Harap-Alb

Date autor si opera

lon Creanga este un celebru scriitor român si unut dintre Marii Clasici ai
literaturii române, alături de I.L. Caragiate, Mihai Eminescu si loan
Slavici.Acesta a scris si publicat in secolul al XIX-lea, printre operele sale
cunoscute enumerându-se: "Amintiri din copilărie", "Povestea lui Harap-Alb",
"Danila Prepeleac .
Opera "Povestea lui Harap-Alb" a fost publicat in anul 1877, in
revista"Convorbiri literare". Aceasta apartine genului epic, find ca specie un
basm cult.
Definitia basmului cult si curentul literar
Basmul cult este o creatie ampla a genului epic, cu o naratiune liniara, la care
participa personaje purtatoare de valori simbolice, in care se prezinta
confruntarea dintre bine si rau, sfârsind cu victoria binelui.
Remarcăm faptul că, in basmul lui Creanga se împletesc elementele reale cu
cele fantastice, personajele operei find surprise in mod realist, prin limbaj,
gestica si comportamente. Realismul este curentul literar aparut in secolul al
XIX-lea (Franta), având ca principiu de baza reflectarea verosimila realitatii, in
datele ei esentiale si obiective.
Tema
Tema operei este lupta dintre bine si rau, dar si parcurgerea drumului
initiatic, care prezinta procesul de formare a personalitatii eroutui principal,
atât la nivel spiritual cât si moral. Astfel, basmul lui Creangă devine un Bildungs
Roman.
Titlul
Titlul este alcätuit din substantivul comun "Povestea", si oximoronul"Harap-
Alb", care pune în evident tematica luptii dintre bine si ru, iar totodat subliniazã
ironia craiului de împärat devenit slug ("Harap" trimite laculoarea negru, iar
"Alb" este o culoare ce sugereaza caracterul nobil).
Conflictul
Conflictul aparţine tot universului basmului, fiind unul de natură exterioară,
între forţele binelui şi cele ale răului, avându-i ca exponenţi pe Harap-Alb şi
Spân, antrenaţi pe tot parcursul operei în diverse întâmplări ce duc în final la
biruinţa celui devenit împărat.
Perspectiva narativa
Perspectiva narativa este obiective, însoţită de o viziune dindărăt, de către
un narator omniscient şi omniprezent, a cărui obiectivitate este contestabilă
întrucât există numeroase intervenţii şi comentarii pe parcursul relatării,
caracterizate prin umor şi oralitate. Modul de expunere predominant este
naraţiunea la persoana a III-a, ce alternează cu dialogul.
Simetiria incipit-final
În structura creaţiei epice se poate identifica o simetrie între incipit şi final,
realizată prin formule caracteristice speciei literare, acestea delimitând spaţiul
fantastic “Amu cică era odată într-o țară” - “Şi a ținut veselia ani întregi, și acum
mai ține încă”.
Indici spatio-temporali
Contextul spaţio-temporal este tipic basmului, reperele fiind vagi, neputând
fi determinate. Întâmplările se desfăşoară într-un timp nedefinit ("illo
tempore"), adverbele folosite pentru a preciza acest aspect fiind “odată”,
“cândva”, “atunci”. Încă din incipit, naratorul plasează actiunea într-un prezent
fictiv “Amu”. Se remarcă şi imprecizia spaţiului “undeva”,”într-o pădure”,”în
grădina ursului”, acţiunea începând la “o margine a pământului” şi terminându-
se la alta, toposuri corespunzătoare pentru împărăţiile celor două familii. Spre
deosebire de basmele populare, nu sunt prezente tărâmuri strict delimitate ce
aparţin forţelor binelui sau ale răului.
Doua secvente semnificative
Reprezentative pentru tema sunt două secvente: proba fântânii si
finalul.Fântâna simbolizeaza un loc misterios al mortii si al renasterii eroului.
Convins de Spân, fiul de crai coboar in fântână, care nu avea nici roata, nici
cumpană,iar mai apoi, Spânul închide capacul si-l forteaza pe Harap-Alb să-i
devină sluga. Mezinul este lipsit de experienta si naiv, fiind incapabil de a
distinge esenta de aparent. Aceast scenă marcheaza inceputul unui drum
initiatic, un traseu al umilintei, care este necesar pentru maturizarea acestuia si
pregatirea lui în a deveni un imprat bun. Scena finala prezint învierea eroului,
care are loc prin ajutorul obiectelor magice folosite de fat: smicele de măr
dulce, apa vie, apa moarta. Mai apoi, Spânul este ucis de cal, semn că drumul
de initiere este finalizat. Raul din basm nu a fost, însă, complet eliminat,
Impratul Rosu continuând sa triască.
Personajele
Personajele (oameni, dar si finte himerice cu un comportament omenes)
sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze.
Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.
Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale (vitejie,
dârzenie, istetime), dar dobândeste prin trecerea probelor o serie de calitati
psiho-morale/ valori etice (mila, bunătatea, generozitatea, prietenia,
respectarea jurământului, curajul) necesare unui imparat, in viziunea autorului.
Sensul didactic al basmului este exprimat de Sfânta Duminică:„Când vei ajunge
si tu odata mare si tare, ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede
celor asupriti si necajiti, pentru că sti acum ce e necazul." Numele personajului
reflect conditia duala: rob, slugă (Harap) de origine nobil (Alb), iar sugestia
cromatica alb-negru, traversarea unei stari intermediare (initierea), intre starea
de inocent/ naivitate (negru) si „invierea" spirituală a celui ce va deveni imparat
(alb).
Spânul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este
„un rău necesar". De aceea calul năzdravan nu-l ucide inainte ca initierea
eroului sã se fi incheiat: „Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume câteodata,
pentru că fac pe oameni sa prinda la minte..." Nu doar naratorul, ci si
personajele par a avea cunostinta de scenariul initiatic pe care trebuie sa-l
traverseze protagonistul.
Eroul (protagonistul) este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri
supranaturale (Sfânta Duminica), animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa
furnicilor si a albinelor), fapturi himerice (cei cinci tovaragi) sau obiecte
miraculoase (aripile crieselor, smicelele de măr, apa vie, apa moart) si se
confrunta cu raufactorul/ personajul antagonist (Spânul), care are si functie de
trimitator. Personajul cutat este fata de imparat.
Bildungsroman
Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgere unui traseu
al devenirii spirituale (concretizat in trecerea probelor) si modificarea statutului
social al protagonistului.
Actiunea
Ca în orice opera narativă, acţiunea este împărţită pe momentele subiectului
ce corespund unui tipar narativ. Expoziţiunea, situaţia inițială de echilibru,
prezintă familia Craiului, alcătuită din tatăl şi cei trei fii. Sunt precizate şi
reperele spaţio-temporale, ambigue.
Intriga sau factorul perturbator, momentul ce determină un dezechilibru şi
declanşează următorul moment important, desfăşurarea acţiunii, este
reprezentată de primirea unei scrisori de la fratele Craiului, Verde Împărat,
care, aflându-se într-o stare precară de sănătate, cere să-I fie trimis unul dintre
feciori pentru a-i lua locul.
In desfasurarea actiunii, fiii cei mari îşi încearcă norocul, însă nu reuşesc să
treacă de una din probele introduse de tatăl lor cu scopul de a-i testa, respectiv
cea a podului. Decepţionat de reacţia tatălui la eşecul predecesorilor săi,
mezinul este ajutat de Sfânta Duminică în dobândirea curajului necesar
întreprinderii călătoriei, facilitat de calul, straiele şi armele deţinute anterior de
tatăl său. Se remarcă în acest sens motivul superiorităţii mezinului, singurul
care a reuşit să treacă peste proba de la pod, simbol pentru pătrunderea într-o
altă etapă a vieţii. După ce primeşte sfatul bătrânului “În călătoria ta să ai
trebuinţă şi de răi şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iar mai ales de cel
Spân cât îi putea”, fatalitatea se produce şi crăişorul se rătăceşte în drumul său,
având nevoie de spânul pe care îl întâlnise. Odată cu coborârea mezinului în
fântână are loc transformarea acestuia în sluga Spânului, odată cu noul
apelativ. Urmează trei probe la care Harap-Alb este supus de stăpân şi pe care,
cu ajutorul unor personaje fantastice (albinele, calul, furnicile, Ochilă, Gerilă,
Setilă, Flămânzilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă) le duce la bun sfârşit. Sub simbolul cifrei
magice trei, probele sunt :aducerea salatelor din Grădina Ursului, a pieii cu
pietre preţioase din Pădurea Cerbului şi a fetei Împăratului Roş- probă ce
implică alte probe: casa de aramă, ospățul pantagruelic, alegerea macului de
nisip, păzirea fetei, ghicirea acesteia, întrecerea dintre cal și turturică(pentru a
aduce trei smicele de măr dulce).
Punctul culminant sau acțiunea reparatorie, este atins în momentul în care
Harap-Alb se întoarce triumfător la curtea Împăratului Verde cu domniţa.
Spânul este demascat şi drept răzbunare, încearcă să-l omoare pe Harap-Alb,
fără a avea succes, fata de împărat readucându-l la viaţă după tăierea capului,
marcând astfel dezvoltarea completă a crăişorului.
Deznodământul este înfăţişat de refacerea echilibrului în universul imaginar
şi nunta tânărului cu fata împăratului Roş, confirmând atingerea maturităţii.
Concluzia
În concluzie, "Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult întrucât prezintă
caracteristicile definitorii ale acestei specii, concentrându-se pe tema luptei
dintre bine şi rău, din care biruitor este binele,și mai ales pe cea a maturizării
eroului, prezentând totodată formule, simboluri şi motive specifice.