Documentul prezintă concepțiile estetice ale lui Mihai Eminescu, evoluând de la o poezie romantică revoltată social la o abordare clasică interesată de sine și de relația cu divinitatea, influențată de filosofia kantiană și schopenhaueriană.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
218 vizualizări1 pagină
Documentul prezintă concepțiile estetice ale lui Mihai Eminescu, evoluând de la o poezie romantică revoltată social la o abordare clasică interesată de sine și de relația cu divinitatea, influențată de filosofia kantiană și schopenhaueriană.
Documentul prezintă concepțiile estetice ale lui Mihai Eminescu, evoluând de la o poezie romantică revoltată social la o abordare clasică interesată de sine și de relația cu divinitatea, influențată de filosofia kantiană și schopenhaueriană.
Documentul prezintă concepțiile estetice ale lui Mihai Eminescu, evoluând de la o poezie romantică revoltată social la o abordare clasică interesată de sine și de relația cu divinitatea, influențată de filosofia kantiană și schopenhaueriană.
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 1
Mihai Eminescu – Note asupra concepției estetice
- Este un deschizător de drumuri în poetica românească, inovator la
- O conștiință estetică înaltă – concepțiile despre actul poetic, despre creator ori poezie evoluează odată cu opera, care este dublu modelată: de estetica romantică și mai puțin de estetica clasică - Nu a scris, precum poeții de mai târziu (Blaga, Arghezi etc.), o adevărată artă poetică dar elemente se găsesc în „Eu nu cred nici în Iehova”, „Glossă”, „Criticilor mei”, Icoană și privaz”, „Iambul” - În prima etapă a creației sale Eminescu aderă la principiile romantismului (explicit în „Eu nu cred nici în Iehova”). Acum vede în poet o conștiință socială, un exponent al colectivității, o voce chemată să deștepte conștiințele și să îndemne oamenii la acțiune socială. Poetul este revoltat împotriva nedreptăților sociale, atitudinea presupunând o lirică avântată, declamativă, cu o paradă de imagini artistice și procedee de expresivitate. Vor predomina pe cale de consecință interjecțiile, exclamațiile și interogațiile retorice, vocativele, adresarea directă. - Urmează o etapă care combină estetica romantică și cea clasică, Eminescu prețuind de altfel tripticul estetic Adevăr, Bine, Frumos. A cunoscut limbile antice, limba sanscrită, intenționând să realizeze chiar o gramatică a acesteia. Poetul devine acum un homo interrogator, interesat de propriul sine dar și de relația cu divinitatea. Fundamentul filosofic al acestei concepții va fi unul european, constând în filosofia idealist-kantiană și schopenhauriană. - Primul manifest poetic eminescian poate fi considerat „Epigonii”, publicat în „Convorbiri literare”. Prin acest text, Eminescu restabilește valoarea de ansamblu și importanța literaturii de la 1848, degradată odată cu depășirea momentului istoric.