Mihai Eminescu
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu a fost cel mai mare poet român, prozator și jurnalist, socotit de
cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce
poetică din literatura română.
BIOGRAFIE:
TABEL CRONOLOGIC:
1858 – 1860 – invata la scoala primara greco-orientala din Cernauti unde fusese
inscris direct in clasa a treia. La absolvirea celor patru clase primare a fost
clasificat al cincilea din 82 de elevi.
1864 – incearca sa-si continue studiile la gimnaziul din Botosani. Pleaca din nou,
cu aceeasi trupa teatrala, la Cernauti, apoi la Brasov.
- Calatoreste la Blaj, apoi la Sibiu si Rasinari, de unde este ajutat de popa Bratu,
bunicul lui O. Goga, sa treaca muntii spre a ajunge la Bucuresti. Aici se apropie
de trupa teatrala a lui Iorgii Caragiale si il cunoaste pe nepotul
acestuia, Ion Luca.
1867 – 1869 – Face parte din trupa lui Mihai Pascaly, cu care intreprinde un
turneu la Lugoj, Sibiu, Arad, Gravita si Buzias. Este sufleor si traducator Prin
intermediul lui M. Pascaly obtine angajarea ca al doilea sufleor al Teatrului
National din Bucuresti.
1875 – 1 iulie – Numit de Maiorescu revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui.
Inspecteaza scolile din aceste judete, intocmind rapoarte detaliate in care
priveste invatamantul in legatura cu intreaga viata sociala a satelor. Se
imprieteneste cu Ion Creanga.
1886 – 1888 – Locuieste la Botosani, fiind ingrijit de sora sa, Henrieta. In vara lui
1887 este dus la bai la Hali.
1889 – februarie – Este internat din nou la Sanatoriul „Caritas” al doctorului Sutu.
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În luna ianuarie moare
profesorul de limba română Aron Pumnul, iar elevii scot o broșură denumită
„Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”, acolo unde apare și poezia „La mormântul
lui Aron Pumnul”, semnată de M. Eminoviciu. Pe 25 februarie debutează în revista
„Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aș avea”. Atunci Iosif Vulcan îi
schimbă numele în Mihai Eminescu. Între anii 1869 și 1872, Eminescu este student
la Viena, acolo unde urmează Facultatea de Filosofie și Drept, unde activează în
rândul societăților studențești și se împrietenește cu Ioan Slavici și o cunoaște pe
Veronica Micle. Începe colaborarea la „Convorbiri literare” și debutează ca publicist
în ziarul „Albina” din Pesta. În perioada 1872-1874 este student la Berlin, iar între
1874 și 1877 este director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar
pentru județele Iași și Vaslui, redactor la ziarul „Curierul” de Iași. A continuat să scrie
în „Convorbiri literare”, l-a cunoscut și s-a împrietenit cu Ion Creangă, pe care l-a
convins și ulterior l-a introdus în „Junimea”. În anul 1877 s-a mutat la București,
acolo unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”. În
această perioadă scrie marile sale poeme: „Luceafărul” și „Scrisorile”, dar în ciuda
activității publicistice excepționale, sănătatea i se deteriorează, iar Eminescu se
îmbolnăvește grav și este internat la spitalul doctorului Șuțu. În decembrie 1883
apare volumul de poezii cu texte selectate de Titu Maiorescu. Vezi care sunt cele
mai frumoase citate de Mihai Eminescu.
BIBLIOGRAFIE:
Opere semnate de Mihai Eminescu:
Volumul Poezii este singurul care este publicat în timpul vieții poetului. Restul
operelor lui Eminescu apar postum, iar printre cele mai importante sunt:
„Epigonii” (1872);
„Făt-Frumos din lacrimă” (1872);
” Călin (file din poveste)” (1873);
„Crăiasa din povești” (1875);
„Povestea teiului”;(1878)
„Departe sunt de tine” (1878);
„Mai am un singur dor” (1880);
„Scrisoarea I”; (1 februarie1881);
„Scrisoarea II”(1 aprilie 1881);
„Scrisoarea III”; (1 mai 1881);
„Scrisoarea IV” (1 septembrie 1881);
„Și dacă…” (1883);
„Când amintirile”;(1884)
„Singurătate”;(1884)
„Atât de fragedă”;(1884)
„Revedere;(1884)
„Despărțire”; 1884)
„Povestea codrului”;(1884)
„Lacul”;(1884)
„Dorința”; (1884)
„Melancolie”; (1884)
„Pe lângă plopii fără soț”;(1884) „Ce te legeni...”(1884)
„Sara pe deal” (1885);
„La steaua” (1886);
„Scrisoarea V” (1886);
„De ce nu-mi vii” (1887).
Opere impotante ,incluse în programa de Bacalaureat de Mihai Eminescu:
„Luceafărul” (1873);
„Sărmanul Dionis” (1872);
„Floare albastră” (1872);
„Scrisoarea I”.(1881)
Genul liric
Genul epic
1. schita: La aniversara
2. nuvele: Sarmanul Dionis, Avatarii faraounului Tlá, Cezara, Archaeus
3. roman: Geniu pustiu
4. basm cult: Fat-Frumos din lacrima
Genul dramatic