mai ales dintr-o încercare român, prin a-i reaminti baza moralã, esteticã, metafizicã, într-un
de a se apropia pânã la identificare cu esenþa neadulteratã a cuvânt, spiritualã a creatorilor celor mai proeminenþi din cultura
simþirii ºi cugetãrii din creaþiile populare. Simplul talent, fãrã sa, patosul ce strãbate lucrarea de la un capãt la altul nu în-
aceasta legãturã organicã nu ar fi produs operele celor men- deamnã nici un moment cãtre individualism, naþionalism, izola-
þionaþi. Deºi George Popa nu face direct aceastã afirmaþie, ana- þionism, exclusivism sau patriotism gãlãgios. Miºcat sufleteºte
liza în paralel a textelor, iluminând interdependenþa dintre spiritul de simþãmintele ºi frumuseþile create de poporul sãu, lectorul
popular ºi cel al creatorului cult, o dezvãluie la tot pasul. nu-ºi poate dori la sfârºitul lecturii decât sã-ºi deschidã larg
Sintetizând abil o gamã variatã a expresiei artistice populare braþele cãtre umanitate ºi întreaga Fire spre a deveni un om
ºi culte (mit, basm popular, poezie, muzicî, arte plastice, religio- integrat în Universal. Personal, m-am simþit român ºi om uni-
zitate), George Popa releveazã caracteristicile spirituale ce în- versal simultan, realizând cã fãrã cea dintâi ipostazã, nu aº fi
sufleþesc creaþia româneascã: o atitudine reverentã ºi de afir- trãit-o nici pe a doua.
mare în faþa vieþii; comuniunea organicã cu natura, nãscutã Dacã celebra picturã testamentarã a lui Paul Gauguin, pe
dintr-o înþelegere metafizicã a cosmosului din care omul se care am avut norocul sã o pot contempla deseori la Muzeul de
simte parte integralã; înþelegerea morþii drept depãºire a tem- Artã din Boston, Cine suntem? De unde venim? Încotro mer-
poralitãþii efemere întru renaºtere pe un plan superior de fiinþare; gem?, adreseazã întrebãri cheie existenþei noastre, – rãspun-
luminozitatea sufleteascã, deschiderea cãtre exterior; flexi- surile mie, ca român, mi l-au dat lucrarea Repere în spirituali-
bilitatea, religiozitatea nedogmaticã; dragostea, duioºia, dorul; tatea româneascã, iar acest nobil ºi elevat rãspuns îmi dã un
simþul frumosului, al mãsurii, cumpãtãrii; nãzuinþa depãºirii nou sens vieþii. Identitatea noastrã devine una apocrifã, jefuitã
finitudinii, înãlþarea pe verticala muntelui, aflat în miezul geo- de sens, fãrã asemenea rãspunsuri. Oferindu-mi aceste chei la
grafic al þãrii; refuzul învingerii ºi demnitatea înfruntãrii rãului; întrebãrile capitale ale existenþei noastre, prin lectura eseului
umorul benefic, reparator. Pentru fiecare din aceste repere, lui George Popa, aforismul socratic „cunoaºte-te pe tine însuþi“
eseul face trimiteri la text ºi stabileºte legãturi între diversele a cãpãtat un sens îmbogãþit printr-o continuare fireascã în
moduri de exprimare ale creaþiei populare ºi ale celei culte: spiritul „dacã te cunoºti pe tine ca om al unei obârºii ºi, datoritã
poetic, muzical, plastic, religios, filosofic, – acordând un spaþiu acestui fapt, ºi om al universului, îl vei putea cunoaºte ºi iubi ºi
amplu lui Mihai Eminescu, urmat apoi de Ion Creangã, George pe celãlalt.“
PRO

SAECULUM 3/2006 57
 eseu

Adrian Botez

CIVILIZAÞIA CREªTINÃ – CIVILIZAÞIA NOMOS-ULUI

Autoritatea ori este divinã sau delegatã de cãtre divinitate înºealã ºi nu are habar despre creºtinism. Da, ne sunt
– ori nu e deloc
deloc. (A se vedea crimele bestiale ale Revoluþiei dezvãluite, prin noua Lege, a lui Hristos, limitele cele mai
Franceze – 1789: Dumnezeu n-a delegat „poporul francez“ sã depãrtate, spre desfiinþarea limitei spirituale, cãtre Dumnezeu
ucidã ºi sã comitã regicid – ci, cum s-a dovedit ulterior, – dacã ne supunem desãvârºit Legii: acestea sunt Fericirile –
Revoluþia Francezã, ca orice revoluþie umanã – a fost rezultatul dar starea de FERICIT se traduce prin DESÃVÂRªIT MORAL-
unei conspiraþii din partea unei minoritãþi luciferizate. De aceea, SPIRITUAL
SPIRITUAL, desãvârºit virtuos, desãvârºit supus Legii – pânã
ea rãmâne, ca ºi rãzboaiele mondiale ale secolului XX, un obiect la renunþarea completã la egotism ºi egoism, deschiderea
de studiu pentru medicii patologi – ºi un motiv de serioasã definitiv generoasã, autosacrificialã, cãtre „ceilalþi“, cãtre Iubire
reflecþie pentru Bisericã). Legislatorul trebuie sã accepte ca – care Iubire, adusã în parametrii cristici, echivaleazã cu
autoritatea sã-i fie delegatã pentru a se împãrtãºi din lumina desãvârºirea paradisiacã a lui Dumnezeu (prin Adam-Omul
divinã a ORDONÃRII. Deci, autoritatea divinã sã fie delegatã reordonat spiritual, rearmonizat legislativ
legislativ,, per fect conformat
perfect
cãtre Legislatorul terestru, care reveleazã (nu opacizeazã
opacizeazã, nu Legii – adicã eliberat deplin de anomia satanicã
satanicã). Dar acesta
ascunde – cum face azi – trâmbiþând fals „umanismul“ legilor este scopul cel mai înalt, pe care bietele legi omeneºti nici
– adicã impostura ºi arbitrariul
arbitrariul) Legea Divinã. LEGE care, nu-l întrevãd, prin formulãrile lor ambigue ºi din greu gâfâite,
cândva, era cea proclamatã, pentru sânge (adresatã îngãimate, bâlbâite. Legile umane, însã, dacã vor sã mai existe
MEMORIEI ºi FIZICULUI)
FIZICULUI), pe Muntele Sinai – ºi care a devenit (ca autoritate efectivã) în istoria evolutiv-terestrã, trebuie „sã
cea proclamatã, DIRECT PENTRU SPIRIT SPIRIT, pe Muntele tragã cu urechea“, cât mai atent, tocmai la scopul legislativ
Mãslinilor. cristic
cristic.
Nimic din legile umane nu are, deocamdatã, prevãzutã
finalitatea legislativã supremã, dreptul legislativ formulat în
A. HRISTOS-LEGISLATORUL Fericiri – dar tocmai acesta este motivul pentru care legile
umane nu sunt ascultate decât cu o jumãtate de ureche, ºi în
Dumnezeu-Tatãl, prin aspectul sãu filial (Dumnezeu- silã: ele nu sunt în stare sã zãreascã, sã exprime ce zãresc
Hristos), devine cel mai mare legislator al tuturor timpurilor (dacã zãresc) – anume, obiectivul legislativ cristic
cristic, care este
pãmânteºti (concomitent cu cele cereºti). Trebuie sã se transfig
transfigu urarea fiinþei umane, dintr-una anonimã, aflatã în
înþeleagã foarte clar cã legislaþia umanã terestrã a început în permanentã stare de zavistie cu sine ºi cu mediul sãu social
Legislaþia divinã ºi trebuie sã se-ntoarcã, logic (chiar dacã – într-una perfect împãcatã-armonizatã cu sine ºi cu mediul
sub forme diversificate), în esenþa legislativã din care a pornit. sãu socio-natural (cãci întregul COSMOS este „societatea“
Tocmai aceastã cale de întoarcere la obârºia divinã a legislaþiei Omului!). O foarte palidã imagine a Cetãþii Legislative a lui
terestre ºi premisele ei le înfãþiºeazã Hristos-Dumnezeu, prin Dumnezeu2, o vedem în unele mãnãstiri creºtine, unde ascul-
predicile ºi parabolele de la Templul din Ierusalim ºi, în primul tarea legislativ-divinã (alãturi de voturile sãrãciei ºi castitãþii –
rând, prin Fericirile expuse la Predica de pe Munte (Matei Matei
Matei, care au tot o naturã legislativã, dar mai înaltã ºi mai greu de
cap. 5, 6, 7), ca ºi lãmuririle cãtre apostoli, la Cina cea de Tainã înþeles pentru oamenii de rând: desfiinþarea totalã a egotis-
Ioan
(Ioan
Ioan, cap. 14, 15, 16, 17). El spune, foarte clar, cã prin toate mului, prin sãrãcie trupeascã-socialã, desfiinþarea seminþei
legislaþiile istoriei, prin toate orânduielile ºi orânduirile metafizice de vrajbã, sexualitatea – care a despãrþit ºi învrãjbit
umanitãþii – nu se face altceva decât împlinirea, discretã, Omul cu Dumnezeu ºi, astfel, pe om cu sine însuºi, orice cu
progresivã ºi secretã (misticã, ascunsã ochilor ne-spirituali) a orice, opunând totul istoric, autodistructiv ºi perisabil –
MARII LEGI, Unicei Legi – Obârºia preaputernicã a tuturor TOTULUI CERESC ETERN-DESÃVÂRªIT) – este atât de asprã,
legilor ce vor fi fost vreodatã pe faþa Pãmântului (Matei Matei
Matei, 5, cât nu ºi-a închipuit niciodatã vreun legislator cã vreo lege ar
18): „Cãci adevãrat zic vouã: Înainte de a trece cerul ºi pãmântul, putea avea vreo astfel de teribilã consecinþã.
o iotã sau o cirtã din Lege nu va trece, pânã ce se vor face Dar, dacã rãsplata-finalitate a efortului spiritual-legislativ
toate“. Deci împlinirea Legii prin legi se va face desãvârºit ºi este desãvârºitã doar printr-o ascultare desãvârºitã, a unei
absolut integral, prin însãºi trecerea-istorie („mentalitatea“...), Legi (aparent supraumane – dar care priveºte, în mod direct,
continuu evolutiv-spiritualã, a mediului uman-terestru – atât doar FIINÞAREA UMANÃ, ºi nimic altceva3 ) – ei bine, pedeapsa
în formã-emergenþã (iota iota = semnul literei de început al lui pentru neintegrarea Omului în Lege ºi, mai cu seamã, a celor
Iahve-Dumnezeu), cât ºi conþinutul-imergenþã (cirta cirta = semnul
literei de mijloc). 2
Cf. Sfântul Augustin, Civitas Dei, în: P. Bernard ªtef, Sfântul
Cine afirmã cã legea creºtinã e prea îngãduitoare, sau,
Augustin – Omul. Opera. Doctrina, Colecþia „Sfinþi Pãrinþi
chiar, cã n-are sancþiuni, ci doar îngãduinþe1 – amarnic se ai Bisericii“, Cluj-Napoca
3
Legea a fost sãditã ºi existã în fiinþa umanã (conºtientizatã),
1
Emil Cioran, parcã citându-l pe Marx, dar ºi pe... Marchizul cãci altfel nici n-ar fi posibil ca Dumnezeu sã cearã omului
de Sade, afirmã: „creºtinismul este religia sclavilor“. ceea ce El n-a dat ºi pus în fiinþa Omului.
PRO

58 SAECULUM 3/2006
 eseu

chemaþi sã reprezinte Legea ºi sã-i cãlãuzeascã pe oameni

spre Lege, dar care-ºi încalcã sistematic misiunea juridico-
umano-divinã (PREOÞII-JURIªTI AI TEMPLULUI) – este mar-
catã prin exclamaþia prevestitoare de prãbuºire apocalipticã:
„Vai vouã!“.4
„Vai vouã, cãrturari ºi farisei fãþarnici, cã închideþi oamenilor
împãrãþia cerurilor, cãci voi nu intraþi ºi nici pe cei ce vor sã
intre nu-i lãsaþi! [...] Nebuni ºi orbi, ce e mai mare? Aurul, sau
biserica, care sfinþeºte aurul? [...] Vai vouã, cãrturari ºi farisei
fãþarnici, cã daþi zeciuialã din mintã, din mãrar ºi din chimen ºi
nesocotiþi cele mai de samã ale legii: dreptatea, mila ºi credinþa.
Acestea trebuie sã le faceþi ºi pe acelea sã nu le lãsaþi [...].
Drept aceea, înºivã mãrturisiþi de voi, cã sunteþi fiii celor ce au
ucis pe proroci. ªi împliniþi ºi voi mãsura pãrinþilor voºtri.
ªerpi, pui de vipere, cum veþi scãpa de osânda gheenei? De
aceea, iatã Eu trimet la voi proroci, înþelepþi ºi cãrturari, ºi pe
unii din ei îi veþi ucide ºi-i veþi rãstigni – ºi pe alþii din ei îi veþi
bate în sinagogile voastre ºi-i veþi alunga din cetate – ca sã
vinã asupra voastrã tot sângele drept, care s-a vãrsat pe
pãmânt, de la sângele lui Abel celui drept pânã la sângele lui
Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aþi ucis între bisericã ºi altar.
Adevãrul vã grãiesc: toate acestea vor veni peste voi! [...] Iatã
vi se lasã casa voastrã pustie, cãci vã spun: de acum, nu Mã
veþi mai vedea pânã nu veþi striga: binecuvântat fie Cel ce vine
întru numele Domnului!“. Sancþiunea supremã a frivolitãþii
faþã de Lege ºi Misiune a Legii: dez identitatea ºi atoate-în-
dez-identitatea
vinuirea
vinuirea, urmate de orbirea faþã de luminã – pânã la descã-
tuºarea CONªTIENTÃ, ABISALÃ – a conºtiinþei rãului din Sine. François Rivoire – Roses and Butterflies
Cei care sunt chemaþi sã dezvãluie, în om, prin educaþie ºi
credinþã, Legea sãditã de Dumnezeu – ºi încalcã, sfidãtor ºi constã exact în formularea inversatã a judecãþii: cine nu vede
iresponsabil, menirea – sunt supuºi imprecaþiei cristice pe cã numai prin creºtinism legile capãtã valoarea de Lege –
pãmânt – dar Legea nu e de pe Pãmânt. De aceea, acest „vai acela habar nu are ce-i Legea, acela nu vorbeºte, de fapt,
vouã!“ este vizionar: legislatorii ºi juriºtii, care se fac cã nu despre Lege – ci despre ce vrea el, adicã, despre nimic.
vãd Legea, ºi scot legi supte din deget, pentru confortul lor Este tot atât de absurd sã afirmi cã religia creºtinã n-are
personal – vor primi suprema pedeapsã: DESFIINÞAREA (scoa- de-a face cu legislaþia, precum este de absurd sã afirmi cã
terea în afara planului divin al Fiinþei). Legislatorul ºi juristul legislaþia nu are de-a face cu morala, sau cã morala nu are
care nu e vizionar, ci bucher ºi tipicar, speculând meschin, de-a face cu religia.
rãu-voitor – îºi auto-suprimã fiinþa, se sinucide spiritual. Cãci În definitiv, ce scop are Legea? Are scop în sine? Nu poate,
veºnica osândã a Gheenei este Focul ce arde toate matriþele cãci e pentru oameni – iar nu un text pentru un text („artã
greºite ale Facerii – ºterge din planul ontologic pe cei care nu pentru artã“...). Dar oamenii, sunt în sine? Nu, pentru cã nu
s-au supus comandamentului Legii: „casa voastrã (planul sunt propria creaþie – ci creaþii ale lui Dumnezeu, cu finalitate
existenþei terestre ºi cosmice) vi se lasã pustie“. ªi nu-L vor de la Dumnezeu. Sunt legi pentru Dumnezeu? Dumnezeu este
mai vedea (n.n.: adicã, nu se vor mai putea vedea-identifica, Legea, deci n-are nevoie de legi. Atunci, pentru ce sunt legile?
mãcar formal – în/cu Matriþa Fiinþei-Hristos) pânã când nu vor Pentru oameni care vor sã ajungã la Lege, adicã la Dum-
recunoaºte, dincolo de legile chiþibuºãreºti-egotiste – pe nezeu.
Dumnezeu-Legea: „De acum nu Mã veþi mai vedea, pânã când Cât despre faptul cã legea nu are de-a face cu Morala –
nu veþi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele aceasta este o afirmaþie pe care numai infractorii pot s-o admitã,
Domnului“. fãrã mustrare de cuget. La fel, cã Morala n-ar avea de-a face cu
Religia. Adicã, de ce sã te comporþi bine, dacã nimeni nu
vegheazã asupra Binelui ºi nici nu ºtii ce-i acela Bine? Dar
B. CIVILIZAÞIA CREªTINÃ – dacã admiþi cã Binele existã ºi cã este Cineva care vegheazã la
CIVILIZAÞIA NOMOS-ULUI împlinirea lui – te vei supune legilor Binelui. Arbitrat-Supra-
vegheat. Altfel, în ruptura Moralei de Religie ºi a moralei religi-
Multã lume (juriºti ºi nejuriºti) are o pãrere complet falsã oase de Lege apar rãdãcinile ANOMIEI. Ale crimei generalizate,
despre lege ºi creºtinism
creºtinism, crezând a identifica, chiar, o trecând drept „bine public“…
incompatibilitate între cele douã noþiuni.5 De fapt, adevãrul

utopie. Nu: ea, societatea autentic-creºtinã, va fi-exista

4
Matei, 23, 13-39 (dupã spusa Bibliei : „Când fi-va o turmã ºi-un pãstor“) – ºi
5
J. J. Rousseau, Contractul...
Contractul...: „O societate de adevãraþi abia aceea-acela se va numi pe drept Omul (re-îndumnezeit,
creºtini n-ar mai fi o societate de oameni“ – adicã, ar fi o re-androginizat paradisiac).
PRO

SAECULUM 3/2006 59
 eseu

întreaga noastrã compasiune – iar pe cei ce trãiesc, fizic ºi

spiritual – sã-i înconjurãm cu blândeþe ºi, asemeni lui Hristos,
sã-i sfãtuim, sã-i însoþim câþiva paºi, sã le explicãm cu înþelep-
ciune, cu spirit de autosacrificiu ºi cu rãbdare îngereascã:
„Iacã Eu vã trimet ca pe niºte oi în mijlocul lupilor: fiþi deci
Matei
înþelepþi ca ºerpii ºi blânzi ca porumbeii“ (Matei
Matei, 10, 16). Sã-i
mustrãm pe cei prea (ºi nejustificat) leneºi, sã-i izolãm, parþial
sau total, pe cei care fac totul cu rea-credinþã conºtientã ºi
refuzã orice sfat bun6 – sã-i îndepãrtãm de societatea umanã,
pentru a n-o contamina cu rãul lor (dar în izolare, sã le încercãm,
neobosit, puterile sufletului, sã trezim în ei, fie ºi întârziat,
germenii salvãrii – viziunii umano-divine: preoþii ºi pedagogii
sã intre cât mai des, în clasa de elevi cât ºi-n închisoare
închisoare,
într-un ritm susþinut, pentru a forþa uºile întunericului). Dar,
evident, grija principalã sã fie pentru susþinerea ritmului general
al UMANITÃÞII: aceasta este misiunea legilor ºi legislatorilor
– sã nu-ºi ia ochii de pe Lege – STEAUA ETERN CÃLÃUZITOA-
RE. Cãci vor exista mereu cetãþi-oameni care-L vor refuza pe
Hristos-Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos – ºi nu avem
dreptul sã rãmânem la aceste cetãþi, sã ne contaminãm de
rãul lor încãpãþânat – ci avem datoria sã mergem spre cetãþile-
Claude Monet – Camille Monet at the Window oameni care acceptã Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos.
Spun unii: „Legile sã nu urmeze creºtinismul, cãci pedepsele
Juridica trebuie sã conþinã ºi Pedagogia. ªi invers. Omul
vor fi prea mici, sau nu vor fi deloc“. Creºtinismul autentic nu
dacã nu e învãþat sã înveþe Legea – ºi dacã nu-i este stimulatã
pedepseºte cu ghilotina, scaunul electric, nici cu parul. Dar
înþelegerea scopului final al Legii – devine fie terorizat de
viziunea noastrã despre sistemul de pedepse este greºitã greºitã.
lege, fie indiferent faþã de lege. Iar prin teroare ºi indiferenþã
Noi reacþionãm precum pãgânii sau primitivii vetero-
n-a funcþionat lungã vreme nici o societate umanã – ci
testamentari, fãrã gând ºi inimã, ci doar cu instinctul primar ºi
societãþile bazate pe lipsa de raþiune ºi implicare raþionalã a
cu pumnul, cu violenþa fizicã: „dinte pentru dinte, ochi pentru
cetãþenilor în treburile Cetãþii – s-au sinucis, au dispãrut din
ochi“. Existã, însã, o reacþie spiritualã, de autopedepsire,
istorie. Omului trebuie sã i se explice, în amãnunt, cu multã
extrem de severã, decât care mai îngrozitoare nici nu existã pe
rãbdare, la vârsta când plãmada lui umanã este maleabilã ºi
faþa pãmântului ºi în istorie: este pedeapsa de tip creºtin
creºtin, cu
permeabilã – cine este el ºi cum sã acþioneze ºi de ce sã
efect nu de mutilare, schilodire, lichidare fizicã7 – ci de
acþioneze într-un fel ºi nu în altul. Pedagogia juridicã trebuie
transfigurare spiritualã
spiritualã, repunere, a celui ce era doar umbrã
fãcutã chiar de la 2 - 4 ani, când apar primele scântei de
de om – în rangul deplin ºi adevãrat de OM OM. Aceastã pedeapsã
înþelegere – pentru ca fixarea strategiei juridice ºi a finalitãþii
cumplitã este pedeapsa pozitivã
pozitivã, specificã doar creºtinismului,
ei sã aibã loc la vârsta deplinei înþelegeri, a deplinei formãri a
adicã NOII LEGI, care, chiar dacã încã nu e instituitã ºi nu se
capacitãþilor raþionale, emoþionale, atitudinale, spirituale:
întrezãreºte mãcar posibilitatea instituirii ei generale – aºa va
adolescenþa. Numai un om educat spre înalta ºi cât mai deplina
fi, peste tot pãmântul. Abia atunci, legile vor fi Lege, ºi se va
înþelegere a întregului sistem juridic, social ºi cosmic, va avea
vedea limpede cã toate sistemele legislative, purcese din
posibilitatea sã acþioneze ca un om adevãrat, sã-i formeze, la
morala divinã, se îndreaptã cãtre finalitatea omului virtuos8:
rândul lui, prin convingere raþionalã (dar ºi intuitivã) pe alþi
„ci sã fie cuvântul vostru: ce e da, da ºi ce e nu, nu; iar ce este
oameni (tovarãºi, copiii lui, chiar pe pãrinþii lui neinstruiþi) – ºi
mai mult decât atâta, e de la cel rãu“ – ºi: „Eu însã vã zic: iubiþi
doar astfel poate sã se-nchege ºi sã reziste o societate umanã
pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã blestemã, faceþi
sãnãtoasã – autentic umanã, prin spiritualitate evoluatã.
bine celor ce vã urãsc ºi vã rugaþi pentru cei ce vã nedreptãþesc
Accidentele istorice nu sunt de neglijat, nici de dispreþuit
ºi vã prigonesc, ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru, Care este în ceruri;
– dar nu ele dicteazã marele mers al istoriei, ca expresie a
cãci El porunceºte soarelui Sãu sã rãsarã ºi peste cei rãi, ºi
evoluþiei spirituale a umanitãþii
umanitãþii. Trebuie acordatã asistenþã
socialã materialã, dar ºi moralã, înþelegere ºi respect pentru
efortul lor uman, tuturor celor care nu pot þine pasul cu cerin- 6
Matei, 10, 14. „Dacã însã nu vã va primi cineva, sau nu va
þele ritmului evolutiv al spiritului uman terestru – dar trebuie asculta cuvintele voastre, atuncea ieºind din casa ori din
stimulate ºi respectate, în primul rând, elitele
elitele, vârfurile socie- cetatea aceea, sã scuturaþi ºi praful de pe picioarele voastre!“
7
tãþii, CÃLÃUZELE, cei care menþin constant, fãrã sincope prea Existã ºi aºa ceva, dar ca automutilare misticã – Matei, 5,
29-30: „De te sminteºte ochiul tãu drept, scoate-l ºi-l aruncã,
mari, ritmul evoluþiei spiritului terestru. Apostolatul trebuie
cãci e mai bine pentru tine sã piarã unul dintre membrele
sã fie misiunea nu doar a dascãlilor de ºcoalã, ci ºi a juriºtilor
juriºtilor,, tale, decât tot corpul sã fie aruncat în gheena, ºi de te smin-
întorºi în ºcoli, redeveniþi dascãli (cãci, în Noul Ev Mediu, teºte mâna ta dreaptã, tai-o ºi arunc-o de la tine, cãci e mai
prezumat de N. Berdiaev, funcþiile sacerdotalã
sacerdotalã, educaþionalã bine pentru tine sã piarã unul din membrele tale, decât tot
ºi juridicã trebuie cumulate de acelaºi om – omul vremii noi, corpul sã fie aruncat în gheena“. Adicã, mai curând suferi
vreme despre care Malraux spunea: „Secolul XXI va fi religios, de o suferinþã trecãtor (istoric) – corporalã, decât sã riºti
sau nu va fi deloc“). Cã azi a cãzut unul, din disperare – cã inimaginabila suferinþã eternã.
8
mâine vor suferi mulþi ºi vor cârti: trebuie sã le acordãm Matei, 5, 37
PRO

60 SAECULUM 3/2006
 eseu

peste cei buni, ºi dã ploaie ºi peste cei drepþi, ºi peste cei „palmei“ (ºi a primei, ºi a prezumatei... urmãtoarei...) – ar trebui
nedrepþi [...]. Deci fiþi desãvârºiþi precum este desãvârºit Tatãl sã cearã ei, cât mai degrabã, ºi de la oricine, semnul loviturii-
vostru cel ceresc“.9 prefigurare a mântuirii, al milei divine, semnul cã „Dumnezeu
obrazului întors cãtre noua palmã
Problema „obrazului palmã“ a fãcut sã nu te-a uitat“...
curgã râuri de cernealã. Considerãm cã avem dreptul sã ne Cine mai þine cont, în zilele de azi, ale legislaþiei laice – cã
spunem pãrerea ºi noi, împotriva celor care afirmã cã „creºtinul ar putea fi trimis în judecata Focului Veºnic, al retopirii „matri-
are mentalitate de sclav“: este cea mai mare stupizenie, câtã þelor fiinþiale“ – „doar“ pentru insultarea „fratelui“ (oricare
vreme Hristos vrea sã-l readucã pe Om în ipostaza de FRATE semen): „netrebnicule, nebunule“? – când toþi suntem
DIVIN. Or, Dumnezeu este ATOTSTÃPÂNITOR, deci nimãnui cãlcãtori de Lege, deci „netrebnici-nebuni“...
supus – cu atât mai puþin sclav cuiva. Cine ar accepta azi, în legislaþia laicã (Doamne, ce-i mai
Deci, palmele despre care vorbeºte Hristos nu le înduri pe place omului s-o facã pe Dumnezeu, pedepsind, în stânga
orizontala existenþialã, adicã, de la om la om. Ci pe verticala ºi-n dreapta, cu mintea lui de om...), sã se autoexileze, definitiv
recunoaºterii permanente a raportãrii om-Dumnezeu. Palma ºi irevocabil, de proprii copii – dacã aceºtia L-ar nega pe
primã, pe obraz, este expresia pedepsei lui Dumnezeu, prin Dumnezeu-Obârºia a Toate, singura garanþie a Binelui?10 Cine
mâna unui trimis-om. Dar trimisul-om tot om rãmâne, ºi deci ar accepta azi, în legislaþia laicã, atât de „severã“ (?...) – sã-ºi
puterea lui de pedepsire în numele lui Dumnezeu este redusã taie mâna sau sã-ºi scoatã ochiul, pentru o „simplã“ minciunã,
ºi restrânsã de cãtre chiar limitele condiþiei sale umane. Deci, trãdare? Doar trãdarea e relativã, nu?... La fel – Adevãrul: mereu,
pentru cã eu mã recunosc mult mai vinovat, în faþa lui în societatea laicã avem „puncte de vedere“ – adicã pretexte
Dumnezeu, decât poate un om sã-mi arate cã sunt vinovat, de a (ne) minþi cu neruºinare. Fii pregãtit, în orice clipã a vieþii
întorc ºi celãlalt obraz, pe care ar trebui sã mi se „completeze“ tale, sã fii torturat inimaginabil ºi sã mori pentru Dumnezeu!
pedeapsa, de la limita umanã a pedepsitorului-trimis divin – Adicã, pentru revelarea SINELUI TÃU REAL-DIVIN.
pânã la deplina pedepsire divinã, conformã cu imensul meu „Hotãrât lucru, legislaþia creºtinã este mult prea severã –
pãcat cãtre Dumnezeu. Din acest moment, cel care ne-a pãlmuit ºi nedemocraticã!“ – vor spune, acum, aflaþi, oarecum, în
va realiza cã nu poate el sã ne loveascã, atât cât ar trebui, prin cunoºtinþã de cauzã, cei care ziceau, pânã acum, cã-i legislaþie
justiþie divinã-nonumanã, sã ne loveascã. Atunci, abia, îºi va prea blândã ºi cã orice creºtin are mentalitate de sclav. Da,
da seama de limitele lui, de faptul cã nu e decât supusul (robul) este severã, pentru cã Dumnezeu are pretenþii mari de la om
cãtre Dumnezeu-Legea (ºi Sancþiunea). Deci, NEPUTINÞA lui (dacã vrea omul sã fie Fratele lui Dumnezeu...) – dar ºi rãsplãþi
de a ne lovi îl va re-întoarce între limitele sale umane. Dacã se pe mãsurã: Dumnezeu îl vrea pe om FERICIT – fericit cu ade-
va cãi sau nu, dacã va lovi iar, sau nu – aceasta nu se poate vãrat, adicã asemeni Lui. Dar aceasta înseamnã: PERFECT
garanta omeneºte – dar, deja, suntem ieºiþi de sub „jurisdicþia“ CURAT-CURÃÞAT DE REZIDUURI NON-PARADISIACE (adicã,
umanã a oricãrei lovituri deplin-divine. Dar: potrivnice Luminii Lumii)...
a – lui i s-a fãcut demonstraþia cã e neputincios, fie ºi în Nedemocraticã? Dumnezeu nu ºtie decât despre o singurã
aºa-zisa „dreptate“, „violenþã punitivã“ (când, de fapt, nu e categorie umanã – de fapt, despre un singur om: ADAM (sã-l
decât voinþa Domnului, prin mâna lui, atât cât poate mâna ºi întoarcã de unde a purces, plângându-ºi greºeala – în Rai-Pa-
forþa mâniei sale de om); radis). Iar discriminarea „nedemocraticã“ ar începe de la doi...
b – lovitorul, neputincios de a lovi mai mult decât a lovit, Greu, teribil de greu, dar ºi teribil de mãreþ ºi nemãsurat
rãmâne de ruºine: îºi va da seama cã e un biet om, ºi-atât; din nobil lucru este sã fii creºtin. Fratele lui Hristos-Dumnezeu ºi
acest moment, îºi va pune problema cã – lovitura fiind a lui lui, Fiul lui Dumnezeu. Prima ºi singura condiþie: respectã Legea
nu a lui Dumnezeu – s-ar putea ca pedeapsa lui Dumnezeu, Armoniei (cu tine, cu ceilalþi, cu lumea). Lege pe care Hristos
pentru impostura lui de a se considera cu drept de pedepsire, (cel mai teribil Legislator! fãrã alt scop decât Dreptatea: „Fericiþi
de parcã ar fi fost Dumnezeu – va fi pedepsitã de Dumnezeu cei ce flãmânzesc ºi înseteazã de dreptate, cã aceia se vor
(ºi numai Dumnezeu ºtie cât de grea va fi pedeapsa divinã, sãtura!“11 ) o numeºte atât de frumos: IUBIRE.
lovitoare pentru SUPERBIE...); Legea îl transfigureazã pe om în Dumnezeu. Respectã
c – cel lovit nu are de pierdut nimic, ci câºtigã conºtienþa dumnezeieºte Legea! – porunceºte Juristul Suprem-Hristos.
cât mai acutã, deplinã, a vinovãþiei faþã de Dumnezeu ºi va ºti ***
(va fi gata) sã aºtepte O COMPLETARE (oricând) la loviturã – Jugul Legii lui Dumnezeu este uºor sau teribil de greu,
ceea ce, oricum, este o mângâiere spiritualã: lovit deja fiind, dupã gradul de încredere (în Reperul ºi Scopul Suprem), de
de cãtre inconºtientul impostor, ºtie cã lovitura lui Dumnezeu, credinþã ºi de supunere faþã de Lege: cine s-a obiºnuit cu
pentru pãcatele sale, va fi mai micã decât o merita, pânã în ceva, zi de zi ºi clipã de clipã (oricât ar fi de cumplit, aparent –
momentul lovirii umane (mai micã exact cu lovitura trimisã de acel „ceva“) – va constata cã e uºor ºi firesc. De aceea, educaþia
Dumnezeu prin impostor, loviturã prin care pãcatul parþial al întru Lege trebuie fãcutã de mic copil – dezvoltatã ºi explicitatã
lovitului este adãugat pãcatelor, pânã atunci nerecunoscute, în adolescenþã – pentru ca omul matur sã fie Omul Legii, tot
ale lovitorului
lovitorului). Este, pentru lovit
lovit, prefigurarea MARTIRIULUI, aºa cum este Omul Respiraþiei sau al Bãtãii Inimii. „Cãci jugul
în numele lui Dumnezeu – începutul studiului legislaþiei meu este bun ºi sarcina mea uºoarã“. 12
punitive a lui Dumnezeu. Dar ºi semnul-ºansã a viitoarei
mântuiri. De la aceastã „palmã“ încolo ar trebui, pentru 10
Idem, 10, 34 - 35: „Sã nu socotiþi cã am venit sã aduc pace
adevãratul creºtin, sã urmeze revelaþia Împãrãþiei lui pe pãmânt; n-am venit sã aduc pace, ci sabie: cãci am venit
Dumnezeu! Aºa cã, aceia dintre noi care se revoltã împotriva sã despart pe om de tatãl sãu ºi pe fiicã de mama sa ºi pe
norã de soacra sa“.
11
Idem, 5,6
9
Ibidem, 37 ºi 44 - 48 12
Idem, 11, 30
PRO

SAECULUM 3/2006 61
 eseu

Teodora Zaharia Bentz

SCRISUL CA ZICERE POPULARÃ

Creatorul popular descrie totdeauna în cuvinte simple

trãirile pe care simte nevoia sã le exteriorizeze. În
condiþiile în care receptorul vizat este departe, scrisului i
se conferã valoarea de liant ºi rostire pe gurã. Semnificativ
este modul în care performerul popular imagineazã con-
deiul ºi puterea lui de a zice gândurile, nu de a le scrie.
Personificat, condeiul are gurã, glas, vorbeºte pentru a fi
auzit. Aºadar, el transmite mesajul prin intermediul cu-
vântului rostit ºi comunicarea implicã toate condiþiile ºi
efectele oralitãþii: „Trei mã þin, trei mã poartã, trei m-adapã/
Din gura mea curge miere ºi otravã/ Încet vorbesc, glasul
meu s-aude/ Pânã la marginile lumii,/ Prin mine stau craii
ºi împãraþii“.1
Zicerea pãstreazã caracteristici ale oralitãþii, chiar
dacã performerul recunoaºte însemnãtatea slovei,
versului, rândului, necesitatea de a folosi cerneala, pana,
condeiul, hârtia, foaia, biletul, rãvaºul, scrisoarea etc.:
„Frunzã verde de stejar,/ Viers cu plâns ºi cu amar/ ªi
gândind la Domnul sfânt/ Sã nu greºesc nici un rând rând./
Frunzuliþã verde de fragã,/ Ascultã, mândruþã dragã,/ Prin
carte sã-þi povestesc/ Cum în lume eu trãiesc/ Sã-þi
povestesc prin scrisoare
scrisoare/ Cã-n lume-i zarvã mare“.2
Mai mult, creatorul popular conºtientizeazã faptul cã
disponibilitatea de a-ºi împãrtãºi sentimentele în scris
este urmarea formãrii sale instituþionale, trecerii prin
ºcoalã, canþelarie sau librãrie: „ªi sã-i spui cã i-am scris
lui/ Cu cerneala dorului/ Din izvorul ochiului/ Slove ce
le-am învãþat/ Când la ºcoalã am umblat“. (Mircea Bradu
– de la Vasile Tiponuþ, comuna Lãzãreni, Oradea)3 . Claude Monet – Bunch of Sunflowers
ªi unele ghicitori reprezintã expresia nãzuinþei neabã-
tute a poporului spre luminã, cãci ele fac indirect elogiul credincerului ca sã o ducã la stãpânul sãu.6 E adevãrat
cãrþii, cititului, scrisului: „Am o gãinuþã pestriþã / Duce cã în acest caz comunicã personaje de facturã intelec-
vestea la bãdiþã sau Limbã dulce sau amarã, grãieºti la tualã, fapt subînþeles datoritã rangului lor înalt, dar în
rãsãrit/ ªi s-aude la apus“4. Semnul abstract al literei este literatura popularã semnatarii scrisorilor pot fi la fel de
ilustrat prin intermediul unor imagini concrete din sfera bine oameni simpli. Mândruþa îºi destãinuieºte dorul,
semanticã a preocupãrilor agrare: „Câmpu-i alb,/ Oile badea povesteºte despre lumea nouã în care a ajuns,
negre,/ Cin’le mânã/ Le adunã,/ Cin’le paºte/ Le cunoaºte,/ feciorul plecat la oraº sau în cãtãnie i se confeseazã
Cin’le vede/ Nu le crede“.5 mamei rãmasã în sat, toþi simt nevoia sã pãstreze
Cartea – scrisoare familialã are rolul de a transmite legãtura cu spaþiul ºi oamenii în funcþie de care s-au for-
informaþii ºi, mai ales, sentimente. De exemplu – muma mat: „Prin codruleþ verde mersei/ frunzuliþã verde rupsei/
împãratului nu mai putu de bucurie; ea scrise carte fiului pe genunche o pusei,/ frumoasã carte scrisei,/ la bãdiþa
sãu, spunindu-i ce copil frumos a dobândit, ºi o dete trimisei/ ca sã vadã ºi sã-mi creadã/ cum mi-e inima de
neagrã/ ºi mi-e faþa ca frunza/ ºi inima ca slova,/ mãi
bade, de jalea ta!“7. Faþa verde ca frunza ºi inima neagrã
1
Artur Gorovei, Cimiliturile românilor, Editura „Eminescu“, ca cerneala – iatã portretul psihofizic ce ºi-l face mândra
Bucureºti, 1972, p. 111 care-i trimite îndepãrtatului ei bade întreaga-i iubire nu pe
2
în Folclor din Transilvania, vol. III, Editura pentru literaturã,
Bucureºti, 1967, p. 199
6
3
în Folclor poetic nou , ediþie alcãtuitã ºi îngrijitã de Ioan Petre Ispirescu, Legende sau basmele românilor, Editura
Meiþoiu, Casa Centralã a Creaþiei Populare, Bucureºti, 1965, pentru literaturã, Bucureºti, 1968, în basmul Împãratul cel
p. 182 fãrã - de - lege, p. 435
7
4
Artur Gorovei, op. cit., p. 379 popularã, Editura pentru
în Tache Papahagi, Poezia liricã popularã
5
Ibidem, p. 370 - 371 literaturã, 1967, p. 131 - 132
PRO

62 SAECULUM 3/2006
 eseu

hârtie, ci pe frunze de codru. Chiar concentrata imagine Maicã, fericirea mea,/ pe mâneca de-a dreapta/ pune-te
cuprinsã în cuvântul slovã nu trebuie explicatã, ºtiindu-se pe dumnia – ta;/ pe mâneca de-a stânga/ pune pe iubita
cã poporul nu cunoaºte decât slova neagrã ºi cã, prin mea;/ pe barburul dinainte/ pune-mã de om cuminte/ om
urmare, cerneala e neagrã, aºa cum ne aratã ºi în cuminte ºi-nþelept,/ dar cu jale mare’n piept“. 15
urmãtorul cântec: „Foaie verde, bozioarã,/ Prutule, apã Majoritatea textelor lirice cu rol de scrisoare familialã
vioarã,/ face-te-ai neagrã cernealã,/ stuhul tãu - o sunt semnate, iar autorul precizeazã ºi locul de prove-
peniºoarã/ ca sã scriu la fraþi din þarã...“8 nienþã: „Foicicã de poiatã/ Cartea-i scrisã de o fatã/ Firicel
Creatorul popular înþelege cuvântul scris ca pe unul de tort din caier/ ªi e din comuna Maier,/ Foaie verde ca
rostit, cãci are puterea de a rezona în univers: „Mi-a trimis titroana/ E: Motofelea Matroana/ ªi-o trimit, bãdiþã þie,/
badea cuvânt/ Mi-a trimis cuvânt pe vânt […]/ Cuvânt pe Colo, hãt, în bãtãlie“.16 Semnãtura de paternitate aºeazã
stele ºi lunã/ Sã-l aºtept trei ani ºi-o lunã“9 sau „Albã sub semnul întrebãrii caracterul anonim al acestei creaþii
foaie colilie/ Zbori înaltã bucurie/ Peste lanuri ºi hodãi,/ populare ºi apoi, implicit, caracterul colectiv, tradiþional,
Chiuind pe cele vãi/ Sã afle popoarele/ Cã e altul oral. Acest criteriu de judecatã este însã mai mult sofistic
soarele“.10 decât logic. Ca ºi cea cultã, orice poezie popularã, la
De aceea el cere ca receptarea sã fie fãcutã prin originea ei, a avut un singur autor. Dacã acea poezie a
canalul auditiv, nu vizual: „Frunzã verde foi de fag/ devenit popularã, aceasta nu se datoreazã faptului cã
Ascultã, bãdiþã drag,/ Sã-þi mai spun, sã-þi povestesc/ autorul ei a rãmas necunoscut, ci faptului cã ea a fost
Cum în lume eu trãiesc/ Sã-þi scriu douã – trei rânduri/ însuºitã de colectivitate. Chiar dacã aceastã variantã nu
Sã-þi mai treacã de gânduri,/ Cã de doi ani necãjesc/ ªi are nici o alta în eventuala ei circulaþie oralã, totuºi va fi
ca ceara mã topesc“.11 consideratã popularã, pentru cã exprimã un sentiment
În acest context, hârtia este înlocuitã, metaforic ce poate fi al oricui; ºi acesta pentru motivul cã astãzi,
vorbind, cu ochii, gura, buzele, fãptura, frunza, codrul, în mare mãsurã, poporul nu a rãmas strãin de progresele
florile, pãsãrile, izvoarele, poienile, potecile, holda, chiar culturale ºi civilizatorii.
coama vântului: „Scrie-mi ochii ºi gura/ buzele ºi fãptura“12
sau „Codru-i des cu frunza-nchisã,/ Doina mea-i pe codru
scrisã./ Nu e doinã tânguioasã,/ Ci e nouã ºi voioasã,/ 16
în Folclor din Transilvania, III, p. 208
Scrisã-i pe flori de smicele,/ Pe stoluri de pãsãrele/ Când
trec toamna-n rândunele,/ Sã o poarte-n zbor cu ele./
Scrisã-i pe izvoare reci/ Pe poieni ºi pe poteci,/ Pe holda
pãmântului/ ªi pe coama vântului“. 13
Nici verbul a scrie nu-ºi mai pãstreazã, în imagistica
popularã, sensul propriu-zis din DEX: a reda un mesaj
prin semne grafice convenþionale executate pe o supra-
faþã cu ajutorul unor instrumente specifice. A scrie devine
sinonim parþial cu a desena, a picta, a semãna, a pune
pe seama cuiva, a înregistra, a redacta, a semnala, a
da, a recruta.14 Mai mult, în loc de cuvinte, în lirica po-
pularã este frecvent întâlnit simbolul inscripþionat. Feciorul
de la þarã cere sã-i fie scrisã cãmeºa cu imaginea plugului,
vitelor, fratelui, mãicuþei, iubitei º.a. , cãci aceste simboluri
au valoare iconicã, asemenea cuvântului: „Maicã, pânã
ce-oi veni,/ tu cãmaºa mi-i croi;/ dar sã n-o coºi ome-
neºte,/ ci s-o coºi cãtãnãºeºte:/ pe barburul dinainte/
pune plug cu ºase vite;/ pe barburul dinapoi/ pune plug
cu ºase boi/ pe frate-miu lângã ei;/ Maicã, mãiculiþa mea,/

8
Idem, p. 132
9
în Colinde , culegere de G. Breazul, Editura Fundaþiei Cultu-
rale Române, Bucureºti, 1993
10
nou, ediþie alcãtuitã ºi îngrijitã de Ioan
în Folclor poetic nou
Meiþoiu, Casa Centralã a Creaþiei Populare, Bucureºti, 1965,
p. 329 - 330
11
în Folclor din T Transilvania
ransilvania, III, Editura pentru literaturã,
Bucureºti, 1967, p. 207
12
româneascã, Editura
în Tache Papahagi, Poezia liricã româneascã
pentru literaturã, 1967, p. 134
13
în Folclor din Transilvania, III, p. 383
14
V. Dicþionarul limbii române, Academia Românã, Librãriile
Socec, Bucureºti, 1914, Tomul X, partea a II-a, p. 463 - 468
15
Tache Papahagi, op. cit., p. 223 Paul Cézanne – Flowers in a little Delft Vase
PRO

SAECULUM 3/2006 63
 contemporanii noºtri

Florentin Popescu

„MÃ CONSIDER UN ROMANTIC, DEªI VIAÞA

MÃ OBLIGÃ, ADESEA, SÃ DEVIN PRAGMATIC“* (I)
Convorbire realizatå de Alexandru Deºliu

– De fapt, cine sunteþi dvs, domnule Florentin

Florentin Popescu (n. 3 aprilie 1945, Lera – Chiojdu,
Popescu?
jud. Buzãu), absolvent al Facultãþii de Limba ºi Literatura
Românã din Bucureºti (1969). Poet, prozator, critic literar
– Ce pot sã vã rãspund? V-aº spune, aidoma lui
ºi publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România Creangã: „Ia, sunt ºi eu acolo, un boþ de humã însufleþitã…“
(1975), membru de onoare al Societãþii Scriitorilor Târgo- ºi ºtiþi dumneavoastrã mai departe ce zicea marele
viºteni (2005), Cetãþean de Onoare al Municipiului Buzãu. humuleºtean. ªi din acest punct de vedere similitudinea
Redactor-ºef adjunct la revista „Sud“, redactor la revista mea cu a lui e perfectã. Deci: sunt ºi eu un biet scrib
„Pro Saeculum“ ºi senior editor la revista „Litere“ din Târgo- care trãieºte la graniþa dintre veacuri ºi dintre milenii
viºte. Debut cu poezia Seceriº în revista „Luceafãrul“ (14 ºi-ncearcã sã scrijeleze ceva pe nisipurile universului ºi
septembrie 1963, sub girul lui Mihu Dragomir). Debut în ale eternitãþii. Am avut ºi am ºi eu dorinþa, mare cât un
volum: Obsesia pãsãrilor (poeme, Col. „Luceafãrul“,
orizont, de a aduna în suflet câte ceva din multele minuni
1970.
Volume (41): Obsesia pãsãrilor, poeme, 1970; Mereu-
ale lumii ºi de a pune în fila de carte câte puþin din clipa
peregrinul, poeme, 1972; Þara Fântânilor, reportaje, de ardere ºi de viaþã care mi-au fost date de Dumnezeu.
1972; Cuvinte de grâu , poeme, 1975; Rapsodii la V Vatra
atra ªi-n clipa asta, în viaþa asta, intrã deopotrivã poezia ºi
Mioriþei, reportaje, 1975; Ctitorii brâncoveneºti, eseu, visul, aventura întoarcerii în trecutul cultural al lumii,
1976; Contemporan cu visul. Oameni, locuri ºi tradiþii bucuria cunoaºterii oamenilor de lângã mine ori mai de
din Þinutul Buzãului, reportaje, 1978; Reîntâlnire cu departe, întâlnirea cu operele altora, fericirea de a privi
cetatea adolescenþei, reportaje, 1979; Þãrmul uitat ºi cum creºte iarba ºi tristeþea de a vedea cum se scuturã
alte poeme, 1981; Diligenþa cu pãsãri, poeme, 1983; Pe arborii de frunze în toamnã, extazul în faþa luminii ce se
urmele lui V Vasile
asile V Voiculescu
oiculescu, monografie, 1984, Diploma
iveºte în zorii zilei de varã ºi jalea pãdurilor peste care
de onoare a Uniunii Scriitorilor; Carte de dragoste pentru
Bucureºti, reportaje, 1986; Povarna ºi alte povestiri ,
cade cortina de ploi ºi de zãpezi în anotimpurile de ceaþã
1987; Peregrin la Ninive, poeme, 1988; Flãcãri ºi po- ºi frig, plãcerea de a asculta cântecul pãsãrilor în satul
rumbei, poeme, 1989; Puii de urs nu merg cu auto- meu de pe Valea Chiojdului ºi de a primi, tot acolo, urãrile
mobilul, roman pentru copii, 1989; Cele mai frumoase colindãtorilor la ceasul datinii ºi al hotarului de ani.
poezii, antologie de autor, 1992; V. V Voiculescu
oiculescu ºi lumea Ce sã fac? În fond am fost dintotdeauna ºi am rãmas
lui , eseuri, 1993; O istorie anecdoticã a literaturii o fire romanticã, deºi viaþa m-a obligat ºi mã obligã adesea
române, 1995; Al. I. Odobescu ºi Buzãul, studiu de istorie sã fiu pragmatic. Nu ºtiu cât se vede sau nu se vede
literarã, 1995; V. V Voiculescu
oiculescu la Pârscov, studiu de istorie asta din cele patruzeci ºi unu de volume pe care le-am
literarã, 1996; Dicþionar de literaturã românã. Autori,
publicat pânã acum (ºi care însumeazã versuri ºi proze,
opere, personaje, 1997; V. V oiculescu, contemporanul
Voiculescu,
nostru, eseu, 1997; Cafeneaua literarã ºi boemii ei ,
eseuri, dicþionare ºi antologii literare, monografii ºi repor-
evocare, 1997; Babilon, oraºul blestemat, monografie, taje), dar eu acum, ajuns în a doua jumãtate a vieþii, nu
1998; Dicþionar de literaturã universalã pentru elevi. sunt altceva decât un însingurat în lumea cãrþilor, printre
Autori. Opere. Personaje, 1998; Divinitãþi, simboluri ºi care îmi place sã trãiesc ºi cu care sã stau de vorbã
mistere orientale, dicþionar, I – V, 1999 – 2003; Detenþia pânã la ceasuri târzii din noapte. Când nevoi ori situaþii
V.. V
ºi sfârºitul lui V Voiculescu
oiculescu, studiu, 2000; Romanul vieþii neprevãzute mã scot pentru mai multã vreme de aici,
ºi operei lui Alexandru Odobescu, monografie, 2001, trãiesc sentimentul sãlbãticiunii adusã din codri la oraº,
Premiul Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor; Amintirea al pãsãrii silitã sã trãiascã în colivie ori al peºtelui forþat
care ne rãmâne (memorialisticã), 2002; Viaþa lui V V.. V
Voi-
oi-
sã renunþe la ºuvoiul râului rece ºi curat de munte ºi sã
culescu, 2003; Necunoscutul Macedonski (monografie),
2005; Dicþionar de mitologie orientalã, 2005; Fotoliul
se adapteze traiului dintr-un acvariu.
de onoare, evocãri, 2006. – Vã propun o incursiune în trecutul dvs.
Antologii (alcãtuite ºi cu aparat critic de…): Glas al Vorbiþi-ne despre pãrinþi. În ce mãsurã v-a marcat
Libertãþii, glas al Unirii, 1988; Poezia românã religioasã fiecare? Cine v-a influenþat mai mult? Mama? T ata?
Tata?
de la începuturi pânã azi, 1992; Satul românesc în – Trecutul meu este cel al unui copil care vãzut lumi-
poezie, 1994; Cele mai frumoase colinde, 1996; Cafe- na zilei într-un îndepãrtat sat de munte, la mulþi kilometri
neaua literarã ºi boema din România de la începuturi de toate aºezãrile mai acãtãrii. Cel mai aproape se aflau
pânã în prezent, 2002; Antologia poeziei româneºti de
dragoste, 2004; V. V Voiculescu
oiculescu ºi contemporanii lui, 2004.
* Fragment dintr-o carte de interviuri în lucru.
PRO

64 SAECULUM 3/2006
 contemporanii noºtri

meu, sau eu ºi surorile suntem în egalã mãsurã martori

ºi personaje. Reeditãm, ca sã zic aºa, cu mici schimbãri,
peste timp, episodul referitor la furtul cireºelor de la mãtuºa
Mãrioara. Numai cã în versiunea noastrã e vorba de niºte
caise uriaºe, „atacate“ la ceas de searã, iar în locul mãtuºii
Mãrioara apare nenea Ionel, care a stat pânã atunci
ascuns cu un bãþ în mânã dupã un stup de albine, ºtiind
cã o sã venim; furãm ºi noi o pupãzã, numai cã în loc sã
ne ducem s-o vindem la iarmaroc (nici nu era aºa ceva
pe la noi), o ascundem în podul cu fân, într-o colivie impro-
vizatã ºi-i ducem mâncare pe furiº, sã nu vadã pãrinþii;
dupã câteva zile tata descoperã „secretul“, se strecoarã
acolo ºi elibereazã prizoniera înaripatã.
Nu ajungem în gazdã la vreo Irinucã ºi nu-i prãvãlim
nimãnui un bolovan peste cocioabã, dar eu ºi una dintre
surori ne cãþãrãm pe o sobã pentru a gãsi ascunzãtoarea
unor borcane de dulceaþã puse la rãcoare, iar biata sobã
de lut se prãbuºeºte cu noi, umplând toatã odaia de moloz
ºi de praf. În altã zi, luãm o piele de vulpe gãsitã prin
casã, o punem pe spate ºi de-a buºilea alergãm orãtãniile
din curte; pãsãrile fug, îngrozite, care-ncotro, iar noi ne
amuzãm de mama focului. ªi câte altele!…
Din curtea casei în care am copilãrit priveam adesea
culmea înaltã de la orizont, cea pe care se aflã graniþa
cu judeþul Prahova. Acolo apunea soarele. ªi de fiecare
datã mi se pãrea cã în locurile acelea se petrece ceva
misterios. Când am fost ceva mai mãriºor am plecat
într-acolo cu mai mulþi copii din sat. ªi pentru cã eram la
mai puþin de zece ani de la sfârºitul rãzboiului, exact pe
culme am dat peste niºte soldaþi care pãzeau un castru
strategic de unde se zãrea toatã valea noastrã ºi, de partea
cealaltã, o bunã bucatã din Depresiunea Teleajenului. Ca
Florica ºi Octavian Popescu, pãrinþii scriitorului sã se amuze, soldaþii aceia ne-au speriat cu puºtile: ne-au
pus sã mergem cu mâinile la ceafã în cerc ºi sã spunem
Vãlenii de Munte (40 km), iar cel mai departe Buzãul (circa „Cine face ca noi, ca noi sã pãþeascã!“. Pasãmite voiau
80 km). Buzãul, de care mã leagã ºi cele mai multe amintiri. sã ne intimideze, ca sã nu ne mai ducem pe-acolo. ªi o
M-am nãscut, aºadar, într-o aºezare premontanã, vreme nu ne-am mai dus. Curând, soldaþii au plecat ºi ei
situatã într-un fel de covatã uriaºã, ale cãrei margini sunt iar castrul a fost pãrãsit fiindcã trãiam vremuri de pace.
dealurile ºi livezile, din mijlocul cãrora „rãsare“ pe neaº- În apropierea fostei fortificaþii este o pãdure cu nume care
teptate câte un colþ de stâncã, rãmãºiþã a fundului de ne înfiora – „Groapa lupului“, în care se zicea cã trãiesc
mare care v-a fi fost, cu milioane de ani în urmã, întregul râºi, lupi ºi vulpi. Eu ºi vãrul meu intram adesea în pãdure,
þinut. dar nu ne-a atacat nici o lighioanã. Odatã am înfundat
Satul meu, Lera, primul din marea comunã Chiojdu intrarea unei vizuini cu paie ºi am pus foc. Pe partea
(ale cãrei cãtune se întind pe mulþi kilometri, risipite printre cealaltã (fiindcã vizuina avea douã intrãri) nu mai ºtiu
coline ºi urcând pânã sub poala de pãdure ce acoperã dacã a ieºit sau nu o vulpe, însã e sigur cã dupã aceea
hotarul dintre judeþele Buzãu, Braºov ºi Covasna) e do- ne-am mândrit mult cu isprava noastrã, pe care am
minat în partea nordicã de douã stânci masive, aºa-zisul povestit-o la gârlã ºi altor copii din sat.
„Colþ al pietrii“, un pinten uriaº dintr-un adevãrat masiv Când eram cu vitele la pãºune, spre toamnã, ca toþi
ce se continuã nevãzut în adâncurile pãmântului ºi „Pietri- puºtanii, fãceam ºi noi focul, coceam porumb ºi dovleci
ceaua“, de culoarea albãstruie ca oul de raþã, alcãtuitã în cãuºul cãrora mulgeam câþiva stropi de lapte de la
din roci, despre care am citit prin cãrþi cã s-ar numi tuf vaci. Mai târziu, spre iarnã, petreceam multe ceasuri la
vulcanic. Cele douã repere mi-au marcat întreaga copilãrie povarnã, unde pãrinþii angajaserã un om care încãrca ºi
ºi m-au fãcut sã meditez încã din pruncie la asprimea descãrca alambicul. În faþa flãcãrilor, pe un pat de scân-
locurilor, la duritatea pietrei ºi la extraordinarele înfãþiºãri durã, ascultam poveºtile acelui povarnagiu ºi cãlãtoream,
pe care le poate lua natura. pe aripile imaginaþiei, prin locuri în care n-aveam sã ajung
Mã vãd, aºadar un copil lipsit de griji ºi zburdalnic, niciodatã. Despre toate astea (ºi despre altele) am scris
nedându-se înapoi de la nici o nãzdrãvãnie, aºa încât într-o carte, Povarna ºi alte povestiri, apãrutã în 1987
pot spune cu mâna pe inimã cã întâmplãrile povestite de într-un tiraj care azi pare de domeniul fantasticului: 28000
Ion Creangã în Amintirile lui sunt aproape nevinovate pe de exemplare. Fireºte, eu am scris acolo beletristicã,
lângã cele la care eu ºi Lucicã, vãrul ºi, totodatã, vecinul adicã imaginând fapte ori dând sensuri noi unor poveºti
PRO

SAECULUM 3/2006 65
 contemporanii noºtri

ºi tradiþii ale locului. Vreau sã vã spun cã acum vreo o salã de cinematograf dintr-o odaie a bunicii! – ºi n-am
doi-trei ani, doi tineri din comuna mea au venit sã-mi spunã lãsat decât un mic spaþiu prin care sã se strecoare o
cã volumul a devenit o „piesã“ de bazã pentru o mo- fantã de luminã direct în obiectivul aparatului meu. Fanta
nografie a localitãþii… Mai târziu, ajungând filolog, mi-am era trimisã de un copil cu o oglindã în care prindea soarele
propus de mai multe ori sã studiez, din punct de vedere ºi-i proiecta razele exact în locul în care trebuia. Specta-
lingvistic, toponimia. Fiindcã acolo sunt denumiri ca: torii, copii din sat, erau în extaz, dãdeau pronosticuri cu
Roma, Gãlinoaia ºi altele, precis de origine romanã, dar cele ce-aveau sã se întâmple în film, iar eu, operatorul,
mai sunt ºi multe familii cu numele de Uruc – ceea ce ar trebuia sã mai fac, pe lângã celelalte, ºi o listã cu cei
putea duce cu gândul la vechea cetate a Urukului din cãrora le venea rândul sã stea afarã ºi sã potriveascã
Orientul Apropiat, unde mi-a fost dat sã ajung ºi eu acum oglinda, pentru cã nimeni nu trebuia lipsit de plãcerea
vreo zece ani. Pãcat cã nici primul istoric din dinastia filmului…
Giureºtilor, Constantin (nãscut ºi el tot la Chiojdu) ºi nici Dupã anul 2000, când drumurile mele la Lera, la Corbu
fiul lui, Constantin C, apoi nepotul Dinu nu s-au ocupat ºi la Chiojdu au devenit mai dese, mi-a fost dat sã mã
de acest aspect foarte interesant al lucrurilor… reîntâlnesc ºi cu unii dintre copiii de odinioarã, astãzi
Am multe, foarte multe amintiri din sat. ªi aproape oameni trecuþi bine de a doua tinereþe. ªi într-o varã, pe
toate se leagã de cele douã anotimpuri, vara ºi iarna, în când trebãluiam prin curtea casei cumpãratã nu demult,
egalã mãsurã de frumoase ºi amândouã pline de nãzdrã- m-a vizitat un om mic de staturã, fusesem colegi de ºcoalã
vãnii, de întâmplãri, de momente plãcute trãite de un copil primarã ºi amintirile au început sã vinã treptat-treptat cãtre
în general lipsit de griji, crescut în ambianþa unei familii noi. La un moment dat musafirul m-a întrebat: „Nu-i aºa
iubitoare ºi gustând din plin bucuriile naturii. La aceste cã nu mai ºtiþi cum mã cheamã?“.
amintiri mã întorc ori de câte ori simt nevoia sã mã refac, Situaþia era oarecum dificilã fiindcã, în adevãr, nu-l
sã mã refugiez din faþa unor necazuri ori din faþa rãutãþii mai recunoscusem. ªi s-a grãbit sã mã scoatã tot el din
oamenilor. încurcãturã: „Eu sunt Aurel, ãla care era sã spargã
Bunãoarã, într-o varã am fãcut descoperirea descope- oglinda, când ne dãdeaþi filme în casã la coana Mãrioara“,
ririlor: diascopul pe care mi-l cumpãraserã pãrinþii (acel adicã a bunicii mele care nu mai existã demult. Ziditã în
aparat în care se introducea un diafilm pe care-l puteai sufletul meu, ca ºi-n amintirile colegului de odinioarã,
vedea de la un capãt la altul învârtind cu mâna de un mic amintirea s-a dovedit a fi mult mai trainicã decât modesta
buton), pus invers ºi cu o sursã luminoasã în spate, poate locuinþã pe care oameni strãini de familie au demolat-o
trimite pe un perete, la doi-trei metri distanþã, imagini mari, dupã colectivizare.
ca la cinematograf. Era adevãrat, personajele mele nu Ceva mai încolo de casa noastrã se întindea grãdina
se miºcau ca acolo, dar erau totuºi convingãtoare ºi în care erau stupii ºi „celebrul“ cais de care am amintit,
trebuia musai sã le arãt ºi altora prin câte aventuri trec dincolo de care, ceva mai sus, e casa lui nenea Ionel
Capra cu trei iezi, Motanul încãlþat, Scufiþa Roºie ºi alte Cheºca, pe unde nãvãleam noi, copiii, în clase, dupã ce
personaje, aºa cã am adunat toate scaunele de prin casã, ºcoala satului a ars ºi autoritãþile au mutat elevii în încã-
am astupat toate geamurile cu pãturi – Ce mai, am fãcut perile rechiziþionate de la vecinul nostru, destinându-le
buchisitorilor pe abecedare ºi aritmetici. Pe scãrile de
acolo m-am fotografiat eu, cu trompeta de pionier la gurã,
spre a-mi aminti mai târziu de acei ani în care cravata
roºie ºi insigna constituiau un foarte serios motiv de
mândrie în faþa lumii…
Pe dâmbul din apropiere încã se mai vede ºi azi micul
teren pe care ne zbenguiam în recreaþii, ori ne prindeam
într-un fel de horã, fete ºi bãieþi, cântând un cântec cu
versuri care îmi mai sunã ºi azi în urechi: „Joacã, joacã
bãiete / Cãci þara este plinã de fete / ªi jocul nostru este
format /Dintr-o fatã ºi-un bãiat!…“
Sã fi fost prin clasa a doua sau a treia când de pe
acest dâmb priveam cum peste drum nenea Gogu Cheºca
meºterea cu mai mulþi oameni la înnoirea vechilor lui porþi
de lemn. Lucrãtorii se opinteau sã punã stâlpi mari de
stejar, peste care aveau sã monteze acoperiº de lemn ºi
de tablã, ca la toate casele gospodarilor mai înstãriþi din
sat.
Dacã cineva mi-ar fi spus atunci cã peste aproape
cincizeci de ani aceiaºi stâlpi, putreziþi între timp la partea
lor îngropatã ºi aceleaºi porþi, coºcovite ºi pe jumãtate
prãbuºite, vor fi înlocuite de cãtre alþi meºteri, tocmiþi de
mine, apoi cã în casa lui nenea Gogu voi locui eu cândva,
aº fi zis cã totul nu e decât o poveste.
ªi totuºi n-a fost literaturã. Dupã moartea lui nenea
PRO

66 SAECULUM 3/2006
 contemporanii noºtri

Gogu, singura lui fatã, plecatã de micã la ºcolile de la sã culeagã frunze de dud pentru viermii de mãtase (pe
oraº, a înstrãinat casa, fiindcã ajunsese ºi ea, la rându-i, atunci femeile de la þarã încã mai aveau asemenea
prin anii 2000, o înstrãinatã de odãile ºi satul în care a îndeletniciri), iar când intram în camera întunecoasã în
venit pe lume… care fusese improvizatã crescãtoria, mã înfioram auzind
Despre pãrinþi ce sã vã spun? M-ar bate Dumnezeu zumzetul acelor viermi care tocau ºi mâncau fãrã încetare
dacã i-aº vorbi de rãu, fiindcã aº comite un mare sacri- frunzele, deºi ºtiam cã sunt inofensivi.
legiu. Bunica dinspre tatã, Siþa, care stãtea în satul vecin,
N-am avut, ca marile familii nobiliare de altãdatã, un la Corbu, n-avea strãmoºi bogaþi, însã atât cât ºi cum
blazon, un însemn anume al neamului nostru, dar îmi am apucat-o eu, o þin minte ca pe o femeie energicã, iute
place sã vorbesc (ºi mã mândresc sã vorbesc) despre în toate cele, foarte hotãrâtã ºi tenace în tot ce fãcea. La
bunicii, despre pãrinþii mei. ªi despre latura maternã a bãtrâneþe i se dusese buhul în tot satul pentru cã, la
familiei, ºi despre cea paternã. peste optzeci de ani, încã mai lua poteca spre Valea
Mama este descendenta unei familii de moºneni, Muscelului, trecând pieptiº peste câteva dealuri, deloc
oameni cu gospodãrii bogate ºi bine îngrijite, cu pãmânturi mãrunte ºi deloc uºor de urcat, pentru a-ºi vedea una
ºi animale. Cercetându-mi eu, la un moment dat, arborele dintre fete cãsãtoritã acolo ºi de care, din când în când,
genealogic, cãutând rãdãcinile familiei, am aflat dintr-o o prindea dorul. Ar fi trãit poate ºi o sutã de ani dacã
mai veche catagrafie a judeþului Buzãu cã moºnenii într-una din peregrinãrile ei, tot pentru a-ºi vedea o fatã,
organizaþi în „cete“ figurau aici încã de prin veacul al n-ar fi alunecat de pe o punte, n-ar fi cãzut, la ceas de
XIX-lea ºi chiar de mai înainte. iarnã, în apele Bâscii Chiojdului ºi nu s-ar fi îmbolnãvit,
Bunicii mamei ºi strãbunicii mei locuiau la Bâsca, grãbindu-ºi astfel, fãrã voia ei, sfârºitul. Tata îi seamãnã,
ultimul sat al comunei înainte ca drumurile sã fie „barate“ desigur, de vreme ce azi, la peste opt decenii de viaþã,
de munþii acoperiþi de brazi ºi strãbãtuþi de sãlbãticiuni. încã mai cutreierã ºi el dealurile ºi pãdurile, prin locurile
Prin perdeaua amintirii abia o mai zãresc pe strãbunica unde i-au fost restituite proprietãþile dupã 1990, dar ºi
ºi conturul ei îmi apare tremurat în memorie, în vreme ce prin alte zone prin care, îmi spun sãtenii când ajung la
chipul strãbunicului îl vãd ºi acum „decupat“ în cadrul Lera, este vãzut cã trece, sprijinindu-se într-un toiag
munþilor ºi al cerului pe mãrunta prispã a casei (acolo improvizat, cules de pe drum.
aproape fiecare gospodar avea douã case: „Casa mare“, Bunicul dinspre tatã se trãgea dintr-o familie de preoþi,
þinutã pentru oaspeþi ºi în care iarna se pãstrau fructele dar a rupt-o cu tradiþia alor sãi ºi s-a fãcut învãþãtor. Iubea
ºi eventual un butoi – douã de þuicã ºi „Casa micã“, de mult copiii ºi uneori ieºea la poarta casei cu câte o pungã
doar douã odãi ºi un hol – în ea se locuia iarna, poate ºi de bomboane ca sã le împartã puºtilor ce treceau din
pentru cã încãperile erau mai cãlduroase) stând pe un întâmplare pe uliþã. Þinea foarte mult ºi la mine. Nu mi-a
scãunel ºi trãgând cu poftã dintr-o pipã. Deºi bãtrân, spus-o niciodatã, dar de asta mi-am dat seama mult mai
spãtos ºi cu o mustaþã mare, rãsucitã în sus, cum se târziu. Când eram elev prin clasa a cincea în Buzãu îmi
zice, îngãlbenitã de tutun, era un bãrbat arãtos ºi-ntre trimitea cãrþi poºtale atât de frumos ºi de îngrijit scrise
douã pufãituri îmi mai spune câte o frazã din legenda încât le-ai fi putut arãta oricui ca model de corespondenþã
satului ori zâmbeºte vãzându-mã cât mã bucur de alunele ºi ortografie. Litere caligrafiate ca în epistolele lui n-am
de pãdure pe care mi le-a adus din spatele casei, unde mai întâlnit decât, hãt, târziu, când am mers sã studiez
se aflã jinduitul arbust ºi unde, nu dupã multã vreme, la Biblioteca Academiei ºi în alte locuri manuscrise ale
ajung ºi eu ºi-ncep sã adun de pe jos gustoasele ºi dulcile scriitorilor mai de demult, ori mai noi, dar de modã
fructe. aºa-zisã „veche“ (Odobescu, V. Voiculescu, Ionel Teodo-
Bunica mea dinspre mamã a ajuns în satul de mai la reanu º.a.). Tata îmi povestea cã în vremea când era el
vale, Lera, prin cãsãtorie cu Dumitru Cheºca, cunoscut elev la Seminarul din Buzãu ºi scria acasã, bunicul îi
în sat cu numele de Mitoi, un bãrbat chipeº, nu prea înalt pãstra scrisorile ºi în vacanþe i le arãta „corectate“ cu
de staturã, purtând ºi el mustaþã. Eu nu l-am vãzut nici- roºu – fiindcã, deh! – tata nu stãtea prea strãlucit cu
odatã din simplul motiv cã a murit în rãzboi. Ne-au rãmas gramatica…
de la el câteva fotografii ºi ori de câte ori zãbovesc în Când diverse ocazii mã mai aduc, câteodatã, în faþa
faþa lor parcã m-aº privi într-o oglindã, atât de mult semã- corespondenþei unui scriitor mai vechi, mã gândesc cu
nãm unul cu celãlalt. Când eram un nãpârstoc de cinci-ºa- nostalgie la genul epistolar ºi la cei care l-au cultivat altã-
se ani, bunica încã mai spera cã scrisoarea prin care a datã cu pasiune ºi grijã, cu respect pentru fiecare cuvânt
fost anunþatã cã bãrbatul ei a murit putea fi o greºealã ºi aºternut pe hârtie. Astãzi, din pãcate, acest gen, înfloritor
cã-ntr-o zi pe porþile mari ale curþii îl va vedea intrând pe pe vremuri, a cãzut în desuetudine, fiindcã cine mai are
soþul plecat la rãzboi. Dar nu s-a întâmplat aºa ºi biata acum rãbdarea de a-ºi aºterne mesaje pe hârtie de vreme
femeie a trebuit sã se împace cu gândul vãduviei pentru de Internetul ºi telefoanele mobile sunt mult mai lesne
tot restul vieþii. Eu stãteam aproape întotdeauna în preaj- de folosit?
ma ei (îi spuneam „mamã“, iar celei care m-a nãscut, Bunicul avea, fãrã îndoialã, un adevãrat cult pentru
pentru a face o distincþie între ele, îi ziceam „mãicuþã“). cuvântul scris. De aici ºi scrupulozitatea ºi corectitudinea,
Mã iubea ca pe copilul ei ºi-mi fãcea toate poftele, poate poate puþin exageratã, în materie. Cred cã în tinereþe
ºi pentru cã în mine vedea trãsãturile celui pe care-l pier- încercase ºi el sã facã literaturã, deºi n-am auzit vorbin-
duse pentru totdeauna. Îmi plãcea s-o vãd cum þese la du-se prin familie de aºa ceva ºi nici vreun document
rãzboi, cum toarce lâna cu furca prinsã în brâu ºi o ajutam care sã-l deconspire ca scriitor nu ni s-a pãstrat. ªtiu
PRO

SAECULUM 3/2006 67
 contemporanii noºtri

sigur, însã, cã începuse sã întocmeascã o monografie a gândind cã numai acolo m-aº putea pregãti sã pot urca
satului, lucrare pe care probabil a abandonat-o, iar eu, sã pe trepte de învãþãmânt mai înalte, la facultate adicã.
fi fost prin clasele primare atunci, mergând odatã pe acolo, Era în stare sã-ºi rupã de la gurã numai ºi numai sã vadã
i-am descoperit manuscrisul într-o ladã ºi i-am sustras cã ajungem ºi noi cineva în viaþã. Când am reuºit la admi-
douã fotografii în care se vedeau biserica ºi clopotniþa terea în Universitate, nu exagerez cu nimic, s-a bucurat
din Corbu. De unde sã-mi fi dat seama atunci cã mult chiar mai mult decât mine. Eram primul student din familie.
mai bine ar fi fost sã i le las acolo? Tata a fost toatã viaþa lui un om vesel, dispus sã nu
Mai pãstrez ºi azi acele fotografii îngãlbenite de vreme, punã la suflet necazurile ºi grijile, convins cã toate pot fi
dar bunicul ne-a pãrãsit de mult ºi nu-l mai pot îndemna depãºite ºi cã lumea merge înainte cu toate ale ei, cu
sã-ºi continue lucrarea, începutã probabil în primii lui ani necazuri ºi bucurii. A fãcut vreo doi ani de seminar teologic
de apostolat… la Buzãu, dar, om pragmatic, s-a reorientat dupã spiritul
În 1970, proaspãt absolvent de facultate ºi ºi mai vremurilor, a abandonat studiile de-acolo ºi a urmat o
proaspãt redactor la ziarul „Viaþa Buzãului“, am mers într-o ºcoalã de tehnicieni veterinari, meserie foarte cãutatã la
zi, împreunã cu alþi colegi de redacþie, sã scriu un reportaj sate. A lucrat ani în ºir la Chiojdu, la Corbu ºi, bineînþeles,
de la Chiojdu ºi Bâsca Chiojdului. Trecând prin Corbu, în satul nostru ºi multe din amintirile mele se leagã ºi de
i-am lãsat bunicului volumul de versuri cu care abia debu- îndeletnicirile lui. În perioada de dinaintea colectivizãrii
tasem în literaturã, Obsesia pãsãrilor ºi i-am promis cã mergeam împreunã prin sat, pe la gospodarii cãrora
la întoarcere, adicã peste circa douã ore, ne vom revedea. trebuia sã le vaccineze ori sã le trateze animalele de
Dar cum se întâmplã în asemenea împrejurãri, documen- vreo maladie. Uneori era convocat la Cislãu, reºedinþa
tarea s-a prelungit ºi am revenit la Corbu abia peste vreo raionului cu acelaºi nume, la câte o conferinþã ºi eu abia
patru ceasuri. Bunicul stãtea pe o bancã la ºosea, aºtep- aºteptam sã se întoarcã, fiindcã ºtiam cã va veni cu
tându-mã acolo, de teamã cã nu-l voi mai cãuta. Cu pãrul câte un braþ de afiºe pe care se lãfãiau berbeci cât bivolii,
complet alb, într-o þinutã sobrã, pãrea parcã sculptat de cai cu coamele în vânt, porci plesnind de sãnãtate, cum
o mânã nevãzutã pe fondul pãdurilor luminate de galbenul nu prea vedeam pe la noi. Propaganda în zootehnie se
amurgului ce tocmai cobora peste sat. Este, dacã nu fãcea ºi aºa, iar înainte ca hârtiile sã ajungã la Primãrie,
cumva mã înºealã memoria, ultima imagine pe care i-o pe ziduri ºi pe garduri, îi „subtilizam“ tatei câte un afiº ºi
mai pãstrez în memorie. Dar de la el cred cã moºtenesc stãteam sã-l privesc multe minute în ºir, dupã care îl
o bunã parte din patima cititului ºi a scrisului, fiind singura atârnam într-una din odãile casei, acolo unde mã „retrã-
persoanã din familie cu înclinaþii cãtre literaturã, cealaltã geam“ de unul singur sã citesc.
parte a „microbului“ e posibil sã-mi fi venit pe linie maternã, Mã întrebaþi cine m-a influenþat mai mult: mama sau
de la celãlalt bunic, cel cãzut pe front ºi cu care, privindu-i tata. Aº zice, fãrã sã mã tem cã greºesc: amândoi. De
fotografia, semãn izbitor de mult. Nu cred cã asemãnarea la mama am învãþat sã-mi port singur de grijã (ªi, vai!,
mea cu el e numai una de fizionomie ºi doar atât. Dar nici nu ºtiþi cât de mult mi-a folosit asta prin internatele ºi
cum datele despre firea ºi sufletul lui, despre pasiunile ºi cãminele studenþeºti prin care aveam sã ajung mai
talentele pe care le va fi avut nu le mai ºtie nimeni, e târziu!), sã aleg întotdeauna calea cinstitã ºi curatã de a
greu sã tragi o concluzie. ªi poate cã e ºi mai greu sã acþiona în cele mai neaºteptate împrejurãri. De la tata
faci deducþii… cred cã am moºtenit, înainte de toate, un anume mod
Când s-au cãsãtorit, tata avea 21 de ani, iar mama 18 optimist de a privi viaþa, siguranþa celui care ºtie cã des-
ºi eu m-am nãscut la puþinã vreme dupã aceea, aºa încât tinul omului nu este, nu poate fi numai senin sau numai
în copilãrie, în adolescenþã ºi mai târziu i-am apucat încã înnegurat, cã în toate existã o alternanþã. Peste mulþi,
tineri. Erau amândoi frumoºi ºi-mi pãrea cã nimic nu le-ar foarte mulþi ani, aveam sã aflu cã tata ajunsese, intuitiv,
putea sta în cale pentru a-ºi construi o viaþã fericitã. E fireºte, la postulatele filosofiei chineze, la Yin ºi Yang,
drept, trãiam în vremuri nu tocmai uºoare, dar pentru cã de fapt alcãtuitoare ale lumii, ale universului – arhicunos-
ei fãceau tot ce puteau sã ne simþim în largul nostru, cuta alternanþã dintre bine ºi rãu, dintre luminã ºi întu-
n-aveam cum sã ne dãm seama de vitregiile timpului. neric, dintre noapte ºi zi etc. etc.
În fotografiile ei de tinereþe, mama apare zâmbind, Cât priveºte darul de a scrie, orientarea mea cãtre
are pãrul lung ºi revãrsat din plin peste umãrul drept. literaturã, aspect care, eventual, l-ar putea interesa pe
Dacã n-aº fi ºtiut cine-i în acele fotografii aº fi putut crede un viitor biograf, cred cã v-am rãspuns deja mai devreme…
cu uºurinþã cã am în faþã portretul unei artiste din cine – Cu ce zestre moralã ºi spiritualã aþi plecat din
ºtie ce film. Toatã viaþa ºi-a iubit familia ºi copiii, pe mine casa pãrinteascã?
ºi pe cele douã surori mai mici, îngrijindu-se ca totul sã – Zestrea cu care pleci în lume, fie ea moralã ºi spiri-
strãluceascã de curãþenie, iar noi sã nu ducem lipsã de tualã, nu se poate cuantifica, nu se poate inventaria. Ea
nimic. Ne îmbrãca frumos ºi se mândrea cu noi ori de se dezvãluie, sub o formã sau alta, peste ani, în faptele,
câte ori mergea undeva, la un târg, în vizitã la rude sau în conduita, în modul de a gândi ºi acþiona ale fiecãrui
la vreo serbare de la cãminul cultural. N-avea studii înalte, om. ªi eu ºi surorile mele am fost crescuþi în spiritul
dar intuia importanþa instruirii omului ºi a fost foarte dreptãþii ºi adevãrului, fãrã a ni se inocula explicit, prin
convinsã cã noi, copiii, trebuie sã ne construim un viitor cine ºtie ce postulate teoretice, principii ºi norme. Probabil
mergând la ºcolile de la oraº. N-ar fi vrut în ruptul capului cã dacã s-ar fi întâmplat aºa, din spiritul de contradicþie
sã ajungem sã dãm cu sapa la C.A.P. ºi aºa se explicã pe care îl are fiecare copil nu ni le-am fi însuºit, am fi
faptul cã pe mine m-au dus de mic la ºcoalã la Buzãu, rãmas opaci la ele. Dar nu, nu s-a întâmplat aºa, fiindcã
PRO

68 SAECULUM 3/2006
 contemporanii noºtri

pãrinþii, fãrã vreo instrucþie specialã în domeniul educaþiei,

s-au dovedit a avea mult tact ºi pricepere. La noi în familie,
ca în orice casã de la þarã, se comentau multe lucruri ºi
întâmplãri din sat, din ziare sau despre care se vorbea la
radio. ªi bune ºi rele. Dar niciodatã nu i-am auzit pe pãrinþii
mei spunând: „Vedeþi, voi sã nu faceþi aºa!“ sau „Vedeþi?
Luaþi exemplu ºi voi!“. Nu, fiecare trãgea concluziile lui
ºi pãrinþii probabil realizau cã ºi noi copiii putem judeca
ºi aprecia cele auzite aºa cum trebuie, cum se cuvine.
Pe de altã parte, ºi tata ºi mama aveau grijã sã ne cultive
înclinaþiile, sã ne încurajeze atunci când vedeau cã facem
lucruri bune ºi sã ne dojeneascã atunci când comiteam
vreo boroboaþã. Însã în acest al doilea caz n-o fãceau cu
furie, ci cu o oarecare blândeþe, ca ºi cum s-ar fi sfãtuit,
ca de la egal la egal, cu noi. Se-nþelege cã un astfel de
comportament avea efecte mult mai puternice ºi mai
benefice decât oricare altul. Iatã un exemplu: Mergeam
cu vaca la pãscut ºi de la o vreme, ca sã nu mã plictisesc
pânã când Joiana mea îºi fãcea plinul, am început sã iau
cu mine câte o carte (Jules Verne era pe primul loc în
preferinþele de-atunci), iar pãrinþii, în loc sã mã certe,
sã-mi zicã ceva de genul „Vezi sã nu stai cu ochii în
carte ºi vaca cã dea iama prin porumburile oamenilor!“
sau „Las-o încolo de carte ºi ai grijã de vacã!“, dimpotrivã,
îmi stimulau pasiunea. Când mã întorceam acasã tata
mã întreba câteodatã: „Ei, ia spune, ce-a mai fãcut cãpita-
nul Nemo?“ sau „ªi azi tot spre centrul Pãmântului ai Florentin Popescu vãzut de Dragoº Morãrescu
cãlãtorit?“. Odatã, dupã ce m-am ambiþionat sã cãlãresc
un bidiviu cam nãrãvaº, abia cumpãrat de tata ºi m-am clasa a V-a elementarã, când pãrinþii m-au înscris la ªcoa-
trezit aruncat cu burta în cotoarele unor coceni de porumb, la Pedagogicã din Buzãu, unde am stat mai întâi în gazdã
rãmaºi pe ogor dupã cules, mama nu m-a certat ci, tãcând, la o mãtuºã ºi mai apoi la internat.
mi-a curãþat rana ºi mi-a ºters sângele cu grijã, iar cã- În oraºul amintit nu se petreceau fapte spectaculoase,
maºa, fãcutã ferfeniþã, deºi era aproape nouã, a aruncat-o dar pentru unul ca mine, copil venit de la þarã, fiecare zi
la coº. Fireºte, învãþãmintele întâmplãrii m-a lãsat sã le avea o semnificaþie, devenea importantã, mai ales prin
trag singur. La fel s-au petrecut lucrurile ºi altãdatã când, ceea ce îmi era dat sã trãiesc în colectivitate. Pânã nu
încercând eu ºi cu un prieten de nãzdrãvãnii sã luãm de mult am publicat într-o revistã din Buzãu mai multe
miere din stupul unui vecin, ne-am pomenit asaltaþi de o amintiri din anii aceia ºi dacã cineva va fi curios sã le
mulþime de albine ºi m-am întors acasã cu niºte umflãturi citeascã îºi va putea face o idee despre ce fel de adoles-
la ochi cât pumnul… cenþã am trãit.
– Când aþi aflat ce se petrece dincolo de hotarele – Ce profesori v-au marcat adolescenþa?
Chiojdului natal? – Dintre dascãlii de la ªcoala Pedagogicã mi-au rãmas
– Cred cã aveam cam cinci ani, poate cinci ani ºi în amintire puþini. Între ei, de neuitat este chipul profesoru-
jumãtate când pãrinþii m-au luat cu ei într-o vizitã la niºte lui de limba românã, Anghel, un tip brunet ºi scund de
rude din Buzãu. Oraºul, chiar ºi aºa cum era el pe atunci, staturã, dar bine legat, care cãuta sã agrementeze lecþiile
un târg amãrât, m-a fascinat. M-a fascinat atât de mult aride de gramaticã presãrându-le cu versuri foarte uºor
încât, într-o clipã de neatenþie a pãrinþilor ºi a gazdelor, de reþinut, un fel de folclor circulând prin lumea ºcolii, ori
am ieºit pe portiþa casei în care ne aflam ºi, furat de poate creat ad-hoc chiar de el. Bunãoarã, odatã, când ne
imaginea creioanelor colorate din coºul unui vânzãtor am- preda conjugarea I-a a verbelor l-am vãzut cum recitã cu
bulant care trecea tocmai atunci pe stradã, m-am þinut un uºor aer teatral:
dupã el pânã m-am rãtãcit. Când mi-am dat seama în ce A mânca, mâncare,
situaþie mã aflu, departe de casã ºi fãrã sã mai ºtiu pe Verb de prima conjugare,
unde sã mã întorc, am început sã plâng. Noroc cã þineam Când îl pui în aplicare
minte adresa (pe care n-am uitat-o nici azi: Str. Libertãþii Þi se face gura mare maare!…
10) ºi atunci când unii sau alþii mã întrebau unde stau, iar ªi zicând asta, deschiderea foarte larg gura, ca sã fie
eu le rãspundeam cu precizie, au început sã mã treacã cât mai convingãtor. Probabil ºtia cã în acest chip vom
din mânã în mânã pânã am ajuns acasã. Se vede treaba memora mai uºor conjugarea cu pricina ºi cã n-o vom
cã-n viaþã existã coincidenþe de tot felul: astãzi locuiesc mai uita toatã viaþa. ªi se vede treaba cã a avut dreptate…
pe Bulevardul Libertãþii... La o altã lecþie, despre conjuncþii, adverbe ºi locuþiuni,
Ce se petrecea cu adevãrat dincolo de hotarele satului acelaºi profesor devenea din nou actor:
meu am aflat însã, mai pe-ndelete ceva mai târziu, prin Aºadar, deci, prin urmare
PRO

SAECULUM 3/2006 69
 contemporanii noºtri

Noi fãceam comerþ pe mare, de reviste ºi de edituri ºi chiar la cursuri de perfecþionare

Prin urmare, aºa, deci organizate de Ministerul Culturii în Bucureºti sau la Sinaia.
Noi fãceam comerþ cu greci! De altfel, despre aceºti dascãli am scris de-a lungul anilor
O a doua figurã memorabilã era directorul ºcolii, prin reviste ºi chiar într-o carte, Amintirea care ne rãmâ-
Nicolae Þane, un domn subþire ºi înalt, îmbrãcat mai întot- ne, apãrutã în anul 2002.
deauna într-un loden, dascãl ce le inspira copiilor nu numai – Sunteþi buzoian, aþi scris mult despre Buzãu ºi
respectul cuvenit unui profesor, ci ºi oarecare teamã, cu buzoieni. Cât de mult putem fi influenþaþi de locul
toate cã nu se auzise sã fi aplicat cuiva vreo pedeapsã naºterii? Ce are Buzãul în plus faþã de alte oraºe?
corporalã, cum mai aplicau alþii trasul de urechi sau lovi- – Locul naºterii ne influenþeazã enorm ºi toatã viaþa,
turile cu rigla peste palme. indiferent în ce domeniu ne-a fost dat sã ne realizãm, dar
Directorul venise în urmã cu mai mulþi ani de la Brãila, cu deosebire în cele ce þin de creaþia artisticã. Pe de altã
locuia în incinta ºcolii, era singur ºi nu avea pe nimeni în parte noi, cei care scriem, pictãm, sculptãm, compunem
oraº. În Buzãu, viaþa lui era în întregime ºi la toate orele muzicã, suntem datori sã ne scoatem locul de baºtinã în
zilei ºi ale nopþii închinatã ºcolii. Îi plãcea ordinea ºi þinea lume, adicã sã-l facem cunoscut ºi altora prin arta noastrã.
foarte mult sã fie respectatã de toatã lumea, de la profesor Locul naºterii reprezintã matricea din care am ieºit ºi
ºi pânã la portar. Ni se adresa cu „Domnule elev“, ceea am plecat pe cãrãrile vieþii ºi nu se poate nici uita, nici
ce ne flata, se înþelege. Nu purta ranchiunã nimãnui ºi neglija, deoarece ne-a dat vlaga, bucuria luminii ºi spe-
era gata sã dea uitãrii, imediat ce trecea, orice incident. ranþa, ne-a ajutat sã ne împlinim. Gândiþi-vã: ce ar fi fost
De pominã ajunsese în ºcoalã urmãtoarea întâmplare: Eminescu fãrã Ipoteºtiul din care îºi trage seva toatã
într-o dimineaþã, pe când tãia cu grijã trandafirii de sub poezia lui? Ce ar fi însemnat Creangã fãrã Humuleºti,
geamurile ºcolii, s-a trezit cã-i sare în spate o elevã care, Ciprian Porumbescu fãrã Stupca, Enescu fãrã Liveni,
voind sã treacã de pervazul ferestrei în grãdinã, habar nu Brâncuºi fãrã Hobiþa, Blaga fãrã Lancrãm, Voiculescu
avea cã acolo se aflã profesorul Þane. Eleva s-a ales cu fãrã Pârscov, Pillat fãrã Miorcani, Zaharia Stancu fãrã
o muºtruluialã zdravãnã ºi nimic mai mult. Salcia sau Nicolae Labiº fãrã Mãlini? ªi exemplele s-ar
Memoria mea a mai pãstrat vii ºi figurile altor profesori, putea continua nu ºtiu cât de aici înainte. Toatã substanþa
de mai târziu, de la Liceul „B.P.Hasdeu“, tot din Buzãu. cãrþilor, muzicii, artei (eu am amintit aici doar pe Brâncuºi,
Pe Traian Cristescu, în vremea ºcolaritãþii mele o adevã- dar aº putea cita ºi numele unor pictori foarte importanþi,
ratã legendã în oraº, parcã îl vãd ºi acum cum scoate, de la Ioan Andreescu ºi Nicolae Grigorescu ºi pânã la
dintr-o servietã ponositã, „materialul didactic“ cu care cei de azi) îºi aflã izvoarele în locul (locurile) copilãriei
venea la ore: hãrþi, fotografii, albume, câteva cãrþi, altele creatorilor. Acesta este un adevãr limpede pânã ºi pentru
decât manualele curente. Pot spune cã prima curiozitate cel din urmã ºcolar ºi cred cã nu mai are nevoie de nici o
pentru Orientul Antic el mi-a sãdit-o, iar atunci când, peste demonstraþie.
foarte mulþi ani, mi-a fost dat sã ajung ºi eu în Bagdadul În ce mã priveºte, pot sã vã rãspund printr-un citat
califilor ºi-n Babilonul blestemat de profeþii Bibliei, cele dintr-un scriitor foarte drag mie, Antoine de Saint-Exupéry:
auzite de la profesorul Cristescu mi-au revenit în minte „De unde vin eu? Vin din copilãria mea ca dintr-o þarã“. ªi
de parcã le-aº fi ascultat cu doar câteva zile înainte. cu asta cred cã am spus totul.
Legenda care circula în legãturã cu acest profesor spunea Referitor la cea de a doua parte a întrebãrii, n-aº putea
cã nemþii i-ar fi ucis soþia ºi un copil chiar sub ochii lui ºi zice cã Buzãul are niºte lucruri extraordinare în plus faþã
cã de la rãzboi încoace omul ºi-ar fi pierdut minþile. Atât de alte oraºe. Totuºi, în adolescenþa mea, el încã mai
cât mi-am putut da seama, partea cu „rãtãcirea minþilor“ pãstra o anume atmosferã, un pitoresc care era numai al
nu putea fi nicicum adevãratã, lecþiile decurgând într-o lui. Crângul, inimitabilul Crâng, mai amintea încã, prin
cursivitate ºi cu o logicã demne de un proaspãt absolvent câþiva copaci seculari, cã pe aici a trecut ºi a pictat Ioan
de facultate. Tot la „Hasdeu“ l-am avut profesor pe Gheor- Andreescu. Grupurile statuare din parc, datorate lui C.
ghe Olaru, la ºtiinþele naturii, dascãl care ne desena pe Masson ºi amplasate la 1890, foarte expresive (Cãlãreþ
tablã fel de fel de vieþuitoare, fãcând lecþiile de-a dreptul atacat de leu, Leu atacând mistreþul, Leu dupã uci-
captivante. La fel la geografie, unde profesorul Sânpetru derea unei cãprioare) dau ºi azi, ca de o sutã ºi mai
ne desfãºura pe tablã un adevãrat film al þãrii, pe o hartã bine de ani încoace, farmecul locului. Ca ºi lacul de la
pe care prindeau viaþã, de sub creta coloratã, munþii ºi capãtul parcului, ca ºi copacii ºi poienele pline de flori la
pãdurile, câmpiile ºi oraºele, fabricile ºi ogoarele Româ- ceasul primãverii.
niei. La limba latinã, profesorul Ion Moldoveanu, poreclit La câþiva paºi de aici, în Cimitirul Dumbrava, se aflã
nu se ºtie de ce ºi de cine „Cacavela“, reuºea sã trezeas- Rugãciunea lui Brâncuºi, celebrã pe mapamond.
cã interesul ºi curiozitatea pentru cultura romanilor pânã Apoi, în centrul oraºului, silueta sveltã ºi maiestuoasã
ºi celui mai leneº dintre noi. a Palatului Comunal, acea clãdire în stil italian, cu coloane
În fine, la Facultatea de Limba ºi Literatura Românã înalte ºi loggii, pe care autoritãþile diferitelor epoci istorice
din Bucureºti i-am audiat pe Romul Munteanu ºi Zoe n-au gãsit alt mod de a o pune în luminã decât schimbând
Dumitrescu-Buºulenga, pe Alexandru Piru ºi George culoarea zidurilor exterioare.
Macovescu, pe Ov. S. Crohmãlniceanu ºi Dimitrie Mai erau, tot în vremea ºcolaritãþii mele, acele strãduþe
Pãcurariu. ªi pe mulþi alþii. De unii dintre ei, cum ar fi mici ºi pitoreºti, care porneau din centru ºi ajungeau pânã
profesorul Romul Munteanu, mã leagã ºi amintiri perso- la periferie, cu cãsuþe ºi curþi pline de arbuºti ºi de flori,
nale, de mai târziu, fiindcã ne-am reîntâlnit în unele redacþii cu bolte de viþã-de-vie; cele douã mari bulevarde, al „Gãrii“
PRO

70 SAECULUM 3/2006
 contemporanii noºtri

ºi cel ce duce spre Crâng, strãjuite de castani bãtrâni, cist. Asta pot sã vã spun cu exactitate când s-a întâmplat.
explodând în mici candelabre florale în primãvarã, apoi, Acolo, la þarã, în satul meu uitat de lume ºi de timp, Lera
într-un alt anotimp, dând locurilor un arãmiu greu de – Chiojdu, veneau puþine ziare ºi reviste. Eu aveam
descris în cuvinte. Locuri de pitoresc ºi poezie, îndem- abonament la „Arici Pogonici“, mai târziu ºi la „Cravata
nând la romantism, favorabile idilelor ºi visãrii, locuri ale Roºie“ ºi „Scânteia pionierului“. Le aºteptam de fiecare
iubirilor noastre adolescentine. datã cu mare nerãbdare ºi le citeam pe nerãsuflate. Pe
Pe urmã, mai era ºi un Buzãu al elevilor ºi elevelor ce atunci visam sã ajung ºi eu sã scriu la ele. Aºa se face
umpleau strãzile la începutul anului ºcolar – oraºul cu cã, împreunã cu surorile mele, am luat un caiet de
patru mari ºcoli tradiþionale: Pedagogica de bãieþi, Peda- aritmeticã neînceput ºi am fãcut din el o revistã. I-am zis
gogica de fete, Liceul „Eminescu“ (de fete) ºi Liceul „Viaþa de familie“ ºi-acolo transcriam cu cernealã fel de
„Hasdeu“ (de bãieþi), toate devenind, la un anumit ceas fel de lucruri în reportaje, ºtiri, caricaturi. Cred cã am
al reformelor, mixte, dar fãrã sã alunge pitorescul de realizat vreo douã-trei numere ale acelei reviste. Din
dinainte. Se fãcea ºcoalã serioasã la Buzãu ºi aºa se pãcate, n-am mai pãstrat nici unul, dar îmi amintesc cu
explicã atât numãrul mare al oamenilor de seamã care plãcere de ele. Scriam ºi poezii, dacã poezii se puteau
au plecat de aici ºi au îmbogãþit ºtiinþa, cultura, arta cu numi diverse versificãri despre naturã, pãsãri, animale.
mari împliniri (sã nu uitãm cã Buzãul l-a dat ºi pe singurul Conºtiinþa unei posibile cariere publicistice ºi literare
român deþinãtor al Premiului Nobel, medicul George Emil am cãpãtat-o în clasele V – VII, la Buzãu. Acolo am
Palade, fost elev al „Hasdeu“-lui), apoi zecile ºi sutele de primit ºi un „Carnet de corespondent“ de la „Scânteia pio-
premii ºi trofee obþinute de elevii buzoieni la competiþiile nierului“ (îl mai am ºi azi) ºi am început sã frecventez
naþionale ºi internaþionale din toate domeniile. Ei, bine, cercul literar de la Casa pionierilor, iar mai târziu, când
asta are Buzãul specific ºi de neconfundat. eram la liceu, pe cel de la Casa de culturã a oraºului.
Eu mã simt foarte legat, sentimental vorbind, de – Cercurile ºi cenaclurile literare buzoiene v-au
Buzãu, ºi de câte ori mi s-a ivit prilejul, am scris pagini marcat? ªi cum?
calde despre el ºi despre locuitorii lui. În reviste, în ziare, – O, fireºte cã m-au marcat. Aº zice cã m-au marcat
în cãrþi. Mai la începuturile mele literare am publicat nu în chip hotãrâtor. „Alexandru Sahia“, cenaclul de la Casa
mai puþin de trei volume de reportaje ºi eseuri despre de culturã orãºeneascã, mai era încã prin 1961 – 1964
locurile, monumentele, oamenii de aici. ªi am fãcut-o cu cunoscut în toatã þara. „Cenacliºtii veterani“ vorbeau cu
convingerea cã Buzãul reprezintã o strãveche vatrã de bucurie ºi cu respect mai ales de doi scriitori care trecu-
culturã ºi civilizaþie româneascã. Sã vã reamintesc numai serã pe acolo, în urmã cu vreo zece ani, ºi într-un fel
cã pe aceste meleaguri s-a descoperit Cloºca cu puii erau „un produs“ al acelei adunãri de aspiranþi la gloria
de aur, cã la anul 374 aici a fost martirizat unul dintre muzelor. Unul, mi se spunea, era „mic, cu capul roºu ºi
propãvãduitorii învãþãturii lui Christos, Sava de la Buzãu, bãtãios, teribil de bãtãios pentru poezia lui“ (era vorba de
cã munþii din apropiere conservã chiliile sãpate în piatrã, Ion Gheorghe, coleg cu Nicolae Labiº la ªcoala de
vechi de câteva secole, ale unor cãlugãri creºtini, cã la literaturã din Bucureºti; luase ºi un premiu important de
Episcopia oraºului a funcþionat una din cele mai vechi la revista „Tânãrul scriitor“); celãlalt, tot mic ºi el, scria
tipografii care a dat la luminã cãrþi despre care Iorga proze ºi-i uimise pe toþi prin literatura lui: Ion Bãieºu.
spunea cã sunt printre cele mai reuºite „producte tipogra- Þin minte cã într-una din încãperile de la etajul al doilea
fice“ din þarã, cã locuitorii judeþului au participat cu entu- al Casei de culturã (acolo este azi un hotel), unde se
ziasm la toate marile evenimente istorice ale României, þineau sãptãmânal ºedinþele de lucru ale cenaclului, dis-
cã, în fine, scriitori precum Odobescu sau Vlahuþã, ori cuþiile se prelungeau pânã noaptea târziu. Uneori erau
pictori ca Nicolae Grigorescu nu numai cã au cutreierat atât de aprinse încât la plecare, pe hol, lãutarii din echipa
þinutul, ci au ºi dat patrimoniului naþional opere de mare unui acordeonist cu faþa ceva mai închisã la culoare, aflaþi
valoare inspirate de pitorescul zonei. în repetiþii, tãceau mâlc ºi se dãdeau respectuoºi la o parte
Undeva, în curtea Episcopiei, se aflã mormântul unuia pentru a-i lãsa sã treacã printre ei pe „domnii scriitori“.
dintre cei mai luminaþi episcopi pe care i-a avut þara, Acea adunare era ºi un fel de confrerie a oamenilor
Dionisie Romano. Puþinã lume mai ºtie astãzi cã pe piatra cu aceleaºi afinitãþi intelectuale, iar pentru noi, mai tinerii
sub care odihneºte el întru vecie se aflã înscrise ºi cuvin- veniþi în cenaclu, ea reprezenta ºi o ºcoalã, fiindcã acolo
tele „Doamne, iartã România pentru pãcatele fiilor ei!“, se citeau creaþii literare, dar se discutau ºi diverse alte
rostite de înaltul prelat cu o clipã înaintea morþii. Uneori probleme literare, se comentau articole din reviste sau
mã gândeasc cã „pãcatul“ meu este acela de a nu fi scris chiar noutãþi editoriale, cãrþi ale scriitorilor români sau
încã de ajuns despre Buzãu ºi buzoieni. traduceri din marea literaturã a lumii. De multe ori, în
Anul trecut, rãsplãtindu-mã cu înaltul titlu de „Cetãþean bacoviene seri de toamnã, ori în macedonskiene nopþi
de Onoare“ al municipiului, oficialitãþile Buzãului mi-au de primãvarã, discuþiile se prelungeau cu plimbãri în
dat încã un prilej de reflecþie asupra datoriilor morale ºi Crângul oraºului, iar momentele de atunci sunt greu de
sentimentale pe care le am faþã de locul în care mi-am descris, toatã lumea trãind, la un diapazon personal,
petrecut adolescenþa ºi o bunã parte din tinereþe. veritabile clipe de emulaþie spiritualã. Pentru mine, ele
– Când ºi cum v-aþi descoperit vocaþia de scriitor? reprezentau totodatã ºi niºte imbolduri serioase pentru
– Mi-e foarte greu sã fixez momentul cu exactitate în scris. ªi scriam. În bunã parte aºa se explicã ºi faptul cã
timp. Cred cã mai întâi mi-am descoperit vocaþia de publi- atunci am debutat în reviste cu poezie.
PRO

SAECULUM 3/2006 71
 poesis

Passionaria Stoicescu

Vitralii
La mai multe ºi frumoase cãrþi
Era o butaforie –
Nãscutã în zodia Taurului (la 30 aprilie 1946), temperament de pe geamul cu dâre de praf
luptãtoare (nu degeaba pãrinþii i-au pus numele orientându-se dupã într-o zi fãrã nume
celebritatea eroinei spaniole Dolores Ibaruri – „La Passionaria“), colega am lipit împreunã
noastrã cu un apelativ atât de original, singurul în toatã România, hârtia vitraliu
împlineºte o vârstã rotundã. 60 de ani! Rotundã ºi frumoasã, dacã ne
gândim la palmaresul literar pe care îl are.
Passionaria Stoicescu s-a nãscut la Bucureºti, dar adolescenþa ºi
Dintr-o datã totul s-a colorat
prima ei tinereþe se leagã de Buzãul anilor ’60 ai veacului trecut, unde mirosind pãtrunzãtor a geraniu...
a fost o „celebritate“ atât la ªcoala Pedagogicã, unde era elevã, cât ºi la Hârtia aceea sãruta sticla
vestitul cenaclu literar „Alexandru Sahia“, condus pe atunci de nu mai mai lacom ca o ventuzã
puþin vestitul Gheorghe Ceauºu, cel care i-a „nãºit“ pe cei mai cunoscuþi ºi totuºi lãsa câte un ºanþ
scriitori buzoieni: Ion Gheorghe, Ion Bãieºu, Gheorghe Istrate, Florentin separator
Popescu, Artur Porumboiu ºi alþii. plin de aer
Cu disponibilitãþi spre literaturã, muzicã, coregrafie, plasticã, se
dedicã literaturii la imboldul neuitatului dascãl al sãu (ºi al meu!) de la
O luai de la capãt
ªcoala Pedagogicã Buzãu, Tiberiu Bordea.
A debutat publicistic cu poezie în 1964, la „Luceafãrul“, iar edito-
cu încãpãþânare,
rial în anul 1971, cu literaturã pentru copii, poezie, la Editura „Ion apoi o pedepseai înþepând-o
Creangã“, Zãpezile de jertfã . cu cuþitul;
A mai publicat volumele de poezie Fãrã pierdere o iubire (Editura o bãteai cu prãseaua de lemn,
„Albatros“, 1976), Cartea jocurilor (Editura „Ion Creangã“, 1978 – hârtia surâdea verde
Trofeul micului cititor), Reverberata, (Editura „Albatros“, 1982), Cartea ca un protal de ferigã,
pãdurii (Editura „Ion Creangã“, 1985 – Trofeul micului cititor), fericitã de atenþie, de cruzime.
Profesorul de iluzii (Editura „Eminescu“, 1986), De-a poveºtile
(Editura „Facla“, 1989), Calendarul fermecat (Editura „Ion Creangã“,
De fapt, crestai în inima mea
1991), Cele mai nãstruºnice pãþanii (Editura „Universul familiei“,
1991), Interogativul consecvent (Editura „Cartea Româneascã“, 1995),
împodobind-o cu vitralii,
Voinicii pãmântului (Editura „Integral“, 1995), Dicþionar de anto- fericind-o cu nesperatã cruzime
nime, cu imagini ºi în rime (Editura „Steaua“, 1996), Dicþionar de
paronime, cu imagini ºi în rime (Editura „Steaua“, 1996), Dicþionar Între noi mici ºanþuri de aer.
de antonomaze, cu poveºti ºi plin de haz (Editura „Steaua“, 1997),
Povestea Sfântului Valentin (Editura „Art Design“, 1998), Poveste
de Paºte (Editura „Art Design“, 1998), Autoportret cu capu înfrunzit
(Editura „Albatros“, 1998).
Crucea Sudului
A scris ºi prozã: Panã de gaiþã ºi poveºtile ei (Editura „Ion
Creangã“, 1986, Premiul Uniunii Scriitorilor), Lecþia de logicã (Editura El are-o þarã, dar nu o patrie...
„Cartea Româneascã“, 1998), Soare cu dinþi (Editura „Albatros“, 1989), Contemporanii i-au uitat pe strãbuni;
Povestea bufniciorului (Editura „Olimp“, 1994), Povestea iepuraºu- el are-o cruce, dar ºi Crucea Sudului
lui (Editura „Olimp“, 1994), Poveºtile primãverii (Editura „Niculescu“, înnegritã de pãtimaºe furtuni.
1995, Premiul Uniunii Scriitorilor), Limba românã avea ochii albaºtri
(Editura ªcolii Normale Buzãu, 1995), Lunile minunile (Editura „Fo-
El tace, pentru cã preþul vorbelor
rum“, 1998), Cir Circul
cul (Editura „Alternative“, 1999), Trei poveºti pânã
mai creºti (Editura „Excelsior“, 1999).
l-ar putea ucide sau devasta...
Passionaria Stoicescu a reuºit sã scrie ºi sã publice peste 35 de El e cu cineva, dar de fapt e singur,
cãrþi care pot umple uºor un raft de bibliotecã, cãrþi cãutate atât de cãtre pentru cã nu poate uita ºi ierta.
confraþi, cât ºi de cititorii sãi – de la cei de grãdiniþã ºi pânã la cei de
vârsta a treia. Deopotrivã autoare de literaturã, dar ºi „personaj“ emanând Ochii lui cad cu oblice fante,
pretutindeni jovialitate ºi bunã dispoziþie, Passionaria Stoicescu mai ochi când buni, când rãi, de tãtar;
este, pe de altã parte, ºi o bunã traducãtoare din limbile rusã ºi polonezã, e aici ºi e totuºi departe,
oferind iubitorilor cãrþii versiunile româneºti ale mai multor opere în a venit ºi deja pleacã iar.
versuri ºi în prozã.
Ca editor la „Litera“ ºi mai apoi la Editura „Ion Creangã“, Passionaria
a ajutat mulþi scriitori sã-ºi publice lucrãrile ºi sã-ºi croiascã drum cãtre
Ne deschide aceeaºi stranie cheie
Uniunea Scriitorilor în vremuri în care cu mare greutate se putea accede vâslind sub Crucea Sudului greu –
la tipar ºi în presa literarã. ape tulburi ne despart ºi ne leagã...
Fãcându-ne ecoul dorinþei cititorilor, cunoscuþilor ºi prietenilor Dacã Iisus ar fi fost femeie,
scriitoarei, îi urãm Passionariei Stoicescu tradiþionalul „La mulþi ani!“ pe cruce m-aº fi rãstignit eu.
ºi – în plus – cât mai multe ºi frumoase cãrþi ºi de aici înainte! (Al.Deºliu)
PRO

72 SAECULUM 3/2006
 poesis

Sunt singurã ºi mi-e greu –

Fiºã de cadre cinstitã mã privesc într-o oglindã pãtatã;
parcã-s eu ºi nu-s eu
Sufletul meu plânge femeia asta miratã,
ca Ioan Vodã cel rupt de cãmile – femeia asta ne-ncrezãtoare
de-o parte, sângele mamei sânge cã iubirea i-ar mai putea face bine...
jumãtate elin, Unde-i îngerul sã-i pot cere
jumãtate din Gropenii Brãilei; sã mã apere de eroare,
de alta, sângele tatii sã mã ocroteascã de mine?
subþiat puþin de popime ºi-nvãþãtori...
Oare ei s-au iubit? Sunt singurã ºi-ndrãgostitã...
Oare-am fost conceputã în zori? Mã simt ruºinatã ºi sfântã –
De la cine am cruzimea luminii? mi-a apãrut o aureolã mãruntã,
Dar gingãºia? care nesperat mã încununeazã...
De la cine am luat patima? Sunt singurã ºi oricât m-aº ascunde,
De la cine trufia? fãptura mea cântã, aiuritor cântã
Cui datorez despicatul firului în patru? ºi glasul ei mã trãdeazã.
Cui sinceritatea?
Cui laºitatea? De aer ºi foc
Cui jocul de teatru?
Cui modestia? Scriu –
Cui gãunoasa emfazã? sunt altcineva decât sunt...
Prostii...
Mi-au dat o singurã viaþã Scriu –
ªi cusururi o groazã. în somn,
S-au despãrþit pe hârtie,
urându-se din iubire, în gând...
hãcuindu-mi sufletul peste fire...
la nord – Scriu
sunt toatã fiord; mã joc de-a jupuitul de viu.
la sud –
zâmbet cinic ºi crud; Îmi creºte pe suflet o piele cu nimb
la apus – ºi-n altcineva mã preschimb;
gând duios ºi nespus, ba-n prevestire
iar la rãsãrit – presus de fire,
dor, dor ºi iar dor, ba-n ursitoare
pustiit, ne-mplinit... prejos de soare...
Asta sunt – fiere ºi miere,
doar sfâºiere în nopþi ºi zile Mã înalþ,
ca Ioan Vodã cel rupt de cãmile. mã cobor,
mã sufoc –
Aureola scriu...
Sunt de aer ºi foc.
Sunt singurã ºi-ndrãgostitã
ºi-nþeleg cã nu ºtiu de cine... Se uitã mulþimea,
Mi-e atâta milã de mine, pe nimeni nu vede;
de adierea care-mi mângâie pãrul uºor ci doar câte unul
cu credinþa c-ar putea sã m-aline. priveºte ºi crede,
ci doar câte unul
Sunt singurã ºi mi-e dor se-aprinde pe loc
pradã celei mai negre tãceri – din mine, aceea de aer ºi foc.
câini vagabonzi îmi cerºesc mângâieri,
pisici mi se freacã de glezne, Scriu –
furnici mi se urcã pe sân iubesc jupuitul de viu;
ºi zãpãcite se lasã... prinde crustã o ranã,
Toþi înþeleg cât mi-e de lezne se deschide o ranã...
sã vãd cu ochi luminoºi ºi buni,
sã fiu drãgãstoasã. Se uitã mulþimea,
sunt iar pãmânteanã.
PRO

SAECULUM 3/2006 73
 poesis

Zaira Samharadze

Iartã-mã Poetul
În trup, chiar ºi în vise parcã Lumânarea cea subþire
Se strecurase umbra morþii. Când strãluceºte
Am zburat dincolo de cer, Este razã vie –
Mã pãºtea gândul cel rãu Atunci sufletul se încarcã
ªi nu ºtiam ce sã fac! Prin rugãciune ºi poezie.

Atunci s-a sinucis timpul. Mã voi preface în luminã,

Cineva îmi ºoptea cã pomul vieþii Voi stinge durerea,
A secat, cã vântul voia sã mã smulgã Voi intra în vatra aurie,
Iubirii. În faþa icoanei pregãtite
De bunica ºi voi îngenunchea,
Nu ºtiu cum, dar am lãsat povara Printre lacrimile sufletului.
Lângã drum.
Pentru gândul meu de moarte, Voi arde pânã la capãt…
Te rog, Doamne, iartã-mã!
Cãlãtoare
Cãrarea
În jur pluteºte lumina,
De multã vreme zac E semn cã primãvara mã cautã
În labirintul de gânduri, Ca pe o sorã.
Caut visul ºi umbra Mã gãseºte în faþa altarului,
Care sã mã ascundã... În liniºtea nepãmânteanã.

ªi totuºi soarele n-a apus, Viaþa mea a început sã respire duh –

Pe buze simt risipa de culori, Armonii de muzici rare
Care mã scoate de pe alt drum. Dar care? ªi mã simt purtatã pe aripi de îngeri
Sub paºii mei mai cresc sub rouã flori. Unde soarele alintã fãrã rãsplatã.

Dar astãzi, ce pedeapsã îmi vei da? Mi-e sacul greu în spate
Simt drumul în pãdure ºi-o cãrare Sunt cãlãtoare,
Pe care, Doamne, mi-o vei arãta! Nu vreau ca timpul sã ucidã zborul,
Drumul iubirii tulburãtoare
Pietrele colorate Trebuie dus înainte
Deasupra lumii, departe,
În camera mea, pietrele colorate au ochi, Peste durere, fãrã ispitã…
Parcã îmi citesc gândurile.
Nu mai ºtiu de când sunt acolo, Unde-i iubire, nu-i loc de moarte!
De când mã privesc.
De când mã iscodesc Poem în zori
Mai ales dimineaþa,
Când mi-aduc aminte Dimineaþa
Cum mi-au zâmbit prima oarã, Simt pe vârful degetelor lumina,
Cândva pe malul mãrii. Mã pierd în ea
Atunci a început dialogul ªi încep sã caut drumul obiºnuinþei:
Între ochii mei ºi pietrele colorate. Totdeauna îi uit începutul.
Întotdeauna privirea mea a cãutat frumosul, Nici nu aud,
Dar ele, oare, ce pot vedea la mine? Nici nu vãd cum trec camioanele,
Cum strivesc sub roþile duble
În faþa mea, peretele alb, Urmele viorii de somn…
Lângã el, stau aºezate pietrele colorate. ªi fiecare femeie
Tãcerea lor mã îndeamnã sã vorbesc, Mi se pare cã simte asemenea
Încet, încet, camera se umple Lumina în vârful degetelor
De amintiri, Dimineaþa.
De culori…
PRO

74 SAECULUM 3/2006
 poesis

Ionel Amariþei
Amariþei**

Bocet, magistrului Vis

Villon
Orele erau transfigurate Astã noapte
de Poesia propriului destin, mi-am vãzut umbra alergând
Villon turnase apã-n vin dupã un poºtalion
în stare de ebreitate. în care cãlãtorea
o veche iubire.
ªi ce beþii! Dar ce petreceri Fericire insuportabilã.
în evul mediu timpuriu... Fãrã umbrã
Verbul iubirii era viu aparþinea deplinei singurãtãþi.
neuzurpat de vremi ºi treceri.
Transcedentalia
Dar ce zãpezi, ºi ce alaiuri!
Cu histrioni de modã nouã, În clipele sale de melancolie,
în zale-nveºmântaþi, de rouã, Dumnezeu
cântând din flaute ºi naiuri. joacã ºah de unul singur,
spre marea sa tristeþe,
câºtigã mereu;
Poem oniric** Joc surrealist l-ar chema pe Lucifer,
invincibil la jocul de ºah,
Se visa pe uliþa strâmtã ºi lungã Ca din greºealã, gara aleargã,
dar teama cã vestea
a unei zile de varã, din întâmplare, trenu-i oprit.
ar coborî la pãmânt
ochii îi erau deschiºi Un acar decrepit
îl face sã rãmânã
atât cât sã-i intre în suflet nu-l lasã sã meargã.
câºtigãtor veºnic;
fantasmagoria verde de-afarã, Cât va sta, nu se ºtie.
pentru nimic în lume
salcia din faþa casei Dezolant e cã gara s-a dus
nu vrea sã se spunã:
(mim vegetal) spre zorile altui apus
ai auzit?
îi fãcea semne cu alte gãri în devãlmãºie.
Lucifer l-a bãtut pe
cu mâna ei noduroasã
Dumnezeu
sã iasã din vis, Venele deschise la ºah...
sã fugã din casã,
dar el þesea, mai departe, ale dimineþii
sub pleoape,
un covor fermecat, de cuvinte, Pe zidul insomniilor
cu care se preumbla noastre profunde Reverie oniricã
pe deasupra nimicniciilor, igrasia a desenat înaintea micului
fãcând semne, cu mâna, un animal preistoric
celor de jos, pe care tu îl mângâi dejun
care-l credeau nebun de legat, cu dragoste maternã.
pe când el era damnat Unii spun cã ar putea fi
un lup imemorial Dimineþi mahmure cu ploi
sã fie nebun de frumos. metafizice
ce adulmecã
venele deschise ale dimineþii bune de spãlat
cãutându-ºi puii pierduþi colbul de pe vise.
în memoria pãdurii, În fiecare noapte,
* Ionel Amariþei (n. 23 noiembrie 1938, alþii cred cã e o pasãre pe aici trece,
Panciu, judeþul Vrancea). Publicã pri- din septentrion cu viteza gândului,
mele versuri în „Viaþa militarã“ (1956). purtând pe aripi un poºtalion
Debuteazã editorial cu volumul de ver- melancolia lui Grieg. cutremurând noduroasele strãzi
suri Claviaturi , Editura „Litera“, Bu- ºi lãsând în urmã
Eu spun cã e un licorn
cureºti, 1972. Urmeazã Vinovat de ple- un vârtej de praf cosmic.
carea cocorilor, versuri, Bucureºti, Edi- desenat pe un incunabul
de pe vremea când Acum e liniºte.
tura „Litera“, 1987, Privind printr-un
ochean întors, versuri, Editura „Cãlã- lupul preistoric Ploaia metafizicã
uza“, Deva, 1999, Silabe, versuri, Edi- îºi cãuta puii a limpezit visurile nopþii
tura „Cãlãuza“, Deva, 2006 în venele deschise ce pot fi întinse pe pâine
** Din ciclul Deºertul ca oazã ale unei dimineþi imemoriale. la micul dejun.
PRO

SAECULUM 3/2006 75
 poesis

Vicenþia Vara
Vara

sufletul înmirezmat al florii când

îl ameninþã tãiºul secundelor oarbe?
Inima înfloritã a lumii acesteia
sperie moartea, – rãspund,
ºi lucrurile, arborii, casele, vietãþile
mã îngânã ºi învaþã sã-mi vorbeascã
abia murmurând, murmurând…

Ritual de vânãtoare
Împrejur, doar carnea dulce
a þãrânii însetate de umbrã…
Am plecat la vânãtoare cu
sufletul pe umãr –
un ºoim de argint pe un umãr de argint.
Zãcând în soare, doar carnea dulce
a þãrânii însetate de umbrã
printre ramuri luminând, sufletele
florilor de mãr din primãvara trecutã;
ºoapte de frunze numãrã
vârstele mãrunte ale lumii rãsturnate
peste solzii secundelor.
Am plecat la vânãtoare cu
sufletul pe umãr,
împrejur doar carnea dulce
Citirea visului a þãrânii însetate de umbrã.
Un ºoim de argint pe un umãr de argint.
Pururi tânãrã, înveºmântatã
Am plecat la vânãtoare,
în cuvintele de viaþã îmblânzite,
împrejur, doar amintirea unor
nu credeam sã-nvãþ a muri vreodatã
pãsãri uriaºe lunecând ºi
dincolo de visul rupt din carnea mea visatã
carnea dulce a þãrânii
deopotrivã ca sfânt trup ºi hranã sieºi…
însetate de umbrã.
Mã scufund în vis pânã la umeri,
ca într-o apã vie ºi într-o apã moartã;
îngerii desãvârºiþi în artele tãcerii poartã
spre þinuturile de mireasã ale primãverii
numele noastre de aur ºi dor Spectacol matinal
amestecate frãþeºte cu numele lor.
Mã scufund în vis pânã la tâmple, Aproape dezgolitã ºi
ca într-o apã moartã ºi într-o apã vie: puþin ruºinatã,
pajiºte galbenã cu îngeri migratori noaptea îºi încheie spectacolul
ºi sora mea geamãnã, din flori de iasomie, nãscând oul dimineþii –
harnicã numãrându-le heruvimilor aripile aurul luminii ciripeºte,
ca sã-mi adune rãsfirate clipele… îºi întinde aripile
Mã scufund în apa visului pânã la creºtet ºi setoase de albastru muzical.
nu mai cred sã pot vreodatã a muri. O stea a rãmas rãtãcitã
între frunzele sufletului.
E a doua luminã…
Jocuri: fiinþã cãlãtoare Bucurã-te! îmi ºopteºte îngerul
ca un sufleur cu experienþã
celui de pe urmã actor.
Se topeºte în arºiþa amiezii
îndoiala amãruie a întrebãrii:
ce ºtii tu, fiinþã cãlãtoare, despre
PRO

76 SAECULUM 3/2006
 poesis

Tinereþea pe Calea Lactee primeºte în obraz palmele vântului sau

lacrimile de argint ale ploii.
Tinereþea somnambulã pãºeºte Somnul se ridicã din trupul meu amorþit,
pe Calea Lactee, purtând ca un abur uºor ºi atârnã
chip de mireasã îmbrãcatã de pereþii zgribuliþi ai odãii.
în flori de iasomie. Printre frunzele plânse de tei,
tropotul dimineþii se scurge
Apele murmurã cântecul lumii ºi eu într-o alunecare de clopoþei.
încã mai aud înflorind plânsul secundelor
sub paºii tinereþii de odinioarã pe care
o îmbrãcam în fiecare searã Înmulþirea oceanelor
ca pe-o cãmaºã de diamante,
încã mai vãd stelele de atunci cum Mã ocoleºte somnul,
între anotimpuri însetate curg ducându-se
pe florile de iasomie arzând spre înmulþirea oceanelor
în grãdina cu vârste schimbate. din veºnicie.
Încã mai vãd florile de iasomie înstelate În fiecare dimineaþã învãþ
semãnate de paºii tinereþii în sã merg cu umbra dupã mine
pulberea argintie a cerului, aºa cum prizonierul îºi
încã mai vãd florile de iasomie târãºte lanþul.
argintate.

Tinereþea somnambulã pãºeºte

pe Calea Lactee, în creºtetul cerului

Privire de înger
La marginea pãdurii
dinspre miazãzi,
apãruse îngerul
ºi te privea –
un copil de argint,
fãrã bucurie, fãrã somn,
fãrã tristeþe,
te privea –
peste ierburi zvântate de rouã,
curgea
privire de înger.

Mã întorsesem în tinereþe
Pielea visului întinsã pânã la durere
rãstigneºte-n creasta nopþii
tinereþea purtând
chipul meu de odinioarã,
chipul meu blând în lumina de primãvarã.
Mã întorsesem în tinereþe
– ce vrajã, cine o fãcuse?! –
ºi mângâiam cu privirea arzândã
bucuriile din secunde apuse…
Ceasul devoreazã pe îndelete
mãdularele mâhnite ale lumii
ºi-mpotmolite în uriaºe meduze,
Jean-Marie Reignier – Homage to the Hortense Queen
fereastra înþepenitã în oasele întunericului
PRO

SAECULUM 3/2006 77
 poesis

Nicolae Dorel Trifu

Trifu

Durerea mea e, Doamne,-a tuturora –

Psalmul cãutãrii iar dacã Tu, din cer, zãri-vei plânsu-mi –
vei ºti cã-n mine plânge-o lume. Ora
de vise ori de tristeþi rãsare-n mine. Însumi
Când izgonit, cãdeam din cerurile Tale, sunt bob de mei, cum picãtura ploii în ocean.
ademenit de Pomul Cunoaºterii de Sus, ...Revarsã-asuprã-mi, ape ºi durere
precum de mierea florii ascunsã-ntre petale – când lumea-ntreagã suferinþã-Þi cere...
când fiinþa-n vecie – neîntrupat – Iisus –
pe áripile mele de cearã brumãrie o
sticlea-ngheþând, sudoarea regretelor fierbinþi Tu biruit-ai, Doamne, cu Binele tot Rãul!,
precum plânsori de îngeri, din piscuri de Tãrie, poruncã grea Tu datu-ne-ai odatã:
luceau în Raiul Verde al primilor pãrinþi... – Iubiþi-vã vrãjmaºii de vreþi a-nvinge hãul
De-ar picura pe aºtri o fiinþare-n Har de frig ºi de tristeþe, de urã-ntunecatã!
iar setea de fire s-ar preschima în zei, Iubirea de vrãjmaºi ai predicat pe-un Munte.
cum clorofila albã a Crinului stelar Înþelepciunea-Þi, Doamne, din Patria cereascã
mireasma de petale ar întrupa-o-n miei... ºi Soarele Iubirii-Þi fac Harul sã-nfloreascã...
De-ar fi o noapte lungã ca la-nceput de lume o
când, în genunchi, sui-voi pe Muntele de sare Mari aripi, Doamne, am avut odatã –
ori, surd, sã strig – urcând – fãrã de grai, un nume când învãþasem zborul „din cãdere“ –
visat cândva-n Grãdina Mãslinului cel Mare... când nu ºtiam nimic despre durere
Aºa-mi ziceam – în Rugã – când, azvârlit din Rai, cã nu pierdusem Raiul, niciodatã!
tot pribegeam prin vreme, în vãgãuni – sub punþi – Nici de speranþã nu ºtiam, Pãrinte.
cã rareori gãseam în Cântecul de nai Doar izgonit am învãþat ce-i clipa,
o alinare blândã, când Pan doinea în munþi... ºi-mi pipãi locul unde-a fost aripa...
o
Dar azi, Te caut, Doamne, precum un orb – vederea –
ce-a rãsãrit din Ochiul Vederii Tale Sfinte, Mi-ai dat un grai ce-i preþiosu-Þi dar
când peste mãri pluteºte – stelarã – privegherea ºi-n el mi-ai semãnat cereºti cuvinte;
aceleiaºi Lumini a Duhului, Pãrinte... mi-ai spus, cândva, – parcã-ntr-un vis – cã-i Har!
ºi cã prin el pot sã-Þi vorbesc, Pãrinte.
ªi întomnând în veacuri, adesea, nu mai ºtiu ...ªi Þi-am vorbit – adesea – cu pãcat!
când zic singurãtãþii-mi sã plece în Pustiu ! De-aceea, Doamne, ruga-mi e-o durere:
cã nu-mi dãduºi... doar Taina din Tãcere...
o
Mã uit la pãsãri, Doamne, ºi la îngeri:
ce fericite par, tãcutele fãpturi!
Privegheri (5) ce nesfârºite-or fi ale lor plângeri,
(septete)
cã n-au un grai de vorbitoare guri,
cã nu-ºi rostesc simþirea în cuvinte!
...Ori, poate, Doamne, „graiul“ li-e Iubirea
Aprins-ai, Doamne, la-nceputuri –
de-a le fi dat – ca Tainã – Fericirea?
când prin Cuvânt zidit-ai Lumea –
o
peste-ale Tale sfinte ciuturi,
Mereu citesc din marea-Þi Carte, Doamne:
în Apa vie, de Fântâni stelare,
privesc Natura – Opera-Þi Mãiastrã –
Lumina Albã ce o scuturi
sunt peregrinul rãtãcit în toamne,
pe frunþi ºi guri, ca flori de sare!...
care ascultã Cântecul de astrã –
...De aprindeai ºi-n suflete Luminã,
de nu s-ar stinge Flacãra stelarã!
mai înnopta a trupurilor tinã?
...Cum sã-mi deschid urechea – pururi oarbã –
o sã-Þi vadã, Doamne, Muzica ta, albã?...
Tu, Pomul Vieþii ne eºti, Doamne – o
din Tine, câþi se-nfruptã-n foame? – În regnul mineral de voi ajunge, Doamne,
de-aceea-au dat cu pietre-n Ramu-Þi un peregrin al Pietrei, sub pânzele morgane,
cei ce te-au vrut golit de poame?! dã-mi, rogu-Te-ntrupare în firul de nisip –
câþi s-au hrãnit cu Rodu-Þi sfânt? sau cãlãtor astral – pe zãri – între arcane –
...Când strugurii sunt acri pentru vulpe, sã nu am timp, nici spaþiu, nici vraja vreunui chip!
flãmânzii, Doamne, vin... sã te ,,disculpe”... ...De-oi adãsta, vreodatã, sub raza-Þi, miere albã:
o la gât, unei sirene, sã-i fiu un bob de salbã...
PRO

78 SAECULUM 3/2006
 poesis

o Pe când eram un plop fremãtãtor sub Slavã –

Doar în biserici – Calea – am gãsit, Cercam un cântec sferic, din ramuri, pe-o octavã,
miel rãtãcit de Turma Ta cea sfântã; Dar Îþi cânta Pãdurea, cu triluri de Mãiastrã,
de un mileniu, cugetu-mi cernit – Când ceru-ºi destrãma perdeaua lui albastrã
sub Slava Ta, din lacrime cuvântã – Iar murmurul meu palid – ca un oftat de floare –
sunt printre plante, nor pierdut în mit... Neauzit de Tine, zburãtãcea sub soare –
Numai prin ruga-mi, Doamne, Te mai strig: Se contopea-n Concertul Pãmântului, tãcut,
vuieºte Sumbra dintr-un Corn de frig... Ce din Tãcerea-Þi sacrã, tot rodu-i s-a nãscut...
o
Cu lampa-aprinsã în amiaza mare, Iar azi, captiv în regnul frenetic, animal,
un înþelept „hazliu“ tot cãuta un... om! Tot mai aud foºnirea de plânset vegetal;
asemeni lui, Iisus, cãrându-ªi în spinare ªi simt gondole repezi cã-mi lunecã pe sânge
povara Crucii Sale, va cãuta un... Pom Fãrã vâslaºi la prorã, din rãtãciri nãtânge –
al cãrui Rod amar s-a fost numit Golgota... Al cãror far, în noapte, e inima-mi cu vise,
De-aceea, Domnul pus-a ºi durere Cum o sirenã-n mare, ce-i cântã lui Ulysse...
la naºterea fiinþei, ce-i tot o Înviere?

Paharul
Între Fântâni celeste lui Nino Stratan – in memoriam
(Glossindã)

Pogoarã Cel-Ce-este Mi-ai dãruit Paharul tãu regesc

din Slava Sa stelarã, sã-l am ca amintire de la tine –
între Fântâni celeste aºa mi-ai spus, în graiul românesc –
spre lumea de nectarã. când mai credeam cã gestul... e de bine!

Din Cerul Milei Sale N-am bãnuit cã-n liniºtea-þi din glas
pogoarã-n Carul sferic ai zãvorât furtuna disperãrii;
în straie siderale, ºi-ai spus „Adio“ vieþii ce-a rãmas
printre lumini, feeric... ca o iubitã pe peronul gãrii,

Când veºnicia cântã Cã trenul vieþii tale,-ncet, pornise

la cosmica rodire, la un semnal al gândului de noapte;
de-a Lui Luminã Sfântã cã eu eram rãtãcitor Ulysse
palpitã-n Cer, Iubire! abia întors, la tine, dinspre moarte.

În lumile astrale Pãreai un prinþ al ierbii, în exil,

se face Dimineaþã un candidat la fericirea vieþii,
ºi plâng silfide pale deºi aveai doar gesturi de Copil
pe-un Abraham de gheaþã... care-a venit de pe tãrâmul ceþii.

Pogoarã Cel-Ce este Pãreai a fi chiar regele Pãdurii,

Din Cerul Milei sale cã-nveºniceºti ca fluierul lui Pan –
Când veºnicia cântã tu nu purtai la ºold securea urii –
În lumile astrale... nu te-ascundeai în nici un cal troian.

Tot viu mi-apari în cuget, când te invoc postum –

ca azi, când straiul iernii, îndoliat de-o stea –
aprinde pe zãpezi, reci candele de fum
Psalmul rãtãcirii iar tu, cum o nãlucã te înveºmânþi în nea ...

Vrui sã te caut, Doamne, dar mi-e fricã: Prietene plecat de silã ºi pustiu,
Mi-e cugetul sãrac, iar vorba-mi e piticã... sublim Poet zidit în templul din Cuvânt,
Râvneam, pierdut prin secoli, sã-Þi mulþumesc, Pãrinte, închin acum Paharul cu sufletul tãu viu,
În graiul meu de frunze ºi foºnete – fierbinte –; când îþi aud suspinul de soare ºi pãmânt ...
PRO

SAECULUM 3/2006 79
 poesis

Lucian Mãnãilescu*

Îmi iubesc patria

Îmi vine sã urlu cã nu pot sã nu-mi iubesc patria,
cu silicoanele amãgirilor ei
legãnându-se tandru pe buzele neantului,
cu ºobolanii din canalele revoluþiilor trucate,
cu ghiºeele ghilotinã din spatele cãrora
o mânã nevãzutã împarte
certificate de eroism ºi adeverinþe lipicioase,
cu oamenii ei politici deversaþi din patru
în patru ani prin cartiere mãrginaºe ºi cãtune
unde inundaþiile vin mult mai des,
cu þãranii ei înrãiþi de mireasma pãmântului
care le fuge iar de sub tãlpi, cu toatã astea
ºi cu multe altele trãite în grabã ºi cu lehamite.
*
Da, îmi iubesc patria!
Mã înduioºeazã pânã la lacrimã grija ei
pentru câinii comunitari stâlciþi sub lumina
de stricninã a farurilor, sterilizaþi ca sã
procreeze dupã aceea o nouã rasã mioriticã,
mult mai rezistentã la vicisitudinile libertãþii.
(ªi noi am fost comunitari, ºi încã ne mai
Umbra dominã reflexele lui Pavlov, încã
mai salivãm ascultând discursurile preºedinþilor
Se aud paºi dinspre capãtul lumii, sãraci ºi cinstiþi sau foºnetul de transpiraþie al speranþei)
cineva disperat sau singur trebuie sã aparã - Mã, câine, îi spun celui mai bun prieten al meu,
pe coridorul singurãtãþii... ºi el se gudurã ºi mã face sã înþeleg cã fericirea existã.
Aºtept încordat sã spun *
„bunã ziua!” sau „încotro?”, Dumnezeu, ca ºi patria, este iubire!
sã schimbãm o vorbã… Aºadar, domnilor ºi doamnelor,
ºi chiar atunci umbra mea îmi iubesc patria aºa cum îºi iubeºte
trece pe lângã mine ologul piciorul lipsã, cu patima celui
fãrã sã mã priveascã. care refuzã sã plece dintre apele ei
mereu revãrsate ºi tulburi.
O iubesc pentru cã i-am trãit pânã la ultima fibrã
indiferenþa ºi spaima, sãrãcia ºi zvonurile,
Îngerii pentru cã în cârciumile ei am vãzut
Poetului Petru Scutelnicu potire de lacrimi ºi pe strãzile ei
am strivit umbra viitorului ce refuzã sã vinã.
Ne atârnã rãnile spre cer ca niºte aripi Pentru mine patria aceasta de la capãtul lumii,
în timp ce mãrºãluim prin deºert. crucificatã pe toate punctele cardinale,
Mai e doar puþin, încã o lamentaþie, este singura americã posibilã, singura
încã o lacrimã în barba profetului, ºansã, unica iubire pe care nici mãcar
încã un munte învrãjbind urmele noastre în nisip… speranþa nu o mai poate ucide.

Þara Fãgãduinþei a rãmas de mult în urmã!

Acasã
* Lucian Mãnãilescu (n. 11 noiembrie 1951, în comuna Poarta veche de acasã e acum a vântului,
Siriu, jud. Buzãu). Redactor la sãptãmânalul „Amprenta“.
tata a plecat pânã în cerul vecin,
Debut cu poezie în revista „România literarã“ (1968).
de la geam mâna mamei face semn depãrtãrii
Colaborãri (poezie ºi prozã) la: „Luceafãrul“, „Cronica“,
„Viaþa Românescã“, „Oglinda literarã“, „Axioma“ etc. Volume ºi eu înnoptez sub streaºinã, la fel ca rândunica
publicate: Cartea junglei (fabule – 1997), Lacrimi de izgonitã din cer de lacrimile ploii.
Murano (poezie – 2001), Rememorãri (poezie – 2004).
PRO

80 SAECULUM 3/2006
 poesis

Cel mai bun prieten Dimineþi de varã

Singurãtatea mea este jumãtate de tristeþe Mi-a trebuit mult timp pânã sã mã obiºnuiesc
cãlare pe jumãtate de iepure ºchiop... cu soarele în dreptul frunþii
Dacã încerc s-o prind din urmã ºi cu inima sus pe cer, în flãcãri.
se rostogoleºte printre ruinele serii,
se agaþã de amintiri nebãnuite Mult timp m-am jucat de-a pãsãrile
sau se aruncã nebuneºte prin crânguri pânã sã îmi învãþ ochii
în veselul balamuc al morþii... sã se aplece cãtre pãmânt.

Am avut cândva o duzinã de prieteni: Uneori, pe malul stâng al dimineþilor de varã

unul îºi inventase în baie un Pacific mã uimeam de visele apei
cu apã cãlduþã ºi s-a tot scufundat ºi de peºtii din adâncuri pentru care
pân-a ajuns submarin eu eram umbra de neînþeles a zeului.
Altul îºi fotografiazã copilãria Mult timp m-am bucurat de moartea lor strãvezie
într-un azil de bãtrâni în cârligul înºelãtor al undiþei,
ºi îmi trimite ninsori timbrate am înotat mult timp prin ºipotele
cu ocazia diverselor dezastre festive. stelelor, cãutând umbra pescarului.

Cel mai bun prieten al meu e acum în Tahiti Acum nu mai am timpul acela, bocceaua lui
unde picteazã urme desculþe pe o plajã pustie. ce pãrea îndestulãtoare atârnã ca o aripã boþitã
pe umerii amintirii...
Stau pe celãlalt mal al dimineþilor de varã
ºi ascult liniºtea curgând printre pietre.
Poate mâine
Când biruit am apãrut dintre apele somnului
în dimineaþa de la marginea lumii Copilul dintre nori
stelele s-au însingurat ºi pe malurile
anotimpului palid ielele au început Între malurile înalte ale singurãtãþii
prevestirile nebune. dimineaþa îºi limpezea negurile ca o chemare
pentru copilul cu nuia de alun în mânã, marele,
De atunci s-au întâmplat multe, uitare în zdrenþe infailibilul vânãtor de pãstrãvi ai bucuriei.
e umbra ce mã însoþeºte azi Dar nu eram eu, sau nu mai sunt acum…
ºi tandreþea fluturã obositã la marginea zãrii. Copilul acela strãin îmi alunecã din minte ºi râde
ºi se bãlãceºte în cerul înalt inventând culorile
Dacã dincolo de moartea aceasta, filmatã curcubeului,
cu încetinitorul printre dunele întunecate risipind fluturi peste tãcerea înaltã,
ale trecutului, copilãria ar începe sã ningã, galopând cu mâinile înfipte în coama vântului
dacã mâine speranþa ar blama cãtre un tãrâm mai primejdios decât uitarea.
corvezile obiºnuinþei, dacã ne-am întoarce ªi iatã cã l-am pierdut din ochi,
în trecut, poate atunci, abia dacã mai aud chiotul lui
poate mâine Maria, ne-am regãsi, într-un colþ al inimii, undeva foarte departe,
în oglinda curgãtoarelor ape. când se caþãrã printre crengile altui timp
sã fure cireºe amare.

Tsunami
Aºa se zboarã
În timp ce noi ne înfofolim
cu dansul lasciv al indiferenþei – Nu mai ºtiu sã zbor se plângea îngerul,
vine pasãrea zãnatecã ºi zice: mi-au intrat aripile în carne,
– De ce vã mai amãgiþi mi-a ajuns gravitaþia pânã la os
cu zboruri mãrunte? ºi mã dor umerii
Mai bine deschideþi fereastra de parcã aº duce cerul în spate!
sã intre peste voi Oceanul – Aºa se zboarã cu adevãrat, prostule!
Atlantic cu tristeþea lui cu tot îi spuse ºarpele, încolãcit
ºi sã vã zboare-n adâncuri. în cerebelul altei epoci de piatrã.
PRO

SAECULUM 3/2006 81
 poesis

Aurel Albu

Oglinzi pentru vise În privighetori

Din ninsori în privighetori de apus
ea vine ochii se înalþã
frumoasã ºi ecouri de culoare
neînchipuitã de luminã ce-ºi pierde
oglinzi pentru vise marginile
îi pun în faþã adunat în inimã
sã mi-o apropii nu simt
dar veºnic îi fuge conturul resemnarea mâinilor
veºnic îºi pierde cãrarea ce încã te cautã
prãbuºind printre rafturi
tãcerea
Cum te-ar cotropi
Cum te-ar cotropi La oglindã
ecouri ce dezleagã
fãrã o apãsare a marginei un om
cum te-ar podidi nesfârºirea ºi-un copac
visezi copacul
desfãtând infinitul desfrunzindu-se
clipa de frunze
Poem în care de timp omul
sã te-ascunzi desfrunzindu-se
de clipe
Tot plângându-þi pe umãr
devenisem
salcia ta plângãtoare Atât de frumoasã
liane de lacrimi Încercând
îþi împodobeau zilnic Strâng poezia urmelor tale
mândra plictisealã ºi scriu încercând sã prind
de-a avea eºti atât de frumoasã chipul abstract
un arlechin trist în haina de sãrbãtoare al ideii
apropiat a cuvintelor orice contur
atât de frumoasã duce la eºec
cã am uitat respira ea fiind altceva
Ce mirare exista decât pot spune
vorbind
pe întinderea
vieþii Acoperã-mã
luna iese din ape Cumva
ºi intrã în cer acoperã-mã
ce mirare cu mâinile tale cumva
sfâºierea nedurutã iubire îmi reazem tâmpla
a aerului strig de trupul subþire
al razei
Labirint ºi iubirea
de la o vreme ºi devin
îºi rãreºte margine-n prãbuºire
rãtãcesc prin labirint
îmbrãþiºãrile gând idolatru
nicãieri nu ajung
sensul e undeva
e frig cumva
prea în urmã
pânã ºi nu ºtiu cum
sau undeva
în cãldura
prea în faþã
aceasta
rãtãcesc
PRO

82 SAECULUM 3/2006
 poesis

ªi altfel... Un rãtãcit Frigul absenþei

de toamnã locuit pe câmpul alb frigul
mai aºtept o-mpãcare copacul din inima mea
pare un
soarele roºu rãtãcit zilele
în frunze ce cad al ninsorii în care tu

sã-mi spunã eºti una

poemul culorilor Ultimul muzeu cu faþa
ºi altfel nevãzutã
decât în vãzut viaþa
acriºoarã eroare a lunii
în tabloul umbrelor
Scântei de timp
omul ªtiu
scântei de timp ultimul muzeu
sub aripa golului înduplecat ºtiu cã ai sã vii
pe aceeaºi cale
clipa ce ne-a ivit ce trece
ne ºi stinge Catedrala lacrimei ºerpuind
depãrtarea
cum am fi îngenunchiat desculþã
ºi n-am fi în catedrala prin rouã
dintr-o datã diafanã
propriei lacrimi prin vis
într-atât de aproape eu nici nu mai sunt cum te-ai ºi dus
sfârºitul începutului
am devenit
plânsul Sfârºitul rãtãcirii
ªi numai...
cãutam
speranþa Sublimul efemeritãþii însetat
fãcutã streaºinã iubirea
la ochi Doamne oriunde
cât extaz nu era
ºi numai în plutire veþi gãsi
noaptea urmele mele
galopând fulgul
peste câmpiile ce atinge
privirii ºi moare

Aºteptare Desigur
la un þãrm un cãlcâi
privirea zeului dezgolit
deasupra apei
la celãlalt în neclintire
privirea mea
desigur
unul extazierea privitorului
pe celãlalt din adâncuri
aºteptându-l
Claude Monet – The Poppy Field near Vétheuil
PRO

SAECULUM 3/2006 83
 poesis

Ioana Alexandru*

pe care mi le trimit;
secunde ce-au fost,
nori,
frunze strãine
ºi viitoare flori
care-au rãmas
în umbra mea.

Poemele acestea
vor dispãrea,
rãstignite
pe Golgota uitãrii.
Poate cã mã voi lepãda
de ele de trei ori
înainte sã cânte cocoºul
ºi nu voi mai scrie.
Poate cã
le voi sãruta perfid pe obraz
în grãdina ultimei rugãciuni,
sau poate nu voi mai crede
în ele
ºi voi fugi de aceste pagini,
cãci ele nu sunt scrise de mine,
ci de vârstele dinãuntrul
meu.

Scrisoarea unei vârste

Numai în ziua aceea…
Acum
din mine-mi De fiecare Crãciun,
scrie o vârstã. în mine se lasã,
Poemele acestea ca o ceaþã,
sunt doar scrisori o liniºte purpurie,
de dor, de teamã ºi de vânt de o consistenþã ciudatã.
Numai în ziua aceea,
prin ochii mei se întrevede
o tãcere adâncã;
* S-a nãscut în 1991, este elevã în clasa a VIII-a a unei prestigioase
ca ºi când toate sclipirile ºi tristeþile
ºcoli din Focºani, „ªtefan cel Mare“, are lecturi temeinice, un spirit
dinamic, interogativ, personalitate ºi aplomb, coordoneazã cu natura- se opresc ºi aºteaptã.
leþe ºedinþele Cenaclului „Dialoguri literare“, este redactor la revista Pânã ºi fulgii care cad toatã iarna în mine
cu acelaºi nume, laureatã la Concursul Naþional al Revistelor ªcolare, tac de Crãciun;
ediþia 2005. tac ºi se lasã încet
Ioana are doar 15 ani ºi un CV uimitor de bogat. A debutat la nici la picioarele gândurilor mele.
9 ani în revista „Campus“ (decembrie 2000) ºi a obþinut mai multe Nici atunci când cãldura tãlpilor îi stinge,
premii ºi menþiuni la concursurile ºcolare de creaþie artisticã, între nici mãcar atunci ei nu sparg liniºtea,
care se disting: Premiul I la Concursul de poezie „Copiii României liniºtea aceea de postav roºu.
creeazã“, ediþiile 2003 ºi 2004; Premiul „Dor de Eminescu“ la Con-
cursul Naþional „Mihai Eminescu“, secþiunea creaþie-poezie, 2005.
Ioana s-a descoperit pe sine ºi s-a „maturizat“, în sensul încrederii În fiecare zi de Crãciun,
în sine ºi în posibilitãþile sale de exprimare, sub privirea atentã, matern- în mine se lasã,
afectuoasã, în egalã mãsurã, exigentã a doamnei profesoare Roxana ca o liniºte purpurie,
Vornic care a încurajat-o ºi a tutelat-o cu o discreþie elegantã ºi eficientã. iertarea ºi iubirea lumii,
„Încrederea este foarte importantã. În clipa în care tu ºi oamenii din acoperind fulgii ºi sclipirile ºi tristeþile
jurul tãu nu mai cred în ceea ce scrii, totul se goleºte de sens. Eu am cu lumina tuturor celor
scris crezând în tot ce am citit, întrebându-mã ºi ascultând. Am scris care aleg, de Crãciun,
(ºi scriu în continuare) despre ceea ce simt, sincer, fãrã sã mã acopãr sã nu spunã nimic.
în cuvinte frumoase fãrã rost“. Sunt cuvintele Ioanei, o voce în care eu
cred. (Mircea Dinutz)
PRO

84 SAECULUM 3/2006
 poesis

De ce te-ai mira?! Dansãm îmbrãþiºaþi, pe o retinã

cât azurul,
Nu te-ai mirat niciodatã ca douã seminþe de neghinã
Cum de e aºa de frig în lumea mea? ce prind conturul
Asta pentru cã trãiesc într-un pulover de lânã. aceluiaºi chip.
Cerul meu nu e o carapace tare ºi opacã,
Nici galben ca o umbrelã de plastic.
Nu te-ai mirat niciodatã cum de e cerul meu aºa colorat? Post Scriptum muzei mele
Asta pentru cã eu trãiesc într-un pulover de lânã
Împletit cu rãbdare în mii ºi mii de dungi Asearã am încercat sã-þi scriu
Orizontale o scrisoare
A cãror culoare se schimbã necontenit ºi a ieºit o poezie lungã,
De la un zâmbet la altul. lungã de tot.
Am aºezat pe hârtie cuvintele care mi se pãreau
Nu te-ai mirat niciodatã potrivite,
Cum de cad peste mine comete dar n-am reuºit defel
ªi ploi acide? sã le înºirui în ordinea fireascã;
Asta pentru cã prin puloverul meu de lânã nu aveau coerenþã sau substanþã –
Trec toate, nici mãcar de privirile tãioase a ieºit o poezie ermeticã
nu mã apãrã, despre durere ºi insomnii.
simt orice împunsãturã de gând.
Nimeni n-ar fi înþeles cã tu
Oare e îndeajuns de gros eºti ºi bãrbat ºi femeie,
Sã mã poarte În cel mai simplu, în cel mai nobil
Prin „iarna vrajbei noastre“ mod posibil.
Care se apropie cu fulgii ei negri, Nimeni n-ar fi înþeles cã,
Cu vântul ei amar? deºi te vãd ºi alþii,
tu te zbaþi înãuntrul meu;
imaginea ta adevãratã
ªi te-aº striga se aflã doar în arterele mele…
Lumea ar fi crezut
Stropi de ploaie danseazã îmbrãþiºaþi. cã eu sunt plinã de mine.
Par sâmburi întunecaþi, Nu, eu sunt plinã de tine,
Par seminþe de neghinã de ideile tale absurde,
Care se miºcã brownian pe o retinã de privirile tale tãioase.
Prea-ngustã. Nimeni nu ºi-ar fi dat seama
cã tu nu eºti niciodatã în umbrã,
Pe suflet, imaginea apare rãsturnatã, nu eºti niciodatã gri,
Întoarsã, ca ºi cum, din marea fãrã patã nu eºti niciodatã crepuscul.
De albastru, peºti microscopici ar zbura Ying sau Yang…
spre copacii-nori. ªi te-aº striga, Linia care le desparte
dar nu ºtiu când… nu e îngãduitoare.
ªi totuºi, lumea ar fi înþeles
Nu ºtiu când, nu ºtiu cum ºi nu ºtiu ce þi-aº spune. cã exiºti, paradox,
M-ai auzi? Cântecul mãrii care-apune ºi cã laºi urmele pantofilor tãi
în pãmânt acoperã ecoul, pe pleoapele mele.
acoperã unda ce ar trebui sã izbeascã în tine.
Þi-am mai scris un bilet.
Doi strãini danseazã-mbrãþiºaþi. Încercam sã vindec, dar cuvintele
Devin din ce în ce mai întunecaþi n-au vrut nici atunci sã se aºeze
ºi mai mici; par seminþe de neghinã în paginã.
care fac, redundant, aceleaºi miºcãri pe o retinã Îþi scriu din nou în speranþa
prea-ngustã. cã nu e prea târziu.
Nici un vers prost
Sâmburii cad pe copacii-nori nu trebuie aruncat în lume.
ºi devin flori… Nici un vers prost despre tine
Explozie de palate de aur, de-argint ºi de aramã… Nu rãmâne nepedepsit.
Eºti atât de aproape acum…
PRO

SAECULUM 3/2006 85
 contemporanii noºtri

Irina Petraç

„ROMÂNII AU O LIMBÃ
MAI LUMINATÃ DECÂT EI...“
Convorbire realizatå de Alexandru Deºliu

– „Sã citeºti, sã reciteºti clasicii înseamnã sã te situezi dreptate, poate sã parã ciudat. Încercând o explicaþie, trebuie
într-un început continuu...“ Sunt cuvintele dumneavoastrã sã mã întorc la mine, la firea mea dublã. Cei doi rãspund feþelor
dintr-un studiu apãrut în anul 2004 – Ion Creangã, mele. Pe de-o parte, plãcerea / tentaþia / mania de a interpreta.
povestitorul. Evident, nu contestã nimeni necesitatea Laura, fiica mea, zicea uneori, enervatã de faptul cã nu mã
revenirii la clasici (nu în mod deschis). Întrebarea mea e putea convinge sã mã mai ºi odihnesc: „nici la un film poliþist
alta: ce condiþii se cer îndeplinite ºi ce calitãþi trebuie sã de douã parale nu te poþi uita fãrã sã analizezi ºi sã descoperi
aibã un comentator pentru ca un demers estetic sã aibã semne?!“ Fireºte cã un scriitor care spune: „De când gândesc,
eficienþã, sã devinã o contribuþie semnificativã în explorarea atât cât îmi îngãduie amintirea, port cu mine intuiþia a douã
operei unuei clasic? realitãþi. O realitate care e în afarã de mine, cu care m-am
– Aºa, sobru ºi grav, habar n-am. Dar pot sã-þi spun cã luptat sau m-am gândit tovarãº, ºi o alta care sunt eu ºi pe
re-citirea unui clasic te poate satisface integral dacã faci dubla care o descopãr ca pe o permanenþã, întreruptã numai când
miºcare a întâlnirii – sã te pui în pielea lui þinând seama de dorm sau când sunt absent“ (Doctrina substanþei ) îmi e
preajma în care a trãit, de biblioteca pe care a avut-o la aproape. Cum se vede, se recomandã drept cel-ce-gândeºte:
îndemânã, de þesãtura lumii sale cotidiene ºi de visele pe care nu „de când sunt“, formula comunã, ci „de când gândesc“.
le putea hrãni; sã îl chemi pe el în mijlocul noilor tale Pentru el au însemnãtate toate lucrurile acestei lumi care
instrumente ºi aºteptãri, sã-l faci sã trãiascã aici ºi acum ºi acceptã sau suportã intervenþia creatoare, ordonatoare a
sã-i pui rãspunsurile imediat dupã întrebãrile tale. Ambele omului. Dar a unui om pentru care originalitatea situãrii, luãrii
miºcãri sunt oarecum mincinoase, dar cred cã am convenit în stãpânire a datelor realului e importantã, un om care pariazã
deja cã Adevãrul nu existã, cã suntem sortiþi unor adevãruri pe diferenþa pe care o adaugã lumii, rãzvrãtit funciarmente,
parþiale ºi minunatei forþe a imaginãrii în marginea datelor atras de nou ºi gata sã descopere / sã impunã chiar el noul:
„sigure“ de care dispunem. Oricum, cele douã miºcãri sunt de „Mã duc oriunde se deschide o stradã nouã“. Pasiunea
fãcut cu mãsurã. Dacã exagerezi cu prima, te umpli de colbul schimbãrilor nu se poate satisface într-un decor de o eternitate
arhivei ºi nu mai poþi face nici un gest personal, fundamental datã, asupra cãruia doar ºtiinþa, nu cunoaºterea se poate
într-o lecturã adevãratã – dacã nu te miºcã nici mãcar cu un exercita. Mãrturisirea eroului sãu are o replicã tãcutã, dar
milimetru din locul în care te aflai, ai citit degeaba. Dacã imperioasã: „Deschid o stradã nouã oriunde mã duc“. Polul
exagerezi cu a doua, îl pierzi pe scriitor pe drum ºi faci simplã cunoscãtor se propune drept centru al lumii în progres. Senti-
paradã de instrumente proaspãt achiziþionate. Lectura în- mentul naturii e cu totul atrofiat ºi, ca o consecinþã, nici „visãri
seamnã un fel aparte de împreunã, în care scriitorul ºi cititorul dulci ºi senine“ nu pot fi puse în seama eroilor sãi / a sa. În
se întâlnesc. Cititorul obiºnuit iese marcat ºi lasã textul caietele prozatorului sunt înregistrate ºcolãreºte nume de flori,
traversat neatins. Dacã îºi povesteºte experienþa – asta e un calendar al înfloririlor ºi veºtejirilor, preþuri la florãrii,
criticul, în fond, un cititor care îºi verbalizeazã experienþele de succesiunea anotimpurilor, toate însemnãri ale unui cãlãtor
lecturã –, textul iese din întâlnire marcat ºi el, oricât de puþin, rãtãcit parcã de pe o altã planetã, care reþine imparþial date de
miºcat. Marea Bibliotecã a lumii e pentru mine chiar aceastã o exactitate primitivã ºi nedigeratã pentru o eventualã
continuã forfotã ºi reaºezare. comparaþie de meteorologie cosmicã. Pentru Camil Petrescu,
– Cine ia cunoºtinþã pentru prima datã de bibliografia natura e un non-loc, prin care treci fãrã sã-l întemeiezi ºi fãrã
dumneavoastrã – la nivelul anului 2005 – ar putea avea sã te întemeieze. Un loc „public“ pe care absenþa unei atitudini
destule semne de mirare ºi întrebare. De exemplu: de ce de spirit îl scoate din orizontul fiinþei (vezi Marc Augé,
Camil Petrescu ºi Ion Creangã? Nu se poate doi autori mai Non-lieux, 1992). „Pãmântul lui Dumnezeu“ pentru cel care
Non-lieux
diferiþi (din toate punctele de vedere). Cum se împacã nu crede „nici scãldat în moarte“, sub ploaia de gloanþe, este
pasiunea dumneavoastrã pentru neliniºtitul ºi exaltatul o fatalitate insignifiantã. De altminteri, Camil Petrescu respinge
cavaler al spiritului, Camil Petrescu, cu dragostea probatã net amãgirea semenilor sãi cum cã pãmântul ar fi fost creat
în timp pentru Povestitorul „ca naturã rostitoare a lumii pentru oameni. Comuniunea cu natura nu amãgeºte nici ea
care-l locuieºte“, Ion Creangã? nici o clipã. E un orgoliu al dez-încântãrii de o (post)moder-
– Nu am gândit niciodatã în aceºti termeni. Cred cã ai nitate surprinzãtoare. Fiinþa îºi arogã dreptul / datoria de a se
înconjura cu locuri care sã accepte modificãri, remanieri. Orice
intrã în definirea de sine e / poate fi un loc. Eternitãþii, cumva
* Dintr-o carte de interviuri aflatã în pregãtire umilitoare pentru fiinþa muritoare, a naturii i se opune veºnicia
PRO

86 SAECULUM 3/2006
 contemporanii noºtri

schimbãrilor, a experienþelor. Cele mai naturale la Camil rãspunzãtoare de haos ºi tenebre. Aristotel o socotea
Petrescu sunt descrierile livreºti, cele care îngãduie o sâcâitoare „imperfecþiune naturalã“. Biserica o satanizeazã,
intervenþie, o punere în contact, o „lucrare asupra“. ca vinovatã de toate relele, începând cu izgonirea din rai. Însuºi
Pe de altã parte ºi într-un fel de ducere mai departe a cultul Mariei, al Fecioarei, echivaleazã, o înfrângere a femeii în
lucrãrii gândului, faþa mea de om gospodar, cu simþ practic datele sale naturale. Lumea se organizeazã dupã reguli mas-
moºtenit ºi cultivat cu încântare, cu bucuria de a face ºi a culine ºi le perpetueazã cu o pricepere, aº zice, diavoleascã.
drege mereu câte ceva în cadrul larg ºi de nestãpânit al naturii Pânã ºi femeile preiau discursul masculin despre femeie. „Cu
eterne mi-l apropie pe Creangã. Pentru el, „obiºnuitul“ e plin adevãrat femeie“ înseamnã frivolã, puerilã, iresponsabilã,
de minunãþii la modul cel mai firesc. El nu coboarã în obiºnuit supusã. Poate conduce imperii din alcov, dar nu i se îngãduie
pentru a-l ridica la rang de aventurã (cum se întâmplã într-o sã-l pãrãseascã. Se ivesc voci în apãrarea condiþiei feminine,
secþiune importantã a prozei scurte contemporane care însã nu reuºesc sã rãzbatã pânã la nivelul legilor ºi cutumelor
denunþã exasperat monotonul tentând o insolitare a sa prin sociale. „Regulile lumii – zicea Montaigne, a cappella – sunt
risipã de tehnici formale ºi in-formale), ci confundã, natural ºi fãcute de bãrbaþi, femeile au dreptul sã le nesocoteascã“.
total, cele douã categorii. Obiºnuitul ºi aventura se între- Încet-încet, situarea în subalternitate poate sã parã comodã.
pãtrund, nu programatic, ci funciar. Aceastã capacitate de a „Dacã întrevezi în cotidian forþa dominantã a istoriei, ajungi
mã bucura intens de lucruri simple, de clipe de armonie, de sã înþelegi uriaºa influenþã a femininului asupra destinelor
frânturi de bine, o moºtenesc de la mama. etnice“ (Ortega y Gasset). Adevãr recunoscut, care nu le-a
– Douã dintre eseurile dumneavoastrã cele mai adus, însã, femeilor dreptul la vot, sã zicem, decât cu mare
substanþiale ce compun volumul Camil Petrescu. Schiþe întârziere. Într-o carte cititã de mulþi la vremea ei, dar rãmânând
pentru un portret (ed. I, 1994; ed. a II-a, 2003) sunt cele o simplã lecturã – Al doilea sex –, Simone de Beauvoir
despre eros ºi thanatos. În primul caz, demonstraþia teoreticã demonta cu rãbdare toate feþele relaþiei dintre cele douã sexe.
se subordoneazã textului, ca de exemplu: „ªtefan O fãcea acum mai bine de o jumãtate de veac. Straniu sã
Gheorghidiu este un demiurg orgolios [...]“ ºi mai departe: descoperi cât de puþin au evoluat stãrile de lucruri între timp.
„femeii i se rezervã un loc strict sentimental, inteligenþa ei „De câte ori se comportã ca o fiinþã umanã, se spune despre
fiind neglijatã, dacã nu incomodã“ (Ultima noapte de femeie cã imitã bãrbatul.“ Argumentul are efect ºi astãzi. Uite,
dragoste...). Indiscutabil, fiecare afirmaþie a dumneavoastrã s-a spus, adesea, despre mine, cã sunt „o femeie care munceºte
are acoperire în text / texte. TTotuºi,
otuºi, nu v-a fost teamã cã cât ºapte bãrbaþi“. Ei bine, e complet fals ºi absolut nedrept!
veþi fi acuzatã de „feminism“? ªi, dacã acest lucru s-a Sunt, poate, un om care iubeºte munca mai mult decât alþi
întâmplat, este aceasta o acuzã întemeiatã? oameni. Bãrbatul, vai, nu e harnic ºi muncitor prin definiþie.
– Înainte de toate, aº spune cã, de-o vreme, am renunþat Dacã cei ºapte bãrbaþi sunt niºte loaze leneºe, n-am fãcut nici
sã mai vorbesc / scriu despre „rãzboiul sexelor“. Anchetele pe o ispravã muncind cât ei! Printre oameni, fie ei bãrbaþi ori
aceastã temã sunt / au fost simple frivolitãþi, conversaþii de femei, sunt ºi harnici, ºi mai puþin harnici...
societate care nu cãutau cu adevãrat rãspunsuri ºi, deci, soluþii. O întreagã propagandã bine concertatã ºi secondatã asiduu
Fie cã aveau rãspunsul bine întipãrit în minte de prejudecãþi de Bisericã sfãtuieºte femeia sã nu-ºi piardã feminitatea –
seculare – „femeia doar procreeazã, bãrbatul creeazã“ –, fie cã adicã locul subaltern. Cãsãtoria, mai credea Simone de
erau, pe bunã dreptate, convinse cã nimic nu se va schimba Beauvoir, ar trebui sã fie „aºezare laolaltã a douã existenþe
degrabã pe lume... Sigur, nu-i uºor sã fii femeie într-o þarã autonome“. Se mai vorbeºte ºi despre contractul între doi
exilatã de statistici occidentale la rubrica „excesiv de parteneri egali. Cuvinte frumoase contrazise de chiar primul
misoginã“. Dar nici bãrbat nu cred cã-i mai uºor sã fii când pas al cãsãtoriei: femeia ia numele bãrbatului. Prin „tradiþie“.
prejudecãþile ºi inerþiile vibreazã ca-n ajun de cutremur ºi Unde e egalitatea? Autoritatea paternã ºi numele tatãlui se
pãmântul refuzã sã-þi mai stea ferm sub picioare. Femeia ca schimbã cu autoritatea maritalã ºi numele soþului. Atât de
„teritoriu colonizat“ care se elibereazã nu-i o simplã poveste înrãdãcinatã e regula, încât majoritatea femeilor ºi bãrbaþilor
de speriat bãrbaþii. Totuºi, sã spun de la început cã o adevãratã te privesc lung când le-o arãþi cu degetul. Actele de identitate
schimbare nu se va petrece în viitorul apropiat. Reconsiderarea te numãrã dupã cãsãtorie cu numele împrumutat de la soþ ºi,
reþetelor tradiþionale presupune trudã ºi chiar disconfort. eventual, cu iniþiala tatãlui ori cu numele mic al pãrinþilor. Deºi
Relaþia masculin / feminin e atât de împotmolitã în prejudecãþi în multe situaþii, nu doar litigioase, ar fi important ºi pentru
ºi inerþii încât pare de neclintit. S-au schimbat mentalitãþi, autoritãþi sã se menþioneze numele avut înainte. Prin fiice,
regimuri, perspective, ideologii, însã esenþa învechitã a familia, oricât de mare, de vestitã, de mândrã, acceptã sã
raportului dintre sexe a rãmas, în mare, neschimbatã. Ziceam, renunþe la orice pomenire a contribuþiei sale la noua „celulã“.
undeva, cã mi-ar plãcea sã fiu feministã, adicã luptãtoare în Ele, fiicele, nu sunt în stare sã ducã numele mai departe, sunt
numele unei mulþimi conºtiente de nedreptate ºi dornice de simple fundãturi.
schimbare. Ei bine, nu aºa stau lucrurile. „Boala“ e prea veche, Automatismele comportamentale ºi verbale sunt
nici mãcar victima nu mai e în stare sã-ºi vadã simptomele ºi nenumãrate. Inerþiile sunt atât de puternice cã fiecare se
suferinþa. De aceea, nu sunt feministã ºi nu mã tem de încarcereazã în propriul sex ºi priveºte cu suspiciune miºcãrile
etichetele care mi s-ar putea pune. Ce cred despre aceastã „adversarului“. Deocamdatã, feminismul ca ideologie
relaþie nu are nici o legãturã cu ismele la modã, nici cu exagereazã ºi exagerarea nu-i decât normalã. Schimbãrile se
corectitudinea politicã, nici cu vreo organizaþie. Repet, nu pot produc la noi, oamenii, prin ºocuri. La un moment dat, cei doi
fi activistã fiindcã nu-mi ajustez pãrerile dupã vreun program vor încerca sã se cunoascã reciproc, sã-ºi recunoascã
strãin, ci funcþie de propria mea remaniere interioarã în timp. asemãnãrile, sã-ºi respecte diferenþele, sã atingã
Istoria chestiunii e veche. Pentru Pitagora, femeia era complementaritatea idealã. Ideea nu e ca femeia sã imite
PRO

SAECULUM 3/2006 87
 contemporanii noºtri

apucãturi masculine pentru a dobândi drepturi ºi putere, ci de literaturii feminine – atâta ºtie, atâta scrie. Scriu bãrbaþii despre
a acþiona liber în spaþiul social ca femeie, cu toate calitãþile (ºi rãzboi? Asta e istorie, ba chiar Istoria. Nu sunt experienþe
defectele) genului. ªi de a accede la putere, bãrbat sau femeie, umane particulare contând ca literaturã dupã niºte criterii
în limitele competenþelor cântãrite lucid ºi echidistant. estetice, ci limitãri, pe de-o parte, deschideri, pe de alta. Un
Metodele aplicate azi în favoarea femeii sunt la un pas de scriitor este fie cerebral, fie visceral, în doze ºi combinaþii
grotesc. Emisiunile televizate, în cel mai bun caz, stupide. Mai citite ºi descrise cu seriozitate ºi aplicaþiune. O scriitoare e fie
cã-þi vine sã regreþi statutul de „tovarãºã“, când, în elanuri „excesiv“ cerebralã, fie stãpânitã de un „chiot visceral“, ambele
colective bine mimate, erai tratatã pe picior de egalitate. înclinaþii condamnabile ori mãcar amendabile – prima ca
Sociologii germani au la îndemânã cele douã þãri acum unite îndrãznealã de a pãºi într-un þinut rezervat axiomatic bãrbaþilor
pentru a descoperi ce anume s-a câºtigat ºi cât de mult s-a („hic sunt leones!“), a doua ca laºitate a locuirii în þinutul
pierdut în jocul ideologiilor. La noi, tranziþia s-a grãbit sã-i destinat, tot axiomatic, femeilor.
retragã femeii statutul de tovar㺠ºi e încântatã când o poate Nu doar între feminitate ºi virilitate existã asemenea zone,
exila la cratiþã ori în postura de obiect sexual (ai observat la ci între oricare alte douã „lumi“. Comunicarea e o întreprindere
televizor domni eleganþi, la patru ace, prezentând vreo emisiune imperfectã, mereu cu rest. Important e efortul pe care îl fac
alãturi de dudui aproape despuiate, fãcând „frumos“?). Încã pãrþile pentru a înþelege ºi accepta ca variantã legitimã cât mai
un singur fleac: de pe la 20 de ani, bãiatului i se spune domnul mult una din / despre cealaltã. Ca punct de plecare, rãmâne,
X, indiferent dacã e cãsãtorit ori nu; fetei i se spune domniºoarã încã o datã, descoperirea cã: „Primul lucru ce frapeazã
sau doamnã, în funcþie de „starea civilã“: pentru ea, cãsãtoria observatorul neatent este faptul cã femeile sunt diferite de
e o marcã, pentru el, un amãnunt nesemnificativ. bãrbaþi [...]. Însã esenþial este faptul cã femeile sunt mai
Îmi zic mie însãmi scriitoare, eseistã, profesoarã, asemãnãtoare bãrbaþilor decât orice altceva pe lume .“ (Dor-
redactoare etc. Nu ºi criticã, limba nu îngãduie deocamdatã. othy L. Sayers).
Oricum, pentru un neam misogin, limba e surprinzãtor de liberã, Trãim, aºadar, într-o lume deloc desprinsã de prejudecãþi
dezinhibatã, democratã. Francezul spune „madame le falocrate, incapabilã sã gândeascã egalitatea de ºanse, dreptul
professeur“, iar formele feminine i se par încã „barbare“. Dar la diferenþa valorantã, nu degradantã, ba chiar nevoia de o
acelaºi francez trateazã cu respect ºi fãrã tresãriri morale femeia perioadã de exagerare femininã ca tratament de ºoc pentru
care a hotãrât sã trãiascã singurã, sã-ºi creascã, eventual, tot femei ºi bãrbaþi deopotrivã. Spuneam cã aº vrea sã fiu
singurã, copilul ºi sã nu-ºi doreascã neapãrat certificat de feministã, dar nu am nici cu cine, nici pentru cine lupta.
cãsãtorie când are o „relaþie“. Aº zice cã românii au o limbã Bãrbaþilor li se pare ridicolã orice schimbare a perspectivei
mai luminatã decât ei... care i-a favorizat secole în ºir, femeile s-au obiºnuit cu starea
În spaþiul literaturii, se mai vorbeºte încã despre sexul de lucruri, li se pare cã respectã o tradiþie atunci când nu le
eului liric. Literatura e, în cele din urmã, o profesiune (aproape) revoltã ºi nici nu le trezesc semne de întrebare asupra propriei
ca oricare alta, iar procentul de nobleþe e adãugat arbitrar de condiþii vechile, rezistentele nedreptãþi.
cãtre cei interesaþi. Eul liric poate fi bun ori mai puþin bun, De pildã, faptul cã femeile citeau mai mult, lectura lor fiind
profund, superficial, expresiv ori nu, cuprinzãtor, înfiorat ºi una de identificare – se recunoºteau în eroina tânãrã ºi
aºa mai departe. Cã e poet ori poetã e / ar trebui sã fie o frumoasã – s-ar cuveni discutat din mai multe unghiuri. Citeau
chestiune secundarã. Ea poate intra în discuþie, dar numai ºi mai mult fiindcã le era hãrãzitã viaþa de interior, în bãtãliile
neapãrat printre altele. Nu zic cã nu are nici o însemnãtate: publice angajându-se bãrbatul. Apoi, instruirea le putea creºte
sunt dintre cei care cred cã totul are însemnãtate, cã totul preþul o datã cu trecerea de sub tutela pãrinteascã sub una
depinde de tot, cã viaþa noastrã e o ameþitoare þesãturã cu iþe maritalã. În secolul 17, zestrea fetelor enumerã ºi cãrþi,
ºi fire de toate culorile, venind de te miri unde. Dar nu vãd cum promiþând, indirect, competenþã intelectualã în secondarea
ar putea crede cineva, pe bune, cã, de pildã, toþi poeþii sunt soþului ºi în educarea progeniturilor. Lectura era de identificare,
mai buni decât toate poetele. Nu pot fi nicidecum de partea fiindcã femeii i se cerea sã corespundã, în vreme ce bãrbatul
unor afirmaþii care încep cu „toþi“ ori „toate“. Ar fi sã anulezi putea sã fie, pur ºi simplu.
marea diversitate a lumii, lucrul cel mai bun care ni s-a dat, O discuþie despre femei, despre mai-mult-decât-jumãtatea
laolaltã cu o minte în stare sã discearnã, la o adicã, nuanþe locuitorilor lumii anului 2005, chiar dacã purtatã prin
infinitezimale. Prin urmare, eul liric are sex aºa cum are vârstã, intermediul literaturii, este prin forþa lucrurilor alunecoasã,
ochi de o anume culoare, un trecut personal, valorificat dupã pânditã de capcane, câteodatã de-a dreptul suspectã. Sul-
reguli personalizate, o fire cu coordonate inconfundabile, un tana Craia (Îngeri, demoni ºi muieri ) are, fireºte, dreptate.
anumit gen de lecturi, prejudecãþi, toane º.a.m.d. „Fiind, în covârºitoare majoritate, create de bãrbaþi, personajele
Temele mari sunt în continuare evaluate dupã sexul feminine din literatura românã trãdeazã ori ilustreazã
autorului, aºa încât, dacã un Blecher, sã zicem, scrie despre perspectivele, frustrãrile ºi aspiraþiile / reveriile acestora.“
clipocitul sângelui, e un scriitor lucid, în stare sã disece Scriitoarele nu schimbã situaþia, de vreme ce compun în
minuþios ºi aplicat vizuina trupului. Dacã „tema“ e abordatã registru nevrotic, maladiv, confuz, tributare, ºi ele, perspectivei
de o femeie (numeascã-se ea ºi Hortensia Papadat-Bengescu), masculine. Misterul feminin rãmâne ascuns sub muþenia
reacþia e stereotipã: „fireºte, despre ce altceva ar putea scrie o „personajelor“ reale, gureºe ºi indiscrete, însã ne-scrise.
femeie?!“ Un poet sentimental e un poet sentimental ºi are Eseul lui Gilles Lipovetsky A treia femeie comenteazã
privilegiul de a i se comenta izbânda esteticã în transcrierea prejudecata divizãrii teritoriului scriptural în masculin (adicã
sentimentului. O poetã sentimentalã e, din contrã, cantonatã cerebral) / feminin (adicã visceral), prejudecatã care continuã
în sentimentalism ca orice femeie pentru care iubirea, nu-i sã funcþioneze nestingheritã. Modul de gândire feminin,
aºa, e totul. Scrie despre maternitate? Sigur, temã predilectã a descris pânã nu de mult de pe poziþii ºi din raþiuni / umori
PRO

88 SAECULUM 3/2006
 contemporanii noºtri

faþã de femeie (injurii mai ales la adresa moralitãþii lor), ca sã

nu mai pomenim cã identitatea socialã a femeii se defineºte
prin raportare / subordonare la tatã ori soþ. „Cuvântul e ca
femeile, se ia sau se dã“, aminteºte autoarea expresii valabile
ºi în limba românã. Soluþiile sunt, deocamdatã, ineficace ºi
deviante, cãci implicã „masculinizarea“ femeilor pentru a
ajunge la un statut egal cu al bãrbaþilor.
Paternalismul ºi sexismul ideologiilor orientate spre
Dumnezeu-Tatãl se transmit ºi limbii. Numele speciei umane,
om, e masculin în majoritatea limbilor: homme, Mensch,
celovek, homo, uomo, anthropos, man, însemnând de multe
ori ºi bãrbat . Într-o carte pe care Blaga o considera
„prãpãstioasã“, Otto Weininger era convins, de altminteri, cã
femeia „nu are nici un fel de personalitate proprie“.
Marginalizarea femeii a fost un proces îndelungat ºi, cumva,
premeditat. În dogmatica creºtinã, trinitatea constã din tatã,
fiu ºi sfântul duh (sau spiritul sfânt). Cine mai ºtie astãzi cã în
timpul mitic originar ultimul era numit sophia, element de
naturã femininã?!
Femeia în postmodernism (ex-centricã, asemeni negrilor,
homosexualilor) e vãzutã ca „teritoriu colonizat“ care se
elibereazã de „privirea masculinã“ (Ana Kaplan), de
patriarhalitatea excesivã a valorilor. Fiecare este încarcerat în
propriul sex. Soluþia postmodernã ºi feministã (direcþii adesea
întretãiate) la asemenea opoziþii binare irezolvabile constã în
problematizare, în recunoaºterea diferenþei ºi a contradicþiei,
în teoretizarea ºi localizarea reprezentãrilor lor.
Am constatat, cu oarecare mirare, cã despre genuri se
Irina Petraº, redactor la Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2003 vorbeºte senin, detaºat ºi lucid dacã nu intrã în discuþie
oamenii în carne ºi oase. Lucrãri sobre scrise de bãrbaþi alunecã
exclusiv falocrate, rãmâne o enigmã – nu fiindcã e enigmatic în caricaturã de îndatã ce poate fi lansatã o micã rãutate. În
anume, ci fiindcã n-a vorbit suficient despre sine cu voce tare G r a m a t i c a sa, Grevisse numãrã printre „cuceririle
– ºi continuã sã fie caricat. Formulele de lemn ale comentariului feminismului“ faptul cã un substantiv precum cocu (soþ
critic se perpetueazã cu voioºie ºi în absenþa unei oricât de încornorat) a dobândit de curând ºi formã femininã, cocue
minime obiectivãri. Dacã e sã acceptãm etapizarea lui (soþie încornoratã). Într-o lucrare impunãtoare despre cuvinte
Lipovetsky, prima femeie, cea satanizatã ºi dispreþuitã cu ºi gândire, Damourette ºi Pichon enumerã scârbiþi femininele
superioritate „tradiþionalã“ e încã în vogã la noi. Femeia a doua, „barbare“ care denumesc azi femeile cu o anumitã profesiune
adoratã ºi înãlþatã pe piedestal, e slab reprezentatã în societatea pânã nu de mult exclusiv masculinã ºi conchid: „sunt denumiri
româneascã, deºi ar fi mãrturisit aceeaºi proiecþie de ideal ºi dezgustãtoare ºi groteºti, atentate la geniul limbii ºi la
nevoi masculine. De pe poziþia femeii a treia, una stãpânã pe instinctele cele mai elementare ale omenirii“. Pentru Mircea
sine, îndrãznind sã aleagã dupã criterii personale, urmeazã sã Vulcãnescu, existã „bãrbaþi“ puri, care îºi pãstreazã
vorbim peste câteva decenii... personalitatea ºi la singular, ºi la plural (masculinele), ºi
Pentru Marina Yaguello (Les mots et les femmes), limba „bãrbaþi“ care slãbesc în starea de plural, se feminizeazã,
este într-o mare mãsurã, graþie structurii sale ºi jocului decad, aºadar, din condiþia superioarã (ambigenele). Sextil
conotaþiilor sau metaforei, „o oglindã culturalã care fixeazã Puºcariu socoteºte distincþia dupã sex aproape impudicã ºi,
reprezentãrile simbolice ºi se face ecoul prejudecãþilor ºi al oricum, nesemnificativã. Menþioneazã apoi existenþa apela-
stereotipiilor, alimentându-le ºi întreþinându-le în acelaºi timp“. tivelor fa (fã) ºi mã (bã) diferenþiate dupã sex, pomeneºte
O cercetare cât de cât atentã a condiþiei feminine din distincþii asemãnãtoare în limbi exotice ºi precizeazã: „se spune
perspectiva limbii dezvãluie perpetuarea unor subordonãri abia tana când te adresezi unui bãrbat ºi nana când porunceºti
bãgate în seamã de vorbitorul grãbit. Dincolo de fireºti femeii“ (s.m.). Chiar dacã genurile sunt „nesemnificative“,
diferenþe naturale (femeia are voce, timbru, intonaþie sau debit noteazã ceva mai încolo cã, în acord, genul masculin triumfã
influenþate de constituþia sa fizicã), apar la ivealã diferenþe asupra femininului. Dovadã cã problema e resimþitã mereu în
culturale (discursului feminin i se pretinde prin tradiþie sã fie termeni rãzboinici.
mai blând, mai politicos, mai cald, ocrotitor, femeile sunt edu- Rãzboiul sexelor, în care armele de luptã sunt prejudecãþile,
cate sã fie „doamne“, în vreme ce discursului masculin i se iar tradiþia e invocatã ori de câte ori se cer revizuiri care sã nu
acceptã forþa, suculenþa, chiar trivialã, tonul imperativ). Limba schimbe nimic, îºi scoate capul unde te aºtepþi mai puþin. Iatã
oficialã, fiind o limbã a legislatorilor bãrbaþi, e plinã, orice un exemplu dintre multele la îndemânã. Într-o notã despre
dicþionar sau gramaticã am deschide, de reguli de prevalenþã legea electoralã a „cotelor“, întâmplarea e pusã de la-nceput
arbitrarã a masculinului (vezi acordul adjectivului cu un ºir de sub semnul maleficului. Legea a lovit Franþa, loveºte acum
substantive de diferite genuri), de manifestãri ale dispreþului Portugalia, va lovi, se pare, þãrile Europei Occidentale una
PRO

SAECULUM 3/2006 89
 contemporanii noºtri

câte una ºi nu-i exclus sã fie „contractatã“ curând ºi de ºansele egale nu presupun doar situarea pe aceeaºi linie de
est-europenii mimetici. Ea, legea, cere ca femeile sã fie prezente start!
obligatoriu, în proporþie de 50 la sutã, în toate organele Orice încheiere ar trebui sã se întâmple dupã ce ai gândit
reprezentative ale statului! Povestea i se pare autorului notei, serios la condiþia femeii de-a lungul istoriei. Enciclopediile
rând pe rând, comicã, absurdã, tragicã. Observã corect cã o sunt pline de bãrbaþi celebri nu fiindcã bãrbaþii le sunt superiori
nedreptate de secole nu poate fi reparatã prin altã nedreptate în absolut, ci fiindcã femeile au fost silite la o existenþã în
ºi cã promovarea femeii doar pentru cã e femeie este incorectã. funcþie de autoritatea tatãlui pe care li se îngãduia s-o schimbe
Gândul se opreºte aici, se învârte pe loc, cade pradã, cum cu autoritatea soþului. „Menirea“ femeii n-a fost subiectul unei
spuneam, prejudecãþilor. Bãrbaþii „terorizaþi ºi culpabilizaþi“ opþiuni, ci rezultatul unei impuneri din afarã. Chiar dacã, bio-
sunt, iatã, siliþi sã accepte concurenþa femeilor. Dacã ar fi existat logic, femeia e cea care „dã naºtere“, nimic din alcãtuirea bãr-
ºi alte cãi decât spargerea agresivã a bubei n-ar fi fost ele batului nu l-a împiedicat vreodatã sã facã toate gesturile
aplicate de occidentali? „Vocaþia politicã nu e o problemã de presupuse de creºterea ulterioarã a odraslelor. Chiar dacã
sex“, cu alte cuvinte o ai ori nu. La prima vedere, cea tradiþio- „rostul“ femeii e „sã stea la cratiþã“, bãrbaþii spun cu aceeaºi
nalã (ºi conservatoare), perfect adevãrat. Dar dacã, sã zicem, seninãtate cã ei sunt cei mai buni bucãtari. Nici o clipã nu par
un ins e þinut toatã viaþa închis într-un turn, cum poate afla el sã deducã de aici cã celebra cratiþã ar putea fi, la o adicã,
de are ori ba vocaþia cãlãtoriei dacã, dupã ce i se descuie uºa, „rostul“ lor. Aºa zisa tradiþie, care are destule feþe cu totul
nu este ajutat ºi chiar obligat sã guste cãlãtoria, sã-ºi dea antipatice ºi handicapante, e bine deprinsã de fete încã din
seama dacã are chemare pentru ea?! Libertatea femeilor e familie. Cele mai multe cred sincer cã mãritatul le asigurã un
încã în aceastã primã fazã: uºa cãminului a fost desferecatã. statut social onorabil, cã o femeie nu se descurcã singurã
Însã femeii i se ºopteºte zi de zi, pe toate canalele comunicãrii, (chiar dacã ele vor duce greul casei fãrã sã crâcneascã), cã e
cã dincolo de uºã sunt primejdii nemaivãzute, cã ar fi bine sã bine sã nu prea cãlãtoreascã singurã (fiindcã lumea e plinã de
nu încerce sã le înfrunte, bãrbaþii fac, oricum, asta de secole ºi ticãloºi!!), cã nu-i frumos sã punã mai presus de familie cariera
se pricep. Sunt cei mai buni. Cu condiþia sã nu li se mãsoare (iar familia nu înseamnã, de obicei, o construcþie a
puterile cu noul „teritoriu decolonizat“ – Femeia. Sigur cã o amândurora!) etc.
femeie inteligentã ar refuza funcþia oferitã ei doar fiindcã e O parantezã: îmblânzirea verbului prin abstractul verbal al
femeie. Dar o femeie foarte inteligentã ar putea accepta aceastã infinitivului lung înseamnã feminizarea sa, înscrierea în
funcþie ºi ar îndeplini-o cât mai bine cu putinþã, considerând matri-armonia esenþialã fãrã de care nimic nu este ºi nu poate
umilirea ºi insulta conþinute în ofertã (masculinã, desigur, cãci fi. Substantivizarea verbului este ºi ea comentariu, însã unul
bãrbaþii continuã sã creadã cã funcþiile în stat sunt moºia lor „drãcesc“, îndrãcirea fiind ºi ea femeie. Urcarea de la individ la
din care mai rup, generoºi, câte o postatã pentru vreo femeie ins, apoi la persoanã numeºte ºi ea procesul de feminizare.
– dã bine la imagine!) drept sacrificii necesare pentru urnit Recunoaºterea acestui adevãr e opritã de „strâmbãtãþi“: „Ce
sexele din impasul secular… în acest caz ºi deocamdatã, subtilã, ce inteligentã scuzã ºi-a gãsit bãrbatul spre a justifica
strâmbãtãþile în care cad el ºi societatea: femeia e de vinã,
fiindcã a avut, în Paradis, ºi continuã sã aibã ºi acum, un prea
bun contact cu dracul...“ (Constantin Noica). Dar dracul e
întotdeauna alãturi de cel cu adevãrat interesant: „Tot ce a
fost esenþial pentru om ºi societate a stat în mâna femeii:
familia, limba, educaþia fundamentalã, cultul religios, rãgazul,
distracþia, arta sau, pe alt plan, truda elementarã, economia,
clasele chiar, în orice caz dinastiile [...] Dacã femeia nu asculta
de diavol, perechea rãmânea în paradis ºi nu exista istorie“.
Iatã ºi câteva rânduri din Cursul de sociologie al lui Tudor
Vianu: „în bunã parte, la originea civilizaþiei omeneºti stã
hãrnicia femeii primitive. [...] Organizarea familiei în jurul femeii
ºi preponderenþa socialã a femeii este un rezultat al bogãþiei
pe care ea era în mãsurã sã o acumuleze ºi a importanþei
sociale care rezultã din aceasta. Atunci bãrbaþii, care în aceste
societãþi primitive ale matriarhatului se vedeau puºi în
inferioritate ºi aveau o influenþã socialã mai micã, au cãutat sã
câºtige superioritatea socialã asociindu-se în aceste societãþi
secrete, care se numeau asociaþii de bãrbaþi [...] Adunaþi în
locurile secrete, ieºeau la un moment dat în sate îmbrãcaþi în
mãºtile lor rituale înspãimântãtoare ºi, prin þipete terifiante,
prin acte de violenþã, terorizau femeile ºi obþineau de la ele
avantaje, primeau bunuri pe care altfel le-ar fi obþinut cu
greutate. Asociaþiile bãrbãteºti, prin urmare, sunt niºte societãþi
secrete care au un scop precis, scopul de a teroriza pe femei ºi
de a contrabalansa influenþa socialã pe care harnicele
muncitoare ale societãþii primitive o obþinuserã numai prin
Hortense Dury-Vasselon – Roses in a Vase on Red Drapery meritele ºi munca lor (s.m.)“.
PRO

90 SAECULUM 3/2006
 contemporanii noºtri

Lucrurile au rãmas neschimbate secole în ºir. Mãºtile rituale sale. De câte ori mi-au fost la îndemânã, am fãcut comparaþii
ºi þipetele terifiante s-au rafinat, scopul rãmânând acelaºi. ºi am cântãrit ce ºi cât se pierde din privirea sexuatã a românei
Suntem departe de a gândi diferenþa în desfãºurarea ei ºi în la trecerea într-o altã limbã. Omul românesc se defineºte / se
deplinã „liniºte epistemologicã“. Orice diferenþã e, în poate defini prin limba românã. Altfel spus, de la bãnuiala
continuare, un stigmat. E de meditat asupra incapacitãþii de a (întãritã controversat de o uriaºã bibliografie) cã, între limba
(re)discuta la rece ºi „echidistant“ raporturile sociale, pe care o vorbeºti, limba maternã, ºi modul în care priveºti
performanþele culturale ale sexelor, cu o obiectivitate asexuatã lumea ºi te situezi vizavi de ea cu trãsãturi unice ºi incon-
care sã facã posibilã ieºirea dintr-un îndelung, penibil uneori, fundabile, existã, indiscutabil, o subtilã, surprinzãtoare
impas al diferenþei vinovate. legãturã, am ajuns, ici-colo, la aproape-certitudinea cã noi,
– Cum comunicãm este o altã temã de meditaþie, ce nu românii, suntem aºa cum suntem ºi fiindcã vorbim româneºte.
a rãmas fãrã urmãri în bibliografia dumneavoastrã. Mã re- Cã limba e stãpâna noastrã , cum credea Eminescu.
fer la o lucrare ce poartã un titlu foarte explicit: Limba, Încercând sã descopãr / sã argumentez feminitatea limbii
stãpâna noastrã. Încercare asupra feminitãþii limbii române române, i-am descoperit, mai degrabã, androginia. Femininele
(1999). V-aº ruga, dragã Doamnã Irina Petraº, sã ne au o greutate indiscutabilã, ele sunt materia primã , apa vieþii
spuneþi, ce înþelegeþi prin feminitate, în acest caz. Ce verbalizate. Dar rolul ambigenului în descrierea lumii româneºti
consecinþã are aceastã trãsãturã asupra creaþiei artistice? este uimitor. Prin el, omul românesc, femeie sau bãrbat, are
– Cartea din 1999, Limba, stãpâna noastrã. Încercare (ar putea avea) acces la echilibru ºi unitate. Cele douã feþe ale
asupra feminitãþii limbii române , a fãcut oarecare vâlvã. Tot ambigenului nu se neutralizeazã (româna, repet, nu are
aºa, seria de genosanalize din revista „Contemporanul“ Ideea neutru!), ci se potenþeazã. Ambigenul-androgin împacã sulful
europeanã. Analiza textului poetic din perspectiva genului
europeanã masculinului cu argintul viu al femininului, ca sã vorbesc în
substantivelor predilecte, substantive care ºi organizeazã, de termeni alchimici (sã mã mir aici cã, deºi „sulfurosul“ e bãrbatul,
altminteri, teritoriul scriptural, a pãrut multora interesantã ori femeia a fost cea satanizatã!). Aceastã potenþare reciprocã a
mãcar exoticã. Am primit câteva semnale mai aplicate / impli- funcþionat întotdeauna în casa copilãriei mele. Mama ºi tata
cate, însã nu am dus bãtãlia pânã în punctul în care sã poatã erau, fireºte, Mama ºi Tata. Aveau rosturi ºi priceperi
fi pusã temelia unei „biserici“, cum ar spune Marcel Moreau. personalizate. Dar niciodatã n-a existat împãrþirea în treburi
Cu alte cuvinte, n-am obþinut recunoaºtere oficialã a „femeieºti“ ºi treburi „bãrbãteºti“. Sã meºtereºti cu folos la
„descoperirilor“. Am aºezat, de aceea, în fruntea celui de-al vreun mecanism stricat sau sã-þi iasã o prãjiturã complicatã
doilea volum, Feminitatea limbii române. Genosanalize (2002), erau performanþe strict individuale, nu depindeau de sex.
încheierile la care am ajuns atunci ºi care pot fi formulate Egalitatea ºansei era, la noi, desãvârºitã.
suficient de rãspicat încât sã punã pe gânduri autorii de Se pare cã limbile au fost la început masculine fiind
gramatici ale limbii române, mai întâi, dar ºi pe vorbitorul denotative; de îndatã ce a fost nevoie de nuanþãri ºi conotaþii,
aceleiaºi limbi, fie el de rând ori poet. Iatã: Limba românã NU a apãrut, prin adjectiv, femininul... Cartea mea a fost luatã,
are neutru. Perpetuarea, prin manuale ºi tradiþie, a informaþiei pripit, drept îngust manifest feminist. Nu-i aºa. Am încercat sã
cã substantivele româneºti au trei genuri: masculin, feminin descriu / sã înþeleg un adevãr numãrabil: omul românesc se
ºi neutru nu numai cã nu corespunde realitãþii, ci ºi înde- descrie pe sine ºi momentele esenþiale ale existenþei sale cu
pãrteazã vorbitorul de un adevãr însemnat (în sensul cã este substantive feminine. Frecvenþa femininelor e copleºitoare,
semn ºi poate deveni simptom) al limbii pe care o vorbeºte. româna are o inconfundabilã privire sexuatã, dar masculinul
Limba românã e una dintre cele mai sexuate limbi ale lumii. Ea nu e exilat din limbã nicidecum. Din descrierea mea, am exclus,
are NU neutru, adicã ceva ce nu este nici masculin, nici feminin, desigur, „obiectele“ cu sex biologic – acolo scorul e unu la
ci ambigen, adicã ceva care este când masculin, la singular, unu, nici o primejdie. Prin urmare, deºi se tot spune cã mileniul
când feminin, la plural. Adevãrul acesta se reflectã limpede în trei nu va putea lucra decât cu instrumente tradiþional femi-
absenþa unui pronume pentru neutru, a unei forme neutre nine, amestecând laolaltã înþelegerea, manipularea delicatã,
pentru adjectiv, verb etc., aºa cum existã în alte limbi (it, ono, ocrotirea, negocierea blândã ºi rãbdãtoare, masculinul nu e
das...). În limba românã, toate lucrurile acestei lumi sunt ori împiedicat sã arate cã mai are, chiar ºi în aceste condiþii, ceva
el, ori ea. Ele atrag în jurul lor contexte strict ºi dezinvolt de spus.
sexualizate. Limba românã este femininã (cu o dozã mirabilã I-am dedicat încercarea (Limba, stãpâna noastrã. În-
de androginie). Lucrurile cele mai importante pentru om ºi cercare asupra feminitãþii limbii române ) mamei mele, Ana,
pentru existenþa sa în lume sunt exprimate de limba românã nu doar fiindcã e vorba despre limba maternã, ci fiindcã ei,
cu substantive feminine. Un rol considerabil îl au în accen- mamei, îi datorez atracþia faþã de cuvântul-ficþiune. Îi plãcea
tuarea acestei trãsãturi infinitivele lungi, bogatele infinitive sã ne cânte, evident emoþionatã de vorbe ºi întorsãturi de
lungi, care pãstreazã în ele neastâmpãrul verbului, dar s-au frazã; toate cântecele ei erau poveºti dramatice ºi sentimentale
aºezat deja în tihna substantivului. În plus, jocul liber al – ne cânta despre Titanic, despre ªtefan cel Mare, romanþe,
ambigenului de la un sex la altul dã limbii române calitãþi vechi cântece ardeleneºti despre Avram Iancu ºi drumul lung
androgine capabile sã deschidã perspective nebãnuite al Clujului. Unele dintre ele interzise în copilãria mea ºi a surorii
valenþelor sale combinatorii. Poezia româneascã poate depune mele, Ana, lucru care le fãcea ºi mai dãtãtoare de fiori – aveam
mãrturie. Genosanalizele mi-au dovedit, deocamdatã pe texte sentimentul cã participãm la un mister, cã împãrtãºim o tainã
poetice (însã, cu siguranþã, nici proza nu se poate eschiva de din care ar fi putut oricând decurge întâmplãri nemaipomenite.
la o asemenea analizã), cã feminitatea cu nuanþe androgine a Bunica, mama mamei, o femeie aprigã care a crescut singurã
limbii române e „vinovatã“ de multe dintre perspectivele lirice patru copii, era o þãrancã în costum alb-negru (alchimic?!) de
ºi cã tot ea face ºi mai greu traductibilã poezia cu toate nuanþele sibiancã, foarte activã în viaþa comunei, care-ºi petrecea serile
PRO

SAECULUM 3/2006 91
 contemporanii noºtri

citind poveºti cu o plãcere în stare sã ne facã pe noi, nepoþii, sã-ºi facã o idee despre vastitatea problemei, dar ºi despre
geloºi. Cu aceeaºi plãcere evidentã citea mama romane sau suspendarea în care se pãstreazã (vorba lui Macedonio
ne recita versuri învãþate la ºcoalã. Tot în faþa ei, serile, Fernandez, citat de Umberto Eco în În cãutarea limbii perfecte:
improvizam piese de teatru, cântam în duet – ne aplauda ºi ne „Din bibliografii lipsesc atât de multe lucruri încât, dacã ar mai
încuraja. Poveºtile tatei erau totdeauna cu învãþãturi concrete, lipsi încã unul, ar dispãrea cu totul“).
cu explicaþii clare ºi „ºtiinþifice“. Cu el ne jucam de-a a fi ºi Limba (limbajul) interacþioneazã cu toate celelalte aspecte
este, cu mama, de-a „ziceam cã era“. Cu ea improvizam orice ale vieþii umane în societate. Este ºi instrument de comunicare,
nãstruºnicii ºi ne înfioram cu poveºti despre strigoi ºi fantome. într-o perioadã anume ºi pentru o comunitate datã, dar este,
Cu tata, totul se petrecea clar, la lumina zilei, în net regim deopotrivã, rezultatul istoriei sale proprii ºi sursã pentru
diurn, fãrã umbre ºi fãrã rest. Pentru mama, lucrurile aveau o evoluþia ulterioarã. Dacã ar fi sã vorbesc în termenii lui Hans
parte de umbrã pe care se încãpãþânau, spre plãcerea noastrã, Vaihinger ºi ai filosofiei lui „ca ºi cum“, despre limbã ºi istoria
s-o pãstreze ascunsã, iar cuvintele puteau sã fie pur ºi simplu ei am descoperit doar ficþiuni, adicã presupuneri întemeiate
frumoase, aºa, „degeaba“, în van, fãrã scop identificabil. pe comparaþie (reducþia necunoscutului la cunoscut), nu
„Poeziile“ pe care i le scriam de ziua ei o fãceau fericitã, lãcrima ipoteze. Ficþiunile sunt ordonãri iluzorii ºi oarecum-credibile
de încântare cã ºtiu sã scriu frumos. Tot ea ºtia sã râdã de ale lumii dinãuntru ºi din afarã care fac suportabilã viaþa pe
nimicurile caraghioase ale vieþii – era din neamul Codroaiei, o pãmânt. Altminteri, exerciþiul scrutãrii abisului pânã la privirea
rudã mai îndepãrtatã, o bãtrânã ce trãia singurã într-o cãsuþã de rãspuns ar fi inevitabil ºi extenuant. Mihai ªora vorbea
în fundul grãdinii ºi-ºi trecea vremea împodobindu-ºi-o, ca pe despre cele douã lucrãri ale cuvintelor omului: explicarea,
o cutie de pãpuºi, cu petece colorate, cu nasturi de toate orientatã spre afarã, ºi implicarea, deschiderea spre înãuntru.
culorile, cu „cipcã“ (dantelã) fãcutã de mâna ei. Dar, mai ales, Actul numirii lucrurilor, al acordãrii de nume, a fost descris
râdea cu poftã, spre consternarea tuturor, de întâmplãrile rele în multe culturi drept har divin, a numi însemnând a controla
ale celorlalþi. Nu de marile, adevãratele tragedii, ci de inerþii, de ºi a lua în posesie. De aceea, tradiþii independente susþin
gesturi groteºti, de convenþii ºi prejudecãþi. Când am citit Râsul originea divinã ori supranaturalã a limbilor. În Biblie , de pildã,
lui Bergson, la ea m-am gândit mai întâi... un Dumnezeu curios ºi pus pe experimente nãstruºnice
Scufundate în „murmurul vorbirii“, fiinþele umane au creeazã animalele ºi pãsãrile ºi i le aduce lui Adam sã vadã
despre limbã ºi vorbire o cunoaºtere pre-ontologicã, aºa cum cum le va numi. ªi aºa cum le va numi omul, aºa le va fi
se întâmplã cu a fi, fire sau, în cazuri alese, cu a muri. Toatã numele...
lumea ºtie, cumva fãrã cuvinte, ce înseamnã sã fii, sã vorbeºti Una dintre problemele cele mai controversate în legãturã
ºi, eventual, sã mori. Dar o ºtie in-adaptat, în rupturã cu esenþa cu limbajul e relaþia acestuia cu gândirea. Pentru Aristotel,
ultimã a acestor „realitãþi“ cotidiene. Limbajul îºi pãstreazã „Vorbirea este reprezentarea experienþelor minþii“, opinia sa
intact ºi crizic dublul aspect – el constituie, prin semne, un fiind îmbrãþiºatã de cultura latinã ºi de doctrina medievalã.
univers de fapte ºi obiecte, un referent, dar îngãduie Secolul al XVII-lea raþionalist nu se îndepãrteazã de o astfel de
transformarea acestui referent în semne ale stãrilor de spirit ºi înþelegere a limbii – vorbele sunt expresii ale gândurilor prin
de suflet ale omului. Obiectivitatea sa se însoþeºte cu semne anume inventate în acest scop. Altfel spus, omul ca
subiectivitatea într-un du-te-vino care e trãsãtura fiinþã gânditoare a inventat limbajul pentru a-ºi exprima
fundamentalã a fiinþei vorbitoare. A vorbi ºi a înþelege limba gândurile, potrivind cuvinte pe o structurã a competenþei
nu depinde de inteligenþa sau de volumul creierului. Depinde intelectuale deja existentã. Se vorbeºte astãzi despre aºa-nu-
de faptul de a fi om. Omul posedã, în mod natural, o facultate mita mentalezã, un soi de „limbã“ încrustatã în creierul uman
a limbajului. (lingua mentalis) printr-o dispoziþie geneticã. Se afirmã ºi cã
Într-o bunã zi, în urmã cu mai mulþi ani, am fãcut o des- raþionalitatea omului se dezvoltã în paralel cu capacitatea sa
coperire: „Îndoiala“ e, în limba francezã, masculinã! îi scriam de a vorbi. Însã pare limpede cã a considera gândirea o vorbire
lui Marcel Moreau. În frazã a intervenit le doute, aºa, singur, fãrã cuvinte sau o pre-vorbire înseamnã sã simplifici nepermis
cu genul exhibat. Pânã atunci, îl folosisem (ce întâmplare!) de mult.
exclusiv în expresii: sans doute, mettre en doute ... Învãluit ºi Conexiunea strânsã dintre limbã ºi gândire, opusã teoriei
pudic. „Îndoiala“ am resimþit-o întotdeauna ca pe o stare dependenþei unilaterale a vorbirii (limbii) de gândire, deschide
femininã: fragilã, nesigurã, dar creatoare ºi lucidã. Îndoiala calea recunoaºterii posibilitãþii ca diferitele structuri ale limbilor
era, pentru româna mea, neîndoielnic femeie. Cã francezul o sã favorizeze ori chiar sã determine cãi diferite de înþelegere ºi
vedea ca bãrbat mi s-a pãrut nu doar straniu, ci de-a dreptul gândire asupra lumii. Popoarele deþin o structurã
absurd. M-am gândit atunci cã nu se putea sã fie totuna cum fundamentalã, esenþialã, arhetipalã de corelare a limbii cu
sunt numite lucrurile de limba ta. Cã ceva se întâmplã, se lumea – de aceea sunt posibile traducerile –, dar e la fel de
miºcã, deviazã, alunecã, înmugureºte sau se veºtejeºte când evident cã existã nuanþãri specifice fiecãrui popor în parte.
genul se schimbã dintr-o limbã în alta. Cã, pentru mine, lumea De aici, un paradox al Europei poliglote: deºi, de la
nu putea fi decât femeie. Tot aºa, problema, amintirea, cartea, Humboldt încoace, se crede cã nici un cuvânt dintr-o limbã
primãvara, ziua. Iar pentru Marcel Moreau, de pildã, toate nu e perfect echivalent cu unul din altã limbã, cã existã un
acestea erau bãrbaþi ºi cereau în jur contexte masculinizate. „geniu“ al fiecãrei limbi, un mod strict ºi rigid de „a vedea, a
Bãnuiala cã între limba ta maternã, în care creºti ºi prin organiza ºi a interpreta lumea“ (Weltansichten), totuºi se crede
care înþelegi lumea, ºi imaginea / perspectiva pe care o ai la fel de puternic în posibilitatea traducerilor dintr-o limbã în
despre aceeaºi lume existã o secretã legãturã m-a împins spre alta. Walter Benjamin intuia, pornind de la acest paradox,
biblioteci. Dupã lecturi nenumãrate, mi s-a pãrut util sã înºir existenþa unei limbi perfecte originare. Umberto Eco (În
toate cãrþile parcurse (vezi Bibliografia) pentru ca cititorul cãutarea limbii perfecte) vede Europa viitorului nu ca pe un
PRO

92 SAECULUM 3/2006
 contemporanii noºtri

tãrâm al poligloþilor – fiecare vorbind toate limbile –, ci ca pe

teritoriu în care oamenii ar înþelege limba celorlalþi, fãrã a o
putea vorbi, cãci ar utiliza „geniul“ european, „adicã universul
cultural pe care fiecare îl exprimã atunci când vorbeºte limba
propriilor strãmoºi ºi a propriei tradiþii“. Ar conta atunci (vezi
H.P. Grice, Studies in the way of words) mai ales implicatura
(ceea ce se comunicã, nu doar ceea ce se spune) ºi principiul
de cooperare, în vederea interpretãrii enunþului. Pentru Ortega
y Gasset, enunþul nu e alcãtuit doar din cuvinte. Acestea sunt
o componentã a complexului de realitate: „...toate celelalte
ingrediente ale unei circumstanþe care nu sunt cuvânt, care
nu sunt sensu stricto «limbã», posedã o potenþialitate
enunþiativã ºi [...] limba constã nu doar în a spune ceea ce
spune prin ea însãºi, ci în a actualiza acea potenþialitate
retorizantã, semnificativã, a prejmei [...] într-o coalescenþã
subitã cu lucrurile ºi fiinþele din jur.“ De aici ºi nestarea limbilor
omeneºti care, deºi „date“, primite aparent de-a gata de cãtre
om, se fac ºi se desfac permanent, „ca tot ceea ce e omenesc“.
Iar limbile s-au ivit fiindcã omul este în mod constitutiv
Dicentul, animalul care avea anormal de multe de spus...
Pe când avea doi ani ºi abia descoperise miraculosul in-
strument al vorbirii, Laura, fiica mea, trãia acut ºi febril aceastã
nevoie „anormalã“ de a spune ºi nu suporta nici o îngrãdire a
libertãþii de a spune / vorbi. O dusesem la Constanþa, la Plan-
etarium. O mânã de oameni serioºi ºi taciturni, deºi se aflau în
vacanþã, ca ºi noi, urmãreau într-o tãcere îngheþatã explicaþiile Théodore Chassériau – Flowers in a Bronze Vase
ghidului apropo de bolta înstelatã reprodusã pe cupolã. Laura
avea de vorbit, de pus întrebãri. O cucoanã a apostrofat-o uimitoare. Îmi gãsisem martorul ideal! Bachelard îºi lua precau-
acru: „Taci, dragã!“ Dicentul începãtor a reacþionat violent, þiunea de a se numi „filosof visãtor“, adicã unul nu neapãrat
repetând printre hohote de plâns: „Eu vreau sã vorbesc!“ supus rigorilor unui sistem, ci „visând la limba sa maternã, în
Fireºte, am pãrãsit sala înainte de a afla ce mai fac constelaþiile. limba sa maternã“. În 1960, Gaston Bachelard se întreba cu o
O bunã bucatã de vreme, monologul înlãcrimat a continuat pe mirare dezarmant de copilãroasã: „E posibil sã existe limbi
aceeaºi temã a insuportabilei tãceri: „De ce sã tac? Eu vreau care pun fântâna la masculin?“. Der Brunnen-ul i se pãrea
sã vorbesc!“ monstruos ºi diabolic. Cam pe-atunci aflasem, la lecþiile de
Limba românã e, poate, bogãþia ºi sãrãcia noastrã, ne face germanã cu tante Adele, cã soarele e feminin în germanã, iar
rezistenþi (nu doar durabili, ci ºi reticenþi ºi recalcitranþi), subtili, uluirea mea nu avea margini. Învãþam la ºcoalã franceza ºi
plini de intuiþii, de idei, sentimentali ºi trãdãtori, capricioºi, rusa, nepotriviri „diabolice“ erau ºi acolo, dar acelea erau limbi
alintaþi, inteligenþi... Suntem feminini ( feminitatea nu se „din cãrþi“, unde se puteau petrece – pentru fetiþa de 12 ani
raporteazã strict la femeie, ea numeºte o anume structurã care eram – orice lucruri ciudate. Germana, însã, era limba
regãsibilã la inºi de orice sex) ca limba noastrã. Fãrã un vorbitã de oameni în carne ºi oase, de prietenii mei din vecini!
masculin (iarãºi, nu despre bãrbaþi în exclusivitate e vorba) ªtiu cã începusem sã-i privesc altfel, pândind clipa în care se
adevãrat, care sã vinã cu forþa lui asprã ºi dârzã ºi sã ridice vor dezmetici ºi vor înþelege în ce greºealã se aflã! Mã întreb
coloane, stâlpi de susþinere, fortãreþe. Singurul „stâlp“ pe care ce-aº fi gândit atunci dacã aflam cã maghiara nu are genuri?!
s-a clãdit ceva în spaþiul nostru e o femeie, Ana „lui“ Manole, Capitolul cu pricina, din cartea lui Bachelard, gardat de
clãdire pe care bãrbatul ºi-a adjudecat-o... douã motouri – unul din Alain Bosquet: „În adâncul fiecãrui
cuvânt asist la naºterea mea“, celãlalt din Henri Bosco: „Am
Când, scriindu-mi cartea, am socotit cã mã pot opri ºi pot amuletele mele: cuvintele“ –, îmi da de la început apã la moarã
da fragmentelor coerenþa unei provocãri la discuþie, am gãsit descoperind „nevoia de a pune la feminin tot ceea ce înseamnã
un exemplar din La poé tique de la reverie a lui Gaston învãluire ºi blândeþe dincolo de desemnãrile prea simplu mas-
Bachelard. O cãutam, o vãzusem citatã în vreo douã locuri. Ca culine ale stãrilor noastre sufleteºti“. Franceza are „les rêves
ºi în cazul „ºtiinþei morþii“ – unde descoperirea lui Levinas ºi et les rêveries, les songes et les songeries“. Remarcã mãruntã
a morþii intravitale m-a ajutat sã adaug tuºa finalã, sã gãsesc pentru filosofii limbajului universalului ºi pentru gânditorii
numele potrivit ºi confirmarea atitudinii mele –, „visãtorul de care considerã limba simplu instrument de exprimat gândirea.
cuvinte“ Bachelard venea sã confirme, în 20 de pagini, ceea „Dar un filosof gânditor, un filosof care înceteazã sã mediteze
ce aflasem ºi formulasem deja, dupã câþiva ani buni de lecturi când imagineazã ºi care, astfel, pronunþã pentru uz propriu
ºi scormoniri printre cãrþi ºi cuvinte. Coincidenþa, nu doar a divorþul intelectului ºi al imaginaþiei, un asemenea filosof,
încheierilor suspendate, ci ºi a atitudinii – un pic exaltatã, când viseazã la limbaj, când cuvintele ies pentru el din chiar
categoric îndrãgostitã de cuvinte ºi de magia lor, pripitã, dar adâncul visurilor (gândurilor), cum sã rãmânã nepãsãtor la
nu ºi prãpãstioasã, luându-ºi libertatea de a decreta acolo rivalitatea masculinului ºi femininului pe care o descoperã la
unde îndoiala ºi reticenþa ar fi fost mai potrivite –, mi s-a pãrut originea vorbirii?“
PRO

SAECULUM 3/2006 93
 consemnãri

Florentin Popescu

VASILE BLENDEA, MAESTRUL

DE IMAGINE AL SCRIITORILOR
dar acum sunt gata s-o ascult pe-asta!
Vasile zâmbeºte ºugubãþ (zâmbetul lui inconfundabil
ºi plin de înþeles, semn cã-i face de fiecare datã plãcere
sã rememoreze momentul) ºi nu mai aºteaptã sã insist.
– Mã duceam la Radio, în vremea aia lucram acolo ºi
ce-mi trece prin minte? Ia sã mã abat eu pe la Ateneu,
sã mai vãd lumea. ªi când colo, exact în faþa statuii lui
Eminescu, pe cine vãd? Pe Geo Bogza, care tocmai
pusese câteva flori la picioarele poetului. Mã apropii
încet-încet ºi îndrãznesc: „Maestre, eu sunt Vasile
Blendea, fotoreporter, lucrez la Radio ºi v-aº ruga sã-mi
permiteþi sã vã fotografiez!“. Bogza m-a privit neîncre-
zãtor (o fi crezut cã sunt vreun impostor). „Vreo legiti-
maþie ai?“ zice el. „Da, maestre!“. Bag mâna în buzunar,
scot documentul, Bogza îl priveºte ºi zice: „Da, eºti
Blendea. Spune-mi, ai cumva o jumãtate de orã liberã?“.
Eu, când îl aud, îi rãspund: „Nu, maestre, n-am. N-am o
jumãtate de orã. Pentru dumneavoastrã am opt ore!“.
Tocmai bine, mi-am zis eu în gând. Am un motiv serios
sã nu mai merg la Radio. ªi-aºa n-aveam nici un chef
de ºedinþa la care fusesem chemat. „Bun, zice Bogza,
atunci hai cu mine în Herãstrãu!“. ªi fãrã sã mai întreb
nimic am plecat împreunã în Herãstrãu. Acolo l-am
fotografiat pe Bogza în fel de fel de poziþii. Maestrul era
ascultãtor ca un copil, se aºeza cum îi spuneam ºi nu
zicea nimic. La un moment dat mi-a venit ideea sã-l
fotografiez ºi de sus, dintr-un castan. Mi-am atârnat apa-
ratul de umãr, m-am cãþãrat în copac ºi de-acolo, dintre
crengi, am început sã-l fotografiez. El zice: „Batã-te, sã
Vasile Blendea te batã! Parcã eºti un vultur acolo sus!“. Dupã ce m-am
dat jos mi-a mai venit o idee ºi vãzând cã Bogza nu e
deloc rece ºi distant, cum auzisem, ºi cã, dimpotrivã,
„L-am urcat pe Geo Bogza în copac!…“ se aratã foarte deschis ºi prietenos cu mine, îi zic: „Ehe,
maestre, ce fotografie grozavã ar ieºi dacã v-aþi urca ºi
– Eu, zice Vasile, cum ºtii ºi tu, umblam tot timpul dumneavoastrã în castan ºi eu v-aº filma de-aici, de
cu un aparat de fotografiat la mine, cã nu ºtiam ce se jos! Cu obiectivul meu ºi cu chipul dumneavoastrã ar
iveºte. În fiecare zi puteam sã am o aventurã. O aven- ieºi o pozã de milioane!“. Bogza mã priveºte atent, nu
turã fotograficã, vreau sã zic. ªi nu trebuia sã pierd clipa, ºtie dacã glumesc ori vorbesc serios ºi, într-un avânt
cã nu ºtiam dacã o sã mã mai întâlnesc cu ea. tineresc pe care nu i-l bãnuiam, zice: „ªi ce, crezi cã nu
– ªi cu Geo Bogza cum a fost? Îþi ºtiu micul serial mã pot urca ºi eu în copac?“ Numai ce-l vãd cã prinde
fotografic pe care l-ai fãcut cu el ºi-am rãmas mirat de trunchiul castanului în braþe ºi se caþãrã pe crengile lui.
ipostazele în care l-ai imortalizat… Eu eram în al nouãlea cer de bucurie. Cine-l mai fotogra-
– O poveste întreagã, adãugã prietenul meu. Cã mai fiase aºa pe maestrul Bogza? ªi þac, þac! trag aproape
toate fotografiile mele au o poveste a lor… un film întreg.
– Poveºtile fotografiilor cu alþi scriitori sau artiºti le Dupã ce se dã jos cu aceeaºi agerime ºi abilitate cu
mai ºtiu cât de cât. Poate cã vom mai reveni asupra lor, care se urcase, Bogza se aºeazã pe banca de-alãturi ºi
mã-ntreabã: „Ce-ai zice, dragã domnule Blendea, dacã
ne-am fotografia amândoi jucând fripta?!“. „Pãi ce sã zic,
* Din volumul în pregãtire Cu Vasile Blendea prin lumea scriitorilor maestre, aº putea sã mai zic ceva? Dar cine sã ne
ºi artiºtilor fotografieze?“. Nu trece mult ºi pe o alee din apropiere
PRO

94 SAECULUM 3/2006
 consemnãri

vedem o tânãrã. Mã duc la ea, îi spun cu cine sunt, ce ºi se ajungea simplu acolo.
vrem, îi arãt cum sã fixeze obiectivul ºi cum sã declan- – ªtiu, în blocul de vizavi de Palatul regal, la colþul
ºeze. Pentru siguranþã o rog sã ne facã mai multe foto- dintre Calea Victoriei ºi strada ªtirbei Vodã. Dupã ce a
grafii. Mã gândeam cã o aºa ocazie n-o sã mai prind eu murit Bogza, pe blocul ãla s-a pus ºi o placã de marmurã
niciodatã ºi e bine sã ai mai multe imagini, dacã n-or care aminteºte de el…
ieºi toate mãcar una sã fie foarte bunã. – Exact. Mã duc eu acolo, sun la uºã, nu-mi rãspun-
– ªi-ntr-adevãr, a ieºit foarte bine. Tu ºi cu Geo Bogza de nimeni, încerc clanþa ºi dacã vãd cã nu e încuiatã,
pe o bancã, la umbra unei sãlcii. Fotografie antologicã, apãs pe mâner ºi dau sã intru. Dinãuntru aud vocea
bunã de tipãrit într-o istorie literarã… maestrului: „Batã-te sã te batã, Anã, ai întârziat!“. Intru,
– Ehe, zâmbeºte cu satisfacþie prietenul meu, cu dau cu ochii de Bogza ºi el zice: „Credeam cã e Ana
Bogza am eu multe poze. ªi nu numai din Herãstrãu. O Blandiana. Mi-a dat telefon cã trece pe la mine sã mã
am ºi pe-aia în care maestrul apare deghizat în indian, felicite…“. Eu, cu prezenþã de spirit, îi dau replica : „Îmi
cu o legãturã de pene pe cap… pare rãu, maestre. Nu e Ana Blandiana, e Vasile Blen-
– Mi-ai dat-o ºi mie de-am publicat-o acum vreo zece dianu !…“ „Batã-te sã te batã norocul ºi pe tine, Vasile!
ani în Istoria anecdoticã a literaturii române. Þi-am Bine ai venit! Ia loc ºi hai sã închinãm un pahar! Uite,
mulþumit ºi-atunci ºi-þi mulþumesc ºi-acum pentru ea. A am aici o sticlã de ºampanie ºi vreau s-o bem împre-
fãcut senzaþie! unã!“.
– ªi aþi bãut-o?
– Mai încape vorbã? La plecare, îi zic gazdei:
„Nu-i Ana Blandiana, e Vasile „Maestre, daþi-mi voie sã vã fac o urare acvaticã!“ „Acva-
Blendianu!…“ ticã, se mirã Bogza. Cum vine asta?“. „Pãi simplu, îi
rãspund, vã urez un ocean de sãnãtate, un fluviu de
Cu maestrul Bogza, reia firul prietenul meu, m-am bucurii ºi un râu de bogãþie!“. Bogza m-a privit puþin mirat
împrietenit ºi de-atunci ne-am întâlnit de multe ori. Nu ºi cu un zâmbet amar mi-a rãspuns: „E, domnule Blendea,
neapãrat pentru a-l fotografia, ci pentru a conversa. Îi cu oceanul ãsta de sãnãtate e mai greu. Aºa cum sunt
eram simpatic ºi-i plãcea sã mã asculte cum îi poves- eu acuma, cam ºubred ºi cam bolnav, m-aº mulþumi ºi
tesc fel de fel de istorii despre profesorii de la Filologie, cu o bãltoacã, nu cu un ocean !…“
cum le imit vocile, despre alþi scriitori pe care i-am
cunoscut ºi i-am fotografiat…
– Dar cu oceanul de sãnãtate cum a fost?
„Bogza mi-a pus o pilã fãrã succes !“…
– Stai sã vezi. Într-un an, de ziua lui Bogza, mã
gândesc sã mã duc sã-l felicit. El stãtea lângã Ateneu – ªi ce alte amintiri cu Geo Bogza mai ai?
– M-am mai întâlnit cu el ºi prin toamna lui 1975,
dupã ce s-a dat în folosinþã blocul scriitorilor din strada
Apolodor. M-am dus la maestru sã-mi punã o pilã ca sã
primesc ºi eu casã. Auzisem cã Vasile Bãran s-a mutat
în blocul din Apolodor ºi cã apartamentul lui a rãmas
liber. Aº fi vrut sã fiu repartizat în locul lui da’ nu ºtiam
cum sã fac sã nu-l ia altul. Mi-am fãcut curaj ºi m-am
dus la Bogza sã m-ajute. I-am spus cum stau lucrurile
ºi el a pus mâna pe telefon sã-l sune pe Virgil Teodo-
rescu, preºedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor. Þin
minte convorbirea aia ca ºi cum aº fi auzit-o ieri. „Virgil
fragil, a zis Bogza, am aici un bãiat de-al nostru, pe
Vasile Blendea, fotograful scriitorilor. N-are casã, sãra-
cul. Dã-i tu o casã de la scriitori !“. Pesemne cã de la
celãlalt capãt al firului preºedintele Uniunii i-a rãspuns
cã nu sunt membru al Uniunii Scriitorilor pentru cã l-am
auzit pe Bogza replicând: „Nu-i nimic, dragã! Dã-mã afarã
pe mine ºi bagã-l pe el în Uniune!“. Nu-mi venea sã-mi
cred urechilor. Glumea, sau vorbea serios? Cum era sã-l
dea pe el afarã din Uniunea Scriitorilor? Asta era o
aberaþie…
– ªi-ai obþinut casa?
– Nu, nu mi-a dat repartiþie pentru cã Virgil Teodo-
rescu era, cum se zice, mai catolic decât papa ºi nu
voia sã treacã peste niºte reguli ºi regulamente. Maestru-
lui Bogza i-a pãrut foarte rãu cã intervenþia lui s-a soldat
cu un eºec. Pânã la urmã mi-am rezolvat problema casei
într-un alt chip ºi nu prin Uniunea Scriitorilor…
Georges Jeannin – Roses and Lilacs in a Ground Pot
PRO

SAECULUM 3/2006 95
 consemnãri

Ion Murgeanu

ÎN AMINTIREA LUI VASILE BLENDEA

Existã o fotografie-document din anii ’64, veac XX, realizatã impostura jurnalisticã a contrafacerilor.
de artistul fotograf Ioan Miclea, în Amfiteatrul Odobescu al Vasile Blendea, prieten intim al poeþilor, ºi structural poet el
Facultãþii de Filologie a Universitãþii Bucureºti, în care subiect însuºi, a învãþat de la aceºtia risipa de a fi; de aceea a ºi murit
ºi în prim-plan este G. Cãlinescu, într-una din fulminantele sale relativ tânãr (68 de ani); dar, ori de câte ori prolifereazã ideea
prelegeri „Creangã“, din anii toleranþei cinice din partea unor istorii literare în imagini, reiterãm ideea unui Planetarium
regimului bolºevic (încã) ai reîntoarcerii sale la catedrã. Lângã de imagini, în specia experimentului unei încãperi unice, deocam-
Divinul-stânga va fi fiind prea-legendara asistentã „Liliana F.“ datã, de la Muzeul Literaturii Române, de forma unui cub tapetat
de care profesorul o clipã ar fi fost îndrãgostit (meteahna unei din toate unghiurile ºi pe fiecare milimetru al sãu, cu fotografii
anumite vârste la bãrbaþi), dar desluºind trãdarea ºi mai ales ale scriitorilor, realizate timp de mai bine de jumãtate de veac de
urzeala ei, i-ar fi cerut la o lecþie despre nuvela „Lãpuºneanu“ a Vasile Blendea. Un muzeu în muzeu sau o secþiune de autor a
lui Negruzzi „capul“ în vârful piramidei fãcute de voievod, din marelui muzeu. Acolo am gãsi, „cu ochii pe pereþi“, într-o
cele 40 ale boierilor infideli; în vârful piramidei, capul Lilianei; ºi miraculoasã prãvãlire de memorie, tot ce a fost, tot ce-am trãit,
totuºi nu, din motive estetice: avea dantura urâtã… Cred cã clipe de vârf, ºi câte le-am iubit. Maestrul Fotograf ar fi actantul
legenda (sau simpla anecdotã) care ne-a parvenit prin Lucian principal sau „Demiurgul“. E abia o sugestie. E poate o nouã
Valea, nu mai are în clipa de faþã nici o relevanþã. Planul e utopie, dar chiar ne-am pune în miºcare ºi gratuit sã o facem vie
continuat pe stânga, imediat dupã „Liliana“, de figura unui tânãr cu alþi doi-trei prieteni.
fireºte expresiv ºi „prea-frumos“ în care peste ani l-am depistat Artiºtii îºi gãsesc mijloacele exorcizãrii lor diletante-n trãirea
ºi „nominalizat“ pe nemuritorul Vasile Blendea, prietenul nostru. grãbitã adesea ºi pe apucate. În ziua îngropãrii sale, „marele
Fermecãtorul prieten al scriitorilor români, de la Tudor Arghezi Vasile Blendea“, cum se numea el singur, cu o retoricã gingaºã,
la Geo Bogza, Zaharia Stancu, Nichita Stãnescu ºi Marin Preda, în serile de farmec pline, ale participãrii lui pe oriunde se nimerea,
ºi în continuare pânã la noi. Am spus-o, ºi-n aceste clipe tragice, fu miruit întru veºnicie într-o baracã de bisericã din scânduri
când nemuritorul a încetat din viaþã, chiar el, ca tot omul, o negeluite, încã, din marginea Bucureºtilor, înainte de-a fi ajuns
spunem din nou: Scriitorii ar trebui sã-i facã o statuie. Artiºtii sã fie dat pãmântului la Strãuleºti II, în care, spre uimirea tuturor,
fotografi probabil sã-l propunã pentru Guiness Book. Actorii sã erau numite pe-un afiº (anunþ!), o apocrifã Fundaþie Vasile
rãmânã nevindecaþi de gelozia darului sãu natural de a se Blendea ºi un Muzeu Vasile Blendea, dintr-un viitor fireºte virtual,
transfigura în vocea oricãrui personaj sau personalitãþi istorice cum toate în ultima vreme devin virtuale, chiar ºi fãrã computer.
cunoscute. Folcloriºtii triºti de a nu fi fost pe fazã înregistrând L-am însoþit pânã la capãt pe Vasile Blendea pe Aleea
adevãrate comori de sursã naturalã în redarea de situaþii ºi Scriitorilor, în cinstea unei serii orgolioase, din pãcate tot pe
eresuri trãite aievea de un personaj gorjan apropiat prin oralitate, atât de postume, începând cu A.E. Baconsky ºi Al. Ivasiuc, ºi
de a universalului humuleºtean ºi nemþean de cealaltã parte a pânã la ultimii morþi, care nu mai încap la Bellu, în haiduciile
Carpaþilor. Arghezi însuºi fusese fascinat sã-l întâlneascã printre vecinãtãþii lui Eminescu, sau ºi în alte vecinãtãþi ceva mai
studenþii care-l cercetau, la bãtrâneþe, pe gorjanul sãu din comune ºi mai burgheze.
Peºtiºanii lui Constantin Brâncuºi. „Nepotul lui Brâncuºi“, cãci ªi din nou ne-a revenit în minte fotografia din 1964, în care
consângeni erau chiar pe dreptate, din Hobiþele lor natale. Iar junele student Vasile Blendea, fermecãtor ºi tandru, stã atât de
dacã universalul nostru sculptor îºi dusese cu sine satul din aproape ºi fascinat de G. Cãlinescu cel de la catedrã, pe care
Gorj ºi habitaturile lui în inima Parisului, „nepotul“ nu procedeazã peste ani îl va reproduce impecabil, ca dicþie ºi voce, sau chiar
altfel, pe un traseu mai „strâns“, forþat ºi de istorie, desigur, din ºi ca spirit, în mirobolante tirade de înnãscut actor ºi histrion.
Peºtiºani pânã la Bucureºti. Nu suntem triºti convenþional sau îndureraþi de ocazie, cum
De ce-a ales „nepotul lui Brâncuºi“ fotografia, dupã ce a se întâmplã. E neîndurãtoarea lege a firii sã murim la rând cu
absolvit filologia – e tainã mare. Pentru cã Dumnezeu atât de toþi. E o rãscoalã metafizicã în orice caz ºi totuºi la despãrþirea
mult i-a iubit pe scriitori, în acea clipã, încât pe unicul „nepot“ de cineva apropiat. Dar multora ne va rãmâne câte o fotografie
brâncuºian al Gorjului l-a dat acestei specii turbulente, nefo- de Vasile Blendea, unora chiar din anii foarte tineri. ªi mulþi ne
tografiate ca dânsul nici pânã atunci ºi nici dupã aceea. Ce vom întreba, desigur, în spirit cãlinescian, privind-o: „Ce-i cu
scriitor serios a putut fi contemporan cu Vasile Blendea fãrã voi, bãieþaºi? Pentru ce purtaþi numele meu?“ Rãspunzând
sã-ºi fi dorit sã fie portretizat fotografic de acesta? Mã întreb ºi ºãgalnici ºi parfumat: Pentru cã aºa i-a dat prin cap, în clipa lui
vã întreb! În Anul Brâncuºi, Vasile Blendea a deschis în schimb de graþie, lui Vasile Blendea, cel mai autentic ºi inspirat cronicar
la Bucureºti o Expoziþie de fotografie Brâncuºi, care pre mulþi fotograf al tagmei scriitoriceºti din toate timpurile.
ne-a pus pe gânduri. Ceva definitiv ca artã a fotografiei de album. L-am iubit pe Vasile cu discreþia unei pasiuni împãrtãºite
Nu avem bani, nu avem timp de lucruri serioase. Aºa se face cã pentru lucruri egale cu firea noastrã neostentativã. Îl vom iubi
Albume Brâncuºi sunt ºi pânã azi puþine, însã sporeºte în continuare. Cãci numai ce iubim existã.
PRO

96 SAECULUM 3/2006
 prozã

Doina Popa

LUNA DE MIERE (3)

– Sã mã fi gândit de-a lungul timpului dacã nu mi-ar fi fost Mergea în urma lui Ge-ge privind înapoi, sau prin copaci,
mai bine cu Ge-ge? Ce rost ar fi avut? Dacã stai sã numeri câte sau pe acoperiºurile caselor, cãutând cuiburile de berze ºi
foi are plãcinta, n-o mai mãnânci. Timpul înapoi oricum nu se dorindu-ºi mai mult ca niciodatã sã gãseascã pe cineva la poartã,
mai poate întoarce. Poate cã nu aº mai fi avut atâtea necazuri sau la fântânã ca sã aibã un motiv de zãbavã. Ca un fãcut,
cu securitatea, nu aº fi avut de traversat atâþia ani goi, n-aº fi ºoseaua era pustie, prin curþi nu se zãrea nici þipenie de om, de
suferit atâtea persecuþii. Bãrbatul meu a stat ºapte ani prin parcã ar fi fost satul pãrãsit. Nu avea nici un chef sã stea de
puºcãrii, apoi, când s-a întors, nu voia nimeni sã-l angajeze. vorbã cu Ge-ge. Sosise momentul adevãrului, ºtia bine, dar ea
Cel puþin zece ani din viaþã noi am stagnat, parcã am fost era mai nehotãrâtã ca oricând. Anii trecuserã atât de repede,
undeva într-un alt spaþiu, în timp ce alþii, încet, încet, progresau, venise vârsta mãritiºului iar visul întârzia sã aparã. Rudele mai
pentru cã, uite aºa se face o casã, puþin câte puþin. Cum sã te de departe de cum o zãreau îi ºi puneau întrebarea: – Ei, pe
mai poþi compara cu ei, cum sã-i mai poþi ajunge din urmã? când nunta? Dar nu numai rudele. Vecini, cunoºtinþele, toþi
Dacã m-aº fi mãritat cu Ge-ge, aº fi rãmas vãduvã de tânãrã, parcã-ºi vorbiserã sã-i adreseze una ºi aceeaºi întrebare: – Ei,
deci nu mi-ar fi fost mai bine. El a murit la patruzeci ºi ceva de când dansãm la nuntã? Iar ea se intimida ºi evita sã rãspundã
ani. Crezi cã i-a fost uºor soþiei lui sã creascã doi copii de una ºi partea proastã era cã nu se prefigura nici o schimbare. Cum
singurã? Nu i-a fost uºor. Ce spui tu, cã el n-ar fi murit dacã noi sã poatã ea spune cã aºteaptã pur ºi simplu un vis, un vis din
am fi rãmas împreunã? Dar cine poate sã ºtie asta? Numai labirintul visurilor, un vis cheie, un vis mesaj? Pãrinþii îl plãceau
bunul Dumnezeu ºtie cum le orânduieºte pe toate. Sã mã simt pe Ge-ge: – Un bãiat serios, muncitor, un om de nãdejde,
vinovatã pentru cã Georgicã a murit aºa de tânãr? Dar de ce? spuneau amândoi. Aºteptau numai ca tinerii sã se hotãrascã
Nu e obligatoriu sã te cãsãtoreºti cu cineva doar pentru cã acel odatã, consimþãmântul lor era ca ºi dat. Dupã fiecare bal, mama
cineva te iubeºte. E drept cã m-a iubit, ºtiu asta. Fratele lui îmi ofta ºi îºi spunea în sinea ei: – Poate cã de data asta, gata, au
spunea cã, atunci când l-au trimis pãrinþii la ºcoala comercialã, bãgat vorbele, parcã se þineau de mânã mai nu ºtiu cum. N-o
uda perna de lacrimi de dorul meu. Nu cred cã mã minþea, n-ar prea lua în seamã pe fatã care-i tot repeta: – E prea gelos,
fi avut nici un interes. Dar eu nu l-am iubit pe Ge-ge. Pot eu mamã, nu vezi ce tot îmi zice, cã ãla m-a strâns prea tare la
schimba cu ceva realitatea? Mie mai degrabã îmi plãcea bãiatul dans, cã ãlãlalt mi-a ºoptit nu ºtiu ce la ureche, cã mi-am fãcut
unui vecin, pe care îl chema Titi Fripcea.. Când venea în vacanþã cu nu ºtiu cine semne, avem mereu aceleaºi discuþii, pãi, când
ºi mã vizita, parcã-mi intra soarele în curte. Dar el era mereu o fi sã fiu pe numele lui, Ge-ge o sã mã mãnânce de vie cu
plecat departe, pe la ºcoli ºi, cum sã-þi spun, cred cã ºi el, ca ºi gelozia asta a lui, ascultã-mã pe mine. Îþi spun de parcã tu n-ai
mine, umbla dupã potcoave de cai morþi: simþea cã trebuie sã ºti ce înseamnã! – Aºa sunt toþi, sã nu crezi tu cã ai sã dai peste
caute altundeva, pe altcineva. La Ge-ge am þinut ca la un prieten, unul mai breaz care sã nu fie gelos. – Dacã ar fi gelos ºi ar avea
aºa cum a ºi fost, dar nu l-am iubit cum iubeºte o femeie un un motiv, aº mai înþelege. – Lasã, cã ºi tu îl cam joci pe degete,
bãrbat ºi nici nu l-am minþit în vreun fel. Numai pentru asta nu ºtii prea bine, nu trebuie sã þi-o mai spun eu. Nu chiar fãrã
m-aº mai simþi eu vinovatã acum! Crezi cã nu am pãcate destule motiv o fi el aºa pornit pe tine.
pe cap, lucruri pe care le regret, avorturi ºi mai ºtiu eu câte rele Femeia evita mereu s-o strige pe nume. Fata fusese foarte
pe care le faci în viaþã vrând-nevrând? De ce sã mã încarc ºi cu bolnãvicioasã de micã ºi atunci, aºa cum se mai proceda uneori,
povara morþii lui? De multe ori mã purtam aºa de urât cu Ge-ge, mama ei o vânduse pe fereastrã unei vecine, o vânduse pe o
încât trebuia sã fi fost nebun ca sã creadã cã eu þin la el. Cu sitã de fasole ºi patru cepe. – Dacã-þi place ºi ai nevoie de ea,
timpul, vãzând ºi alte exemple în jurul meu, eu am ajuns la cumpãrã tu fata asta, o cheamã Domnica, sã-þi fie de sprijin ºi
concluzia cã bãrbaþilor le place sã fie chinuiþi. Sunt de felul lor de ajutor ºi sã te bucuri de dânsa. – O cumpãr eu pe Domnica,
niºte luptãtori, nu apreciazã o þintã deja cuceritã. Dacã te porþi sã-mi fie de sprijin ºi de ajutor ºi sã mã bucur de ea, repetase
ca un înger cãzut din cer, îþi întorc spatele una, douã, pe ei nu-i vecina ºi o trãsese pe fereastrã pe copila care plângea de mama
intereseazã îngerii pentru cã nu se pot lupta cu îngerii, n-au focului ºi-ºi agita picioarele printre scutece, roºie la faþã ca
cum sã dea cu capul, cum sã se loveascã de toþi pereþii. Ei se sfecla din pricina febrei. Din ziua aceea toatã lumea i-a spus
duc acolo unde nesiguranþa pare sã fie la ea acasã. Pe bãrbaþi, Domnica, deºi în acte o chema altfel. Domnica era numele unei
cu cât îi uºuieºti mai tare, cu atât ai mai mult succes. Doar aºa, surioare care murise cu un an înainte de-a se naºte ea. O numise
din ºut în ºut, au ei impresia cã viaþa meritã sã fie trãitã. Sã se astfel pentru ca moartea sã n-o mai gãseascã. Gândindu-se la
chinuie, sã se jeluiascã, sã aibã, eventual, pentru ce bea. Acum acest episod, Domnica îºi ºi imagina moartea cu coasa, o femeie
tu sã nu crezi cã de aia m-am purtat urât cu bietul Ge-ge. Nici foarte înaltã ºi slabã, cu basmaua neagrã trasã pânã deasupra
pomenealã. Poate cã m-a iubit mai mult pentru cã nu-i dãdeam ochilor, o vedea bifând lista ºi încurcându-se în nume, zãpãcin-
atenþie ºi dacã obþinea de la mine fie ºi numai un zâmbet, i se du-se din aceastã pricinã ºi enervându-se. Vecina a adus-o
pãrea cã l-a prins pe Dumnezeu de-un picior. Nu ºtiu. Izbânda înapoi dupã trei zile, conform obiceiului, dar toatã viaþa a avut
obþinutã cu trudã o fi mai dulce. Deºi, habar nu am ce sã spun, un ascendent asupra ei... I-a fost naºã ºi de botez ºi de cununie,
poate o fi valabil pentru unii una ca asta. Eu una, dacã am apoi i-a botezat ºi primul nãscut ºi a cãutat s-o sprijine ori de
realizat ceva în viaþã, totul s-a derulat atât de greu ºi am avut ºi câte ori s-a putut.
atâtea piedici încât nici nu mai eram în stare sã mã bucur. – M-ai înnebunit de-a binelea cu balurile! Pãi, cum cine?
PRO

SAECULUM 3/2006 97
 prozã

Organizatorul balului se ocupa ºi de închiriatul sãlii, tocmea ºi vii!

taraful, cumpãra ºi ilustratele. Avea grijã de toate: sã fie closetele – Dar nu ca sã te trezesc din morþi am venit eu la tine,
funcþionale, sã fie suficiente scaune, mese, ceva veselã. Era Domnico. Voiam sã ºtiu dacã nu vrei sã mergi cu mine la târg.
interesul lui sã iasã totul bine pentru cã îºi trãgea ºi el partea Moºu-tu a înhãmat caii ºi aºteaptã. O sã rãmânem peste noapte
leului, cã doar nu de pomanã îºi bãtea capul cu toate cele. la sora mea Lina, iar mâine ne-om întoarce. Ce zici?
Pentru organizator, balul însemna o investiþie, pe care nu toatã – Cum sã nu merg! Iau ºi sacul de lânã ca sã-l duc la darac
lumea ºi-o permitea. Trebuia sã dai arvunã la muzicanþi, la dacã tot ne ducem cu cãruþa! Ura! Mamã, mamã, plec la Focºani
închiriatul sãlii, sã cumperi ilustrate. Era o cheltuialã ce se cu naºa! Duc ºi lâna la darac.
fãcea cu mult înainte de þinerea balului. Dacã lumea se distra – Ce sã cauþi, Doamne, Dumnezeule, þi-a fost aºa de rãu de
bine, participanþii cheltuiau mai mult ºi pe ilustrate, ºi pe sucuri, ne-ai bãgat în boalã. Mai bine stai tu frumuºel acasã, cã se
pe þigãri ºi pe serpentine. Ce sunt serpentinele? Nu ºtiu cum descurcã târgul ãla ºi fãrã tine.
sã-þi explic. Niºte fâºii subþirele de hârtie coloratã, rulatã strâns. – Ba mã duc, mamã, moartã sau coaptã tot o sã mã duc,
Bãieþii le þineau de-un capãt ºi le aruncau cãtre regina balului, pentru cã trebuie sã-mi cunosc ursitul. L-am visat astã-noapte.
de exemplu, sau cãtre o pereche din interiorul horei. Fâºiile se L-am vãzut în faþa ochilor aºa cum mã vezi ºi te vãd. De aia mi
derulau ºi înfãºurau corpul fetei. Te simþeai în al noulea cer! s-a fãcut rãu: de emoþie!
Era aºa de frumos! Când se încingea ca lumea atmosfera, bãieþii Naºa a tresãrit ºi parcã s-a schimbat la faþã.
aruncau cu banii în dreapta ºi-n stânga. Sala toatã vibra, plutea – Ia uite cum îi mai merge mintea, de ursit iþi arde þie acuma,
prin aer ceva incitant, parcã fiecare voia sã dea tot ce putea da; spune ºi dumneata, naºã, dacã-i întreagã la cap fata asta.
era destul de greu sã-þi pãstrezi capul pe umeri. Atunci era – Ei, finã Ileanã, nu mai ºtiu ce sã spun, pentru cã toate se
toatã lumea mulþumitã: ºi bãieþii ºi fetele ºi mamele, iar organi- leagã într-un fel. De mai multã vreme îmi tot spune sora mea
zatorului îi râdea mustaþa cât pentru ºapte persoane. Dar se Tina cã vrea sã-i facã Domnicãi cunoºtinþã cu nu ºtiu cine.
mai întâmpla, altã datã, sã nu mai fie tot aºa. De regulã, atunci – Vezi, mamã, e musai sã mã duc!
când ieºea cu bãtaie sau veneau unii de prin alte pãrþi, beþi, – Azi mi-a trimis din nou vorbã Tina ºi numai ce i-am spus
puºi pe scandal, se legau de fete sau mai ºtiu eu ce altceva moºului: – Tot e sãrbãtoare, hai sã mergem la târg, cã el a ºi zis:
fãceau. De regulã, organizatorul avea echipa lui bine instruitã – Hai! De acel bãrbat pe care o sã-l prezinte Domnicãi nu mã
cu care încerca sã facã faþã situaþiei pentru cã, þi-am zis, era întrebaþi pentru cã nu ºtiu mare lucru. Atâta doar ce-am reþinut:
interesul lui sã fie totul bine, iar el sã-ºi poatã derula mica nu e flãcãu, ci vãduv.
afacere, ba chiar sã capete ºi popularitate. Atunci când cineva Domnicãi i se strânse stomacul. Exact aºa: bãrbatul tomnatic
strica cheful celorlalþi participanþi, cu greu se mai lega din vis. Dar nu spuse nimic despre asta. Nu o deranja faptul cã
atmosfera, dacã se mai lega. bãrbatul din vis era mai în vârstã ca ea. Credea cã o sã se simtã
în siguranþã alãturi de un om care are ºcoala vieþii, spera cã n-o
Ce înseamnã tinereþea! Acum te dai de ceasul morþii, de sã ia viaþa chiar de la zero, pentru cã i se pãrea normal ca el sã
sperii pe toatã lumea din jur, acum te ridici ºi eºti gata sã aibã deja o situaþie. Apoi dacã era sã se uite la naºa, relaþia ei cu
porneºti în drumeþie. Dupã ce a avut visul mult aºteptat, „moºul” i se pãrea de tot hazul. Nu credea cã poate sã mai fie
Domnica s-a îmbãiat, ºi-a ondulat pãrul cu fierul înroºit în jar, pe lume o pereche care sã aibã o legãturã la fel de armonioasã
s-a îmbrãcat frumos, aºteptând sã-i vinã alesul, ºi când a revenit cum era a lor. Pe naºa n-o vãzuse niciodatã încruntatã, n-o
în faþa oglinzii, i s-a fãcut rãu: durere de cap puternicã, ameþealã
ºi greaþã S-a întins în pat. Când s-a întors din sat, mama fetei a
gãsit-o întinsã în pat, îmbrãcatã cu cea mai frumoasã rochie,
cu pãrul proaspãt spãlat ºi ondulat, cu obrajii fardaþi ºi cu roºu
pe buze. S-a speriat îngrozitor. A strigat-o: Domnica! Dom-
nica! Apoi a strigat-o ºi cu celãlalt nume, numele secret pe care
nu trebuia sã-l afle moartea, apoi… – Domnica, Domnica, s-a
auzit un glas, ca din altã lume ºi s-a vãzut sãltatã pe sus ºi
vândutã pe fereastrã pe-o sitã de fasole ºi patru cepe. – Uite
cã-ºi revine, a auzit vocea naºei, ºi în acelaºi moment ºi-a dat
seama cã nu avea nici o suferinþã, doar cã o sugruma aceeaºi
plãcere sexualã pe care o simþise ºi în vis. Apoi a perceput din
nou frigul ºi umezeala toamnei ºi foºnetul lanului de porumb,
aproape asurzitor. A vãzut ca fiind aeve mama, tata, bunica,
fraþii mamei, doi vecini care strãbãteau lanul de porumb la
distanþã egalã unul de celãlalt, în cãutarea copilei rãtãcite,
Domnica, Domnica! Întunericul picurând somn în pleoape,
foºnetul lanului de porumb ca un cântec de leagãn. Glasurile
bãrbaþilor, lumina felinarelor tremurând instabilã, vocile
rãguºite: Domnica! Domnica! Domnica! O gãsim, nu se poate
sã n-o gãsim, cã doar n-a intrat în pãmânt. Domnica! Mama
nãduºise toatã de emoþie, i se simþea pronunþat mirosul acela
amestecat de mâncare, de buruieni, de pãmânt ºi peste el
mirosul de oþet cu care o ungeau cele douã femei pe tâmple,
sub nas, la încheieturile mâinilor. Bine-ai venit în lumea celor Auguste Renoir – Flower in a Vase
PRO

98 SAECULUM 3/2006
 prozã

vãzuse niciodatã plângând. Avea pe chip tot timpul întipãrit un la ce era mai rãu, sau chiar dacã s-au gândit la o eventualã
zâmbet, iar ochii de culoarea mierii exprimau atâta blândeþe! sinucidere, s-au comportat ca ºi cum ar fi fost împãcaþi deja cu
Spre deosebire de mama ei… gândul. Mai târziu, când au avut informaþii despre un oarecare
tânãr ofiþer cu ochii verzi, cei din familie au respirat uºuraþi.
Mama ei, Ileana, se cãsãtorise din dragoste. Dar, aºa cum Uite cã Tiþa ºi-a pierdut capul ca o fãtucã oarecare. Nimeni din
se judecã de obicei, pe lângã dragoste, trebuie sã mai fie ºi casã nu ºi-ar fi putut imagina una ca asta. Ea, atât de blajinã,
altceva, pentru cã dragostea nu þine nici de foame, nici de sete. de sfioasã, de supusã! O dragoste cu nãbãdãi, o dragoste
Ori bãiatul apãrut din senin lucra ca acar la CFR, ceea ce însemna fulgerãtoare, dragoste de rãzboi. Nici nu mai þinea minte cum
un argument important. Toatã lumea considera cã era necesar se legaserã lucrurile în graba cea mare. Cineva îl înºtiinþase pe
sã existe un venit stabil în familie, agricultura fiind dintot- fratele Vasile, care era plutonier, ºi el venise într-un suflet. O
deauna o loterie. Tatãl, Vasile, era un bãiat prezentabil ºi plin adusese cu el ºi pe sora cea mare, Tiþa, palidã ºi încercãnatã ºi
de viaþã. Cu mustaþa lui rotunjitã la colþuri ºi cu ochii negri ºi atât de albã la faþã de parcã ar fi fost spoitã cu var. O adusese
pãtrunzãtori, puþin oblici, fãcea multe fete sã viseze la voluptãþile de parcã ar fi ºtiut dintotdeauna unde s-o caute. Seara se aflau
permise. O vreme a curtat o fatã de familie foarte bunã, cu care deja aliniaþi lângã mormântul cãscat, gata sã primeascã trupul
urma sã se cãsãtoreascã, pentru cã, într-un târziu, reuºise sã sfrijit al mamei, toþi cu mâinile adunate în dreptul abdomenului,
treacã de bariera ezitãrii pãrinþilor fetei ºi fusese acceptat. Era ascultând slujba frumoasã pe care o fãcea un preot necunoscut,
aºteptat sã vinã ºi sã cearã oficial mâna fetei când, în loc sã se cu ochi albaºtri, plini de tristeþe. Din acel moment, sora Tiþa
ducã la logodnica lui, a intrat pe altã poartã. Poate cã pe drum avea sã preia rolul de cap al familiei ºi avea sã uite de dorul
a avut un moment de revelaþie care a fãcut posibilã întorsãtura? ofiþerului.
Poate se gândea mai de mult cã aºa ar trebui sã procedeze ºi
nu îndrãznea sã-ºi punã în aplicare dorinþa? ªi-a dat seama cã N-a fost o luptã prea greu de dus. La fel ca fata, ºi fraþii ei,
o sã se însoare cu Lina ºi o sã fie cu ochii tot dupã Ileana, s-a Vasile, Scarlat, sora Tiþa, s-au simþit mãguliþi cã bãiatul încãlcase
gândit cã ºi ea ,la rândul ei, o sã se mãrite ºi cã el nu va suporta o barierã socialã ºi renunþase la o zestre frumoasã de dragul
sã ºtie cã un alt bãrbat o strânge în braþe? Ori poate împotrivirea Ilenei, o fatã orfanã în fond, fãrã prea mult pãmânt. Apoi, mai
pãrinþilor Linei îi rãnise într-atât orgoliul încât simþise nevoia devreme sau mai târziu, fata oricum ar fi trebuit sã se mãrite. E
de-a se rãzbuna în acest fel? – Lina nu-i aici, l-a întâmpinat drept, era frumoasã, era bine cotatã printre fetele din sat, avea
miratã Ileana . – Nu, nu am greºit poarta, ºtiu bine cã Lina nu-i ºi ceva pãmânt, dar o fatã e o fatã ºi nu poþi ºti niciodatã ce
aici. Am venit anume. Eu nu vreau sã mã însor cu Lina. Eu soartã are sau ce surprize poþi avea din partea ei. Vasile, la
vreau sã mã însor cu tine. Declaraþia a fost de-a dreptul ºocantã, rândul lui, era un bãiat bun, dintr-o familie serioasã, avea ºi
cu atât mai mult cu cât, aºa cum ºtia toatã lumea, bãiatul serviciu, aºa cã, pe neaºteptate, scãpau cu toþii de-o mare
avusese mult de luptat pânã sã curme împotrivirea pãrinþilor grijã. Ca bãiatul sã nu creadã cã obþinuse prea uºor
fetei. Ilenei îi plãcea de Vasile, dar ºtia cã bãiatul se va însura consimþãmântul, tuºind uºor ºi încruntându-se, sora Tiþa a
cu Lina. Nu existase nici o umbrã de îndoialã în acest sens. De spus: – Nu pot sã spun nimic pânã nu te duci la cei care te
aceea impactul declaraþiei a fost atât de mare, încât fata a rãmas aºteaptã, ºi fãcu semn spre casa de peste drum, ca sã le spui ºi
fãrã grai. Nu ducea lipsã de pretendenþi, era chiar rãsfãþatã, lor hotãrârea pe care ai luat-o. Suntem vecini cu ei ºi n-am vrea
fiind de-o frumuseþe aparte. Dar gestul flãcãului de-a refuza sã sã se uite chior⺠la noi ºi sã creadã cã am avea vreun amestec.
mai intre pe poarta de unde se simþea din plin unduind mirosul Eu, sã fiu în locul lor, nu mi-ar pica tocmai bine întâmplarea
de rasol de gãinã ºi de plãcinte cu brânzã dulce a orbit-o de-a asta. Spune-le, lãmureºte-te cu ei ºi apoi n-ai decât sã te întorci
dreptul! Dacã a fost un gest dinainte gândit, nici n-ar fi putut ºi sã vedem ce ºi cum. Cred cã ºtii foarte bine cã situaþia materialã
sã existe o strategie mai iscusitã ºi mai sigurã. A fost de ajuns a Ilenei nu se comparã nici pe departe cu cea a Linei. Cât timp
ca fata sã se dezmeticeascã ºi sã porneascã ofensiva de lãmurire treci drumul, poþi sã te mai rãzgândeºti încã o datã. Tonul Tiþei
a fraþilor ºi a surorii mai mari. avea ceva ce aducea a reproº. Situaþia creatã îi trezea amãrãciuni
Pãrinþii Ilenei muriserã în timpul rãzboiului. Muriserã de de care n-ar fi vrut sã-ºi mai aducã aminte? Ileana a rãmas
tifos, ca mulþi alþii, în timp ce se aflau evacuaþi în apropiere de nemiºcatã, aºezatã pe o treaptã a prispei. Pe chipul ei nu se
Tecuci, pe când Ileana avea doar 13 ani. Mai întâi murise tatãl citea nimic. N-a îndrãznit sã comenteze. Peste ani, cu siguranþã,
ºi fusese îngropat la repezealã, ca sã nu se mai ºtie, ca nu ºi-a amintit de acel moment de aºteptare. In timp ce stãtea pe
cumva sã se facã investigaþii mai ample ºi sã fie din nou expe- prispa casei, s-a gândit la cele douã ipostaze posibile. Vasile
diaþi în cine ºtie ce locuri. Ileana dormea cu mama în acelaºi putea sã se întoarcã sau sã nu se mai întoarcã. Era foarte
pat, una la picioarele celeilalte. In fiecare dimineaþã femeia o posibil ca Lina, cu blândeþea ei, sã-l facã sã-ºi schimbe intenþia.
trezea zgâlþâind-o cu piciorul. – Hai, Ileanã, scoalã-te, s-a lumi- Mai era posibil ca pãrinþii Linei, din orgoliu, sã mãreascã dota
nat de ziuã. Intr-o zi, când a deschis pleoapele, a vãzut cã fetei ºi, în felul acesta, sã-l determine sã-ºi ducã la bun sfârºit
soarele era deja sus pe cer ºi s-a mirat cã mama n-o trezise. I-a intenþiile iniþiale. Nu mai ºtia ce-a fost atunci în mintea sau în
zgâlþâit piciorul ºi, dupã rigiditatea ºi rãceala picioarelor, ºi-a sufletul ei. Ori poate cã nu fusese nimic, doar aºteptare? Nici
dat seama cã murise. Cu o searã în urmã o duruse burta. Femeia fraþii mai mari, Vasile ºi Scarlat, n-au scos o vorbã. Nu voiau sã
nu se vãitase deloc, dar fata o vãzuse de câteva ori strângân- ºtirbeascã autoritatea Tiþei. Intervenþia ei fusese una de bun
du-se de durere. A coborât fãrã zgomot din pat ºi s-a dus la o simþ. Nu era corect sã înceapã tocmirea nunþii când bãiatul era
vecinã, refugiatã ºi ea. I-a spus în ºoaptã ce se întâmplase. aºteptat peste drum pentru acelaºi lucru. Doar fratele mai mic,
Tocmai atunci se nimerise ca sora mai mare, Tiþa, sã fie fugitã Ion, privind când la unul ºi când la altul ºi clãtinându-se de pe
dupã un ofiþer. Nu mai ºtia nimeni nimic despre ea. Lãsase un picior pe altul, a întrebat: – Acum nu tãiem ºi noi o gãinã, nu
scris în grabã pe o margine de ziar un singur cuvânt: „iertaþi-mã”. facem plãcinte? Probabil cã i se fãcuse foame din pricina
Era atâta durere în jur, încât nimeni nu a vrut sã se gândeascã mirosurilor îmbietoare care veneau de la vecini.
PRO

SAECULUM 3/2006 99
 prozã

Daniel Dincã

DINCOLO DE TIMP (II)

În satul cãutat ajunserã înainte de lãsarea serii ºi întrebând, aflându-se pe un teren total necunoscut, pentru cã femeia
aflarã uliþa pe care urmau sã gãseascã locuinþa lui Jan. deja ivitã în tocul uºii îi salutã printr-o uºoarã înclinare a capului
Îndrumaþi de alþi oameni, o dibuirã uºor, dar odatã ajunºi în fãrã sã-i priveascã prea atent, iar dupã ce-ºi încredinþã tatãl cã
faþa porþii, din nesiguranþa pe care þi-o dã neumblarea ºi ºtie ce are de fãcut, porni spre bucãtãrie, însã dupã câþiva paºi
vieþuirea într-un spaþiu mult prea îngust, chiar dacã marea, pe se întoarse pe cãlcâi ca un om care îºi aminteºte într-o clipã
ale cãrei valuri pluteau în fiecare zi, pãrea nemãrginitã, aºteptarã ceva de mult uitat ºi, cu niºte lumini aprinse în ochi dintr-o
o vreme ca cineva sã aparã prin curte. κi fãcurã de vorbã cu datã, exclamã fãrã sã-ºi ascundã surpriza ºi bucuria din zâmbet:
frânturi de nimicuri ca sã creadã ºi ei cã sunt preocupaþi de – Vasile! Tu eºti Vasile! Ai fãcut armata cu frate-meu, Jan…
ceva, pânã când, printre ulucile gardului, vãzurã un bãrbat între Nu-i aºa?
douã vârste ºi intuirã cã e tatãl prietenului cãutat, însã neºtiind – Aºa e, Florico, þi-ai amintit bine, confirmã ºi el, miºcat de
cum sã-l abordeze, se îndemnarã unul pe altul, vreme în care zâmbetul ºtiut, care de multe ori îi trecuse prin minte în ultimii
omul dispãru în spatele unor dependinþe. ani, însã refuzase sã-ºi recunoascã ºi lui acest adevãr, fiindcã
– De ce n-ai strigat, mã? întrebã Vasile cu o vãditã nemul- în lumea sa problemele inimii ºi ale sufletului treceau drept
þumire, ca ºi când celãlalt nu-ºi dusese la bun sfârºit atribu- slãbiciuni ce þineau mai mult de partea femeiascã ºi nu fãceau
þiunile dintr-o acþiune împãrþitã frãþeºte pe din douã. cinste unui bãrbat, care mai bine se bate la crâºmã cu alþi
– Pãi, eu?! se mirã Iosif, ºtiind foarte bine cã totdeauna beþivi, decât sã-ºi exprime iubirea. Ne-am vãzut la jurãmânt
prietenul sãu, din întregul unei discuþii pe care se strãduia sã o ºi… atunci, la poartã… când cu problema… de n-am putut sã
conducã, îºi rezerva pentru el primul ºi ultimul cuvânt. ies în oraº.
– Da, tu! zise Vasile, de parcã voia sã-i sugereze cã el a Simþi cã faþa i se înroºeºte ca ºi urechile, pânã în vârful lor,
fãcut destul aducându-l pânã aici, dar când simþea cã deja se de minciuna spusã, fiindcã nu existase nici o problemã, doar
aprinde ºi dorea sã-ºi verse focul pe lipsa de vigilenþã a cã nu primise învoire, dar ca sã-ºi mascheze acum ruºinea, îºi
prietenului sãu de drum ºi de viaþã, bãrbatul cu pricina se ivi trecu palmele pe frunte, rãsfirându-ºi degetele prin pãr, ca ºi
din nou prin curte, ºi cu teamã sã nu-l piardã a doua oarã, se când gravitatea problemelor de atunci încã îi mai dãdea fiori,
ridicã pe vârfurile picioarelor, ca ochii sã-i treacã de înãlþimea furându-i liniºtea.
gardului ºi strigã cu toatã nepriceperea din el: Breeee… bre, …Ceruserã învoire ºi, chiar dacã erau gradaþi amândoi, doar
nene! Vii puþin? Jan primise, fiindcã venea în vizitã sora lui. „Tu, ce treabã ai?“,
Omul îi zãri ºi ajungând la poartã, aflã rostul sosirii lor, iar îl întrebase comandantul companiei, un cãpitan înalt ºi uscat,
fiindcã Jan, plecat cu treburi prin sat, putea sã întârzie, îi invitã de parcã ar fi fost frate cu plopii din curtea unitãþii, cu o mustaþã
în curte, dar înainte sã se aºeze pe niºte scaune bãtute de timp, subþire lãsatã deasupra buzei cum vãzuse Vasile doar la niºte
înghesuite sub adãpostul unei mese, la fel de vitregitã ºi ea, lãutari, cu cizmele atât de lustruite în fiecare zi de soldaþi, încât
strigã spre uºa deschisã a casei: erai tentat sã crezi cã esenþa lumii stã în luciul încãlþãrilor lui ºi,
– Florico… Adu ºi tu o canã cu apã ºi ceva de mâncare când neºtiind sã mintã prea bine îi spusese cã e prietena lui,
pentru prietenii lui Jan! Cã trebuie sã vã fie sete… ºi foame, primise rãspunsul: „Stai, bã, aici! Avem atâta treabã cu recruþii
dupã atâta drum, zise cu simplitatea omului ce ºtie cum e sã ºi þie îþi arde de învoire!“.
baþi pe jos o cale atât de lungã, dar care, neobiºnuit cu oaspeþii, Venise totuºi la poartã împreunã cu Jan, dar înainte s-o
vrea sã fie un bun gãzduitor. revadã pe Florica, vorbiserã cu un pufan ºi-l instruiserã ca
La auzirea numelui strigat, Vasile tresãri ºi, luat prin surprin- într-o clipã anume stabilitã sã alerge dupã ei ºi sã-i cheme
dere, nu reuºi sã-ºi controleze emoþia. I se pãru cã se îneacã, înapoi fiindcã în unitate e „o problemã gravã“, pe care doar
iar inima îi zvâcnea atât de tare, de parcã voia sã se mute în alt competenþa lor o putea rezolva. „Ai înþeles, bã, tâmpitule?“, îl
loc, mai aproape de gât. Clipele pânã când femeia chematã ieºi întrebase Vasile pe recrut, dupã ce-l pusese sã repete de câteva
în pragul casei trecurã destul de repede, însã în mintea lui se ori scenariul ce trebuia s-o impresioneze pe fata cu vizitã
dilataserã atât de mult, încât simþea cã îl sfâºie aºteptarea. anunþatã ºi, dupã ce proaspãtul militar confirmase cã a priceput
„Ce e cu ea aici? se întrebã în gând. Nu s-a mãritat, sau e ºi ºtie totul pe dinafarã, punctase: „ªi, sã dea dracu’ sã nu
doar venitã pe la ai ei? Ori s-a despãrþit? Copii… o avea? Sã-i saluþi… ºi pe domniºoara la fel… ºi sã nu spui, sã trãiþi, don’
trãiascã, da’ eu nu mã încurc cu d-astea. Nu iau una cu copii. caporali! Permiteþi sã raportez! ªi sã stai drepþi, bã… cã altfel,
Sã ºi-i creascã cu cine i-a fãcut, dacã n-a deschis ochii mari bagi instrucþie de n-o mai uiþi nici în civilie!“.
când trebuia, îºi spuse mai departe, ca ºi când femeia ieºea din Întâlnirea cu Florica îl emoþionase, dar nu-i scãpase nici un
casã hotãrâtã sã-l cearã de bãrbat, dar dintr-o datã, o altã enigmã semn ºi, dupã ce vorbiserã un timp, mult prea scurt pentru cât
i se propti în minte: Dar m-o mai recunoaºte? ªi-o mai aduce ºi-ar fi dorit sã stea lângã ea, se ridicaserã de pe banca din
aminte de mine?“ grãdina împrejmuitã de la „Punct-control“, lãsând impresia fetei
N-avu vreme sã-ºi rãspundã ºi oricum îi era imposibil cã toþi trei vor ieºi în oraº pentru o searã ºi porniserã spre
PRO

100 SAECULUM 3/2006

 prozã

poartã. Recrutul, care aºteptase pitit dupã niºte tufe nu prea pluteascã deasupra valurilor, chiar dacã, uneori, se întâmpla
îndepãrtate ºi nu uitase momentul intervenþiei lui, o luase la sã mai cadã în ele.
fugã spre ei ºi cu o faþã de om speriat se oprise la câþiva metri, – La noi, serile e mai rãcoroase, zise el. Briza aduce rãcoare
salutându-i ca pe niºte comandanþi de mari unitãþi ºi gâfâind, ºi câteodatã, chiar vara, trebuie sã-þi iei o hainã pe tine, completã
rostise rãspicat: „Sã trãiþi, doni caporali! Sã trãiþi, domniºoarã! ºi, tocmai când voia sã întrebe din nou de Jan, auzirã poarta ºi
Permiteþi sã raportez“. „Ce e, mã?“ întrebase Vasile, cu un aer pricepurã cã cel aºteptat a venit.
superior, care voia sã lase impresia cã are alte planuri ºi deja se Bucuria fusese la fel de mare ca ºi surpriza, iar miezul nopþii
simte obosit ºi deranjat de problemele unitãþii care se sprijinã îi prinse la aceaºi masã, însã cu altã sticlã uitatã la numãr,
pe tresele de pe umerii lor. „Arde, don’ caporal!“ „ Ce arde, mã? retrãind amintiri din armatã, fiindcã acea perioadã era baza
întrebase Vasile, prefãcându-se dintr-o datã îngrijorat. E legãturii lor.
incendiu?“ „Mai grav, dar nu pot sã vã spun decât între patru Iosif vorbise rar, dar învãþat sã asculte, îºi stãpânea oboseala
ochi. E secret… înþelegeþi, adãugase recrutul, privind-o suges- ºi somnul, fiindcã aºtepta o întrebare pe care tovarãºul sãu
tiv pe Florica. ªi numai dumneavoastrã puteþi sã rezolvaþi“. întârzia sã o punã, ºi apoi, rãspunsul celuilalt de care atârna
„Du-te tu, Vasile, zisese Jan, participant la scenariu, fiindcã poate, ºi noul curs al vieþii lui, pentru cã nu uitase în totalitate
þinea sã afle ºi ai lui, acasã, ce om important le-a ajuns feciorul. discuþia purtatã la crâºmã cu trei zile în urmã, când hotãrâserã
Hai, te rog mult… Cã o rezolvi tu… Sã ies ºi eu câteva ore cu sã plece în cãutare de neveste, însã cei doi camarazi bãteau
soru-mea… sã mai vorbim liniºtiþi de ce o mai fi pe acasã…Hai, câmpii printr-o lume ºtiutã numai de ei, unde se lãudau reciproc
cã o sã vã mai vedeþi voi… Mâine, poimâine, trecem în rezervã“. ºi râdeau cu poftã de lucruri ce altcuiva nu i-ar fi stors nici
„Bine… bine… îngânase Vasile, cu un aer de om înþelegãtor, mãcar un zâmbet. Într-un târziu, Vasile întrebã totuºi, prin
care poate sã-ºi sacrifice propriile interese pentru binele seme- învãluire:
nilor, mai ales ale celor dragi. Îmi pare rãu, Florico, dar n-am ce – Mai þii minte cum credeam cã o sã fim cumnaþi?
sã fac. Dupã amiazã, când pleacã apeviºtii acasã, eu ºi cu Jan – Da, bã, Vasile, aºa e, confirmã Jan, cu o altã amintire,
rãmânem de bazã aici. Trebuie sã stau… ce sã fac? Vezi ºi tu ce apoi, privind spre Iosif ca sã-l lãmureascã mai bine ºi sã-i dea
probleme… Dar îþi promit cã dupã armatã ne vedem… dacã de înþeles cã prietenia lor n-a fost doar minciuna unei fugare
vrei ºi tu, o asigurase, iar când fata îi zâmbise cu bunãvoinþã, adieri de vânt, adãugã: Credeam cã îl însor cu Florica ºi numai
simþise cum explodeazã bucuria în el ºi chiar dacã îi venise un „cumnate“ ne ziceam.
dor învolburat, ca un adânc de mare rãscolitã, sã-i sãrute mãcar – Dar nu vã mai ziceþi… ºopti Iosif, cu o melancolie indusã
fruntea, se stãpânise, fiindcã nu îndrãznea, ºi îngânase, rãmâ- de bãuturã, forþând subtil un rãspuns, care în stare de trezie nu
nând la un metru distanþã de gura cu buze umede ºi de obrazul i-ar fi ieºit niciodatã.
întins, cu o intuitã piele fierbinte ºi catifelatã: „Þi-am promis… – Nu ne mai zicem ºi-mi pare rãu, îngânã Jan, simþind nevoia
O sã vezi…“ de încã o þigarã, pe care ºi-o aprinse cu gesturi grãbite, chiar
Venise, dar dupã trei ani, ºi încã nu aflase ce a mai rãmas dacã stinsese alta cu numai câteva clipe în urmã. Eu le-am
din ceea ce spera sã gãseascã. arãtat poarta, da’ dacã ei n-au vãzut-o ori s-au împotmolit la
– Voi vã cunoaºteþi!? exclamã tatãl fetei cu o nuanþã de intrare…
interogaþie în glas, care nu-i scãpã lui Vasile. – I-am scris…murmurã Vasile, intuind cã justificarea e târzie
– Da… puþin, îngânã el, cãutând-o din ochi pe Florica, însã ºi aproape inutilã. De câteva ori…
fata intrase deja în bucãtãrie. Ne ºtim aºa… Ne-am vãzut doar – Prea puþin, zise Jan, iar din glasul încãrcat de regrete
de douã ori… ºi atunci pe fugã. fumurii scãparã ºi câteva tonuri, ca niºte fire subþiri, de reproº.
– Ce þi-e ºi cu viaþa asta, zise omul ºi, nici Vasile, nici Iosif, Nu poþi sã te apuci de o casã adunând câte o cãrãmidã pe an.
care tãcuse tot timpul, nu pricepurã dacã a vrut sã spunã ceva Ai zis cã vii ºi n-ai venit… Noi te-am aºteptat… pânã când am
sau a fost doar o vorbã aruncatã aiurea, ca sã umple golul de gândit cã nu te intereseazã.
tãcere ce se proptise câteva clipe între ei. – Ba, mã interesa, afirmã Vasile tulburat de nenorocul clipei,
– Azi e, mâine nu mai e, zise Vasile, ca sã þinã vorba mai refuzând sã-ºi recunoascã mãcar lui cã uitase de Florica ºi cã
departe, fiindcã fãrã prezenþa lui Jan se simþea stingher. dacã n-ar fi fost beþia zilelor trecute nu ºi-ar fi amintit aºa
Poate de vinã era înserarea care inunda satul dinspre apus, curând. Intuia zãdãrnicia drumului fãcut pe jos cu atâta aºtep-
ori locul nou, cu rânduielile lui vãzute ºi nevãzute, sau prezenþa tare ºi oricât încerca sã-ºi convingã sufletul cã a venit în primul
femeii ce zâmbea ca o varã însoritã cu piersici coapte ºi miros rând sã-ºi vadã camaradul, simþea cã din el urcã un ferm ºi
de câmp înverzit, de fiecare datã când aducea ceva pe masã. inexplicabil refuz, fiindcã nu ºtia cã adâncurile noastre sunt ca
Chiar dacã erau înfometaþi, musafirii se strãduirã sã mãnânce oglinzile: oricât te-ai strãdui ori ai cãuta sã gãseºti imaginea
încet ºi când veni vorba de un pahar cu vin rãmas de anul dorinþelor tale, nu vei primi decât reflexia adevãrului.
trecut nu se arãtarã prea interesaþi, ca ºi când bãutura era ceva – Acuma cred cã e târziu, zise Jan, cu o constatare ce se
accidental, la ocazii, ºi nu fãcea casã bunã cu ei, însã în aceaºi dorea mai tristã decât era, fiindcã þinea, dintr-un soi de neputin-
clipã amândoi se mirarã fãrã sã-ºi rosteascã gândul, cum de cioasã rãzbunare, sã inducã starea ºi în celãlalt. Þi-a luat-o
poate cineva sã þinã butoiul negolit de la o recoltã la alta? altu’ înainte, dacã n-ai ºtiut ce vrei!
Terminarã sticla în trei, vorbind tot felul de nimicuri, ºi dacã Din toatã simplitatea cu univers limitat de cunoaºtere,
n-ar fi fost Florica prin curte sã-i unduiascã sufletul, Vasile ar fi Vasile simþi acidul din vorbele celuilalt ºi chiar dacã nu-l înþelese
simþit ºi mai acut dorinþa de-a fi acasã, la cârciuma din satul prea bine, întrebã totuºi, ca sã afle cât de târziu a venit:
lui, unde sã bea dupã poftã niºte tãrie, fãrã ca cineva sã-i þinã – S-a mãritat de mult?
socoteala paharelor. Acolo putea sã fie el, întreg ºi dezlãnþuit – Încã nu, da’ e în vorbã cu unu’ din sat, rãspunse Jan. E
ca un pescãruº ce se înfige prin aer, cãutând curenþii pe care sã ºofer la fermã, adicã la ce a mai rãmas din ea, cã nu s-au dus
PRO

SAECULUM 3/2006 101

 prozã

mai ia nici dracu’!

– Sã înþeleg cã e numai interesu’? tresãri Vasile, cu o
speranþã înroºitã ºi ea de atâta vin. Adicã, n-ar cam fi la bazã ce
trebuie sã fie? concluzionã ca sã-ºi facã seara mai uºoarã.
– Bã, eu nu ºtiu ce-ar trebui sã fie, da’ în toate e un interes
ºi-mi pare rãu cã nu eºti tu în locul ãluia, zise Jan ºi dacã tot
alunecaserã pe unduiri de noapte ºi vin spre adâncuri îndepãr-
tate, gãsi de cuviinþã sã argumenteze: Cã noi ne cunoaºtem de
mult ºi-am petrecut ºi bune ºi rele. Într-un fel ne asemãnãm
ºi-mi convenea sã te ia pe tine, ca sã rãmânem ca fraþii. Da’
uite, mâine vorbeºti cu ea între patru ochi ºi vezi ce-þi spune,
cã oricât aº zice eu cã ºtiu totu’, sunt sigur cã mai e ceva prin
sufletu’ ei pe care îl þine doar pentru ea.
– Noi ziceam sã plecãm mâine, rosti Vasile, cu un mincinos
aer de nepãsare ieºit din orgoliul cu lecþie neînvãþatã, care
încerca astfel sã se protejeze de viitoare izbiri, chiar dacã îºi
dorea sã mai rãmânã un timp, fie el cât de scurt, pentru a se
mãsura cu ºansa pierdutã.
– Cum sã plecaþi!? se mirã Jan, sugerând cã nu acceptã
hotãrârea lor. Mai staþi ºi voi mãcar o zi, dacã nu douã … sau
trei. Nici nu ne-am întâlnit bine ºi plecaþi? ªi în afarã de asta,
cum vrei sã vorbeºti cu Florica, dacã vã luaþi tãlpãºiþa aºa
repede? Nu zic bine? întrebã, întorcându-ºi privirea spre Iosif,
într-un gest inconºtient, pe care adâncurile noastre îl repetã
de fiecare datã când suntem singuri sau în inferioritate, dar ne
dorim ceva ºi avem nevoie de aliaþi.
– Eu cred cã zici bine, da’ el hotãrãºte, rosti Iosif, împãcân-
du-i pe amândoi dintr-un singur rãspuns, dar ºi pe el, care
Simon Saint-Jean – Bunch of Flowers on a Marble TTable
able n-avea nici un chef de plecare atât de repede, cu oboseala
nescursã din picioare ºi cu inima neîmpãcatã dupã dezastrul
nici trei ani de când l-au împuºcat pe Ceauºescu ºi s-au dat atâtor speranþe neatinse. Ar fi bine sã mai rãmânem, repetã, ºi
dracu’ toate. A venit cu ta-so pe la noi ºi au stabilit însurãtoarea ca sã-i lase tovarãºului sãu impresia cã e rugat, dupã cum,
dupã ce-ºi gãseºte el de muncã la oraº, cã nici d-al dracu’ nu cunoscându-l de atâta vreme, ºtia cã-i place, îl privi în ochi prin
vrea sã rãmânã aici. E dat dracu’ ºi are gânduri mari: sã-ºi ia miºcãtorul aer fãrã luminã al nopþii, rostind pe un ton molcom,
casã acolo, cã nu mai suportã noroiul de la noi, completã cu prea greu de refuzat: Hai, mã, Vasile, sã mai stãm o zi sau douã.
naivitatea unui analfabet ce admirã, dar ºi pizmuieºte mintea Nu v-aþi mai vãzut de mult ºi aveþi atâtea de vorbit. Doar n-am
unuia care a învãþat sã scrie. bãtut atâta drum pentru câteva ore!
– ªi, e treabã serioasã? E leat cu noi? Te înþelegi bine cu el? – Rãmânem, zise Vasile, prefãcându-se convins de
rãsturnã Vasile mai multe întrebãri dintr-o datã, ca un om care insistenþele celor doi prieteni, dar ca sã nu-ºi trãdeze în faþa lor
vrea sã scape de o povarã dusã un timp ºi devenitã pe neºtiute propria dorinþã deja împlinitã, adãugã, ca o condiþie obligatorie
prea grea. E om la locu’ lui? O iubeºte pe Florica? adãugã, dacã prin care putea sã verifice dacã Florica e dispusã, oricât de
tot se pornise, ºi încheie cu dorinþa de a afla ceea ce niciodatã puþin, sã vinã spre el. Dar vã aºtept ºi eu pe la noi. O iei pe
n-ar fi vrut sã ajungã sã întrebe: Dar ea þine la el? Îl vrea sau e Florica de mânã ºi peste o lunã veniþi pe la noi. Vreau sã ne
doar aºa…? Cã s-au mai vãzut situaþii… întoarceþi vizita, ca sã strângem legãturile mai bine ºi sã ne
Din direcþia femeii cãtre acel necunoscut, nu folosise cuvân- cunoaºtem ºi familiile.
tul iubire, fiindcã i se pãrea prea greu sã-l audã, chiar dacã ºtia – S-a fãcut, zise Jan, pleznindu-l amical peste umãr. Într-o
cã sentimentul omis e în firea lumii. Inconºtient, sugerase odatã lunã suntem la voi, confirmã, în vreme ce ridicându-se, apucã
cu întrebãrile ºi rãspunsurile dorite, iar Jan îi prinsese fãrã sticla sã umple paharele, însã dintr-o datã rãmase nemiºcat ca
greutate adevãrul din vorbe. o statuie de câteva clipe, pietrificatã de ceva important ce îl
– Nu ºtiu ce sã spun, zise, încercând sã lase celor doi oaspeþi pocnise în frunte ºi-i anulase mobilitatea cu tãria lui. Eu vin
impresia greutãþii aºezate pe umerii lui, ca ºi când, înainte sã-ºi sigur ºi sper sã meargã ºi soru-mea, îngânã aºezându-se la
trãiascã propria viaþã, Florica trecea prin sufletul sãu, þinând loc. N-am auzit nici o vorbã sã se ia cu ãla pânã în toamnã, cã
calea unei fireºti ºi necesare cenzuri ce trebuia fãcutã de fratele nu ºtiu dacã v-am zis, cã nu prea îmi place personajul, adãugã
mai mare. E ceva între ei, da’ e ºi vârsta, cã toate se fac la timpu’ pentru a-ºi preciza definitiv poziþia. N-am auzit ºi sper sã nu se
lor, zise mai departe, cu o importanþã umflatã de vinul bãut, întâmple, cã altfel nu mai poate veni cu mine, cã e destul de al
încât puteai crede cã judecata sau voinþa lui e mai mult decât dracu’ ºi n-o mai lasã el sã facã ce vrea ea.
lege pentru femeia care adormise de ore bune cu vise ºtiute Vasile ar fi vrut sã-i spunã cã aceeaºi dorinþã e ºi în inima
numai de ea. Cã la noi, la bãrbaþi, mai merge sã te însori ºi la o lui, sau în a lui mai mult decât în oricare alta, însã cuvintele
vârstã oarecare, completã ca un cunoscãtor, fãrã sã precizeze, camaradului ºi vinul bãut îi zdrenþuiserã atât de mult sufletul ºi
însã, limita.Da’ la femei, dacã treci de douãzeci- douãjdoi, nu te nu mai putea sã vorbeascã, fiindcã i se pãrea cã a intrat într-o
PRO

102 SAECULUM 3/2006

 prozã

competiþie în care însuºi trofeul, oricât de bun ar fi el, ºi-a ales Nu lãsã gândul cã ar putea fi nedoriþi sã-ºi facã sãlaº în
dinainte învingãtorul, dãruindu-se singur acestuia. Simþea o mintea lui, chiar dacã îi bãtuse cu arãtãtorul de aer în tâmple ºi,
înstrãinare fãrã margini ºi chiar dacã se minþea cã vine din fãrã sã rosteascã vorbele, îºi spuse cã prietenia cu Jan e mai
depãrtarea de casã ºi de undeva din miezul cerului întunecat, mult decât o convenþie. Traversaserã destule împreunã, ºi printre
prãbuºit peste trupul nopþii, intuia în adâncul sãu, acolo unde goluri de întuneric împrumutat parcã din noaptea trecutã, îºi
adevãrurile rãmân verzi, oricâtã toamnã le-am turna la rãdãcini amintea regretul camaradului, cã n-a venit mai devreme. Acelaºi
cu neputinþele noastre, cã singurãtatea i se naºte din eºecul regret îºi doinea ºi în el frãmântarea, dar nu putu sã-ºi explice
sau neîmplinirea clipei, suprapusã peste dorinþele lui. Din cum de se rãsturnaserã toate în sufletul lui, fiindcã niciodatã
lãrgimea hãului astfel format îi venea toatã durerea, dar în nu se gândise la Florica mai mult decât în joacã. O vãzu în
simplitatea lui nu avea atâta forþã încât sã urce pânã la izvoare. maºina ºoferului, þinându-se de mânã în drum spre un oraº
Auzea greierii scârþâind hoinari în iarba înrouratã de rãcoarea oarecare ºi apoi în braþele lui, dar îºi scuturã rapid gândurile,
nopþii ºi prin tãcerea care veni o vreme la masa lor, i se pãru cã altfel, durerea de cap nu i-ar fi trecut nici într-o sãptãmânã.
simte clipocitul constant al clipelor de fluid negru, care picau – Bunã dimineaþa… sau bunã ziua, auzirã dinspre grãdinã
din imperceptibile înãlþimi într-o mare nevãzutã de curgãtor ºi salutul femeii, sosit odatã cu scârþâitul porþii care se închidea
ireversibil trecut. în urma ei. Trebuia sã mai dormiþi, cã am înþeles de la Jan cã v-a
prins dimineaþa la vorbã.
Dupã agitaþia unui somn cu ore puþine, a doua zi îi trezi Florica venea râzând, cu poala încãrcatã de legume proas-
aruncându-le în ochii parcã umpluþi de nisip, niºte bolovani pete, iar drumeþii se ridicarã întorcându-i salutul fãrã sã-ºi
lucitori, desprinºi din râsul chicotit al unei feþe de soare, care trãdeze durerile din tâmple, însã Vasile, marcat de gândul care
se holba dinadins într-un colþ de geam. Petrecãreþii îºi strânserã îi zgâlþâise creierul, se smulse din zâmbetul ei ºi se uitã spre
pleoapele refuzând ca niºte strigoi lumina, dar ca sã nu lase grãdinã, aºteptând parcã sã vinã ºi ºoferul în urmã.
gazdelor impresia cã ar fi doi puturoºi obiºnuiþi sã zacã în pat – Sã te ajut, zise dupã câteva clipe, convins cã poarta va
pânã la amiazã, se ridicarã, chiar dacã ameþeala le picura din rãmâne închisã, ºi chiar dacã Florica îl asigurã cã nu e nevoie,
tâmplele grele. porni spre ea, fiindcã þinea sã parã educat ºi mai ales dorea sã-i
– Te doare capu’, Iosife? întrebã Vasile, frecându-si tâmplele, atingã mâinile.
ºi dupã ce tovarãºul îi confirmã printr-o interjecþie gemutã cã a – Ce aþi zis când v-aþi vãzut singuri? Aþi crezut cã am plecat
nimerit adevãrul, adãugã, dupã cum nu-i era felul sã recunoascã: cu toþii, chicoti Florica, pãstrându-ºi râsul, ca un semn de bunã
ªi pe mine. Cred cã au bãgat zahãr mult sau o fi rãsuflat, dracu’ ospitalitate, dar Vasile negã printr-un gest ambiguu, fãrã sã-ºi
în butoi, dacã stã acolo de anu’ trecut. Sau a fost via stropitã ºi mute însã privirile din ochii ei. Sunt amândoi la moarã,dãdu
n-a spãlat-o ploaia, cã altfel nu se esplicã la noi chestia asta. femeia o lãmurire ce pãrea fireascã ºi, dupã ce vãrsã legumele
– Ba, se esplicã, mormãi Iosif, încã buimac. Prin cantitate, într-un lighean, îºi scuturã palmele de praf, dar ºi de fierbinþeala
nu prin calitatea vinului, cã oricât de bun ar fi fost el, la cât am mâinilor lui Vasile, adãugând peste umãr: Trebuie sã vinã ºi ei,
bãut îl durea capu’ ºi pe un elefant. ªi nici n-am dormit prea dar pânã atunci sã vã pun ceva de mâncare.
mult, cã am venit la culcare când lumea din sat pleca la câmp. – Stai liniºtitã, Florico, zise Vasile, cu timbrul îngroºat
– Hai sã ieºim ºi noi cã ne facem dracu’ de râs, îngânã dinadins, ca sã parã mai bãrbat decât era. Nu suntem învãþaþi
Vasile cu o mare lehamite suprapusã peste ruºinea din el, care cu mâncarea de la trezire! Mai târziu, când o veni Jan… ºi tatãl
îi adâncea sentimentul înstrãinãrii. Ne dãm cu niºte apã rece vostru.
pe ochi ºi dacã se bagã de seamã, zicem cã de la drumu’ de – Poate Iosif, dacã þie nu þi-e foame, insistã femeia, ºi o
ieri… de la soare, adãugã visând o clipã la pacea casei lui, aºa clipã, Vasile simþi în tonul ei depãrtarea, dar ºi apropierea, ca ºi
sãrãcãcioasã cum era, dar în care putea face tot ce dorea fãrã când i-ar fi vorbit o nevastã, ori o prietenã, sau rudã care de
sã dea cuiva socotealã cã doarme pânã dincolo de amiazã. mult nu mai stã de convenþii.
Ieºirã la lumina zilei întinzându-ºi oasele ca niºte oameni – Nu, nici eu, rosti Iosif, întãrindu-ºi vorbele ºi cu un gest
osteniþi dupã somnul scurt care încheiase o zi asiduuã de pripit al mâinilor. Are dreptate Vasile: aºa ne-am obiºnuit, sã
muncã ºi, cãutând cu ochii fãrã sã gãseascã pe cineva prin ieºim în larg cu stomacu’ gol, minþi, fiindcã lucrurile stãteau
curte, începurã sã-ºi aranjeze frezele, fiindcã nu ºtiau ce sã altfel ºi, în zori, dacã nu erau mahmuri ca acum, înfulecau în
facã în aºteptare cu mâinile ºi nici nu se vãzuserã prea bine în grabã ceva ºi alergau la bãrci. Dacã mãnânci dimineaþa, oricât
ºtersãtura unui pãtrat de oglindã, atârnat lângã un colþ de ai fi de puternic, te ia rãul de mare la rãsãrit, adãugã spre a fi
perete, unde se adunase toatã umbra din casã, de parcã cineva mai convingãtor, fãrã sã trãdeze greaþa din el ºi mai ales
ar fi lopãtat-o acolo dinadins. De la tutunul turnat în plãmâni, neobiºnuinþa de a fi servit pe degeaba.
dar ºi de la neºtiinþa prin care voiau sã-ºi facã simþitã prezenþa, – Mai bine o luãm ºi noi spre moarã, zise Vasile, pe aceeaºi
tuºirã de câteva ori cu apãsare forþatã, dar cum nimeni nu veni frecvenþã cu el. Sã-i ajutãm sã termine mai repede!
sã goneascã pustiul din bãtãturã, hotãrârã sã aºtepte cuminþi – La trei-patru saci nu e cine ºtie ce muncã, spuse femeia,
ºi traserã de sub masa la care tãinuiserã toatã noaptea scaunele din încãperea micã unde intrase ºi care vara þinea loc de bucã-
pereche, aºezâdu-se pe ele în rãcoarea apropiatã a unor pete tãrie, sau poate ºi peste an, apoi, venind în tocul uºii de care se
de umbre. sprijini cu mâinile desfãcute, încât sânii tineri i se ridicarã prin
– Or fi la muncã, îºi dãdu cu pãrerea Iosif… Lumea le are pe bluza subþire, cu uimirea unor ochi parcã treziþi dintr-o datã,
ale ei, nu e ca noi, cãlãtori. zise cu râsul unei glume dorite: Sau nu vreþi sã staþi de vorbã
– Or fi, da’, sã plece aºa, toþi? Sã lase casa pustie… se mirã cu mine?
Vasile, ºtiind cã el ar fi procedat diferit, mai ales cã aveau ºi – Cum sã nu vrem, Florico, îngânã Vasile, fãrã sã ºtie cum
oaspeþi. trebuie sã ia cuvintele femeii. Da’, ne gândeam sã fim ºi noi de
PRO

SAECULUM 3/2006 103

 prozã

ajutor, cã de mici suntem învãþaþi cu munca, dacã n-am avut ardeau ochii ºi îi pãru rãu cã nu ºi-a luat ochelarii negri pe care
pãrinþi care sã ne ajute sã avem ºi noi copilãrie. îi primise cu vreo trei ani în urmã de la un strãin trecãtor pentru
Ar fi vrut sã-i spunã cã de fapt pentru ea a venit, ºi simþi cã o clipã prin izolarea ºi pustiul satului lor, în care vremea, refuzând
neputinþa de-a exprima adevãrul îi rãsuceºte sufletul ºi parcã parcã trecerea, se încãpãþâna sã pãstreze mereu aceleaºi arome
i-l strânge prin piept, zãpãcindu-l în cenuºa unor noduri amare, arhaice ºi nu-ºi mãsura curgerea decât prin schimbul dintre
însã dincolo de toate, îi plãcuse modul dramatic în care morþi ºi nou-nãscuþi. Îi dãduse pe ei o pungã plinã cu peºte
încheiase, fiindcã ºtia sau intuia cã inima unei femei întregi, ce ºi-n urma prafului ridicat de maºina strãinului care plecase ºi
înglobeazã în ea mama, iubita, prietena, vibreazã uºor la toate el bucuros, i se pãruse cã a fãcut un schimb cum nu se putea
lacrimile lumii. mai bun.
„Femeia trebuie sã fie ca o piersicã coaptã care când cade – Pânã la urmã am venit, zise tãrãgãnat ºi, dincolo de faptul
se sparge ºi-i sare zeama ca lacrimile, zisese într-o searã la cã n-avea ochelarii la el, ca în spatele întunecãrii lor sã capete
crâºmã Ivan, ºeful pescarilor, când dupã câteva sticle de votcã un aer misterios, cum vãzuse în câteva filme americane, regre-
proastã se pornise o discuþie despre femei, care-i plãcuse peste tase cã vocea nu-i e atât de gravã, încât sã poarte în ea tulburarea
mãsurã lui Vasile, ºi pãstrase din ea învãþãmintele considerate unui ecou.
preþioase, atâta vreme cât veneau de la un cunoscãtor. Trebuie – ªi în anii ãºtia, ce ai mai fãcut? întrebã Florica, ºi el,
sã fie bunã ºi iubitoare… ºi sã ducã la necazuri, nu sã facã surprins cã n-a primit vestea ºtiutã deja, rãspunse cu o simpli-
figuri ºi mofturi, punctase tartorul pescãriei, încurajat de gurile tate caldã, dincolo de care parcã dintr-o datã se prãbuºiserã
cãscate ale altor tineri la fel de neînsuraþi ca ºi Vasile. Trebuie toate orgoliile ºi ipocriziile omeneºti:
sã nu-þi iasã din cuvânt, sã te asculte ºi sã te aºtepte, cã d-aia – Am muncit. Mama e bãtrânã ºi pãmânturile noastre sunt
e femeie ºi astea e calitãþile ei. Dacã nu le are, mai bine o dai sãrate. Doar peºtele pe care-l prind ne ajutã sã trãim. Oraºele
dracu’ de la început ºi n-o iei, cã pânã la urmã tot îþi vine s-o sunt departe ºi dacã aº vrea sã plec, nu pot s-o las ºi nici s-o
laºi. Da’, trebuie sã ºtii s-o alegi, ºi faza cea mai tare e sã-i intri iau cu mine, fiindcã nici eu n-aº avea unde sã mã duc. Da’, cred
în suflet, cã aici e tehnica: s-o dobori, s-o pui jos, cã altfel te ia cã nici nu vreau sã plec. M-am obiºnuit acolo, în cãtunul nostru.
de prost ºi te pune ea pe tine. Cel mai bine, adãugase privind Cu pãmântu’, cu marea… O sã vezi dacã vii ºi tu, cum a promis
sugestiv goliciunea paharului uscat pe care i-l umpluse apoi în Jan asearã.
grabã unul din învãþãcei, o dai gata pe femeie cu chestii de – Poate o sã vin, îngânã Florica, fãrã sã cearã lãmuriri despre
tristeþe, de lacrimi, cã femeia e mai simþitoare, altfel era bãrbat discuþia lor. Chiar dacã nici la mine lucrurile nu mai sunt aºa
ºi mergea la peºte cu noi. Sã-i spui cã ai fost singur ºi necãjit, simple, adãugã, ºi oricât ºi-ar fi dorit Vasile sã fie privit în ochi,
da’ te-ai descurcat ºi le-ai dus pe toate, cã d-aici, ea se moaie, constatã cã femeia se uitã pe deasupra capului sãu. Cred cã ai
ca femeile, da’ îºi dã seama cã eºti puternic ca bãrbat“. aflat de la Jan.
– Cum adicã n-aþi avut pãrinþi? întrebã Florica, ºi zâmbetul – Mi-a spus asearã ceva, da’ nu ºtiu ce sã cred.
îi rãmase doar ca o umbrã uitatã în colþul gurii. N-am ºtiut, ºi – Totul e foarte simplu, zise femeia, cu o neînþeleasã înde-
Jan nu mi-a spus nimic! pãrtare în ochi ºi în glas, însã Vasile, oricât se strãdui sã priceapã
– Numai despre mine n-aþi stat de vorbã, zise Vasile, cu o „simplitatea“, nu gãsi mãcar un rãspuns întreg.
mincinoasã nepãsare susþinutã în aceeaºi direcþie, de gestul – Dacã veniþi peste o lunã pe la noi, te lãmureºti pânã
mâinilor. atunci, zise totuºi, nedorind sã forþeze un rãspuns, chiar dacã
– Ba, sã ºtii cã am stat, afirmã Florica, într-o simplã since- îl ardea nerãbdarea. Noi trãim mai simplu, dar s-ar putea sã-þi
ritate prin translucidul cãreia puteai sã vezi uºor cã Vasile a placã. E altceva. Din marginea simplitãþii noastre începe marea,
existat în mintea ºi poate în sufletul ei mai mult decât un ins adãugã, iar ultimele cuvinte îi plãcurã atât de mult, încât se
oarecare, într-un timp nu prea îndepãrtat. De multe ori am vorbit minunã de ele ºi îºi spuse cã parcã ar fi luate dintr-o carte, iar
despre tine ºi þi-am aºteptat scrisorile…Astea, în cazul în care de atâta drag ºi le mai repetã în minte de câteva ori.
nu puteai sã vii, da’ nu înþelegeam de ce? Cã uite, pânã la urmã – Poate vin, spuse încã o datã Florica ºi, apoi, ca sã schimbe
ai venit! discuþia, ori pur ºi simplu din curgerea gândurilor, se trezi
– Mai bine mai târziu, îngânã Vasile, dar nu-ºi duse pânã la întrebând: Ziceai de pãrinþii voºtri… Ce s-a întâmplat cu ei?
sfârºit ideea ºtiutã, fiindcã îi era teamã de adevãrul pe care îl Vasile îºi mutã din nou scaunul ºi pentru prima oarã în
aflase într-un ceas întunecat al nopþii trecute, ºi bãnuia cã viaþã simþi cã cineva vrea cu adevãrat sã-i asculte povestea,
femeia i-l va spune direct, însã dorea sã o facã între patru ochi. dar ºi cã el doreºte s-o spunã fãrã sã-ºi controleze emoþiile.
Iosife, du-te, mã, tu, pânã la moarã, sã dai o mânã de ajutor ca Din nou i se pãru cã-n faþa femeii, care deja nu-l mai privea pe
sã vinã ºi ei mai repede, îi zise celuilalt, care auzise prima parte deasupra capului, toate zãgazurile ridicate în adâncul sãu de
ºi pricepuse, desigur, cã se aflau într-un loc unde nu demult, rigorile sau convenþiile minþii se rup ºi-n urma lor, ºuvoaiele
pentru prietenul sãu, ca o lumânare, arsese mocnit, aºteptarea. duse lasã firescul sã-ºi reaºeze pacea ºi echilibrul.
– Mã duc, zise Iosif, ridicându-se ca la o comandã, ºi în Povesti simplu tot ce adunase prin timp ºi i se pãru cã
ciuda insistenþelor femeii de a rãmâne acasã, fiindcã în mintea întrebãrile lui se uºureazã, mutându-ºi din povarã ºi în alt suflet,
ei nu se cãdea sã laºi un oaspete sã-þi munceascã, plecã, iar spre final simþi cã-i vine sã plângã ºi nu ºtia dacã din nepu-
întrebând numai de locul în care se afla moara. tinþa de a schimba ceva din cele destãinuite ori din tristeþea
Soarele se ridica arzãtor ºi umbra pomului sub care se zilei frânte în care aflase cã prea târziu a sosit.
aºezase Vasile îºi mutase locul, întinzându-ºi fragila rãcoare κi strânse dinþii, ridicându-ºi privirea peste coama casei
alãturi, unde-ºi trase ºi el scaunul, fiindcã simþea cã se vor dincolo de care se întindeau rarefiate într-un albastru uºor
spune multe ºi era mai bine sã nu stea în picioare, mai ales cã depãrtãrile, ºi când Florica îi veni în spate ºi îºi lãsã mâinile sã-i
durerea din tâmple pãrea cã n-are de gând sã-l slãbeascã. Îi alunece pe umerii lui într-o fireascã dar tandrã îmbrãþiºare, i se
PRO

104 SAECULUM 3/2006

 prozã

pãru cã din piept, printre palmele ei, îi rãsare vãratec un câmp de gãsit. Dacã stãtea în sat, se lua cu una, cu alta… astea
înflorit de cicoare. lumeºti, ºi pânã la urmã semãna cu noi toþi.
– Vrei sã aflãm ce s-a întâmplat cu ei? îi ºopti la ureche, iar – útia care pleacã în pustietate, au ei ceva, trase Vasile
el simþi, dincolo de umezeala buzelor fierbinþi, cãldura ºi neas- concluzia, fãrã sã precizeze ce i-ar determina pe asceþi sã caute
tâmpãrul întrebãrii. singurãtatea, deºi avea pe buze rãspunsul, însã nu voia sã-ºi
– Vreau, îngânã cu vocea strecuratã tiptil ca ºi când se supere gazdele, care credeau cu adevãrat în puterile omului
legau sã meargã împreunã dincolo de ochii lumii, pe taina din pãdure.
unor cãrãri întortocheate din hãþiºul nevãzut al multor drumuri – Poate nu mai suportã rãul din lume, îºi dãdu cu pãrearea
strãbãtute. Dar cum? ºi Iosif. Sau or fi avut ceva, decepþii… N-ai vãzut cã ºi noi, când
– Mergem la pustnic, îi fluturã în timpane Florica ºoapta suntem supãraþi rãu, ne vine sã bolim în pat ºi sã nu mai ieºim
plinã de încredere. din casã?
– Unde!? întrebã Vasile, cu o mare uimire venitã din toatã – Asta þine de la om la om, rãspunse Vasile, care ºtia cã în
neºtiinþa lui. Ce puznic? Aveþi voi d’ãºtia p-aici!? se mirã ºi, momentele lui de tristeþe ieºea la o votcã ºi de acolo se întindea
când simþi cã lângã tâmpla lui obrazul femeii se miºcã într-un la vorbã cu alþi tovarãºi pânã când uita de toate, mai ales unde
semn de confirmare, zise pe un ton scãzut care se dorea însã e ºi de ce a venit, sau se ducea pe þãrmul sãlbatic ºi rãmânea
categoric: Da’ sã nu fie vreun vrãjitor de umblã cu moºmoande, ore în ºir cu ochii pironiþi în sufletul mãrii, ascultându-i ºoapta
cã nu merg. Sau vreun ºarlatan, sã ne dea tot felu’ de prostii sã frãmântatã.
bem ca sã ne tâmpeascã ºi sã ne ia banii. D’ãºtia sunt ºi pe la – E bãtrân? întrebã Iosif, cu o strategie menitã sã mute
noi, mai ales þigãnci, da’ m-am ferit de ele. Cã nu ºtii ce-þi centrul de greutate al subiectului, fiindcã ºtia cã tovarãºul sãu
descântã ºi a doua zi rãstoarnã valul barca cu tine. avea prostul obicei de-a se contrazice pe orice temã ºi atunci
– E un pustnic, Vasile, ºi multã lume a fost la el. Chiar ºi eu. când n-o stãpânea prea bine, cum se întâmpla în cele mai
Stã peste dealuri într-un canton abandonat de pãdurari când multe cazuri, venea cu tot felul de argumente ºi nu-ºi dãdea
ºi-au fãcut clãdire nouã la marginea drumului. N-au mai stricat seama cã în loc sã convingã, se afunda ºi mai tare.
cãsuþa veche ºi l-au lãsat pe el acolo. Îi dau ºi de mâncare... îi – Destul de bãtrân, rãspunse Jan. Are barbã cãruntã, pãrul
mai duce ºi lumea. alb, ºi nu-mi dau seama cât sã aibã. Oricum, destul de mult.
– Ai fost ºi tu!? veni cu întârzierea câtorva clipe, miratã, – Eu am vorbit cu el, interveni Florica. Are fruntea cutatã ºi
întrebarea lui. De ce? ªi, ce þi-a spus? obraji obosiþi, dar ochii nu par aºa bãtrâni. Sunt vii ºi parcã se
– Cã omul meu va veni, rãspunse Florica, ridicându-se de uitã prin tine.
pe umerii lui. – Pãi, aºa sunt ãºtia, cã altfel n-ar mai fi puznici, veni Vasile
– Ãla… ºoferu’? cu unul din argumentele lui, ºi în acelaºi timp, fiindcã-ºi simþea
– Va veni pe jos, însoþit, ºi nu va mai pleca, vorbi mai departe arsenalul aproape epuizat, fãcu un pas înainte, ca semn cã el e
femeia, ca ºi când nu l-ar fi auzit. Se va întâmpla într-o zi gata de mers mai departe.
luminoasã, pe neaºteptate, ºi totul o sã fie atât de învãlmãºit Ceilalþi pornirã ºi ei mergând aproape în ºir prin ºerpuiala
cã n-o sã-mi dau seama, completã, privind prin peretele casei unei cãrãri pe care Jan o deschidea. Nici el nu ºtia drumul prea
spre niºte orizonturi deschise numai ochilor ei. bine, însã fiind de-al pãmântului, avea mai multe semne, cel
– Ãsta ar cam semãna cu mine, zise flãcãul, întorcându-se puþin instinctive, de orientare.
spre ea. Nu þi se pare? întrebã cu un zâmbet ce se dorea enig- Deasupra pãdurii, seara începuse în ºoaptã sã stingã lumi-
matic sau plin de înþelepciune, iar când dãdu sã se ridice în nile lumii ºi doar apusul cu depãrtãrile lui mai întindea la orizont
picioare, auzi pe uliþã scârþâitul unor muncite roþi de cãruþã ºi neputincioase aripi de foc, dar sub cupola îmbrãþiºãrilor de
se aºezã la loc. ramuri, amurgul venise umbrit mai devreme. Ca o ceaþã murdarã
– Mergem toþi dupã amiazã, dar sã nu afle tata, ºopti la se lipea de copaci ºi uneori se rãsucea printre ei în fuioare mai
repezealã femeia, ca ºi când în alt fel s-ar fi auzit din drum. Nu dense, de parcã ar fi fost copii de aer pe care noaptea îi trimitea
crede în astea ºi de câte ori vine vorba de el sau mai aude pe înainte sã-i deschidã sosirea.
undeva vreo discuþie, îl înjurã ºi din „nebun“ nu-l scoate. A Sunete ascuþite înþepau în ecouri pãdurea, ºi sub tãlpile
rãmas tot ca-n timpurile alea vechi, când înjurau ºi-n bisericã, tinerilor, moartea troznea suspinat, îmbibatã în uscãciunea
ºi dacã îi punea primaru’ s-o dãrâme, s-ar fi pus cu târnãcoapele frunzelor scuturate de o toamnã oarecare.
pe ea, adãugã, ºi-n aceeaºi grabã intrã în bucãtãria scundã – Nu vreau sã vorbesc cu pãcat, zise Vasile, rupând tãcerea,
unde mâncarea fierbea în oale, aproape sfârºitã. da’ ceva nu e în regulã aici ºi s-ar putea ca tatãl vostru sã aibã
dreptate.
Impregnatã ºi-n boarea serii, cãldura uscatã îi însoþi pânã – Taci, Vasile, ºopti Florica, strângându-l de mâna pe care
la marginea pãdurii, unde Vasile, sãtul de mersul altei zile, se i-o prinsese de la intrarea în pãdure. Suntem aproape.
aplecã sã-ºi scuture de pe viºiniul pantalonilor lucioºi, praful – Pãi, cum, mã, sã stai tu singur cuc în hãþiºu’ ãsta? Acu’
adunat din þãrâna drumului neaºteptat de lung. mai merge, sã zicem, cã e varã, da’ iarna?
– Bã, da’ departe s-a izolat ºi puznicu’ ãsta, zise cu ironice – Uite cantonul! exclamã Jan, dibuind prin zumzetul serii
modulaþii în glas, ca ºi când ar fi vrut sã lase impresia cã are peretele alb al cãsuþei care tãcea în miezul unui luminiº. V-am
multe semne de îndoialã, dar a bãtut drumul doar dintr-un spus cã nu e aºa departe, adãugã bucuros cã n-a greºit cãrarea.
moft sau ca sã-i facã ascetului o favoare. Nu putea sã stea ºi el – Nu se supãrã cã-l deranjãm? întrebã Iosif, zãrind printre
mai la marginea satului? copaci gardul de lemn ºi poarta închisã.
– Pãi, pustnicu’ d’aia e pustnic, bãi, Vasile, sã stea în pustiu, – Nu, rãspunse Jan, care mergea în faþa lui. Pustnicul nu se
nu cu lumea, zise Jan, convins cã un rãspuns mai bun era greu supãrã niciodatã.
PRO

SAECULUM 3/2006 105

 prozã

– Sã nu doarmã, cã nu vãd nici o luminã. luminiº, ca sã pascã. E iarbã, ºi aici l-a fãtat mã-sa. S-a obiºnuit
– Nu, Iosife, nu doarme! Se zvoneºte prin sat cã nu doarme cu locu’… Cã, uite, colo-n spate aveam niºte grajduri ºi, poate,
deloc. ºi le aduce aminte. Sau îºi aminteºte de vremea când era tãuraº,
– ªi chiar aºa sã fie? cã aici stãteam când l-a castrat veterinaru’, zise mai departe, ca
– Nu ºtiu, ºopti Jan, ajuns lângã poarta care-i primi cu un o lãmurire însoþitã de un râs ce se dorea a fi þâºnit dintr-o
scârþâit de oase ruginite, dupã ce împinse în ea. Da’ uitã-te ºi glumã bunã, dar cum tinerii nu-i rãspunserã cu aceeaºi stare
tu; dacã poate sã stea aici singur, de ce n-ar putea sã trãiascã de amuzament, depãºi momentul în grabã, întrebând: Nu e
ºi fãrã somn? adãugã, oprindu-se cu o întoarcere ca sã-ºi nimeni înãuntru, nu-i aºa?
aºtepte sora ºi camaradul, care veneau în urmã, þinându-se de – Se pare cã nu, rãspunse Jan. Doar ce am venit ºi am bãtut
mânã. la uºã. S-a deschis singurã.
Cu puteri întârziate, seara se bulucea ºi-n luminiº, iar odatã – Înseamnã cã n-am închis-o eu bine, când am trecut mai
cu ea umbre întunecate se jucau printre ulucile gardului ºi, de devreme pe aici. L-am anunþat ºi pe ºefu’ de post cã pustnicu’
la streaºina cantonului abandonat, se prelingeau pe ziduri, a dispãrut de alaltãieri.
scurgându-se parcã în gurile unor crãpãturi adânci. În spatele – A dispãrut!? se mirã Florica, sau poate toþi se miraserã în
ferestrelor se înghesuia un întuneric ºi mai mare iar singurãtatea, sinea lor, dar numai ea îºi rostise uimirea.
care bântuia curtea îngustã, pãrea sã fie sorã cu el. Doar câte – Da… aºa cred, dacã nu mai e aici, rãspunse pãdurarul.
un fâlfâit de aripi ºi freamãtul pãdurii înfruntau nemiºcarea din Ieri am trecut sã-l vãd, dar nu era nimeni. Am crezut cã e ºi el
adâncul cãreia, neauzitã, se ridica regulat o rãsuflare prelungã. prin pãdure, ca omu’… ºi n-am luat în seamã. Alaltãieri l-am
– Ce faceþi? întrebã Vasile, ajuns ºi el lângã poartã. vãzut, cã a venit pânã la cantonul nou, sã vadã ºi el scheletele
– Vã aºteptam pe voi, ºopti Jan. alea…
– Nu intrãm? – Ce schelete? întrebã Vasile, simþind cã un fier înroºit în
– Ba da, cã d’asta am venit, zise, pornind spre uºa veche, în focul unor zeci de ani vine de aiurea ºi-i rãscoleºte sufletul ºi
care bãtu cu o nefireascã sfialã, sau cel puþin, necunoscutã limba. De oameni?
camaradului sãu. – Doi oameni. Adicã un bãrbat ºi o femeie, dupã cum aratã
– Nimic? ºopti ºi el, venindu-i aproape. N-o fi acasã. oasele. Aºa zice ºefu’ de post, cã le-am vãzut ºi azi când a venit
– Nu pleacã nicãieri. cu doctoru’ din sat, înainte sã le îngropãm la loc. Le-au gãsit
– Poþi sã ºtii!? îºi dãdu cu pãrerea Vasile, simþind cã dincolo bãieþii ãºtia de-i am la pãdure, când i-am pus sã sape o fundaþie
de ironiile trecute, voia de fapt sã-l vadã pe ascet, însã ceva din pentru niºte anexe. Da’ nu-þi mai dãdeai seama ce e acolo. Or fi
adâncul lui se temea de aceastã întâlnire. Mai bate o datã, îi fost din rãzboi, cum a zis ºi ºefu’ de post, rãspunse pãdurarul,
sugerã camaradului ºi, când mâna lui Jan lovi în scândura fãrã nici o emoþie, de parcã ar fi scos din pãmânt niºte rãdãcini
bãtrânã, uºa se deschise cu-n scârþâit de pustiu împrumutat pe care se ridicaserã cândva trunchiuri devenite de mult cenuºã,
ca-ntr-o frãþie, de la poartã. ori garduri putrezite. L-am adus acolo ºi pe pustnic… sã vadã
Un foºnet împrãºtiat ºi izbituri în pãmânt se auzirã ºi el, dacã-ºi dã seama de ceva, cã asta þine de sectorul lui…
dintr-odatã venind tot mai aproape, ºi un muget greu, þâºnit sau cum sã-i spun, zise mai departe cu aceeaºi simplitate în
din spatele cantonului, cutremurã pãdurea. O clipã, din toatã care alte gânduri n-aveau loc. N-a putut sã-ºi dea seama, chiar
cãldura serii, vara se duse, ºi-n inimile tinerilor ºuierã albicios dacã s-a concentrat vreo zece minute, cã i se mãriserã ochii ºi-l
gerul unui vânt de iarnã. Uºa scârþâi mai departe pânã se izbi luase un tremurat de mâini.
de perete ºi întunericul dinãuntru parcã se repezi peste ei. – ªi de atunci? întrebã Vasile.
– Fir’ii al dracu’, Gogule!se auzi un glas omenesc în apro- – De atunci… cum vedeþi ºi voi. Da’, o veni pânã la urmã, cã
piere. Cea, du-te dracu’! Þi-a venit sã-þi iei lumea-n cap, sosi a mai lipsit el câte o zi, rãspunse pãdurarul, îndemnându-ºi
completarea ºi odatã cu ea apãru din penumbre capul unui boul sã meargã înainte dupã ce privise scurt spre ochiul cerului
bou, iar lângã el, dojenitorul om, care-l strunea þinându-l de un umbrit de noapte în albastrul lui, dar luminat, ca o firavã îm-
corn. Ce faceþi, bã, aici? întrebã omul nu prea mirat de întâlnire potrivire, de rãsãrirea nouã a stelelor cu veºnicii îndepãrtate.
ºi, pânã sã primeascã rãspunsul, se opinti ca sã-ºi opreascã Veniþi ºi voi mâine. Poate apare… sau, cum vreþi. Puteþi sã mai
animalul. staþi, da’, sã nu faceþi vreo prostie, cã v-am recunoscut… ºtiu
– Îl cãutam pe pustnic, rãspunse Jan, care se dumiri primul cine sunteþi, adãugã din mers, întorcându-se ca sã-i mai vadã
cã pãdurarul îºi pierduse un bou ºi alergase destul ca sã-l o datã înainte sã se strecoare prin trupul pãdurii, pe o cale
gãseascã. I-am adus ceva de mâncare ºi voiam sã ne spunã ºi oarecare, deschisã de simþuri, sau pe cãrãri numai de el ºtiute.
nouã câteva vorbe. Tinerii ascultarã o vreme îndepãrtarea paºilor în noapte, iar
– Pãi acuma, noaptea, mã? întrebã pãdurarul. De unde când tãcerea înghiþi ºi ultimul foºnet, simþirã cã singurãtatea e
sunteþi voi? mai mult decât o stare. Pãrea un fluid albicios, ca un trup de
Gazdã fiind ºi, recunoscut de ceilalþi, chiar ºi de Vasile, fantomã strãinã, care trecea cu zumzet prin ei ºi nu voia sã
drept îndrumãtor al grupului, Jan dãdu explicaþiile cerute, ºi plece. Din nemiºcare, pãdurea parcã începea sã-ºi reaºeze
pentru a nu crea tulburãri nedorite, deºi drumurile sãtenilor copacii ca sã deschidã în urma lor niºte ochi înghesuiþi într-o
spre casa ascetului cãpãtaserã o stare de normalitate, însã nu fixatã atenþie.
puteai ºti ce-i rãsare în minte pãdurarului supãrat, se oferi sã – Eu zic sã mergem, ºopti Jan, ca ºi când nu voia sã tulbure
þinã ºi el de celãlalt corn, ca sã-i uºureze efortul. amorþirea nopþii. Ce ziceþi? Nu cred cã are rost sã mai stãm. Tu
– Lasã, cã l-am potolit ºi nu mai smuceºte, zise pãdurarul, ce zici, Vasile?
cu nervii domoliþi de bunãvoinþa flãcãului. L-am pierdut pe la – Pãi, sã mergem. Poate venim altã datã, cã vreau neapãrat
prânz ºi am crezut cã e prin zonã. De obicei venea singur aici în sã-l vãd. Tu, nu, Iosife? întrebã, iar gestul prietenului, întors ca
PRO

106 SAECULUM 3/2006

 prozã

un rãspuns fãrã grai, îi confirmã cã ºi el gândeºte sau simte la privirile pustiul plajei, în care n-o gãsea pe Florica.
fel. – Nu ºtiu. Parcã nevestele… rãspunse Iosif, plin de nesigu-
Închiserã uºa bãtrânã, iar înainte sã plece, traserã poarta ranþã.
care-ºi înfipse glasul ca o strigare scârþâitã în tãcerea vie a – Nevestele!? se mirã Vasile, simþind în palmã fierbinþeala
nopþii. Ca în urma unei chemãri, pãsãri de pradã rãspunserã unei mâini þinute cu drag pe o cãrare întunecatã dintr-un drum
scurt din hãuri nevãzute, iar peste creºtetul pãdurii, un fâlfâit aproape rãtãcit. Ale cui?
de aripi tãie moliciunea aerului. – Cred cã ale noastre.
Jan deschidea cãrarea, ºi dupã o vreme de rãtãcit printre Vasile îl privi cu ochii umflaþi de greutatea unei întrebãri cât
copacii care semãnau între ei, se oprirã nesiguri cã merg pe lumea întreagã de mare, ºi se rãsuci uitându-se din nou la
drumul cel bun. Ar fi trebuit sã iasã de mult din pãdure, însã nisipul zgribulit într-un somn sãrac ºi peste oglinda apelor
câmpul nu-ºi fãcea simþitã în nici un fel apropierea. miºcãtoare, dar nu gãsi, nicãieri, pãdurile. Dinspre mare, de-
– Parcã p-aici am venit, zise Jan, prea sãrac în convingere. pãrtãrile se rostogoleau într-un freamãt ºtiut de undeva, iar
Voi nu ziceþi la fel? adãugã, mai mult pentru a-i lua ºi pe ceilalþi când femeile strigarã încã o datã, le urmãri umbrele oprite
pãrtaºi la rãtãcirea lor. Cum þi se pare, Vasile? deasupra ºi începu uºor sã recunoascã þãrmul copilãriei lor.
– Nu ºtiu, rãspunse cu gândurile în altã parte. Nu sunt – Am visat ceva, Iosife, murmurã, simþind cã adevãrul se
învãþat cu pãdurile. Poate ºtie Florica. despicã în mintea lui ºi încã nu ºtie care parte e visul.
– Nu-mi dau seama, zise femeia, lipindu-se mai tare de el. – ªi eu, îngânã Iosif. Pânã la urmã am ajuns la Jan, dar nu
Dar ce conteazã? Suntem împreunã ºi-o sã ieºim pânã la urmã. mai ºtiu ºi dacã am plecat.
Din muþenia pãdurii auzirã dintr-odatã un foºnet strecurat – Ai cunoscut-o pe Florica…
printre pomi de niºte paºi omeneºti, ºi-ºi întoarserã ochii în – Sigur. Þi-am spus cã-mi place.
aceeaºi direcþie, chinuindu-i sã vadã prin trupul nopþii. Paºii – Tu ai aflat de pãrinþii noºtri?
treceau rar, nu foarte departe de ei, ca ºi când nici o grabã nu – ªi eu, zise Iosif. Dar nu mai ºtiu cine mi-a spus.
era mai importantã decât mersul în sine. Parcã stãteau pe loc, – Strãinul! exclamã Vasile. Unde e? Îþi aminteºti?
ºi doar foºnetul ierbii, ori al frunzelor duse, pãrea sã creeze – Era acolo, îngânã Iosif, simþind cã mâna întinsã cu arãtã-
iluzia cã cineva înainteazã croind un drum personal prin întune- torul înainte i se moaie de greutatea neînþelesurilor.
ricul miºcãtor din hãþiºul înþepenit. Locul pe care strãinul, în nemiºcare, se contopise cu apusul
– Pustnicul! murmurã Florica, arãtând spre o nãlucã ivitã ori marea, era neumblat, iar faþa nisipului, netezitã de valurile
nu prea departe. Îl vedeþi? unor zile, nu arãta nici o urmã de paºi. Nici cortul… Doar niºte
Ceilalþi privirã ºi ei, zãrind mai întâi barba albã, apoi mâna semne de pescãruºi veniþi la mal, ºi în spate, tãlpile lor ca douã
întinsã, care probabil arãta direcþia prin care puteau sã iasã în cãrãri întrerupte care duceau cãtre þãrm ori veneau dinspre el.
câmp.
– Iosife! zise Vasile, cu un ton prea ferm pentru toatã nesta-
tornicia clipei. Mergem pânã la el?
– Mergem, Vasili, altfel de ce am mai venit?
– Nu! exclamã Florica. Mi-e teamã.
– Aºteaptã-mã, spuse Vasile, atent sã nu piardã nãluca din
ochi. Vrem doar sã vedem care e, ºi sã primim un rãspuns,
adãugã, ºi dupã ce-i fãcu lui Iosif ºtiutul semn de plecare, se
repezirã amândoi spre cel ivit în umbrele pãdurii.
– Vasileee… Iosifee… rãsunã în urma lor glasul de femeie,
care dintr-odatã se întinse ca ºi când ar fi ieºit din mai multe
guri: Vasileee… mãi, Vasilee… Iosife!
Aerul tremurã, iar vibraþia lui trecu prin cei doi electrizându-le
trupurile, apoi se întoarse în noapte.
– Vasileee… Iosifeee… Unde sunteþi, mã?
***
Chemãrile se prãvãlirã peste ei pocnindu-le în timpane, apoi
venirã în spatele pleoapelor ºi izbirã în ele cu bocancii plini de
nisip gloduros.
– Bã, mai trãiþi? Unde sunteþi, mã? rãsunarã în noapte gla-
suri de femei cu disperare ascuþitã în ele. Vasileee… Iosifeee…
strigarã din nou, despicând somnul moleºit sub luna plinã.
Pescarii deschiserã ochii pãstrând în ei nedumerirea, iar
când chemãrile tot mai apropiate se auzirã încã o datã din
glasuri parcã ºtiute, sãrirã în picioare ºi privirã spre coasta
înaltã pe care veneau într-o înfricoºatã grabã, douã mãrunte
umbre de femei.
– Suntem aici, strigã Vasile, neºtiind prea clar cui rãspunde. Iphigénie Milet de Mureau – Flowers and Fruits
Cine ne-o cãuta, Iosife? întrebã, rãscolind în acelaºi timp cu on a Marble TTable
able
PRO

SAECULUM 3/2006 107

 prozã

Adrian Botez

CEI TREI CÂNTÃREÞI AI REGELUI

Demult, demult de tot, într-una dintre cetãþile de luminã rege – care nici nu simþise, de atâta zvoanã a duhului de cântec,
tulbure, grea, somnoroasã, prizãrite printre negurile fãrã de înþepeneala din înaltu-i, falnicu-i tron. Cei rãmaºi erau: un plugar
sfârºit ale pãdurilor germanice – nu departe de ceþurile de departe, un rãzboinic din preajma regelui – ºi un orb de
îngheþate de deasupra valurilor sure ale Mãrii de Nord – un nicãieri.
slãvit, bãtrân ºi înþelept rege pofti sã vadã ºi sã audã cum se – Acum, voi trei, cântaþi ce n-aþi mai cântat nimãnui,
întrec în cântãri supuºii sãi. A pus sã i se aºeze înaltul tron în niciodatã – zise, cu glas ostenit ºi-ncordat, suveranul. Cântaþi
mijlocul cetãþii – într-o largã piaþã, unde s-au strâns, jur- din toate puterile – ºi eu, dimpreunã cu bãtrânii mei sfetnici,
împrejur, la poalele tronului, sfetnici cu bãrbi colilii, ostaºi precum ºi cu toþi cei de faþã – vom ºti când se va ajunge la
încruntaþi ºi þepeni în zale – dar, în primul rând, talaze necuprinse capãtul cântecului, când unul dintre voi trei chiar va trece
de gurã-cascã… dincolo de maluri, de puterea vrãjitã a omenescului cântec.
Mii de buþi ºi butoaie se rostogolirã din pivniþe tainic Hai, fãrã zãbavã, cântaþi! Începe, plugarule – cã tu eºti de
îngropate – ulcioare ºi cupe, cu mieduri ºi vin, neostenit departe, dinafara Pãdurii – ºi cine ºtie ce-þi vor fi fãcând copilaºii
umblarã, din mânã în mânã, furnicând cu sclipiri, vâlvãtãi ºi tãi ºi femeia, câtã vreme tu te baþi cu oamenii, cu cântecele ºi
nãluci – întunericul… ªi nesfârºite zile ºi nopþi au tot curs cu înaltele slãviri, graiul din vise!
minesingerii, dar ºi cântãreþi cutezãtori oarecare – ºi barzii, ªi plugarul, deja cumplit istovit, începu, cu mai multã furie
despletind de pe coarde de lirã ºi din voci – fapte de mirare ºi a convingerii ºi încãpãþânãrii, decât oricând ºi oricare de pânã
imagini de viaþã ºi vis… Nimeni nu mai lucra nimic, în Cetatea atunci, prin voce ºi lirã, sã-ºi cânte depãrtatele câmpii ºi izvoare
Poveºtii. Toþi ascultau cele toate, fierbinþi nebunii revãrsând – domoale – grânele sãrutate de vânturi ºãgalnice, ori zdrobite
fanatic crezând în Îngerul Cântec. sub grindini, puhoaie… re-închipui faþa de beznã ºi har a
Nimeni n-a numãrat nopþile ºi fãcliile care s-au ars, pentru pãmântului reavãn, opintirea vitelor în juguri, pe brazdã,
a lumina Cântecul… În cele din urmã, în faþa palidului, de zburãtãcirea albinelor, prin molaticele, dulcile verii poieni…
neodihnã ºi gând, rege – au rãmas trei cântãreþi, care, prin Cânta de ceasuri multe, ºi toþi sfetnicii dãdeau, zâmbitori,
iscusinþa ºi puterea de vis a lirei ºi glasului lor, îi învinseserã pe mulþumiþi, din capete ºi-ºi clãtinau a mirare ºi jind bãrbile albe
toþi ceilalþi – holdã dupã holdã de cântãreþi. De departe, erau ºi lungi – parcã gata convinºi sã iasã din cetate, s-o apuce prin
cei care-l îngânduraserã cel mai adânc pe bãtrânul ºi palidul stufoase pãduri ca sã ajungã mai degrabã la astfel de întinse ºi
îmbietoare locuri – locuri de rai al cinstitelor munci ºi sudori
de rodire… ªi mulþimile vuiau surd, ostenite, dar bucuroase
de astfel de luminoase ºi prietenoase arãtãri ale Cântecului.
Regele, însã, tãcea.
Când plugarul plecã, la poala de tron, genunchiu-i, regele
tresãri – apucã, degrabã, de parcã-ar fi rãpit cu mâna, o pungã
cu galbeni – pe care însuºi se coborî o treaptã de tron, spre a
i-o înfunda cu temei plugarului, a o depune adânc, ca sãmânþã
de aur, în brazda neagrã a palmei celui ce ostenise-ntru cântecul
slavei pãmântului:
– Ia-i, rogu-te, îi meriþi deplin, pentru iscusinþa ºi-adâncã
iubirea ta, cãtre muma noastrã, peste care adesea cãlcãm fãrã
minte – dar care, neobosit, ne aºteaptã cu drag, din nou, sã ne
dea cea din urmã, deplina îmbrãþiºare a trupului nostru, secat
de oarbele ispitiri ale vieþii – viaþa de-acolo, a nestinsei munci
ºi plãceri împlinite… Hai, rãzboinicule, nu te sfii, începe, tu ºtii
multe dintr-ale vieþii de-aici – sã auzim cum ne convingi sã
rãmânem în viteaza noastrã cetate, ºi sã n-o luãm pe urmele
vrednicului plugar!
ªi, pe când plugarul se furiºa, bucuros, împãcat ºi grãbit,
spre poarta cetãþii – rãzboinicul începu sã cânte, din gurã doar,
drept ºi cutezãtor, fãrã nevrednica ºi înºelãtoarea urechilor lirã
– despre scânteierile armelor, între ele ciocnite ºi lovite de
toate-ale lumii – arme care, în toate-ale lumii ºi trupurilor,
despicã, spre a cãuta focul ascuns, glasul mânios ºi sfânt al
Sângelui… Vorbi cu mânie, cu voce înaltã ºi asprã, cu negre ºi-
Jean-François Gerneray – Flowers in a Vase with Bird ameþitoare boltiri de ecouri, precum tinere ºi de curând
PRO

108 SAECULUM 3/2006

 prozã

înãlþatele, prin cetãþile codrilor – catedrale… vorbi despre

nãzuinþa pe mãri a celui flãmând de nevãzuta, dar îmbãtãtoarea
putere a Sângelui, despre toate talazele mãrii hirsute, ce i se
pun împotrivã, dar îl ºi mânã, cu albã spumegarea sfintelor
nebunii – cãtre Marea cea mare, liberatoare de Sfinþenie-
Sânge… despre piepturi viteze-n izbire ºi despre mâna dibace,
care desface, în negre-adâncuri de gnomi, aiuritoare tezaure,
cu trufaºã zgârcenie-ascunse – ºi astfel aflã unde se-ascund ºi
rãpesc, cu grãbire, metalele cele mai vechi ºi pe cele mai tinere,
spre a le cununa întru neobosita cãutare a zãrii spre Sânge –
cântã, cu îndulcit glas, despre rãsplata femeilor mândre ºi
nespus de frumoase, atunci când din zãri se întorc, osteniþi ºi
deja cu noi zãri printre gene – rãzboinicii Cetãþii, de vlaga roºie-
a lumii – flãmândã…
În cele din urmã, tãcu ºi glasul vibrant al rãzboinicului –
genunchiul, ºi-al lui, se plecã poalei de tron, cu supunere. Unii
dintre cei mai în putere sfetnici vuiau în jilþuri, de aprindere ºi
dor de rãzboi ºi întrecere-a firii arse de focul înalt al Sângerãrilor
Lumii… mulþimile chioteau, cu plãcere ºi spaimã, de ceea ce le
plãcea, peste limita perversã a spaimei ºi groazei… Regele,
mai palid, se smulse din vis – ºi, de la dreapta sa, smulse o
spadã albã ºi lungã, pe care, nesãþioasã, juca flacãra poftei,
foamei grozave de zare, cãutãtura-cãutarea furiºatã a Vibrantului
Sânge, din adâncul de Vieþi – sãri în jos douã trepte, riga aprins Corneille van Spaendonck – Basket of Flowers and Fruits
de sudoare – ºi astfel grãi: with a Goldfinch on an Earthenware Jar
– Ia-o degrabã ºi te du din cetate, meºtere-al vrajbei ºi
neîmplinirii eterne… – zvâcni glas regesc, în pripã ºi-n zvâcnitã – Nebunule, te-ai bosumflat c-ai pierdut, ºi-acum ne umpli
nemulþumire. Te du de la noi – cu blestem sã nu intri în nici o cinstitele noastre urechi cu tãcere? – se mânie riga, jumãtate
cetate – ci sã treci, cu grãbire, Marea cea Mare… ºi-abia de- încercând sã se salte din tron.
acolo sã-þi aminteºti Cântarea de Sânge… altora decât noi sã o Dar nu putu sã se miºte, cãci spre înaltul de tron se porni
cânþi… Haide, necunoscutule Orb, poate tu vei tãia în mine vârtejul amarnic de ceruri – ºi furtuni de grãmezi înstelate îi
firul mâniei ºi nemulþumirii – începe-þi Cântarea! Domoleºte, în împinserã, vorbã ºi glas, înapoi, în barbã ºi gurã… Fulgere, în
bietele noastre porniri, deprinderea sãlbãticiei! grozave mãnunchiuri, s-azvârlirã spre ochii-i – ºi riga vãzu, pe
Rãzboinicul luã, cu grãbirea ruºinii, spada cea fãrã mãsurã ne-veste – ceea ce nimeni nu vede – cumplit Nevãzutul ºi Zeii
de lungã ºi albã – ºi, strãpungându-ºi amarnicul drum pe poarta sãlbatic hohotind ºi-azvârlind, ca din enorme hârdaie ori din
îndureratã-a cetãþii – se mistui, cãtre nestatornica ºi înnegurata pocale urieºeºti, cu talaz de luminã ºi tainã, înecând gândul în
zare a lumii de vrajbe ºi rãzbateri în toiuri-vârtejuri de Sânge… frângeri depline… Cutremur cumplit zguduie nu doar zid – ºi-
Regele-ºi încordã auzul, dar încã nimic n-auzi a pornire de l dãrâmã! – ci cutremur crãpã, nãruind, subpãmântul ºi poala
cântec. de tron – ºi nimic din mulþime ori sfetnici, nimic din vãzutele
– Haide, orbule, grãbeºte, zoreºte – cãci e neagrã, zadarnicã feþe spãimate – riga nimic nu mai poate sã vadã – ci se-nãbuºã
noapte – fãcliile toate sunt pe sfârºite, ºi altele nu mai avem. de toate-ale cerului negre-nstelate mânii flãcãrate… de vestiri
Bine, pe tine, orbirea te face nepãsãtor la-ntuneric – dar ce nu trebuie nicicând la urechi muritoare s-ajungã…
nãdãjduiesc cã avea-vei mãrinimia sã-nþelegi ºi sã crunþi spaima Ajuns fir de umbrã – scurs în orbita minunii – regele scãzu
ºi neîndestulãrile noastre, de oameni flãmânzi de luminã… jelalnicu-i murmur:
Haide, porneºte! De-aici, de sus, nu-þi zãresc sticlind decât – Asta e vocea Orbului Lumii… Sfântã Nevoce… Orbi
albuºurile stinse-ale ochilor… suntem noi – a Lor e Lumina din Veac… înfioratul Cânt al
Dar tãcerea stãruia, mai de gheaþã, din ce în ce mai tare Tãcerii, Începerea Sfântã, Fãrã Amurgul a Toate… Iertare…
vuiau vânturi prin copacii din preajma înaltului tron – tot mai iertare… iertare – mai apucã sã ºopteascã, sfielnic, cel ce,
multe troiene de liniºte neagrã se-ngrãmãdeau, pe unde lu- pânã nu demult, stãpân încruntat se credea, peste cetate – ºi
mina faclelor zadarnic cerca, dar nu putea sã rãzbatã. ªi nimeni mândrã putere-ºi simþise, cândva, asupra Pãmântului Negru,
pãrea a nu-l mai zãri, la poala de tron, pe umilul, misticul orb… Pãdurii Neliniºtilor – ºi asupra Vuirii de Sânge Nãvalnic al
– Ai pierit, adormiºi – ori gândeºti cã mai mult decât slãvirea Lumii…
pãmântului vieþii ºi a vrajbelor morþii n-ai ce cânta? – se cam Dar zeii n-ascultã, nu cântã deplin lãmurit – ci, negrãbit, þes
rãsti, cu neliniºte ºi batjocurã nerãbdãtoare în glas, slãvitul zgura din lume – în noua, de minuni þesãturã. Doar nevolnicii
monarh. orbi mai sunt treji ºi rãmân, la astfel Neglasul Continuu al
Tãcerea nu conteni – ci minute trecurã, ºi se strânserã-n Continuei Faceri, de peste lume ºi sânge…
ceasuri – ºi vocea tãcerii îi sculã de pe jilþuri pe toþi înnoptaþii Omeneasca putere vrãjitã a cântecului, biata – fusese
curteni, tot mai galbeni la faþã – iar talazul celor mulþi ºi fãrã învinsã. Rãmânea, cum firesc e – Poezia Divinã. Dar nimeni
statornicie-n fiinþã începu sã nascã strigãte, precum cele de rãmas s-o asculte – afarã de Marii Orbi – nu rãzbeºte la astfel
bufniþe-n beznã. de-naltã lucrare…
PRO

SAECULUM 3/2006 109

 teatru

Tamara Andrucovici*

FOAIE VERDE, RÂU STINGHER

(FEUILLE VERTE, OL
VERTE, T ESSEULÉ)1
OLT

Dlui. Burgué; dragostei mele ºi copilului nostru; vestit multe strãºnicii… ªtii, rãmãseserã puþini, aºteptau sã le
„wishing you werw somehow here again”. trimitã oºteni. S-a înþepenit cu regimentul lui dupã un deal ºi,
de partea cealaltã, japonezii stãteau la pândã. Atunci, el a
Personajele ordonat soldaþilor sã iasã doi câte doi, sã dea un ocol colinei,
WALEREK LOHENGRIN sã revinã, ºi tot aºa, sã dea târcoale cât era sã mai fie vreme.
DOTT VOLODIA, soþul ºi Astfel acest grup de vreo zece oameni s-au învârtit cu rândul,
FRIEDRICH SUCEVIÞA soþia lui nu ºtiu cât timp… doi câte doi, împrejurul dealului. ªi japonezii
DECEBAL violoncelist MIRCEA vreo 10 ani, fiul lor au sfârºit prin a se retrage. Oºtenii lui deduºka pãrurã numeroºi:
IOCLAUD VADIM tot mereu dãdeau buzna ca din papurã! De îndatã ce doi
MEBD2 DRAGOª rãsãreau, alþii doi plecau ºi zvâcneau ca dracu’; þâºneau de
ANDRONIC fost ofiþer din garda regalã românã. pretutindeni! Erau boieri bogaþi, aveau moºii… casã mare… O
familie evree din Viena, bogatã.
Acþiunea se petrece în anii 1990. Personajele sunt costu- IOCLAUD: S-au refugiat?
mate dupã mod DOTT: În al doilea rãzboi. Sovieticii ardeau Chiºinãul ºi
a anilor 1940. Toate sunt, pe tot parcursul, cam apatice ºi altele încã, sã nu lase nimic nemþilor. Ai mei au reuºit sã fugã
fãrã vlagã. cu un tren: babuºca, fratele lui mai mic, sora lui mai mare ºi
pãrinþii lor. Tatãl sãu îºi pierduse capul în cãlãtorie. Era cât pe
Act I, scena 1 ce sã sugrume o bãtrânã pe timpul drumului. Vedea peste tot
Scena este goalã ºi întunecatã. În fund, un zid de cãrãmidã numai spioni sovietici. Dar au rãmas împreunã. Alþii… au fost
roºie, nu prea înalt, sã se întrevadã o parte de cer senin. Spre spulberaþi încoace ºi încolo, în Siberia mai ales. Ruºii îi deportau.
centrul scenei, Ioclaud, Dott, Friedrich, înconjuraþi de geaman- Dar trenul lor a trecut frontiera, ºi au ajuns în Oltenia ºi astfel
tane învechite; spre curte, Suceviþa ºezând jos, pare cã doarme, n-au fost arestaþi. Dar el nu ºi-a mai revenit.
cu capul pe genunchii lui Volodia, aºezat pe o valizã. Lângã ei, IOCLAUD: A murit?
Mircea meºtereºte o corabie dintr-un ciot de lemn. Walerek DOTT: Puþin dupã aceea. I-a paralizat braþul drept.
stã jos, cu o carte în mânã, alãturi de geamantanul sãu; spre IOCLAUD: Mai erau ºi jafurile din Bucovina. Cernãuþi…
grãdinã, Decebal cântã la contrabas a Treia Miºcare din a Patra Bahrineºti… Noua frontierã tãia satul în douã. Jumãtate la
Simfonie a lui Mahler. ucrainieni, jumãtate la români… Noaptea, þãranii acopereau
ferestrele cu cearceafuri, iar înãuntru ardea o lampã. Era mo-
IOCLAUD: De ce-au plecat? meala noastrã. ªi nemþii nu bãnuiau. Era miºcare multã…
DOTT: Locuiau la Viena. Negustori evrei bogaþi. Strãbunicul absorbiþi de treburile zilei, ei nu bãnuiau. ªi astfel noi, tiptil,
lui babuºca îºi pierduse toþi banii la cãrþi ºi au decis sã plece în tiptil, ne strecuram de dupã perdelele din cearceafuri ºi treceam
Basarabia. frontiera… (surâde amarnic) spre jumãtatea româneascã.
IOCLAUD: De ce tocmai acolo? IOCLAUD: V-aþi strecurat?
DOTT: De ce nu? Trãiau mulþi evrei în Basarabia ºi înainte. DOTT: Ei s-au strecurat. Tata, sora lui cea micã, cea mare ºi
IOCLAUD: ªi bunicul? pãrinþii sãi. Da, noi: toþi care eram români.
DOTT: Ofiþer Þarist. Fãcuse rãzboiul ruso-japonez. Ne-a po-
Walerek închide încet cartea. Nu priveºte la nimeni ºi pare
sã vorbeascã în gol, în timp ce Decebal dã înainte cu Concertul
* Tamara Andrucovici s-a nãscut la 12 mai 1984, la Bucureºti, dintr-un nr.1 lui Chopin la violoncel.
tatã bucovinean ºi o mamã basarabeancã. Pasionatã de fenomenul „Piaþa
WALEREK: Nemþii dãduserã asaltul. Ei dãdeau buzna mereu.
Universitãþii”, al cãrei repertoriu muzical l-a memorat repede. A absolvit
liceul la Lille, Franþa. A participat la concursuri literare cu teatru: Si la
Totdeauna când nu-i mai aºteptai.
Roumanie m’etait contée (Dacã cineva mi-ar povesti România…) IOCLAUD: Mereu îi aºteptai.
sau cu prozã: Tu as la paume comme un pays (Palma ta seamãnã WALEREK: Ne-au adunat ºi ne-au urcat în camioane. Tot
cu o þarã). La 17 ani, a publicat douã eseuri: Care ar fi familia idealã ºi satul. Habar n-am dacã unii... (amar) au scãpat. În doi timpi ºi
Nu existã popor extremist, în antologiile „Biblioteca Sighet” volum 16 trei miºcãri ne-am pomenit într-un câmp. (Cu bunãvoinþã) Ah!
ºi volum 17, editate de Fundaþia Academia Civicã, 2001. În prezent este Ce frumoase sunt câmpiile Bucovinei! Au poruncit sã ne aliniem
studentã la Paris, în anul III la Facultatea de Filologie ºi la Institutul de ºi unul câte unul, am avut dreptul la ultima privire (surâs ironic)...
limbi strãine pentru relaþii internaþionale. ucigaºã... Spre acel glonþ ucigaº aºteptat cu jind... Pândeºte,
1
Acesta este titlul în originalul francez; s-ar fi tradus: „Foaie verde, Olt
nevinovatul glonte... Nimãnui nu i-a fãgãduit... Cine ºtie...
stingher“. Autoarea a preferat, în ultimã instanþã, genericul „râu“. (Nota
edit.)
Matrioºka era ultima. Ofiþerul m-a privit, ºi înainte ca celãlalt
2
Zeul morþii, în mitologia celticã. (N. ed) sã-ºi fi încãrcat revolverul, el fãcea pomana zilei: „Pe asta,
PRO

110 SAECULUM 3/2006

 teatru

las-o. Are copil mic“. Aveam un an ºi mila unui ofiþer ne-am fi sufocat cu încetul sub pãturi, dar ea n-ar fi agonizat
mãrinimos… deloc, cãci toate s-ar fi surpat direct peste ea ºi prima cãrãmidã
FRIEDERICH (departe): De ce în poveºtile voastre, nemþii ar fi ucis-o pe loc.
sunt mereu cãlãii? IOCLAUD: Mutti râdea de voi?
WALEREK: Nu atât nemþii… DOTT: De babuºca, de fratele lui, de sora lui… Asta era
FRIEDERH: De ce zici „nemþii“, „ruºii“? Ce au a face nemþii înainte de a pleca în refugiu. Asta a fost înainte de trasarea
ºi ruºii cu naziºtii ºi cu sovieticii tãtucului poporului calvarului noilor frontiere româneºti.
vostru? DECEBAL (fãrã a înceta sã cânte): Ar trebui sã vinã-n fruntea
WALEREK: Nimic. þãrii cei ce-au murit în ultimii 45 de ani, mãcar sã ne sfãtuim cu
FRIEDERICH: Atunci? Chiar tu ai zis cã acel ofiþer nazist a ei. Frontierele noastre nu rezultã în fond decât din împãrþeala
fost mãrinimos. celor Mari. Ce-i oare România noastrã astãzi? Ni se recunosc
WALEREK: Se spunea cã nemþii erau taþi foarte buni. κi Carol de Hohenzollern, Ferdinand, Mihai… Dar în genealogia
copleºeau copiii cu daruri. Le aduceau jucãrii confiscate de la suveranilor noºtri nu figureazã nici Mircea cel Bãtrân, nici Matei
cei ce urmau sã îmbunãtãþeascã recoltele florale, nu-i aºa? Basarab. Aceia au fost cu adevãrat voievozi români. ªi tocmai
FRIEDERICH: Cu toþii sfârºim ca îngrãºãmânt pentru pe ei, cei mai români, nu-i ºtie lumea. Nu suntem un district
crizanteme, nu? german sau o provincie maghiarã. Dar în fond, poate în ochii
DOTT: ªi generaþii uscate s-au stins, fãrã ca noi sã încetãm istoriei… Ne-am strigat cât am putut mai bine românismul, dar
a surâde. Dar cine va mai rãmâne sã-ºi piardã credinþa în cântecele ºi epopeele naþionale nu ajung decât la urechile
izbândã, pe cãrãruile noastre de-a pururi miºcãtoare? Nimeni noastre. ªi Dunãrea se varsã în Marea Neagrã. Ea duce în Occi-
nu va ºtii cã noi am ºi fost acolo; ei vor vedea doar cã noi nu dent toate cu câte Occidentul o încarcã, dar ea nu se întoarce
mai suntem. Cerul este înalt… Lumea este largã… Nimeni nu îndãrãt ca sã ducã-n Occident ecoul imnurilor noastre. Suntem
va ºti cã noi am trecut pe aici. Nu va ºti nimeni câte au alergat patrioþi pânã-n vârful degetelor, dar vocea noastrã nu rãzbate
pe aici, pe acolo... Câte ape au ºiruit, cât pãmânt ne-a copleºit, departe. Doar pentru noi Carpaþii sunt puternici. Doar pentru
nici care ne-a fost nãdejdea! ªi cu atât mai bine cã pãdurea noi mai curge Oltul. Nu vom mai face drumuri care se întorto-
veºnic înverzeºte… Ei vor vedea doar cã noi nu mai suntem cheazã. ªi degeaba avem palma ca o þarã, cã nu prin noi þara va
aici. ªi acolo, noi vom avea tot timpul sã ne legãnãm printre dãinui.
flori… Florile dalbe… E la fel. Tot fãþarnic, tot amarnic, toþi o WALEREK: Þara…Þara, ca ºi noi, nu mai are nimic de
apã ºi-un pãmânt; toþi aceeaºi nemurire, toþi de-un suflet ºi pierdut sau de câºtigat. ªi gândul inimii noastre este secera,
de-un gând; dintr-un neam, într-o unire, fi vom oameni buni; nu-i aºa? Secera ºi omul bun.
falnici, zmei, ca din strãbuni; cãci din teama lor sau mila ce-au LOHENGRIN: Poveºtile cu secera din copilãrie; poveºtile
chibzuit întotdeauna, noi am învãþat într-una, noi nici când cu râuri ºi cu mãnãstiri din Carpaþi; istorii cu voievozi ºi culesul
n-am lenevit... Într-un dor, într-o unire, toþi de-o limbã ºi de-o macilor. Oare voi faceþi plãcintã cu mac? Plãcintele cu mac ºi
jale, ce þi-e sfânt, sãrut-ãl dornic precum amintirile sub soare cu brânzã pe care le mâncam pe câmp, vara, în Moldova. ªi
tânjit-au dupã un vis... Dupã un adevãr, chiar, poate, ce pe apoi iarna, ningea, ºi frigul mirosea frumos. Aerul tare, care ne
frunte ne-a fost scris. îneca, de îndatã ce pãºeam afarã… ªi Bucureºtiul se nãruia
sub nãmeþi... Iar noi veneam de la ºcoalã, în ianuarie, cu fularul
Scena 2 ridicat pânã la nas ºi aºa de nesuferit se freca fularul de obraz!
Oare voi vã amintiþi de senzaþia aceasta stranie a þesãturii
Intrã Lohengrin. Pãºeºte cu mulþumire de sine fredonând sintetice pe pielea îngheþatã la -20 grade în iernile noastre? ªi
„Deutschland, Deutschland über alles“… Decebal înnoadã fãrã uneori, seara, mirosul plãcintelor din cuptor. Calde în mâinile
nici o trecere aceastã melodie. Toate privirile se îndreaptã spre noastre reci, ºi cred, de altfel, cã mai mult le savuram mirosul,
Lohengrin, apoi pe rând de la Lohengrin la Decebal, care cântã înainte de-a sfârºi prin a le mânca. E mirosul românesc al
imperturbabil. plãcintelor româneºti, de zãpezi româneºti; ºi mai este zgârietura
DOTT: La liceul din Chiºinãu învãþat-am acest cântec. Sin- mângâioasã a bumbacului românesc. Nicãieri alt undeva nu
gurul în nemþeºte… Ei ocupaserã casa… Bombardau oraºul ºi gãseºti plãcintele noastre ºi zãpada noastrã. În alte locuri,
noi ne refugiaserãm în pivniþã. Eram copii… Ofiþerii nemþi erau bumbacul nu zgârie aºa faþa amorþitã de frig. Nicãieri nu-s
drãguþi cu noi. O datã chiar ne-au dat ºi bomboane. legende ca la noi sau ceva asemãnãtor.
IOCLAUD: Aþi învãþat acest cântec?
DOTT: Babuºca, fratele lui, sora lui. Asta a fost înainte de a
Scena 3
pleca în refugiu. Asta a fost înainte de trasarea noilor graniþe
româneºti. DOTT: Copiilor mici þãranii le dãdeau sã sugã un sãcuºor
FRIEDRICH: N-au fost niciodatã destui ofiþeri la dezlãnþuirea cu mac. Ca sã-i adoarmã, sã poatã ei lucra în pace.
sângeroasã, ca sã dea prilejul sã facem o generalizare. WALEREK: Aici nu avem mac.
WALEREK: ªi constrângerea de a executa porunci, DOTT: Aici somnul nu vine nici cu tot macul din lume.
înseamnã o ispãºire? SUCEVIÞA (apatic): Cât e ora?
FRIEDRICH: Nu. Cu asta se amãgesc unii, alþii. (Tãcere)
DOTT: Zidurile se cutremurau din toate pãrþile, ºi noi ne WALEREK (se ridicã): Eu optez pentru spânzurãtoare. Doar
ghemuiam sub multe pãturi, ca ºi cum ne-am feri dacã totul n-o sã ne þinã aici pe veci?!
s-ar surpa peste noi. Mutti râdea de noi ºi se-ntindea pe o DOTT: Tot atât de veºnic cât va curge Oltul nostru.
masã. Spunea cã suntem prostuþi ºi cã dacã totul se surpã, MIRCEA (fãrã sã ridice privirea): ªi Oltul nostru, are o
PRO

SAECULUM 3/2006 111

 teatru

legendã?
SUCEVIÞA (fãrã sã se miºte, cu aceeaºi apatie): A fost odatã
o împãrãteasã ºi soþul ei a plecat la rãzboi. ªi ea plângea zi ºi
noapte de luni de zile cã nu avea veºti de la el. ªi ea avea doi fii,
fiecare crescut în alt turn al palatului: unul în turnul de la rãsãrit,
altul în turnul de la apus: fiii se numeau Mureºul ºi Oltul. ªi
vãzând-o pe mama lor tot perpelindu-se de aºteptare, au hotãrât
sã plece în cãutarea tatãlui dispãrut. Împãrãteasa pânã la urmã
le-a îngãduit sã plece, cãci tare ar fi vrut sã fie iar împreunã toþi
patru. Dar ea le porunci fiilor sã nu se despartã niciodatã, orice
s-ar întâmpla. Fiecare din feciori avea firea lui ºi amândoi era
foarte diferiþi. Aºa cã, de îndatã ce-au trecut de poarta castelului,
s-au pus pe ceartã. Unul a luat-o spre rãsãrit, altul spre apus.
La un moment dat, totuºi, feciorul Mureº a încercat sã se în-
toarcã din drum ca sã se alãture fratelui sãu, dar în zadar, cãci
mama lor, vãzând cum ei se despãrþiserã, neputând sã-i întoar-
cã din drum, s-a pus pe plâns cu lacrimi amare. ªi-n acea clipã,
cei doi fraþi au fost preschimbaþi în râuri: Mureºul, care curge
încet, ºi Oltul tumultuos, strãbãtând Carpaþii. ªi de-acolo ne-au
rãmas acele cânturi:
Oltule râu blestemat,
Te-ai fãcut adânc ºi lat,
Cãci tu curgi tot înspumat
ªi cu sânge-amestecat.
ªi la Mureº se cântã: Mureº, Mureº, apã linã…
(În timp ce ea povestea, Walerek ºi-a scos briceagul ºi a
început sã-ºi taie venele, calm, ca ºi cum ar fi fãcut cel mai Jacques-Joseph – Tulips, Hydrangeas
firesc lucru din lume.) and various Flowers in a Vase

IOCLAUD (lui Walerek): De ce faci asta? DOTT: De ce? N-ai cumva impresia cã mã laºi niþel de izbeliº-
WALEREK: De ce nu? te în privinþa portiþei voastre de scãpare?! Eu nu plâng: nici pe
IOCLAUD: ªi opþiunea ta pentru spânzurãtoare? alþii, iar pe mine ºi mai puþin. ªi apoi tu ai putea sã mã despãgu-
WALEREK: Nu am unde sã agãþ fularul. beºti prin asemenea lacrimi? Mi se cade s-o cer ºi mie; de-ajuns
IOCLAUD: Ar fi cumva o scãpare? v-am pãscut nebuniile. Voieºti cumva sã devii rãu pe spezele
WALEREK: Nu, e o realitate. mele?
IOCLAUD: Ce-o sã faci dupã aceea? IOCLAUD: Nu atât ale tale: celui care se oferã primul. Tu
WALEREK: Sã m-apuc de venele mâinii drepte. Voi sfârºi eºti, pur si simplu, la îndemânã.
prin a muri totuºi pânã la urmã, înainte de zorii dimineþii, nu? DOTT (se ridicã sã-i ardã o palmã ): ªi tu la fel.
Zorile ce-n neguri zãrit-au alte împrejurãri, tot mai fãþarnic, tot
mai limpede, tot mai milostiv si darnic. Scena 4
IOCLAUD: Eºti jalnic.
WALEREK: N-ai gãsit vreun epitet mai rãu în aceastã Intrã Mebd, îmbrãcat în negru, cu un baston de lemn care
împrejurare? are la capãt o coasã mare, un sac gol de pânzã în cealaltã
IOCLAUD: Dã-mi cuþitul! mânã. Gluga este destul de trasã peste ochi, sã nu i se vadã
WALEREK (Simplu): Nu. bine faþa. Vocea sa gravã va rãmâne mereu ca ºi monocordã.

Ioclaud se aruncã asupra lui sã-i smulgã cuþitul din mâini. MEBD (întinde coasa lui Walerek): Ia asta, vei rezolva mai
Ei îºi dau câþiva pumni. Walerek cade, apoi se ridicã, se aºeazã repede.
la pãmânt ºi continuã sã-ºi taie venele cu briceagul pe care WALEREK: Mulþumesc.
Ioclaud n-a reuºit sã i-l smulgã. DOTT: N-ai ºi-o grindã micã pentru noi?
MEBD: Aveþi ºtreanguri?
IOCLAUD: Fi-r-ar sã fie, miºcã-te odatã, fiaro!!! Eºti o râmã DOTT: Avem toþi fulare, cred.
timpurie, o poreclã, o stafie, oricum. Eºti aºa de grãbit sã te DECEBAL: Dumneavoastrã aºteptaþi trenul?
alãturi congenerilor tãi amatori de cadavre de orice fel? Cãci MEBD: Da. Mai am câteva alergãturi sã fac, pe coclaurile
neamul tãu nu-i nici prea dificil, în plan gastronomic: fini Siberiei. Producþia de viermi are nevoie de ceva îngrãºãminte.
cunoscãtori de înecaþi ºi rãmãºiþe omeneºti scârboase.
WALEREK: ªtii, nimeni nu va plânge cearta noastrã ca sã Suceviþa s-a ridicat calmã ºi strânge tot mai tare fularul în
ne preschimbe în râuri, aºa cã la punctul în care am ajuns, am jurul gâtului lui Mircea, care nu se fereºte. Dupã câteva momente,
putea sã ne sfâºiem altã datã. bãiatul cade moale la pãmânt.
IOCLAUD: Dott, tu n-ai vrea sã plângi un pic, te rog?
PRO

112 SAECULUM 3/2006

 teatru

SUCEVIÞA: Iatã deja o mostrã. MEBD: Alþi amatori?

MEBD: Mulþumesc. Pot s-o preiau chiar acum? (Nici un rãspuns)
SUCEVIÞA: Da, da. IOCLAUD: În ce constã totuºi, România?
DECEBAL (aratã cu capul spre Walerek):: În asta, dar e mai
(Mebd vârã cadavrul în sac.)
mult.
VOLODIA (fãrã sã-ºi dezlipeascã ochii de vidul pe care-l FRIEDERICH: De asta, noi nu suntem vinovaþi.
fixeazã de la început): N-ai fi putut aºtepta un pic? DECEBAL: E adevãrat: nici de Siberia. Atunci, de ce suntem
SUCEVIÞA: Ce? vinovaþi?
VOLODIA: Puþin… Puþin timp. Trenul nu vine decât peste LOHENGRIN: De a fi voit þara noastrã.
ceva vreme. DECEBAL: ªi din el, o sã iasã îngrãºãmânt bun?
SUCEVIÞA: Ce ºtii despre asta? MEBD: Un bun gunoi muzical. ªi apoi viermii s-au obiºnuit
VOLODIA: Dar tu? cu Deutschland, Deutschland über alles alles.
SUCEVIÞA: Ar fi fost prea multã vânzolealã la urcare; aºa cã IOCLAUD (cãtre Dott): ªi apoi, dintre noi doi, care-i mai
n-aº fi avut ocazia. vierme decât celãlalt?
VOLODIA: Ocazia n-ar fi fost poate necesarã. DOTT: N-o sã-l cârtesc pe cel care se otrãveºte înainte de a
SUCEVIÞA: Dar România este? fi dus la torturã. Securitatea… Siberia… NKVD… Treblinka…
VOLODIA: Nici mai mult, nici mai puþin decât altceva. Nici Acum România… E la fel. Suntem morþi în toate cazurile. Dar
mai mult nici mai puþin decât asta. asta (Îi aratã pumnii) nu-i pe spezele tale. Nu-þi cer sã plângi.
DOTT: ªi noi, atunci? LOHENGRIN: Asta înseamnã cã pleci de la principiul cã n-o
IOCLAUD: Noi... noi avem Siberia. sã ne mai întoarcem?
DOTT: Tacã-þi gura, râmã descreieratã – presupunând cã ai DOTT: (izbucneºte în hohote de râs)): ªi demonstraþia cã
avut vreodatã parte de ceva creier nãucit. Nimeni nu râvneºte idealismul dãuneazã grav sãnãtãþii!! (se ridicã, are mâinile
la Siberia lor, ºi smintitul ãla vrea îngrãºãminte, da? ºiroinde de sânge, merge clãtinându-se din ce în ce pe mãsurã
MEBD: Tu, micuþã, tu eºti iarba rea din Dickens, pe care-o ce vorbeºte). Dar romantismul lui Goethe nu ne ajunge pânã la
cãlcãm în picioare. Oare nu þi-a zis nimeni cã eºti o pasãre de gleznã, dragi mai tare,, compatrioþi de deportare. ªi iatã situaþia
rãu augur? noastrã demnã de un roman patetic: sinucidere colectivã
DOTT: Aº fi un îngrãºãmânt mai bun ca tine, în orice caz. într-un lagãr de tranzit! Dar asta-i încã ºi mai mortal decât
MEBD: ªi eu a trebuit sã fiu îngrãºãmânt, într-un moment Hamlet! Hai, hai, un mic efort, prieteni. Încã vreo câþiva voluntari
sau altul al morþii mele. Doar cã eu sunt un îngrãºãmânt care pentru coasã ºi vom fi buni sã batem recordul lui Shakespeare.
m-am descurcat ceva mai bine ºi acum eu cultiv crizantemele Meritã osteneala, nu? Cine moare în Hamlet? Regina otrãvitã,
pe care voi le fertilizaþi. Ophelia sinucigaºã, ºi fratele ei… blegul de tatãl lor, ca sã
DOTT: Tu cauþi în Siberia îngrãºãmântul pe care-l ai la terminãm cu familia… ºi cercul se închide (râde)… Socrul,
îndemânã? Hamlet ºi bãtrânul rege desigur… dar el începe ca mort de la
MEBD: Tu nu eºti potrivitã sã faci sã creascã plantele. sine, oricum, astfel cã (râde) nu-l mai punem la socotealã. Ne
DOTT: Ba da! Când eram copil, noi aveam plante pe balcon, lipsesc deci douã cadavre… sau trei-patru mai degrabã - pentru
în colþ, lângã fotoliu, în camerã… Tata cumpãra mereu plante. a bate recordul (gata sã cadã de somn, hic et nunc ). ªi apoi,
ªi apoi, luam stropitoarea, ºi urma ritualul de searã: udatul oricum, chit cã benchetuim cu viermii… atâta cât s-a lãmurit
plantelor. Iedera verde - deschis chiar cuprinsese tot peretele de pe acum. N-o sã facem niciodatã treaba, nici aici, nici în
balconului, în câþiva ani. Când plecam, înfigea în vazã o sticlã Siberia, nu mai mult decât la noi, de altfel. România se schimbã
rãsturnatã, plinã cu apã, ca verdeþurile sã nu crape. O datã a ºi se va schimba ºi fãrã noi. Cine se va întoarce, va mai putea
trebuit sã þinem bradul pe terasã douã-trei zile. Totul îngheþa la într-adevãr sã trãiascã acolo? ªi din Bucureºtiul nostru, peste
cele minus 20grade bucureºtene, ºi babuºca a pus o aspirinã doi, cinci sau zece ani, ce-o sã mai rãmânã? N-or sã se mai
în ciutura cu apã unde am pus bradul… Ca sã nu îngheþe, sã gândeascã de douã ori înainte de a dãrâma statuia lui Lenin.
nu moarã. Praful ºi pulberea se aleg de noi cu toþii, de-o fi una, de-o fi
MEBD: Voi aveaþi un brad, iar eu am un regiment de viermi alta, aºa încât prea ne tocmim, puºi pe gânduri de aramã... Va
la care n-ar ajunge o aspirinã. Mã uit de douã ori, mã tocmesc sã zicã ... Tot fãþarnic, tot zadarnic; toþi un grajd de rãmãºiþe
o vreme, când stabilesc calitatea îngrãºãmântului. Tu – tu eºti fãrã vreo despãgubire... a milei silã ce ne leagãnã... Ce fãþarnic,
iarba rea. ce fãþarnic; graiul ce-n ºapte vieþi nu piere, legea încãlcatã...
DOTT: Va trebui totuºi sã mã foloseºti o datã ºi-o datã. Ultima noastrã blajinã corabie de-a pururi scufundatã de-un
MEBD: Nu, o sã las sã te descompui singurã. adânc ce în vecie numai urã va semãna; ce-i acel neam? sau
DOTT: Atunci, dacã-i aºa, sã încep sã mã descompun repede. datorie?
MEBD: Þii aºa de mult? IOCLAUD: ªi ce sã punã în locul lui Lenin?
DOTT: Mai mult decât þin la România. DOTT: Nu ºtiu deloc. Sau Occidentul, sau sovieticii o sã-ºi
MEBD (dã din umeri): De acord. (Cãtre Walerek)) : Tu mai ai asume sarcina. Ei… Da, aºa e. Ei îºi asumã mereu toate sarcinile.
mult pânã s-o scoþi la capãt? E clar cã nu noi. ªi apoi, oricum, þara noastrã nu meritã chiar
WALEREK: Nu, nu: eu am terminat. atâta ostenealã. Ne-au întrupat dintr-o datã în ceva de necrezut
(Walerek se întinde la pãmânt, cu mâna în sus, ca sângele si de noi... nu se mai alege nimic; nu mai e nimic de scos din
sã se scurgã prompt. Mebd îi întinde coasa lui Dott, care, noi... Sãtui suntem ºi tot fãþarnici... Dacã n-ar fi fost Moscova…
sprijinitã cu spatele la valizã, începe acelaºi act ca Walerek mai Dacã n-ar fi fost rãzboiul… ªi acordurile între blocul Est - blocul
înainte). Vest… Dacã am fi putut sã rãmânem la noi, cel puþin… Nimeni
PRO

SAECULUM 3/2006 113

 teatru

n-ar fi plecat nicãieri dacã ar mai fi fost regele… România nu reazã deportarea. ªi noi aºteptãm aici sã ne întoarcem la noi
ajunge nici la glezna þãrilor voastre capitaliste! Vara, pe malul datoritã revoluþiei?! Pe ce naiba sã ne mai jurãm???
Mãrii Negre, a noastrã, în patiseriile noastre vin sã se îndoape VADIM: Oare o sã ne deporteze iarãºi?
strãinii din þãrile voastre capitaliste! Pentru cã la noi totul este LOHENGRIN: Nu.
ieftin, la salariul lor. ªi împreunã cu babuºca, noi râdeam pe VADIM: Ne întoarcem în Siberia?
furiº vãzându-i stând la mese cu trei cupe de îngheþatã ºi cinci IOCLAUD: Ceaºca Maºei ar trebui sã mai þinã încã 20 de
farfurii de prãjituri fiecare. Acest Occident atât de bogat, parcã ani, nu?
ar ºi muri de foame, cã are nevoie sã vinã sã se sature tocmai în ANDRONIC: Nu mai existã blocul Estului, nici URSS! La
alt capãt al Europei! Quod erat demonstrandum: politica tãtu- Moscova, deja au rãsturnat o statuie a lui Lenin, se pare.
cului poporului nu era rea, cãci în Est noi aveam de toate ºi în SUCEVIÞA: ªi ce dacã? Lipseºte piatra?! Nu vor putea s-o
Vest ei n-aveau… ªi de altfel, ei începeau sã devalizeze saloanele înalþe la loc mâine?
de ceai, foarte devreme, cãci pe la amiazã vânzãtorii îþi rãs- VADIM: Dar ei ne-au adus aici… Ei au sfãrâmat statuia lui
pundeau cã trebuie sa aºtepþi un alt transport de prãjituri pentru Lenin… N-o sã ne mai deporteze… N-ar fi îndrãznit sã-l distru-
cã aproape totul fusese cumpãrat. ªi în fond chiar noi ne-o gã pe Lenin…
puteam permite, cu atât mai mult ei! (Pauzã, apoi spre DECEBAL: La ce vã plângeþi acum? ªi ori aici, ori dincolo,
Lohengrin) Din Siberia, noi ne vom întoarce. Suntem liberi noi vom sfârºi mereu la fel. Când rezultatul este identic, care-i
acum… Vii. ªi alþii, au rãmas mai mulþi în Siberia, la Jilava, la diferenþa?
Treblinka… Nu, de fapt, la Treblinka n-au rãmas aºa mulþi, pentru IOCLAUD: Tu chiar n-o vezi?
cã scopul era sã îi gazeze imediat… Aceºti cinci ani mi-au pãrut DECEBAL: Dupã Siberia, n-o vãd. (Aratã cu capul spre
tare lungi… Dar la Bucureºti nu ne vom mai întoarce. Soldaþii Walerek ºi Dott): ªi nici ei, de altfel.
spuneau cã am fãcut revoluþia, cã armata a trecut de partea VADIM: I-au ucis?
populaþiei… Pe Ceauºescu l-au executat de 25 Decembrie… SUCEVIÞA: Da.
(apucatã ca de o isterie care va descreºte o datã cu frazele VADIM: Cine?
urmãtoare, ºi mereu într-un fel de stare de beþie). Blestemaþi FRIEDRICH: Siberia.
spuneau cã vom fi pentru pãcatul de sãrbãtoare... Ne-am gãsit VADIM: ªi voi?
ºi noi cei mai moþaþi ca sã-l zvârlim ad patres tocmai atunci cã FRIEDRICH: Noi... Noi ne-am strecurat printre ochiurile
de parcã nu mai puteam rãbda niþel; doar sã scãpãm ºi noi de plasei, poate... Asta-i altceva.
blestem, cãci destule ne-au nãvãlit asupra capetelor! La
Bucureºti, nu ne-am mai întors de cinci ani!! Ce-o fi acolo, Scena 2
acum? Cum mai trãiesc ei? Cum vor mai trãi de-aici încolo? Ce Zgomotul unei locomotive de tren care intrã-n garã.
mai rãmâne acum din Bucureºtiul nostru, din Chiºinãu? Se MEBD (se ridicã): Bun. Vã las aici. (Se pregãteºte sã plece,
mai poate oare trãi aºa de simplu dupã Siberia? apoi se întoarce.) Era sã uit! (Merge spre trupurile lui Dott ºi
WALEREK: Cred cã se moare ºi mai uºor… Este prea aproa- Walerek ºi le pune-n sacul sãu, pe care-l târâie ieºind). Trenurile
pe ca sã nu ne amintim de ea… Este prea aproape ca sã fi avut spre Siberia sunt din ce în ce mai rare… Oameni buni, la mai
timpul sã cugetãm într-adevãr la aceasta… În timp ce plãcintele mare!
cu mac ºi cântecele de balalaika… Sunt destul de adânc
ancorate ca sã stea la loc de cinste, nu? Scena 3
VADIM: ªi noi? Nu ne mai deporteazã?
Act II, scena 1 IOCLAUD: Poate nu.
Intrã Vadim, cu o ceaºcã în mânã; ºi Dragoº, trãgând un VADIM: E acelaºi lucru ?
sac dupã el; ºi Andronic. Decebal continuã sã cânte „Deº- IOCLAUD: Nu mai ºtiu. (dupã o clipã) Cât e ceasul?
teaptã-te, Române!“ pânã la cãderea cortinei. Walerek, lungit DRAGOª: Dimineaþa devreme. La mãnãstire bate toaca.
pe pãmânt fãrã viaþã, nu mai miºcã, ca ºi Dott, sprijinitã de IOCLAUD: N-am închis ochii de patru zile…
valiza sa. Celelalte personaje ºi-au reluat aceiaºi atitudine ca la ANDRONIC: Ultimul tren a trecut acum patru zile?
început. FRIEDRICH: Da.
ANDRONIC: Când este urmãtorul?
VADIM: Oare o sã ne deporteze iarãºi? FRIEDRICH: Nu ºtiu.
DECEBAL: Da, de data asta la noi! ANDRONIC: Ne-or duce la Bucureºti?
VADIM: Ceaºca Maºei a rezistat bine… 20 de ani. Ea va mai FRIEDRICH: Ne-or duce undeva.
rezista încã 20. IOCLAUD: La dracu-n praznic!
VOLODIA: ªi noi? SUCEVIÞA: La securitate! La execuþie!
SUCEVIÞA: Noi o sã ne regãsim la Bucureºti. (Izbucneºte DRAGOª: La noi!
în râs). Dar cu siguranþã cã o sã ne deporteze iarãºi. ªi de SUCEVIÞA: La 20 de picioare sub pãmânt!
aceastã datã, va fi la bine. Dar noi n-o sã mai fim acolo ca sã ne IOCLAUD: Da, da: la noi, ce mai!
amuzãm de asta, ºi Mircea va putea sã-ºi râdã de noi. Ruºii au VADIM: UNDE?
crezut în revoluþia lui Lenin ºi noi credem în revoluþia noastrã?! DECEBAL: Vom vedea la trenul urmãtor.
Se poate într-adevãr cã Siberia ne-a abrutizat, ca sã ne bucurãm
ca chiorii. Revoluþia îl inaugureazã pe Lenin, iar Lenin inaugu- (Cortina cade)
PRO

114 SAECULUM 3/2006

 lector

Ioan Adam

UN ECKERMANN DE CURSÃ LUNGÃ*

Daniel Cristea-Enache a debutat în 2001 cu un Concert de Spunând asta, am definit esenþa strategiei investigative a
deschidere echivalent cu un amplu recital de virtuozitate. celui care scormoneºte în „sertarele scriitorului român“. Cel ce
Tipologic, el era un maestru concertist capabil sã interpreteze întreabã e un om al nuanþei care cautã Graalul rãspunsului
într-o formã liberã varii partituri, reunite în succesiuni ultim, indubitabil, fãrã apel. A chestiona, a construi prin întrebãri
imprevizibile, în care dominanta era stãpânirea sigurã, fãrã un portret de adâncime al interlocutorului pretinde o artã a
exaltãri ºi cãderi în transã, a fragmentelor abordate. Rezulta de conversaþiei, o tensiune intelectualã ce se descarcã în fulgerãri
aici o rapsodie criticã a contemporaneitãþii literare, investigatã repetate. Iatã, cu titlu de exemplu, o suitã adresatã prozatorului
cu un ochi rând pe rând curios, intrigat, amuzat, fascinat, cir- Augustin Buzura, un scriitor ºi un lider de instituþie culturalã
cumspect sau, mai rar, iritat ºi executatã pe întreaga claviaturã. cu care – om de caracter fiind – a împãrþit ºi deliciile „puterii“,
Critic de întâmpinare fiind, Daniel Cristea-Enache a învãþat de ºi amãrãciunea unei debarcãri pripite: „Sunteþi un spirit mai
timpuriu arta adecvãrii, a situãrii decise „în chestiune“, refuzând degrabã conservator sau, dimpotrivã, unul care se înnoieºte
din instinct divagaþiile erudite, ocolurile impresioniste. Citite odatã cu veselele vremuri pe care le trãim? Realismul
legato sau pe sãrite, paginile lui dãdeau o confortabilã senzaþie constructiv al romanelor dumneavoastrã, de lentã acumulare
de obiectivitate, de echilibru ºi echidistanþã, proprie exegetului epicã ºi dureroase incizii psihologice, se «împacã» în vreun fel
preocupat de exactitatea discursului, nu de aplauzele sãlii. cu relativismul ºi ludicul postmodernismului, cu des-centrarea
Corectorul de la Contemporanul – Ideea europeanã ºi ºi dispersia textualã? Nu s-a învechit formula dumneavoastrã
redactorul Caietelor critice a urcat ulterior pe scara universitarã de creaþie? Nu vã simþiþi cumva demodat, uitându-vã în jur?“
ºi ar fi fost de aºteptat (exemple sunt destule!) sã adopte morga Întrebãrile acestea în cascadã au, desigur, tâlcul lor. Daniel
specificã. Bunul-simþ, nu ca paradox, ci ca regim existenþial, Cristea-Enache reia iscusit acuzele altora, se face advocatus
l-a ferit de aceastã tristã metamorfozã. N-a devenit un „special- diaboli pentru a da prilej partenerului de dialog sã-l afuriseascã
ist“ mohorât ºi pedant, obsedat sã nu se „risipeascã“, mai memorabil pe Necuratul care cârteºte în numele „modei“. Sigur
mult, a intrat cu aplomb ºi în arcanele publicisticii, în registre cã epitetul „veselele“ are în acest context un sens antifrastic.
mai diverse decât lãsa sã se întrevadã cartea de debut. Recursul Trãim mai degrabã timpuri de-a râsu’ plânsu deloc prielnice
la memorie, operat împreunã cu poeta Ileana Mãlãncioiu, pe „meritocraþiei“.
care l-a publicat în 2003, e un ghid pasionant în subteranele Meritul „reporterului“ (sã-i zicem totuºi aºa, deºi comitem
unui Eu pe care poezia nu l-a dezvãluit decât parþial, dar ºi un o nedreptate) este cã ºtie sã-ºi aleagã bine interlocutorii,
veritabil fir al Ariadnei în labirintul României de tranziþie. Acestui compunând din depoziþiile lor atât de personalizate un veritabil
interviu-maraton, pe care l-aº compara cu memorabilele roman à tiroirs al lumii în care ne ducem zilele. Rãspunzând la
Convorbiri cu Marin Preda ale lui Florin Mugur, i s-au adãugat o întrebare ce viza „competiþia intelectualã“ la noi, poetul ªtefan
interviurile din volumul Sertarul Scriitorului Român, apãrut Augustin Doinaº mãrturisea cã în „modestia [lui] orgolioasã“
nu demult la Polirom. se „vârã mereu între cei mai buni, pentru cã numai vecinãtatea
Reporter, în sensul clasic al termenului, Daniel lor mã stimuleazã“. Am citit cu melancolie rãspunsurile acestui
Cristea-Enache nu e. „Tehnica“ pe care o predau pontifii jurnalis- excelent poet, ale cãrui reflecþii despre poezie ºi modã poeticã
mului universal îi rãmâne strãinã. Un Curtis D. MacDougall i-ar le fiºam la anii tinereþii. Am ºi azi multe dintre cãrþile lui. Fie-mi
reproºa, de pildã, aglomerarea întrebãrilor deschise, contopirea îngãduitã aici o digresiune confesivã. În primãvara lui ’70, re-
lor într-un ºuvoi. Dar interviurile sale sunt, ne avertizeazã autorul dactor stagiar la „Scânteia“ fiind, am purtat cu el o primã
într-un dens Argument, „dialoguri pe hârtie“, „conversaþii“ ce conversaþie (telefonicã). Mi-a lãsat impresia unui om de mare
presupun timp de reflecþie, menajarea formalã a interlocutorului, caracter. Avuseserã loc pustiitoarele inundaþii, atât de
decenþa reciprocã. Daniel Cristea-Enache e un Eckermann cu asemãnãtoare celor de anul trecut, iar autorul Mistreþului cu
stil, meticulos ºi manierat chiar când pune întrebãri incomode colþi de argint donase sinistraþilor – din proprie iniþiativã! –
ori, iarãºi rar, când primeºte, la rându-i, întrebãri ºi rãspunsuri onorariul (substanþial!) pentru articolul pe care-l scrisese. Marin
pe mãsurã. Cel mai bun interviu din carte este, are dreptate Preda, în schimb, refuzase net: „Nu dau nimic, îmi mor copiii
publicistul când afirmã asta, cel cu Gheorghe Grigurcu. de foame!“ Prin ’92-’93 am [re]întâlnit, la Parlament, altã fiinþã.
Încrâncenat ºi neguros îndeobºte, criticul refugiat de nevoie Mai distantã, reticentã ºi, ciudat lucru pentru un parlamentar,
într-un târg amar, e aici un spadasin excelent, cu miºcãri abile fãrã verb. Cel care stãpânea cuvintele ca puþini alþii, n-avea
din poignet ºi fandãri spectaculoase, ale cãrui asalturi încep, magie la microfon. Îl surclasa (nu numai pe el, dar ºi pe alþi
ca ºi ale lui Daniel Cristea-Enache, cu o rafalã interogativã. cãrturari) bubuitorul Pãunescu... I-am redescoperit cãldura,
vraja frazelor, în interviul acordat lui Daniel Cristea-Enache în
august 2001. Avea dreptate în aproape tot ce spunea. (Scriu
* Daniel Cristea-Enache, Sertarul Scriitorului Român. Dialo-
aproape , fiindcã nu înþeleg de ce-om fi trãit „într-o Siberie a
guri pe hârtie, Editura „Polirom“, Iaºi, 2005
PRO

SAECULUM 3/2006 115

 lector

spiritului“ între 1955-1989, iar între 1945-1955 – nu.) Îi înþeleg cunoaºtere a lumii prin care au trecut cei de dinaintea lui l-ar fi
diatribele împotriva acelor laudator-i ai regimului comunist, scutit de pãcatul venial al credulitãþii. O admir pe poeta Nina
oroarea de scriitor „silit sã stea în genunchi.“ Un demon al Cassian, mi-am exprimat preþuirea ºi în scris, memoriile ei îmi
contradicþiei îmi ºopteºte însã cã atunci când îngenunchea displac însã profund. Memoria poetei este amnezicã,
primea totuºi compensatoriu acolada Premiul Comitetului de mistificatoare. Cinismul ei celinian, verva pot fi admisibile,
Stat pentru Culturã ºi Artã. Acest intelectual ºi poet de excepþie, agreabile chiar, estetic, dar corectitudinea depoziþiei e în mare
supãrat pe cei care nu reuºesc sã mai facã deosebire între suferinþã. N-am sesizat „nepotrivirea de caracter“ dintre poetã
„victime ºi cãlãi“, rãmâne pentru mine o „enigmã nesplicatã“. ºi „partid“ de care autoarea Cronofagiei face astãzi mare caz.
El ce-a fost? De ce a acceptat pactul cu Securitatea ºi, mai ales, Din lectura nocturnã a vechilor colecþii ale „presei centrale“ o
de ce n-a avut puterea sã-l denunþe unilateral, ca alþii, atunci ºtiam însufleþitã de exemplul artiºtilor sovietici, chemând –
când clipa Adevãrului a venit? Iatã de ce mã gândesc cã fie pe urmele acestora – scriitorii români la „un rãzboi multiplu, cu
într-o notã de subsol, fie într-un epilog, inteligentul Daniel arma Katiuºa, mitraliera cu mai multe þevi“. O mai ºtiam adepta
Cristea-Enache, criticul care ºtie prea bine conduita discutabilã spãºitã a autocriticii, condamnându-ºi singurã „lucrãrile
a lui Doinaº în procesul intentat lui I. D. Sârbu, ar fi trebuit sã dãunãtoare“. Nu-mi amintesc sã fi „pus [vreodatã] întrebãri“
se refere la aceastã enigmã psihologicã. Mai ales cã are o partidului sau sã-i fi criticat „anumite decizii“, aºa cum susþine
vocaþie aparte pentru dezlegarea misterelor unor vieþi duble, acum. ªi-apoi, ce-ar fi vrut sã facã pentru domnia-sa „partidul“?
de-ar fi sã-mi amintesc din Concertul de deschidere doar Postul de Dolores Ibarruri a României era ocupat de Ana Pauker,
excelenta dicotomie efectuatã în cazul lui „Titus Procopovici“ Gizela Vass era bine înfiptã la secþia Relaþii externe a PCR,
(formula îi aparþine!) ºi al cãrþii sale Cartierul Primãverii. Cap Ofelia Manole ºi Constanþa Crãciun îºi etalau vigilenþa ºi
sau pajurã. „devotamentul“ din poziþii-cheie. ªi oare „partidul“ sau, mai
Dar pânã la urmã e bine cã între lut ºi cer a ales înaltul. exact spus, nomenclatura lui decizionalã, adicã o strânsurã de
Dacã pe un celebru prozator din generaþia ’60 îl obseda „zborul oameni afiºând sau chiar practicând (de fricã) puritanismul, ar
jos“, pe Daniel Cristea-Enache îl fascineazã altitudinile, perihelia. fi putut aproba oscilaþiile ei amoroase, mãrturisite de astã-datã
Interlocutorii lui sunt de obicei vârfuri, iar a înºira nume ca sincer (chiar cu „sadism al adevãrului“, cum scrie memorabil
Nicolae Manolescu, Z. Ornea, Octavian Paler, Eugen Simion, Daniel Cristea-Enache) în Memoria ca zestre?
Andrei Pleºu, Mircea Martin, George Ganã, Virgil Nemoianu e o Mãrturisesc cã acesta este singurul „dialog pe hârtie“ ce
dovadã elocventã. Daniel Cristea-Enache e un orgolios motivat face notã disonantã cu celelalte. Dar uneori un detaliu
intelectual. ªi bine face, fiindcã, o cred de mult, de modestia vestimentar neglijent, pune, la oamenii de gust, mai bine în
celor inteligenþi profitã proºtii. Nu sunt sigur însã cã acest valoare eleganþa þinutei. Sertarul Scriitorului Român e plin
orgoliu de nobilã extracþie îl ajutã sã evite toate capcanele pe de lucruri ºi taine mirabile. „Empaticã sau «conflictual㻓,
care vârsta i le întinde totuºi. Am în vedere, afirmând asta, curiozitatea acestui Eckermann instruit, fãrã inhibiþii ºi tabuuri,
interviul cu Nina Cassian. Un plus de circumspecþie ºi de le-a pus într-o luminã vie, care are toate ºansele sã dureze.

Constantin Coroiu

SPOVEDANIA UNUI ÎNVINGÃTOR

„Vã mulþumesc, o, zei, cã necazurile mele cad ploaie!“ a-l copleºi, i-au fãcut ºi mai clare steaua cãlãuzitoare ºi
– zice, cu o bucurie gravã, autorul ODISEEI moderne misiunea. Din bibliografia sa sui generis O viaþã în scrisori
Nikos Kazantzakis, scriitorul, creatorul mândru ºi tare reiese cã – intelectual de stânga fiind – a cunoscut, ºi el,
ca piatra, care simte, ºtie, ca nimeni altul, având în spate prigoana. Fiindcã intoleranþã, cruzime, crimã au existat
aspra experienþã multimilenarã a strãmoºilor sãi ºi o ºi existã ºi la stânga, ºi la dreapta. În ambele pãrþi sunt
mitologie ce a întemeiat ºi a construit umanitatea, ce ºi îngeri ºi demoni. Toate s-au izbit însã de un exemplar
înseamnã pentru un creator o existenþã plinã de probe de rarisim al speciei noastre, în care s-au întâlnit luciditatea
foc. În esenþã, nu altceva a vrut sã exprime un alt mare ºi curajul lui Ulise cu „sufletul de conchistador“ al lui Don
scriitor al veacului nostru spunând: „Binecuvântatã fii, Quijote.
închisoare, cã ai existat în viaþa mea!“, deºi în cazul lui Dincolo de operã, aºa cum o atestã corespondenþa
Alexandr Soljeniþîn, aceasta este doar o constatare, o sa, se aflã o existenþã supusã în fiecare clipã judecãþii
concluzie, un epilog chiar, la o operã ºi la un destin cu seci ºi trãitã cu încrâncenare, ca o competiþie.
adevãrat unic. Nobleþea unei competiþii nu stã doar în simplul act al
Kazantzakis nu a cunoscut experienþa gulagului, dar angajãrii, ci ºi în calitatea reperelor la care te raportezi.
s-a confruntat cu adversitãþi ºi cabale care, departe de În tinereþe, pe când mai mult studia, punându-ºi bazele
PRO

116 SAECULUM 3/2006

 lector

unei culturi enciclopedice ºi poliglote, pentru Nikos îndârjirea, în vârful pe care mi-a plãcut sã-l numesc:
Kazantzakis, concurenþii erau scriitorii înºiºi – „ceilalþi Privire Cretanã“. (Raport cãtre El Greco)
scriitori m-ar mânca de viu, dar eu am sã-i întrec pe toþi“ S-a vorbit mult, ºi pe deplin justificat, despre prietenia
– ceea ce anunþã un self made man, care aminteºte de lui Kazantzackis cu Panait Istrati. Corespondenþa aruncã
liceanul Titu Maiorescu. Jignit de un coleg de la Theresia- noi lumini asupra acestei prietenii. Ceea ce-i apropia pe
num, acesta nota în jurnal: „O sã le arãt mãgarilor de cei doi mari scriitori era infinit mai puþin important decât
Vienezi ce e un român“. Mai apoi, adversarul e timpul, ceea ce-i deosebea. Spirite superioare, ei s-au înþeles ºi
eternitatea ºi, fireºte, propriul demon. Mãrturisindu-i, ca s-au iubit. Despãrþirea, petrecutã undeva departe de
de obicei, marelui sãu prieten Pandelis Prevelakis, într-o patriile lor, unde fuseserã confruntaþi cu realitãþi social-
scrisoare, datatã aprilie 1950 ºi trimisã din Antibes, cã-l politice faþã de care au reacþionat cu totul diferit, con-
obsedeazã tema unei noi tragedii, Nikos Kazantzakis form tratamentelor ºi structurilor lor „polare“, nu a constituit
precizeazã: „E vorba tot de o temã arhicunoscutã, numai o înstrãinare. Cele douã conºtiinþe se întâlneau undeva
acestea îmi plac. Mã strãduiesc sã le reînnoiesc, sã ac- într-un punct înalt, accesibil numai personalitãþilor excep-
tualizez cât pot simbolurile care þin de veºnicie. Întocmai þionale. Schimbul de scrisori din ultima parte a vieþii lui
cum procedau ºi cei vechi. E ºi lucrul cel mai greu“. Panait Istrati o atestã cu prisosinþã. „Strigãtele“ pe care
Într-adevãr, cum avea sã constate altãdatã, peste vreo ºi le adresau unul altuia de peste mãri ºi þãri sunt de un
16 ani: „Cine a încãlecat un tigru nu mai poate altfel!“. dramatism copleºitor. Ultimul avea sã fie al lui Ka-
Vasta epopee liricã Odiseea, cuprinzând 33 333 versuri zantzakis. El venea cãtre fratele sãu întru Ulise tocmai
a câte 17 silabe („Cred cã tot sufletul meu, întreaga flacãrã de la Tokio, înfiorându-ne prin simplitatea ºi concizia lui:
ºi luminã pe care am putut sã le scot din substanþa care „Moré Panatinaiki!“ Mesajul, transmis la 1-2 aprilie 1935,
mã alcãtuieºte, sunt exprimate în Odiseea...“) a fost a ajuns la destinaþie dupã ce ilustrul sãu prieten, autorul
scrisã în nu mai puþin de 6 versiuni. O îndelungatã luptã Chirei Chiralina , ieºise pe „uºa cea întunecatã“ (16
cu perfecþiunea. aprilie), dovedindu-se astfel premonitoriu.
Un cuvânt ce revine des în scrisorile lui Kazantzakis Caracter puternic, de o generozitate foarte rar întâlnitã
este urcuº. Un altul: singurãtate, pe care de mai multe în istoria literaturii, Panait Istrati a însoþit, cum se ºtie,
ori „fratele mai mic“ al lui El Greco, acestuia îi va da la cu condeiul ºi verbul sãu care-ºi câºtigaserã pentru tot-
sfârºitul vieþii un tulburãtor Raport, îl rosteºte în spaniolã: deauna celebritatea europeanã, începuturile „continentale“
soledad. Autorul lui Hristos rãstignit a doua oarã (ce ale scrisului lui Kazantzakis, pentru ca mai târziu sã facã
titlu magnific!) este, nici vorbã, un însingurat, el face aceastã mãrturisire: „Este cel mai mare om pe care l-am
elogiul singurãtãþii; de la un punct încolo singurãtatea întâlnit în viaþa mea ºi e un scriitor pe lângã care eu nu
devine un drog, o plãcere perversã, dar ºi o condiþie a fac nici cât unghia de la degetul cel mic“.
performanþei. Ce înseamnã însã singurãtatea în cazul Om-flacãrã, aºa cum îl caracteriza Kazantzakis într-o
marilor scriitori ca Nikos Kazantzakis? Scrisorile lui – emoþionantã epistolã pe care i-o trimetea în 1933, Panait
442 dintre acestea sunt adresate celui mai iubit ºi mai Istrati avea tot dreptul sã i se spunã atât de frumos de
statornic prieten al sãu, Pandelis Prevelakis, „acoperind“ cãtre prietenul sãu: „Dacã vei pleca de pe acest pãmânt,
o perioadã de 31 de ani – sunt expediate din diverse pãmântul se va rãci neînchipuit de mult“. Faptul cã-l poþi
zone ºi oraºe ale planetei. Ele vorbesc despre oameni, iubi pe unul mai mult cu raþiunea ºi pe celãlalt mai mult
peisaje inedite, exotice, despre prieteni care i-au marcat cu sufletul, mi se pare pânã la un punct firesc. Un celebru
existenþa, ca, de pildã, Panait Istrati sau incomparabila „clasic“ fãuritor de istorie, întrebat fiind pe cine preþuieºte
Eleni, soþia sa, deºi aproape toate se referã la obsesiile în mod deosebit dintre doi poeþi contemporani, în fond la
sale, la miturile care-i nutresc spiritul, creaþia, mituri cu fel de mari, ar fi rãspuns: ca om pe Esenin, ca revoluþionar
care trãieºte într-o fertilã ºi cu totul specialã intimitate; pe Maiakovski. Dar unde este oare limita dintre raþiune ºi
în fine, despre irezistibila chemare ºi graba de a se suflet? ªi, mai ales, cum poate fi despãrþit revoluþionarul
întoarce în singurãtatea scrisului. parcã niciodatã nu mi de om? Dihotomia opereazã mai mult în plan teoretic.
s-a pãrut mai adevãratã – un adevãr neliniºtitor, dar, în Este Kazantzakis un învingãtor? Este Panait Istrati
acelaºi timp, reconfortant – reflecþia unui prozator român un învins? În noua Odisee, scrisã de Kazantzakis, („Cred
contemporan formulatã cam prea retoric într-o carte de cã salvarea mea din punct de vedere spiritual depinde de
eseuri: „de murit sau de scris, mori ºi scrii numai singur“. Odiseea . Dacã va trãi Odiseea , voi trãi ºi eu“) Ulise,
O altã posibilitate nu pare sã existe. pãrãsind Ithaca în care îl lãsase fericit Homer ºi reluându-ºi
Spovedania cãtre „bunicul meu“ El Greco, scriere de cãlãtoria, dupã multe întâmplãri ºi peripeþii, la sfârºitul
o absolutã originalitate în sfera memorialisticii, o intitulase epopeii, îºi cheamã tovarãþii rãposaþi – bãrbaþi, femei pe
iniþial Scrisoare. Raport însã este mult mai definitoriu care le-a iubit, credinciosul câine, aceºtia ies din morminte
pentru o viaþã trãitã aºa cum a fost trãitã de creatorul la glasul stãpânului, iar stãpânul, cu vocea-i triumfãtoare,
fascinantului Zorbas, o viaþã dominatã de obsesia dã semnalul de plecare: „Sus pânzele, copii! Sã pornim
urcuºului: „... viaþa mea particularã are o valoare foarte înainte de a ne ajunge vântul Morþii!“
relativã ºi numai pentru mine. Pentru nimeni altul. Singura Printre cei de pe corabia lui Ulise, arcã a veºnciei,
valoare pe care i-o recunosc este lupta: sã urce din treaptã metaforã a Destinului, cãlãtoresc Nikos Kazantzakis ºi
în treaptã ca sã ajungã cât mai sus, cât o þin puterile ºi Panait Istrati.
PRO

SAECULUM 3/2006 117

 lector

Mircea Dinutz

EVOCÃRI ªI PROFILURI. ÎNTRE MEMORIE ªI TRÃIRE

Admirabilã aceastã carte de Evocãri sentimentale* a lui dãruire faþã de manifestãrile artistice ºi culturale“, „eminentul
Gaston Gh. Cosma, personalitate recunoscutã în lumea plasti- Vasile drãguþ care ºi-a dedicat viaþa cu o totalã dãruire artei
cienilor români (ºi nu numai) pentru studiile sale exemplare de româneºti“ sau Eugen Schjileru despre care spune cã „din
istorie a artei, pentru aleasa competenþã ºi þinuta moralã, pro- fericire“ l-a avut profesor, „admirat ºi iubit de nenumãrate serii
bate în varii împrejurãri. Absolvent al Institutului de Arte Plastice de studenþi“. Mai pot fi enumeraþi aici: N. Argintescu-Amza,
„N. Grigorescu“, Secþia de Istorie ºi Teorie a Artei (promoþia Dan Hãulicã, Theodor Enescu, Adriana Botez-Crainic…
1960), autor a mai multor studii monografice, grafician ºi pictor, Altãdatã, îºi cenzureazã mai puþin emoþia, iar entuziasmul
emigrat în Germania, unde locuieºte, din anul 1987, la sãu asigurã discursului un ton apropiat de panegiric, ca în
Darmstadt. Gaston Gh. Cosma ne oferã câteva zeci de cazul lui Ion Frunzetti (1918 – 1985), colegul sãu de facultate:
medalioane, realizate cu tandreþe ºi, nu mai puþin, cu acribie, „eminent profesor ºi conferenþiar“, „un orator fascinant“, auto-
evocând – în aceste peste 350 de pagini – 96 de plasticieni ºi rul unor studii magistrale, de o înaltã competenþã, competitive
comentatori ai artelor plastice. chiar pe plan european. Poetul, exprimat în cele ºapte volume
El realizeazã astfel, vrând sã lase urmaºilor cât mai multe apãrute între 1941 – 1985, traducãtorul lui A. Rimbaud,
informaþii despre oricare dintre personalitãþile aflate în luminile Cervantes ºi W. Shakespeare, a beneficiat din plin de talentul
memoriei sale, 22 de profiluri ale unor voci distinse, critici ºi sãu literar pentru realizarea unor comunicãri, studii, cronici de
istorici ai artelor plastice, eseiºti ºi profesori, între care se deta- artã de aleasã þinutã ºtiinþificã, fiind – la o privire oricât de
ºeazã: G. Oprescu, Eugen Schilleru, Petru Comarnescu, Ionel exigentã – un adevãrat „model de calitate ºi dãruire profesio-
Jianu, Ion Frunzetti, Vasile Drãguþ, 16 profiluri ale unor sculp- nalã“.
tori: Geza Vida, Ion Vlasiu, George Apostu, Constantin Popovici, Înãlþimea eticã a lui Gaston Gh. Cosma se vede, mai ales, în
30 de profiluri ale unor pictori, decoratori, graficieni de mare realizarea profilului aceluia care i-a fost ºef la Institutul de
valoare: Viorel Mãrginean, Constantin Piliuþã, Vasile Grigore, Istoria Artelor Plastice, a intrat în neplãcute adversitãþi ºi
Sorin Dumitrescu ºi, în sfârºit, 28 de artiste-femei, mai degrabã altercaþii cu subordonaþii sãi, s-a opus carierei unor cercetãtori
eboºe ale unor profiluri, între care se reþin: Michaela Eleuthe- de marcã (Petru Comarnescu), nimeni altul decât George
riade, Irina Codreanu, Miliþa Petraºcu, Ligia Macovei, Iulia Oprescu (1881 – 1969). Consemneazã, în treacãt, cu o discreþie
Hãlãucescu. elegantã, gesturile regretabile ale omului, dar asta nu-l împie-
E bine sã reþinem cã 28 dintre cei evocaþi aici au trecut în dicã sã fie corect ºi sã relateze obiectiv meritele acestuia, e
eternitate ºi cã, deci, valoarea istoricã a acestor profiluri este adevãrat, cu un ton egal, neimplicat afectiv, dar în spiritul ade-
cu atât mai mare. Unele dintre acestea, scrise cu dãruire ºi vãrului de necontestat: „a fost o personalitate de real prestigiu,
reverenþã pioasã, sunt adevãrate „icoane“, umanizate doar de cu o contribuþie complexã ºi substanþialã în cercetarea rãdãcini-
privirea intensã a celui care-ºi „chestioneazã“ confraþii. Rezultã lor artei noastre“, autorul unei bibliografii impresionante,
de aici niºte mãrturii ale minþii scrise cu respect pentru adevãr, merituosul organizator al Galeriei Universale de la Muzeul
dar ºi niºte tulburãtoare mãrturii ale sufletului, probe ale unui Naþional de Artã ºi autorul unei donaþii, pentru Cabinetul de
profil moral ce se lasã lesne descifrat de la paginã la paginã. Stampe al Bibliotecii Academiei, de 6500 de gravuri ºi 1500
Vorbind – cu respect ºi afecþiune – despre faptele pictorilor, desene ale celor mai importanþã artiºti europeni din secolul al
sculptorilor ºi comentatorilor de arte plastice, Gaston Gh. XV-lea, al XVI-lea pânã în epoca modernã.
Cosma vorbeºte, de fapt, vibrând nostalgic, cu o discreþie ºi o În cazul lui Ionel Jianu (1905 – 1993), frazele se înlãnþuie
demnitate ce estompeazã miºcãrile aprige ale sufletului, despre în ritmurile unimii, fãrã ca acest lucru sã-l îndepãrteze nefiresc
sine. Pentru viitorul istoric al artelor aceastã carte este o sursã de realizãrile concrete ale eminentului profesor ºi istoric al
demnã de încredere, iar pentru fericitul degustãtor al frumuse- artelor plastice. De aceastã datã, prim-planul îl ocupã profe-
þilor plastice ºi literare este o adevãratã încântare. sorul: „Prelegerile lui, þinute cu o punctualitate exemplarã, atrã-
Atunci când îºi evocã profesorii sau colegii de facultate, geau studenþii prin dragostea ºi dãruirea prezentãrii marilor
specialiºti împãtimiþi pe o perioadã sau alta din nobila istorie a personalitãþi ale artei româneºti, insuflând încrederea în virtuþile
artelor plastice româneºti, autorul se strãduieºte sã pãstreze o creaþiei autohtone cu valori în contextul culturii europene“.
bunã cumpãnã între minte ºi inimã, dând „Cezarului ce-i al Apoi este elogiat realizatorul unor expoziþii reprezentative ale
Cezarului“, fiecãruia dupã faptele sale, enumerate ºi apreciate unor importanþii pictori români, editorul harnic ºi eficient
cu o onestitate intelectualã în afara oricãrei discuþii, dar proiec- (Editura „Cãminul Artei“), dar – mai cu seamã – autorul unor
tând – asupra unora – cãldura recunoºtinþei ºi lumina admiraþiei monografii despre marii sculptori moderni, scrie începutã cu
sale, pãstratã intactã chiar dupã dispariþia acestora: „generosul, Brânduºi în 1963 ºi continuatã cu Bourdelle (1965) ºi Rodin
excepþionalul profesor Ionel Jianu“, „sensibil ºi prietenos cu (1967), la Editura „Artaud“ din Paris, unde lucra ca redactor.
studenþii“ sau Petru Comarnescu, „cel mai entuziast critic de Profilul lui Vasile Drãguþ (1929 – 1987), specialist în artã
artã din câþi am cunoscut, animat de o caldã ºi generoasã medievalã româneascã, începe – ca în atâtea alte cazuri – cu o
evocare caldã („L-am cunoscut din anii studenþiei…“), fãrã ca
* Gaston Gh. Cosma, Evocãri sentimentale, Editura „Danubius“, perspectiva subiectivã sã-l întunece judecata dreaptã ºi
Bucureºti, 2005
PRO

118 SAECULUM 3/2006

 lector

expoziþie personalã, îi prevedea o carierã strãlucitã, atunci când

scria Pietrele care viseazã. Gaston Gh. Cosma se lasã cuprins
de efuziuni lirice atunci când evocã pe omul „atât de cald ºi
prietenos“, dar lasã locul specialistului atunci când îºi comen-
teazã cu luciditate creaþia „izvorâtã dintr-un temperament
viguros, dintr-un impuls nativ de autenticã obârºie þãrãneascã,
într-o sintezã modernã ca demn urmaº al lui Brâncuºi“.
Dupã stabilirea acestuia la Paris (1982), expoziþiile sale în
Franþa, Italia, Grecia, Germania, Polonia, Ungaria, Iugoslavia,
Belgia, Brazilia au contribuit la sporirea prestigiului sãu pe alte
meridiane, dar n-a fost suficient pentru a-l impune între valorile
certe ale artei de circulaþie universalã. Tatã ºi fiu, Fructul
soarelui , Oglinda soarelui (Sumako, Japonia), Fluturii ºi alte
câteva zeci de sculpturi risipite în þarã ºi în strãinãtate probeazã
Claude Monet – Corner of the Garden at Montgeron acea „unitate stilisticã ºi semnificaþie spiritualã“ profund umanã
ce au justificat tratarea sa monograficã: Octavian Barbasa
echilibratã: „A publicat substanþiale studii de artã medievalã“, (1968), Ionel Jianu (1985) ºi Adriana Botez-Crainic (1993).
a fost redactor-ºef la revista „Arta“, a redactat Dicþionarul Expoziþia comemorativã de la Galeriile Teatrului Naþional (19
enciclopedic de artã medievalã româneascã (1976) în care îºi ianuarie 2000) a fost o strãlucitã demonstraþie a victoriei unui
propune sã defineascã termenii specifici de artã medievalã artist român ce a descoperit în adâncurile pietrei ºi lemnului
autohtonã, pregãtind astfel apariþia primei sinteze asupra artei „viaþa intensã a formelor“.
româneºti vechi (1982), scrisã „cu un real har literar“. Cel care Înainte de a vorbi despre sculptura lui Gheorghe
a colindat, cu nedespãrþitul sãu rucsac, Þara Haþegului ºi Munþii Iliescu-Cãlineºti (1932 – 2002), vorbeºte despre relaþia sa de
Apuseni, cercetând fiecare bisericã veche ºi investigând monu- „inimã“ cu acesta. Nu e greu de înþeles ce-i unea pe cei doi (ca
mentele vechi din toatã þara, a înþeles mai bine decât oricare în atâtea alte cazuri): patima pentru artã, dar ºi originile rurale
altul, cã arta româneascã, în specificitatea ei, reprezintã o comune, apartenenþa la aceeaºi rasã nobilã. ªi-l aduce aminte
„sintezã originalã în circulaþia valorilor dintre Est ºi Vest“, o trãind retras în atelierul sãu, „ca un ascet, lucrând ºi meditând
contribuþie originalã în context european. Scriind aceste rânduri, ca în înþelept asupra sensurilor sculpturii într-o interpretare
Gaston Gh. Cosma îºi manifestã solidaritatea de viziune ºi proprie, ataºat de tradiþiile artei þãrãneºti, investigând noi
atitudine cu acesta. posibilitãþi de a da expresie ideilor în forme simbolice“. Înrudit
Fie cã e vorba de sculptori sau pictori, autorul acestei cãrþi în spirit cu George Apostu, acesta s-a situat în linia sculpturii
„scaneazã“ întâi imaginea omului, aºa cum s-a conservat ea în brâncuºiene, „revitalizând“ limbajul sculpturii de dupã 1960.
memoria afectivã (dacã i-a cunoscut), dupã care atenþia sa se Coloana Generaþiilor , Oamenii pãmântului de la Mãgura
concentreazã asupra operei, vãzutã într-o strânsã legãturã cu Buzãului, Stâlpul iubirii , Cumpãna , Familia , Leagãnul
existenþa creatorului, cu toate semnificaþiile ce decurg din anotimpurilor se aflã între lucrãrile sale cele mai reprezentative.
aceasta. Când nu l-a cunoscut personal, tonul devine mai pru- Mai reþinem, în cazul lui Constantin Popovici (1938 – 1994),
dent, dar la fel de responsabil. Nu de puþine ori, renunþã / se apreciat pentru sculptura sa monumentalã (Electricitatea ,
abþine sã facã aprecieri asupra creaþiei, ca semn cã nu ºi-a realizatã din oþel inoxidabil la Vidraru – Argeº), dar ºi pentru
propus nici un moment sã se punã în evidenþã, citându-i doar forþa de expresie a portretelor sale (G. Bacovia, G. Cãlinescu,
pe cei mai autorizaþi comentatori ai operei unuia sau altuia. Ionel Perlea), o caracterizare foarte inspiratã a creaþiei acestuia:
Nu-ºi permite sã parafrazeze, sã compileze, sã se hrãneascã „Dintr-un flux al unui impuls lãuntric, de o vitalitate debordantã,
din ideile altora. Spune ce are de spus, de câte ori simte nevoia, tot ceea ce a realizat el, fie în forme sculpturale, fie în desene,
ori citeazã – cu o severã corectitudine – pe confraþii sãi aflaþi exprimã o viaþã afectivã clocotitoare“. Expoziþia sa personalã
mai aproape de esenþa operei comentate, lecþie pe care ar trebui (139 de lucrãri) de la Muzeul Naþional de Artã (1985) a fost
s-o asimileze ºi mulþi dintre comentatorii noºtri literari. ultimul moment de triumf.
Ion Vlasiu (1908 – 1997) este evocat în dubla ipostazã de Când ajunge la pictori, decoratori, graficieni, Gaston Gh.
scriitor ºi sculptor, întors mereu cãtre rãdãcinile sale, rãscolitor Cosma radiografiazã, la fel de atent ºi echilibrat, viaþa ºi opera,
ºi energic, niciodatã risipit în lucruri ºi spaþii strãine. El însuºi inseparabile în opinia sa, cãutând sã exprime cât mai sintetic
aprecia în Jurnalul sãu (1971) cã este autorul unei arte „a ºi memorabil în ce anume constã contribuþia fiecãruia la fondul
gestului larg, tãios“. Sculpturile sale alegorice, pe motive de sufletesc ºi artistic, regãsindu-se pe sine într-o secretã comu-
inspiraþie folcloricã ºi mitologicã, suita de portrete de adâncã niune creatoare, regenerând cu fiecare frumuseþe pe care o
semnificaþie istoricã ºi culturalã (Aurel Vlaicu, Homer, Socrate, descoperã cititorilor sãi. Acolo unde capricioasa grilã a amintirii
Ion Creangã, Octavian Goga, M. Sadoveanu), ca ºi monumen- nu poate re-aduce în faþa ochilor noºtri figura celui evocat,
tele istorice, realizate la Cluj sau la Blaj, sunt mãrturii convin- abia acolo, comentatorul recurge, sigur pe sine la surse biblio-
gãtoare ale puternicului sã talent. Nu în ultimul rând, meritã grafice de încredere, fãrã ca acestea sã-i anihileze verbul cald
respect gânditorul profund ºi nuanþat asupra originalitãþii artei ºi respiraþia fierbinte a fiecãrui period.
plastice româneºti ce-ºi cere dreptul firesc între valorile Constantin Piliuþã (1929 – 2003) era „prietenos ºi, cu
universale. accentul lui de moldovean hâtru, crea o atmosferã antrenantã
Omul George Apostu (1934 – 1986) îi apare – din perspec- cu mult umor, amuzându-ne de câte ori ne vizita“. Multiplele
tiva timpului – sociabil ºi plãcut, „un moldovean mucalit, sale disponibilitãþi l-au orientat spre, graficã, picturã, lucrãri
admirabil prieten cu o inimã de aur, de o rarã generozitate“. de artã monumentalã, de la „naturile cu flori“, unde aducea
Acestuia, încã din 1964, Dan Hãulicã, impresionat de prima sa prospeþime ºi inedit, la seria de portrete în frescã, reprezentând
PRO

SAECULUM 3/2006 119

 lector

voievozi (Alba Iulia, 1968), peisaje scãldate în lumina soarelui, þãrãneºti, în vederi panoramice în zbor de pasãre, într-o sintezã
veritabile „simfonii cromatice, în acorduri rafinate“. Mare iubitor originalã, de o autenticã sensibilitate ºi francheþe poeticã“. În
de literaturã, a ilustrat Luceafãrul de Eminescu ºi a realizat, ori ciclurile Cenade, Filipeºtii de Pãdure, Moment maramureºean
de câte ori a fost solicitat, prototipuri de costume pentru spec- s-a inspirat din peisajul subcarpatic, pe care l-a recompus în
tacolele de teatru, o altã mare iubire a sa. ample tablouri, unde atât detaliile, cât ºi substratul geometric
Între cei care l-au elogiat (Eugen Schileru, Octavian Barosa, al formei sunt riguros tratate. Multele sale participãri la expozi-
Dan Hãulicã, Mircea Grozdea) se cuvin reþinute aserþiunile lui þiile naþionale ºi internaþionale (Belgrad, Budapesta, Paris,
Petru Comarnescu care-i recunoºtea capacitatea unicã de Berna, Praga, Torino, Edinburg, Madrid, Beijing, Berlin) au fãcut
„pãtrundere a sufletului uman“ (1957) ºi a lui Cornel Radu din Viorel Mãrginean o figurã emblematicã a mediului artistic
Constantinescu ca remarca cã pictorul are „simþul esenþialitãþii din România.
plastice“ (1979), întotdeauna parcimonios ºi expresiv. La aceste Mai toþi comentatorii sãi (George Oprescu, Petru
observaþii, fãrã îndoialã pertinente, Octavian Gh. Cosma adaugã Comarnescu, N. Argintescu-Amza, Dan Grigorescu, Ion
faptul cã pictura sa peisagisticã se distinge prin „puritate Frunzetti, Andrei Pleºu, Virgil Mocanu) au subliniat linia
cromaticã ºi luminozitate“. Ca portretist, a tãlmãcit plastic stãri tradiþionalã a artei sale de esenþã ruralã, îmbogãþitã „cu structuri
sufleteºti ºi valori morale, iar ca peisagist s-a impus prin culorile cristaline de o puritate abstractã“ (Vasile Drãguþ). În opinia lui
explozive ale naturilor sale (aºa-zis) „moarte“. Dan Grigorescu, picturile sale „pãstreazã ritmurile cromatice
Sorin Dumitrescu (nãscut 1946) este, în ochii multora, subtile, nobila austeritate a culorii din scoarþele populare“
autorul unor lucrãri cu tematicã ºi dimensiuni spiritual-reli- (1975). Ceva mai târziu, Andrei Pleºu apreciazã cã „privitã glo-
gioase, elaborate cu rigoare ºi devoþiune. În realitate, aria bal, pictura lui Viorel Mãrginean penduleazã, cu un farmec
preocupãrilor sale este cu mult mai extinsã, dacã avem în vedere inconfundabil, între o caracteristicã simplitate ºi un rafinament
ilustraþiile sale la volumul Noduri ºi semne de N. Stãnescu îndelung exersat“ (1982). În concluzie, acesta rãmâne, în
(1982), ce i-au asigurat ºi o anume celebritate, eseurile sale pe viziunea lui Gaston Gh. Cosma, „un model exemplar de
teme de istoria artei medievale româneºti, cu un dovedit talent disciplinã profesionalã ºi de conºtiinþã colectivã în obºtea
literar, fiind contribuþii reale la înþelegerea fenomenului artistic creatorilor autentici din þara noastrã“.
autohton, grafica ºi pictura, dar – nu în ultimul rând – Nu se putea o mai fericitã „încheiere“ (strict convenþionalã)
intervenþiile sale în plan social ºi politic. Evocarea, mai degrabã a acestei cãrþi, închinatã geniului creator românesc, izvodit din
sentimentalã, în acest caz, declanºeazã ºi resorturile spiritului realitãþile miraculoase ale satului pãstrat sub semnul „veºniciei“
civic al comentatorului, vãdit îngrijorat de mersul evenimentelor blagiene, decât o evocare a locului unde a visat, a gândit, a
în þara sa natalã. Crede, cu obstinaþie, cã România mai are creat ºi a voit sã creascã puternic sub semnul Hobiþei gorjene,
„mari resurse ºi posibilitãþi de regenerare socialã, culturalã ºi Constantin Brâncuºi (1876 – 1957), personalitate artisticã
spiritualã, în raport cu þãrile vecine“. impresionantã la nivel planetar. Atelierul lui Brâncuºi. Mo-
Ceea ce spusese pânã acum, indirect, explorând fibra ruralã ment sacru în inima Parisului oferã nu numai informaþii foarte
a creatorilor români despre care vorbea, o spune acum deschis, utile despre lupta ºi devenirea marelui sculptor român, despre
cu o nobilã mândrie ºi solemnitate: „Nu mã simt, nicio clipã, lungul periplu al „atelierului“ brâncuºian pânã la transformarea
strãin de obârºia mea þãrãneascã“. Iar mai departe: „Ar fi multe sa în muzeu, conform dorinþei creatorului, nu numai despre
de reflectat despre «talpa þãrii» care a asigurat, în mod miracu- modul în care a fost privit ºi receptat de opinia publicã de pe
los, continuitatea de neam ºi spiritualitate specificã pe atâtea toate meridianele lumii, dar ºi despre statura moralã la fel de
zeci de secole“. Suntem foarte departe de tonul propagandis- impresionantã a omului care a intuit nu numai cã organicitatea
tic al altor vremuri. Aici e mãrturia tulburãtoare a unui om ce nu formelor, viziunea geometricã ºi simbolicã îl apropie de lumea
se ruºineazã de calitatea sa de „om al pãmântului“, de stirpea esenþelor universale, dar ºi cã nimic peren nu se poate alcãtui
nobilã din care se trage ºi cãreia îi datorãm, inclusiv, puterea fãrã sã te întorci, pios ºi iscoditor, în acelaºi timp, la „rãdãcina
spiritualã ce ne face competitivi pe plan european. lucrurilor, la frontiera dintre real ºi sacru“ (Carlo Giulio Argan).
Pictor, cineast, decorator Sabin Bãlaºa (nãscut 1932) a Scenariul pe care-l urmeazã, de aceastã datã, poate stârni
fost ºi (poate) mai este o personalitate controversatã din pricina admScenariul pe care-l urmeazã, de aceastã datã, poate stârni
„portretelor protocolare“ pe care le-a realizat în timpul regimului admiraþia oricãrui scriitor cu state vechi de serviciu ºi merite
totalitarist. Asta însã, observã cu multã dreptate Gaston Gh. recunoscute. Informaþia e topitã în discursul emoþional, pla-
Cosma, nu poate sã afecteze valoarea de ansamblu a operei nurile temporale se pliazã, interferându-se – când ºi când –,
sale, începând cu filmul de animaþie, continuând cu pictura fãcând cu atât mai vie figura locatarului din Montparnasse,
figurativã ce conþine surprinzãtoare ºi de mare efect sugestii vizualizând, cu lux de amãnunte, atelierul de lucru al acestuia,
metaforice suprarealiste ºi terminând – sã zicem – cu cele „un ambient plãcut de ospitalitate româneascã“, el însuºi fiind
câteva lucrãri monumentale murale, între care se distinge îmbrãcat în costum þãrãnesc în mijlocul atelierului sãu Gaston
Elogiul tinereþii de la Universitatea din Iaºi sau Naºterea Gh. Cosma reuºeºte sã satisfacã, în egalã mãsurã, pe cititorul
poporului român de la Muzeul Militar Central. În toate întâlnim doritor de informaþii, cânt ºi pe acela deschis spre frumuseþile
aceeaºi „elocvenþã expresivã“ realizatã cu „mijloace stilistice textului.
proprii“, iar în unele se impune printr-un colorit pastelat, elabo- O carte, prefaþatã de Gheorghe Istrate, poet din Limpeziºul
rat cu mult rafinament în sintezele sale de „largã respiraþie Buzãului, ce are toate meritele memorialului, în sensul cã
picturalã“, în tonuri optimiste ºi luminoase. autorul îºi propune sã informeze, nu sã se punã pe sine în
De o atenþie specialã beneficiazã Viorel Mãrginean (nãscut evidenþã, dar ºi pe acelea ale literaturii de calitate, atunci când
1933), cunoscut mai ales ca peisagist: „el a rãmas ataºat de se apropie cu o caldã tandreþe de figurile dispãrute. Evocãrile
satul natal, de peisajul de la Cenade (jud. Alba), unde-ºi trãise sentimentale ne mai atrag atenþia asupra marilor valori
copilãria din acea zonã specific ardeleneascã de pe Mureº ºi autohtone pe care n-am ºtiut sã le recunoaºtem la timp ºi pe
Târnave, evocatã în admirabile priveliºti cu vãi, dealuri ºi case care ar trebui sã învãþãm sã le respectãm cu adevãrat.
PRO

120 SAECULUM 3/2006

 consemnãri

Mircea Radu Iacoban

SUB VREMI

„Ce-i cu voi bãieþaºi? Cu ce drept purtaþi numele meu?“ a + ridicol“. Cele mai mari nume ale literaturii, muzicii ºi artei
exclamat Cãlinescu, privindu-ºi fotografiile din tinereþe. „Ce-i plastice, unele pãstrate ºi acum în manualele ºcolare, dau o
cu ãºtia, cu ce drept îºi arogã calitãþile de scriitori, pictori, probã incalificabilã de servitute laºã ºi obedienþã capitulardã,
compozitori?“ – s-ar putea exclama dupã lectura cãrþii imposibil de înþeles pentru generaþia de astãzi. Cei care au
„Reconstituiri necesare“, apãrutã în colecþia „Document“ a tot cunoscut cât de cât atmosfera de teroare a anilor ’50, ar putea
mai prestigioasei edituri „Polirom“. Sunt tipãrite stenogramele sã acorde o fãrâmã de înþelegere, dar nu ºi de totalã absolvire.
ºedinþei din 27 iunie 1952, la care au participat membri În vremea aceea, Stalin trãia, armata roºie nu pãrãsise România,
reprezentativi ai uniunilor de creaþie din România. Textele au în principalele instituþii de culturã pãstoreau consilieri sovietici,
fost descoperite într-o împrejurare, în felul ei, purtãtoare de lagãrele ºi puºcãriile erau pline de „politici“, peste numai doi
semnificaþii: la closet, unde urmau sã slujeascã drept hârtie ani avea sã fie executat Pãtrãºcanu... Creatorii încercau, cu
igienicã. S-a întâmplat în 1981, în perioada reparaþiilor efectuate disperare chiar, sã-ºi pãstreze dreptul de a scrie, a picta, a
la fosta clãdire a Uniunii Scriitorilor din ºoseaua Kiseleff 10. compune – fãcând nu concesii, ci temenele de-a dreptul
Nu împãrtãºesc opinia îngrijitoarei de ediþie (Mihaela Cristea) scârbavnice, practicând delaþiunea drapatã în „criticã
potrivit cãreia dirijarea cãtre uzul latrinei ar proba o anume tovãrãºeascã“ ºi auto-flagelarea inchizitorialã ca „armã a
intenþie („arhiva trebuia sã disparã“). Când vrei sã distrugi o autocriticii“. ªedinþa cu pricina urma sã înfiereze „devierea de
arhivã, îi dai foc, n-o laºi la îndemâna oricui. Destinul acestor dreapta“ a Anei Pauker, Teohari Georgescu ºi Vasile Luca. Cu
stenograme ilustreazã mai degrabã nepãsarea vinovatã a metoda preluatã din faimoasele procese moscovite ale anilor
Uniunii Scriitorilor faþã de propria istorie. Dac-o luãm ca figurã ’36 –’38, partidul nu catadixea sã ofere acuze concrete, ci doar
de stil, sigur cã locul acestor penibile mãrturii nu poate fi decât generalitãþi, aºa cã vorbitorii, înfierând deviaþionismul,
closetul. Ca document uman revelator, ca mãrturie asupra unei recurgeau la rostogolirea de vorbãrie „culpabilizantã“ preluatã
epoci, a stãrii culturii române în nefericitul an 1952, filele îºi din documentele de partid, dar ºi îmbogãþind cu contribuþii
meritã locul în raftul de arhivã rezervat temei „incredibil + jenant proprii actul de acuzare. Compozitorul Mendelsohn
completeazã porterul deviaþionistului Luca cu încã un reproº...
ideologic: învinuitul era... vânãtor: „acest sport ºade bine unui
lord englez sau unui conte, în nici un caz unui secretar de
partid“! În ºedinþa condusã de „tov. Zisu“ (?!), condamnarea
„deviaþionismului“ a prilejuit tuturor alinieri vehemente: „Con-
damn ºi înfierez din tot sufletul“. (Maria Banuº); „Aceste
documente nu numai cã ne-au dat putere, ne-au dat ºi putere
de creaþie“. (Szemler Ferenc); „A înfiera nu este destul“. (M.
Novicov); „Devierea de dreapta m-a fãcut sã înþeleg în
profunzime unele probleme scriitoriceºti“. (M. Preda) etc., etc.
Cu adevãrat copleºitor este, pentru cititorul de azi, repertoriul
autocritic. Creatorii anilor ’50 îºi turnau din belºug cenuºã în
cap doar pentru a-ºi pãstra locul în câmpul literelor („...din
trecut, am venit cu un bagaj extraordinar de puternic de
misticism“. – E. Camilar; „M-am abãtut de la linia partidului“. –
A. Baranga; „Nu m-am întovãrãºit cu poporul“. – Ov. Varga
º.a.m.d.) În totul, un spectacol degradant al umilinþei faþã de
partidul reprezentat de „tov. Zisu“! Nu putem înlãtura cu totul
supoziþia, cã, atunci, unii vor fi ºi crezut în cele spuse ºi cã, în
timp, pot fi considerate credibile anumite reorientãri complet
opuse (Dan Deºliu, Nina Cassian), însã ansamblul mãrturiilor
lasã un persistent gust amar. Cartea se citeºte cu folos.
Îngrijitoarea ediþiei a izbutit o întreprindere utilã ºi revelatoare.
Rãmân de îndreptat erorile din aparatul critic: „Bogza a scris
„Poemul invectivã“ ºi nu „Poemul inventar“, Beniuc a studiat
psihologia animalã ºi nu animatã, Pãtrãºcanu (se precizeazã în
solidul studiu-prefaþã datorat lui Marius Oprea) n-a fost împuº-
cat în celulã º.a. Dincolo de toate, iatã o carte utilã ºi, în felul ei,
incomodã. Aratã cã ãºtia am fost. Justificarea cronicarului
Augustin Thierriat – Flowers in a Japanese Vase („...sub vremi...“) e-o scuzã îndoielnicã.
PRO

SAECULUM 3/2006 121

 lector

Andrei Milca

PAPA IOAN PAUL AL II-LEA ªI

SPIRITUL DIVIN AL „CUGETÃRILOR“
În curând se va împlini un an de la Marea Trecere a celui
care a fost muritorul Karol Wojtyla – divinul Ioan Paul al II-lea,
probabil cel mai reprezentativ papã din istorie ºi oricum una
dintre figurile emblematice ale secolului al XX-lea. În 2003
apãrea la Editura Fundaþiei România de Mâine un volum de
Cugetãri al Suveranului Pontif (prefaþã, selecþie ºi traducere
de Nicolae Mareº), la care ar trebui permanent sã ne întoarcem.
Este nu doar o antologie a celor mai importante fraze ale papei
despre artã, culturã, economie, credinþã, ºtiinþã, învãþãmânt,
mass-media, ci un întreg aparat unitar al gândirii lui Wojtyla,
testamentul sãu cãtre cei în care a crezut, ansamblul revelator
al ideilor sale intime pe câteva decenii.
„Cuget, deci exist!“ se pare cã a fost ºi pentru Ioan Paul al
II-lea un motto de credinþã, ºi cunoaºtem cã Papa a fost la
începuturile sale actor, poet, dramaturg, iar apoi profesor
universitar, preot, înalt ierarh. A fost deci un model de culturã
creºtinã. Nicolae Mareº crede cã Wojtyla, devenit apoi Ioan
Paul al II-lea, a cãutat sã descopere permanent dimensiunea
predictibilã a menirii culturii, pentru a ne putea apoi sugera
instrumentarul propice prin care sã fie pusã eficient în slujba
umanitãþii. Toate domeniile pe care le-a abordat,
documentându-se scrupulos, cu o chemare rãbdãtoare cãtre
minuþiozitate – lucrurile mãrunte definesc faptele mari! – Papa
a avut în cei peste 25 de ani ai Pontificatului sãu peste 3000 de
omilii sau intervenþii rostite ºi scrise, în care a încercat sã
raporteze orice arie exploratã la Credinþã, conºtient cã doar
prin aceasta omul se poate regãsi la modul profund. Apelând
la logos – cuvânt, adevãr, libertate – Suveranul ºi-a dat seama Anna Vallayer-Coster – Roses in a Blue Vase
cã toate aceste domenii „pur ºi simplu se completeazã“,
importanþa ºtiinþelor umaniste fiind esenþialã pentru viaþã datoritã culturii“. Restul e deºertãciune pentru cã, dacã
organizarea noastrã în Univers, unde omul este valoarea avem culturã, avem implicit educaþie, deci haosul e învins.
supremã, doar prin culturã el putând deveni ºi mai uman ºi Termenul preferat de Ioan Paul al II-lea pentru o reorganizare
stãvilitorul, pentru cã ajutorul fiinþei umane „stã în trinitatea nu doar a maselor, ci ºi a Bisericii, este cel de culturã moralã. Pe
ºtiinþã – tehnicã – conºtiinþã “. lângã aceasta, mai avem nevoie ºi de primatul Spiritului, adicã
Pontiful ne devine în aceastã carte un îndrumãtor spiritual, de iubire, fãrã de care un viitor paºnic uman ar fi imposibil!
un mentor, un teolog-orator ºi filosof, care pune bazã pe adevãr, Dragostea pentru ºi între oameni este propovãduitã ºi de
etic, frumos, forþã moralã, demnitate, oferindu-ne practic un teolog, pentru cã ea vine din cultura animi (a reflecþiei ºi a
instrument de lucru, un ghid de iniþiere în tainele spiritului, al iubirii – adicã a libertãþii). Papa dizolvã „conflictul“ dintre raþiune
esenþelor divine ºi umane. Cum spunea ºi poetul Wojtyla ºi credinþã, demontând cliºee ºi arãtând cã ºtiinþa este o
(devenit, apoi, paradoxal, rigurosul prelat cu acelaºi nume) condiþie sine qua non în cãutarea adevãrului. Pe lângã esenþa
„prin toatã istoria umblu dupã al Tãu Trup, Omule, Strãfunzimile ºi mãreþia artei ºi a publicisticii, Wojtyla vorbeºte de
Tale cãutându-le“. rãspunderea acestora, ca factor de progres, despre asumarea
Principala idee cu care se deschide acest volum – stâlp de responsabilitãþii. Tot ce þine de factorul cultural, de echilibru
boltã al întregului sãu eºafodaj logistic – este cã „legea divinã serveºte înãlþãrii spirituale a omului cãtre divin, dar ºi liniºtii
este singura mãsurã a libertãþii umane ºi ne este datã de într-o lume fãrã conflicte. Biserica este mama tuturor artelor,
Evanghelia lui Iisus. Scopul cuvântãrilor Pontifului în toate ajutând la armonizarea lor, iar omul, apropiat de naturã ºi creaþie,
þãrile pe care le viziteazã este în primul rând pacea mondialã, el va ajunge astfel ºi la misterul Domnului. Conform Genezei,
recurgând la maxime din Cântarea fãpturilor a Sfântului fiecare dintre noi trebuie sã fie artizanul, fãuritorul propriei
Francisc din Assisi, la Sf. Augustin („Intellectum valde ama“), vieþi – personalitatea ºi talentele noastre fiind puse ºi în slujba
descoperind cã omul actual pare a fi întotdeauna ameninþat de Celorlalþi. Dorind sã se construiascã doar civilizaþia iubirii,
propria sa creaþie (victimã a propriilor descoperiri ºi înaintãri cugetãtorul deplin ca o salcie sacrã vede o singurã alternativã
pe scara evoluþiei ºtiinþifice!), dar ºi cã singura lui valoare este pentru toate dilemele: „Dacã omul se constituie într-o problemã,
revenirea la Cuvânt, la citit, la scris: „Omul îºi trãieºte adevãrata atunci Hristos este RÃSPUNSUL“.
PRO

122 SAECULUM 3/2006

 lector

Dumitru Matalã

CONDAMNAREA LA SINGURÃTATE

Deja se prevesteºte, la orizont, împlinirea a 40 de ani Mai primise de la Melchiade ºi niºte suluri, niºte
de când i-a apãrut prima datã cartea. Deja se anunþã, de pergamente, cu o scriere ciudatã, necunoscutã, pe care
pe acum, o altã aniversare, 25 de ani de când i-a fost tot încerca s-o descâlceascã ºi nu izbutea deloc.
acordat premiul Nobel, o distincþie care nu þi se dã decât Pânã când, într-o bunã zi, dar asta, fireºte, dupã altã
o singurã datã în viaþã, dar þi se dã pentru totdeauna. Nu- multã vreme, Jose Arcadio Buendia devine conºtient de
i chiar aºa multã vreme de atunci, ca sã nu poþi face neputinþa ºi singurãtatea sa, iar atunci apucã drugul de
numãrãtoarea decât într-una din expresiile preferate de fier de la poartã ºi face praf „toate instrumentele de
el însuºi: „mulþi ani dupã aceea...“. Dar, oricum, este alchimie, cabinetul de dagherotipie, atelierul de aurãrie“
suficientã ºi nici nu s-ar fi putut aºtepta, sã zicem, o – totul. Ca sã-l potoleascã, a fost nevoie de vreo zece
sutã de ani, ca sã putem invoca încã una din expresiile oameni ºi de alþi douãzeci ca sã-l lege, cu lanþuri, de
lui favorite: o sutã de ani de singurãtate. castanul uriaº din mijlocul curþii. S-ar putea spune cã, în
Când, în 1967, i-a apãrut romanul, numele lui Gabriel felul acesta, singurãtatea lui a cãpãtat o formã concretã.
García Márquez a început, încã de atunci, sã circule cu Din când în când, acolo îl mai vizitau Melchiade, cu toate
o neobositã stãruinþã. Mai târziu, pe mãsurã ce se tradu- cã murise între timp, ºi Prudencio Aguilar, pe care el îl
cea, cartea lui se impunea drept un autentic eveniment omorâse, într-o încãierare din tinereþe. Dar aºa se întâmplã
nu doar în Columbia natalã sau în America Latinã, ci de- regulat în aceastã carte: fantasticul se amestecã regulat
a dreptul în literatura întregii lumi. Ani de-a rândul au fost cu realitatea ºi realitatea evadeazã mereu în fabulos, totul
apoi folosite numeroase alte sintagme, care cu siguranþã cu cea mai desãvârºitã naturaleþe. Pânã ºi moartea lui
lui nici nu-i trecuserã prin cap, pentru a surprinde cât mai Jose Arcadio Buendia este povestitã în acelaºi registru:
fidel esenþa romanului, va-loa-rea lui. ªi cele mai multe „Puþin dupã aceea, în timp ce tâmplarul lui mãsura pentru
dintre ele rezistã cu brio ºi azi, când am ajuns atât de sicriu, vãzurã prin fereastrã cãzând o ploaie uºoarã de
aproape de o dublã aniversare. Ca dovadã, poate cea minuscule flori galbene [...] Cãzurã atâtea flori din cer
mai bunã dintre toate, stã chiar aceastã expresie, tradusã încât dimineaþa strãzile erau acoperite de un strat gros,
la noi sub forma Un veac de singurãtate, care de mutã ºi a trebuit sã fie îndepãrtat cu lopeþile ºi cu greblele ca
vreme nu mai reproduce titlul unui roman celebru, ci sã poatã trece înmormântarea.“
semnificã pur ºi simplu o modalitate de vieþuire ºi de Spre deosebire de bãrbatul ei, Ursula este femeia care
supravieþuire. întruchipeazã hãrnicia, seriozitatea ºi neodihna: „pãrea
De-a lungul întregului roman, cuvântul este repetat pretutindeni prezentã, din zorii zilei pânã la ceasurile târzii
într-adevãr atât de des, aº zice chiar excesiv, încât nu din noapte“. Mai mult decât atât, aºa cum iarãºi
se poate sã nu-l înveþi pânã la urmã. Pare sã fie un soi mãrturiseºte scriitorul, „Ursula îºi astupa urechile cu cearã
de blestem ori cel puþin o maladie de care suferã, fãrã de albine pentru a nu-ºi pierde simþul realitãþii“. Desigur,
alegere, toþii membrii clanului Buendia. Cel dintâi conta- era nevoie de o mânã de gospodinã neobositã, de vreme
minat este, fireºte, chiar Jose Arcadio Buendia, în cali- ce bãrbatul era mai mult absent, rãtãcind într-una pe
tatea sa de fondator, de în-te-me-ie-tor al cãtunului coclaurile fanteziilor sale. Mai cu seamã cã familia
Macondo. Desigur, asta se întâmplase de mult, iar era Buendia devenea pe zi ce trece mai numeroasã, ba chiar
multã vreme de atunci, pe vremea când „lumea era atât avea sã devinã, cu timpul, o se-min-þi-e, dar asta mai
de nouã, încât multe lucruri nu aveau încã nume, iar pentru târziu, „multã vreme dupã aceea“.
a le deosebi trebuia sã le arãþi cu degetul.“ Cu toate Cu toate astea, printre atâtea treburi ºi preocupãri
acestea, Jose Arcadio suferea de pe atunci de casnice, Ursula va fi ºi ea lovitã de virusul singurãtãþii.
singurãtate, deºi, fãrã îndoialã, nici cuvântul ãsta nu-l Treptat, începe sã simtã cã realitatea de zi cu zi îi lunecã
cunoºtea. Scriitorul ne ºopteºte mereu cã îi plãcea sã printre degete. Se mai ºi încãpãþâneazã sã nu-ºi recu-
stea mai mult izolat în odaia lui, cã „îºi petrecea nopþi noascã bãtrâneþea, „chiar dacã pierduse de mult so-
întregi în curte, urmãrind mersul aºtrilor“ ºi cã avea coteala anilor sãi“, ºi nici atunci când orbeºte nu vrea sã
obiceiul sã vorbeascã de unul singur, „umblând de colo renunþe la conducerea gospodãriei: „În singurãtatea de
colo prin casã, fãrã sã ia seama la nimeni“. De câte ori nepãtruns a bãtrâneþii ei, se bucura de atâta clarviziune
poposeºte în sat o trupã de þigani, mereu condusã de ca sã examineze pânã ºi cele mai neînsemnate întâmplãri
acelaºi Melchiade, îi cumpãrã fiecare invenþie nãstruº- din istoria familiei“, noteazã, pentru a o încuraja, scriitorul.
nicã pe care acesta o aduce de fiecare datã ºi pe urmã Da, numai cã vederea nu o mai ajuta sã desluºeascã
se retrage, de unul singur, într-un laborator improvizat, decât istoria, prezentul era definitiv ascuns în întuneric.
pentru a continua sã caute el însuºi piatra filosofalã sau În cele din urmã, va trebui sã se dea bãtutã ºi va muri la
secretele alchimiei sau cine ºtie ce alte mari descoperiri. o vârstã ce va numãra între 115 ºi 120 de ani, hotãrându-
PRO

SAECULUM 3/2006 123

 lector

se sã-ºi urmeze bãrbatul care, ºi el, o pãrãsise când sunt, amândoi, consideraþi o adevãratã ruºine a familiei
avea vreo 150 de ani. „La înmormântare veni destul de pentru felul lor de a se purta, ca niºte derbedei singuri pe
puþinã lume, fiindcã cei care-ºi mai aminteau de ea nu lume: „Era ca ºi cum cei doi ar fi adunat în ei toate
mai erau prea mulþi“. defectele familiei ºi nici una din virtuþile ei.“ Cei 17 fii ai
De bunã seamã, locul central al singurãtãþii îl ocupã, lui Aureliano, care sosesc, în aceeaºi zi toþi, la poarta
cum se ºi cuvine, personajul principal al romanului, casei Buendia, erau „indivizi cu înfãþiºãri diferite, de toate
colonelul Aureliano Buendia. Fiul mai mic al lui Jose tipurile ºi de toate culorile, dar arborând fãrã excepþie
Arcadio, pentru cã cel mare, fireºte, trebuia sã poarte acel aer de solitudine care era de ajuns pentru a-i identifica
numele tatãlui, Aureliano va deveni colonel în timpul în orice loc din lume.“ Cum aveau, fireºte, acelaºi nume
rãzboiului civil. El avea sã-l ºi declanºeze, de altfel, însã cu toþii, a fost nevoie ca lângã Aureliano sã fie adãugatã
nu pentru cã îl însufleþeau niºte profunde convingeri ºi o poreclã – Amador, Secarã, Sarrador, Arcaya º.a.m.d.
liberale, ci, dupã cum el însuºi recunoaºte, „deoarece – pentru a-i putea deosebi. Dar asta ºi din cauzã cã Ursula
conservatorii sunt niºte ºarlatani“; (ca sã se convingã, se temea ca nu cumva, cu atâþia urmaºi nediferenþiaþi,
pe urmã, cã ºi liberalii erau la fel). Tot el îi mãrturiseºte sã aparã legãturi de dragoste nelegiuite, de pe urma
prietenului sãu, colonelul Gerineldo Marquez, cã nu luptã cãrora s-ar fi putut naºte copii cu o coadã de purcel.
decât din orgoliu – ºi ce poate fi, la urma urmei orgoliul, Cel puþin încã douã exemple sunt iarãºi cât se poate
dacã nu o altã faþetã a singurãtãþii? De unde rezultã, de grãitoare. Frumoasa Remedios, cea care, multã
fatalmente, cã Aureliano Buendia era condamnat sã trã- vreme, nu se sfia sã se plimbe goalã pentru cã, pur ºi
iascã solitar, lucru pe care chiar autorul îl afirmã rãspicat. simplu, „rãtãcea printr-un pustiu al singurãtãþii“, se va
Încã înainte de naºtere, ni se spune, „plânsese în înãlþa, într-o bunã zi, la ceruri – de vie! – fâlfâind din
pântecele maicii sale ºi se nãscuse cu ochii deschiºi“, aripile unor cearºafuri pe care tocmai le punea la uscat,
ceea ce dovedeºte fãrã nici o îndoialã cã de atunci fusese deoarece n-avea nicidecum impresia cã lãsa ceva în urma
condamnat la suferinþã. Cei 20 de ani de rãzboi pe care i- ei, pe pãmânt. Cam acelaºi lucru se va petrece ºi cu
a purtat n-au fost, nici ei, decât ispãºirea condamnãrii Meme, fiica Fernandei ºi a lui Aureliano al Doilea, pe
deja pronunþate, dupã cum nici cei 17 fii pe care i-a avut, care, de fapt, o chema Renata-Remedios, însã i se
cu tot atâtea femei, n-aveau cum sã pledeze ca un spunea, simplu, Meme. Deºi câtãva vreme, „nu pãrea
argument al dragostei: el era fãrã încetare „rãtãcit în menitã destinului solitar al familiei“, se va îndrãgosti
singurãtatea imensei sale puteri“ ºi chiar acasã când dintr-odatã de Mauricio Babilonia, simplu mecanic la
revenea, în scurte popasuri, îºi cerceta familia „din centrul compania bananierã. Din acel moment „îºi pierdu som-
unui cerc însemnat cu creta de cãtre adjutanþii sãi ºi în nul ºi pofta de mâncare ºi se afundã atât de mult în sin-
interiorul cãruia nu putea intra decât el.“ Ca o cruntã ironie gurãtate, încât pânã ºi tatãl ei devenise pentru ea
a soartei, dintre toate femeile de o noapte, cãrora le dãdea stânjenitor“. Iar exemplele ar putea continua nestinghe-
drumul înainte de zorii zilei, una singurã i-a jurat cã-l va rite pânã la cel din urmã membru al stirpei Buendia.
iubi pânã la moarte. Într-adevãr, avea sã moarã dupã Mai mult decât atât. Între membrii familiei vor lua
numai o orã. naºtere chiar unele relaþii bazate pe singurãtate recipro-
Aºa încât afecþiunea care va rezista de-a lungul tim- cã, deºi, desigur, în limitele ei. Rãmaºi, prin forþa împre-
pului ºi rãzboiului va rãmâne doar aceea faþã de fratele jurãrilor, ultimii reprezentanþi, între cel din urmã Jose
sãu mai mare, Jose Arcadio, care l-a ºi scãpat o datã Arcadio ºi cel din urmã Aureliano se înfiripã, vrând-
dinaintea plutonului de execuþie. Numai cã, noteazã din nevrând, o anumitã simpatie. Dar: „aceastã apropiere între
nou, neiertãtor, autorul, „nici aceasta nu se bizuia pe doi solitari din acelaºi sânge era foarte departe de
iubire, ci pe complicitate“. Consecinþele vor apãrea de la prietenie, le îngãduia numai la amândoi sã suporte mai
sine: „Singur, pãrãsit de presimþiri, fugind de frigul care uºor singurãtatea de nepãtruns care îi separa ºi îi unea
nu avea sã-l mai pãrãseascã pânã la moarte, veni sã-ºi în acelaºi timp“. Iar Aureliano al Doilea ºi Fernanda, deºi
gãseascã un ultim refugiu la Macondo, la cãldura mai soþ ºi soþie, deºi îºi tolerau unul altuia singurãtatea,
vechilor amintiri ale sale.“ Nici amintirile nu-i vor mai þine „fiecare continua sã ºi-o trãiascã singur, fãcându-ºi fiecare
de cald însã. Pãrea pierdut, rãtãcit în propria sa casã, curãþenie în camera lui, în timp ce pânzele de pãianjen
strãin de propriile lui amintiri. Târziu, dar inutil, „abia dacã continuau sã ningã peste trandafiri“. La rândul ei, venitã
înþelese cã secretul unei îmbãtrâniri frumoase nu-i altceva tocmai de la Bruxelles, unde fusese plecatã pentru studii,
decât încheierea unui pact onorabil cu singurãtatea.“ L- Amaranta Ursula pare la început suficient de hotãrâtã sã
au gãsit, în cele din urmã, cu fruntea rezematã de nu respecte canoanele clanului: „Voia sã trãiascã aici
trunchiul castanului, bineînþeles acelaºi castan care-l pânã la adânci bãtrâneþe, alãturi de un soþ credincios ºi
înlãnþuise ºi pe tatãl sãu. De pe urma rãzboaielor îi va de doi bãieþi care sã se numeascã Rodrigo ºi Gonzalo,
rãmâne, suprem elogiu în derâdere al aceleiaºi singurãtãþi, în nici un caz Aureliano ºi Jose Arcadio, ºi de o fatã care
numele unei strãzi în Macondo. sã aibã numele de Virginia, în nici un caz Ursula sau
Nu sunt însã singurele personaje atinse de maladia Remedios.“ Însã se va îndrãgosti de ultimul Aureliano,
singurãtãþii ºi nu din cauzã cã s-ar numi personaje dragoste vinovatã, între mãtuºã ºi nepotul ei, pe care de
principale. Boala se pare cã-i loveºte pe toþi membrii mult o blestemase Ursula. Scriitorul încearcã sã le
clanului Buendia, fãrã nici o preferinþã ºi oriunde s-ar afla. gãseascã o ºansã ºi o justificare în singurãtatea lor
Cei doi gemeni, Jose Arcadio al Doilea ºi Aureliano al comunã: „În acest Macondo pãrãsit pânã ºi de pãsãri, în
Doilea, numiþi aºa ºi pentru a se deosebi de bunicii lor, care praful ºi cãldura dobândiserã atâta putere încât abia
PRO

124 SAECULUM 3/2006

 lector

mai puteai respira, prizonieri ai singurãtãþii ºi dragostei, nu l-am descoperit încã.

într-o casã în care era aproape imposibil sã închizi ochii Sã citim, aºadar, încã o datã, cu ceva mai multã
din pricina bâzâitului confuz al furnicilor roºii, Aureliano atenþie, cum anume a fost întemeiat ºi în ce împrejurãri
ºi Amaranta Ursula erau singurele fiinþe fericite, ºi cele cãtunul Macondo. Cândva, ºi tot aºa, „e multã vreme de
mai fericite de pe pãmânt.“ În cele din urmã, în ciuda atunci“, pentru cã existã perioade ce nu mai pot fi mãsurate
tuturor încercãrilor scriitorului, blestemul Ursulei tot avea cu anii sau cu deceniile, ci cu o unitate mai încãpãtoare,
sã se împlineascã: din dragostea lor pãcãtoasã se va lucrurile se petrecuserã cam aºa: în tinereþea lui, Jose
naºte un copil cu coadã de porc. O nenorocire care va da Arcadio-tatãl, însoþit ºi de câþiva oameni cu tot avutul
semnalul de sfârºit al spiþei Buendia ºi totodatã al lor, „trecuserã munþii în cãutarea unei ieºiri la mare“, cu
cãtunului însuºi. gândul „de a deschide un drum care sã punã Macondo în
Pentru cã, totuºi, câteva semne de întrebare se ridicã, legãturã cu marile invenþii“. Dupã mai bine de doi ani de
cel puþin în ceea ce priveºte sfârºitul cãtunului Macondo. cãlãtorie, vãzând cã nu ajung nicãieri ºi pentru a nu mai
Ca ºi în cazul însingurãrii, de altfel, ori mãcar al motivului face cale întoarsã, hotãrâserã sã punã temelia noului sat
literar pe care vrea sã-l impunã cu atâta perseverenþã acolo unde se gãseau. ªi se gãseau într-un loc unde,
scriitorul. Aºa cum am vãzut, Mauricio Babilonia, mecanic dupã cum îl descrie scriitorul, „se întindea o zonã de
la compania bananierã, deºi nãscut în Macondo, nu fãcea smârcuri acoperite cu un strat de vegetaþie deasã, apoi
parte din spiþa Buendia, de vreme ce Meme devine iubita universul vast al mlaºtinilor imense care, dupã spusele
lui. Cu toate acestea, tristeþea figurii sale, claustrarea în þiganilor lui Melchiade, nu cunoºtea margini.“ „Niciodatã
care trãise pânã s-o cunoascã pe Meme, ca ºi fluturii nu ne vom putea duce nicãieri. Suntem sortiþi sã putrezim
galbeni ce-i anunþau peste tot apariþia, sunt atribute pe de vii aici, fãrã sã primim vreo binefacere a ºtiinþei“ – se
care nu le-am întâlnit pânã acum decât la cei ce purtau tânguia deseori Ursula, cu aluzii evidente la plãsmuirile
numele Buendia. Mauricio ar fi deci cea dintâi excepþie bãrbatului ei. ªi, cel puþin dintr-un punct de vedere, avea
de la regulã. perfectã dreptate: satul era situat într-un loc izolat ºi pãrea,
Sau: profesorul de dans Pietro Crespi, adus tocmai de la începuturile sale, sortit unei definitive singurãtãþi.
din Italia când cu procurarea pianului mecanic, a rãmas Sã ne mai amintim, iarãºi, din istoria cãtunului, cum,
în cele din urmã aici. ªi-a deschis un magazin de jucãrii într-o altã vreme, Macondo a fost bântuit de o lungã epi-
muzicale ce-i aducea venituri frumuºele ºi a pus ochii pe demie, aºa-numita boalã a nesomnului. „La început nimeni
Amaranta. Cum însã Amaranta îi respingea îndârjit iubirea, nu se neliniºti – ne asigurã fãrã ºovãire scriitorul.
profesorul a cãzut într-o neagrã disperare ºi într-o Dimpotrivã, toatã lumea se felicitã cã nu dormea deloc,
singurãtate din care, departe de patrie, nu-l mai putea cãci era multã treabã de fãcut atunci la Macondo, încât
salva nimic. Unica soluþie i s-a pãrut aceea de a-ºi lua zilele pãreau prea scurte.“ Cu timpul, însã, pe mãsurã
viaþa, gest pe care-l face într-o secvenþã absolut ce-ºi terminau treburile, oamenii nu prea mai aveau ce
admirabilã: „În doi noiembrie, de ziua morþilor, fratele sãu face ºi stãteau zi ºi noapte cu braþele încruciºate. Unii
deschise prãvãlia ºi gãsi toate lãmpile aprinse, toate mai ºi voiau sã doarmã, „nu pentru cã ar fi fost obosiþi, ci
cutiuþele muzicale deschise, toate pendulele oprite la de dorul viselor“, aºa cã boala insomniei, treptat, s-a
aceeaºi orã, devenitã eternã, ºi în mijlocul acestui con- preschimbat într-o primejdioasã epidemie de singurãtate
cert lipsit de armonie, îl descoperi pe Pietro Crespi în colectivã, de care numai dupã lungi suferinþe satul a izbutit
biroul din fundul magazinului, cu vinele tãiate cu un brici, sã scape. Sau ce altceva a fost acel anotimp al ploilor
cu ambele mâini într-un lighean de smirnã“. Avea sã fie interminabile, dacã nu tot o rãbufnire a singurãtãþii
cel de al treilea mormânt în Macondo, dupã cele ale lui cãtunului? „A plouat patru ani, unsprezece luni ºi douã
Melchiade ºi Prudencio Aguilar, într-un cãtun în care, zile“, precizeazã statistic autorul, însã nepãrtinirea lui e
multã vreme, nici cimitir nu existase, deoarece locuitorii doar aparentã. Tot o pedeapsã trebuie sã fi fost acea
lui erau prea tineri. inactivitate silitã de ani de zile, neputinþa de a mai ieºi
Chiar ºi acest Prudencio Aguilar, despre care am mai din casã cu lunile ºi plictiseala care se instala pretutin-
pomenit, este ºi el un caz ilustrativ. Ucis, într-o încã- deni, odatã cu igrasia ºi jilãveala, pânã ºi în suflete.
ierare de tinereþe, de cãtre Jose Arcadio Buendia, capãtã Altminteri, fireºte, Macondo a cunoscut ºi destule
deprinderea ca, dupã moarte, sã-l mai viziteze din când perioade de bunãstare ºi prosperitate chiar, „astfel încât
în când pe cel ce-i curmase zilele, numai cã nu pentru a- cãtunul sãrac de la început se schimbã repede într-un
i tulbura nopþile ºi a-i trezi remuºcãri, ci din cu totul alt sat plin de activitate, cu prãvãlii, ateliere de felurite
motiv: „Dupã atâþia ani petrecuþi în moarte, regretul dupã meºteºuguri ºi o ºosea pe care traficul devenise neîntre-
lumea celor vii era atât de amarnic, nevoia de societate rupt.“ Asta însemna cã, dacã n-a putut ajunge el în lumea
atât de chinuitoare ºi atât de îngrozitoare apropierea civilizatã, a ajuns civilizaþia la el. Unul din Aurelieni aduce,
celeilalte morþi în sânul morþii, încât Prudencio Aguilar pentru prima oarã, trenul în Macondo, dupã care un alt
ajunsese sã-l iubeascã pe cel mai crâncen duºman al Aureliano pune bazele unei industrii bananiere. La o a
sãu.“ De unde cel puþin o concluzie poate fi trasã, pentru doua cãlãtorie cu trenul, este adus ºi un grup electrogen,
toate cele trei întâmplãri. Aceea cã pedeapsa singurãtãþii aºa cã la puþinã vreme în localitate pãtrunde ºi filmul:
nu era nicidecum un apanaj al familiei Buendia, ceva ca „Uluiþi de atâtea invenþii nemaipomenite, oamenii din
un blazon ce i-ar fi aparþinut în exclusivitate ºi cã, deci, Macondo nu ºtiau de ce sã se minuneze mai întâi.“ Dar
izvoarele sale trebuie cãutate ºi în altã parte. Tot în roman era doar o perioadã de aparentã înflorire sau, chiar dacã
ar trebui sã se ascundã rãspunsul, dar într-un loc unde era realã, pe dedesubt, în acelaºi timp, oraºul era mãcinat
PRO

SAECULUM 3/2006 125

 lector

de necurmatele sale suferinþe. Tot aºa, „s-ar fi putut spune Aºa cã, acum, autorul poate pronunþa sentinþa, ºi ea
cã în încercata locuinþã a familiei Buendia domnea acum, identicã, pentru amândoi inculpaþii, fiindcã ºi vina lor era
pentru multã vreme, o pace ºi o fericire normale“ – dar identicã. De data asta verdictul va suna limpede ºi
încã o datã este doar o falsã impresie. Cele douã seminþii, necruþãtor: o sutã de ani. Un veac de singurãtate. Exact
profund înlãnþuite printr-o singurãtate comunã, erau acesta este termenul pe care-l dãduse ºi Melchiade pentru
menite sã împãrtãºeascã ºi o soartã comunã. descifrarea pergamentelor sale: „Nimeni nu va trebui sã
Dupã nemaipomenitele ploi de patru ani ºi unsprezece le cunoascã înþelesul înainte de a se scurge o sutã de
luni, localitatea intrã treptat în paraginã. Multe locuinþe ani“. De aceea nici nu le putuse dezlega nimeni secretul,
fuseserã pãrãsite. Multe dintre instalaþiile aduse de înainte de ultimul Aureliano: nu se împlinise încã sorocul.
compania bananierã fuseserã demontate. Vechiul oraº În acele suluri stãtea scrisã întreaga istorie a familiei
înfloritor începea sã devinã, cu timpul, o ruinã a propriilor Buendia, pe care fireºte n-o putea citi decât ultimul ei
amintiri. „Tot pe vremea aceea venirã ºi þiganii, ultimii vlãstar. Cu atât mai mult, aºadar, autorul îºi poate permite
moºtenitori ai ºtiinþei lui Melchiade, ºi gãsirã satul atât de sã încheie cu aceeaºi dezinvolturã cu care ºi pânã acum
vlãguit, iar pe locuitorii lui atât de depãrtaþi de restul lumii“, intra ºi ieºea dupã voia lui într-o realitate fabuloasã: „Tot
încât îºi prezentarã încã o datã vechile ºiretlicuri ºi ce vedea scris acolo era dintotdeauna ºi avea sã rãmânã
nãscociri ca pe niºte noutãþi de ultimã orã. Procesul este pe vecie de nerepetat, cãci seminþiilor osândite la un veac
ireversibil, aºa cã n-are cum sã ocoleascã nici clanul cel de singurãtate nu le era datã o a doua ºansã pe pãmânt“.
mai respectat al oraºului. ªi unul ºi altul aveau sã disparã Este, cu alte cuvinte, cam aceeaºi lipsã de ºansã
în acelaºi timp, odatã cu acea dragoste nelegiuitã ce se care-l condamnã la singurãtate pe om în lume ºi lumea
sãvârºea „într-un Macondo pãrãsit pânã ºi de pãsãri.“ în univers.

Ion Roçioru

CRITICA DE LA MARGINE LA CENTRU

Cartea cu titlul de mai sus, sub semnãtura criticului osanaliºti (Z. Stancu, Camil Petrescu, M. Sadoveanu,
universitar Nicolae Rotund apare la Editura „Ovidius Uni- Eusebiu Camilar, V. Em. Galan, Ion Cãlugãru ºi chiar
versity Press“ (Constanþa, 2005) ºi dezbate mai multe Marin Preda cu Desfãºurarea sa). Criticii de serviciu,
probleme ale literaturii române mai vechi ºi mai noi. Sunt dormind cu operele clasicilor marxism-leninismului la
trecute, astfel, în revistã, noile contribuþii la fundamen- cãpãtâi sunt: Ov. S. Crohmãlniceanu, I. Vitner, C.
tarea conceptului de „balcanism literar“, din multitudine Regman, Lucian Raicu ºi alþii cu lecturi proaspete din
de scrieri consacrate acestei zone continentale în scriitorii sovietici angajaþi (Jdanov, Gorki, Malenkov etc.).
vederea aderãrii României la U.E., istoricul ºi criticul Alde P. Dumitriu, Francisc Munteanu, E. Barbu intrã în
literar tomitan oprindu-se în mod predilect la cãrþile de scenã în etapa destalinizãrii formale, ca gheaþa ideologicã
referinþã ale lui Mircea Muthu a cãrui perspectivã a una sã fie spartã de Cãlinescu cu Enigma Otiliei, de E. Barbu
pluridisciplinarã (ideologicã, esteticã, istoricã, teoreticã, cu Groapa ori de R. Tudoran cu Cu toate pânzele sus
criticã etc.). Se spulberã, în aceastã perspectivã ºi chiar de unii critici reabilitatori, cu voie de la poliþie,
abordativã, unele prejudecãþi ca artificiul, decorativismul, cum ar Ov. S. Crohmãlniceanu, atunci când scrie despre
mahalagismul ºi altele care sunt asociate automat Rebreanu sau despre Arghezi. Etapa relativei liberali-
conceptului în discuþie. Balcanismul literar e adus la zi zãri e cuprinsã între 1964 ºi 1971, respectiv între Decla-
ºi pus mai temeinic în raport cu bizantismul ºi cu orienta- raþia din aprilie ºi Tezele din iulie . Semneazã prozã
lismul în general. Un alt studiu în care se ocupã exegetul istoricã, orientatã politic, C. Leu, D. Almaº, L. Fulga, M.
tomitan e consacrat Literaturii române sub comunism Preda, E. Barbu. ªi tot cu voie de la poliþie, scriitorii se
al lui Eugen Negrici care ºi-a precedat amplul studiu cu nãpustesc sã scoatã la ivealã ororile regimului dejist ºi
întocmirea unei antologii spectaculare a poeziei politice obtuzitatea politrucilor ºi culturnicilor vremii în discuþie
scrise la comandã socialã în epoca roºie de tristã ºi o fac onorabil C. Þoiu, A. Buzura, D. R. Popescu, P.
pomenire ºi se conchide cã studiul, având în vizor proza, Sãlcudeanu, toate aceste liste fiind fie incomplete, fie
se situeazã, într-un fel, la polul opus, în sensul cã se cã unii autori sunt expediaþi fugitiv (N. Manea, O. Paler,
ocupã de acele „texte capabile sã ilustreze tacticile, D. Þepeneag). De subliniat cã N. Rotund, comentând
stratagemele adoptate în lupta cu forþele prohibitive ale cãrþile confraþilor sãi, vine cu grila lui valoricã ºi-i amin-
statului comunist“. Existã ºi în domeniul prozei scriitori teºte pe M. Ciobanu, ªt. Agopian, M. H. Simionescu.
aserviþi regimului ºi care proslãvesc în reportaje realizãrile Postmodernismul, identificabil în literatura românã cu
epocale ale partidului unic (Radu Cosaºu) sau înfiereazã optzecismul, a încercat sã recupereze modernitatea
pe cei care saboteazã mersul triumfalist spre culmile de întreruptã forþat de comunism, dar a sucombat ºi el destul
aur (Aurel Baranga), dupã cum nu sunt absenþi de la de repede pe la jumãtatea anilor ’90.
acest festin al neruºinãrii sfruntate nici romancierii Tot de arta totalitarã se ocupã ºi Paul Cernat, Ion
PRO

126 SAECULUM 3/2006

 lector

Manolescu, Angelo Mitchievici ºi Ioan Stanomir într-o criticul Gabriel Dimisianu care ºi-a distrus câteva zeci
carte comunã cu titlul O lume dispãrutã ºi cu subtitlul de pagini de jurnal când a constatat cã se autoponegrea
Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. ºi nu se punea într-o luminã favorabilã, aºa cum se
Patapievici . E o radiografie a epocii comuniste, execu- întâmplã, de obicei, din ºi în perspectiva posteritãþii.
tatã prin intermediul amintirilor ºi al experienþei perso- Literatura jurnalierã ºi memorialisticã a criticului e plinã
nale a autorilor tineri prinºi la o dramaticã rãspântie a de portrete, trãsãturilor fizice corespunzându-le unele
istoriei. Generaþia lor a fost puternic torturatã de dis- psihice pe mãsurã, realizate din câteva linii. E vorba de
cursul unic al lui Ceauºescu, discurs creator de mutanþi Sorin Titel, Ury Benador, Geo Dumitrescu, Florenþa Albu,
ce nu se vor mai vindeca, poate, niciodatã de urâþenia Z. Stancu, Roger Câmpeanu, Geo Bogza ºi atâtea alte
multilateral dezvoltatã pe care a creat-o ºi a întreþinut-o personalitãþi ce devin automat personaje, graþie imensei
comunismul nepieritor pe toate palierele societãþii forþe de invenþie a lui G. Dimisianu, excelent creator de
ideologizate pânã-n strãfundul rãrunchilor ei pseudoedu- atmosferã. Dar, în loialitatea lui, G. Dimisianu se mai
caþionali. Prin furia lor pamfletãreascã, spovedaniile face cã „uitã“ o parte din pãcatele de tinereþe ale unor
universitarului Angel Mitchievici fac ca realitatea sã propovãduitori ai proletcultismului: G. Ivaºcu, Paul
plonjeze direct în ficþiunea de cea mai purã calitate. Se Georgescu, Ov. S. Crohmãlniceanu, dar gestul sãu e de
conchide cã cei patru autori „sunt cei dintâi teoreticieni preferat blasfemiilor de la comiterea cãrora mulþi nu se
ºi analiºti ai copilãriei comunismului românesc“. pot abþine în maliþiozitatea lor funciarã.
A doua secvenþã a cãrþii e consacratã literaturii memo- Aducerea în discuþie a autoportretului-fluviu e oca-
rialistice, literaturã a cãrei lecturã are drept corolar o mai zionatã de analiza cãrþii de interviuri a lui Al. Deºliu cu
acutã cunoaºtere de sine a cititorului. Criticul pune, aici, Irina Mavrodin, poeta, eseista, profesoara ºi traducã-
sub lupã exegeticã scrierile lui N. Crainic: Zile albe, zile toarea de excepþie ºi al cãrei centru fiinþial statuar a fost
negre (1991) ºi Pribeag în þara mea. Mãrturii din închi- din totdeauna poezia. Doamna Mavrodin trãieºte acut
soare (1996). Nichifor Crainic este pseudonimul lui Ion prezentul pe care-l înregistreazã cu antene de mare forþã
Dobre care va fi nevoit, în condiþiile dure ale bolºevizãrii receptivã.
României, sã-ºi ia un alt nume, Ion Vladimir, la adãpostul Se ridicã problema realizãrii interviului în care greul
cãruia va rãtãci trei ani prin mai multe judeþe transilvane nu trebuie lãsat doar pe umerii intervievatului.
ºi va scrie neîncetat eseuri despre spiritualitatea poeziei Alte „convorbiri“ de care se ocupã criticul tomitan,
româneºti, îndeosebi despre Arghezi ºi Blaga. Poezia sunt cele dintre Daniel Cristea-Enache ºi Ileana
devine pavãzã pentru gândiristul ºi ortodoxistul acum fugar, Mãlãncioiu, sub titlul Recursul la memorie. Se pune
ca ºi în consemnãrile sale cotidiene despre o invazie de încã o datã problema ecoului cãrþii de interviuri sau doar
ciori, mersul pe picioronage într-un sat noroios, o zi de a interviului apãrut la radio sau la televiziune, sau într-o
clacã la seceriº sau despre hotãrârea sa de a se preda revistã de culturã: succesul acestei specii publicistice
autoritãþilor care-l vor arunca-n închisorile lor abominabile datorându-se cel mai adesea personalitãþii luate la
unde va rãmâne timp de 15 ani ºi va continua sã ia pulsul întrebãri, de obicei de un june care-ºi „joacã“ înadins
ororilor comise de torþionari netrebnici. placiditatea ºi ignoranþa. E, în fond, o chestiune de
Exegetul gãseºte destul de interesantã structura deontologie: cine are dreptul ºi calitatea moralã de a
memoriilor lui Pericle Martinescu din Visul cavalerului acorda interviuri ºi cine pe cea de a le provoca, în direct
(1998), ca dialog dintre Ego ºi Alter-Ego, cartea consti- sau în spontaneitatea îndelung gestatã acasã, oral sau
tuind singura autobiografie a pãrintelui Adolescenþilor în scris, de dragul imaginii proprii, a dorinþei de a epata
de la Braºov , ea proiectând o conºtiinþã pe fundalul sau de a sonda cu adevãrat adânci ºi dureroase probleme
unei „istorii îndelungate ºi dramatice, când nu de-a dreptul existenþiale) E normal ca Nicolae Rotund, el însuºi autor
tragice“. Aventura spiritualã din acest veritabil bildungsro- al unei incitante cãrþi de interviuri, apãrute iniþial în revista
man vizeazã neîncetat centrul existenþei, faptul cultural „Tomis“, sã-ºi împãrtãºeascã frãmântãrile iscate, teoretic,
jucând consecvent un rol catalizator. Relevante sunt, de generarea unor astfel de scrieri ca ºi de
apoi, portretele de colegi, de politicieni, de actori, de responsabilitatea pe care o incumbã celui ce rãmâne tot
profesori universitari celebri ºi de scriitori. Între drumul timpul la cârma convorbirii oricât de mult s-ar agita marea
exterior ºi cel interior al memorialistului, decan de vârstã ideaticã pe care se avântã cuplul dialogic ieºit în larg
al breslei scriitoriceºti, se consumã o experienþã de viaþã sau doar în amontele sau avalul unui râu pirpiriu ce-ºi va
fabuloasã a unui dintre martorii aproape exhaustivi ai fi având cascadele lui.
veacului al XX-lea. Interviul nu exclude nervul polemic, ironia, maliþiozi-
Recenzând cartea de convorbiri realiste de Andrei tatea, sarcasmul la adresa unor colaboraþioniºti notorii,
Grogor cu E. Simion, Ariergarda Avangardei, exegetul precum Dinu Sãraru, sau, cu efect minimalizator când e
constatã cu amãrãciune trãdãrile din lumea literarã în vorba de un Petre Got, Cornel Nistorescu, Ristea Priboi
perioada tranziþiei, eternul ºi multiclonabilul Iuda cunos- etc. Ileana Mãlãncioiu are însã ºi cultul prieteniei pentru
când acum un moment prielnic de a-ºi câºtiga arginþii. scriitori de aleasã moralitate: V. Mazilescu, Marius
Gestul non-loialitãþii e unul detestabil. Mai sunt analizate Robescu, C. Noica, E. Negrici, Valeriu Cristea ºi alþii.
acum complexele literaturii române, sincronizarea în De memorie þine partea documentarã a cãrþii, dar puterea
salturi a culturii noastre cu cea europeanã, specificul de convingere ºi fascinaþie o dã tranºanta formulãrilor ºi
naþional, inflaþia de mituri, raportul dintre critic ºi meto- consecvenþa eticã a celei ce se confeseazã, transparenþa
dele folosite ori dintre acestea ºi operele asupra cãrora gândurilor, lipsa de duplicitate, cultura imensã, crezul
opereazã etc. Problema sinceritãþii sau nesinceritãþii civic ºi artistic, farmecul personal, ieºirea din prejudecãþi,
autorului de jurnal sau memorialisticã e dezbãtutã cu evitarea limbajului de lemn etc.
prilejul recenzãrii cãrþii Amintiri ºi portrete literare a Iar dupã ce a teoretizat îndelung interviul, N. Rotund
PRO

SAECULUM 3/2006 127

 lector

insereazã în capitolul 3 al cãrþii, intitulat Respirãri ma- funcþionând, îndeosebi când e vorba de scriitori încã în
rine, o convorbire cu Iordan Datcu, doctor în filologie ºi plinã forþã creatoare ºi care n-au avut, în plus, norocul
specialist în domeniul literaturii orale. Acribicul sã se nascã aromâni.
intervievat, când vine vorba de prezenþa mãrii în creaþiile Universitara Ileana Marin impune în cartea sa Infi-
literare orale, începe prin a-l cita, printre alþii, pe Petru delitatea mitului (Repere hermeneutice ), „rigoarea
Caraman, cu memorabila sa formulare: „Marea Neagrã a omului de la catedrã“ ºi o voce distinctã de comparatistã
fost din totdeauna plãmânul prin care a respirat întreaga temerarã.
Dacie, începând din epoca preistoricã ºi pânã-n zilele Dintre prozatorii de nãdejde pe care i-a dat spaþiul
noastre“. Marea e, în opoziþie cu Pãmântul, un simbol al dobrogean, criticul se opreºte cu recenzii consistente
subconºtientului ºi ea constituie un motiv frecvent în asupra lui Constantin Novac, „un Gericault român la scarã
colinde, descântec, oraþii de nuntã, balade populare de narativã“, ºi asupra lui Ovidiu Dunãreanu, stabilind
amplã respiraþie etc., motiv sprijinit ºi de o serie de trãsãturile pertinent-distinctive ale fiecãruia dintre ei,
documente istorice descoperite ºi comentate de primul radiografiind, în Povestiri arogante, mentalitãþile
specialiºti români ºi strãini. Marea apare ºi în scrieri unei lumi debusolate, celãlalt plonjând în satul arhaic
semnate de D. Golescu, Al. Vlahuþã, Panait Istrati, Ion dobrogean care se veºniceºte prin poveste ºi le conferã
Minulescu (cel mai constant poet simbolist al mãrii), Ion oamenilor sentimentul cã sunt nemuritori pe o jariºte
Vinea ºi T. Arghezi care a visat sã aibã o casã la mare miticã.
ºi a dus tratative, în acest sens, cu Cella Delavrancea Nicolae Rotund e un critic cãruia nu-i e strãinã aple-
care-ºi pusese-n vânzare vila de la Eforie. La autorul carea cu acribie asupra nici unui tip de discurs, el co-
Cuvintelor potrivite, marea e prezentã în scrisori, în mentând, cu dãruire nedrãmuitã ºi chiar cu o voluptate a
articole, în proiecte literare, ca ºi în opera propriu-zisã ºi demonstraþiilor decodificatoare ºi asociative, cãrþi ºi
ea constituie deopotrivã începutul ºi sfârºitul de lume, prozã, de poezie, de criticã ºi istorie literarã, de esteticã,
neliniºte cosmicã ºi mister, creaþie dumnezeiascã unicã de teatru ºi de publicisticã. Dintre poeþii dobrogeni, se
ºi împãrãþie ineluctabilã. Cu nãmolurile ei terapeutice de opreºte, în cartea de faþã, la Ion Faiter, ca ºi la cel ce
la Techirghiol, marea are rând pe rând, spaþiul semneazã aceste rânduri, ambii „trãgând în jug alãturi
miraculosului, al inefabilului, al ironiei, al grotescului, al de hazard“, cum ar spune Dubuffet. ªi continuã cu Dan
vieþii ca teatru, spre a deveni, pe mãsurã ce magicianul Ioan Nistor, reprezentant al poeziei religioase care în
de la Mãrþiºor se încovoia sub povara anilor, un topos al literatura românã s-a aflat la loc de cinste (Blaga,
amintirii fecundându-i încã scrisul sãu inimitabil. Voiculescu, Radu Dragnea, N. Crainic etc.). Dintre cãr-
Acest capitol se vrea doar o replicã, în mare parte þile de studii eseistice, exegetului i-au reþinut atenþia
complementarã, la mult mai amplele studii pe aceeaºi Arheologiile subiective ale Eugeniei Vâjâiac, preocupatã
temã, consacrate de regretatul Enache Puiu scriitorilor deopotrivã de specificul folclorului dobrogean ºi de
români ajunºi pentru o perioadã mai scurtã sau mai lungã, mãsura în care acesta se revarsã în textele noastre culte,
uneori chiar definitiv, la pontul Euxin. ca ºi de interpretarea personalizatã a unor lucrãri de
Capitolul al IV-lea al cãrþii, ultimul ºi, totodatã, cel Caragiale, P. Cerna, D. Zamfirescu (scriitori care au avut
mai consistent, se intituleazã Critica versus literatura legãturi cu Dobrogea), G. Bacovia sau L. Ulici. O altã
tomitanã, prilej pentru autor sã-ºi exprime poziþia vizavi carte care-i suscitã interesul este Portrete literare a lui
de literatura provincialã pe care n-o ignorã, conform unui ªtefan Cucu, un clasicist redutabil, fin observator ºi cre-
algoritm sclerozat, dar nici nu-ºi trâmbiþeazã asurzitor ator de fiziologii pe care le încadreazã, poate un pic
patriotismul local, între cele douã ipostaze existând un encomistic întrucât olteanul aclimatizat la Pontul Euxin
punct de observaþie obiectiv ºi cumpãtat. e un generos ºi un onest, în incitante fiºe de istorie ºi de
În prima parte a capitolului sunt inserate rãspunsurile criticã literarã vizându-i în primul rând pe confraþii
date de universitarul Nicolae Rotund la o anchetã propusã dobrogeni. ªi, ca într-o istorie a literaturii dobrogene, nu
de revista „Tomis“ ºi având ca numitor comun implicaþiile puteau lipsi din cartea lui Nicolae Rotund, comentariile
criticii literare din Dobrogea în fenomenul spiritual ac- având ca pretext discursul dramatic, genul cel mai
tual. Îi displace epitetizarea scriitorilor dupã regiunea în „întârziat“ din literatura românã din toate timpurile.
care trãiesc, adjectivele jucând un rol limitativ, dar salutã Sunt comentate cu gust cele patru piese ale lui Eugen
dicþionarele, volumele de interviuri ºi culegerile de recenzii Lumezianu, strânse în volumul Musafiri pe viaþã, precum
sau eseuri apãrute în spaþiul danubiano-pontic, „fiindcã ºi piese ale lui George Genoiu ºi D. R. Popescu. Ilustrul
literatura naþionalã însumeazã toþi scriitorii, indiferent de triumvirat în care e inclus regretatul E. Lumezianu, un
zonã“. Autorii acestor lucrãri nu sunt, din pãcate, critici dramaturg dispãrut în plinã forþã creatoare, îi face cinste
profesioniºti, adicã „spirite mai riguroase ºi cu metodã“. ºi, în acest sens, vecinãtatea intracapitolarierã se
Pulsul literaturii la zi e luat însã de tinerii critici veniþi justificã.
din mediile universitare, taxabil fiind la ei excesul de Dincolo de o anumitã grabã care se constatã în alcã-
teoretizare ºi limbajul voit epatant. De la Alexandru Proto- tuirea cãrþii – e vorba de unele introduceri redundante ºi
popescu încoace, Dobrogea n-a mai dat nume de care în reviste trec, prin forþa lucrurilor, neobservate –
referinþã în acest gen, poezia ºi proza fiind net supe- Critica de la margine la centru a istoricului ºi criticului
rioare criticii. În ceea ce priveºte istoria literaturii din literar Nicolae Rotund e o operã de referinþã în domeniu
Dobrogea, un titlu de referinþã este cartea masivã a lui ºi ea îl reclamã pe autorul ei ca pe cel mai înzestrat ºi
Enache Puiu, un cãlinescian care acordã spaþii inegale indicat continuator al Istoriei literaturii în Dobrogea
scriitorilor, unora consacrându-le studii monografice, adusã strãlucit pânã la al doilea rãzboi mondial, ºi apoi
altora acordându-le doar câteva rânduri, excesul de doar jalonatã, de ilustrul predecesor care a fost Enache
subiectivism fiind flagrant ºi criteriul valoric ne mai Puiu.
PRO

128 SAECULUM 3/2006

 lector

Florin Paraschiv

JURNAL DE INFERN (IX)

Ce bine se potriveºte când te întâlneºti la momentul potrivit crimele lui Stalin, Ana izbucneºte cãtre aceeaºi fiicã: „–Totul a
– ca ºi Borges – cu naraþiunea specialã a celor o-mie-ºi-una- fost mult mai cumplit decât vrea Hruºciov s-o spunã“... Unicã
de-nopþi, vei înþelege cã trãieºti numai atât timp cât mai poþi ºi mostrã de trãdare a Cauzei din partea tovarãºei Ana ºi aceea
mai ai ce povesti, aºadar ca scriitor eºti în postura unei sibilinicã.
ªeherezade care s-ar putea oricând stinge prin pierderea limbii Da, totul a fost atât de cumplit, încât Ana a fost nevoitã sã
sale... (Liviu Antonesei, Literatura, ce poveste! Un diptic ºi inverseze balada: ea l-a sacrificat pe „Manole“, pentru ca
câteva linkuri în reþeaua literaturii , col. „Ego“, Editura plãsmuirea Cauzei sã izbândeascã.
„Polirom“, Iaºi, 2004, p. 151) Nu din acestea gãsim la autorul nostru, probabil cã nu le
Subiectiv, subscriem mai ales la multele pagini închinate crede certe... De pildã n-o fi crezut dumnealui cã Ana a îndeplinit
lui Ioan Petru Culianu, dense de sensibilitate, inteligenþã ºi har misia de mare încredere de a-l spiona pe Roosevelt la Teheran,
diacronic. fãcând-o pe camerista. În schimb îl preþuim pe Robert Levy
pentru opinia sa netedã cã Ana era mai puþin „stalinistã“ decât
***
cei mai mulþi dintre compatrioþii ei comuniºti. În 1945, Ana
Iatã o cheie acceptabilã pentru o posibilã dramaturgie
afla de la o amicã din Paris cã iubitul ei comunist Eugen Fried
insolitã, mai mult decât necesarã unei Românii de tranziþie:
nu a fost asasinat de cãtre naziºti (ceea ce ar fi pãrut
„Þie þi-a revenit memoria dupã Revoluþie? Eºti sigur(ã) cã nu
suportabil...), ci de chiar Big Brother: „Nu, Ana, ei au fãcut-o!“
eºti ºi tu personaj într-un scenariu? Poate chiar personaj în
cine ºtie ce piesã de teatru uitat“... (Liviu Ioan Stoiciu, Teatrul ***
uitat – Cinci piese, cuvânt înainte de Matei Viºniec, cuvânt la Veronica Turcuº, Alexandru Mar Marcu
cu – viaþa ºi opera, Editura
sfârºit de Horia Gârbea, teatrul controversei de Mircea Triton, Bucureºti, 2005. Amarnicã ursitã au avut reprezentanþii
Ghiþulescu, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureºti, 2005, italienisticii româneºti, alde Asaki, Heliade, pânã la zi: altãdatã
p. 37) marginalizaþi de francofili ºi germanofili, apoi de rusologi-
O lume fãrã graþie... Chiar hora ielelor ºi-a pierdut ºi bruma sovietologi, în fine de americanologi ºi anglosaxoni! Iar
de nobleþe platonicã, s-a ivit fireºte un ersatz: „Eu sunt un Alexandru Marcu, anume, este ºi ostracizat politic vreme de 5-
strigoi, scãpat din cine ºtie ce promiscuu dans al mãºtilor, din 6 decenii...
horã? Eu sunt un experiment mistic ratat, reîncarnat, Altãdatã, parcã ºi cariera lucrativã (funcþionar superior în
...imposibil sã poatã fi mântuit“... (p. 107) Ministerul de Externe º.a.) i-a reuºit mai vizibil lui Alexandru
Marcu, în latura culturalã întâmpinând tensiuni ba cu N. Iorga
***
(Al. Marcu trecuse cu arme ºi bagaje în tabãra lui Vasile Pârvan!),
Prin 1948, revista „Time“ o cataloga drept cea mai pu-
ba cu G. Cãlinescu (rivalitate de „specialitate“...). ªi printre atâtea
ternicã femeie în viaþã, iar principesa Ileana de România o
arcane, ambiþii ºi intrigi de Tebaidã e ceva sã-þi urmezi Calea ca
aprecia ca pe un ºarpe boa ºi o inteligenþã rece, dezumanizatã,
Alexandru Marcu, oferind culturii române varii traduceri (mai
opinie reþinutã ca motto de un biograf nemeduzat: Robert Levy,
ales o Divinã Comedie), sã cercetezi diplomaþia lui Alecsandri,
Gloria ºi decãderea Anei Pauker, traducere de Cristina Pupeza
arta ºi feminitãþile Renaºterii italiene, dar ºi conspiraþiile care
ºi Ioana Gagea, col. „Historia“, Editura Polirom, Iaºi, 2002. E
au nãscut România modernã. Iar patria recunoscãtoare sã te
clar cã în faþa Anei Pauker pãleºte ºi o Golda Meir!
arunce în puºcãrie pentru adeziuni „fasciste“, unde sã ºi mori,
Întrebat de cineva curios cum arãta Ana Pauker, regele Mihai
spre a fi apoi uitat cu intenþie insistentã de tot felul de prãpãdiþi
I rãspunde atroce: „–Aþi vãzut o pozã de-a dumneaei? – Da! –
ºi hahalere, care se joacã de-a cultura ºi politica patriei.
Pãi, cam aºa era“... Un bãtrân þãran, cândva grãnicer la fruntariile
de Vest ale patriei, îmi povestea cum s-a trezit cu viforoasa Anã ***
bãtând din cismã la control „– Mã, ascultã la mine ordinul, de Mi se pare cã Hölderlin a fost întâiul sã fi acuzat aceastã
vrea banditul s-o ºteargã pe aici din þarã, îl împuºti ºi-l îngropi dejecþie modernã, ciotul feudal din mentalitãþi revelator al aþipirii
în locul ãsta! „Om simplu?! Nici Mircea Eliade nu-ºi poate reþine simþului civic: „Ihr, die Barone“, rapid rãspândit în universala
cutremurarea romanescã în faþa acestui muieroi fabulos ºi n-o acuzã francezã: „Vous, les barons“. Mai încoace, pentru solul
mai putem uita pe a sa „Anna Vogel“ cu al ei secretãraº-sigisbeu, strict românesc ne putem gândi la cãpeteniile de reþea ale elitei
în care hermeneuþi versaþi ca Luca Piþu îl cam amuºineazã pe prãdalnice, ºmechera ad-hocraþie ce are a continua meschin,
venerabilul Mihai ªora... Din tenebrele veacului de fier. dezabuzat rosturile tradiþionale ale ochlocraþiei ºi aristocraþiei.
Sfârºit de partidã? În vremea anchetei, tovarãºa Ana se Uºor putem generaliza la uz naþional cazul regional ales de
precipitã du-te-vino într-o ultimã misiune de partid, fiica autorul nostru: Florinel Agafiþei, Baronul
Baronul, Editura T, 2004.
observându-i pe corp urme de arsuri cu þigara. „–Te-au Mai demult, Fl. Agafiþei s-ar fi visat vieþuitor într-un ashram
torturat, mamã? – Nu, cum de-þi închipui aºa ceva?!“ În fine, e pierdut în cotloanele Indiei, numai cã sufletul sãu iniþial era
lãsatã în pace... Când, dupã 1956, încep dezvãluirile despre unul de luptãtor civic, iar nu de mameluc nesimþitor/suav/
PRO

SAECULUM 3/2006 129

 lector

stingher, se mustrã pentru degradare: „Unde mã întorsesem? lucrãri, dar vorba lui Ion Bãieºu (de altfel, admirat în rãspãr de
De ce...?... ªi doar Buddha mã avertizase“... Dar, spre onoarea D. Anghel, care-l aºeazã prin preajma lui Caragiale): „toatã lumea
sa, Agafiþei nu se lasã asediat de „mâlul grosier al noii societãþi“, e frumoasã, grasã ºi politicoasã“.
el e un onest dur care doreºte sã creadã într-o zi a Judecãþii în O reþea localã simbolicã, „exemplarã“, da, în aceasta am
aceastã viaþã! putea fi de acord cu autorul, la o adicã. Atât.
Poate cã un excelent adevãr relativ s-a rost(u)it cândva în
***
autor, în cheie goliardicã: „Te înalþi ca o trestie, bestie!“ Da,
Dacã din fluxul liric am alege numai aceastã secvenþã budistã
cred cã Fl. Agafiþei mai ºi uitã uneori de simbolicul sãu personaj.
„Pe înserate / Sunetele se retrag / Sã mediteze goale / În lotus“
ªi un bun avertisment, parcã din partea unui Baron-
ºi tot am spun cã ne-am întâlnit cu un poet semnificativ
Raisonneur: vai, nefastul fenomen e creat de chiar patriotismul
(Constantin Duºcã, Sãrutul umbrei, Editura Zedax, 2005). Ne
local exacerbat al concetãþenilor... Restul e literaturã ºi
frapeazã o imagine ciudatã „nimbelung divin“, poate o gãselniþã
dezabuzare postmodernã: „Magister dixit! Save! Start! Shut
ºi nu o banalã eroare... Dar câte izbutinþe nu se iscã în „ºemineul
down! OK?“, poate umilinþa de a târî lest feudal în vremi
creierului“, ca dintr-un athanor secret!
informaþionale.
***
***
S-ar zice cã pericolul unei mreje ucigaºe încolþea abisal
Mai mult stupefacþie decât încântare resimþim la lectura lui
mediul domnesc ºi raþiunea de Stat a Moldovei de veac XV: „un
Dumitru Anghel, Portrete în aquaforte, Editura EX LIBRIS,
pãianjen îºi þesea o pânzã nedoritã într-un colþ de tavan [...] Nu
Brãila, 2004: ba cutare gazetar din vechiul regim „dã sens“
se cuvenea ca în preajma fiului ei sã se cuibãreascã pãianjenii.
publicisticii de partid, deºi, of course, e prea doxat ca sã ia în
[...] Asemenea unei tarantule, seminþia turcã îºi aºtepta victimele
serios ideologia care-l hrãneºte; cutare kulturnik se joacã de-a
sã se sfâºie în interese potrivnice, sã-ºi sleiascã forþele ºi sã
„monarhul luminat“, fireºte cã fentând Sistemul º.c.l. Autorul
cadã victime sigure la vremea potrivitã“. (Gheorghe Neagu,
pare a ignora cu inocenþã universul – în care altãdatã am trãit
Tarantula
arantula, Editura Zedax, 2004). Acest roman istoric abundã
impus... – de „statui“ umflate cu pompa, ba chiar contribuie cu
în culoare ºi pitoresc, dar nici suavitatea iubirii ohlocratice nu
veselie la resuscitarea / menþinerea / actualizarea acestui
lipseºte.
univers cu axiologie suspectã!
Model probabil credem cã e Carte cu prieteni a lui Fãnuº ***
Neagu (lãudat în exces) ºi nu cã n-ar trebui compuse astfel de Cu plãcutã surprizã îl descoperim pe vechiul nostru com-
patriot, poetul Daniel Boc (=Dan Constantin), în fireºti haine
franþuzeºti: Constantin de Chardonnet, Le Livre, Groupe de
Recherches Polypoetiques, Paris, 2004 („Edition originale“).
Titlu de grandomanie liricã? Stare normalã a unui suflet de
poet, însetat de iniþiere ºi revelaþie.
Nu rãmânem nesimþitori la efluviile lirice bine controlate,
cu ecouri dilecte ba din demna linie asepticã a poeziei de veac
XVIII – Paul Valéry: „j’étais un rienfaiteur au jour le jour un/
absent de son être“, ba din Urmuz-Ion Barbu: „sexualités mu-
sicales imminentes“. Rafinatã, aceasta din urmã!
În fond, în ce sã mai speri când te introiectezi în stranii
ursite diacronice? «Entre le pont Mirabeau et les flots de la
Seine, la miséricorde divine est surement passée quand Paul
Celan et Gherasim Luca ont eu hâte de rejoindre leur chez-soi
vrai».
Ciudat? Poetul este descendent (pe bune!) al marelui
«geniu pustiu» Avram Iancu.
***
Nu ne gândisem cã – fiind scepticismul activat de Emil
Cioran organic, visceral ºi nevindecabil – n-ar fi exclus ca
Decompozitorul sã fi îmbrãþiºat budismul dinspre tarlaua unor
Pyrrhon ºi Pascal (Ionel Necula, Cãderea dupã Cioran, col.
„Istoria mentalitãþilor“, Editura Fundaþiilor Culturale „Ideea
Europeanã“, Bucureºti, 2005, p. 185). Autorul nu uitã sã
condamne falia de simþire ºi ignoranþã, în care au fost aruncaþi
exilaþii culturii, astfel cã – opera diverºilor „divini“ fiind încheiatã
oricum, odatã cu emergenþa comunismului – sã reflectãm cã
judecata prin eliminare oferã, de ordinar, alt rezultat decât aceea
prin adiþiune (p. 80).
Cioran e, vai, mai actual ca oricând, cãci lumea îºi deru-
leazã din ce în ce mai isteric pãcatul originar ºi nimic nu-l
Peter Paul Rubens – The Graces Adorning Nature
dezminte – deocamdatã – pe exilatul din cimitirul
PRO

130 SAECULUM 3/2006

 lector

Montparnasse, cu ale sale bosumflate apelpisiri! Mai cu seamã însãºi câtã a fost! A existat ºi preludiul de la Braºov 1987 ºi
geneza tragicã a mileniului – World Trade Center, Madrid, atunci Securitatea n-a descoperit nici o „conspiraþie“, nici mãcar
Beslan, Londra – pare sã-l confirme pe Decompozitor (pp. 210, a ei însãºi... Apropo de Braºov, istoricul Marius Oprea îºi amin-
214). teºte un detaliu pitoresc: agenþii locali ai Nihilului tocmai îºi
Avem cu siguranþã de-a face, prin osteneala lui Ionel pregãteau festinul, dar pe 22 Decembrie sediul Securitãþii e
Necula, cu una din cele mai aplicate izbânzi ale bibliografiei ocupat de revoluþionari ºi oºtire ºi tocmai apare un mameluc
cioraniene. de subofiþer „nihilist“, care se vaitã „Eu vreau sã mã descarc de
porc!“
***
Destui autori se pun de acord, a fost revoluþie hibridã. Din
Iatã un poet care se joacã de-a spiritul gnomic, inocenþa de
partea sa, un securist anchetat dupã 22 Decembrie scapã vorbã
Gâgâ, Nietzsche-Zarathoustra (cel mai adesea...), Blaga, Nerval,
mare ºi vicleanã: a fost revoluþie, ce vreþi mai mult, înainte eu
Brâncuºi, Nichita ºi nu mai înºirãm! (Adrian Cosmin Cocioabã,
cream fricã, dupã, mi s-a fãcut mie fricã... ªi totuºi de alde
Descãrnarea cuvintelor (poezii din perioada 1990-1992), cu
aceºti „înfricoºaþi“, lãsaþi sã zburde ºi bine organizaþi în structuri,
o prefaþã de Dumitru Pricop, Editura Rafet, Râmnicu Sãrat,
dirijeazã de ani buni pãpuºeria politicã, cea cu ifose de gândire
2005).
personalã ºi... independentã.
Ambiþia labirintului, a revelaþiei, a anamnesisului îl devorã,
În rest, nu Ruxandra Cesereanu se face vinovatã de atâtea
cât ºi-l devoaleazã pe poet: „Inutilitatea fiecãrui / labirint / Mã
arhivãri clasificate þunþurliu, ca ºi de atâtea încãpãþânãri
face sã mã simt / Hotarul dintre margini /.../ O veche amintire /
interesate în ascunderea inventarului de mãrturii post-
.../ Nimic nu-mi e acum / Decât amintiri ciudate / Poate mã voi
revoluþionare (anchete, comisii º.a.). Aceasta o obligã pe
naºte iar“. Cât eon, cât archaeus, în conlucrãrile ce te macinã,
excelenta autoare la speculaþii. Cui îi e teamã ºi acum de 22
poete?!
Decembrie?!
O cosmogonie narcisiacã, din care nici n-am vrea sã-l
salvãm pe dotatul tânãr, mreaja aceasta priindu-i nespus... Doar ***
o nelãmurire avem, de ce tot ispiteºte A. C. Cocioabã demodata Avem ocazia de a ne aminti acum de unul dintre bunii autori
„uºã“ a evaziunii salutare ºi nu „fereastra“ indecisã de ai „Desantului“ 1983, posesor între timp al unui remarcabil
Purgatoriu a Mgr. Vl. Ghika, nemaivorbind de mirabila win- bun simþ istoric, util – cine ºtie – întreprinderilor sale: Ioan
dow? De altminteri, sã nu neglijeze poetul nici vorba lui Lãcustã, Dupã vânzare, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2005.
Bouddha: cel care dureazã o cãsuþã, devine însuºi o fereastrã! Ne impresioneazã formula narativã specialã, aºadar trei
Poate cã desincarnare s-ar fi cuvenit sã-ºi boteze poetul romane într-unul: romanul activistului de partid tipic al naþional-
uºoara aplecare spre spectral: „Pete albe de oase / Pe trupul comunismului românesc, ins ruraloid încãrcat de conºtiinþa
unui zid / Care a încercat infinitul / Având în palme o singurã duplicitãþii, sexualitate masturbantã, privire resentimentar-
uºã / Cea din mijlocul labirintului / Uriaºul basorelief cu invidioasã cãtre inaccesibila lume burghezã; romanul de autor,
morminte“. Un spiritism dedalic, onorant pentru orice prinþ- lamento exoflisit, dar patetic în valoare, pe ruinurile
aspirant al lirismului. optzecismului; în fine, romanul „caimacamului“, sfadã
savuroasã a Naratorului cu aventurile neo-picareºti ale
***
penisului sãu. S-ar zice cã tot povestea eºecului unei generaþii
Dacã – dupã reþetarul chinezesc – tot e vai de noi cã
atinge o perihelie memorabilã.
am ajuns sã vieþuim într-o epocã istoricã, atunci mãcar sã ne
alinãm aleanul cu o bunã clasificare a unui bogat material al ***
nebuloasei „22 Decembrie“, plus un inventar al scenariilor Cicã mãcar un concetãþean / contemporan cu Socrate-Platon
posibile trecute printr-un inteligent filtru personal: Ruxandra e atestat ca insubordonat noului ºi ciudatului stil de cugetare,
Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstrucþia unei revoluþii, col. unul Isocrate. Chiar, ce-ar fi sã porneascã un autor tocmai
„Plural“, Editura Polirom, Iaºi, 2005. O lucrare numai potrivitã dinspre aceºti marginali, proscriºi ai marii tradiþii socratice,
sã ajute nu doar istoriografia temei, dar ºi „revoluþia“ noastrã mai cu seamã cã o cale regalã a gândirii europene a uzitat
interioarã... Marele câºtig civic. îndelung instrumentul lui Aristotel (Etica Nicomahicã) – drept
De ce au alunecat românii, dupã 22 Decembrie, din fundament al cazuisticii, cea bunã la toate ca o jurisprudenþã!
totalitarism în autoritarism? Poate pentru cã Revoluþia, ea ªi s-a gãsit autorul: Andrei Cornea, Când Socrate nu are
singurã, nu aduce automat democraþia, vezi învãþãtura dreptate, Editura „Humanitas“, 2005. Dupã opinia lui Cãtãlin
revoluþiilor clasice. Adicã modelele nu ajutã la mare lucru... Avramescu (Chelia filozofului, în „22“, nr. 829/2006), Andrei
Sigur, prea mulþi dubioºi ºi neaveniþi se joacã de-a puzzle-ul, Cornea se înscrie în nobila, uitata tradiþie filosoficã a apãrãrii
dar ceva s-a sintetizat totuºi: ideea revoluþiei pure; conspiraþia; cauzelor imposibile, aºadar casta ancanaiatã a învinºilor din
revoluþia hibridã, amestec de revoluþie purã+loviturã de stat, Dialogurile platoniciene.
formulã cãtre care înclinã ºi autoarea. Glumeþii postmoderni Cum sã nu-l onorezi pe Socrate cu o metodã ºi lui dragã,
zic „loviluþie“! „pisãlogeala filosoficã“? O sãvârºeºte cu merit Andrei Cornea
Sigur cã structurile decizionale de Putere au rãmas tot ºi, la o adicã, i s-ar putea aplica ºi lui, dar nu ne lasã nici
securi-comuniste dupã Revoluþie, Iliescu face parte dintre sufletul, nici mijloacele...
„puriºti“, dar de la început au existat ºi „puriºti“ din afara Exeget deplin calificat, Cãtãlin Avramescu ne recomandã
Puterii... Virgil Mãgureanu a sugerat un fel de mãrturisire a în marginea metodei lui Andrei Cornea, o lecturã comple-
unui complot (fireºte, „comploturi de Herãstrãu“, cu sprijin mentarã: Trevor J. Saunders, Plato’
Plato’ss Penal Code
Code, Oxford Uni-
sovietic). S-a conspirat, desigur, pe linia serviciilor secrete versity Press, 1994. De utilitatea recomandãrii vom profita dupã
româneºti ºi strãine, dar a explodat ºi surpriza, adicã Revoluþia vrednicie.
PRO

SAECULUM 3/2006 131

 consemnãri

Dumitru Huþanu

ALTFEL DESPRE ZAMFIREªTI

Alãturi de satisfacþiile profesionale ºi intelectuale, cei peste lor zilnice. Totul ºi toate se legau în jurul obiectului, fotografiei,
patruzeci de ani de muzeografie mi-au oferit ºi bucuria de a mã scrisorii, cu amãnunte din viaþa personalitãþii, cu amintiri ºi
ºti printre puþinii focºãneni cãrora viaþa ºi meseria de-a deschis, reflecþii. Mãrturiile prindeau viaþã, culoare, sentiment, valoare.
chiar ºi numai în parte, porþile unei lumi aruncatã cu brutalitate De fiecare datã se ajungea la omul, fie el Ion Mincu, Duiliu
în subsolul istoriei. Zamfirescu ori Alexandru D. Zamfirescu, cu înfãþiºarea, þinuta,
Pãtrundeam într-o lume necunoscutã pentru un ins provenit preocupãrile, pasiunile, obiceiurile ºi trãirile lui. Pãtrundeam,
ºi crescut într-un alt mediu social, într-un alt timp istoric ºi astfel, în universul familiei Zamfireºtilor, chiar în intimitatea
politic. Pãtrundeam într-o lume cu rãdãcini în familii de lor.
domnitori ºi dregãtori din miez de secol XVIII, de cãrturari ºi Rãsfoind Jurnalul de front (1916-1918) , încã inedit, al
oameni politici ai sfârºitului de veac XIX ºi din prima jumãtate diplomatului ºi scriitorului Al. D. Zamfirescu, o parte din
a secolului al XX-lea. Câteva nume de familii cãrora le-am trecut scrisorile acestuia, rândurile primite de mine de-a lungul
pragul îmi stãruie încã în minte: Cantacuzino, Mavrocordat, timpului de la Lascãr Al. Zamfirescu, multe clipe le-am retrãit
Florescu, Rosetti, Sculy Logotheti, Tãtãrescu, Negropontes, aievea ºi-n minte a încolþit ideea de a reda scrisului câte ceva
Sãveanu, Apostoleanu, Longinescu, Mehedinþi, Giurescu. din universul familiei, prezentat sumar ºi complementar în
Dar cele mai stãruitoare, cu ecouri vibrânde încã, rãmân exegeze. De aici ºi credinþa cã rândurile aºternute mai jos au ºi
amintirile cu nenumãratele clipe trãite în ambianþa familiilor sens, ºi justificare.
arhitectului Ion Mincu ºi Duiliu Zamfirescu. Cum în Jurnalul de front am reîntâlnit un personaj despre
Încã resimt cãldura cu care m-au primit urmaºii marilor care îmi vorbise atât de mult Lascãr Al. Zamfirescu când
cãrturari focºãneni, devenisem, desigur, pãstrând limitele, un rãsfoiam împreunã albumul de fotografii al familiei – calul Micu
apropiat, un prieten în faþa cãruia se destãinuiau fãrã teamã, ºi cum, despre relaþia om-cal, pãstratã generaþie de generaþie,
fãrã reþinere. îmi scrisese cândva, am crezut cã pot încropi câteva rânduri
Chiar estompate de scurgerea timpului, clipele petrecute care pot sau nu sã trezeascã interes.
alãturi de Maria Bãbeanu, fiica arhitectului Ion Mincu, de Aceastã minunatã fiinþã – calul – devenise o pasiune, de la
Henriette Mandrea, fiica scriitorului Duiliu Zamfirescu, de scriitor pânã la nepoþi, toþi privind-o nu ca pe un mijloc de
nepoþii acestuia Duiliu Al. Zamfirescu ºi îndeosebi, Lascãr Al. desfãtare, ci, pur ºi simplu, ca o splendidã ºi sensibilã creaþie
Zamfirescu au rãmas cuibãrite undeva în adâncul memoriei. a naturii, ca prieten ºi tovar㺠de drum pe cãrãrile vieþii.
Dincolo de emoþia, de curiozitatea ºi bucuria cu care pãºeam Am cãutat-o ºi am regãsit-o în scrisorile de familie, în
pragul caselor lor, a fost trãirea unor adevãrate ºi profunde fotografii, în jurnal, în relatãri, în amintirile urmaºilor.
momente de desfãtare spiritualã ºi intelectualã. Pãtrundeam În rândurile pe care mi le-a trimis, însoþind copia dactilo-
într-o lume necunoscutã, voit ascunsã ºi deformatã de regimul grafiatã a jurnalului tatãlui sãu, ca o încercare de introducere la
politic în care trãiam. acesta, Lascãr Al. Zamfirescu scria: „Aº mai vrea sã vorbesc
Era o lume dominatã de o vastã ºi solidã formaþie culturalã, despre una din pasiunile tatãlui meu, atât de acaparatoare ca
desãvârºitã în ºcolile ºi universitãþile italiene ºi franceze, de un ºi muzica, dar mai neaºteptatã: calul. Nu am spus caii, spre a
rafinament greu de exprimat în cuvinte, afiºatã cu o rarã nu se înþelege cursele de cai“.
modestie, atât de fireascã intelectualului de mare þinutã ºi Trãdându-ºi discret aceeaºi înþelegere a acestei fiinþe, ca o
înãlþare spiritualã. Nici o secundã, în desele discuþii avute, nu tradiþie familialã, Lascãr Al. Zamfirescu þinea sã noteze: „de ce
m-au lãsat sã simt diferenþa dintre ei ºi mine, venit dintr-un alt n-ar fi esteticã purã... coama unui cal în vânt sau perfecþiunea
mediu social, format la un liceu cu trei clase, de tip sovietic, al muºchilaturii unui cal în galop sau chiar privirea atât de
anilor 1953-1956, la o facultate de litere cu Arghezi ºi Blaga la înþelegãtoare sau viteazã a unui cal arab.“
index, cu A. Toma ºi Al. Jar dominanþi, ca sã dau doar un exemplu ªi mai departe: „Iatã povestea legãturii dintre cal ºi tatãl
semnificativ. meu. În copilãrie, când era la Roma, tatãl sãu, Duiliu, i-a
Cum motivul vizitelor mele era umplerea golului din cumpãrat o trãsuricã cu un cal cu care, împreunã cu sora sa
patrimoniul muzeal, aflat la începuturile constituirii sale, cu (Henriette Mandrea n.n.) colinda aleile din parcul Pincio. Dupã
mãrturii rãmase de la aceste personalitãþi culturale focºãnene, ce-ºi terminã studiile sau chiar în vacanþã, venea adesea la via
firesc, cele mai dese ºi prelungite în ani ºi chiar decenii întâlniri din Vârteºcoi sau Faraoane, lângã Odobeºti, unde marea lui
le-am avut cu Maria Bãbeanu ºi Lascãr Al. Zamfirescu. Cel din plãcere, cum îl aratã fotografiile vechi, este tot cãlãria.
urmã a fost ºi este încã depozitarul unui adevãrat tezaur de Revenit de la Sorbona, ca voluntar în campania 1913, iar
documente, fotografii, manuscrise, obiecte rãmase de la întreg apoi ca sublocotenent de legãturã în Artilerie (1916-1917), va
arborele genealogic al familiei Mincu-Zamfirescu-Rosetti- trãi practic timp de doi ani cãlare, parcurgând uneori 70 km pe
Mandrea-Râmniceanu. Multe dintre acestea sunt acum în zi ºi mai mult, uºor de constatat din manuscrisul prezentat
patrimoniul muzeului vrâncean. aici. Se pare cã atunci se statorniceºte aceastã prietenie între
În discuþii, relaþia mãrturie-achiziþie-preþ îºi pierdea uºor om ºi animal, când, singur în noapte, stã de vorbã cu calul sãu
importanþa. Toate mãrturiile achiziþionate aveau un preþ aproape sau când, prin ploaia de obuze, galopul calului, istovit de puteri,
modic, abia dacã acopereau câte ceva din costurile existenþei îl scapã teafãr la marginea pãdurii, salvându-i viaþa“.
PRO

132 SAECULUM 3/2006

 consemnãri

Doar cu succinte comentarii, ca elemente de legãturã, lasã Mã întorsesem, deci, în cãruþa care mã legãna, cu ochii
sã glãsuiascã documentul – Jurnalul de front al lui Alexandru spre bolta cereascã, stelele strãluceau ici ºi colo în lumina
Duiliu Zamfirescu: lunii. Puþin mai târziu, dormeam. În vis, mã vedeam în vârful
„Cãlãtoresc, azi, pe calul pe care statul îl dã fiecãrui ofiþer unei clãi de fân care plutea pe firul unei ape liniºtit; cineva, de
de rezervã din artilerie“, scrie el în primele pagini ale jurnalului. lângã mine, îmi sãruta obrazul, atingându-l uºor.
„Este un armãsar de reproducere – aparþinând depozitului din Mã trezii ºi care nu-mi fu mirarea sã simt o rãsuflare caldã
Focºani – care n-a fost niciodatã potcovit ºi cu atât mai puþin pe obraz: era botul viteazului meu Micu, în timp ce mergea la
dresat pentru cãlãrie! Acestea sunt vicisitudinile datorate celei spatele cãruþei, cu hãþurile lui în mâna mea.
mai curioase instituþii, legea noastrã a «rechiziþiilor». Necheazã În timp ce umbla, smulsese de sub capul meu, smoc cu
la fiecare moment, se ridicã în douã picioare ºi îºi scuturã cu smoc, fânul parfumat pe care pusesem capul; acum, nefiind
disperare încãrcãtura care trebuie sã i se parã tiranicã. Soarele decât sub capul meu, bietul animal pãrea sã mã roage, cu
coboarã spre Bucureºti în timp ce «Mihai» ºi cu mine intrãm în mângâierea lui, sã mã dau puþin la o parte, numai puþin de tot,
zona muntoasã a Cislãului.“ pentru a-i da voie sã-ºi continue pãscutul.
În nota din josul paginii ne lãmureºte cine este «Mihai»: L-am sãrutat pe botul lui de catifea, dragul meu prieten
„Cãci i-am ales focosului meu prieten (n.n.) numele marelui vechi“. (p.15, 16).
nostru voievod, pe care nume îl pricepe, judecând dupã Vizual, întâmplarea ar putea fi, pentru un regizor de film de
urechile ciulite“. (p. 10). rãzboi, o imagine antologicã de mare efect psihologic ºi artis-
Ajungând în noapte, în satul Broasca, aflã cã Divizia ºi tic. Fragmentul prefigureazã cu uºurinþã scriitorul de mai târziu,
Comandantul ei, generalul Costescu, înaintaserã pânã la Al. D. Zamfirescu.
Întorsura Buzãului. ªtirea îl bucurã „cãci dovedeºte cã nu ne Pe întreaga desfãºurare a companiei anului 1918, Micu i-a
lovim de rezistenþa maghiarã, cu iuþeala asta vom fi în curând rãmas acelaºi statornic ºi nedespãrþit tovar㺠de drum,
la Sibiu“. Dar þine sã noteze ºi impresia „prietenului“ sãu: „Numa împãrþind oratoriile vieþii de pe front.“
«Mihai» al meu este nemulþumit de aceastã cursã eroicã, el „Dincolo de sat, într-o vale alungitã, mãrginitã spre apus
care, din vastele grajduri ale primãriei, unde trãia ca un paºã de dealurile Homorodului. Zorile zilei noroase lumineazã trist
nepãsãtor, înconjurat de haremul sãu numeros, s-a vãzut ºoseaua înconjuratã de verdeaþa udã de roua dimineþii. Calul,
deodatã transformat în... motocicletã!“ (p. 11). la fiecare pas, apleacã capul spre a culege o gurã de iarbã“. (p.
Cum „Mihai“ nu fusese pregãtit a face faþã rigorilor de pe 40).
front, cum îndeplinirea misiunilor sale – de ofiþer de legãturã – „Pãdurea cu crengile uscate rãsunã ca o salã. Aud în
depindea în mare mãsurã de aceastã fiinþã, care trebuia sã-i fie depãrtare sunete. Urc, urc mereu! Calul nu mai poate. Stau ºi
nu numai mijloc de locomoþie, ci ºi prieten, pãrtaº la efort ºi ascult“. (p. 41).
suferinþã chiar, îi scrie tatãlui sãu – Duiliu Zamfirescu, la „Sunt extenuat ºi amãrât. Descalec, Micu nu mã mai duce
Faraoane, sã i-l trimitã pe bãtrânul «Micu», calul sãu de ºi, pe jos, mâncând un ou rãscopt, pe care am avut grijã sã-l
încredere de acasã“. Sosirea acestuia pe front îi prilejuieºte iau de la gazda noastrã de cu noapte, o iau ocol pânã la un
înserarea în jurnal a unor rânduri de adâncã sensibilitate: „Micu podeþ care se gãseºte înapoia noastrã ºi, de acolo, cu calul în
este un veteran; el a fost în Bulgaria, când, întorcându-mã de la dârlogi, pânã-n apropierea satului.“ (p. 42)
Paris, la aflarea declarãrii rãzboiului, am plecat ca voluntar. Pe „Sub ploaia mãruntã de toamnã ce a început sã cadã încalec
timpul acela, nici eu, nici el nu cunoºteam nici cea dintâi slovã iarãºi ºi înainte“. (p. 44)
a artei militare. Nu ºtiam cum este tunul, iar el nu fusese „Dau pinteni calului, ºi cu mine ºi sublocotenentul Slãvescu
niciodatã legat la «canovãþ». Ne obiºnuisem totuºi cu greutãþile ºi, marº-marº, à la cravache, ieºim din sat urmãriþi de pârâiala
vieþii de companie. El îl îngrijeam, el mã ducea neobosit zi ºi de gloanþe, cãci suntem complet descoperiþi. Vãd ca o nãlucã
noapte.“ trupele noastre de infanterie culcate în ºanþurile ºoselei, unii
Îi face ºi portretul: „Micu este negru, ochiul vioi ºi aprins, înaintând în salturi, alþii culcaþi pe burtã ºi ochind; calul meu
capul subþire ºi mic; deºteptãciunea lui este remarcabilã; mã zboarã ºi alãturi de el murgul lui Slãvescu“. (p. 47)
înþelegeam ca un om, trece pe unde vreau iar când dorm stã Este unul din momentele în care prietenul sãu, Micu, i-a
lângã mine, nemiºcat, ca sã nu mã loveascã.“ salvat viaþa, aºa cum nota în josul paginii sale de jurnal.
Un moment de adâncã comuniune îi revine cu o claritate ªi mai jos: „Calul meu e atât de obosit încât, cu vârful de
de parcã totul s-ar fi întâmplat cu o zi înainte: „Îmi amintesc de fier ascuþit al unui baston gãsit, îl împung ºi totuºi, nu iese din
o noapte în Bulgaria (iulie 1913) – este o parantezã ºi totuºi un pas“. (p. 51)
episod de rãzboi – când, de acord cu locotenentul Potopan Cât de puternicã devenise legãtura sa sufleteascã cu
din Regimentul 11 Artilerie, ne întorceam la bazã dupã o raitã camaradul sãu de front o probeazã frãmântãrile de la sfârºitul
prin satele îndepãrtate ale vestitelor înãlþimi ale Ganezului, unde rãzboiului, din toamna lui 1918, privind soarta lui Micu. Dorea,
ne dusesem sã rechiziþionãm un convoi de cãruþe de care cu ardoare, sã-l pãstreze ori, cum îi scria pãrintelui sãu, sã-l
regimentul nostru avea nevoie pentru marºul de înapoiere (din dea în grija unchiului Constantin Zamfirescu (Didea, fratele
Bulgaria în România). scriitorului, n.n.) sau a vãrului, colonelul Vasiliu.
Era cam pe la miezul nopþii, luna lumina uºor o priveliºte de Preþuindu-i adâncimea sentimentelor faþã de Micu, Duiliu
plaiuri unduite. Convoiul, pe un drum ce trecea prin câmpii, Zamfirescu îi rãspundea, la 29 septembrie 1918: „Cãci, sã ne
ºerpuia. Eram cãlare încã din dimineaþa zilei de dinainte ºi înþelegem: e prea frumos sã vrei sã pãstrezi pe Micu pânã la
oboseala mã doborâse; cu autorizaþia locotenentului Potopan, adânci bãtrâneþe. Partea frumoasã e pur subiectivã, cãci Micu
coborâsem de pe cal ºi mã culcasem într-una din cãruþe pentru e cu totul indiferent la discuþia noastrã ºi mult mai sensibil la o
a putea ca, dupã ce-o apune luna ºi dupã o scurtã odihnã, sã- traistã de ovãz.
mi reiau locul pe lângã convoi, a cãrui cãruþã ºi bulgari puteau Ce vei face cu el la iarnã? Chiar dacã vor pleca nemþii
sã disparã în porumb, la cea mai micã neatenþie a noastrã. Cu (Focºanii ºi împrejurimile încã erau sub ocupaþie germanã n.n,),
cinci soldaþi era greu sã fie supravegheaþi. va rãmâne sãrãcia ºi lipsa de furaj. Eu cred cã te înºeli când
PRO

SAECULUM 3/2006 133

 consemnãri

afirmi cã Didea sau colonelul Vasiliu vor primi calul. Aici ofiþerii Zamfirescu. L-am zãrit doar o singurã datã. Venisem în casa
care nu au moºiile lor sunt exasperaþi“. Zamfireºtilor de pe str. Eminescu pentru achiziþionarea unor
Aceastã pasiune pentru cal, însemnând la Al. D. Zamfirescu mãrturii. În momentul când Duiliu Al. Zamfirescu îmi
iubire, înþelegere, preþuire ºi respect, avea sã-l însoþeascã toatã demonstra, cãutând câteva note, perfecta stare în care se
viaþa. afla, pianul lui Duiliu Zamfirescu (aflat acum la casa Pogor
„În orice caz, îmi scria Lascãr Al. Zamfirescu, în tot cursul din Iaºi), a trecut pe lângã noi, cu þinuta lui dreaptã, elegantã,
vieþii sale, existã din fiecare an sau perioadã fotografii ale tatãlui discretã ºi oarecum distantã, Al. D. Zamfirescu. „E tata, mi-a
meu care-l reprezintã mai mult cãlare decât pe jos: la Roma, în ºoptit Lascãr Al. Zamfirescu. Se duce la hipodrom. Cãlãreºte
vila Borghese, la Berlin în Tiergarten, la Haga pe plaja din ca la patruzeci de ani“. Câteva luni mai târziu avea sã treacã în
Scheneimgan, la Rio de Janeiro etc. sau, dupã Al Doilea Rãzboi lumea umbrelor.
Mondial când, chiar pensionar, târziu, prin anii ’60, îl puteau Concluzionând, cum sã nu dãm crezare celui care-i
vedea trecãtorii de pe lângã terenul de obstacole de la Floreasca pãstreazã cu sfinþenie manuscrisele, Lascãr Al. Zamfirescu,
– sãrind obstacole, la 68 de ani, spre simpatia prietenilor vechi, care-ºi încheie rândurile cu: „ªi apoi, câte povestiri nu vor mai
ofiþeri ai unitãþii deþinãtoare a cailor“. fi scrise de Alexandru D. Zamfirescu chiar mai târziu, având ca
Nu am avut bucuria de a schimba vreo vorbã cu Al. D. subiect calul“.

Mircea Radu Iacoban

O ROMÂNCÃ DE MARE EXCEPÞIE

Prea multe nu ºtim despre mari personalitãþi ale istoriei Acestea îl vor fi atras pe Petru I (care, de altfel, nu prea
noastre ºi-i bine cã începem sã aflãm... mãcar acum! Prinþesa alegea...); legãtura dintre cei doi, pe care Cantemir-tatãl ºi-ar
Cantemir, cea dintâi fiicã a lui Dimitrie Cantemir (nãscutã la fi dorit-o mai mult decât o simplã aventurã, era cât pe ce sã se
Iaºi, în 1700) ni se dezvãluie, la mai bine de douã veacuri ºi soldeze cu o naºtere ce ar fi complicat peste mãsurã (mai
jumãtate de la moarte, ca fiind una dintre româncele de mare ales dacã nou-nãscutul era bãiat; Petru n-avea decât douã
excepþie, al cãrei destin s-a întreþesut cu acela al lui Petru cel fete) încrengãtura de interese a camarilei de la curte. Aºa cã,
Mare! Datorãm aceastã târzie recuperare unei cãrþi apãrute în 1722, Maria este „ajutatã“ sã avorteze de însuºi medicul
recent la Editura Universitãþii din Iaºi (Prinþesa Cantemir – þarului. O sursã literarã (Granin) ne-o înfãþiºeazã pe Maria
portret de epocã ºi corespondenþã ineditã). Ion Druþã a scris, aruncând în foc bileþelele primite de la Petru... Substanþa
la Moscova, o piesã dedicatã prinþesei (nu ºtiu dacã s-a ºi cãrþii o constituie adevãratul roman epistolar Antioh-Maria.
reprezentat), iar prozatorul rus Granin o evocã într-un roman Unic mijloc de comunicare, scrisoarea ajungea, în vremea
despre Petru I. Apariþia editorialã ieºeanã oferã, acum, aceea, greu ºi complicat (Antioh o înºtiinþeazã cã va trimite
cititorului român prilejul de a cunoaºte nu numai o „perso- plicul „cu una dintre primele corãbii de varã“) ºi era adesea
nalitate accentuatã“, rãzbãtãtoare, mereu neliniºtitã, înzestratã interceptatã, motiv pentru care se utiliza „limbajul ieroglific“,
cu talente artistice ºi har epistolar, ci ºi viaþa cotidianã de la aluziv ºi codat. A revenit aparatului critic, bogat ºi exact,
curtea þarului, doldora de sforãrii, lovituri de palat, cabale ºi sarcina sã „decodeze“ trimiterile neclare. Fratele ºi sora se
„cumetrii“ politice. În plus, oferã, indirect, un portret complet, gratulau, conform uzanþelor epocii, cu formule de genul
nuanþat ºi convingãtor al lui Antioh Cantemir, cel mai tânãr „stãpânã mult stimatã“, fãrã a ieºit din tipicul adresãrii cu
ambasador – la 23 de ani! – din istoria Rusei (la Londra ºi, „Dumneavoastrã“ ºi niciodatã depãºind pe „dumneata“.
apoi, la Paris). Cartea, de o þinutã ºtiinþificã impecabilã, nu Putem vedea aici, însã, ºi-o preþuire realã a unuia faþã de
poartã semnãtura unui singur autor, ci a unui „trio“ alcãtuit celãlalt. Subiectele cel mai ades abordate: literatura, viaþa de
din Leonte Ivanov, ªtefan Lemny ºi Marina Vraciu. Redator: la curte ºi grijile familiei. Maria citea enorm, nu numai literaturã
Mariana Codruþ. Firul începe sã se depene de pe la 1711, anul (avea obiecþii la Boccaccio!), ci ºi lucrãri de popularizare a
bãtãliei de la Stãnileºti, pe Prut, pierdutã de Petru cel Mare ºi ºtiinþei – de regulã, în limba italianã. Sunt de-a dreptul
aliatul sãu, Dimitrie Cantemir, în faþa oºtilor turceºti. Poate spectaculoase nedumeririle ofuscate ale lui Antioh vizavi de
cã, pentru români, va fi fost o înfrângere, sã-i spunem astfel, libertatea absolutã a presei engleze, comparativ cu cenzura
beneficã; în cazul unei victorii, nu se ºtie dacã n-am fi ajuns... la fel de absolutã din Rusia þaristã, listele de mici comisioane
republicã unionalã! Familia Cantemir s-a bejenit, atunci, în solicitate (Antioh cerea „pânzeturi chinezeºti“, Maria îl ruga
Rusia, unde a fost þinutã la mare cinste ºi înzestratã cu moºii sã-i procure „o jumãtate de duzinã de cuþite de desert“...), dar
de þarul reformator. Nu reiese clar, din întreaga documentaþie, mai ales amãnuntele legate de peþitoriile întemeiate pe rang ºi
dacã prinþesa Maria a fost ori nu ceea ce numim o frumuseþe. avere, ca ºi detaliile privind eternele „lucrãturi“ subterane de la
Într-un text referitor la muzica otomanã (Maria cânta la curte, evoluþia oscilantã a influenþelor, lupta pentru pãstrarea
spinetã) este prezentatã ca o „frumuseþe a epocii“. Nu astfel averii moºtenite de la Dimitrie º.a.m.d. E-o carte densã ºi
se auto-caracterizeazã în scrisorile cãtre Antioh; avea însã ºi complexã, imposibil de rezumat aici, care se preteazã la
auto-ironie ºi, mai ales, din plin, alte însuºiri ce o fãceau comentarii privind nu numai istoria în sine, ci ºi istoria culturii.
admiratã ºi invidiatã – în primul rând, inteligenþa ºi cultura. Meritã cititã, cum se spune în limbajul cronicãresc, „cu grãbire“.
PRO

134 SAECULUM 3/2006

 consemnãri

Constantin Coroiu

NOSTALGII DIN MILENIUL II

...Mi-ar fi plãcut sã mã aflu la Mãnãstirea Putna, în 1871, la al Universitãþii din Iaºi, Titu Maiorescu, vorbind despre Galileo
aniversarea a 400 de ani de la resfinþirea lãcaºului neasemuit, Galilei, cu prilejul împlinirii a trei veacuri de la naºterea genialului
strãjuit de colinele ºi codrii Bucovinei. Atunci, la Putna a fost italian. Era 8 februarie 1864. Cum vorbea Maiorescu? Ne spune
mare sãrbãtoare, iniþiatã de Eminescu ºi Slavici, printre Iacob Negruzzi: „Vorba lui Maiorescu, limpede ºi uºoarã, limba
participanþi numãrându-se ºi Ciprian Porumbescu, A.D. sa românã atât de frumoasã, de care nu-mi dam seama unde a
Xenopol, Mihail Kogãlniceanu. L-aº fi ascultat înfiorat pe gãsit-o, claritatea expunerii... Strãlucita eloquenþã“.
Eminescu. „Sã facem din Putna Ierusalim al neamului ...Mi-ar fi plãcut ca la 1 ianuarie 1870 sã fiu alãturi de
românesc ºi din mormântul lui ªtefan altar al conºtiinþei Eminescu ºi de colegii sãi români de la Universitatea din Viena,
naþionale“. ªi aº fi însoþit cu bãtãile inimii mele clipa când pe în vizita pe care aceºtia i-au fãcut-o domnitorului exilat al
mormântul voievodului a fost depusã urna votivã cu inscripþia: României, Alexandru Ioan Cuza, la Döbling. Eminescu îi va
„Eroului, învingãtorului, apãrãtorului existenþei române, povesti mai târziu lui Creangã cât de impresionantã a fost acea
scutului creºtinãtãþii, lui ªtefan cel Mare, Junimea Românã întâlnire cu ctitorul statului naþional român modern ºi cât de
Academicã“. (Ca sã vedeþi ce înseamnã adevãrata societate tulburat a fost cel care avea sã împlineascã, peste douã
civilã!) sãptãmâni, doar 20 de ani.
...Mi-ar fi plãcut sã fiu prezent la sãrbãtoarea lui Titu ...Mi-ar fi plãcut sã fiu, în ziua de 6 noiembrie 1880, umilul
Maiorescu, în februarie 1910, când marele critic împlinea 70 curier care sã-i ducã lui Iacob Negruzzi mesajul lui Eminescu
de ani. Atunci, P.P. Carp, omul politic care „domina“ Parlamentul (gãzduit la Hotelul România din Iaºi ºi aºteptat la aniversarea
României de aproape o jumãtate de veac, l-a caracterizat, Junimii). Iatã mesajul: „Rog pe pãrintele Creangã / Ca sã sune
adresându-i-se: „ªtii de ce te iubeºte lumea aºa de mult? Am din talangã / Din talanga ca de boi / Ca sã auzim ºi noi / Doresc
sã-þi spun eu. Pentru cã tu ai fost un caracter. Pentru cã atunci sã petreceþi bine / Sã nu mã uitaþi pe mine. Eminescu“.
au început alþii sã ne schimbe ºi sã ne batjocoreascã limba ...Mi-ar fi plãcut sã fiu martor la ºedinþa Junimii din casa lui
noastrã, cultura noastrã, tu ai avut curajul sã te ridici cu ºtiinþa Iacob Negruzzi, în seara zilei de 5 iunie 1883, când Eminescu a
contra lor“. citit pentru prima datã Doina. Fusese scrisã pentru a o rosti la
ªi tot la acea sãrbãtoare Barbu ªtefãnescu Delavrancea festivitatea dezvelirii statuii lui ªtefan cel Mare ce avusese loc
afirma cã Maiorescu este „lumina gândirii româneºti“. în aceeaºi zi, dar renunþase, deoarece – ar fi mãrturisit el - „nu
...Mi-ar fi plãcut sã-l ascult pe rectorul de numai 24 de ani mã simþeam bine ºi eram chinuit de temerea ca nu cumva sã
zic ori sã fac ceva nepotrivit cu împrejurãrile, încât lumea sã
râdã de mine“. Seara, la Junimea
Junimea, a fost un adevãrat triumf,
Iacob Negruzzi relateazã cã „pentru întâia datã de 20 de ani de
când existã societatea, un tunet de aplausuri izbucni la sfârºitul
acþiunii ºi mai mulþi dintre numeroºii membri prezenþi
îmbrãþiºarã pe poet“. peste aproape trei sãptãmâni, faimoasa
Doinã apãrea în „Convorbiri literare“.
...Mi-ar fi plãcut sã mã aflu printre prietenii lui Creangã,
adunaþi la bojdeuca din Þicãu, din Þicãul Iaºilor, în acele zile
din septembrie 1879, când filosoful Vasile Conta a rostit un
memorabil discurs în Parlament, în calitatea sa de ministru al
instrucþiunii publice ºi al cultelor, discurs mult comentat în
ziarele vremii. Creangã i-a trimis atunci lui Conta urmãtoarea
epistolã: „Iubite prietene, Nu ºtii cât ne-am bucurat noi ieºenii
de succesul ce l-ai avut în Camerã. Eu, dupã cum mã cunoºti,
parcã înnebunisem de entuziasm, ºi, de, prost oi fi, dar inimã
mare am.
M-am apucat de am þinut o ºezãtoare acasã cu Rãceanu,
Ienãchescu, Miºu Nicºoi ºi te-am proclamat cel mai mare ora-
tor al nostru. Sã trãieºti, cãci tu faci cinste Ieºului nostru, oropsit
ºi blestemat de D-zeu ºi de oameni. Frate Conta, nu ne uita ºi
scrie-mi când vii. Cu dragoste, Ion Creangã, Alegãtor
naþionalist“.
Dar câte nu mi-ar fi plãcut sã vãd, sã ascult, sã trãiesc în
mileniul în care mi-am lãsat ºi eu mai bine de o jumãtate de
Joanny Maisiat – Flowers in aan
n Eastern Vase secol!
PRO

SAECULUM 3/2006 135

 miscellanea

Un roman – parabolã despre societate a dispãrut din istorie.

Pe scurt, deºi e greu ºi, mai ales, riscant sã rezumi o
trecut, prezent ºi viitor asemenea carte, Gabriel DuBois, cu o genã româneascã în
ascendenþa sa, dar aparþinând prin formaþie ºi educaþie lumii
La numai 30 de ani, Emanuel Ciocu (pseudonimul literar occidentale, ajunge în România anului 2000 ºi iniþiazã un
al lui Petre-Gabriel Blaga-Bodea) a fost acreditat ca dramaturg experiment cel puþin bizar, proiectat sã se întindã pe trei ani,
în stagiunea 2004-2005 a Teatrului Naþional din Cluj-Napoca într-o clãdire aflatã la 30 de km de Cluj-Napoca, de „o
cu piesa Între 5-7, iar acum, prin bunãvoinþa unei edituri monstruozitate perfectã“ ºi unde vor fi adunaþi, laolaltã, cãlãi
bucureºtene, ca romancier: Omul nou. Pãmânturi noi...* Sã ºi victime, oameni între 60-80 de ani, în condiþii similare celor
recunoaºtem cã un asemenea titlu nu e de naturã sã în care au trãit ºi i-au marcat pentru totdeauna. Dictatorul era
stârneascã un prea mare interes, nicidecum sã entuziasmeze. un oarecare Ghiþã Stãnescu, primitiv ºi limitat, gardienii
Ziaristul – care este – nu s-a putut desprinde de formulele ce „comunismului de laborator“ erau cei trei þigani dispuºi la
pot avea efecte scontate în paginile unui cotidian sau orice în schimbul unor avantaje materiale substanþiale, iar
hebdomadar, dar îl pot lãsa indiferent pe virtualul cititor intrat regizorul acestui spectacol trist nu este altul decât doctorandul
într-o librãrie cu intenþia de a-ºi alege un volum pentru în sociologie pomenit mai sus, dornic sã refacã acel spaþiu
biblioteca sa. concentraþionar „pentru a-l studia din interior“. Condiþiile fiind
Punctul de plecare al unei asemenea cãrþi este unul aproximativ aceleaºi, efectele nu vor fi mult diferite: individua-
polemic, de unde temperatura ridicatã a unor pagini, chiar lismul sãlbatic, meschinãria, alienarea, delatoria, ura oarbã,
dacã formula narativã propusã (suficient de complicatã), în autosuprimarea... nu neapãrat fizicã. În final, clãdirea a ars
numele autenticitãþii atât de mult dorite, în acord cu mijloacele într-un incendiu provocat (?!), iar autoritãþile au scos de acolo
de investigaþie ale prozei moderne, se apropie de parabola treizeci ºi patru de cadavre carbonizate.
tragicã, nãscutã dintr-un dureros sentiment de îngrijorare, ca Autorul nu schiþeazã nici un moment gestul de a transforma
un apel patetic, un îndemn cãtre luciditate ºi ieºirea din inerþie. naraþiunea într-o anchetã minuþioasã pentru a descoperi cine
Grav este – spune autorul în Argument – faptul cã „în sunt vinovaþii pentru aceastã crimã abominabilã (focul a fost
dezbinarea ºi ura noastrã, în egoismul ºi rãutatea noastrã, provocat) ºi cum se distribuie vina!!... pentru simplul motiv cã
am ajuns o societate bolnavã aproape fizic formatã din snopuri nu intrã în zona de interes a acestuia. Ceea ce intereseazã –
de oameni bolnavi legaþi inutil între ei în reþele. O masã de cu adevãrat – aici nu este nici ce anume s-a întâmplat, nici
neputincioºi obligaþi sã se sprijine unii de ceilalþi.“. E privirea cum a fost posibil sã se întâmple, ci – printr-o suprapunere
unui sceptic care se simte obligat sã tragã un prelung ºi ingenioasã a mãrturiilor directe ºi indirecte – mecanismul de
(aproape) strident semnal de alarmã... producere a Rãului, mai apoi procesul de contaminare (de la
Cartea ar avea – în planul narativ principal, propus ca bolnavii psihici la Gabriel DuBois ºi Psihiatru) mai întotdeauna
bazã a investigaþiei (o amarã cacealma pentru cititor) – doar previzibilul ºi – în mod garantat – ireversibilul. Între UITAREA,
patru capitole dispuse astfel: trei capitole însumând doar 8 clãdire predestinatã „celor slabi ºi subjugaþi“ ºi
pagini, în debutul romanului ºi un al patrulea capitol cu mai DESPÃRÞIREA, opulenta construcþie, „locul celor puternici“
puþin de trei pagini, la sfârºitul cãrþii, cuprinzând momentul se aflã doar un zid aparent. Cãlãi sau victime, ei sunt „bolnavii
descoperirii incendiului, tentativa de a-l stinge, intrarea în psihic“, aflaþi veºnic sub observaþie, legaþi prin însãºi neputinþa
scenã a procurorului Vasile Botea, ce avea sarcina de a lor, incapabili – ca ºi Carmen Os – sã înþeleagã pânã la capãt
descoperi cine sunt vinovaþii pentru cele treizeci ºi patru de „mecanismul despãrþirii“. Impresia generalã este cã ºi femeia,
cadavre carbonizate. Ultimele pagini sunt departe de a oferi altãdatã tânãrã ºi încrezãtoare, dar ºi locuitorii acestui teritoriu
un deznodãmânt sau vreo explicaþie în orizontul de aºteptare ciudat, în care timpul a fost suspendat, nu se pot despãrþi de
al lectorului domesticit de o întreagã istorie a genului TRECUT decât în moarte. De o parte, în cazul lui Carmen Os,
românesc – o ambiguitate abil întreþinutã, de naturã sã înstrãinarea de sine prin atrofierea afectivitãþii, mereu în
resusciteze spiritul de observaþie, inteligenþa scormonitoare aºteptarea bãrbatului care sã o împlineascã ºi sã o justifice
ºi creativã a cititorului implicat. faþã de sine, redându-i libertatea ºi demnitatea, iar de cealaltã
Celelalte 154 de pagini cuprind înregistrãrile parte, „abrutizarea prin socializare, sãlbãticirea prin civilizare
(fragmentare) de pe casetele (12 la numãr) unui psihiatru forþatã“.
venit sã-ºi consulte pacientul, un oarecare „Gabriel DuBois, Legãtura între destinul individual al femeii cãreia i s-a
32 de ani, cetãþean francez, antropolog ºi doctorand în interzis dreptul la o viaþã liberã ºi demnã prin claustrare totalã
sociologie al Universitãþii din Sorbona, consultant al Biroului ºi destinul colectiv al unui popor, cu instinctele fireºti anihilate
de Cercetãri din cadrul Comisiei de Integrare a Uniunii de o istorie înceþoºatã ºi nedreaptã, o face Petricã Iancu,
Europene“, cu care are mai multe convorbiri în scop unul dintre cele mai interesante personaje ale cãrþii, într-una
terapeutic. Acesta sosise în România pentru a testa – pe cale din ultimele sale confesiuni: „Un animal închis mult timp îºi
experimentalã – ºansa re-socializãrii unei populaþii ce a fost pierde sãlbãticia, iar lumea ta, odinioarã ºi a lor, este un þinut
obligatã sã trãiascã, peste cincizeci de ani, într-un spaþiu sãlbatic. Fericit. Animalele, de orice fel ar fi ele, care au stat
concentraþionar, modelatã dupã tiparul „omului nou“. La prea mult ºi prea de timpuriu în captivitate, nu mai pot fi redate
acestea se adaugã fragmente dintr-un caiet ce conþine o tulbu- naturii“. Indiferent de ce parte a baricadei s-au aflat
rãtoare confesiune a unei misterioase Carmen Os, aflatã la personajele adunate în acest straniu azil, în versiunea oficialã,
anii senectuþii ºi adânc preocupatã de ideea despãrþirii de acestea au ajuns – dupã un parcurs greoi ºi traumatizant –
TRECUT. Mixajul inteligent al celor douã tipuri de discurs are sã nu poatã avea reacþii optime, suferind de o evidentã
în mod cert rostul de a de-cripta mecanismul aberant al puterii incapacitate de adaptare. Revenirea în zona omenescului ºi
ce ne macinã ºi ne istoveºte din interioritatea noastrã, ceea firescului – iatã – devine imposibilã.
ce explicã – pânã la un punct – incapacitatea noastrã realã Cele mai bune pagini ale acestui roman – în opinia mea
de a ne desprinde decisiv de un mental erodat, de cutumele – sunt cele de eseisticã, dezbatere lucidã asupra unor
unei societãþi ulcerate, chiar dupã ce – formal – acel tip de aspecte esenþiale sau, cel puþin, semnificative ale unei lumi
ce ºi-a însuºit ireversibil automatisme psihologice ºi sociale,
îndepãrtându-se progresiv de omenesc, bun-simþ ºi tradiþie.
* Emanuel Ciocu, Omul nou. Pãmânturi noi ...,Editura „Tritonic“,
Bucureºti, 2005
Cu o asemenea motivaþie – probabil – personajele se
PRO

136 SAECULUM 3/2006

 miscellanea
angajeazã, douã câte douã, în tensionate (ºi clarificatoare) Dupã cum se vede, tehnica folositã – de supravieþuire, în
schimburi de replici despre comunism, socializare, interiorul acestui spaþiu, dar ºi ca formulã narativã – este a
amoralitate, personalitãþi duale, teamã, minciunã ºi adevãr observatorului observat, fiecare strãduindu-se sã se achite
(DuBois – Psihiatrul) sau despre orgoliul Occidentului, limitele cât mai bine de sarcinã. Se pot face speculaþii asupra
credinþei creºtine, despre înjurãturã (prin care se reveleazã „vinovaþilor“, deºi un asemenea proces de culpabilizare nu
„imensa capacitate de creaþie a acestui popor“) ºi delaþiune s-a finalizat vreodatã cu rezultate palpabile. Un singur lucru
(care „a devenit hobby-ul nostru naþional“), despre forma de e sigur: Ghiþã ºi cei trei gardieni, asemenea Dictatorului dintr-
guvernare idealã, despre proprietate ºi nomadism, profilul o istorie prea bine cunoscutã, a dispãrut de la locul faptei.
omului de „tip nou“ (DuBois – Petricã Iancu). Sub presiunea Putem trage doar concluzia cã sfârºitul acestei lumi a venit
ideilor, personajele îºi pierd consistenþa, trecând – oricum – din interior ºi orice altã explicaþie ar complica lucrurile.
în plan secund. E limpede cã autorul a fost preocupat, în Mai rãmâne sã observãm caracterul de „document“ sufle-
primul rând, sã-ºi transmitã mesajul, sã trezeascã minþile tesc, forþa eseisticã ºi pamfletarã a celor mai izbutite pagini,
amorþite, sã provoace o atitudine activã ºi pozitivã ºi, abia în profilurile memorabile ale celor douã personaje de care am
al doilea rând, sã impresioneze prin arta de a-ºi construi ºi vorbit mai sus. Chiar dacã nu sunt prea convins cã Emanuel
conduce personajele spre un final deschis. Ciocu ar avea o certã vocaþie de romancier, cred – fãrã nici o
Cu toate acestea, cel puþin douã personaje se impun me- ezitare – cã este un scriitor veritabil care nu numai cã are foarte
moriei: Petricã Iancu ºi Carmen Os. Primul are ºi experienþa multe lucruri importante de transmis cititorilor, dar ºi maturitatea
celui trecut prin „infern“, are ºi informaþia celui trecut prin artisticã de a o face. De la acesta sunt de aºteptat, oricând,
culturã, luciditatea de a privi lucrurile dincolo de lustrul ºi rezultate superioare în prozã ºi în teatru. (Mircea Dinutz)
poleiala pe care le-o conferã cuvintele fade (în care nu mai
crede demult), dar ºi o parte care rãmâne mereu ascunsã „Rezistenþa“ formulei
Regizorului pânã aproape de final, deºi un amãnunt din
descrierea sa ar fi putut sã ne dea de gândit. Acest amãnunt, din „Ora fântânilor“
precum ºi comportamentul contradictoriu al personajului, ne
oferã un argument în plus în favoarea ideii cã normalitatea a Un modernist rafinat, unul dintre descoperitorii dadais-
devenit anormalitate, dar – mai ales – anormalitatea a cãpãtat mului, autorul primului manifest dadaist încã din 4 octombrie
haina înºelãtoare a normalitãþii. 1915, este poetul Ion Vinea (numele real: Ivan Eugen
Astfel, la prima sa intrare în scenã, „pãrea cu totul absent“, Iovanache, Giurgiu, 17 aprilie 1895 – 5 iulie 1964, Bucureºti),
dar – cu deosebire – ni se spune cã fizionomia sa „inspira o adeptul „stãrii de revoluþie permanentã“, de la directoratul
moarte liniºtitã, poate la umbra unui nuc într-o zi ploioasã“. revistei / grupãrii avangardist-expresioniste, „Contimporanul“
Prin contrast cu înfãþiºarea sa, ce ridica destule semne de (1922 – 1932), ce mai toatã viaþa ºi-a elaborat volumul monu-
întrebare, apare „vocea caldã“, marcã a unei vieþi sufleteºti mental, Ora fântânilor, un neasemuit cântec de lebãdã, cãci
învolburate, ce nu se lasã uºor intuitã. Acesta este singurul a vãzut lumina tiparului în 1964, cu puþin timp înainte de a
care sesizeazã butaforia, caracterul ridicol al spectacolului, trece în eterna zariºte a tinereþii-fãrã-bãtrâneþe-ºi-vieþii-fãrã-
sensul adânc al acestei înscenãri de proporþii. Avea – ni se moarte. Unicul volum de versuri al lui Ion Vinea, Ora
spune – „râsul unui om care nu ºtie sã râdã“, iar informaþia fântânilor, este de fapt primul dintr-o proiectatã „tetralogie
fântânilor
din final, conform cãreia Petricã Iancu era un „informator“ liricã“ din anii 1955 – 1960, alcãtuitã din „ poemele de-o
conºtiincios, aduce dupã sine o spectaculoasã rãsturnare viaþã“, risipite cu generozitate prin reviste (începând cu cele
de situaþie, în sensul cã nimic nu este ºi nu poate sã fie – într- tipãrite în Simbolul – revistã scoasã cu Tr. Tzara, de unde
o asemenea lume atinsã iremediabil de morbul disoluþiei ambii poeþi îºi iau elan întru „primul dadaism“ –, continuând
morale – ceea ce pare a fi. Cel aparent lucid, judecãtorul cu cele publicate în Noua Revistã Românã Românã, Seara
Seara, Rampa
Rampa,
aprig ºi neiertãtor al acestei lumi (cãreia îi aparþine) este el Facla
Facla, Cronica
Cronica, Adevãrul
Adevãrul, Chemarea
Chemarea, Omul Liber Liber, Cuvântul
însuºi o personalitate dualã: victimã ºi cãlãu, opresat ºi Liber, Umanitatea
Liber Umanitatea, Adevãrul Literar ºi Artistic
Artistic, Gândirea
Gândirea,
opresor, iar Vindecãtorul, medicul psihiatru, observatorul Românesc, Contimporanul
Cugetul Românesc Contimporanul, Viaþa Româneascã
Româneascã,
acestei umanitãþi estropiate (psihic), este el însuºi un estropiat pânã la cele publicate dupã „apusul deceniului proletcultist“,
ºi o virtualã victimã. Steaua, Contemporanul etc.), ºi din cele aflate în dosarele
în Steaua
Convinsã cã „trebuie sã existe, în spatele diversitãþii ºi cu „inedite“, din sertare, tetralogie ce n-a mai apãrut prin
complexitãþii, o mecanicã simplã, fundamentalã a despãrþirii, „grija posteritãþii de pânã acum“: II) Steaua Somnului Somnului, III)
un principiu universal valabil“, Carmen Os cautã – la cei 60 Exil, IV) Aievea (cf. Ion Vinea, Opere
Exil Opere, vol. I – Poezii – ediþie
de ani ai sãi, risipiþi în camere închise cu zãbrele ºi însoþiri criticã ºi prefaþã de Elena Zaharia Filipaº –, Bucureºti, Editura
ratate, abandonatã de familie ºi condamnatã la nefericire – Minerva , 1984, p. LXII; infra , sub sigla: VOp, II). A mai scris /
rãspunsuri la câteva întrebãri: Celãlalt, El, Fratele cel Mare publicat interesante schiþe, povestiri, nuvele, romane:
ºi, mai apoi sau în acelaºi timp, Fratele cel Mic au fost o Descântecul ºi Flori de lampã (1925), Paradisul suspinelor
ºansã sau, mai degrabã copii inconsistente ale aceluiaºi (1930), Lunatecii (2 volume, 1965) etc.
nefericit prototip? De ce, oare, despãrþirile din gãri ºi În creaþiile din „ prima vârstã“, existã în lirica lui Ion Vinea
aeroporturi, din sãlile de tribunal au... un caracter atât de ºi vârstele curentelor avangardiste, dar cu convergenþã în
relativ? La urmã, obositã, dar suficient de lucidã, descoperã expresionismul deplinei maturitãþi, ca, de exemplu, cele
cã „doar în moarte se gãseºte despãrþirea absolutã“ ºi cã avangardist-dadaiste, din poemele Don Juan, Dicteu, De
viaþa ilustreazã dureros „povestea imposibilei desprinderi de Sân-Martin etc.: „Viaþa omului ºaptezeci de ani / pe sfâºiate
ceea ce eºti“. mãri, / pe mugurii de gresie ai munþilor, / sub plasa lâncedã
Ce identitãþi au cele 34 de cadavre?! În mod sigur e vorba a pãdurii, / priviri în visul lor te þin, / fulgere iscãlesc osânda..
despre locuitorii vremelnici (32) ai celor douã clãdiri din noul // [...] // Te vãd, te vãd, scrâºneºte la rãspântii, / nopþile, hu-
spaþiu concentraþionar, creat artificial, la care s-ar adãuga ruitoarea leprosului, / corul copiilor gãsiþi sculpteazã în argint
tânãrul doctorand în sociologie, regizorul acestui spectacol paradisul, / glasuri te-ajung, nimburi, de sfinte, desprinse, /
derizoriu ºi, probabil, Observatorul a tot ce se întâmplã acolo, strigãte, câte ramuri frânte, / câte hohote plugãrind sufletul,
Psihiatrul ce pãstra drepturi nelimitate de control asupra / câte statui înalþã mãrile. // Stele în lumini se ating, / greieri
pacienþilor sãi, divinitate aparent intangibilã ºi inexplorabilã. dorm în cântecul pãmântului...“ (Don Juan – II ); „Emmy
PRO

SAECULUM 3/2006 137

 miscellanea
Hennings a scris: / «fata pescarului din Batavia». / Pe vreme asediind zenitul, Pasãrea Mãiastrã brâncuºianã: Duhul e-n
de rãzboi simplã veste / de la prietenii mei din Sviþera, / datã minþi – ºi pe pãmânt umbrã. / Ochii noºtri trag stelele în gãri. /
915, Zürich, Cabaret Voltaire. // ... În Batavia casele gem ca Miresmele au culcat zgomotele, / cu adieri ne pipãie câmpia,
morile de la noi, / vântul grinzile le linge, / vorbele ca pãsãrile / mãtasea mãrii paºilor se dãruie, / vântuie vremea prin ramuri
sunt desculte. // fata pescarului din Batavia / sfâºie lâna greu încãrcate, / veºtile, simte-le, coapte, cad pretutindeni în
furtunilor cu mâna. / Paºii-i mici în þãrm de searã seamãnã noapte. / Sorii mâinilor cerului i-am întins. / Pe mormintele
cuiburi fãrã rost, / de sidef în umbrã se leagãnã chemãrile. / nedeschise împinºi / ne purtãm fântânile de sânge. / Sã nãlþãm
/ Sfânt pe crucea arsã rãstignit...“ (Dicteu – încercare de a vrem iar turnul lui Babel, / din nãzuinþi cuib cuvântului sã
ghici un poem). boltim. / Ca în faþa unui cântec mare / pasãrea setii fulg de
ªi în poezia lui Ion Vinea remarcãm – ca ºi la Lucian flacãrã / rãstigneascã-ºi ivirea mãiastrã / amãgitor de sfânt pe
Blaga, în elegia expresionistã Gorunul – un misterios catapeteasmã. (Pasãrea mãiastrã – lui C. Brâncuºi ). (Ion
presentiment thanatic; Elena Zaharia Filipaº constatã cã „la Pachia T Tatomirescu
atomirescu)
Vinea moartea se infiltreazã pe nesimþite chiar în fiinþa vie a
poetului, preschimbându-l într-un lunatec, cu mintea rãtãcitã „Contemporan cu Dumnezeu“:
în somnul amintirilor; cele mai multe poeme transcriu
aceastã stare vegetativã a unei conºtiinþe rãnite care se Marius Marian ªolea
lasã pãtrunsã de otrava morþii: Somnul de veci în preajmã-mi
pluteºte, / dulce-mi îmbie leagãnu-i rece, / singur el vine, Primii trei poeþi români importanþi ai momentului, de pânã în 30 de
sau e trimis – / ora e-aproape, a nepãsãrii, / ºoapte-mi ºoptesc ani (sau deja împliniþi, cu un an, doi peste) sunt, în ordinea vârstei – în
ciudate-nþelesuri. (Adaos
Adaos); [...] pentru el moartea devine o
Adaos ordinea valorii clasamentul este aproape aleatoriu – Marius Ianuº, Marian
voluptate dulce ºi tristã, pe mãsura sufletelor ostenite, ªolea ºi Gelu Nicolae Ionescu (dintre cei aflaþi în jurul vârstei de 25
departe de viaþa asprã, cu «aprig farmec neîngãduit»: Storul Claudiu Komartin pãrând a fi cel mai interesant – dar, aceasta e altã
morþii lin se lasã / ºi e trist ºi dulce sã fii mort trãind, / seara discuþie). Despre Ianuº am scris de mai multe ori, el îºi urmeazã drumul
sufletele fâlfâie pe brazde, / viaþa e un suflu ostenit / ºi-i – unicat, în ciuda detractorilor. Despre Gelu Nicolae Ionescu am amintit
presimþi asprimea ei departe, / aprig farmec neîngãduit. recent: el se aflã în faþa unui nou volum – 111 fotografii poetice
(Locuri
Locuri). În universul lui Vinea, dragostea este ºi ea
Locuri urmate de 5 ploi personale. Este rândul lui Marius Marian ªolea sã
crepuscularã ºi funebrã. Iubita apare în ipostaze stranii...“ recidiveze fericit, dupã cartea din 2004 (ediþia a doua – anul trecut), Un
(VOp, I, XXV sq.). Erotica lui Ion Vinea se aflã sub sceptrul peºchir ºi o þârã dragoste. Volumul de faþã, al noulea din cariera
misterioasei, „palidei“ Doamne: În adânc, unde uitare nu e poetului, a apãrut în 2005 la Editura Muzeul Literaturii Române ºi se
/ ºi doar în vis pãtrunzi / prin al somnului fãrã de fund abis, / numeºte, marºând încã o datã pe latura religioasã a acestui liric aparte,
tu mã aºtepþi în lacrãmile de altãdatã. // Palidã reîntâlnire, pe un filon mistic-naþional în sensul pur al cuvântului, Contemporan
singurã clipã vie / în trena lacrãmilor de altãdatã, / þi-ai cu Dumnezeu. Poetul va împlini în octombrie 32 de ani ºi se poate
însemnat locul pentru vecie / în adânc, unde uitare nu e. // E lãuda cu destule împliniri literare – sã notãm cã urmãtoarea carte care
mult de-atunci ºi eºti mereu aproape / lângã izvorul limpede va veni dupã aceasta va fi a zecea, nu oricui îi e la îndemânã sã publice
ºi mut / pe care-l sorbi cu setea de altãdatã / ºi învii priviri în anual un volum (de la debutul din 1995 al lui ªolea încoace), ba sã o
tristele pleoape. // Topitã-n tremurul de aºteptare, / eºti steaua facã ºi pãstrând interesul scriiturii, stârnind fantezia cititorilor, fãrã a fi
somnului unde-mi dorm apele, / ºi veghea ta cãinþã-n mine – ca mulþi alþii, care sã publice doar de dragul bifãrii a încã unei apariþii
suie. / Ziua e de prisos, noaptea e de luminã / în adânc, – redundant, prolix, grafoman Marius Marian ªolea respirã poezie prin
unde uitare nu e. (Steaua somnului). În faþa enigmaticei, toþi porii sãi ºi se simte acest lucru, cã e dedicat trup ºi suflet unei cauze
misterioasei românce de Dobrogea, „femeie de lut ars ºi aparent pierdute, poezia româneascã într-o epocã tranzitorie. Cel care îl
întunecat / în apele de chihlimbar ale amurgului, / ca un duh prefaþeazã, Liviu Ioan Stoiciu, îl simte, ca ºi mine, drept un poet
al sterpelor stânci“, „cu gleznele de vãpaie, cu genunchii inclasificabil, „atipic, insolit... de o autenticitate aparte“, aflat într-un fel
poleiþi, / cu paºi de aur vechi prin palidul nisip, / chip fãrã de nou iluminism ºi, dupã cum singur se caracterizeazã ironic: „real-
nume, gând fãrã chip / spre însingurarea marilor oglinzi“, ism consumabil“. Aromân, absolvent de teologie, personal, solitar ºi
„cu pletele aspre ºi negre rãsfirate în ºoapte, / una ºi fãrã solidar, neracordat la nici o tabãrã literarã sau politicã, nedepinzând de
seamãn printre semeni, / nãlucã printre vii / cu privirile-n generaþia fracturistã ori de ideologiile „minciene“, postmoderniste, ªolea
veºnicul abis“, „cu buzele-ncinse de setea furtunilor“, chiar este doar o conºtiinþã în dialog poetic cu neamul sãu, la fel cum dialoga
ºi marea i se închinã, aruncându-i la picioare, în semn se Nichita Stãnescu cu propriu-i demon. „Robit, am început sã iubesc
supunere, „lanþurile albastre“, nu numai protagonistul liric, lanþurile“ – scrie el – ºi „mângâie moartea“, conºtient cã atât de multe
ce îºi murmurã: Sã fiu cel ce te-ntâmpinã ºi te opreºte / sunt lucrurile care ne-au rãmas strãine, în veºnicul antagonism dintre
sortit, în aria lunii, ca pe un ºarpe vrãjit / împletit pe poemele luminii ºi cele ale întunericului. Primãvara valahã vine „hoþeºte
descântecul meu sã te þiu / sã nu ºtii, mai târziu, / dacã a fost / sã ne rãneascã tãcerea ºi frigul“, ori iese din cer „ca un copil din taina
vis sau numai ecou, / sã fiu troiþã-n deºertul paºilor tãi / ºi mã-sii“. Cuvintele noastre, dacã nu ajung la Cel de Sus, „cad pe strãzi
ruga ta ºopteascã-se atunci între noi – amin! (Chip). / cu degetele rupte“. În singurãtate ni se contureazã mai bine misterele
Paradisul-deºert, paradisul destrãmat, ori „în destrã- fiinþei umane – ºi pentru ªolea mai ales ale celei feminine, cãci el este
mare“, ca „motiv“ expresionist, dar dinspre cuplul edenic, ºi un mare poet erotic: „ºi râdem, mereu pânã la marginile omului / iar
„re-editat“ poate ºi de protagonist, intrã ºi în obiectivul liricii plânsul, desigur, este cu mult mai aproape“.
lui Ion Vinea: Numai cuvintele ºi ecoul, / numai suspinele, Sunt doar câteva dintre motivele pe care pluseazã poetul, în crezul
numai privirile / ºi glasurile când se dãruie / cu dezmierdãrile sãu, cã „timpul nu este în afarã / el este înlãuntrul meu“. Poemele pot
ºi taina inimii ! // ªi totuºi poate aveam o altã soartã / dincolo deveni sorescian – moromeþiene, dar ºi cu un iz licenþios arghezian –
de gemãtul fugar / al întâlnirilor. Poate cã amândoi / am fi Strigarea unuia de prin sat, Mâþãle ºi þâþãle , Fiordu – cât ºi refe-
suit mai lesne drumul pãrãsit / pânã ce toamnele uitãrii ne-ar renþiale ºi (1) reverenþioase – omagiu lui George Þãrnea ºi „ºepcii“ lui,
fi plâns / cu zvon de ape ºi troian de foi. // Dar aºteptând ca simbol al prieteniei într-o lume literarã din ce în ce mai divizatã, dar ºi
singurã sã batã / ora de noi temutã, aºteptatã, / ne rãtãcim finã luare peste picior a lui Marin Mincu în Cosmicã – „mentorul unei
prin raiul destrãmat / [...] // Celor învinºi ne rãmâne deºertul... generaþii care nu existã...“ ªolea poate fi deci ºi caustic ºi sentimental,
(Paradis destrãmat ). Pe coordonatele liricii expresioniste din ºi fantezist ºi polemic. Cel mai bine îl prind însã versurile elegiace,
Ora fântânilor de Ion Vinea existã ºi Duhul Adâncului, ori, poemele thanatice, unde dialogul devine funest monolog în fapt, cu
PRO

138 SAECULUM 3/2006

 miscellanea

tendinþã de sentenþios: „direcþia pe care trebuie sã murim“; „fumeg ca „intertextualist“, mizând pe „arta monologului“, pe replici ºi
o casã între douã dealuri, tãind noaptea pe obraz“; „pe cuvânt cã, dacã aforisme (existã o selecþie a celor mai cunoscute aici). Dana
aº fi iubit lumea aºa cum pretinde / ar fi trebuit de mult sã mã fi Duma încearcã o definiþie de la A la Z a omului ºi cineastului
îndepãrtat de ea“; „þara s-a dus, a rãmas doar poporul ºi trebuie sã plec Woody Allen, comentând o listã cu toate filmele sale (!) ºi
sã îl caut“. Femeia – jumãtate a unui cuplu edenic ºi el pierdut, cândva adãugând o bogatã (de ºi despre) bibliografie, plus o serie de
absolut – face ºi ea parte din universul liricului, care are ceva din Radu fotografii, secvenþe de pe ecran sau din viaþã, cele mai
Stanca ºi al sãu „sunt cel mai frumos din oraºul acesta“ – în parodia De importante, ale bufonului filosof. De la comic trecem la tragic –
dragoste, galinacee, într-o singurã frazã. Alte poeme erotice, dar adicã la o altã stea produsã de Holywood, dar ºi distrusã de
uneori ºi într-o ciudatã mixturã cu divinitatea, sunt De câte ori doi acesta: Marilyn Monroe. Eugen Cazan îi ia un „ultim interviu“ –
oameni, bãrbat ºi femeie , Bule de pe fundul iubirii , Trezirea pe adicã realizeazã o insolitã piesã de teatru, bazatã pe ultimele
vreascuri sau Desenul de sub culori. Amestecul acesta inefabil, de ore din viaþa actriþei (evident, un joc auctorial, pseudoficþional,
dragoste pentru o „muzã“ idealã ºi un zeu abstract, are ceva blagian în adunând date ºtiute ºi improvizaþii de efect, despre fatidica zi
misterul lui (ca în De august). Oricum, cuvintele lui ªolea vor sã batã de 4 august 1962). Ca ºi Dana Duma, care vede în Woody
în noi „ca într-o toacã“, ºi o fac fie grav ca în Zidarul, fie tragicomic – Allen un personaj tragicomic, Cazan ne aduce în faþã o eroinã
Adina Huiban din Vaslui. Atâta omenire, mirare, tãcere – în ceea ce nefericitã, deºi a evoluat de atâtea ori în registru umoristic (sã
scrie poetul l-am putea parafraza, pe cel care înþelege „nimicul, ruina“, nu uitãm cel mai bun rol al ei în Unora le place jazzul). Cartea
dându-ne zâmbind trist „reþete pentru romantism ºi friguri de þarã“. cuprinde o cronologie foarte riguroasã a vedetei, de la primii
Poet citadin, sufletul sãu rãmâne totuºi la sat; poet romantic („dacã nu paºi ai unei copilãrii nefericite, trecând prin trei cãsãtorii eºuate
ar exista femeile, poezia nu ar avea nici un rost“) – ªolea dionisiacul e ºi pânã la misterul morþii ei, mult discutatã. De altfel, în cuvântul
învins de cel apolinic: „fiind contemporan cu Dumnezeu / nu pot sã înainte al acestui volum, Cãlin Cãliman, cunoscutul critic de
cred cã sunt mort“. Aproape de vârsta Christicã, într-un REALISM film, îi recunoaºte lui Eugen Cazan talentul de a evita abil
CONSUMABIL, poetul aude totuºi cu teamã, „BÃTRÂNEÞEA VENIND“. capcanele cãrþii de consum, care ar fi mizat pe scandal ºi
(Andrei Milca) divertisment facil: autorul nu cade în speculaþii fanteziste pentru
a rãspunde „aviditãþii de senzaþional ºi neverosimil al
Literaturã ºi film publicului“, ci îºi respectã „subiectul“, vãzut ca o personalitate
artisticã de prim rang, „seducãtoare ºi miticã“. Pe Marilyn Holy-
wood-ul a învins-o – crede Cazan – doar aparent, ea ridicân-
Woody Allen – bufon ºi filosof, respectiv Marilyn – ultimul
du-se deasupra Rãului ºi câºtigând chiar prin moarte („prin
interviu, sunt douã cãrþi deosebite, prin prisma subiectului lor
neacceptarea jocurilor murdare, ridicole... de pe pãmântul fragil
– un mit cinematografic tratat literar – dar ºi prin cea a autorilor:
alunecos, aparþinând unei lumi în care banii, minciuna, sexul,
Dana Duma (critic de film) ºi Eugen Cazan (poet), mai puþin
manipularea ºi zâmbetul sunt «adevãruri» ale unei opere ce
mediatizaþi decât alþii, dar cu siguranþã mai talentaþi în a ne
ar trebui rescrisã ºi cititã de alte «voci»“). Fãcându-i
face sã ne apropiem de „obsesia“ lor cinefilicã ºi specialã a
„radiografia“ acestei „zeiþe“, autorul puncteazã, sensibil ºi el-
subiectului pus astfel în valoare. Dana Duma a mai scris o
egant, pãrþi intime din viaþa ei, psihanalizând-o nu violent, ci
carte despre Ion Popescu Gopo ºi a colaborat la 1001 filme
credibil, nu comentând tendenþios, ci fãcând o reverenþã cãtre
pe care trebuie sã le vezi înainte sã mori (o antologie a celor
un destin miºcãtor, furtunos, tulburat ºi tulburãtor. O vom regãsi
mai redutabili critici internaþionali). A scrie o carte despre
pe Marilyn ºi prin propriile-i vorbe (fragmente de jurnal), unde
clownul metafizician al celei de-a ºaptea Arte (Woody Allen) e
vom avea revelaþia unei femei inteligente, nu a gâsculiþei
o provocare , mai ales cã trebuie sã te detaºezi cumva de
blonde cum disimula pe ecran – dar pânã la urmã tot o femeie
afinitatea pe care o ai pentru un regizor – e drept, genial! – cu
fragilã, slabã, într-o lume a bãrbaþilor care o dominã. Existã
destule suiºuri ºi coborâºuri. Duma porneºte de la o frazã a
aici ºi o înºiruire cronologicã a celor mai importante pelicule
unui „fan“ împãtimit – „Pentru mine Woody Allen este un erou“
care au creat povestea celebrului „M. M.“, alãturi de o bibliografie
– dar ajunge pe parcurs, cu argumente, sã ne facã sã credem
esenþialã a actriþei ºi note bibliografice despre autor.
chiar acest lucru, care poate pãrea o gratuitate. Autoarea nu
Aºadar, apãrutã anul trecut la Editura Muzeul Literaturii
se axeazã doar pe a povesti filmele maestrului, ci are în spate
Române, cartea despre aceastã „Venus cu riduri“ ne familia-
un bogat bagaj cultural, cu referinþe metaliterare din Jean Pierre
rizeazã cu mitul Monroe ºi farmecul nealterat încã al lui Marilyn.
Richard ºi Eugen Simion, Umberto Eco, Philip Roth, Llosa,
(Andrei Milca)
Bergason, Freud. Cartea – un portret extrem de bine gândit,
pas cu pas, al lui Allen – este o reuºitã ºi pentru un cititor
obiºnuit, nefamiliarizat cu universul lui Woody, ºi pentru un Revelaþii noi la recitirea
cinefil înrãit. Conþinând „puþinã biografie“ ºi „multã auto- scrierilor mai vechi*
biografie“, volumul îl recompune pe regizorul evreu-american
trãind în nebulosul Manhattan din propriile sale idei, amintiri,
În condiþiile în care se predã, dar mai ales se recepteazã literatura la
frânturi de viaþã ºi obsesii. O reþea organizatã de chestiuni
ora actualã în liceele de la noi, refuz sã mi-l închipui pe Tudor Cristea
obstinante – precum psihanaliza, familia, New York-ul, sexul,
oficiind de la o catedrã, într-o clasã ºcolarã din Gãeºti. ªi nu pentru cã
Dumnezeu, moartea, magia – contureazã soclul acestui cineast
l-aº suspecta de lipsã de autoritate ori de talent în predarea scriitorilor
al misterului feminin (femei „exasperante“ ori „exaltante“, dar
români mai vechi sau mai noi. Nu, ci din cauza disciplinei care lasã de
ºi muze teribile, precum Mia Ferraro ºi Diane Keaton).
dorit în multe locuri. Bine ar fi dacã acolo nu s-ar întâmpla aºa ºi Gãeºtiul
Apreciat mai mult în Europa decât la el „acasã“ (nimeni nu-
ar face o excepþie de la ceea ce am vãzut cu ochii mei prin alte locuri.
i profet în þara sa!), Allen reprezintã un caz fericit pentru o
Nu mi-l pot închipui altfel pe Tudor Cristea decât stând la biroul din
industrie care de obicei te devoreazã, reuºita lui fiind „un basm
camera lui de lucru, înconjurat de istorii ºi dicþionare literare ºi de maldãre
cu zâne“. Pentru cã ºi-a pãstrat mereu umorul sofisticat, de
întregi de cãrþi în care vãd multe semne de carte ce marcheazã paginile
„bufon postmodern literat“, mereu capabil de a da citate elitist-
unde criticul a descoperit un citat semnificativ, o frazã ori un paragraf
ironice (de exemplu, „se pare cã lumea se împarte între buni ºi
revelator pentru ideile pe care vrea sã le abordeze în eseurile gândite de
rãi“, cei buni dorm mai bine, dar cei rãi profitã mai mult de orele
mai multã vreme ºi pãstrate, tot multã vreme, în memorie. Cãrþile pe care
de trezie“), ultimul mare comic american a demontat toate
cliºeele, cultivând un cinematograf cu umor „etnic“ ºi
* Tudor Cristea, Chipul ºi oglinda, Editura „Adam“, 2005
PRO

SAECULUM 3/2006 139

 miscellanea

le citeºte nu atât pentru a fi la curent cu ce se publicã ori pentru a-ºi atinge, chiar dacã ar leza orgolii exacerbate pompos, aspecte încã
menþine revista pe care o conduce racordatã în permanenþã la actualitate, existente“. Iar citatul la care recurge în argumentaþie ne apare atât de
cât mai degrabã dintr-o anume voluptate a lecturii, îi procurã, vreau sã actual încât pare a fi fost scris nu acum aproape douã sute de ani, ci
cred, veritabile regaluri spirituale. Din care, fireºte, are numai de câºtigat. doar cu câteva zile în urmã: „Nu se poate tãgãdui cã ºcolile noastre [...]
Recentul volum probeazã, fãrã putinþã de tãgadã (ºi înaintea oricãror alte au dat slabe rezultate pânã acum. Tinerii care dobândesc bacalaureatul
virtuþi) ºi acest adevãr pe care l-aº numi primordial în ce-l priveºte. la noi nu se pot compara [...] cu cei care ies din colegiile Franþei,
Dacã în volumul Partea ºi întregul (1999) Tudor Cristea ne Germaniei, Italiei, Belgiei sau Elveþiei; învãþãtura noastrã gimnazialã nu
deschidea câteva perspective asupra poeziei contemporane (erau este destul de serioasã, profesorii nu sunt destul de exigenþi, nici destul
comentaþi acolo, între alþii, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Ion Horea, de riguroºi la examene; gradul universitar se acordã prea lesne ºi a
Ioanid Romanescu, Al. Andriþoiu, Ana Blandiana, Mircea Ciobanu, devenit accesibil inteligenþelor celor mai mediocre.“ ªi aºa mai departe.
Petre Stoica), asupra prozei (Ion Lãncrãnjan, Petre Sãlcudeanu, G. În alt loc, comentând Convorbirile economice ale aceluiaºi Ion Ghica,
Bãlãiþã, Mircea Horia Simionescu, Mircea Nedelciu º.a.) ºi asupra a eseistul dã peste un alt citat grãitor; ºi nu ezitã sã-l reproducã: „Un
ceea ce autorul numea „Spiritul sintezei în criticã“ (comentarii despre ministru ruineazã finanþele, îneacã þara în datorii, falsificã instituþiunile,
Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Ion Cristoiu, Eugen Negrici, Alex. violeazã constituþiunea, calcã legile în picioare, corumpe poporul ºi-l
ªtefãnescu ºi Petru Poantã), deci ocheanul critic era îndreptat cãtre jefuieºte, îi este destul sã cedeze locul altuia ºi toate s-au iertat, toate
literatura contemporanã (comentatã, de altfel, de Tudor Cristea mai s-au uitat; ceva ºi mai mult, dacã o striga cât de puþin în contra celui ce
înainte în revista „Argeº“ cu înþelegere, acribie ºi devoþiune) în schimb i-a urmat, poate trece ºi de bun patriot“. Nimic nou sub soare, ne vine
(nu ºtim dacã în chip de compensaþie sau nu), în recenta carte, sã zicem, gândindu-ne cã, de fapt, tranziþia ce dureazã de vreo douã
interesul auctorial se manifestã cu precãdere faþã de textele unor sute de ani, cum scrie Tudor Cristea într-un loc, pãstreazã intacte moravu-
scriitori mai vechi care, zice semnatarul volumului, „nu sunt, cu rile ºi „virtuþile“ politicienilor din þara de la gurile Dunãrii...
puþine excepþii, autori de prim-plan. Mai exact, nu mai sunt, pentru Nu mai puþin interesante ºi cu trimiteri la realitatea post-decembristã
cã, trebuie precizat, la vremea lor au fost cu toþii vedete.“ Este foarte sunt citatele folosite de Tudor Cristea pentru a ilustra unele dintre cele
interesant de observat cã nici titlul eseurilor nu a fost ales întâmplãtor; mai grãitoare contribuþii ale lui B.P. Hasdeu la dezvoltarea publicisticii
fiecare autor are, în fond, în optica ºi în perspectiva istoricã, un româneºti. Subliniind spiritul polemic ºi satiric al celui care a intrigat o
anumit „chip“, pe când „oglinzile“ în care acesta îºi rãsfrânge figura þarã cu a sa Duduca Mamuca, autorul cãrþii exemplificã, de asemenea,
(citeºte opera) diferã de la o epocã la alta, de la un tip de receptare la printr-un text, viziunea acestuia despre ziaristul român: „Alt avantagiu
altul. Sesizând ºi mai ales urmãrind acest fenomen firesc al dinamicii nu mai puþin pretenþios – scrie Hasdeu – este privilegiul ce au ziariºtii
culturii naþionale, Tudor Cristea îºi argumenteazã inteligent ºi credibil români de a schimba pe toatã ziua ceea ce se numeºte principii. A fi
demersul: „Abordarea literaturii mai vechi reprezintã ºi o opþiune ziarist este a fi acelaºi om în cursul unei singure zile; cãci cuvântul ziar
personalã menitã a echilibra percepþia criticã a literaturii de azi. ªi se trage din cuvântul zi. Dindatã ce însã a trecut o noapte la mijloc,
poate cã nu întâmplãtor, cei mai mulþi autori cuprinºi în acest volum ziaristul îºi schimbã faþa; ceea ce ieri a fost alb, devine negru; da se
ilustreazã un dialog cu spiritul european care-l anticipeazã pe cel din preface în nu, marele Cuza se transformã în tiranul Cuza, ilustrul Kogãl-
zilele noastre. Mari anacronisme ºi mari deschideri, coexistenþe bizare niceanu se transfigureazã în trãdãtorul Kogãlniceanu [...] Câteodatã
dãtãtoare de originalitate, contraste, dezechilibre ºi reechilibrãri, publicistul stigmatizeazã, în termeni fulgerãtori, demoralizarea þãrii,
tradiþie ºi inovaþie – o poveste a europenizãrii noastre care dureazã de etc... etc... Cetindu-l, ai crede cã vorbeºte un Caton, cã auzi pe un
aproape douã sute de ani ºi se tot prelungeºte. Fenomenul asimilãrii Socrat, cã vezi pe un Brutu... Dezamãgeºte-te! Ziaristul nostru el însuºi
mesajului clasic ºi clasicist este unul fundamental în acest proces ºi e înnoroiat în viþiuri, e scãldat în corupþiune, e înecat în abuzuri! [...]
am încercat sã-l evidenþiez, fie ºi fragmentar“. Acesta e tipul publicistului român. Sunt excepþiuni, dar excepþiunile nu
Ca modalitate de concepþie, autorul foloseºte o structurã pe care aº sunt reguli...“. Citind astfel de opinii parcã îþi vine numaidecât sã te
numi-o, la rândul meu, clasicã sau încetãþenitã de multã vreme în istoriile întrebi: Oare pe ce post de televiziune am auzit asta?
literare; mai întâi este conturat cadrul istoric ºi cultural în care se Bune pagini mai cuprinde volumul ºi despre Duiliu Zamfirescu, pe
înscrie biografia autorului abordat, apoi se purcede la analiza care Tudor Cristea îl supune judecãþii critice prin prisma „teoriei ºi
propriu-zisã a textelor care ilustreazã cel mai bine ideea de valoare ºi de practicii romanului“ (sesizând cã, din fericire, practicianul a depãºit
perenitate, cea care, eventual a influenþat orientãri ºi aspecte ale operelor teoreticianul cu Ciclul Comãneºtenilor, remarcabil „prin armonia
urmaºilor. Anume particularitãþi stilistice, note distinctive descoperite clasicã ºi prin echilibrul viziunii, în ciuda unei tendenþiozitãþi pe care,
în paginile colbuite de vreme sunt puse ºi ele în luminã la locul cuvenit. în momentele bune, instinctul sãu de creator o disimuleazã sau o face
Bunãoarã, comentând De neamul moldovenilor a lui Miron Costin, organicã.“), despre C. Negruzzi, înzestrat cu „vocaþia întemeierii“ (ºi
eseistul noteazã „Tonul rãmâne echilibrat, indignarea pãstreazã anumite cãruia autorul îi consacrã o detaliatã analizã a unor texte mai puþin
limite în expresie, interpelatorii lui Ureche sunt incriminaþi într-un limbaj cunoscute ºi mai puþin editate pânã acum), despre Vasile Alecsandri –
intelectual, prin argumente ºi prin reducere la absurd“. Iar concluzia pe prozatorul (cel care are, între altele, meritul de a fi „precursor al
marginea întregii moºteniri literare rãmasã de la acelaºi cronicar trimite exotismului în literatura noastrã“ ºi a cãrui prozã denotã un autor
gândul cititorului, printr-o acoladã peste timp, la alþi scriitori, de o mai înzestrat cu un fin simþ al observaþiei, cu umor, cu simþul ironiei ºi,
largã suprafaþã ºi de o altitudine ce nu mai poate fi pusã la îndoialã: fireºte, al poeziei), despre nuvelistul Alexandru Odobescu (în Doamna
„Pesimismul eminescian ºi utopia sadovenianã de mai târziu, cu notele Chiajna, spre exemplu, Tudor Cristea gãseºte cã „planurile fuzioneazã,
lor inconfundabile, nu sunt strãine nici în spirit, nici în mlãdierile lor sunt conturate personaje memorabile, se creeazã atmosferã, se imprimã
stilistice, de moralismul tragic întristat, suspinând într-o Arcadie naraþiunii o intensã culoare localã, existã, în multe scene... puternice
devastatã, al lui Costin.“ elemente dramatice“ – de unde ºi concluzia cã din acest text „ar putea
Trebuie spus cã pe lângã gustul manifestat pentru picanteria ieºi, sub o alt fel de panã, un roman“) ori despre Gala Galaction.
biograficã, pe care Tudor Cristea o pune în paginã cu abilitate Aºadar argumentaþia solidã, noua perspectivã propusã pentru lecturã,
cãlinescianã, demersul eseistic nu uitã, nici mãcar o clipã, raþiunile neîntrerupta racordare la „teme“ ºi „idei“ care au anticipat o serie de
iniþiale – acea oglindã în care, pe alocuri, se rãsfrânge nu numai opera opere literare moderne, premoniþia înscrierii valorilor noastre în circuitul
vorbind despre vremuri demult apuse, ci ºi tangenþele cu realitãþi actuale, european, descoperitã ºi pusã în luminã în anumite falii ale textelor
precum cel din învãþãmântul de azi, ale cãrui similitudini cu cel de analizate, pe de o parte, stilul limpede ºi plãcut fluent pe de alta, sunt
odinioarã sunt surprinzãtoare. „Ceea ce spune Ghica (Ion, n.n. F.P.) – calitãþi ce fac din volumul lui Tudor Cristea un veritabil „îndreptar“, un
noteazã comentatorul într-un loc – este cu bãtaie mai lungã ºi probabil „ghid“ de indiscutabilã ºi mare utilitate atât pentru cititorul avizat cât ºi
cã dacã opiniile de mai jos ar apãrea, cu minimã cosmetizare lingvisticã pentru cel ce doreºte sã descopere valorile patrimoniale ale culturii române,
ºi schimbând ce e de schimbat, într-un jurnal contemporan, ele ar acel tezaur de opere ce ne dã identitate în faþa altora. (Florentin Popescu)
PRO

140 SAECULUM 3/2006