Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul

Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul SFANTUL JUSTIN POPOVICI BISERICA ORTODOX| {I ECUMENISMUL Coperta I: Mitropolitul Amfilohie Radovici al Muntenegrului, citind rug\ciunile de dezlegare sÓrbilor uci[i Ón Kosovo, sub supravegherea trupelor NATO. Coperta IV: Icoana SfÓntului Iustin Popovici (25 martie 1894 - 25 martie 1979), pictat\ la M\n\stirea Celie, Ón 1985 ISBN: 973-0-02706-4 Editor: monahul Filotheu B\lan Traducere din limba sÓrb\ de Adrian T\n\sescu M\n\stirea Sfin]ii Arhangheli - Petru Vod\ 2002 1 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Cuprins Partea I. Biserica Ortodox\ Biserica Ortodox\ [i Ecumenismul Œnv\]\tura ortodox\ despre Biseric\ Œnsu[irile Bisericii a. Unimea [i unicitatea Bisericii b. Sfin]enia Bisericii c. Sobornicitatea Bisericii d. Apostolicitatea Bisericii Cincizecimea Harul Sfintele Taine a. SfÓnta Tain\ a Botezului b. SfÓnta Tain\ a Mirungerii c. SfÓnta Tain\ a Euharistiei Sfintele fapte bune Ierarhia Bisericeasc\ Dumnezeiasca slujire bisericeasc\ [i praznicele biserice[ti Despre Dumnezeu Judec\torul 3 3 4 36 36 38 39 40 44 47 49 50 51 51 53 57 59 64 Partea a II-a. Ecumenismul Ecumenismul Progresul umanist [i progresul dumnezeu-omenesc Cultura umanist\ [i cea dumnezeu-omeneasc\ Societatea umanist\ [i cea dumnezeu-omeneasc\ Educa]ia/luminarea umanist\ [i cea dumnezeu-omeneasc\ Omul sau Dumnezeu-omul Ecumenismul umanist Ie[irea din toate fund\turile 67 67 67 72 82 92 101 111 128 Not\ asupra edi]iei 130 2 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul PARTEA I BISERICA ORTODOX| BISERICA ORTODOX| {I ECUMENISMUL Ecumenismul este o mi[care ce na[te o mul]ime de Óntreb\ri: [i toate Óntreb\rile acestea, Ón Óntemeierea lor, izvor\sc dintr-o singur\ dorin]\ [i se vars\ Óntr-o singur\ dorin]\ - [i aceast\ dorin]\ vrea un singur lucru: adev\rata Biseric\ a lui Hristos. Iar adev\rata Biseric\ a lui Hristos poart\ - [i trebuie s\ poarte r\spunsuri la toate Óntreb\rile [i sub-Óntreb\rile pe care le pune Ecumenismul; c\ci, dac\ Biserica lui Hristos nu dezleag\ ve[nicele Óntreb\ri ale duhului omenesc, atunci ea nu e de nici un folos. Iar vatra duhului omenesc arde pururea Ón ve[nicele Óntreb\ri chinuitoare. {i orice om arde Ón ele, cu [tiin]\ sau f\r\ [tiin]\, de voie sau f\r\ de voie: Ói arde inima, Ói arde mintea, Ói arde con[tiin]a, Ói arde sufletul, Ói arde Óntreaga fiin]\. "{i nu este pace Óntru oasele lor". Œntre planete, planeta noastr\ este cetatea de scaun a tuturor ve[nicelor probleme chinuitoare: ale vie]ii [i ale mor]ii, ale binelui [i ale r\ului, ale faptei bune [i ale p\catului, ale lumii [i ale omului, ale nemuririi [i ale ve[niciei, ale raiului [i ale iadului, ale lui Dumnezeu [i ale diavolului. Œntre toate fiin]ele, omul este cea mai complicat\ [i mai enigmatic\; [i, mai presus de toate, cea mai chinuit\. Tocmai pentru aceasta S-a pogorÓt Dumnezeu pe p\mÓnt, pentru aceasta s-a f\cut om pentru noi ca Dumnezeu-Om: ca s\ r\spund\ la toate chinuitoarele, ve[nicele noastre Óntreb\ri. Din aceast\ pricin\ a [i r\mas Óntreg pe p\mÓnt, Ón Biserica Lui, c\reia El Ói este cap, iar ea este trupul Lui. Ea e adev\rata Biseric\ a lui Hristos, Biserica Ortodox\, [i Ón ea este Óntreg Dumnezeu-Omul, cu toate binevestirile Sale [i cu toate des\vÓr[irile Sale. Ce e Ecumenismul Ón r\d\cina [i str\-r\d\cina sa, Ón esen]a [i str\-esen]a sa, Ón realit\]ile [i n\zuin]ele sale, se va vedea cel mai bine dac\ Ól vom privi Ón oglinda Bisericii lui Hristos, celei uneia [i adev\rate. De aceea e nevoie s\ ar\t\m, m\car Ón liniile cele mai de c\petenie [i foarte pe scurt, Ónv\]\tura Bisericii Ortodoxe despre adev\rata Biseric\ a lui Hristos, Biseric\ apostoleasc\-p\rinteasc\, Biserica Sfintei Predanii. 3 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul ŒNV|}|TURA ORTODOX| DESPRE BISERIC| Toat\ taina credin]ei cre[tine se afl\ Ón Biseric\; toat\ taina Bisericii este Ón Dumnezeu-Omul; toat\ taina Dumnezeu-Omului st\ Ón faptul c\ Dumnezeu S-a f\cut trup [i a s\l\[luit Ón trup toat\ plin\tatea Dumnezeirii Lui, toate vredniciile [i des\vÓr[irile Sale Dumnezeie[ti, toate Tainele lui Dumnezeu. Toat\ Evanghelia Dumnezeu-Omului Domnului Hristos poate fi adunat\ Ón cÓteva cuvinte, Ón urm\toarea a-tot-bun\-vestire: Mare este taina bunei-credin]e (cre[tin\t\]ii): Dumnezeu S-a ar\tat Ón trup (1 Timotei 3:16). M\runtul trup omenesc a Ónc\put pe Dumnezeu Óntreg, cu toate nem\rginirile Lui f\r\ de num\r, Dumnezeu r\mÓnÓnd Dumnezeu [i trupul r\mÓnÓnd trup, totdeauna Óntr-o singur\ Persoan\, Persoana Dumnezeu-Omului Hristos: Dumnezeu des\vÓr[it [i om des\vÓr[it = Dumnezeu-Om des\vÓr[it. Aici nu este doar o tain\, ci sÓnt toate tainele cerului [i p\mÓntului, Ómpreunate Óntr-o singur\ tain\: Ón taina Dumnezeu-Omului = Ón taina Bisericii, a trupului S\u Dumnezeu-omenesc. Totul se adun\ Ón trupul Dumnezeu-CuvÓntului, Ón Óntruparea, Ónomenirea lui Dumnezeu. Œn acest adev\r este [i Óntreaga via]\ a trupului Dumnezeu-omenesc al Bisericii, [i prin el [tim cum trebuie a petrece Ón casa lui Dumnezeu, care este Biserica lui Dumnezeu celui viu, stÓlpul [i Ónt\rirea adev\rului (1 Timotei 3: 15). "Dumnezeu S-a ar\tat Ón trup. Œn aceasta este - spune bine-vestitorul cu Gur\ de Aur al Evangheliei MÓntuitorului - Óntreaga iconomie a mÓntuirii noastre. Cu adev\rat, mare tain\... S\ lu\m aminte: SfÓntul Apostol nume[te peste tot iconomia mÓntuirii noastre tain\; [i pe bun\ dreptate, fiindc\ ea nu a fost cunoscut\ de to]i oamenii, ba nici m\car Œngerilor nu le-a fost descoperit\: Óns\ ea se descoper\ prin Biseric\. {i, cu adev\rat, mare este taina aceasta, fiindc\ Dumnezeu S-a f\cut om [i omul Dumnezeu. Drept aceea se cuvine s\ tr\im Ón chip vrednic de aceast\ tain\." 1 Cel mai mare lucru pe care Dumnezeu putea s\ Ól dea omului, l-a dat f\cÓndu-Se om [i r\mÓnÓnd Ón veci ca Dumnezeu-Om Ón toate lumile v\zute [i nev\zute. M\runta fiin]\ omeneasc\ a Ónc\put pe Dumnezeu Óntreg, Cel neÓnc\put [i nem\rginit din nici o parte. Aceasta face ca Dumnezeu-Omul s\ fie cea mai enigmatic\ fiin]\ din toate lumile omene[ti. SfÓntul Ioan Damaschin are dreptate [i pe p\mÓnt, [i Ón cer, [i Ón vremelnicie, [i Ón ve[nicie, atunci cÓnd spune cu t\rie c\ Dumnezeu-Omul este "singurul nou sub soare" 2. A[ ad\uga: [i Ón veci nou, noul ce nu se Ónveche[te niciodat\, nici Ón timp, nici Ón ve[nicie. Dar Ón Dumnezeu-Omul [i cu Dumnezeu-Omul, [i omul s-a f\cut fiin]\ nou\ sub soare, Dumnezeie[te de Ónsemnat\, Dumnezeie[te de pre]ioas\, Dumnezeie[te de ve[nic\ [i Dumnezeie[te de complicat\. Taina lui Dumnezeu s-a unit Ón chip de nedesp\r]it cu taina omului [i s-a f\cut o tain\ Óndoit-una: a-tot-taina tuturor 1 2 SfÓntul Ioan Gur\ de Aur, TÓlcuire la Epistola I c\tre Timotei, 11:1; PG 62, 553-556. SfÓntul Ioan Damaschin, De fide, 3, 1: PG 94, 984B. 4 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul lumilor. {i a[a s-a f\cut Biserica: Dumnezeu-Omul = Biserica. Cel de-al doilea Ipostas al Preasfintei Treimi, ipostasul Dumnezeu-CuvÓntului, f\cÓndu-Se om, f\cÓndu-Se Dumnezeu-Om, a r\mas Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\ [i Ón toate lumile ca Dumnezeu-Om = Biseric\. Prin Ónomenirea Dumnezeu-CuvÓntului, omul, ca fiin]\ osebit\ dup\ chipul lui Dumnezeu, este m\rit cu m\rire Dumnezeiasc\, ÓntrucÓt Cel de-al doilea Ipostas al Preasfintei Treimi i S-a f\cut cap, ve[nic cap, al trupului Dumnezeu-omenesc al Bisericii. Dumnezeu-Tat\l, prin Duhul SfÓnt, a dat pe Domnul Hristos - Dumnezeu-Omul mai presus de toate cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce pline[te toate Ón to]i (Efeseni 1: 22-23). Cu Dumnezeu-Omul Domnul Hristos drept cap al s\u, Biserica s-a f\cut cea mai des\vÓr[it\ [i cea mai vrednic\ fiin]\ din toate lumile. Tot ce este Dumnezeu-omenesc s-a f\cut al ei: toate puterile Lui Dumnezeie[ti s-au f\cut ale ei [i toate puterile Lui de Ónviere, [i de schimbare la fa]\, [i de Óndumnezeire, [i de Ón-dumnezeu-omenire, [i de Ón-cre[tinare [i de Ón-treimificare s-au f\cut ale ei pentru vecie. {i - ceea ce e mai Ónsemnat decÓt tot ce este mai Ónsemnat, [i mai minunat decÓt tot ce este mai minunat [i mai cutremur\tor decÓt tot ce este mai cutremur\tor - Œnsu[i Ipostasul Dumnezeu-CuvÓntului, din nem\surata Sa iubire de oameni, S-a f\cut ve[nicul Ipostas al Bisericii. Nu este bog\]ie a Dumnezeirii, nu este slav\ a Dumnezeirii, nu este lucru bun al Dumnezeirii care, prin minunatul Dumnezeu-Om, s\ nu se fi f\cut pe veci al nostru, pe veci al oamenilor Ón Biseric\. Toat\ nem\surata m\rime a puterii Sale, [i bog\]ie a iubirii Sale de oameni [i a-tot-puternicie a t\riei Sale, Dumnezeu a ar\tat-o mai ales prin Œnvierea lui Hristos din mor]i, prin Ón\l]area Lui la cer - mai presus de Heruvimi, [i Serafimi [i de toate Puterile cele f\r\ de trup care sÓnt mai presus de ceruri - [i prin Óntemeierea Bisericii ca trup al Lui, trup c\ruia El, Dumnezeu-Omul cel Ónviat, [i Ón\l]at [i ve[nic viu, Ói este cap. Aceast\ minune f\r\ margini, aceast\ cu adev\rat prea-Dumnezeiasc\ a-tot-minune, Dumnezeu a lucrat-o Óntru Hristos, sculÓndu-L pe El din mor]i [i punÓndu-L a [edea de-a dreapta Sa Óntru cele cere[ti, mai presus decÓt toat\ Œncep\toria, [i St\pÓnirea, [i Puterea, [i Domnia, [i decÓt tot numele ce se nume[te, nu numai Ón veacul acesta, ci [i Ón cel viitor; [i toate le-a supus sub picioarele Lui, [i pe El L-a dat mai presus de toate ñ uper panta - cap Bisericii, care e trup al Lui, plinirea Celui ce pline[te toate Óntru to]i ñ to plhrwma tou ta panta en pasi plhroumenou (Efeseni 1: 2023). Astfel, Ón Dumnezeu-Omul cel Ónviat [i Ón\l]at, Ón trupul Dumnezeuomenesc al Bisericii, s-a Ónf\ptuit sfatul cel mai Ónainte de veci al Dumnezeirii celei Óntreit Sfinte: ca toate s\ le uneasc\ sub un cap Óntru Hristos ñ anakefalaiwsasqai ta panta, [i cele din ceruri [i cele de pe p\mÓnt (Efeseni 1:10). Prin Biseric\, trupul S\u Dumnezeu-omenesc, Domnul a unit toate f\pturile Óngere[ti, oamenii [i toate f\pturile zidite de Dumnezeu Óntr-un 5 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul organism ve[nic viu. Astfel, Biserica este plinirea Celui ce pline[te toate Óntru to]i (Efeseni 1:23), adic\ a lui Hristos, Dumnezeu-Omul, Care ca Dumnezeu pline[te toate Óntru to]i, iar ca om [i Arhiereu ve[nic ne d\ nou\, oamenilor, a tr\i aceast\ plinire Ón Biseric\, cu ajutorul Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune. Aceasta este, cu adev\rat, pliroma a tot ce e Dumnezeiesc, a tot ce este ve[nic, a tot ce este dup\ chipul lui Dumnezeu, a tot ce e zidit de Dumnezeu: fiindc\ Biserica este pliroma adev\rului Dumnezeiesc, a drept\]ii Dumnezeie[ti, a dragostei Dumnezeie[ti, a vie]ii Dumnezeie[ti, a ve[niciei Dumnezeie[ti; pliroma tuturor des\vÓr[irilor Dumnezeie[ti [i, de asemenea, pliroma tuturor des\vÓr[irilor omene[ti, fiindc\ Domnul Hristos este Dumnezeu-Om, plinirea cea Óndoit-una a Dumnezeiescului [i a omenescului. Aceasta este a-tot-unitatea pliromic\ Dumnezeu-omeneasc\, Ón-nemurit\ [i Ón-ve[nicit\ prin faptul c\ are drept cap pe Œnsu[i Dumnezeu-Omul cel ve[nic, Cel de-al doilea Ipostas al Preasfintei Treimi. Plirom\ a trupului Dumnezeu-omenesc, Biserica tr\ie[te prin nemuritoarele [i de via]\ f\c\toarele puteri cuvÓnt\toare ale DumnezeuCuvÓntului Óntrupat. Lucrul acesta Ól simt toate m\dularele adev\rate ale Bisericii, Óns\ cel mai deplin Sfin]ii [i Œngerii. Tocmai aceast\ plirom\ a des\vÓr[irilor Dumnezeu-omene[ti ale lui Hristos e mo[tenirea Sfin]ilor [i n\dejdea chem\rii noastre cre[tine (Efeseni 1: 18). Biserica este nu numai scop [i noim\ a tuturor fiin]elor [i f\pturilor, de la Œnger pÓn\ la atom, ci este [i singurul lor a-tot-scop [i a-tot-noim\. Œn ea, Dumnezeu ne-a blagoslovit, cu adev\rat, cu toat\ blagoslovenia duhovniceasc\ (Efeseni 1: 3), Ón ea ne-a dat toate mijloacele pentru o via]\ sfÓnt\ [i f\r\ de prihan\ Ónaintea lui Dumnezeu (Efeseni 1: 4), Ón ea ne Ónfiaz\ prin Fiul S\u cel Unul-N\scut (Efeseni 1: 5-8), Ón ea ne-a descoperit taina cea ve[nic\ a voii Sale (Efeseni 1: 9), Ón ea a unit timpul cu ve[nicia (Efeseni 1: 10) [i a f\cut cu putin]\ Óntru-cre[tinarea [i Ón-cre[tinarea tuturor fiin]elor [i f\pturilor, Óntru-duhovnicirea [i Ón-duhovnicirea lor, Óntrutreimificarea [i Ón-treimificarea lor (Efeseni 1: 13-18). Pentru toate aceste temeiuri, Biserica alc\tuie[te cea mai mare [i mai SfÓnt\ Tain\ a lui Dumnezeu din toate lumile. Fa]\ de celelalte Taine ale lui Dumnezeu, ea este a-tot-Taina. Œn ea fiecare Tain\ Dumnezeiasc\ e bun\-vestire [i fericire, Ón ea fiecare dintre ele este rai, fiindc\ fiecare dintre ele este prea-plin\ de Domnul cel prea-dulce. Iar Domnul cel prea-dulce? Prin El este raiul rai [i fericirea - fericire; prin El Dumnezeu este Dumnezeu [i omul - om; prin El e adev\rul adev\r [i dreptatea dreptate; prin El e dragostea dragoste [i bun\tatea - bun\tate; prin El e via]a via]\ [i ve[nicia - ve[nicie. Buna-vestire de temelie, [i Ón ea a-tot-bucuria de temelie, pentru toate fiin]ele [i pentru toate lumile este aceasta: Dumnezeu-Omul Hristos este totul [i toate Ón toate lumile, [i Ón El - Biserica. Iar a-tot-buna-vestire e aceasta: Biserica are drept cap pe Hristos - Dumnezeu-Omul. Œn fapt, El este mai-nainte de toate [i toate Óntru DÓnsul sÓnt a[ezate (Coloseni 1: 17); fiindc\ El este Dumnezeu, El este F\c\tor, El este Proniator, El e MÓntuitor, El este via]a vie]ii [i fiin]a fiin]ei 6 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul [i existen]a existen]ei, c\ printr-Œnsul [i pentru DÓnsul toate s-au zidit (Coloseni 1: 16). El este scopul a tot ce exist\. Œntreaga zidire a fost zidit\ ca Biseric\, [i alc\tuie[te Biserica [i El e Capul trupului Bisericii (Coloseni 1: 18). Adic\: o atot-unitate cuvÓnt\toare a f\pturii [i o a-tot-finalitate cuvÓnt\toare a f\pturii. P\catul a rupt o parte a f\pturii din aceast\ a-tot-unitate [i a-tot-finalitate cuvÓnt\toare [i a cufundat-o Óntr-o lips\ de finalitate ne-cuvÓnt\toare, Ón moarte, Ón iad, Ón munci. Pentru aceasta Dumnezeu-CuvÓntul S-a pogorÓt Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\, S-a f\cut om [i s\vÓr[e[te ca Dumnezeu-Om mÓntuirea lumii de p\cat. Iconomia Lui Dumnezeu-omeneasc\ de mÓntuire are ca scop s\ cure]e totul de p\cat, s\ logosifice totul, s\ sfin]easc\ totul, s\ le fac\ pe toate m\dulare ale trupului Dumnezeu-omenesc al Bisericii, [i Ón felul acesta s\ le Óntoarc\ la unitatea cuvÓnt\toare/ logosic\ [i a-tot-finalitatea cuvÓnt\toare/ logosic\. F\cÓndu-Se om [i Óntemeind Biserica pe Sine, [i prin Sine [i Óntru Sine, Domnul Hristos, ca Dumnezeu-Om, a m\rit nem\surat pe om, ca nimeni altul mai Ónainte sau dup\ El. Prin nevoin]ele Sale Dumnezeu-omene[ti, El nu doar c\ l-a mÓntuit pe om de p\cat, de moarte [i de diavol, ci l-a [i Ón\l]at mai presus de toate fiin]ele [i f\pturile. Dumnezeu nu S-a f\cut nici Dumnezeu-Œnger, nici Dumnezeu-Heruvim, nici Dumnezeu-Serafim, ci Dumnezeu-Om. Prin asta l-a Ón\l]at pe om mai presus de to]i Œngerii [i Arhanghelii, mai presus de toate fiin]ele supraomene[ti. Pe lÓng\ aceasta, Domnul i-a supus totul [i toate prin Biseric\: panta upetaxen upo tou" poda" autou (Efeseni 1: 22). Prin Biseric\ [i Ón Biseric\, trup Dumnezeu-omenesc, omul cre[te la Ón\l]imi supraÓngere[ti, supra-heruvimice. Astfel, calea Ón\l]\rii lui, a des\vÓr[irii lui, ajunge mai departe decÓt cea Óngereasc\, decÓt cea heruvimic\, decÓt cea serafimic\. Aici este la mijloc taina tainelor. S\ tac\ toat\ limba, c\ci vorbe[te dragostea cea nespus\ [i f\r\ de sa]iu a lui Dumnezeu, iubirea de oameni cea negr\it\ [i f\r\ de sa]iu a singurului cu adev\rat iubitor de oameni, a Domnului Iisus. Aici Óncep vedeniile [i descoperirile Domnului (2 Corinteni 12: 1), ce nu se pot rosti Ón nici o limb\, nu numai omeneasc\, ci nici Óngereasc\. Aici toate sÓnt mai presus de minte, mai presus de cuvÓnt, mai presus de fire, mai presus de ceea ce este f\cut. Dac\ e s\ vorbim de tain\, aici este a-tot-taina omului, Ón a-tot-taina DumnezeuOmului, Care este Biserica, [i totodat\ trupul Bisericii [i capul ei. {i Ón toate acestea [i prin toate acestea: omul Óntru-bisericit [i Óm-bisericit, omul Óntrucre[tinat [i Ón-cre[tinat, omul Óntru-treimificat [i Ón-treimificat, omul de un trup cu trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos = al Bisericii (Efeseni 3: 6), al celei mai sfinte [i mai dragi Taine a lui Dumnezeu, al Tainei Tainelor, al a-tot-Sfintei a-tot-Taine. Biserica este Dumnezeu-Omul Hristos prelungit prin toate veacurile [i Ón toat\ ve[nicia. Dar, Ómpreun\ cu omul [i pentru om, toat\ f\ptura de Dumnezeu zidit\, tot ce a fost zidit Ón cer [i pe p\mÓnt prin Dumnezeu-CuvÓntul, toate acestea intr\ Ón Biseric\, ca trup al ei, al c\rui cap este Domnul Hristos; dar capul este cap trupului, [i trupul este trup capului, nedesp\r]ite unul de altul, 7 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul plinirea unuia cu cel\lalt: plinirea Celui ce pline[te toate Óntru to]i (Efeseni 1: 23). F\cÓndu-se prin SfÓntul Botez m\dular al Bisericii, orice cre[tin se face parte alc\tuitoare a plinirii Celui care pline[te toate Ón to]i [i el Ónsu[i se pline[te prin aceast\ plinire Dumnezeiasc\ (Efeseni 3: 19); [i, Ón acest fel, el atinge plinirea a-tot-des\vÓr[it\ a fiin]ei sale omene[ti, a persoanei sale omene[ti. Dup\ m\sura credin]ei lui [i a vie]ii sale harice Ón Biseric\, fiecare cre[tin ajunge la aceast\ plinire prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune. Acest lucru este adev\rat pentru to]i cre[tinii tuturor vremurilor. To]i sÓnt plini]i cu plinirea Celui ce pline[te toate Ón to]i: totul Ón noi, oamenii, totul Ón Œngeri, totul Ón planete, totul Ón p\s\ri, totul Ón plante, totul Ón minerale, totul Ón toate f\pturile zidite de Dumnezeu. {i Ón felul acesta noi, oamenii, sÓntem Ónrudi]i, Dumnezeie[te Ónrudi]i cu toate fiin]ele [i f\pturile zidite de Dumnezeu: c\ci unde e Dumnezeirea Dumnezeu-Omului, acolo este [i omenitatea Lui, acolo sÓnt to]i credincio[ii din toate vremurile [i din rÓndul tuturor fiin]elor: al Œngerilor [i al oamenilor. Œn felul acesta noi, oamenii, ne plinim Ón Biseric\ cu toat\ plinirea Dumnezeirii (Coloseni 2: 9); plinirea Dumnezeu-omeneasc\ = Biserica: Dumnezeu-Omul este Capul ei, ea este trupul Lui, iar noi, Óntotdeauna, Ón toat\ tr\irea noastr\, ne g\sim Óntru deplin\ atÓrnare de El, ca trupul fa]\ de cap. Din El, capul nemuritor al Bisericii, curg prin tot trupul Bisericii [uvoaiele puterilor harice de via]\ f\c\toare [i ne dau via]\ prin nemurire [i prin ve[nicie. Toate sim]irile Dumnezeu-omene[ti ale Bisericii sÓnt de la El, [i Ón El [i prin El. Toate Sfintele Taine [i sfintele fapte bune din Biseric\ - prin care ne cur\]im, ne na[tem din nou, ne schimb\m la fa]\, ne sfin]im, ne Ón-cre[tin\m, ne Óndumnezeu-omenim, ne Ón-dumnezeim, ne Ón-treimific\m, ne mÓntuim - Ó[i au existen]a de la Tat\l, prin Fiul, Ón Duhul SfÓnt, [i aceasta mul]umit\ unirii ipostatice a Dumnezeu-CuvÓntului cu firea noastr\ omeneasc\ Ón minunata Persoan\ a Dumnezeu-Omului, a Domnului Iisus. Pentru ce Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos, Cea de a doua Persoan\ a Sfintei Treimi, este Ón Biseric\ totul [i toate: [i cap al trupului Bisericii, [i Biseric\, trup al S\u? Pentru ca noi, toate m\dularele Bisericii, s\ sporim Ón toate Óntru El, Care este capul, pÓn\ ce vom ajunge to]i Óntru b\rbat des\vÓr[it, la m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos - ei" metron hlikia" tou plhrwmato" tou Cristou - ina plhrwsh ta panta (Efeseni 4: 8-10). Asta Ónseamn\: Biserica este atelierul Dumnezeu-omenesc Ón care oamenii, cu ajutorul Sfintelor Taine [i Sfintelor fapte bune se Ón-dumnezeu-omenesc, se Ón-cre[tineaz\, se Óndumnezeiesc, se schimb\ la fa]\ Ón dumnezeu-oameni dup\ har, Ón dumnezei dup\ har. Aici totul este Dumnezeu-Om, Ón Dumnezeu-Omul, dup\ DumnezeuOmul; totul Ón categoria a ceea ce este al Dumnezeu-Omului [i a ceea ce este Dumnezeu-omenesc. Prin Persoana Sa Dumnezeu-omeneasc\, Domnul Hristos cuprinde, str\bate, p\trunde toate lumile Ón care se mi[c\ [i tr\iesc fiin]ele omene[ti; Se pogoar\ Ón locurile cele mai de jos ale p\mÓntului, Ón Ónsu[i iadul [i 8 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Ómp\r\]ia mor]ii; Se Ónal]\ mai presus de toate cerurile, ca prin Sine s\ plineasc\ totul [i toate - ina plhrwsh ta panta (Efeseni 4: 8-10, cf. Romani 10: 6-7 ). Totul Ón Biseric\ lucreaz\ dus [i c\l\uzit de c\tre capul Bisericii, Domnul Hristos; [i astfel cre[te trupul Dumnezeu-omenesc. Dumnezeu-Omul cre[te! {i aceast\ minune se ÓntÓmpl\ neÓncetat pentru noi, oamenii, [i pentru a noastr\ mÓntuire [i Ón-cre[tinare. Cre[te trupul lui Hristos, Biserica. Cre[te cu fiecare om care se face m\dular al Bisericii, parte alc\tuitoare a trupului Dumnezeuomenesc al lui Hristos. Cre[terea aceasta a fiec\rei persoane omene[ti Ón Biseric\ e de la capul Bisericii, Domnul Hristos. De la El, prin sfin]ii, de Hristos purt\torii Ómpreun\-lucr\tori ai Lui. Domnul cel a-tot-iubitor de oameni a dat [i Apostoli, [i Prooroci, [i Evangheli[ti, [i P\stori [i Œnv\]\tori, spre des\vÓr[irea Sfin]ilor [i zidirea trupului lui Hristos (Efeseni 4: 12). {i din Domnul Hristos, ca [i cap al Bisericii, tot trupul Bisericii cre[te, alc\tuindu-se [i Óncheindu-se prin toat\ leg\tura care d\ t\rie, dup\ lucrare Óntru m\sura fiec\rui m\dular (Efeseni 4:16). Œn ce st\ n\dejdea chem\rii noastre cre[tine? Œn unirea noastr\ cu Domnul Hristos [i, prin El, cu cei ce sÓnt Ón El Ón trupul Lui Dumnezeu-omenesc, Biserica. Iar trupul Lui este un trup (Efeseni 4: 4), trupul Dumnezeu-CuvÓntului Óntrupat; iar duhul e Ón acest trup un duh (Efeseni 4: 4), Duhul SfÓnt. Aceasta e unirea Dumnezeu-omeneasc\, mai des\vÓr[it\ [i mai deplin\ decÓt orice fel de unire. Œn lumea p\mÓnteasc\ nu este vreo unire mai adev\rat\, [i mai cuprinz\toare [i mai nemuritoare decÓt unirea omului cu Dumnezeu, [i cu oamenii [i cu toate f\pturile. Iar mijloacele prin care se intr\ Ón aceast\ unire sÓnt la ÓndemÓna tuturor [i oricui: Sfintele Taine [i sfintele fapte bune. Cea dintÓi SfÓnt\ Tain\ este Botezul, iar cea dintÓi sfÓnt\ fapt\ bun\ - credin]a. O credin]\ (Efeseni 4: 5), [i nu e alta Ón afara ei; [i un Domn (1 Corinteni 8: 6; 12, 5; Iuda 3), [i nu e altul Ón afara Lui (Efeseni 4: 5); [i un Botez, [i nu e altul Ón afara lui. Doar Ón unire organic\ cu trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, doar fiind de un trup cu acest minunat organism, omul ajunge la sim]\mÓntul, [i cuno[tin]a [i Óncrederea deplin\ c\ Óntr-adev\r exist\ numai un Domn, PreasfÓnta Treime; numai o credin]\, credin]a Ón PreasfÓnta Treime (Efeseni 3: 6; 4: 13; 4: 5; Iuda 3); numai un Botez, botezul Ón numele Preasfintei Treimi (Matei 28: 19) [i numai un Dumnezeu [i P\rinte al tuturor, Care este peste to]i, prin to]i [i Ón noi to]i (Efeseni 4: 6; cf. 1 Corinteni 8: 6; 12: 6; Romani 11: 36). "Unul e Tat\l cel peste toate, Care este prin toate pentru CuvÓntul cel dintr-Œnsul [i Ón toate prin Duhul S\u." 3 A sim]i aceasta [i a tr\i prin aceasta Ónseamn\ a te purta Ón chip vrednic de chemarea cre[tin\ (Efeseni 4:1; cf. Romani 12: 2; Coloseni 3: 8-17; 1 Tesaloniceni 2: 7), Óntr-un cuvÓnt, Ónseamn\ a fi cre[tin. Prin Hristos Domnul, to]i oamenii - [i evreii, [i p\gÓnii - au apropiere de Tat\l Óntr-un singur Duh, fiindc\ numai prin Hristos se ajunge la Tat\l (Efeseni 2: 18; Ioan 14: 6). Prin a Sa iconomie a mÓntuirii, Dumnezeu-Omul ne-a deschis 3 SfÓntul Ioan Damaschin, TÓlcuire la Efeseni 4:5-6: PG 95, 840D. 9 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul tuturor calea [i apropierea de Dumnezeirea treimic\ (v. Romani 5: 1-2; Efeseni 3:12; 1 Petru 3:18). Œn iconomia Dumnezeu-omeneasc\ a mÓntuirii totul este de la Tat\l, prin Fiul, Ón Duhul SfÓnt. Aceasta este legea cea mai Ónalt\ Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, legea cea mai Ónalt\ Ón via]a Bisericii, legea cea mai Ónalt\ Ón via]a fiec\rui m\dular al Bisericii. Fiindc\, ce este mÓntuirea? Via]a Ón Biseric\. Dar via]a Ón Biseric\ ce e? Via]a Ón Dumnezeu-Omul. Iar via]a Ón Dumnezeu-Omul ce este? Via]a Ón SfÓnta Treime, fiindc\ Dumnezeu-Omul, Cea de a doua Persoan\ a Sfintei Treimi, este Óntotdeauna de-o-fiin]\ [i de-o-via]\ cu P\rintele cel f\r\ de Ónceput [i cu Duhul cel de via]\ f\c\tor (v. Ioan 14: 6-9; 6: 23, 26; 15: 24-26; 16: 7, 13-15; 17: 10-26). Astfel, mÓntuirea Ónseamn\ Ón fapt tr\irea Ón SfÓnta Treime. Numai Ón Domnul Hristos Dumnezeu-Omul s-a sim]it omul pentru prima dat\ pe deplin unul dup\ fiin]\ [i Óntreit-unul. {i Ón aceast\ Óntreit\ unire dup\ chipul lui Dumnezeu a fiin]ei sale a aflat [i unirea fiin]ei sale, [i nemurirea cea dup\ chipul lui Dumnezeu, [i via]a ve[nic\. Ca urmare, via]a ve[nic\ e Ón cunoa[terea Dumnezeului celui Óntreit-unul (v. Ioan 17: 3). A ne asem\na Domnului celui Óntreit-unul, a ne plini cu toat\ plinirea Dumnezeirii (Coloseni 2: 9-10; Efeseni 3: 19), a ne face des\vÓr[i]i asemenea lui Dumnezeu (Matei 5: 48), aceasta e chemarea noastr\, Ón asta e n\dejdea chem\rii noastre, a chem\rii sfinte (2 Timotei 1: 9), chem\rii cere[ti (Evrei 3: 1), chem\rii lui Dumnezeu (Filipeni 3: 14; Efeseni 1: 18; Romani 11: 29). Numai Ón Biserica lui Hristos sim]im Ón chip viu [i nemuritor c\ sÓntem chema]i Óntru o n\dejde a chem\rii noastre (Efeseni 4: 4). O singur\ chemare pentru to]i oamenii [i o singur\ n\dejde pentru to]i oamenii. Aceast\ chemare se tr\ie[te deplin prin Biseric\ [i Ón Biseric\, Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune (Efeseni 3:18-19). {i noi atunci ne [i sim]im un trup [i un duh Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii: Óntr-acest chip noi, cei mul]i, sÓntem un singur trup Ón Hristos (Romani 12:5); c\ci printr-un Duh noi to]i Óntr-un trup ne-am botezat... [i to]i ne-am ad\pat Óntr-un Duh... c\ [i trupul nu e un singur m\dular, ci multe... [i multe m\dulare, cu adev\rat, sÓnt, Óns\ un trup (1 Corinteni 12: 13, 14, 20, 27). Voi sÓnte]i trupul lui Hristos [i m\dulare din parte (1 Corinteni 12: 27). N\dejdea c\l\uzit\ de credin]\ [i de dragostea evanghelic\ ne duce la Ómplinirea [i atingerea chem\rii noastre, la scopul nostru, la menirea noastr\: Dumnezeudes\vÓr[irea. {i aceasta se Ónf\ptuie[te numai Óntre hotarele trupului Dumnezeuomenesc al lui Hristos, prin mijlocirea puterilor Lui Dumnezeu-omene[ti, prin care [i tr\iesc to]i p\rta[ii acestui sfÓnt [i singur trup, ce are Ón sine un singur Duh, pe Duhul SfÓnt (Ioan 15, 26). Duhul Adev\rului - ca Cel ce une[te sufletele tuturor cre[tinilor Óntr-un singur suflet, sufletul sobornicesc - une[te toate inimile Óntr-o singur\ inim\, inima soborniceasc\, [i toate duhurile Óntr-un singur duh, duhul sobornicesc al Bisericii, Óntr-o singur\ credin]\, credin]a soborniceasc\ a Bisericii. Aceasta e, Ón fapt, unirea [i unitatea trupului, [i unitatea duhului, Ón 10 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul care totul este de la Tat\l, prin Fiul, Ón Duhul SfÓnt; fiindc\ este un (singur) Dumnezeu, Care lucreaz\ toate Ón to]i (1 Corinteni 12: 6; Romani 11: 36). Œntr-acest chip noi, cei mul]i, sÓntem un (singur) trup Ón Hristos, doar Ón Hristos (Romani 12: 5). Prin Sfintele Taine [i sfÓnta vie]uire Ón sfintele fapte bune, noi ne facem m\dulare ale acestui trup al lui Hristos [i nu este Óntre noi dep\rtare, desp\r]ire: to]i sÓntem uni]i Óntre noi cu o tr\ire [i o singur\ via]\, Óntocmai cum sÓnt unite Óntre ele m\dularele trupului omenesc. GÓndul t\u, atÓta vreme cÓt este Ón Hristos, alc\tuie[te un trup cu gÓndurile tuturor m\dularelor sfinte ale Bisericii; [i tu gÓnde[ti, cu adev\rat, Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii; gÓndul t\u e unit organic, prin dar, cu gÓndurile lor. A[a se ÓntÓmpl\ [i cu sim]irea ta, cÓt\ vreme este Ón Hristos, a[a [i cu voin]a ta, cÓt\ vreme este Ón Hristos; a[a [i via]a ta, cÓt\ vreme este Ón Hristos. Œn trupul nostru sÓnt multe m\dulare, Óns\ un singur trup (1 Corinteni, 12: 12), tot a[a [i Hristos. Pentru c\ printr-un singur Duh cu to]ii ne-am botezat Óntr-un singur trup (1 Corinteni, 12: 13) [i un singur Duh ne Óndrum\ la un singur adev\r. Œn trupul S\u Dumnezeu-omenesc de la care este [i Ón care este Biserica, Domnul Hristos a unit, prin Crucea Lui, pe to]i oamenii (Efeseni 2: 16). Œn bog\]ia de lucruri ve[nice [i a-tot-dumnezeie[ti din acest trup Dumnezeu-omenesc, darurile sÓnt felurite, Óns\ acela[i Duh (1 Corinteni 12: 4); Duhul care lucreaz\ prin toate darurile sfinte [i Care s\l\[luie[te Ón toate m\dularele Bisericii, unindu-le Óntr-un singur duh [i Óntr-un singur trup: printr-un Duh noi to]i Óntr-un trup ne-am botezat (1 Corinteni 12:13). "Ce este acest un trup?" - Óntreab\ de Dumnezeu Ón]elep]itul cel cu Gur\ de Aur. {i r\spunde: "Credincio[ii din toate marginile lumii, care tr\iesc acum, care au fost, [i care vor tr\i. A[ijderea [i cei care mai Ónainte de venirea lui Hristos au bine-pl\cut lui Dumnezeu alc\tuiesc un trup. Cum aceasta? Pentru c\ [i aceia au [tiut de Hristos. De unde se arat\ aceasta? De acolo c\ Avraam, p\rintele nostru, s-a bucurat ca s\ vad\ ziua Mea, [i a v\zut-o [i s-a bucurat (Ioan 8: 56). {i iar\[i zice: Dac\ a]i fi crezut lui Moisi, mi-a]i fi crezut [i Mie; c\ci despre Mine a scris acela [i Proorocii (Ioan 5: 46). Cu adev\rat, nu ar fi scris despre Acela despre Care nu ar fi [tiut ce s\ spun\; dar, ÓntrucÓt L-au cunoscut, L-au [i cinstit. Pentru aceasta [i ei alc\tuiesc un trup. Trupul nu se desparte de duh, altminteri n-ar fi trup. Pe lÓng\ aceasta, despre f\pturile care sÓnt unite [i au mare leg\tur\ Óntre ele obi[nuim s\ spunem: sÓnt un trup. A[ijderea [i noi Óntru unire alc\tuim un trup sub un cap" 4. Œn Biseric\ totul este Dumnezeu-omenesc: Dumnezeu este totdeauna pe primul loc, iar omul totdeauna pe al doilea. F\r\ puterea Dumnezeiasc\, cre[tinii nu pot s\ tr\iasc\ via]a Dumnezeu-omeneasc\ evanghelic\, nici s\ sporeasc\ Ón ea. Pentru tot ce este Dumnezeu-omenesc, omul are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Numai Ómbr\ca]i cu putere de sus (Luca 24: 19; Fapte 1: 8), cu puterea Dumnezeiasc\ a Duhului SfÓnt, oamenii pot tr\i evanghelic pe p\mÓnt. 4 SfÓntul Ioan Gur\ de Aur, TÓlcuire la Efeseni, Omilia X, cap.1: PG 62, 75-76; Omilia XI, cap. 1, PG 62, 79-80. 11 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Pentru aceasta a [i vestit MÓntuitorul, la Cina cea de Tain\, marele adev\r Dumnezeiesc despre Duhul SfÓnt, ca Ónf\ptuitor [i s\vÓr[itor al mÓntuirii oamenilor prin puterea lucr\rii sale Dumnezeie[ti Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii (v. Ioan 14: 16-17, 26; 15: 26; 16: 7-18). Domnul Hristos prin Duhul SfÓnt se s\l\[luie[te Ón om, Ól Ónnoie[te, Ól sfin]e[te, Ól Ón-cre[tineaz\ (Efeseni 3: 16-17). F\r\ Duhul SfÓnt, duhul omului se stric\ [i se Ómpr\[tie prin p\cate Ón mor]i f\r\ de num\r, Ón nenum\rate mor]i, Ón nenum\rate fiin]e [i pseudo-fiin]e. Duhul SfÓnt pentru Hristos [i prin Hristos a venit Ón lume [i s-a f\cut sufletul din trupul Bisericii; [i El se d\ oamenilor numai prin Hristos [i pentru Hristos. Aceasta Ónseamn\ c\ Duhul SfÓnt tr\ie[te Ón oameni numai pentru Hristos [i numai prin Hristos. Acolo unde nu este Hristos Dumnezeu-Omul nu este nici Duhul SfÓnt; acolo nu este Dumnezeu, pentru c\ nu se afl\ Dumnezeirea treimic\. Pentru c\ Hristos este Ón Biseric\ prin Duhul SfÓnt [i Biserica este Ón Hristos prin Duhul SfÓnt. SfÓntul Duh, prin puterea Lui cea sfÓnt\, une[te pe to]i credincio[ii Óntr-un singur trup, adic\ Ón Biseric\, pentru c\ Óntr-un Duh noi to]i ne-am botezat Óntrun trup... [i to]i ne-am ad\pat Óntr-un singur Duh (1 Corinteni 12: 13). El este Óntemeietorul [i ziditorul Bisericii. Dup\ cuvÓntul cel de Dumnezeu insuflat al SfÓntului Vasilie cel Mare: "Duhul SfÓnt este Arhitectul Bisericii lui Dumnezeu." Prin Duhul SfÓnt ne zidim, ne cl\dim, ne Óntrutrup\m Ón trupul Bisericii. Prin El ne Ómpreun\-Óntrup\m cu trupul lui Hristos Dumnezeu-omenesc al Bisericii, ne facem "Ómpreun\ un trup" al lui Hristos (Efeseni 3: 6). Prin Duhul SfÓnt nu numai c\ a luat fiin]\, ci se [i zide[te neÓncetat sfÓntul, Dumnezeu-omenescul, sobornicescul trup al Bisericii, care este unul [i neÓmp\r]it. Nu Óncape Óndoial\ c\ numai prin Duhul SfÓnt omul se face al lui Hristos, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune. Fiindc\ unde este Duhul SfÓnt, acolo este [i Hristos; [i iar\[i, acolo unde este Hristos, acolo este [i Duhul SfÓnt. Œntr-un cuvÓnt, acolo este toat\ SfÓnta Treime. Iar de la Ea este totul [i Ón Ea este totul. Dovad\ st\ SfÓnta Tain\ a Botezului: prin ea, omul se Óntru-treimific\, pentru ca de-a lungul vie]ii s\ se Ón-treimifice deplin prin nevoin]ele evanghelice, adic\ s\ tr\iasc\ de la Tat\l, prin Fiul, Ón Duhul SfÓnt. Primind SfÓnta Tain\ a Botezului, omul se Ómbrac\ Ón Domnul Hristos, iar prin El Ón SfÓnta Treime. F\cÓndu-se prin Botez m\dular al Bisericii lui Hristos, al acestui ve[nic viu trup Dumnezeu-omenesc al lui Hristos, cre[tinul Óncepe s\ se umple de sfintele puteri Dumnezeie[ti, Dumnezeu-omene[ti, care treptat Ól sfin]esc, Ól Óndumnezeiesc, Ól Ón-dumnezeu-omenesc de-a lungul Óntregii lui vie]i [i Óntregii lui ve[nicii. Œn el neÓncetat se na[te [i se Ónf\ptuie[te totul mereu nou, totul al lui Hristos. Iar ceea ce este al lui Hristos este nou Ón veac, pentru c\ este nemuritor [i ve[nic. Bucuria noastr\ ve[nic\ st\ Ón faptul c\ minunatul Domn Hristos este nu doar MÓntuitorul, [i Atot]iitorul [i Proniatorul, ci [i ve[nicul F\c\tor [i, prin aceasta, ve[nicul f\c\tor de minuni. Pentru aceasta, El [i veste[te: Iat\, toate le fac noi (Apocalipsa 21: 6). Iar prima zidire nou\ a Lui Ón Biseric\ este Botezul 12 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul nostru, na[terea noastr\ cea nou\, fiin]area noastr\ cea nou\ paliggenesia (v. Matei 19: 28; Ioan 3: 8). Cre[tinul este cre[tin pentru c\ s-a f\cut, prin SfÓntul Botez, parte vie, organic\, a trupului Dumnezeu-omenesc al Bisericii, Ómpreun\ un trup cu ea, Ónconjurat [i p\truns de Dumnezeu din toate p\r]ile, din afar\ [i din l\untru, Ómpreun\ Óntrupat cu El, cu plinirea Lui cea Dumnezeiasc\. Prin Botez cre[tinii sÓnt chema]i s\ tr\iasc\ Ón Dumnezeul cel Óntrupat [i prin Dumnezeul cel Óntrupat, prin Domnul nostru Iisus Hristos; s\ tr\iasc\ Ón Biseric\ [i prin Biseric\, pentru c\ ea este trupul Lui [i plinirea Lui, Care ce pline[te toate Ón to]i (Efeseni 1:23). Chemarea cre[tinilor este s\ Ónf\ptuiasc\ Ón sine ve[nicul sfat al lui Dumnezeu cu privire la om (Efeseni 1:8-10). {i Ól Ónf\ptuie[te deci, tr\ind prin Hristos [i Ón Hristos, prin Biseric\ [i Ón Biseric\. Œn trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, Duhul SfÓnt ]ine Ón unire, cu darul Sfintelor Taine [i al sfintelor fapte bune, pe to]i credincio[ii boteza]i prin El, care alc\tuiesc trupul cel unul al Bisericii. Œn Biseric\ Ómp\rt\[irea [i unirea fiec\rui m\dular al Bisericii cu toate celelalte m\dulare este mijlocit\ de Duhul SfÓnt, Care este pururea unul. Toate darurile din Biseric\, toate slujirile, to]i slujitorii Bisericii - Apostolii, Proorocii, dasc\lii, episcopii, preo]ii, mirenii alc\tuiesc un trup, trupul Bisericii. To]i ace[tia sÓnt trebuitori fiec\ruia [i fiecare este trebuitor tuturor. Pe to]i ace[tia Ói leag\ Óntr-un trup sobornicesc Dumnezeuomenesc Duhul SfÓnt, Duhul Ómpreun\-unirii [i zidirii Bisericii. Legea cea mai Ónalt\ a sobornicit\]ii Dumnezeu-omene[ti Ón Biseric\ este aceasta: fiecare sluje[te tuturor [i to]i fiec\ruia; fiecare m\dular tr\ie[te [i se mÓntuie[te cu ajutorul Óntregului trup al Bisericii, cu ajutorul tuturor m\dularelor Bisericii, atÓt al celor p\mÓnte[ti, cÓt [i al celor cere[ti; toat\ via]a cre[tinilor nu este altceva decÓt via]a "Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii" Ón Duhul SfÓnt [i prin Duhul SfÓnt, slujire neÓncetat\ lui Dumnezeu, cu toat\ inima, cu tot sufletul, cu toat\ mintea, cu toat\ fiin]a. SfÓntul Duh tr\ie[te Ón cre[tini prin p\rt\[ia Lui la toat\ via]a lor: ei printrŒnsul se simt pe sine [i pe Dumnezeu [i lumea; prin El cuget\ la Dumnezeu, [i la lume [i la sine; tot ce fac, prin El fac: prin El se roag\, prin El iubesc, prin El cred, prin El lucreaz\, prin El se mÓntuiesc, prin El se sfin]esc, prin El se Óndumnezeu-omenesc, prin El se Ón-nemuresc (v. Romani 8: 26-27). Œntr-adev\r, Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, Óntreaga nevoin]\ a mÓntuirii se s\vÓr[e[te prin Duhul SfÓnt. El este Cel ce Ón Iisus ne descoper\ pe Domnul; El este Cel ce prin credin]\ s\l\[luie[te pe Domnul Hristos Ón inimile noastre; El este Cel ce, cu ajutorul Sfintelor Taine [i al sfintelor fapte bune, ne une[te cu El; El este Cel ce une[te duhul nostru cu El pÓn\ Óntr-atÓta c\ ne facem un duh cu Domnul (1 Corinteni 6: 17); El este Cel ce, dup\ a-tot-Ón]eleapta Sa purtare de grij\ Dumnezeiasc\, Ómparte [i d\ruie[te darurile Dumnezeie[ti (1 Corinteni 12: 1-27); El este Cel ce ne Ónt\re[te [i ne des\vÓr[e[te Ón aceste daruri; El este Cel ce prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune ne Óntru-cre[tineaz\ [i Ón-cre[tineaz\, Óntru-treimific\ [i Ón-treimific\. {i iar\[i: El este Cel prin care Ón lumea 13 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul omeneasc\ se Ónf\ptuie[te tot ce este al lui Hristos, Óntreaga iconomie Dumnezeu-omeneasc\ a mÓntuirii, fiindc\ El este sufletul din trupul Dumnezeuomenesc al Bisericii. Aceasta este pricina pentru care [i via]a Bisericii ca trup Dumnezeu-omenesc al lui Hristos a Ónceput cu pogorÓrea Duhului SfÓnt asupra ei [i se prelunge[te din veac Ón veac, prin r\mÓnerea Lui Ón ea, pentru c\ Biserica prin El este Biseric\. De aici [i Dumnezeu-omeneasca bun\-vestire a SfÓntului [i de Dumnezeu purt\torului P\rinte al Bisericii Irineu al Lugdunului: "Unde este Biserica, acolo este [i Duhul SfÓnt, unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este [i Biserica [i tot darul." Œns\ nu trebuie s\ uit\m niciodat\ urm\torul fapt: noi, cre[tinii, avem toate acestea de la Duhul SfÓnt, [i pe Œnsu[i Duhul SfÓnt Œl avem prin minunatul [i a-tot-iubitorul de oameni MÓntuitor al nostru, prin prea-dulcele Domn Iisus. "C\ pentru DÓnsul s-a [i pogorÓt Duhul SfÓnt Ón lume" 5; pentru El [i duce Duhul mai departe Ón Biseric\ mÓntuitoarea Sa lucrare Dumnezeu-omeneasc\. C\ci, dac\ Domnul Hristos, cu adev\rat "singurul iubitor de oameni", n-ar fi venit Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\ [i n-ar fi s\vÓr[it nevoin]a a-tot-iubitoare de oameni a mÓntuirii, nici Duhul SfÓnt nu ar fi venit Ón lumea noastr\. Cu ar\tarea Domnului Hristos Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\ [i prin iconomia Lui Dumnezeu-omeneasc\ a mÓntuirii, tot ceea ce este Dumnezeiesc sa f\cut omenesc, p\mÓntesc, al nostru, [i Ónc\ trup al nostru, realitatea noastr\ cea mai nemijlocit\. "CuvÓntul S-a f\cut trup", om (Ioan 1: 14), [i prin aceasta ne-a d\ruit nou\, oamenilor, cel mai mare [i mai de pre] dar, pe care numai Dumnezeul dragostei Ól poate d\rui. Ce este darul lui Hristos (Efeseni 4: 7-8)? Tot ce Domnul Hristos, ca Dumnezeu-Om, a adus lumii [i a f\cut pentru lume. {i a adus "plinirea Dumnezeirii", ca oamenii s\ ia parte la ea ca la un dar al Lui, s\ tr\iasc\ Ón ea ca Óntr-un dar al Lui, s\ tr\iasc\ prin ea [i s\ se plineasc\ cu toat\ plinirea Dumnezeirii (Efeseni 3: 19; 4: 8-10; 1: 23; Coloseni 2: 10). {i le-a mai dat oamenilor ca dar pe Duhul SfÓnt, ca, prin ajutorul puterilor Lui harice, s\ s\l\[luiasc\ Ón sine plinirea Dumnezeirii. {i toate acestea alc\tuiesc darul de c\petenie al Dumnezeu-Omului Hristos pentru lume, a-tot-darul: Biserica. Œn Ea sÓnt toate darurile Dumnezeirii celei Ón Treime. Tot acest dar se d\ fiec\ruia dintre noi... dup\ m\sura darului lui Hristos (Efeseni 4:7). AtÓrn\ Óns\ de noi - de credin]a noastr\, de dragostea, de smerita cugetare [i de celelalte nevoin]e ale noastre - m\sura Ón care ne vom folosi de darul acesta, Ón care ni-l vom Ónsu[i [i Ón care vom tr\i prin el. Dup\ nem\surata Sa iubire de oameni, Domnul Hristos S-a l\sat pe Sine Óntreg tuturor [i fiec\ruia, a l\sat toate darurile Sale, toate cele sfinte ale Sale, toat\ Biserica Sa. Omul ia parte la darul acesta al Lui Ón m\sura Óntru-bisericirii, Óm-bisericirii lui, Óntru-cre[tin\rii [i Ón-cre[tin\rii lui. Darul cel mai de c\petenie pe care Ól d\ El este via]a ve[nic\. Apostolul bineveste[te tocmai acest lucru: Darul lui Dumnezeu este via]a cea ve[nic\ Ón Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 6:23). 5 Acatistul Prea-dulcelui nostru Domn Iisus Hristos; v. Ioan 16: 7-17; 15: 26; 14: 26. 14 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Œn trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii este dat tot harul Dumnezeirii celei Ón Treime, harul care mÓntuie[te de p\cat, de moarte [i de diavol, care ne rena[te, ne schimb\ la fa]\, ne sfin]e[te, ne Ón-cre[tineaz\, ne Ón-dumnezeie[te [i ne Ón-treimific\. Nim\nui Óns\ dintre noi nu i se d\ harul acesta decÓt "Ón m\sura darului lui Hristos", iar Domnul Hristos m\soar\ harul dup\ osteneala noastr\ (I Corinteni 3:8), dup\ osteneala Ón credin]\, Ón dragoste, Ón milosÓrdie, Ón rug\ciune, Ón post, Ón priveghere, Ón blÓnde]e, Ón poc\in]\, Ón smerenie, Ón r\bdare [i Ón celelalte sfinte fapte bune [i Sfinte Taine evanghelice. Prev\zÓnd prin Dumnezeiasca Sa a-tot-[tiin]\ cum se va folosi fiecare dintre noi de harul S\u, de darurile Sale, Domnul Hristos Ómparte darurile Sale fiec\ruia dup\ puterea sa: unuia Ói d\ cinci talan]i, altuia doi, altuia unul (v. Matei 25:15). Œns\ de osteneala noastr\ personal\ atÓrn\ locul nostru Ón de-via]\-f\c\torul trup Dumnezeuomenesc al lui Hristos-Biserica, ce se Óntinde de la p\mÓnt pÓn\ mai presus de toate cerurile cerurilor. Pe cÓt tr\ie[te omul mai mult plinirea harului lui Hristos, pe atÓt sÓnt mai multe daruri ale lui Hristos Ón el [i pe atÓt se revars\ mai mult Ón el, ca printr-un de-un-trup cu Hristos, puterile Dumnezeie[ti-omene[ti ale Bisericii lui Hristos, ale trupului lui Hristos, puteri care ne cur\]\ de tot p\catul, ne sfin]esc, ne Ón-dumnezeiesc, ne Ón-dumnezeu-omenesc. Totodat\, fiecare dintre noi tr\ie[te Ón to]i [i pentru to]i; pentru aceasta se [i bucur\ de darurile fra]ilor, mai ales atunci cÓnd sÓnt mai mari decÓt ale lui. Pentru Ónf\ptuirea de c\tre Biseric\ a sfatului celui ve[nic al Dumnezeirii treimice privitor la neamul omenesc, Domnul Hristos a dat Bisericii [i Apostoli, [i Prooroci, [i Evangheli[ti, [i p\stori [i Ónv\]\tori (Efeseni 4:11). Pe ei i-a dat Bisericii, iar lor le-a dat toate puterile trebuincioase Dumnezeie[ti [i Dumnezeie[ti-omene[ti, cu ajutorul c\rora ei sÓnt ceea ce sÓnt. Este vorba de daruri felurite, dar e un singur Domn care le d\ruie[te [i un singur Duh care le une[te. Apostolul este apostol prin faptul c\ tr\ie[te, gÓnde[te [i lucreaz\ prin harul Dumnezeu-omenesc al apostoliei, pe care l-a dobÓndit de la Domnul Hristos; Proorocul este Prooroc prin faptul c\ tr\ie[te, gÓnde[te [i lucreaz\ prin harul Dumnezeu-omenesc al proorociei, pe care l-a primit de la Domnul Hristos; a[ijderea [i Evanghelistul, [i p\storul [i Ónv\]\torul sÓnt ceea ce sÓnt, prin aceea c\ primul tr\ie[te, gÓnde[te [i lucreaz\ prin harul Dumnezeu-omenesc al binevestirii, al doilea prin harul Dumnezeu-omenesc al p\storiei, iar al treilea prin harul Dumnezeu-omenesc al Ónv\]\toriei, pe care le-au dobÓndit de la Domnul Hristos (v. I Corinteni 12:28; Efeseni 2:20). Pentru c\ Domnul Hristos este [i apostolia Apostolilor, [i proorocia Proorocilor, [i sfin]enia Sfin]ilor [i credin]a credincio[ilor [i dragostea celor ce iubesc. Ce este apostolul? Slujitor al Bisericii. Dar apostolia? Slujirea Bisericii. A[a este dup\ iconomia Dumnezeiasc\ a mÓntuirii ñ kata thn oikonomian tou Qeou (Coloseni 1:15). Astfel este iconomia Dumnezeu-omeneasc\ a mÓntuirii lumii ñ h oikonomia. Pentru c\ mÓntuirea este slujire a Bisericii, iar slujirea Bisericii st\ Ón ascultarea 15 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul de Biseric\. Ascultarea de Domnul Hristos Ón toate privin]ele din dragoste, aceasta este legea cea mai Ónalt\ a vie]ii Dumnezeie[ti-omene[ti Ón Biseric\. De ce i-a dat Domnul pe sfin]ii slujitori? Pentru lucrarea slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos - ei" oikodomhn tou swmato" tou Cristou (Efeseni 4:12). Œn ce st\ lucrarea slujirii? Œn zidirea trupului lui Hristos, adic\ a Bisericii. Œn aceast\ sfin]it\ Óndeletnicire, Domnul a a[ezat Óndrum\tori [i c\l\uzitori, cu osebire oameni sfin]i. Dar cre[tinii? To]i cre[tinii sÓnt chema]i s\ se sfin]easc\ cu ajutorul sfintelor puteri harice care li se dau prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune. Cum se s\vÓr[e[te zidirea trupului lui Hristos? Prin sporirea m\dularelor Bisericii. Fiecare cre[tin se zide[te prin Botez Ón trupul lui Hristos, Biserica, se face de-un-trup cu ea (Efeseni 3:6), [i astfel trupul Bisericii spore[te, cre[te, se zide[te. De Dumnezeu insuflatul Apostol spune c\ cre[tinii sÓnt pietre vii, care se zidesc Ón casa duhovniceasc\, Biserica (I Petru 2:5). Exist\ [i un alt mijloc de zidire a trupului lui Hristos. El st\ Ón sporirea, des\vÓr[irea, zidirea duhovniceasc\ a m\dularelor Bisericii, a celor de-un-trup cu trupul Bisericii. La zidirea trupului Bisericii lucreaz\ fiecare m\dular al Bisericii, nevoindu-se cu ori[icare nevoin]\ evanghelic\. Pentru c\ orice nevoin]\ se zide[te Ón Biseric\, [i astfel trupul ei cre[te. Cre[te prin rug\ciunea noastr\, prin credin]a noastr\, prin dragostea noastr\, prin smerenia noastr\, prin blÓnde]ea noastr\, prin milostivirea noastr\, prin "rug\ciunitatea" noastr\; cre[te prin tot ce este Ón noi dup\ Evanghelie, dup\ sfintele fapte bune, dup\ n\zuin]a c\tre Hristos, dup\ dragostea de Hristos, dup\ chipul lui Hristos. Noi cre[tem duhovnice[te prin Biseric\, iar prin aceasta ea Óns\[i cre[te. Pentru aceasta toate s\ se fac\ spre zidire ñ panta pro" oikodomhn ginesqw (I Corinteni 14:26), spre zidirea Bisericii lui Hristos, ÓntrucÓt to]i sÓntem chema]i s\ ne zidim Ómpreun\ ca l\ca[ al lui Dumnezeu Ón Duhul (Efeseni 2:22). Cre[tinilor, ce sÓnte]i? Voi sÓnte]i zidire a lui Dumnezeu - oikodomh (1 Corinteni 3:9). Prin fiecare dar haric al s\u, prin fiecare fapt\ bun\ a sa, prin fiecare nevoin]\ a sa, cre[tinul zide[te Biserica ñ oikodomei (v. I Corinteni 14:4, 5, 12, 26). Noi to]i cre[tem c\tre cer prin Biseric\, [i fiecare dintre noi cre[te prin to]i [i to]i prin fiecare. De aceea, c\tre to]i [i c\tre fiecare dintre noi este Óndreptat\ bun\-vestire [i porunc\: S\ creasc\ trupul (Bisericii) spre zidirea de sine[i Óntru dragoste - ei" oikodomhn eautou en agaph (Efeseni 4:16). Iar puterea ziditoare sÓnt Sfintele Taine, [i sfintele fapte bune [i mai ÓntÓi dragostea: dragostea zide[te ñ oikodomei (1 Corinteni 8:1). Care este scopul zidirii trupului lui Hristos [i al cre[terii noastre duhovnice[ti Óntru el? Ca to]i s\ ajungem: 1. la unirea credin]ei [i cuno[tin]ei Fiului lui Dumnezeu; 2. Óntru b\rbat des\vÓr[it; 3. la m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos. 16 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul 1. La unirea credin]ei [i cuno[tin]ei lui Hristos se ajunge numai Ón unire cu to]i Sfin]ii (Efeseni 3:18), numai prin via]a soborniceasc\ cu to]i Sfin]ii, sub verhovniceasca c\l\uzire a Sfin]ilor Apostoli, Prooroci, Evangheli[ti, P\stori, P\rin]i, Œnv\]\tori. Iar pe ace[tia Ói c\l\uze[te [i Ói poart\ Ón chipul cel mai sfÓnt Duhul SfÓnt, din ziua Cincizecimii [i mai departe, de-a lungul tuturor veacurilor, pÓn\ la Ónfrico[\toarea Judecat\. Iar Duhul SfÓnt este acel un Duh din trupul Bisericii (Efeseni 4:4). Œn El este [i de la El este unirea credin]ei [i cunoa[terii Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos. Tot adev\rul credin]ei apostole[ti, ortodoxe, Ón Hristos [i al cunoa[terii despre Hristos se afl\ la Duhul Adev\rului, Care ne [i aduce Ón tot acest adev\r, unul [i singurul (v. Ioan 16:13; 15:26; 14:26). El une[te sim]irea lui Hristos de c\tre noi cu inima soborniceasc\ a Bisericii, [i cunoa[terea lui Hristos de c\tre noi cu cunoa[terea soborniceasc\ a Bisericii. Trupul Bisericii este unul [i are o inim\ [i un suflet (v. Fapte 4:32). Œn aceast\ singur\ inim\, inima soborniceasc\ a Bisericii, Ón acest singur suflet, sufletul sobornicesc al Bisericii, noi intr\m [i ne unim cu ele prin lucrarea haric\ a Duhului SfÓnt, smerindu-ne mintea Ónaintea sfintei min]i sobornice[ti a Bisericii, duhul Ónaintea Duhului SfÓnt al Bisericii. {i astfel dobÓndim Ón sine netrec\toarea sim]ire [i cunoa[tere c\ sÓntem de una [i aceea[i credin]\ Ón Domnul Hristos cu to]i Sfin]ii Apostoli, Prooroci, P\rin]i [i Drep]i. De aceea[i credin]\ Ón Domnul [i de aceea[i cunoa[tere despre Domnul. Credin]a Ón Domnul Hristos [i cunoa[terea despre Domnul Hristos este o unire de fiin]\, nedesp\r]it\. Acestea dou\ sÓnt una Ón Biseric\. {i ca una se dau prin Duhul SfÓnt, pentru smeritele nevoin]e, [i ÓntÓi pentru smerita cugetare. "Unirea credin]ei este s\ nu ne deosebim Ón ce prive[te dogmele. A[ijderea [i unirea cunoa[terii Fiului lui Dumnezeu Ónseamn\ s\ nu ne deosebim Ón Ón]elegerea despre El." 6 "Unirea credin]ei ar fi cÓnd to]i am avea o (singur\) credin]\, cÓnd to]i am fi una ñ otan pante" en wmen - cÓnd to]i Ón]elegem la fel aceast\ leg\tur\. PÓn\ atunci trebuie s\ te ostene[ti, dac\ ai primit darul s\-i zide[ti pe al]ii ñ oikodomh". Iar cÓnd noi to]i credem la fel, aceasta este unirea credin]ei." 7 "Unirea credin]ei Ónseamn\ ca to]i s\ avem o singur\ credin]\, nedeosebindu-ne dup\ dogme [i nici avÓnd certuri Óntre noi Ón via]\. Adev\rat\ este unirea credin]ei [i cunoa[terii Fiului lui Dumnezeu cÓnd ortodoxim Ón dogme ñ en toi" dogmasin orqodoxwmen - [i vie]uim Ón dragoste. C\ci Hristos este dragoste." 8 2. S\ ajungem Óntru b\rbat des\vÓr[it. Dar ce este b\rbatul des\vÓr[it [i cine este b\rbatul des\vÓr[it? PÓn\ ce Dumnezeu-Omul Hristos nu S-a ar\tat pe p\mÓnt, oamenii nu [tiau nici ce este b\rbatul des\vÓr[it, nici cine este b\rbatul des\vÓr[it. Duhul omului nu era Ón stare s\ pl\smuiasc\ chipul b\rbatului des\vÓr[it, nici ca idee, nici ca ideal, darmite ca realitate. De aici atÓta bÓjbÓial\ Icumenie, TÓlcuire la Efeseni, PG 118, 1220C. SfÓntul Ioan Gur\ de Aur, TÓlcuire la Efeseni, Omilia 11,3, col. 83. 8 Fericitul Theofilact, TÓlcuire la Efeseni, PG 124, 1088A. 6 7 17 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul dup\ b\rbatul ideal [i la cei mai ale[i gÓnditori ai neamului omenesc, cum sÓnt Platon, Socrate, Buddha, Confucius, Lao Zi [i al]ii, c\ut\tori dinainte de cre[tinism, din afara cre[tinismului [i ne-cre[tini ai b\rbatului ideal, des\vÓr[it. Doar odat\ cu ar\tarea Dumnezeu-Omului printre oameni au cunoscut oamenii ce este b\rbatul des\vÓr[it, pentru c\ l-au v\zut Ón realitate, Ón mijlocul lor. Œntrebarea este: Cum vom ajunge noi la b\rbatul des\vÓr[it? Dar unimea Celui unic st\ tocmai Ón aceea c\ El a dat tuturor putin]a nu numai de a veni Ón chip neasemuit Ón atingere cu "b\rbatul des\vÓr[it", ci [i pe aceea de a se face de-un-trup cu El, p\rta[i din carnea Lui [i din oasele Lui" (Efeseni 5:30). Cum? Numai ob[te[te, Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii, prin sfintele fapte bune evanghelice, prin via]a soborniceasc\ [i sfÓnt\ a Bisericii. Pentru c\ Biserica nici nu este altceva decÓt "b\rbatul des\vÓr[it" de-a lungul Óntregii c\i ce str\bate toate veacurilor, pÓn\ la Ónf\ptuirea ultim\ a sfatului lui Dumnezeu privitor la lume. Astfel [i celui mai m\runt, [i celui mai def\imat [i mai s\rman dintre noi i s-a dat putin]a s\ ajung\ Óntru b\rbat des\vÓr[it Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii, cu ajutorul faptelor bune evanghelice. S-a spus: pÓn\ ce vom ajunge to]i... Óntru b\rbat des\vÓr[it. A[adar aceasta nu se d\ trufa[ului Ónsingurat, ci smeritului sobornic 9; se d\ pentru tr\irea Ón unire Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii. Tr\ind Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii Ón trupul Dumnezeu-omenesc al b\rbatului des\vÓr[it Hristos, fiecare cre[tin, dup\ m\sura nevoin]elor sale, dobÓnde[te [i el des\vÓr[irea aceasta, ajunge [i el b\rbat des\vÓr[it. Œn felul acesta, Ón Biseric\, pentru fiecare se face cu putin]\ de ajuns [i de Ónf\ptuit acel fericit scop [i ideal: Fi]i des\vÓr[i]i, precum este des\vÓr[it Tat\l vostru cel din ceruri, Dumnezeu (Matei 5:48). SfÓntul Apostol Ónt\re[te cu de-adinsul c\ scopul Bisericii este s\ punem de fa]\ pe tot b\rbatul des\vÓr[it Óntru Hristos Iisus (Coloseni 1:28). Dumnezeu-Omul, b\rbatul des\vÓr[it, din iubirea de oameni cea f\r\ de margini [i f\r\ de sa]iu, S-a schimbat la fa]\ pe Sine Óntru Biseric\, pentru ca to]i care se fac m\dulare ale ei s\ se schimbe la fa]\ Óntru b\rba]i des\vÓr[i]i. Unul este scopul Óntregii iconomii Dumnezeiesc-omene[ti a mÓntuirii: ca s\ fie des\vÓr[it omul lui Dumnezeu spre tot lucrul bun des\vÓr[it (2 Timotei 3:17). 3. S\ ajungem Óntru m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos -ei" metron hlikia" tou Cristou. Ce Ónseamn\ aceasta? Ce este aceasta care alc\tuie[te plinirea lui Hristos? Prin ce este El plinit? Prin Dumnezeie[tile des\vÓr[iri pentru c\ Óntru DÓnsul locuie[te toat\ plinirea Dumnezeirii trupe[te (Coloseni 2:9), locuie[te Óntre hotarele trupului omenesc. Prin aceasta MÓntuitorul [i arat\ c\ trupul omenesc este Ón stare s\ Óncap\ Ón sine plinirea Dumnezeirii [i c\ acesta este Ón fapt scopul fiin]ei omene[ti. Drept aceea, a ajunge Óntru m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos Ónseamn\: a te Ón\l]a crescÓnd [i a cre[te Óntru toate des\vÓr[irile Lui Dumnezeie[ti, a te uni duhovnice[te cu ele prin har, a te rev\rsa Ón ele, a tr\i Ón ele. Sau: a-L tr\i pe Hristos, plinirea Dumnezeirii care este Ón El, ca pe via]a ta, ca pe sufletul t\u, ca pe a-tot-vrednicia ta, ca pe ve[nicia ta, ca pe 9 SfÓntul Iustin folose[te cuvÓntul "sobornic" pentru a ar\ta pe cel ce tr\ie[te Ón sobornicitate. (n. tr.) 18 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul a-tot-scopul t\u [i a-tot-noima ta. A-L tr\i ca pe singurul Dumnezeu adev\rat [i singurul om adev\rat; ca pe Dumnezeu des\vÓr[it [i om des\vÓr[it, Ón Care tot omenescul a fost adus la culmea des\vÓr[irii sale omene[ti. A-L tr\i ca pe des\vÓr[itul adev\r Dumnezeiesc [i ca pe des\vÓr[ita dreptate Dumnezeiasc\, [i ca pe des\vÓr[ita dragoste Dumnezeiasc\, [i ca pe des\vÓr[ita Ón]elepciune Dumnezeiasc\ [i ca pe des\vÓr[ita via]\ Dumnezeiasc\, via]\ ve[nic\. Œntr-un cuvÓnt: s\-L tr\im ca pe Dumnezeu-Omul, ca pe a-tot-noima tuturor lumilor zidite de Dumnezeu (v. Coloseni 1:16-17; Evrei 2:10). Cum este cu putin]\ aceasta? Este cu putin]\ de asemenea numai Ón unire cu to]i Sfin]ii. Pentru c\ s-a zis: pÓn\ ce vor ajunge to]i... Óntru m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos - nu numai eu, nu numai tu, nu numai noi, ci to]i, c\l\uzi]i [i purta]i Ónainte de c\tre Sfin]ii Apostoli, [i Prooroci, [i Evangheli[ti, [i P\stori, [i P\rin]i [i Œnv\]\tori. Numai Sfin]ii cunosc calea, au toate sfintele mijloace [i le dau tuturor celor care n\zuiesc dup\ Dumnezeu, ca s\ ajung\ Óntru m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos. Iar plinirea lui Hristos ce este altceva decÓt sfÓntul Lui trup Dumnezeu-omenesc, Biserica? Drept care, a ajunge Óntru m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos nu este altceva decÓt a se face m\dular adev\rat al Bisericii. Pentru c\ Biserica [i este "plinirea lui Hristos", plinirea Celui care pline[te toate Ón to]i (Efeseni 1:23). E[ti m\dular al Bisericii? Aceasta Ónseamn\ c\ e[ti mereu Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii, iar prin ei cu minunatul [i de minuni f\c\torul Domn Hristos. Iar Ómpreun\ cu El e[ti pe de-a-ntregul nesfÓr[it, pe de-a-ntregul sfÓnt, pe de-a-ntregul ve[nic, pe de-a-ntregul dragoste, pe de-a-ntregul adev\r, pe de-antregul dreptate, pe de-a-ntregul rug\ciune. Toate ale tale sÓnt de o inim\ [i de un suflet cu to]i Sfin]ii: soborniceasc\ Ó]i este mintea, sobornicesc sufletul, soborniceasc\ inima, sobornicesc adev\rul, soborniceasc\ via]a. Totul este sobornicesc, prin Duhul SfÓnt, [i tu Óntreg nu e[ti al t\u, e[ti pe de-a-ntregul Ón to]i [i prin to]i; [i to]i sÓnt Ón tine [i prin tine. Nimic nu este al t\u, fiindc\ Ón fapt este al t\u prin to]i Sfin]ii; [i tu Ónsu]i nu e[ti al t\u, ci al lui Hristos, [i numai prin El e[ti al t\u, altfel spus, e[ti al t\u doar Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii. Ace[tia te [i fac al lui Hristos, cu bucurie nespus\, [i te plinesc cu plinirea lui Hristos, de la Care, [i pentru Care [i Ón Care este totul (Coloseni 1:16-17). Astfel, prin Biseric\ [i numai Ón Biseric\ oamenii ating scopul, noima [i a-tot-noima fiin]ei omene[ti Ón toate lumile. CrescÓnd cu cre[terea lui Hristos Óntru b\rbat des\vÓr[it, omul iese treptat din pruncia duhovniceasc\, din sl\biciunea duhovniceasc\, se Ónt\re[te, se coace cu sufletul, se coace cu mintea, se coace cu inima. Tr\ind prin Hristos, el Óntrucre[te Óntreg Ón Hristos, Ón adev\rul lui Hristos, se Ónrude[te cu el, [i el se face ve[nicul adev\r al min]ii lui, [i al inimii lui [i al sufletului lui. Despre un astfel de om se poate spune cu deplin\ Óncredin]are: acesta cunoa[te adev\rul, fiindc\ are adev\rul. Acest viu adev\r Dumnezeiesc din el Ói sluje[te drept m\sur\ f\r\ gre[eal\ pentru deosebirea adev\rului de minciun\, a binelui de r\u Ón lumea omeneasc\. Nici o Ónv\]\tur\ omeneasc\ nu-l poate abate sau r\t\ci. El simte 19 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Óndat\ ce fel este duhul oric\rei Ónv\]\turi omene[ti care i se Ónf\]i[eaz\. Pentru c\ el cunoa[te omul, cunoa[te ce este Ón om, cunoa[te ce fel de Ónv\]\tur\ poate s\ pl\smuiasc\ [i s\ dea el. Orice Ónv\]\tur\ omeneasc\ care nu duce la adev\rul Dumnezeiesc nu este oare f\urit\ de minciun\? Care Ónv\]\tur\ omeneasc\ arat\ adev\ratul rost al vie]ii [i l\mure[te taina mor]ii? Nici una. Atunci, este minciun\ [i Ón[el\ciune ceea ce se spune despre aceasta, ceea ce este Ónf\]i[at ca dezlegare a Óntreb\rii despre via]\ [i moarte. De asemenea, nu exist\ Ónv\]\turi omene[ti care s\ ne l\mureasc\ taina lumii [i a omului, taina sufletului [i a con[tiin]ei, taina binelui [i a r\ului, taina lui Dumnezeu [i a diavolului. Iar dac\ nu ne arat\ acestea, oare nu ne Ón[eal\ ele cu zorzoanele lor cu mincinoas\ str\lucire [i nu ne r\t\cesc Ón labirinturile unor cuget\ri nefolositoare, unor uciga[e despic\ri ale firului Ón patru? Œn lumea omeneasc\, numai DumnezeuOmul Hristos a dezlegat toate Óntreb\rile Ónsemnate ale lumii [i ale vie]ii, de dezlegarea c\rora atÓrn\ soarta fiin]ei omene[ti Ón toate lumile. Cine are pe Hristos are tot ce trebuie fiin]ei omene[ti, nu numai Ón aceast\ via]\ vremelnic\, ci [i Ón via]a cea f\r\ de sfÓr[it, ve[nic\. Pe omul lui Hristos, nici un vÓnt al nici unei Ónv\]\turi omene[ti nu Ól poate cl\tina, cu atÓt mai pu]in s\-l abat\ [i s\-l r\peasc\. F\r\ credin]a Ón Hristos, f\r\ Ónt\rirea Ón adev\rul lui Hristos, omul, orice om, este cu adev\rat o trestie care se apleac\ [i este purtat\ Óncoace [i-n colo de orice vÓnt al mincinoaselor Ónv\]\turi omene[ti (v. Efeseni 4:14). Pentru aceasta Apostolul, care nu se gre[e[te, sf\tuie[te [i porunce[te cre[tinilor: Nu v\ l\sa]i Ónv\lui]i de Ónv\]\turi felurite [i str\ine; c\ci bine este a se Ónt\ri inimile prin har (Evrei 13:9). Mai mult f\r\ [tiin]\ decÓt cu [tiin]\, oamenii se Ón[eal\ pe ei Ón[i[i cu feluritele lor Ónv\]\turi. {i se Ón[eal\ cu p\catul, care, pe calea obi[nuin]ei, s-a f\cut Ón ei putere gÓnditoare [i atÓt de mult a intrat Ón firea omului [i s-a Ónomenit, ÓncÓt oamenii nu pot s\ simt\ [i s\ vad\ cÓt de mult Ói mÓn\ [i Ói c\l\uze[te el Ón filosof\rile [i Ónv\]\turile lor. Iar prin p\cat f\c\torul p\catului, principala logic\ a p\catului: diavolul. Pentru c\ el, prin nenum\rate mijloace, foarte dibace [i foarte sub]iri, fofileaz\ minciunile sale prin Ónv\]\turile omene[ti, care Óndep\rteaz\ pe oameni de singurul Dumnezeu adev\rat. Chiar a[a: Ón aceste Ónv\]\turi omene[ti, pe calea logicii p\catului, el vÓr\ Óntreaga lui viclenie - panourgian, [i cu iscusin]\ sminte[te [i am\ge[te pe oameni, ÓncÓt ace[tia, Ón am\girea lor de sine Œl t\g\duiesc pe Dumnezeu, sau nuL vor pe Dumnezeu, sau nu-L v\d pe Dumnezeu, sau se Óngr\desc de Dumnezeu. P\catul este ÓntÓi de toate o putere mintal\, intelectual\, gÓnditoare, Ón]eleg\toare, ca un fluid prea-sub]ire rev\rsat Ón socotin]a [i con[tiin]a omeneasc\, Ón minte, Ón suflet, Ón Ón]elegere; [i aceast\ putere lucreaz\ prin socotin]\ [i prin con[tiin]\ ca putere alc\tuitoare a socotin]ei [i a con[tiin]ei, ÓncÓt oamenii socotesc toate smintelile [i am\girile socotin]ei [i ale con[tiin]ei lor ca fiind pe de-a-ntregul ale lor, omene[ti, fire[ti; [i nu simt Ón am\girea lor de sine, [i nu v\d Ón nebunia lor c\ panourgia diavoleasc\, a-tot-viclenia diavoleasc\, este cea prin care diavolul doboar\ mintea omeneasc\, [i socotin]a, 20 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul [i con[tiin]a Ón toat\ moartea, Ón tot Óntunericul din care nu pot s\ vad\ nici pe Dumnezeu, [i nici Dumnezeiescul, [i drept aceea deseori Œl [i t\g\duiesc, Œl [i hulesc, Œl [i leap\d\. Dup\ roadele acestor Ónv\]\turi se poate trage deslu[it Óncheierea c\ ele sÓnt, cu adev\rat, Ónv\]\turi dr\ce[ti ñ didaskaliai daimoniwn (I Timotei 4:1). De acest fluid intelectual al a-tot-vicleniei dr\ce[ti sÓnt str\b\tute, cu voie sau f\r\ de voie, toate filosofiile dup\ predania omeneasc\ (Coloseni 2:8), [i pentru aceasta ele nu cunosc adev\rul Dumnezeiesc despre lume [i om, despre bine [i r\u, despre Dumnezeu [i diavol, ci se drogheaz\ cu sub]irile minciuni dr\ce[ti, Ón vreme ce Ón filosofia dup\ Hristos Dumnezeu-Omul este tot adev\rul tuturor lumilor f\r\ Ómpu]inare (v. Coloseni 2:9). Filosofiile dup\ om, prin bun\ cuvÓntare [i bun grai Ón[eal\ inimile celor f\r\ de r\utate (Romani 16:18). F\r\ Óndoial\ c\ toate filosofiile omene[ti, p\mÓnte[ti, se pot Ómp\r]i Ón ultim\ instan]\ Ón dou\ grupe: filosofiile dup\ om [i filosofia dup\ Dumnezeu-Omul. Cel mai Ónsemnat factor gnoseologic creator este Ón cele dintÓi diavolul, iar Ón cealalt\ Dumnezeu-Omul Hristos. Principiul Óntemeietor al filosofiei dup\ Dumnezeu-Omul este urm\torul: Dumnezeu-Omul este m\sura tuturor fiin]elor [i f\pturilor. Iar principiul Óntemeietor al filosofiei "umaniste" - sau mai bine zis hoministe, dup\ om - este: Omul este m\sura tuturor fiin]elor [i f\pturilor. Œn filosofia dup\ Dumnezeu-Omul Hristos se afl\ tot adev\rul, ve[nicul adev\r Dumnezeiesc, pentru c\ Ón Hristos toat\ plinirea Dumnezeirii este trupe[te Ón aceast\ lume, [i prin aceast\ plinire este [i Ónsu[i adev\rul ve[nic Ón aceast\ lume, este trupe[te Ón Dumnezeu-Omul Hristos, Care e Ón acela[i timp [i Dumnezeu des\vÓr[it, [i om des\vÓr[it, Dumnezeu adev\rat Óntru toate [i om adev\rat Óntru toate. Iar Ón filosofiile dup\ om tr\ie[te, mijlocit [i nemijlocit, minciuna, care prin fiecare vÓn\ a sa este de la tat\l minciunii, diavolul, [i totdeauna duce la el. Pentru aceasta este neap\rat\ nevoie s\ str\juim ziua [i noaptea pe cel mai Ónalt turn de veghe al fiin]ei noastre omene[ti ca aceast\ minciun\ s\ nu se strecoare Ón tine, Ón mine, [i s\ ne doboare pe noi, cugetul nostru, mintea noastr\, Ón Ómp\r\]ia minciunii, Ón iad. De aici porunca din Evanghelie a Dumnezeu-Omului, Domnului Hristos: Cu mintea fi]i des\vÓr[i]i (I Corinteni 14:20). {i vom fi, dac\ vom cre[te Óntru b\rbat des\vÓr[it, Óntru m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos; pentru c\ atunci mintea noastr\ se va uni, Ón chip haric [i sfin]it, cu mintea lui Hristos, cu soborniceasca, [i sfÓnta [i Dumnezeuomeneasca minte a Bisericii, [i vom putea vesti Ómpreun\ cu SfÓntul purt\tor de Dumnezeu: Noi mintea lui Hristos avem (1 Corinteni 2:16). Atunci nici un vÓnt al Ónv\]\turii omene[ti nu ne va mai putea cl\tina [i duce Ón r\t\cire prin am\girea omeneasc\ [i prin a-tot-viclenia diavoleasc\, ci vom r\mÓne cu toat\ fiin]a noastr\ Ón adev\rul cel ve[nic, care este Œnsu[i Domnul Hristos, Dumnezeu-Omul (Ioan 16:6; 8:32,36; 1:17). Dac\ adev\rul ar fi orice altceva, iar nu Dumnezeu-Omul Hristos, el ar fi m\runt, neÓndestul\tor, trec\tor, muritor. A[a ar fi el, dac\ ar fi concept, sau 21 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul idee, sau teorie, sau schem\, sau ra]iune, sau [tiin]\, sau filosofie, sau cultur\, sau om, sau omenire, sau lume, sau toate lumile, sau oricine, sau orice, sau toate acestea Ómpreun\. Dar adev\rul este Persoan\, [i Ónc\ Persoana DumnezeuOmului Hristos, drept care este [i des\vÓr[it\, [i netrec\toare, [i ve[nic\. Pentru c\ Ón Domnul Iisus adev\rul [i via]a sÓnt de-o-fiin]\: adev\rul ve[nic [i via]a ve[nic\ (v. Ioan 14:6; 1:4-17). Cel ce crede Ón Domnul Hristos cre[te mereu prin adev\rul Lui Ón Dumnezeiasca Lui nem\rginire; cre[te cu toat\ fiin]a sa, cu toat\ mintea, cu toat\ inima, cu tot sufletul. Totodat\ el [i tr\ie[te necontenit prin adev\rul lui Hristos, drept care el Ó[i alc\tuie[te Óns\[i via]a Ón Hristos. Œn Hristos se tr\ie[te adev\ra]i fiind - alhteuonte" (Efeseni 4:15), fiindc\ via]a Ón Hristos Ónseamn\ adeverire, neÓncetat\ s\l\[luire cu Óntreaga noastr\ fiin]\ Ón adev\rul lui Hristos, Ón adev\rul ve[nic. Aceast\ adeverire cre[tineasc\ se na[te din dragostea cre[tinului fa]\ de Domnul Hristos; Ón ea cre[tinul [i cre[te, [i spore[te necontenit, [i d\inuie ve[nic, [i niciodat\ nu Ónceteaz\, fiindc\ dragostea niciodat\ nu Ónceteaz\ (I Corinteni 13:8). Dragostea fa]\ de Domnul Iisus Óndeamn\ pe om la via]a Ón adev\rul Lui [i-l ]ine pururea Ón el, ca cre[tinul s\ creasc\ mereu Ón Hristos, s\ creasc\ Ón toat\ Ón\l]imea, [i l\rgimea [i adÓncimea Lui (v. Efeseni 3:17-19). Dar niciodat\ singur, ci Óntotdeauna Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii, Óntotdeauna Ón Biseric\ [i cu Biserica, pentru c\ altminteri nu poate s\ creasc\ Ón Cel ce este capul trupului Bisericii (Efeseni 4:15). {i, cÓnd sÓntem adev\ra]i, sÓntem adev\ra]i Óntotdeauna Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii; [i, cÓnd iubim, iubim Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii, pentru c\ Ón Biseric\ totul este sobornicesc, totul este Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii, ÓntrucÓt to]i alc\tuiesc un trup duhovnicesc, Ón care to]i tr\iesc sobornice[te, cu o via]\, un duh, un adev\r. Numai fiind adev\ra]i Ón dragoste Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii putem Óntru toate s\ cre[tem Óntru Cel care este capul: Hristos. Nem\rginitele puteri care sÓnt neap\rat trebuincioase pentru aceast\ cre[tere a tuturor cre[tinilor Ón Dumnezeu-omenescul trup al Bisericii, Biserica le prime[te nemijlocit de la Capul ei, Domnul Hristos. Pentru c\ numai El, Dumnezeu [i Domnul, are aceste nenum\rate puteri nem\rginite [i le chivernise[te Ón chip a-tot-Ón]elept. Œn Biseric\, Ón Hristos Dumnezeu-Omul, s-a Óntrupat tot adev\rul, s-a Óntru-omenit [i Ón-omenit, s-a f\cut om. Adev\rul = om. Iat\ cine este Hristos [i ce este Hristos! Iar - de vreme ce a fost cu putin]\ ca Óntreg adev\rul s\ se Óntrupeze [i s-a Óntrupat Ón om - aceasta Ónseamn\ c\ omul a fost zidit pentru ca s\ fie trup al adev\rului, Óntruparea adev\rului. Buna-vestire de c\petenie a Dumnezeu-Omului este aceasta: A fi om nu Ónseamn\ nimic altceva decÓt a fi Óntruparea Adev\rului, Óntruparea lui Dumnezeu. Tocmai pentru aceasta Dumnezeu S-a [i f\cut om [i a r\mas pentru totdeauna Dumnezeu-Om. Pentru aceasta, via]a Ón Hristos = via]a Ón Biseric\ [i via]a Ón adev\rul Óntreg. Hristos este Óntreg Ón Biseric\: Óntreg, cu Óntreaga Sa fiin]\ cuvÓnt\toare [i Dumnezeu-omeneasc\; Óntreg, cu Óntregul S\u adev\r, cu Óntreaga Sa via]\, cu Óntreaga Sa dreptate, cu Óntreaga Sa dragoste, cu Óntreaga Sa ve[nicie; Óntr-un 22 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul cuvÓnt: cu Óntreaga plinire a Dumnezeirii Sale [i cu Óntreaga plinire a omenit\]ii Sale. Numai de la El, Dumnezeu-Omul, pe p\mÓnt noi, oamenii, dar [i Œngerii Ón cer, [tim c\ El este Adev\rul. A-tot-adev\rat\ este buna-vestire: Adev\rul prin Iisus Hristos a venit (Ioan 1:17). Œnseamn\ c\ adev\rul este Dumnezeu-Omul, Domnul Iisus Hristos; adev\rul este cel de-al doilea Ipostas al Sfintei Treimi; adev\rul este Persoana Dumnezeu-Omului Hristos. Œn lumea noastr\ p\mÓnteasc\ adev\rul nu este nimic mai pu]in decÓt Óntreaga Persoan\ a Dumnezeu-Omului Hristos. El nu este nici concept, nici cugetare, nici schem\ logic\, nici putere logic\, nici om, nici Œnger, nici omenirea, nici ceva omenesc, nici ceva f\cut, nici toate lumile v\zute [i nev\zute, ci ceva neasemuit [i nem\surat mai mare decÓt toate acestea: Adev\rul, ve[nicul [i a-tot-des\vÓr[itul Adev\r Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\ - iar prin el [i Ón toate lumile v\zute [i nev\zute - este a doua Fa]\ a Preasfintei Treimi, Óns\[i Persoana istoric\ a Dumnezeu-Omului, a Domnului Iisus Hristos. Pentru aceasta Domnul Hristos veste[te despre Sine neamului omenesc urm\toarea bun\-vestire a Preasfintei Treimi: Eu sÓnt Adev\rul (Ioan 14:6; vezi [i Efeseni 4:24). {i, ÓntrucÓt El este Adev\rul, atunci adev\rul este [i trupul S\u, Biserica, al c\rei cap este El. De aici [i buna-vestire minunat\ [i Ómbucur\toare a purt\torului de Hristos Apostol: Biserica Dumnezeului celui viu este stÓlpul [i Ónt\rirea adev\rului (I Timotei 3:15). Iat\ de ce nu pot s\ nimiceasc\ Biserica [i adev\rul ei vr\jma[ii ei, chiar dac\ ace[tia sÓnt de pe p\mÓnt sau din iad. Prin Dumnezeu-Omul Hristos ea este cu totul des\vÓr[it\ [i a-tot-puternic\, a-tot-biruitoare Ón chip Dumnezeiesc [i f\r\ de moarte. AvÓnd asemenea Ónsu[iri, ea sloboze[te orice fiin]\ omeneasc\ de p\cat, de moarte [i de diavol, de aceast\ minciun\ Óntreit-una, [i asigur\ [i d\ nemurirea [i via]a ve[nic\ fiec\rui cre[tin Ón chip osebit [i tuturor cre[tinilor laolalt\. {i face asta sfin]ind, Ón-cre[tinÓnd [i Ón-dumnezeu-omenind fiin]a omeneasc\, cu ajutorul Sfintelor Taine [i al sfintelor fapte bune. De aici [i a-totpurt\toarea de mÓntuire bun\ vestire din gura cea Dumnezeiasc\ a MÓntuitorului: Ve]i cunoa[te adev\rul, [i adev\rul v\ va slobozi pe voi (Ioan 8:32) [i de p\cat, [i de moarte, [i de diavol, [i v\ va face adev\ra]i [i v\ va d\rui toate fericirile cerului. Pe bun\ dreptate s-a zis prin gura unui P\rinte al Bisericii: "Adev\rul este cuprinsul Bisericii, [i tot ce se s\vÓr[e[te Ón ea este adev\rat [i purt\tor de mÓntuire" 10 Pentru toate aceste pricini, Óntruparea Dumnezeu CuvÓntului, DumnezeuOmul, este adev\rul tuturor adev\rurilor Noului Leg\mÓnt; prin DumnezeuOmul st\ sau cade Óntreaga Biseric\ [i toat\ iconomia Dumnezeu-omeneasc\ a mÓntuirii. Acesta este sufletul tuturor lucr\rilor, nevoin]elor, faptelor bune, ÓntÓmpl\rilor Noului Leg\mÓnt [i biserice[ti; este binevestirea binevestirilor; mai exact: a-tot-binevestirea. Mai mult decÓt atÓt: faptul acesta este m\sura oric\rei m\suri. Cu al, ca [i cu cea mai sigur\ m\sur\, se m\soar\ toate Ón Biseric\ [i Ón cre[tinism. Culmea adev\rului este aceasta: cel ce nu recunoa[te Óntruparea lui 10 Fer. Theofilact, TÓlcuirea la ŒntÓia Epistol\ c\tre Timothei, 3:15: P.G. 125, 49C. 23 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului Iisus Hristos, nu este m\dular al Bisericii. Mai mult: este un antihrist. Aceast\ m\sur\ f\r\ gre[ o bineveste[te sfÓntul [i purt\torul de Hristos v\z\tor de Dumnezeu [i cunosc\tor al tainelor, Ioan CuvÓnt\torul de Dumnezeu: Iubi]ilor, s\ nu crede]i la tot duhul, ci cerca]i duhurile de sÓnt de la Dumnezeu, c\ mul]i prooroci mincino[i au ie[it Ón lume. Œntru aceasta s\ cunoa[te]i Duhul lui Dumnezeu: tot duhul care m\rturise[te pe Iisus Hristos c\ a venit Ón trup este de la Dumnezeu; [i tot duhul care nu m\rturise[te pe Iisus Hristos c\ a venit Ón trup nu este de la Dumnezeu. {i acela este al lui Antihrist, despre care a]i auzit c\ va veni [i care acum este deja Ón lume (I Ioan 4:1-3; 2:22; I Corinteni 12:3). Œn fapt, toate duhurile care locuiesc lumea noastr\ p\mÓnteasc\ sau care trec prin ea se Ómpart Ón dou\ soiuri: Ón cele de la Dumnezeu [i Ón cele de la diavol. De la Dumnezeu sÓnt acelea care recunosc [i m\rturisesc c\ Iisus este CuvÓntul lui Dumnezeu Óntrupat, MÓntuitor [i Domn, iar de la diavol, cele care nu recunosc aceasta. Toat\ filosofia diavolului st\ Ón aceasta: a nu-L recunoa[te pe Dumnezeu Ón lume; a nu recunoa[te prezen]a Lui Ón lume; a nu recunoa[te Óntruparea, Ónomenirea Lui Ón lume; a afirma [i propov\dui c\ nu este Dumnezeu nici Ón lume, nici Ón om; c\ nu este Dumnezeu nici Ón Dumnezeu-Omul; c\ este o prostie s\ credem c\ Dumnezeu S-a Óntrupat Ón om [i poate tr\i Ón om; c\ omul este pe-de-a-ntregul f\r\ Dumnezeu, o fiin]\ Ón care nu se afl\ Dumnezeu, nici ceva al lui Dumnezeu, nici ceva Dumnezeiesc, nemuritor, ve[nic; c\ omul este pe de-a-ntregul trec\tor, pe de-a-ntregul muritor; c\ el ]ine Óntru totul de lumea animal\ [i nu se deosebe[te aproape cu nimic de animale, drept care este cu totul firesc s\ tr\iasc\ asemeni animalelor, care sÓnt singurii mo[i [i str\mo[i legiui]i ai lui, precum [i fra]i ai lui dup\ fire. Aceasta este Ón fapt filosofia lui Antihrist, care vrea cu orice pre] s\ Ónlocuiasc\ pe Hristos [i s\-I ia locul Ón lume [i Ón om. SÓnt nenum\ra]i Ónaintemerg\torii lui Antihrist, m\rturisitorii [i credincio[ii lui Ón lumea omeneasc\ dea lungul veacurilor: "tot duhul"; iar duhul poate fi persoan\, sau Ónv\]\tur\, sau idee, sau gÓnd, sau om, sau Œnger, sau diavol. {i toat\ Ónv\]\tura, toat\ persoana, toat\ ideea, tot gÓndul, tot omul care nu recunoa[te c\ Iisus este Dumnezeu [i MÓntuitor, Dumnezeu Óntrupat [i Dumnezeu-Om, Ó[i are originea ei de la Antihrist, este a lui Antihrist. Iar astfel de persoane, [i Ónv\]\turi, [i idei au existat chiar de la Ónceputul ar\t\rii Domnului Hristos Ón lume. Pentru aceasta [i zice sfÓntul cunosc\tor al tainelor despre Antihrist: [i acum este. Orice om, orice idee din lume care t\g\duie[te pe Dumnezeu-Omul Hristos [i Biserica Lui este de la Antihrist. Pl\smuitorul oric\rei ideologii anticre[tine, Ón chip nemijlocit sau mijlocit, este Antihrist. Œn fapt, toate ideologiile se pot reduce la dou\ feluri: acelea care sÓnt pentru Hristos [i acelea care sÓnt pentru Antihrist. Œn cele din urm\, omul se g\se[te Ón lumea aceasta pentru ca s\ dezlege o singur\ problem\: dac\ este cu Hristos sau Ómpotriva lui Hristos. {i orice om, fie c\ vrea, fie c\ nu, numai asta face: dezleag\ problema aceasta, aceast\ a-tot-problem\. {i fiecare 24 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul dintre noi este sau iubitor de Hristos, sau lupt\tor Ómpotriva lui Hristos, a treia cale nu exist\. Da, omul este Ónchin\tor al lui Hristos sau este Ónchin\tor al diavolului, a treia cale nu exist\. Evanghelia Dumnezeu-Omului ne rÓnduie[te ca lucrare [i scop de c\petenie al vie]ii noastre s\ cuget\m ceea ce este [i Ón Hristos Iisus (vezi Filip. 2:5), cele de sus (Coloseni 3:2), ceea ce este sus, Ón Dumnezeul-Omul cel Ónviat [i Ón\l]at la ceruri. {i ce este aceasta? Tot ce este El ca adev\r ve[nic [i tot ce cuprinde Ón Sine ca Dumnezeu CuvÓntul: toate Ónsu[irile, vredniciile [i des\vÓr[irile Dumnezeie[ti; dar Óntocmai deopotriv\ [i tot ce El, DumnezeuOmul Iisus Hristos, are [i cuprinde Ón Sine Óntrupat ca om: toate Ónsu[irile, gÓndurile, sim]\mintele, nevoin]ele, tr\irile, faptele Lui Dumnezeie[ti; Óntreaga Lui via]\ de la na[tere pÓn\ la Ón\l]are, [i de la Ón\l]are pÓn\ la Œnfrico[ata Judecat\, [i de la Œnfrico[ata Judecat\ de-a lungul Óntregii ve[nicii Dumnezeie[ti. A cugeta la toate acestea, aceasta este cea dintÓi datorie a noastr\ de cre[tini, datorie de zi [i noapte... Altminteri - fie c\ omul cuget\ la adev\r, la r\t\cire, la via]\, la moarte, la bine, la r\u, la dreptate, la nedreptate, la rai, la iad, la Dumnezeu, la diavol - dac\ nu cuget\ la toate acestea Ón Hristos Iisus, adic\ dac\ cugetarea lui Ón privin]a tuturor acestora nu va cre[te Óntru cugetare a lui Hristos, atunci ea se preface negre[it Óntr-o mucenicie f\r\ rost [i sinuciga[\. Iar cu privire la societate, la persoan\, la familie, la na]ie, la omenire, dac\ nu cuget\ Ón Hristos [i prin Hristos, nu le va g\si niciodat\ adev\ratul rost, nici nu va dezlega a[a cum trebuie vreuna dintre problemele lor. A cugeta la toate Ón Hristos [i prin Hristos - iat\ porunca de c\petenie pentru fiecare cre[tin, iat\ imperativul nostru cre[tin categoric, iat\ gnoseologia noastr\ cre[tin\. Prin Hristos Óns\, poate cugeta numai cel ce are mintea lui Hristos. SfÓntul Apostol m\rturise[te, vorbind despre cre[tini: Noi mintea lui Hristos avem (I Corinteni 2:16). Cum am dobÓndit-o? Tr\ind Ón trupul Lui Dumnezeu-omenesc, Ón Biseric\, al c\rei cap este El. Tr\irea Ón Biseric\, cu ajutorul Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune, une[te Óntreaga noastr\ fiin]\ cu fiin]a Bisericii, une[te [i mintea noastr\ cu mintea Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii [i ne face Ón stare s\ cuget\m dup\ Hristos [i s\ gÓndim ceea ce este [i Ón Hristos Iisus. Iar cugetÓnd cu mintea lui Hristos, cu mintea soborniceasc\ a Bisericii, cre[tinii pot s\ cugete una, s\ simt\ una, s\ aib\ o dragoste [i s\ fie de un suflet [i de o inim\ [i de un suflet [i de un cuget (Filipeni 2:2; 3:16; 4:2; Romani 15:5; 1 Corinteni 1:10). Dumnezeul [i Domnul Hristos S-a pogorÓt dintru Ón\l]imile Dumnezeie[ti cele mai presus de ceruri, f\cÓndu-Se pe deasupra [i om, pentru ca oamenii s\ poat\ cugeta ceea ce este [i Ón Hristos Iisus [i s\ tr\iasc\ Ón chip vrednic de Dumnezeu (Coloseni 2:6). Dumnezeu S-a f\cut om ca s\-l fac\ pe om Dumnezeu, a[a cum le place foarte mult Sfin]ilor P\rin]i s\ spun\. Altfel spus: Dumnezeu S-a Óntrupat pentru a-l Ón-dumnezei pe om. Iat\, Ón aceasta este tot adev\rul Bisericii, adev\rul Dumnezeu-omenesc, adev\rul ceresc-p\mÓntesc, nemuritor [i ve[nic. 25 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Organismul Bisericii e Óntru totul cel mai complicat organism pe care Ól cunoa[te mintea omeneasc\. De ce? Pentru c\ este unicul organism Dumnezeuomenesc Ón care toate Tainele Dumnezeie[ti [i omene[ti, toate puterile Dumnezeie[ti [i omene[ti alc\tuiesc un singur trup. Numai a-tot-Ón]eleptul [i atot-puternicul Dumnezeu-Om, Domnul Hristos, a putut s\ alc\tuiasc\ [i s\ uneasc\ toate acestea Óntr-un singur trup, trupul S\u, c\ruia El Ói este cap, ve[nic cap. Toat\ via]a din acest minunat [i de minuni f\c\tor trup este cÓrmuit\ [i c\l\uzit\ de c\tre El, minunatul [i de minuni f\c\torul Dumnezeu [i om. Fiecare parte a acestui trup tr\ie[te prin Óntregul trup, dar [i trupul Óntreg tr\ie[te Ón fiecare parte a sa. To]i tr\iesc prin fiecare [i Ón fiecare, dar [i fiecare tr\ie[te prin to]i [i Ón to]i. Fiecare parte cre[te prin cre[terea Óntregului trup, dar [i trupul Óntreg cre[te prin cre[terea fiec\rei p\r]i. Toate aceste numeroase p\r]i ale trupului, toate aceste organe, toate aceste m\dulare, toate aceste sim]uri, toate aceste celule sÓnt unite Óntr-un singur trup ve[nic viu Dumnezeu-omenesc de c\tre Œnsu[i Domnul Hristos, Care potrive[te lucrarea fiec\rei p\r]i cu via]a soborniceasc\ a Óntregului trup. Iar fiecare parte lucreaz\ "dup\ m\sura" puterilor ei, [i puterea fiec\rui m\dular al Bisericii este alc\tuit\ din faptele bune evanghelice. Lucrarea evanghelic\ a fiec\rui m\dular al Bisericii, de[i osebit\ [i personal\, este Óntotdeauna, Ón toate privin]ele, soborniceasc\, Óntru unire, de ob[te. Pentru c\ ea se contope[te cu lucrarea de ob[te a Óntregului trup. {i, Ón timp ce omul se schimb\ la fa]\ prin lucrarea sa evanghelic\, crescÓnd Ón Hristos, Domnul Hristos preface aceast\ lucrare a lui Óntr-o energie de ob[te, soborniceasc\, Dumnezeu-omeneasc\, [i Ón felul acesta s\vÓr[e[te cre[terea trupului... spre zidirea lui Ón dragoste (Efeseni 4:16). Œntr-adev\r, lucrarea fiec\rui m\dular al Bisericii este Óntotdeauna personal-soborniceasc\, personalcolectiv\. {i, chiar atunci cÓnd pare c\ lucreaz\ doar pentru sine Ónsu[i (de pild\, nevoin]a pustnicului), m\dularul Bisericii lucreaz\ Óntotdeauna pentru Óntregul trup. A[a este Óntocmirea organismului Dumnezeu-omenesc al Bisericii, care Óntotdeauna este cÓrmuit [i c\l\uzit de Œnsu[i Domnul Hristos. Œn via]a soborniceasc\ a Bisericii se Óntrep\trund via]a Œngerilor [i a oamenilor, a celor ce se poc\iesc [i a p\c\to[ilor, a drep]ilor [i a nedrep]ilor, a celor ce s-au mutat la cele ve[nice [i a celor ce tr\iesc pe p\mÓnt; Ón ea cei mai drep]i [i mai sfin]i ajut\ pe cei mai pu]in drep]i [i sfin]i s\ creasc\ cu cre[terea Dumnezeiasc\ Óntru o tot mai mare dreptate [i sfin]enie. Prin toate m\dularele curg sfintele puteri Dumnezeiesc-omene[ti ale lui Hristos, [i prin cele mai mici [i mai ne[tiute, dup\ m\sura tr\irii dup\ har Ón organismul Bisericii, cu ajutorul nevoin]ei, credin]ei, dragostei, rug\ciunii, postului, poc\in]ei [i celorlalte sfinte fapte bune. Astfel, noi to]i cre[tem Ómpreun\ Óntru biseric\ sfÓnt\ Ón Domnul (Efeseni 2:21), lega]i Ón chip organic [i dup\ har Óntre noi prin una [i aceea[i credin]\, unele [i acelea[i Sfinte Taine [i sfinte fapte bune, printr-unul [i acela[i Domn, printr-unul [i acela[i adev\r, printr-una [i aceea[i Evanghelie. {i to]i sÓntem p\rta[i la una [i aceea[i via]\ Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, fiecare Ón 26 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul locul din alc\tuirea trupului pe care i l-a hot\rÓt lui Domnul, capul Bisericii, fiindc\ trupul Bisericii cre[te din El [i prin El este "des\vÓr[it alc\tuit [i unit". Totodat\ Domnul, capul Bisericii, rÓnduie[te locul cuvenit Ón Biseric\ fiec\ruia, potrivit cu ceea ce are el osebit duhovnice[te [i cu Ónsu[irile lui cre[tine[ti, [i mai ales cu sfÓnta dragoste evanghelic\, pe care fiecare o cultiv\ de bun\ voie Ón sine [i lucreaz\ prin ea. Œn aceast\ via]\ soborniceasc\ a Bisericii, fiecare se zide[te pe sine Ónsu[i cu ajutorul tuturor, neap\rat Ón dragoste, [i to]i cu ajutorul fiec\ruia, drept care [i un Apostol are nevoie de rug\ciunile m\dularelor ne[tiute ale Bisericii. M\dularele Bisericii, unite pe deplin cu Dumnezeu-Omul prin unirea cea dup\ har [i fapt\ bun\, tr\iesc prin ceea ce este al Lui, [i au ceea ce este al Lui [i cunosc prin cunoa[terea Lui, ÓntrucÓt cu mintea soborniceasc\ a Bisericii cuget\, [i cu inima soborniceasc\ a Bisericii simt, [i cu voin]a soborniceasc\ a Bisericii voiesc, [i cu via]a soborniceasc\ a Bisericii tr\iesc; toate ale lor sÓnt de fapt Ón primul rÓnd ale Lui [i totdeauna ale Lui, iar ei Ó[i apar]in Óntotdeauna numai prin El [i Ón El. Pentru ce sÓntem to]i credincio[ii un singur trup Ón Biseric\? Pentru ca s\ tr\im prin cea una, sfÓnt\ [i soborniceasc\ via]\ a Bisericii, prin sfÓnta [i soborniceasca credin]\ a Bisericii, prin sfÓntul [i sobornicescul suflet al Bisericii, prin sfÓnta [i soborniceasca con[tiin]\ a Bisericii, prin sfÓnta [i soborniceasca minte a Bisericii, prin sfÓnta [i soborniceasca voin]\ a Bisericii. {i astfel s\ ne fie totul de ob[te [i sobornicesc: [i credin]a, [i dragostea, [i dreptatea, [i rug\ciunea, [i postul, [i adev\rul, [i mÓhnirea, [i bucuria, [i suferin]a, [i mÓntuirea, [i Óndumnezeirea, [i Ón-dumnezeu-omenirea, [i nemurirea, [i ve[nicia, [i fericirea. Iar prin toate acestea ne cÓrmuie[te [i ne c\l\uze[te, ne Óndrepteaz\ [i ne une[te harul Duhului SfÓnt. Nu sÓntem ai no[tri, ]inem cu totul de Biseric\, [i Ón primul rÓnd de sufletul Bisericii - Duhul SfÓnt. Sim]\mÓntul acesta este sim]\mÓntul evanghelic de c\petenie [i necurmat al oric\rui m\dular adev\rat al Bisericii. Nimeni nu le are pe toate Ón Biseric\, ci fiecare atÓta cÓt i-a hot\rÓt Duhul SfÓnt potrivit cu locul lui Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii [i dup\ m\sura credin]ei lui. Sim]\mÓntul acestei sobornicit\]i, sim]\mÓntul a-tot-r\spunderii personale, este o tr\s\tur\ deosebitoare a fiec\rui cre[tin. Cre[tinul [tie: cÓnd cade, Ói trage dup\ sine [i pe al]ii; cÓnd se ridic\, Ói ridic\ Ómpreun\ cu sine [i pe al]ii. Via]a lui nu este doar a lui, ci este Óntre]esut\ cu via]a celorlal]i fra]i dup\ credin]\, fiindc\ to]i alc\tuim trupul cel unul al Bisericii. Iar Ón Biseric\ noi avem toate de ob[te: [i pe Dumnezeu, [i sfin]enia, [i sufletul, [i con[tiin]a, [i inima. Prin rug\ciune [i har, fiecare este Ón to]i [i to]i Ón fiecare. Cine [tie cÓt datoreaz\ fiecare dintre noi Sfin]ilor lui Dumnezeu [i rug\ciunilor lor: Ónsu[i sufletul lui, [i Óns\[i credin]a lui, [i Óns\[i mÓntuirea lui! E[ti m\dular al Bisericii? Asta Ónseamn\: e[ti legat organic cu Sfin]ii Apostoli, [i cu Mucenicii, [i cu M\rturisitorii [i cu toate Puterile Óngere[ti din ceruri. Dragostea sfintei sobornicit\]i une[te Ón Biseric\, 27 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul une[te dumnezeiesc-omene[te Óntre ele m\dularele Bisericii. {i toate Ómpreun\, [i fiecare dintre ele, tr\iesc prin via]a soborniceasc\ a Bisericii. Iar aceast\ dragoste sfÓnt\ a sobornicit\]ii atÓrn\ de credin]a lor Ón Hristos [i de via]a lor Ón Hristos. De aceea [i bineveste[te de Dumnezeu Ón]elep]itul Apostol cre[tinilor: Deci, precum a]i primit pe Hristos Iisus Domnul, a[a s\ vie]ui]i Óntr-Œnsul (Coloseni 2:6). Adic\: Nimic s\ nu schimba]i Ón Domnul Hristos [i nici s\ nu-I ad\uga]i nimic; a[a cum este, El este atÓt Dumnezeie[te, cÓt [i omene[te, a-totdes\vÓr[it. Noi, Apostolii, un astfel de Domn Hristos, Dumnezeu-Om, v-am propov\duit [i v-am predanisit; [i voi a[a L-a]i primit. {i a[a Ón El s\ vie]ui]i. Œn El s\ vie]ui]i! Aceasta este porunca poruncilor. S\ vie]ui]i nu adaptÓndu-L pe El la voi, ci adaptÓndu-v\ pe voi la El; nu schimbÓndu-L pe El dup\ asem\narea voastr\, ci schimbÓndu-v\ pe voi Ón[iv\ dup\ asem\narea Lui; nu rezidindu-L pe El dup\ chipul vostru, ci rezidindu-v\ pe voi Ón[iv\ dup\ chipul Lui. Numai trufa[ii de eretici [i nebunii nimicitori de suflete rezidesc, fac altul, schimb\ pe Dumnezeu-Omul Hristos dup\ poftele [i socotin]ele lor. De aici, atÓ]ia "hristo[i mincino[i" Ón lume [i atÓ]ia cre[tini mincino[i. Iar adev\ratul Domn Hristos, Óntru plinirea istoricit\]ii [i realit\]ii Sale evanghelice Dumnezeuomene[ti, este Óntreg Ón trupul Lui cel Dumnezeu-omenesc, Biserica Ortodox\; precum Ón vremea Apostolilor, a[a [i ast\zi, a[a [i Ón veci. Via]a Lui Dumnezeuomeneasc\ se prelunge[te prin Dumnezeu-omenescul trup al Bisericii Ón toate veacurile [i Ón toat\ ve[nicia. Vie]uind Ón Biseric\, noi vie]uim "Ón El", precum [i porunce[te purt\torul de Hristos Apostol. Iar Ón cea mai deplin\ m\sur\ tr\iesc astfel Sfin]ii. Ei p\streaz\ chipul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos Ón minunata lui a-tot-facere de via]\, a-tot-adev\r, a-tot-frumuse]e [i neschimbare. Totodat\, Sfin]ii cei dup\ chipul lui Hristos ai MÓntuitorului p\streaz\ Ón Dumnezeiescomeneasca sa des\vÓr[ire [i neschimbare [i scopul Dumnezeu-omenesc al fiin]ei [i vie]ii omene[ti, cel hot\rÓt de Dumnezeu-Omul Domnul Hristos [i cu putin]\ de Ónf\ptuit numai Ón trupul Lui Dumnezeu-omenesc. Dimpotriv\, orice schimbare, mic[orare, simplificare, reducere [i antropomorfizare a scopului cre[tin duce de rÓp\ cre[tinismul, Ól lipse[te de sarea lui, Ól face p\mÓntesc, Ól preface Óntr-o obi[nuit\ religie omeneasc\ ofticoas\, Óntr-o filosofie umanist\ ofticoas\, Óntr-o etic\ umanist\ ofticoas\, Óntr-o [tiin]\ umanist\ ofticoas\, Óntr-o crea]ie umanist\ ofticoas\, Óntr-o societate umanist\ ofticoas\. Orice nou m\dular al Bisericii Ónseamn\ adaos la trupul Bisericii [i cre[tere a trupului ei. Pentru c\ fiecare, Ón lucrarea sa cu r\spundere, se face de un trup cu trupul Bisericii. Iar locul cuvenit Ón trupul Bisericii i-l Ómparte Œnsu[i Domnul, f\cÓndu-l parte vie [i alc\tuitoare a ei. Cu adev\rat, numai Ón organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii to]i lucreaz\ pentru fiecare [i fiecare pentru to]i, to]i tr\iesc pentru fiecare [i fiecare tr\ie[te pentru to]i. Cu adev\rat, numai Ón Biseric\ a fost dezlegat\ Ón chip des\vÓr[it atÓt problema persoanei, cÓt [i cea a societ\]ii; [i numai Ón Biseric\ a fost Ónf\ptuit\ [i persoana des\vÓr[it\, [i 28 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul societatea des\vÓr[it\. De fapt, Ón afara Bisericii nu exist\ nici persoan\ adev\rat\, nici societate adev\rat\. SfÓntul Ioan Damaschin bine-veste[te: "Hristos, capul nostru, ni Se Ómp\rt\[e[te nou\ pe Sine Œnsu[i ñ metadidwsin eauton - [i prin aceasta ne une[te cu Sine [i Óntre noi, fapt Ón urma c\ruia avem unii c\tre al]ii potrivire, de[i fiecare dobÓnde[te ajutorul Duhului atÓt cÓt poate s\-l Óncap\". 11 Domnul Hristos este capul Bisericii, [i numai ca atare este El [i MÓntuitorul trupului Bisericii (Efeseni 5:23). Œn calitate de cap al Bisericii, Domnul Hristos d\ neÓncetat trupului Bisericii tot ce Ói este de trebuin]\ pentru via]a Dumnezeu-omeneasc\ [i mÓntuirea tuturor m\dularelor lui de p\cat, de moarte [i de diavol. Biserica este Óntotdeauna Biserica lui Hristos, este Biseric\ prin aceea c\ El e Óntotdeauna capul ei, iar ea este Óntotdeauna trupul Lui. Œn ea totul depinde de El: ea prin El tr\ie[te, prin El exist\, prin El mÓntuie[te, prin El Ón-nemure[te - ascultÓndu-L Ón toate [i slujindu-I cu toat\ fiin]a sa. Œn Biseric\, Dumnezeu este totul [i toate pentru om. Biserica este cea mai des\vÓr[it\ organiza]ie, pentru c\ este cel mai des\vÓr[it organism: organism Dumnezeuomenesc. Œn ea, Dumnezeu [i omul sÓnt uni]i Óntr-un singur organism Dumnezeu-omenesc duhovnicesc-haric: Dumnezeu tr\ie[te Ón om [i prin om, [i omul tr\ie[te Ón Dumnezeu [i prin Dumnezeu; omul se supune Óntru toate de bun\ voie lui Dumnezeu, se des\vÓr[e[te prin Dumnezeu, cre[te cu cre[terea lui Dumnezeu Óntru b\rbat des\vÓr[it, dup\ m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos (Coloseni 2:19; Efeseni 4:13), Óns\ nu Ónceteaz\ a fi om; toate acestea se s\vÓr[esc [i au loc Ón duhul simbiozei Dumnezeu-omene[ti, al Ómpreun\-vie]uirii Dumnezeu-omene[ti, al Ómpreun\-lucr\rii Dumnezeu-omene[ti, al drepteicump\niri [i plinirii Dumnezeu-omene[ti. Drept aceea, Biserica este singura comunitate adev\rat\ [i real\, singura societate adev\rat\ [i des\vÓr[it\; Ón ea, [i individul se des\vÓr[e[te prin societate, [i societatea prin individ; atÓt unul, cÓt [i cealalt\, dobÓndesc putere pentru o asemenea nevoin]\ de la minunatul Domn Hristos, Care este totodat\ [i capul societ\]ii luat\ ca Óntreg, [i capul fiec\rui individ luat ca persoan\. Ca atare, Ón afara Bisericii nu poate s\ existe nici societate adev\rat\ [i nici persoan\ adev\rat\. Sfin]enia purcede de la Cel sfÓnt, la fel ca luminarea de la lumin\. Biserica, cuprinzÓnd Ón sine toate lumile, putea fi sfin]it\ numai de c\tre o astfel de fiin]\ a-tot-sfÓnt\ [i a-tot-cuprinz\toare cum este Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos. Ca s\ o sfin]easc\ pe ea, El S-a dat pe Sine pentru ea, S-a dat pe Sine Óntreg pentru ea, S-a l\sat pe Sine Óntreg ei [i pe Sine a Óntemeiat-o pe ea (Efeseni 5:25). Toat\ via]a Dumnezeului-Om nu este nimic altceva decÓt mÓntuire a lumii de p\cat, de moarte [i de diavol, prin facerea [i p\strarea Bisericii Ón lume. El a umplut fiin]a Bisericii cu Sine, cu sfintele Sale puteri Dumnezeie[ti, [i astfel a sfin]it-o toat\, ÓncÓt ea, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune, mÓntuie[te pe oameni de p\cat, de moarte [i de diavol, de care nici o 11 SfÓntul Ioan Damaschin, TÓlcuire la Efeseni: PG 95, 844A. 29 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul putere de sub cer nu poate mÓntui. El a f\cut aceasta mai ales botezÓnd-o cu Duhul SfÓnt Ón ziua Sfintei Cincizecimi, ca [i ea s\ sfin]easc\ botezÓnd cu Duhul SfÓnt [i ap\ (Efeseni 5:26; v. Timotei 3:5; Ioan 3:5). {i ea doar prin aceast\ des\vÓr[it\ [i a-tot-puternic\ sfin]enie Dumnezeiasc\ cur\]e[te fiin]a omeneasc\ de tot ce e nesfÓnt, p\c\tos, diavolesc. {i acum tot omul se cur\]e[te [i se sfin]e[te Ón ea, prin baia apei [i prin cuvÓnt (Efeseni 5:26; v. [i Tit 3:5; Ioan 3:5). CuvÓntul lui Dumnezeu sfin]e[te apa prin Duhul SfÓnt; Duhul SfÓnt este ceva nev\zut, iar apa sfin]it\ ceva v\zut. Se d\ [i unul, [i cealalt\, pentru c\ omul este o fiin]\ Óndoit\: din duh nev\zut [i din trup v\zut. De vreme ce cuvÓntul lui Dumnezeu sfin]e[te apa cea moart\, cum s\ nu sfin]easc\ [i sufletul omenesc cel viu, cel dup\ chipul lui Dumnezeu [i nemuritor? Ca s-o sfin]easc\ cur\]ind-o prin baia apei [i prin cuvÓnt (Efeseni 5:26; v. Tit 3:5; Ioan 3:5); numai puterea sfÓnt\ [i a-tot-sfin]itoare a lui Hristos, prezent\ prin cuvÓntul lui Dumnezeu Ón apa botezului, cur\]e[te pe om de tot p\catul, de necur\]ie [i de diavol, umplÓndu-l de sfin]enia cea Dumnezeiasc\ [i de Dumnezeu, fiindc\ oricine se boteaz\ Ón Hristos Ón Hristos se Ómbrac\ (Galateni 3:27). Œn Biseric\ totul este de la Hristos, [i totul Ón Hristos; El e Óntreg Ón ea, [i ea Óntreag\ Ón El. ŒntrucÓt Hristos este Óntreg Ón Biseric\, [i Óntreaga Biseric\ Ón El, ea e sl\vit\, sfÓnt\ [i f\r\ de pat\ (Efeseni 5:27). Ca s\ o fac\ astfel, El a adus Ón ea, a Óntrupat Ón ea, ca Ón trupul S\u, toat\ Persoana Sa Dumnezeu-omeneasc\, toat\ via]a Sa Dumnezeu-omeneasc\ [i toat\ nevoin]a Sa Dumnezeu-omeneasc\. Œn cea mai curat\ form\ a sa, Biserica e pe de-a-ntregul El, Dumnezeu-Omul Hristos, prelungit Ón toate veacurile [i Ón toat\ ve[nicia. Ca atare, Biserica nu are pat\, sau zbÓrcituri, sau altceva de felul acesta (Efeseni 5:27). Cu adev\rat, ce neajuns are ea? Pentru ce ar putea fi mustrat\? Oare nu cur\]\ ea de toate p\catele, [i de cele mai mari, [i de cele mai mici? Oare nu sloboze[te ea de toate mor]ile [i de to]i diavolii? Oare nu prime[te pe oricine se Óntoarce la ea? Oare nu mÓntuie[te pe oricine de p\cat, de moarte [i de diavol? Oare este margine iubirii ei de oameni [i puterii ei? Iar toate acestea le face Ón ea puterea Dumnezeiasc\ a lui Hristos, Óntotdeauna sfÓnt\ [i a-tot-puternic\ (Coloseni 1:29). Domnul a f\cut Biserica astfel prin Crucea Sa, prin sÓngele S\u Dumnezeu-omenesc pe care l-a v\rsat pe Cruce. SÓngele acesta este cur\]irea Bisericii [i mÓntuirea ei. El este [i unirea ei Dumnezeu-omeneasc\, [i unitatea ei cu Dumnezeu [i cu oamenii. SÓngele Dumnezeu-Omului Hristos este ve[nic noua, r\scump\r\toarea, mÓntuitoarea, a-tot-f\c\toarea [i a-tot-unitoarea putere a Bisericii. Œn Persoana Dumnezeu-Omului s-au unit Ón chip a-tot-des\vÓr[it firea Dumnezeiasc\ [i omeneasc\, Dumnezeu [i omul, a[a ÓncÓt oamenii, care pÓn\ atunci erau departe de Dumnezeu prin p\cat, s-au f\cut prin sÓngele Dumnezeuomenesc apropia]i ai lui Dumnezeu, una cu Dumnezeu (Efeseni 2:13, 14), s-au f\cut m\dulare ale trupului Lui, din carnea Lui [i din oasele Lui (Efeseni 5:30). Prin Dumnezeu-Omul Hristos a fost Ónf\ptuit\ pe p\mÓnt o realitate de neÓnchipuit: noi, oamenii, noi, mamifere (fiin]e) iubitoare de p\cat, am intrat 30 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul prin El Ón Ónrudire de sÓnge cu Dumnezeu, fiindc\ sÓngele Lui Dumnezeuomenesc, izvorul vie]ii noastre ve[nice, al nemuririi noastre Dumnezeuomene[ti, ne une[te Ón chipul cel mai apropiat cu El, singurul Dumnezeu adev\rat, Ón Care [i este via]a ve[nic\ (v. I Ioan 5:20; 5:11; 1:2). SÓngele cel Dumnezeiesc al Domnului Hristos este putere Dumnezeu-omeneasc\ ce sfin]e[te, ce cur\]e[te, ce schimb\ la fa]\, ce Ón-cre[tineaz\, ce Óm-biserice[te, ce Ón-dumnezeu-omene[te, ce Ón-treimific\, ce mÓntuie[te. Drept aceea Noul Leg\mÓnt este leg\mÓnt Óntru sÓngele Dumnezeu-Omului Hristos. {i acest leg\mÓnt se prelunge[te euharistic Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, unindu-ne prin sÓngele Dumnezeu-omenesc pe noi, oamenii, cu Dumnezeu [i Óntre noi. Fiindc\, unind pe om cu Dumnezeu-Omul, acest prea-sfÓnt sÓnge ne une[te prin El cu to]i oamenii. Este v\dit faptul istoric c\ unirea real\, adev\rat\ [i nemuritoare a omului cu oamenii se s\vÓr[e[te prin Dumnezeu-Omul; Dumnezeu este mai aproape de fiecare om decÓt este omul Ónsu[i fa]\ de sine, mai aproape [i fa]\ de to]i oamenii decÓt sÓnt ei Ón[i[i fa]\ de sine. Drept aceea, nu exist\ pentru om unire cu sine Ónsu[i [i cu oamenii din jurul s\u f\r\ Dumnezeu, f\r\ Dumnezeu-Omul, f\r\ Ónrudirea [i unirea cea dup\ sÓnge cu El. Iar aceast\ Ónrudire [i unire a omului dup\ sÓnge cu Dumnezeu, [i aceast\ Ónrudire [i unire a omului cu oamenii dup\ sÓngele Dumnezeu-Omului, se Ómpline[te Ón trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos - Biserica. {i anume, concret [i tr\it: Ón SfÓnta Euharistie, prin SfÓnta Cuminecare cu trupul [i sÓngele lui Hristos. SÓngele Dumnezeu-Omului une[te pe om cu Dumnezeu; ca [i pe Crucea Golgotei, tot a[a [i Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, prin purt\torul de via]\ [i Ón-dumnezeitorul sÓnge din SfÓnta Tain\ a Œmp\rt\[irii, Ón SfÓnta Liturghie. Mai mult: ÓntrucÓt este sÓngele Dumnezeu-Omului Hristos [i Biserica este trupul Lui, pentru aceasta el [i este puterea unitoare care une[te toate m\dularele Bisericii Óntr-un singur trup, Óntr-o singur\ via]\, Óntr-un singur suflet, Óntr-o singur\ inim\, Óntr-o singur\ ob[te Dumnezeu-omeneasc\ koinonian: Potirul binecuvÓnt\rii pe care-l binecuvÓnt\m nu este oare Ómpreun\unirea - koinonia - cu sÓngele lui Hristos? {i pÓinea pe care o frÓngem, nu este oare Ómpreun\-unirea - koinonian - cu trupul lui Hristos? Ca o singur\ pÓine, un singur trup mul]i sÓntem, c\ci to]i ne Ómp\rt\[im dintr-o singur\ pÓine (I Corinteni 10:16,17). Aceste cuvinte Dumnezeu-omene[ti ale purt\torului de Hristos Apostol ne descoper\ Óns\[i Taina Bisericii, Taina ei euharistic\ [i natura ei euharistic\. SfÓnta Euharistie, SfÓnta Œmp\rt\[anie, ne une[te nu numai cu El, Cel de neÓnlocuit, ci [i Óntre noi. MÓncÓnd sfÓntul Lui trup, devenim de un trup cei mul]i. Unindu-ne cu El, ne unim cu unire sfÓnt\ [i Óntre noi. Aceasta este sfÓnta unire a oamenilor, unirea Dumnezeu-omeneasc\, singura adev\rat\ unire [i singura ve[nic\ unire a oamenilor. C\ci Ón Dumnezeu-Omul Hristos nu doar c\ sÓntem ve[nic vii, ci [i ve[nic una: una precum [i trupul este unul. Exist\ vreo unire mai strÓns\ decÓt aceasta? {i Ónc\: exist\ vreo unire mai ve[nic\ decÓt 31 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul aceasta, de vreme ce trupul Bisericii este un trup ve[nic? Astfel stau lucrurile Ón trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos, al Bisericii; Ón el, "un trup sÓntem cei mul]i". Prin El, prin Dumnezeu-Omul, un trup sÓntem cei mul]i. SfÓnta Euharistie, SfÓnta Liturghie, SfÓnta Œmp\rt\[anie sÓnt tocmai expresia acestei realit\]i dumnezeiesc-omene[ti. Iar f\c\torul de minuni [i pururea istoricul Dumnezeu-Om a unit Ón Sine Œnsu[i pentru ÓntÓia oar\, prin Óntruparea Sa, pe Dumnezeu [i pe om, cu o unire ve[nic\. {i toate acestea le-a transferat [i le transfer\ f\r\ Óncetare asupra tuturor oamenilor. Le-a transferat [i le transfer\ f\r\ Óncetare, pe temei Dumnezeu-omenesc. Fiindc\ Hristos a Óntemeiat Biserica pe trupul S\u Dumnezeu-omenesc, adic\ pe realitatea p\mÓnteasc\ a vie]ii [i prezen]ei Sale Dumnezeu-omene[ti Ón lumea noastr\. Cel prea-bun S-a Óntrupat ca s\ ne Ómpreun\-Ón-trupeze cu Sine (Efeseni 3:6), [i astfel s\ ne Óndumnezeiasc\, [i astfel s\ ne d\ruiasc\ tot ce este al S\u. {i face lucrul acesta Ón primul rÓnd prin SfÓnta Œmp\rt\[anie Ón SfÓnta Euharistie a Bisericii. Un trup sÓntem, cei mul]i, fiindc\ nimeni dintre noi nu alc\tuie[te tot trupul, ci fiecare este doar o parte a trupului, ÓncÓt s\ sim]im [i s\ [tim Óntotdeauna cÓt sÓntem de atÓrn\tori unul de altul: to]i de fiecare [i fiecare de to]i. {i cÓt de trebuitori sÓntem unul altuia: to]i fiec\ruia [i fiecare tuturor; [i mai mult: fiecare fiec\ruia. Puterea noastr\, [i t\ria, [i via]a, [i nemurirea [i fericirea sÓnt numai Ón aceast\ unire, pe care ne-o d\ cine? Trupul lui Hristos, trupul lui Dumnezeu. Minunatul Domn Hristos este adev\rata mÓncare, adev\rata noastr\ b\utur\ (Vezi Ioan 6:55, 56; 48). El este pÓinea cea una cu care ne hr\nim [i prin El to]i Óntr-o pÓine avem unire. El este unirea Óns\[i [i sfÓnta putere a acestei uniri, a sfintei sobornicit\]i a Bisericii. Œmp\rt\[indu-ne cu Sfintele Taine ale Domnului Hristos, noi ne Ómp\rt\[im cu SfÓntul Lui Trup, care e totdeauna unul [i pretutindeni unul. Astfel noi, cei mul]i, sÓntem un trup Ón Hristos [i unul altuia m\dulare (Romani 12:5; v. [i I Corinteni 12:27). Aceasta este Ón]elepciunea cea dup\ Dumnezeu a SfÓntului Apostol. {i urmeaz\, cu Ón]elepciune Dumnezeiasc\, cel de-al cincilea evanghelist, SfÓntul Ioan Gur\ de Aur: "Numind SfÓnta Œmp\rt\[anie unirea trupului lui Hristos, Apostolul a vrut s\ spun\ ceva mai apropiat, drept care a [i ad\ugat: O pÓine, un trup sÓntem noi, cei mul]i. Fiindc\ ce este pÓinea? Trupul lui Hristos. {i ce se fac cei ce se Ómp\rt\[esc? Trupul lui Hristos; nu mai multe trupuri, ci un singur trup. C\ci, dup\ cum pÓinea, f\cut\ din multe boabe de grÓu, una este, ÓncÓt nu se v\d boabele din pricina unirii lor, a[a [i noi sÓntem uni]i atÓt unul cu altul, cÓt [i cu Hristos." 12 Despre aceast\ realitate Dumnezeu-omeneasc\, de Dumnezeu Ón]elep]itul Cabasila bine-veste[te urm\toarele: "Biserica se arat\ pe sine Ón Sfintele Taine nu ca Ón simboluri, ci precum m\dularele Ón inim\, [i ramurile Ón r\d\cina sadului, [i - dup\ cuvÓntul Domnului - ca vi]a de vie Ón butucul ei (Ioan 15:1,5). C\ci aici nu este doar o p\rt\[ie - koinonia - de nume sau o analogie dup\ 12 TÓlcuire la I Corinteni, Omilia 24:2; PG 61, 200. 32 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul asem\nare, ci o identitate - tautoth". Fiindc\ aceste Sfinte Taine sÓnt trupul [i sÓngele lui Hristos, [i tocmai acestea sÓnt mÓncarea [i b\utura cea adev\rat\ a Bisericii lui Hristos; [i Ómp\rt\[indu-se cu acestea, ea nu le preschimb\ Ón trup omenesc, cum se ÓntÓmpl\ cu hrana omeneasc\, ci ea Óns\[i se preschimb\ Ón trupul [i sÓngele lui Hristos... {i, dac\ cineva ar putea vedea Biserica lui Hristos dup\ m\sura Ón care ea s-a unit cu El Ómp\rt\[indu-se cu trupul Lui, atunci nu ar vedea nimic altceva decÓt numai trupul Domnului. De aceea [i scrie Pavel: Voi sÓnte]i trupul lui Hristos [i m\dulare unul altuia (1 Corinteni 12:27)." 13 Dac\ Hristos este unul, spune SfÓntul Grigorie CuvÓnt\torul de Dumnezeu, atunci unul este capul Bisericii [i unul este trupul ei. 14 Pe acest temei noi sÓntem prin Hristos [i Ón Hristos un trup [i m\dulare unul altuia, Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii Apostoli, [i Prooroci, [i Mucenici, [i M\rturisitori, [i cu to]i Sfin]ii. Iar decÓt aceast\ unire Ón Hristos Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii (vezi Efeseni 3:12; 4:11-16) nu este pentru fiin]a omeneasc\ nimic mai bun, nimic mai luminos, nimic mai fericit, nimic mai ve[nic, nimic mai vrednic de iubire Ón toate lumile cunoscute [i cu putin]\ de Ónchipuit. E bucuria bucuriilor a fi Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii un trup, [i Ónc\ trupul lui Hristos! Dac\ ar fi cu putin]\ s\ se adune toate Tainele Noului Leg\mÓnt, ale leg\mÓntului Dumnezeu-Omului, [i toate Tainele Bisericii lui Hristos, ale Bisericii Dumnezeu-Omului, Óntr-o singur\ Tain\, aceasta ar fi SfÓnta Tain\ a Œmp\rt\[aniei, SfÓnta Tain\ a Euharistiei. Taina aceasta ne arat\ [i totodat\ ne d\ pe Domnul Hristos Óntreg, Ón toat\ minunata str\lucire a Persoanei Lui Dumnezeu-omene[ti [i a trupului S\u Dumnezeu-omenesc, care este Biserica. Pentru c\ SfÓnta Œmp\rt\[anie [i Euharistie sÓnt Ónsu[i trupul Lui Dumnezeuomenesc, Ónsu[i sÓngele Lui Dumnezeu-omenesc, Œnsu[i El cu Biserica Sa Ón negr\ita plinire a Dumnezeirii [i omenirii Sale - Dumnezeu-omenirii Sale. Noul Leg\mÓnt este pus, cu adev\rat, pe un temei nou, unic [i neasemuit: leg\mÓnt Ón sÓngele lui Dumnezeu, leg\mÓnt Ón trupul lui Dumnezeu. {i acest Dumnezeuomenesc leg\mÓnt Óntre Dumnezeu [i om este Ónf\ptuit pe toat\ ve[nicia de c\tre minunatul Dumnezeu-Om, Domnul Hristos, [i de c\tre Biserica Lui cea Dumnezeu-omeneasc\. SfÓnta Œmp\rt\[anie este Óntotdeauna trupul a-tot-viului Domn Iisus: Acesta este trupul Meu; [i noi sÓntem prin ea Óntotdeauna ai Lui, de fiecare dat\ din nou ai Lui. Dar [i ai celor ce se Ómp\rt\[esc cu trupul acesta sfÓnt. Œn fapt, Ón SfÓnta Euharistie este toat\ Biserica, [i toate Tainele ei [i toate cele sfinte ale ei. Œn ea este tot Domnul Hristos; Ón ea este tot Noul Leg\mÓnt, leg\mÓnt Óntru sÓngele a-tot-f\c\tor de via]\ al lui Dumnezeu: Noul Leg\mÓnt Óntru sÓngele Meu (1 Corinteni 11:25). Prin SfÓnta Œmp\rt\[anie noi reÓnnoim mereu leg\mÓntul nostru cu Domnul Hristos, atÓt ca indivizi, cÓt [i ca norod al lui Dumnezeu (vezi Tit 2:14; Evrei 2:17; 8:8-10; 2 Corinteni 6:16); ne Ónt\rim mereu Ón el; [i el e 13 14 TÓlcuirea Liturghiei, cap. 38; PG 150, 452C-453A. CuvÓntul 4:38; PG 36, 292B. 33 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul pentru noi Óntotdeauna, Ón fapt, un leg\mÓnt nou, Noul Leg\mÓnt Ón DumnezeuOmul Hristos. Acesta este lucrul care nu trebuie nicicÓnd uitat, ci totdeauna amintit [i reÓnnoit Ón cuget, [i astfel s\ ne Ónviem mereu Ón Biseric\ cu via]a Dumnezeu-omeneasc\. Pentru aceasta Domnul [i legiuie[te porunca binevestitoare: Aceasta s\ o face]i Óntru pomenirea Mea (1 Corinteni 11:24-25; Luca 22:19). Aceast\ "pomenire" liturgic\ euharistic\ ne aduce aminte de toat\ nevoin]a Dumnezeu-omeneasc\ a mÓntuirii lumii pe care a s\vÓr[it-o Domnul Hristos. Dup\ cuvÓntul cel de Dumnezeu insuflat al SfÓntului Damaschin: "S\vÓr[irea acestor Sfinte Taine pline[te toat\ iconomia duhovniceasc\ [i mai presus de fire a Óntrup\rii lui Dumnezeu CuvÓntul." 15 Aceast\ sfÓnt-euharistic\ "aducere aminte" este Ón fapt sfÓnt-tainic\ dare nou\ a Domnului Hristos Œnsu[i, Ón toat\ plinirea Dumnezeu-omenirii Lui. Fiindc\ nimic din Noul Leg\mÓnt nu ni-L d\ atÓt de Óntreg pe Domnul Hristos ca SfÓnta Euharistie [i Œmp\rt\[anie: pe Cel ve[nic, Cel a-tot-viu [i a-tot-d\t\tor de via]\, Care e pururea Acela[i [i a-totAcela[i - ieri, [i azi [i Ón veci (Evrei 18:8). Prin SfÓnta Œmp\rt\[anie noi tr\im toat\ acea Dumnezeu-omeneasc\ [i de mÓntuire nevoin]\ a MÓntuitorului ca pe propria noastr\ nevoin]\. Iar mai ÓntÓi de toate a-tot-mÓntuitoarea Lui moarte [i Ónviere, fiindc\ acestea ne aduc deplin Ón Óns\[i inima [i Óns\[i ve[nicia mÓntuirii Dumnezeu-omene[ti. Pentru aceasta bineveste[te SfÓntul Apostol: Fiindc\, de cÓte ori mÓnca]i pÓinea aceasta, voi vesti]i moartea Domnului, pÓn\ ce va veni (I Corinteni 11:26). Trupul Domnului Hristos Óntrupat, pe care El l-a luat din PreasfÓnta N\sc\toare de Dumnezeu [i de la Duhul SfÓnt, [i trupul S\u din SfÓnta Œmp\rt\[anie, precum [i trupul S\u ca Biseric\, toate acestea sÓnt, la urma urmelor, un trup unic [i a-tot-mÓntuitor. Fiindc\ Domnul Iisus este Acela[i, ieri, [i azi [i Ón veci (Evrei 13:8). Lucrul acesta Ól m\rturise[te cu heruvimic\ vedere duhovniceasc\ evanghelistul cel cu Gur\ de Aur: "Cei care v\ Ómp\rt\[i]i din trupul [i sÓngele Domnului Hristos, aduce]i-v\ aminte, noi ne Ómp\rt\[im dintrun trup ce prin nimic nu se deosebe[te de cel ce [ade sus, c\ruia Œngerii se Ónchin\; acest trup Ól gust\m ñtoutou apogeuomeqa. O, cÓte c\i ne sÓnt deschise spre mÓntuire! Domnul ne-a f\cut trup al S\u, ne-a dat nou\ trupul S\u. C\, precum trupul acesta este unit cu Hristos, a[a [i noi ne unim cu El prin aceast\ pÓine. C\ nu I-a fost destul c\ S-a f\cut om [i c\ a fost [i r\stignit pentru noi, ci Se [i une[te pe Sine cu noi - [i nu doar prin credin]\, ci [i cu lucrul ne face trup al S\u." 16 Trupul CuvÓntului lui Dumnezeu Óntrupat este a-tot-valoarea cea mai Ónalt\ pentru fiin]a omeneasc\ Ón toate lumile. Œn el sÓnt toate ve[nicele, Dumnezeie[tile [i Dumnezeu-omene[tile valori [i realit\]i. Cea de a doua Fa]\ a Sfintei Treimi, Dumnezeu CuvÓntul, S-a Óntrupat [i S-a f\cut Dumnezeu-Om 15 16 Despre PreasfÓntul Trup, 2; PG t. 95, 408. TÓlcuire la Efeseni, Omilia 3:3; PG 62, 27; TÓlcuire la Matei, Omilia 82, 5; PG 58, 743. 34 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul pentru a Se face Biseric\, a Ómplini Ón ea [i neÓncetat a s\vÓr[i nevoin]a mÓntuirii lumii [i a oamenilor de p\cat, de moarte [i de diavol. Dumnezeu S-a f\cut om, S-a f\cut trup, pentru ca omul s\ se fac\ dumnezeu prin Dumnezeu-Omul, Ón trupul cel Dumnezeu-omenesc al Lui = al Bisericii. Aceasta este toat\ binevestirea Dumnezeu-Omului [i a Bisericii Sale. Dumnezeu [i tot ce este Dumnezeiesc, omul [i tot ce este cu adev\rat omenesc sÓnt Ón Biseric\ Ón chip organic [i adev\rat, ca trup. Toat\ plinirea Dumnezeirii tr\ie[te Ón Biseric\ trupe[te ñ swmatikw" (Coloseni 2:9). Ca cei ce sÓntem de un trup cu Hristos, ca cei ce sÓntem de un trup cu trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii Lui, noi primim de la aceast\ Dumnezeiasc\ plinire a MÓntuitorului tot ce ne trebuie pentru via]a ve[nic\ Ón amÓndou\ lumile: primim har peste har [i tot adev\rul Dumnezeiesc, cu toate netrec\toarele lui bog\]ii, vrednicii, bucurii (Coloseni 2:9-10; Efeseni 2:19; Ioan 1:17). La mijloc este o mare tain\, cea mai mare din toate lumile noastre: Hristos [i Biserica (Efeseni 5:32). Neamul omenesc nu are minte [i cuvÓnt Óndeajuns spre a Ónf\]i[a fie [i aproximativ aceast\ prea-sfÓnt\ [i prea-mare tain\. Hristos e totodat\ Dumnezeu-CuvÓntul [i om, Dumnezeu-CuvÓntul [i Biserica, DumnezeuCuvÓntul cu trupul Ón ceruri [i Ón trupul S\u, Biserica, pe p\mÓnt. Oare nu este aceasta o mare tain\? M\dularele Bisericii alc\tuiesc un organism, un trup, [i cu toate astea fiecare r\mÓne o persoan\ osebit\. Oare nu este aceasta o mare tain\? Œn Biseric\ totul este sobornicesc, [i totu[i totul este personal; fiecare tr\ie[te Ón to]i [i to]i Ón fiecare, [i totu[i via]a fiec\ruia este propria lui via]\ [i persoana fiec\ruia este propria lui persoan\. Oare nu este aceasta o mare tain\? Œn Biseric\ tr\iesc atÓ]ia p\c\to[i, [i cu toate acestea ea este sfÓnt\ [i f\r\ de pat\, f\r\ nici un fel de pat\ sau zbÓrcitur\ (Efeseni 5:27). Oare nu este aceasta o mare tain\? {i a[a mai departe, de la lucrul cel mai mic [i pÓn\ la cel mai mare, Ón Biseric\ totul este o mare tain\, fiindc\ Ón toate Se afl\ tot minunatul Domn Hristos, cu toate nenum\ratele Sale taine Dumnezeu-omene[ti. Drept aceea, Biserica este minunea cea mai mare a tuturor lumilor zidite, minune de care se uimesc [i Œngerii Ón cer. Œn unica ei binevestire, Ón a-tot-Dumnezeiasca ei Evanghelie doresc [i Œngerii s\ priveasc\, fiindc\ prin Biseric\ li se face cunoscut\ [i lor Ón]elepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu (I Petru 1:12; Efeseni 3:10). Dumnezeu-Omul Hristos a unit Ón Biserica Sa toate cele din ceruri [i cele de pe p\mÓnt (Efeseni 1:10); toate Tainele cerului [i ale p\mÓntului s-au Ómpreunat Óntr-o singur\ Tain\, [i astfel s-a dobÓndit Taina cea mare, a-totTaina: Biserica. Aceast\ mare Tain\ p\trunde toate m\dularele Bisericii, toat\ via]a lor, toate leg\turile lor. Drept aceea, totul Ón Biseric\ este minune, totul este Tain\ "mai presus de cuget" = mai presus de ra]iune. Aici nu este nimic obi[nuit, nimic banal, nimic de mÓna a doua, nimic de pu]in\ Ónsemn\tate, fiindc\ totul este Dumnezeu-omenesc, totul este unit organic Óntr-un singur 35 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul organism Dumnezeu-omenesc, Óntr-o singur\ [i atotcuprinz\toare "mare Tain\" Dumnezeu-omeneasc\: Biserica Ortodox\. 36 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul ŒNSU{IRILE BISERICII Œnsu[irile Bisericii sÓnt nenum\rate, fiind de fapt Ónsu[irile DumnezeuOmului Hristos, iar prin El [i Ónsu[irile Dumnezeirii celei Ón Treime. Œns\ de Dumnezeu Ón]elep]i]ii P\rin]i ai Soborului al doilea a toat\ lumea, cÓrmui]i [i c\l\uzi]i de Duhul SfÓnt, le-au concentrat, Ón cel de-al nou\lea articol al Simbolului de credin]\, Ón acestea patru: "Cred Óntr-una, sfÓnt\, soborniceasc\ [i apostoleasc\ Biseric\." Aceste Ónsu[iri ale Bisericii - unicitatea, sfin]enia, sobornicitatea [i apostolicitatea ei - vin din Óns\[i firea [i din scopul ei. Ele hot\rnicesc limpede [i exact caracterul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, prin care ea, ca a[ez\mÓnt [institu]ie] [i ob[te [comunitate] Dumnezeu-omeneasc\, se deosebe[te de toate a[ez\mintele [institu]iile] [i ob[tile [comunit\]ile] omene[ti. 1. Unimea [i unicitatea Bisericii Dup\ cum Persoana Dumnezeului-Om Hristos este una [i unic\, tot a[a [i Biserica, Óntemeiat\ prin El [i Ón El, este una [i unic\. Unicitatea Bisericii reiese Ón chip necesar din unicitatea Persoanei Dumnezeu-Omului Hristos. Biserica, fiind Ón mod organic unul [i unicul organism Dumnezeu-omenesc din toate lumile, nu are, dup\ toate legile cere[ti [i p\mÓnte[ti, cum s\ se Ómpart\. Orice Ómp\r]ire ar Ónsemna moartea ei. Fiind toat\ Ón Dumnezeu-Omul, ea este ÓntÓi de toate [i Óntru totul un organism Dumnezeu-omenesc [i apoi o organiza]ie Dumnezeu-omeneasc\. Œn ea totul este Dumnezeu-omenesc: [i firea, [i credin]a, [i dragostea, [i Botezul, [i Euharistia, [i fiecare Tain\ a ei, [i fiecare sfÓnt\ fapt\ bun\ a ei; [i toat\ Ónv\]\tura ei, [i toat\ via]a ei, [i toat\ nemurirea ei, [i toat\ ve[nicia ei, [i toat\ Óntocmirea ei. Da, da, da: Ón ea totul este unit [i nedesp\r]it Ón chip Dumnezeu-omenesc: [i Ón-cre[tinarea, [i luminarea, [i Ón-dumnezeirea, [i Ón-treimificarea, [i mÓntuirea. Œn ea, toate sÓnt unite Ón chip organic [i haric Óntrun singur trup Dumnezeu-omenesc, sub un singur cap - Dumnezeu-Omul Hristos. Toate m\dularele ei, de[i ca persoane sÓnt pururea Óntregi [i ne[tirbite, sÓnt unite printr-un singur har al Duhului SfÓnt [i, prin mijlocirea Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune, Óntr-o unitate organic\, alc\tuiesc un singur trup [i m\rturisesc o singur\ credin]\, care le une[te Óntre ele [i cu Domnul Iisus. Purt\torii de Hristos Apostoli bine-vestesc, insufla]i de Dumnezeu, unimea [i unicitatea Bisericii, v\zÓndu-i temeiul Ón unimea [i unicitatea Persoanei Óntemeietorului ei, a Dumnezeu-Omului Hristos: Fiindc\ alt\ temelie nimeni nu poate s\ pun\ decÓt aceea care este pus\, care este Iisus Hristos (1 Corinteni 3:11). 37 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul UrmÓndu-i pe Sfin]ii Apostoli, Sfin]ii P\rin]i [i Dasc\li ai Bisericii m\rturisesc cu Dumnezeiasc\ Ón]elepciune heruvimic\ [i rÓvn\ serafimic\ unimea [i unicitatea Bisericii Ortodoxe. Astfel, este de Ón]eles rÓvna fierbinte a Sfin]ilor P\rin]i ai Bisericii fa]\ de orice desp\r]ire de Biseric\ [i c\dere din Biseric\ [i atitudinea lor aspr\ fa]\ de erezii [i schisme. Œn aceast\ privin]\, de nespus\ Ónsemn\tate Dumnezeu-omeneasc\ sÓnt Sfintele Soboare a toat\ lumea [i locale. Potrivit duhului [i rÓnduielii lor de Hristos Ón]elep]ite, Biserica este nu numai una, ci [i unic\. Dat fiind c\ Domnul Hristos nu poate avea mai multe trupuri, Ón El nu pot fi mai multe Biserici. Potrivit firii sale Dumnezeu-omene[ti, Biserica este una [i unic\, precum Dumnezeu-Omul Hristos este unul [i unic. Ca urmare, desp\r]irea sau Ómp\r]irea Bisericii este din punct de vedere ontologic cu neputin]\. Œmp\r]ire a Bisericii nu a fost niciodat\, nici nu poate s\ fie, ci au fost [i vor fi c\deri din Biseric\, a[a cum vi]ele care de bun\ voie r\mÓn sterpe cad, uscate, din Via Dumnezeu-omeneasc\ cea ve[nic vie (v. Ioan 15:1-6). Din Biserica cea una, unic\ [i de nedesp\r]it a lui Hristos, s-au desp\r]it [i au c\zut Ón felurite vremuri ereticii [i schismaticii, [i prin aceasta au Óncetat a mai fi m\dulare ale Bisericii [i de un trup cu trupul ei Dumnezeu-omenesc. Astfel au c\zut mai ÓntÓi gnosticii, apoi arienii, pneumatomahii, monofizi]ii, iconocla[tii, romano-catolicii, protestan]ii, unia]ii... [i, pe rÓnd, to]i ceilal]i care apar]in legiunii eretico-schismatice. 2. Sfin]enia Bisericii Prin firea sa Dumnezeu-omeneasc\, Biserica este, f\r\ Óndoial\, un organism f\r\ asem\nare Ón lumea p\mÓnteasc\. Œn aceast\ fire a ei este [i sfin]enia ei. De fapt, ea este atelierul Dumnezeu-omenesc al sfin]irii oamenilor [i al sfin]irii, prin oameni, a celorlalte zidiri. Ea este sfÓnt\ ca trup Dumnezeuomenesc al lui Hristos, c\ruia Œnsu[i Domnul Hristos Ói este cap f\r\ de moarte iar Duhul SfÓnt Ói este suflet f\r\ de moarte. Drept aceea, Ón ea toate sÓnt sfinte: [i Ónv\]\tura ei, [i harul ei, [i Tainele ei, [i faptele ei bune, [i toate puterile ei, [i toate mijloacele ei Ónvistierite Ón ea pentru sfin]irea oamenilor [i a Óntregii zidiri. F\cÓndu-Se, din nem\rginita Sa iubire de oameni, Biseric\ prin Óntrupare, Dumnezeul [i Domnul Iisus Hristos a sfin]it Biserica prin Patimi, [i prin Œnviere, [i prin Œn\l]are, [i prin Ónv\]\tur\, [i prin facerea de minuni, [i prin rug\ciune, [i prin post, [i prin Taine, [i prin fapte bune; Óntr-un cuvÓnt: prin Óntreaga Sa via]\ Dumnezeu-omeneasc\. Drept aceea s-a [i rostit de Dumnezeu insuflata binevestire: Hristos a iubit Biserica [i S-a dat pe Sine pentru dÓnsa ca s\ o sfin]easc\ pe ea, cur\]ind-o cu baia apei prin cuvÓnt, ca s\ o pun\ Ónainte pe ea Lui[i ca Biseric\ sl\vit\, neavÓnd Óntin\ciune, nici prihan\ sau altceva de acest fel, ci ca s\ fie sfÓnt\ [i f\r\ de prihan\ (Efeseni 5:25-27). 38 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Dar e o realitate evanghelic\ Ón cursul istoriei: Biserica e plin\ [i preaplin\ de p\c\to[i. Nu cumva aflarea lor Ón Biseric\ mic[oreaz\, vat\m\, desfiin]eaz\ sfin]enia ei? Nu, nicidecum [i Ón nici un fel. Fiindc\ neÓmpu]inat\ [i neschimbat\ este sfin]enia Domnului Iisus - capul ei, [i a Duhului SfÓnt - sufletul ei, [i a Dumnezeie[tii ei Ónv\]\turi, [i a Tainelor ei, [i a faptelor ei bune. Biserica Ói rabd\ pe p\c\to[i, Ói acoper\ sub aripile ei [i Ói Ónva]\, ca s\-i trezeasc\ [i s\-i Óndemne la poc\in]\, la Óns\n\to[ire [i schimbare la fa]\ duhovniceasc\; iar ei nu Ómpiedic\ Biserica s\ fie sfÓnt\. Numai p\c\to[ii nepoc\i]i, care se Ónd\r\tnicesc Ón r\u [i Ón r\utatea cea de a sa voie lupt\toare Ómpotriva lui Dumnezeu, sÓnt t\ia]i din Biseric\, fie prin lucrarea v\zut\ a autorit\]ii Dumnezeu-omene[ti a Bisericii, fie prin lucrarea cea nev\zut\ a judec\]ii Dumnezeie[ti, pentru ca Ón felul acesta s\ fie p\zit\ sfin]enia Bisericii. Scoate]i afar\ pe cel r\u dintre voi Ón[iv\ (1 Corinteni 5:13). Œn scrierile lor [i la Soboare, Sfin]ii P\rin]i au m\rturisit sfin]enia Bisericii ca pe o Ónsu[ire fiin]ial\ [i neschimbat\ a ei. P\rin]ii Soborului al doilea a toat\ lumea au definit-o dogmatic Ón articolul 9 al Simbolului Credin]ei. Iar urm\toarele Soboare a toat\ lumea au Ónt\rit-o prin pecetea Ómpreun\-gl\suirii lor. 3. Sobornicitatea Bisericii (catolicitatea = kaqolikoth" Bisericii) Œns\[i firea Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii este prin sine a-totcuprinz\toare, universal\, soborniceasc\: Dumnezeu-omene[te universal\, Dumnezeu-omene[te catolic\, Dumnezeu-omene[te soborniceasc\. DumnezeuOmul Domnul Hristos, prin Sine [i Ón Sine, a unit Ón chipul cel mai des\vÓr[it [i mai deplin pe Dumnezeu cu omul [i, prin om, toate lumile [i toat\ zidirea. Soarta zidirii este Ón mod ontologic legat\ de cea a omului (v. Romani 8:19-24). Organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii cuprinde toate cele din ceruri [i cele de pe p\mÓnt, cele v\zute [i cele nev\zute, fie Scaune, fie Domnii, fie Œncep\torii, fie St\pÓnii (Coloseni 1:16). Toate sÓnt Óntru Dumnezeu-Omul, [i El este capul trupului Bisericii (Coloseni 1:17-18). Œn organismul Dumnezeuomenesc al Bisericii fiecare tr\ie[te plin\tatea personalit\]ii sale ca o mic\ celul\ vie dup\ chipul lui Dumnezeu. Legea sobornicit\]ii Dumnezeu-omene[ti cuprinde toate [i lucreaz\ prin toate, men]inÓndu-se totdeauna dreapta-cump\nire Dumnezeu-omeneasc\ Óntre Dumnezeiesc [i omenesc. Œn Biseric\ noi, oamenii, ca unii ce sÓntem de un trup cu trupul ei, tr\im Óntreaga plinire a fiin]ei noastre Ón dimensiunile ei cele dup\ asem\narea lui Dumnezeu. Mai mult: Ón Biserica Dumnezeu-omeneasc\, omul tr\ie[te fiin]a sa ca pe o a-tot-fiin]\, a-tot-fiin]\ Dumnezeu-omeneasc\; se tr\ie[te pe sine nu numai ca pe un a-tot-om, ci [i ca pe o a-tot-f\ptur\. Pe scurt: se tr\ie[te pe sine ca pe un dumnezeu-om dup\ har. 39 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Sobornicitatea Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii este, Ón fapt, necontenita Ón-cre[tinare haric\ a omului prin sfintele fapte bune: totul se adun\ Ón Hristos Dumnezeu-Omul [i totul tr\ie[te prin El ca fiind al Lui, ca un organism Dumnezeu-omenesc unic [i nedesp\r]it. Fiindc\ via]a Ón Biseric\ este sobornicizare Dumnezeu-omeneasc\, nevoin]\ haric\, prin fapte bune, de Óndumnezeu-Ónomenire, Ón-cre[tinare, Ón-dumnezeire, Ón-treimificare, Ómbisericire. Sobornicizarea Dumnezeu-omeneasc\, sobornicitatea Dumnezeuomeneasc\ Ón Biseric\ se sprijin\ [i se s\vÓr[e[te prin Persoana cea ve[nic vie a Dumnezeu-Omului Hristos, care une[te Ón chipul cel mai des\vÓr[it pe Dumnezeu [i pe om, [i toat\ zidirea, pe care prea-scumpul sÓnge al DumnezeuOmului, al MÓntuitorului, o spal\ de p\cat, de r\u [i de moarte (cf. Coloseni 1:19-22). Sufletul sobornicit\]ii Bisericii este tocmai Persoana Dumnezeuomeneasc\ a lui Hristos. Dumnezeu-Omul este Cel care ]ine totdeauna dreapt\ cump\na Dumnezeu-omeneasc\ Óntre Dumnezeiesc [i omenesc Ón via]a soborniceasc\ a Bisericii. Biserica este Óntreag\ plin\ [i prea-plin\ de Domnul Hristos, fiindc\ ea este plinirea Celui ce pline[te toate Ón to]i (Efeseni 1:23). Drept aceea, ea e universal\ Ón fiecare persoan\ care este Ón ea [i Ón fiecare celul\ a sa. Aceast\ universalitate, aceast\ sobornicitate, aceast\ kaqolikoth" r\sun\ tun\tor prin Sfin]ii Apostoli, prin Sfin]ii P\rin]i, prin Sfintele Soboare a toat\ lumea [i locale. 4. Apostolicitatea Bisericii Sfin]ii Apostoli sÓnt cei dintÓi dumnezei-oameni dup\ har. Œn toat\ via]a lor, fiecare dintre ei, urmÓnd Apostolului Pavel, zice despre sine: "Nu mai tr\iesc eu, ci Hristos tr\ie[te Ón mine" (Galateni 2:20). Fiecare dintre ei este Hristos repetat, sau mai bine zis, Hristos prelungit. La ei toate sÓnt Dumnezeu-omene[ti, pentru c\ toate sÓnt din Dumnezeu-Omul Hristos, Ónsu[it de bun\ voie prin sfÓnta lucrare a Dumnezeie[tilor fapte bune ale credin]ei, dragostei, n\dejdii, rug\ciunii, postului [i a celorlalte. Iar aceasta Ónseamn\ c\ Ón ei tot ceea ce este omenesc tr\ie[te de bun\ voie prin Dumnezeu-Omul, gÓnde[te prin DumnezeuOmul, simte prin Dumnezeu-Omul, voie[te prin Dumnezeu-Omul, lucreaz\ prin Dumnezeu-Omul. Pentru Sfin]ii Apostoli, Iisus Hristos cel istoric, DumnezeuOmul pe Care ei Œl propov\duiesc, este cel mai Ónalt bun [i ultimul a-tot-criteriu. Tot ce au Ón sine este de la Dumnezeu-Omul, pentru Dumnezeu-Omul [i Ón Dumnezeu-Omul. {i a[a stau lucrurile totdeauna, [i a[a stau ele pretutindeni. Aceasta este pentru ei nemurire, atÓt Ón timpul p\mÓntesc, cÓt [i Ón spa]iul p\mÓntesc. Aceast\ dumnezeu-omeneasc\ apostolicitate se prelunge[te toat\ asupra urma[ilor purt\tori de Hristos ai Apostolilor: asupra Sfin]ilor P\rin]i. Œntre Apostoli [i Sfin]ii P\rin]i nu este, Ón esen]\, nici o deosebire: Ón ei deopotriv\ 40 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul tr\ie[te, [i lucreaz\, [i nemure[te [i Ónve[nice[te unul [i acela[i Dumnezeu-Om Hristos, Care ieri, [i ast\zi [i Ón veci este Acela[i (Evrei 18:8). Prin Sfin]ii P\rin]i, se continu\ Sfin]ii Apostoli, cu toate Dumnezeiesc-omene[tile lor bog\]ii, Dumnezeiesc-omene[tile lumini, Dumnezeiesc-omene[tile sfin]enii, Dumnezeiesc-omene[tile Taine, Dumnezeiesc-omene[tile fapte bune. Cu adev\rat, Sfin]ii P\rin]i apostolesc neÓncetat, [i ca persoane osebite Óndumnezeu-omenite, [i ca episcopi ai Bisericilor locale, [i ca m\dulare ale Sfintelor Soboare a toat\ lumea [i ale Sfintelor Soboare locale. Pentru ei to]i exist\ un singur adev\r, singurul a-tot-adev\r: Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Iat\, Sfintele Soboare a toat\ lumea, de la primul pÓn\ la cel din urm\, m\rturisesc, ap\r\, cred, binevestesc [i p\zesc cu toat\ trezvia o singur\ a-totvaloare: pe Dumnezeu-Omul, Domnul Iisus Hristos. Tradi]ia de c\p\tÓi a Bisericii Ortodoxe este Dumnezeu-Omul Hristos cel viu, aflat Óntreg Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, c\ruia El Ói este cap nemuritor [i ve[nic. Aceasta nu este doar buna vestire, ci [i a-tot-buna vestire a Sfin]ilor Apostoli [i a Sfin]ilor P\rin]i. Ei nu [tiu altceva, f\r\ numai pe Hristos r\stignit, Hristos Ónviat, Hristos Ón\l]at. Ei to]i, prin Óntreaga lor via]\ [i Ónv\]\tur\, m\rturisesc Óntr-un suflet [i Óntr-un glas: MÓntuitorul Hristos este Óntreg Ón Biserica Sa, ca Ón trupul S\u. Fiecare dintre Sfin]ii P\rin]i poate cu drept cuvÓnt s\ spun\ Ómpreun\ cu SfÓntul Maxim M\rturisitorul: "Ceva al meu nu voi gr\i nicidecum. Ci ceea ce am fost Ónv\]at de c\tre P\rin]i, aceea zic." 17 Iar din nemuritoarea bun\ vestire a SfÓntului Ioan Damaschin r\sun\ m\rturisirea soborniceasc\ a tuturor de Dumnezeu prosl\vi]ilor P\rin]i: "Toate cÓte ne-au fost predanisite ñ ta paradidomea hmin - prin Lege, [i Prooroci, [i Apostoli [i Evangheli[ti, le primim, le cunoa[tem [i le cinstim, nimic c\utÓnd Ón afar\ de acestea. Pe acestea noi le vom iubi [i Ón ele vom r\mÓne, netrecÓnd hotarele cele ve[nice (Pilde 22:28), nici stricÓnd Dumnezeiasca Predanie." 18 Acela[i P\rinte, vorbind tuturor ortodoc[ilor, zice: "Pentru aceasta, fra]ilor, s\ st\m pe piatra credin]ei [i pe Predania Bisericii, nep\r\sind hotarele pe care leau pus Sfin]ii P\rin]i ai no[tri, nedÓnd prilej celor ce vor s\ izvodeasc\ [i s\ strice zidirea Sfintei lui Dumnezeu sobornice[ti [i apostole[ti Biserici. C\ci, dac\ s-ar da voie oricui ar voi, dup\ pu]in tot trupul Bisericii se va strica." 19 SfÓnta Tradi]ie este toat\ de la Dumnezeu-Omul, toat\ de la Sfin]ii Apostoli, toat\ de la Sfin]ii P\rin]i, toat\ de la Biseric\, Ón Biseric\, prin Biseric\. Sfin]ii P\rin]i nu sÓnt altceva decÓt "p\zitorii predaniilor apostole[ti". Ei to]i, ca [i Sfin]ii Apostoli, sÓnt numai "martori" ai unui singur adev\r = a-totadev\r: Dumnezeu-Omul Hristos. Pe acesta Ól m\rturisesc [i Ól propov\duiesc ei, "gurile cele cu totul de aur ale lui Dumnezeu CuvÓntul" (Duminica Sf. P\rin]i). SfÓntul Maxim M\rturisitorul, Epistola 15: PG 91, 544D: emon men erw pantelw". o de para twn Paterwn edidacqhn, fhmi ... 18 SfÓntul Ioan Damaschin, De fide, 1, 1: PG 94, 792A. 19 SfÓntul Ioan Damaschin, De imaginibus orationes tres, III, 41: PG 94, 1356CD. 17 41 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Succesiunea apostolic\ are de la Ónceput [i pÓn\ la sfÓr[it fire Dumnezeuomeneasc\. Ce predanisesc Apostolii urma[ilor lor ca mo[tenire? Pe Œnsu[i Dumnezeu-Omul Hristos, cu toate bog\]iile netrec\toare ale Persoanei Lui Dumnezeu-omene[ti, pe Hristos - capul Bisericii, singurul cap al ei. Dac\ nu predanise[te aceasta, succesiunea apostolic\ Ónceteaz\ s\ mai fie apostolic\, [i atunci nu mai exist\ Ón fapt Tradi]ie apostolic\, ierarhie apostolic\, Biseric\ apostolic\. SfÓnta Predanie este Evanghelia Domnului Hristos [i Œnsu[i Domnul Hristos, pe Care puterea Duhului SfÓnt Œl str\mut\ Ón orice suflet credincios [i Ón toat\ Biserica. Tot ce este al lui Hristos devine, prin puterea Duhului SfÓnt, al nostru, al oamenilor - [i asta Ón trupul Bisericii. Duhul SfÓnt, ca suflet al Bisericii, zide[te pe fiecare credincios ca pe o celul\ Ón trupul Bisericii, Ól face "de un trup" cu Dumnezeu-Omul (Efeseni 3:6). Cu adev\rat: Duhul SfÓnt Óndumnezeu-omene[te prin har pe fiecare credincios. Ce este via]a Ón Biseric\? Nimic altceva decÓt Ón-dumnezeu-omenirea haric\ a fiec\rui credincios prin faptele bune evanghelice personale; Ón-cre[tinarea [i Óm-bisericirea lui. Toat\ via]a cre[tinilor este o necurmat\ Cincizecime hristocentric\: Duhul SfÓnt, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune, transmite pe Hristos MÓntuitorul fiec\rui credincios, Œl face Predanie vie, via]\ a noastr\ vie: "Hristos este via]a noastr\" (Coloseni 3:4). Prin aceasta [i tot ce este al lui Hristos devine al nostru, pentru toat\ ve[nicia al nostru: [i adev\rul Lui, [i dreptatea Lui, [i dragostea Lui, [i via]a Lui, [i Ipostasul Lui cel Dumnezeiesc. Ce este SfÓnta Predanie? Œnsu[i Domnul Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, cu toate bog\]iile Ipostasului S\u Dumnezeiesc [i, prin El [i pentru El, ale Óntregii Sfinte Treimi. Aceasta s-a dat [i s-a ar\tat cel mai deplin Ón Euharistie, Ón care pentru noi [i pentru a noastr\ mÓntuire se veste[te [i se Ónnoie[te Óntreaga iconomie Dumnezeu-omeneasc\ de mÓntuire a oamenilor. Œn Euharistie este tot Dumnezeu-Omul, cu toate darurile Sale minunate [i de minuni f\c\toare; Ón Euharistie, [i Óndeob[te Ón via]a de rug\ciune, Ón via]a liturgic\ a Bisericii. Prin toate acestea r\sun\ f\r\ contenire buna vestire a-tot-iubitoare de oameni a MÓntuitorului: Iat\, Eu cu voi sÓnt Ón toate zilele, pÓn\ la sfÓr[itul veacului (Matei 28:20), Óntreg Ón apostolicitate [i, prin apostolicitate, cu to]i credincio[ii pÓn\ la sfÓr[itul veacului. Tocmai aceasta este Óntreaga SfÓnt\ Predanie a Bisericii Ortodoxe apostole[ti: via]a Ón Hristos = via]a Ón SfÓnta Treime, Ón-cre[tinare [i Ón-treimificare (cf. Matei 28:19-20). Din cale-afar\ de Ónsemnat este acest lucru: Ón Biserica Ortodox\ a lui Hristos, SfÓnta Predanie, Óntotdeauna vie [i de via]\ f\c\toare, este alc\tuit\ din: SfÓnta Liturghie, toate sfintele slujbe Dumnezeie[ti, toate Sfintele Taine, toate sfintele fapte bune, tot adev\rul ve[nic, toat\ dreptatea ve[nic\, toat\ dragostea ve[nic\, toat\ via]a ve[nic\, tot Dumnezeu-Omul Domnul Hristos, toat\ SfÓnta Treime, toat\ via]a Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii Ón toat\ plin\tatea sa 42 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Dumnezeu-omeneasc\, Ómpreun\ cu PreasfÓnta N\sc\toare de Dumnezeu [i cu to]i Sfin]ii. Persoana Dumnezeu-Omului, a Domnului Hristos, se afl\ schimbat\ la fa]\ Ón Biseric\, cufundat\ Ón ne]\rmurita mare de rug\ciune, de slujire Dumnezeiasc\ a harului, [i este toat\ Ón Euharistie [i toat\ Ón Biseric\. Iat\ ce este SfÓnta Predanie. Acest adev\r Ól bine vestesc [i Ól m\rturisesc Sfin]ii P\rin]i [i Sfintele Soboare a toat\ lumea. Prin rug\ciune [i bun\-credin]\ se p\ze[te SfÓnta Predanie de tot demonismul omenesc [i umanismul diavolesc. {i Ón ea este Óntreg Domnul Hristos, Care [i este ve[nica Predanie a Bisericii. Mare este taina bunei-credin]e: Dumnezeu S-a ar\tat Ón trup (1 Timotei 3:16). S-a ar\tat ca om, ca Dumnezeu-Om, ca Biseric\, [i prin nevoin]a Sa iubitoare de oameni a mÓntuirii [i Ón-dumnezeu-omenirii omului a m\rit [i a Ón\l]at fiin]a omeneasc\ mai presus de Preasfin]ii Heruvimi [i a-tot-Sfin]ii Serafimi. 43 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul CINCIZECIMEA Ce este Dumnezeu-Omul Hristos, ce este Dumnezeu Ón El [i ce este om? Prin ce se cunoa[te Dumnezeu Ón Dumnezeu-Omul [i prin ce se cunoa[te omul? Ce ne-a d\ruit Dumnezeu nou\, oamenilor, Ón Dumnezeu-Omul [i cu Dumnezeu-Omul? Toate acestea ni le veste[te Duhul SfÓnt - "Duhul Adev\rului"; ne veste[te tot adev\rul despre El: despre Dumnezeul din El, [i despre omul din El, [i ce este tot ceea ce ne-a d\ruit El. Iar aceasta? Nem\rginit Óntrece tot ceea ce ochii omene[ti au v\zut vreodat\, urechile omene[ti au auzit vreodat\, inima omeneasc\ a b\nuit vreodat\ (v. Ioan 15:26; 16:13; 1 Corinteni 2:4-16; Efeseni 3:5). Prin via]a Sa Ón trup, pe p\mÓnt, Dumnezeu-Omul a Óntemeiat trupul S\u Dumnezeu-omenesc - Biserica, [i prin aceasta a preg\tit lumea p\mÓnteasc\ pentru venirea, [i vierea [i lucrarea Duhului SfÓnt Ón trupul Bisericii ca suflet al acestui trup. Œn ziua Sfintei Cincizecimi, Duhul SfÓnt S-a pogorÓt din cer Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii [i a r\mas pe veci Ón el ca suflet a-totf\c\tor de via]\ al lui (Fapte 2:1-47). Acest trup v\zut Dumnezeu-omenesc al Bisericii Ól Óntocmesc Sfin]ii Apostoli prin sfÓnta lor credin]\ Ón Dumnezeu-Omul Domnul Iisus Hristos ca MÓntuitor al lumii, ca Dumnezeu des\vÓr[it [i om des\vÓr[it. AtÓt pogorÓrea, cÓt [i Óntreaga lucrare a Duhului SfÓnt Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, au loc datorit\ Dumnezeu-Omului [i pentru Dumnezeu-Omul (v. Ioan 16:7-13; 15:26; 14:26). "Pentru El S-a pogorÓt Ón lume Duhul SfÓnt." 20 Œn iconomia Dumnezeu-omeneasc\ a mÓntuirii, totul este condi]ionat de Persoana Dumnezeu-omeneasc\ a Domnului Hristos; [i totul se face, [i totul se Ómpline[te Ón categoria Dumnezeu-omenescului. A[a [i cu lucrarea Duhului SfÓnt. Toat\ lucrarea Lui Ón lume este de-o-fiin]\ cu nevoin]a Dumnezeu-omeneasc\ de mÓntuire a lumii de c\tre Domnul Hristos. Cincizecimea, cu toate darurile cele f\r\ de moarte ale Dumnezeirii treimice [i ale Œnsu[i Duhului SfÓnt, se m\rgine[te la Sfin]ii Apostoli = la sfÓnta credin]\ apostoleasc\ = la SfÓnta Predanie apostoleasc\ = la sfÓnta ierarhie apostoleasc\ = la tot ce este apostolesc = la ceea ce este Dumnezeu-omenesc. Ziua Duhului, care a Ónceput Ón ziua Sfintei Cincizecimi, urmeaz\ f\r\ Óncetare Ón Biseric\, cu negr\ita plin\tate a tuturor darurilor [i puterilor de via]\ f\c\toare Dumnezeie[ti (v. Fapte 10:44-48; 11:15-16; 15:8-9; 19:6). Totul Ón Biseric\ se ÓntÓmpl\ prin Duhul SfÓnt: [i cele mai mici, [i cele mai mari. CÓnd preotul binecuvÓnteaz\ c\delni]a Ónainte de c\dire, el roag\ pe Domnul Hristos "s\ trimit\ nou\ darul PreasfÓntului Duh". CÓnd nespusa minune a lui Dumnezeu, SfÓnta Cincizecime, se repet\ [i d\ toat\ plin\tatea darului la hirotonia Óntru episcop, prin aceasta se d\ cea mai limpede m\rturie asupra 20 Rug\ciunea de la sfÓr[itul Acatistului Prea-dulcelui Iisus. 44 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul faptului c\ Óntreaga via]\ a Bisericii are loc Ón Duhul SfÓnt. Nu Óncape Óndoial\: Domnul Hristos este prin Duhul SfÓnt Ón Biseric\, [i Biserica este prin Duhul SfÓnt Ón Domnul Hristos. Domnul Hristos este capul [i trupul Bisericii, Duhul SfÓnt este sufletul Bisericii (v. 1 Corinteni 12:1-28). Chiar de la Ónceputul iconomiei Dumnezeu-omene[ti a mÓntuirii, Duhul SfÓnt S-a zidit pe Sine la temelia Bisericii, adic\ la temelia trupului lui Hristos, "zidind Óntruparea CuvÓntului ñ tou Logou ktisan thn sarkwsin" 21. Œn fapt, orice SfÓnt\ Tain\ [i orice sfÓnt\ fapt\ bun\ este o mic\ zi a Duhului: Duhul SfÓnt Se pogoar\ peste noi, Ón noi. {i pogoar\ fiin]ial ñ ousiwdw" 22. El - "bog\]ia Dumnezeirii", El - "noianul harului" 23, El - "darul [i via]a a toat\ zidirea" 24. Prin Duhul SfÓnt, Domnul s\l\[luie[te Óntru noi [i noi Óntru El. Aceasta neo arat\ Óns\[i aflarea Duhului SfÓnt Ón noi (v. 1 Ioan 3:24). Prin Duhul SfÓnt tr\im Ón Hristos, [i El Ón noi. {i [tim aceasta dup\ Duhul pe Care ni L-a dat (1 Ioan 3:24). Prin Duhul SfÓnt ajunge duhul nostru omenesc Ón stare de adev\rata [i dreapta cunoa[tere a lui Hristos. Ceea ce este Ón Dumnezeu [i Ón DumnezeuOmul, noi cunoa[tem dup\ Duhul SfÓnt Care a fost dat nou\ (1 Ioan 4:13; 1 Corinteni 2:4-16). Pentru a-L cunoa[te pe Dumnezeu-Omul Hristos, unul din SfÓnta Dumnezeiasca Treime, avem nevoie de ajutorul Sfintei Doimi r\mase: Dumnezeu Tat\l [i Dumnezeu Duhul SfÓnt (v. Matei 11:27; 1 Corinteni 2:12). Duhul SfÓnt este "Duhul Ón]elepciunii" (Efeseni 1:17); dobÓndindu-L, omul se umple de Ón]elepciunea Dumnezeiasc\. Este [i "duhul descoperirii" (Efeseni 1:17). Prin Ón]elepciunea Sa Dumnezeiasc\, El descoper\ [i veste[te Ón inima credinciosului Taina lui Iisus Dumnezeu-Omul, [i astfel purt\torul de Duh ajunge la adev\rata cunoa[tere a lui Hristos. Nici un duh omenesc nu e Ón stare, oricÓt s-ar sili, s\ cunoasc\ Taina lui Hristos Ón des\vÓr[irea [i deplin\tatea ei Dumnezeiasc\ [i mÓntuitoare. Aceasta o descoper\ duhului omenesc neasem\natul [i singurul Duh SfÓnt, drept care Se [i nume[te "duhul descoperirii" (Efeseni 1:17; 3:6; 1 Corinteni 2:10). Pentru aceea[i pricin\ [i bineveste[te Apostolul cel luminat de Duhul 25: Nimeni nu poate numi pe Iisus "Domn", f\r\ numai Óntru Duhul SfÓnt (1 Corinteni 12:3). Duhul SfÓnt, ca "Duh al Adev\rului" [i "Duh al descoperirii", ne duce Ón l\untrul fiec\rui adev\r al Persoanei Dumnezeu-omene[ti a lui Hristos [i al Dumnezeu-omene[tii Sale iconomii mÓntuitoare [i ne Ónva]\ toate cele ale lui Hristos (Ioan 16:13; 14:26; 1 Corinteni 2:6-16). Aceasta e [i pricina pentru care Óntreaga Evanghelie a lui Hristos, cu toate realit\]ile ei Dumnezeu-omene[ti, se nume[te "Descoperire". Octoih, glas 1, Duminic\ diminea]a, la miezonoptic\, Canonul Prea Sfintei Treimi, peasna 1. Penticostar, Utrenia de mar]i, la stihoavn\. 23 Penticostar, mar]i, tricÓntare, peasna a noua; vineri, tricÓntare, peasna a opta. 24 Octoih: glas 3, utrenia Duminicii, antifon 3. 25 Duhobarni (n.tr.) 21 22 45 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Aceasta este pricina pentru care Ón Biseric\ orice sfÓnt\ slujire, lucrare, slujb\, Tain\, fapt\, se ÓntÓmpl\ prin chemarea puterii [i darului Duhului SfÓnt. Œntr-un cuvÓnt: Óntreaga via]\ a Bisericii, Ón toate nenum\ratele sale realit\]i [i lucr\ri Dumnezeu-omene[ti, e cÓrmuit\ [i c\l\uzit\ de Duhul SfÓnt, Care este Ón veac Duhul Dumnezeu-Omului Iisus Hristos. Pentru aceasta s-a [i zis Ón SfÓnta Evanghelie: Cel ce nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui (Romani 8:9). Heruvimic adÓncit Ón Taina Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, ca Ón cea mai drag\ a-tot-Tain\ a lui Dumnezeu, SfÓntul Vasilie cel Mare veste[te urm\toarea bun\-vestire a-tot-adev\rat\: "Duhul cel SfÓnt Óntemeiaz\ Biserica lui Dumnezeu ñ To Pneuma to Agion arcitektonei Ekklhsian. 26 26 In Isaiam, cap. III. P.G. 30, 289D. 46 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul HARUL Toate realit\]ile Dumnezeie[ti Óntrupate Ón Dumnezeu-Omul Hristos revars\ necontenit din sine nenum\rate [i nem\surate puteri Dumnezeie[ti, neap\rat trebuitoare fiin]ei omene[ti pentru mÓntuire, pentru Ón-dumnezeire, pentru Ón-cre[tinare, pentru Óm-bisericire, pentru Ónduhovnicire, pentru Óntreimificare, pentru Ón-dumnezeu-omenire; ele sÓnt numite printr-un singur cuvÓnt: har 27. Toate aceste puteri Dumnezeie[ti au Ón toate privin]ele Ónsu[iri [i caracter Dumnezeu-omenesc, [i prin aceasta sÓnt cu toat\ fiin]a Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, din ea [i prin ea. Œn Biseric\, totul este Dumnezeu-omenesc, fiindc\ totul este al Dumnezeu-Omului. Nimic nu este Ón Biseric\ Ón afara categoriilor "Dumnezeu-omenescului" [i "al DumnezeuOmului". MÓntuirea noastr\, adic\ Ón-dumnezeu-omenirea noastr\, nu este altceva decÓt necontenita noastr\ "Ónharisire" 28. Œn Biseric\ [i prin Biseric\ darul este oceanul nesfÓr[it al Dumnezeie[tilor, Dumnezeu-omene[tilor puteri Óndumnezeu-omenitoare, Ón-cre[tin\toare, Ón-treimisitoare, care lucreaz\ [i ÓnrÓuresc f\r\ Óncetare Ón organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii. Prin Dumnezeu-Omul Hristos, Care este Biserica, ni s-au dat nou\ toate puterile Dumnezeie[ti ce sÓnt trebuincioase oamenilor pentru via]\ [i bun\-cinstire Ón amÓndou\ lumile (2 Petru 1:3-4). Œnaintea Dumnezeu-Omului, [i ca Persoan\ - [i ca Biseric\ - st\ omul, cu firea sa cea dup\ chipul lui Dumnezeu. Zidit dup\ chipul lui Dumnezeu, omul are [i libertate dup\ chipul lui Dumnezeu. Aceast\ libertate are dimensiuni uria[e, nem\surate. Dup\ voia sa liber\, omul poate chiar s\ se lepede de Dumnezeu [i s\ aleag\ pe diavolul. {i Ónc\: omul poate s\ ajung\ "dumnezeu dup\ dar", Óns\ [i diavol, dup\ voia sa liber\. Œntrebuin]at\ cu Ón]elepciune Dumnezeiasc\, voia liber\ Ól duce pe om la Dumnezeu [i Ól une[te cu Dumnezeu; Óntrebuin]at\ r\u, Ól duce pe om la diavol [i-l une[te cu el. Istoria neamului omenesc este martorul gr\itor al acestui fapt. Dumnezeu Se face om tocmai Ón scopul ca, Ón calitate de Dumnezeu-Om, Ón Persoana Sa Dumnezeu-omeasc\, s\ Ói arate omului [i s\-l Ónve]e cum poate folosi Ón chip de Dumnezeu Ón]elep]it libera sa voin]\, cum s\ zideasc\ Ón sine un om haric, un om dup\ chipul lui Hristos, [i cum s\ des\vÓr[easc\ pÓn\ la deplin\tate asem\narea cu Dumnezeu a fiin]ei sale. Iar pentru atingerea acestui scop, Domnul a dat omului puterile Dumnezeie[ti trebuincioase, a Óntemeiat pe Sine, Dumnezeu-Omul, Biserica cu sfintele ei Taine [i sfintele ei fapte bune. F\cÓndu-se "de un trup" cu trupul Dumnezeu-omenesc, Biserica (Efeseni 3:6), omul ajunge, cu ajutorul Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune, la scopul rÓnduit lui de c\tre Dumnezeu: ajunge 27 28 Dup\ cum s-a observat, noi folosim [i "har" ("dar bun", Ón grece[te) [i "dar", alternÓndu-le. (n. tr.) oblagodaenje (n. tr.) 47 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul "dumnezeu dup\ har". Toat\ mÓntuitoarea [i de Dumnezeu d\ruita Ón]elepciune a cre[tinului st\ Ón a-[i supune de bun\ voie voin]a sa liber\ voin]ei Dumnezeie[ti a Domnului Hristos, dup\ pilda Aceluia[i Domn Hristos, Care de bun\ voie a supus Ón Persoana Sa Dumnezeu-omeneasc\ voin]a Sa omeneasc\ voin]ei Dumnezeie[ti. Aceast\ leg\tur\ Dumnezeu-omeneasc\ Óntre voin]a Dumnezeiasc\ [i cea omeneasc\ este legea cea mai des\vÓr[it\ [i pravila cea mai trebuitoare Ón trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos-Biserica: a-]i supune de bun\ voie voin]a omeneasc\ voin]ei Dumnezeie[ti a Domnului Hristos, [i astfel, cu ajutorul harului Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune, a-]i dobÓndi mÓntuirea, Ón-dumnezeirea, Ón-dumnezeu-omenirea [i via]a ve[nic\ Ón Œmp\r\]ia dragostei lui Hristos. Œn trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii s-a dat tot harul Dumnezeirii treimice, har care ne mÓntuie[te de p\cat, de moarte [i de diavol, ce ne rena[te, ne schimb\ la fa]\, ne sfin]e[te, ne Ón-cre[tineaz\, ne Ón-dumnezeie[te, ne Óntreimise[te. Darul acesta s-a dat fiec\ruia dup\ m\sura harului lui Hristos (Efeseni 4:7). Iar Domnul Hristos m\soar\ harul fiec\ruia dup\ osteneala lui (1 Corinteni 3:8): dup\ osteneala Ón credin]\, Ón dragoste, Ón milostenie, Ón rug\ciune, Ón postire, Ón priveghere, Ón blÓnde]e, Ón poc\in]\, Ón smerenie, Ón r\bdare, [i Ón celelalte sfinte fapte bune [i Sfinte Taine evanghelice. CunoscÓnd dinainte, prin a-tot-[tiin]a Sa Dumnezeiasc\, cum se va folosi fiecare dintre noi de harul S\u, de darurile Sale, Domnul Hristos Œ[i [i Ómparte darurile, fiec\ruia dup\ puterea lui (Matei 25:15). Totu[i de osteneala noastr\ personal\ [i de Ónmul]irea darurilor Dumnezeie[ti ale lui Hristos ]ine locul nostru Ón trupul de via]\ f\c\tor Dumnezeu-omenesc al lui Hristos-Biserica, ce, ca o singur\ [i de nedesp\r]it fiin]\ ceresc-p\mÓnteasc\ Dumnezeu-omeneasc\, se Óntinde de la p\mÓnt pÓn\ mai presus de toate cerurile cerurilor. Cu cÓt omul tr\ie[te mai mult plin\tatea harului lui Hristos, cu atÓt are mai multe daruri Ón el Ónsu[i [i cu atÓt se revars\ prin el, ca printr-un de-un-trup cu Hristos, puterile Dumnezeu-omene[ti ale Bisericii lui Hristos, ale trupului lui Hristos, puteri care ne cur\]esc de tot p\catul, ne sfin]esc, ne Ón-dumnezeiesc, ne Ón-dumnezeu-Ónomenesc. Astfel stÓnd lucrurile, fiecare din noi tr\ie[te Ón to]i [i pentru to]i, fiindc\ un singur trup sÓntem to]i. De aceea se [i bucur\ fiecare de darurile fra]ilor s\i, mai ales cÓnd ele sÓnt mai mari decÓt ale sale. 48 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul SFINTELE TAINE Toate Tainele lui Dumnezeu sÓnt sfinte. Tot ce s-a f\cut s-a f\cut prin atot-SfÓntul Dumnezeu-CuvÓntul. Iar tot ce este din Dumnezeu-CuvÓntul este cuvÓnt\tor [i sfÓnt. F\r\ Dumnezeu-CuvÓntul nu s-a f\cut nimic din cele ce s-au f\cut (Ioan 1:3; Coloseni 1:16; Evrei 2:10). Œn toate lumile lui Dumnezeu totul e sfÓnt, afar\ de p\cat; iar p\catul este reaua Óntrebuin]are a libert\]ii de c\tre fiin]ele zidite. Exemple: diavolul [i omul. Libertatea este r\u Óntrebuin]at\ atunci cÓnd e Óndreptat\ Ómpotriva lui Dumnezeu. P\catul s\vÓr[it na[te moarte. Diavolul are dou\ puteri de c\petenie: p\catul [i moartea. Cu ajutorul lor, el biruie oamenii [i st\pÓne[te asupra lor. Œmp\r\]ia p\catului [i a mor]ii este chiar iadul, pentru o fiin]\ zidit\ dup\ chipul lui Dumnezeu, cum e omul. F\c\tor a toate, Dumnezeu-CuvÓntul Se face om pentru a-l slobozi pe om de p\cat [i de moarte, [i astfel a-l slobozi de diavol [i de iad. DumnezeuCuvÓntul s\vÓr[e[te aceasta, ca Dumnezeu-Om, prin Óntreaga Sa nevoin]\ Dumnezeu-omeneasc\ de pe p\mÓnt, de la Œntrupare pÓn\ la Œn\l]are. Prin toat\ aceast\ nevoin]\, El Óntemeiaz\ Biserica prin Sine [i pe Sine, lucrÓnd Ón ea mÓntuirea oamenilor cu ajutorul Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune ale Duhului SfÓnt. El, Dumnezeu-Omul, Domnul Iisus Hristos, El e Biserica, El e PreasfÓnta a-tot-Tain\, Ón care [i din care sÓnt toate Sfintele Taine, ÓncepÓnd cu SfÓnta Tain\ a Botezului. Toate Ón Biseric\ sÓnt SfÓnt\ Tain\, toate: de la lucrul cel mai m\runt, pÓn\ la cel mai mare, pentru c\ totul este cufundat Ón negr\ita sfin]enie a DumnezeuOmului celui f\r\ de p\cat, a Domnului Hristos. Ca Biseric\, Dumnezeu-Omul cuprinde toate lumile, fiindc\ toate lumile sÓnt zidiri ale Lui, toate sÓnt zidite prin El [i pentru El (Coloseni 1:16-20). El e [i Ziditorul, [i scopul tuturor zidirilor, al tuturor f\pturilor: El este capul trupului Bisericii (Coloseni 1:18); [i Ónc\: Biserica e trupul Lui, plinirea Celui ce pline[te toate Óntru to]i (Efeseni 1:23). Pentru aceasta, Ón El sÓnt a-tot-cuprinz\toare [i mÓntuirea, [i Ón-dumnezeirea, [i Ón-dumnezeu-Ónomenirea, [i Ón-cre[tinarea, [i tot ce este mai des\vÓr[it, de care are trebuin]\ fiin]a omeneasc\ Ón toate lumile [i Ón toate vie]ile. La aceasta slujesc toate Sfintele Taine ale Bisericii Lui [i toate sfintele fapte bune. Iar pe primul loc: SfÓnta Tain\ a Botezului, SfÓnta Tain\ a Mirungerii [i SfÓnta Tain\ a Euharistiei. Prin SfÓntul Botez, ne Ómbr\c\m Ón Domnul Hristos, iar prin SfÓnta Euharistie primim pe Domnul Hristos Óntreg, pentru mÓntuirea noastr\ prin Óndumnezeire, prin Ón-cre[tinare, prin Ón-dumnezeu-Ónomenire. C\ci a-tot-bunul Domn S-a ar\tat ca Dumnezeu-Om Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\, [i, prin Biseric\, a r\mas Ón ea ca Dumnezeu-Om. {i astfel, Ón El s\l\[luie[te toat\ plin\tatea Dumnezeirii trupe[te ñ swmatikw" (Coloseni 2:9), cu un singur ]el: ca 49 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul to]i s\ ne umplem de aceast\ plin\tate a Dumnezeirii (Coloseni 2:10); ca to]i s\ ne Ón-dumnezeim, Ón-dumnezeu-Ónomenim, Ón-cre[tin\m, Ón-treimific\m; ca to]i s\ ne facem "dumnezei dup\ har", dumnezei-oameni dup\ har. Dumnezeu-Omul este marea tain\ a bunei-credin]e (blagocestiei) (1 Timotei 3:16), marea tain\ a credin]ei Dumnezeu-omene[ti, [i Ón DumnezeuOmul sÓnt toate Tainele Bisericii. Una [i aceea[i a-tot-Dumnezeiasc\ Tain\ ipostatic\ a celei de-a doua Fe]e a Preasfintei Treimi str\bate [i umple toate Tainele Bisericii, [i tot ce e Ón ea, [i tot ce e din ea. Fiece SfÓnt\ Tain\ izvor\[te din [i sfÓr[e[te Ón SfÓnta Tain\ a Bisericii: Ón SfÓnta Tain\ a Óntrup\rii lui Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului, a Dumnezeu-omenit\]ii. Cu adev\rat, fiecare SfÓnt\ Tain\ este a-tot-Óntreag\ Ón Biseric\; Óns\ la fel este [i Óntreaga Biseric\ Ón fiecare SfÓnt\ Tain\. Œn Biseric\, totul e SfÓnt\ Tain\. Orice ierurgie e SfÓnt\ Tain\. Chiar una mic\, chiar [i cea mai mic\? Da. Oricare dintre ele este la fel de uria[\ ca Óns\[i Taina Bisericii. Fiindc\ [i cea mai mic\ dintre ele este, Ón organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, Óntr-o leg\tur\ organic\, vie, cu Óntreaga Tain\ a Bisericii: cu Œnsu[i Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos. Numai o pild\: rÓnduiala sfin]irii mici a apei. O slujb\ mic\, dar ce necuprins\ sfÓnt\ minune, necuprins\ ca Óns\[i Biserica! Aceast\ minune iubit\ str\bate de dou\ mii de ani milioane [i milioane de suflete de cre[tini ortodoc[i, le cur\]e[te, le sfin]e[te, le Óns\n\to[e[te, le nemure[te; [i nu Ónceteaz\, nici nu va Ónceta s\ lucreze, cÓt vor d\inui p\mÓntul [i cerul. Iar aghiasma mic\ este doar una din nenum\ratele Sfinte Taine ce fac neÓncetat minuni Ón Biserica Ortodox\ a lui Hristos. Dar [i orice sfÓnt\ fapt\ bun\ din sufletul cre[tinului ortodox este o SfÓnt\ Tain\. Pentru c\ fiecare din ele este Ón leg\tur\ organic\ genetic\ cu SfÓnta Tain\ a Botezului, iar prin ea, cu Óntreaga Tain\ Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii. Astfel: credin]a este o sfÓnt\ fapt\ bun\, [i prin Ónsu[i acest fapt este o SfÓnt\ Tain\ prin care cre[tinul ortodox tr\ie[te neÓncetat. Iar sfÓnta credin]\, cu puterea luminii sale, d\ na[tere Ón sufletul lui [i celorlalte sfinte fapte bune: rug\ciunii, dragostei, n\dejdii, postirii, milosteniei, smereniei, blÓnde]ii... {i fiecare din ele este la rÓndul ei o Tain\. Toate (fapte bune [i Taine) se hr\nesc una pe alta, tr\iesc una prin alta, se nemuresc [i se Ónve[nicesc una pe alta. {i tot ce este din ele sfÓnt este. Drept aceea, nu este num\r Tainelor Ón Biserica lui Hristos, Ón aceast\ a-tot-cuprinz\toare sfÓnt\ a-tot-Tain\ ceresc-p\mÓnteasc\ a DumnezeuOmului. Œn ea, [i fiecare "Doamne miluie[te" este o SfÓnt\ Tain\, [i fiecare lacrim\ de poc\in]\, [i fiecare suspin al rug\ciunii, [i fiecare strig\t de tÓnguire. a) SfÓnta Tain\ a Botezului Botezul este SfÓnta Tain\ a Ón-cre[tin\rii, a Ón-dumnezeu-Ónomenirii, [i prin aceasta a Ón-treimific\rii: cel botezat se Ómbrac\ Ón Hristos, tr\ind moartea [i Ónvierea Lui; se pred\ Ón Óntregime lui Hristos [i prime[te pe Hristos Óntreg, se face de-un-trup cu Hristos [i Óntreaga Biseric\ Dumnezeu-omeneasc\ se face a 50 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul lui. Fiin]a omului cea dup\ chipul lui Dumnezeu dobÓnde[te Ón SfÓntul Botez Óntregul program nemuritor al vie]ii sale: a tr\i Ón Domnul Hristos, [i a se tr\i ve[nic pe sine ca fiin]\ dup\ chipul lui Hristos, [i a se umple f\r\ contenire de puterile Dumnezeie[ti ale Dumnezeu-Omului. Din clipa botezului, Óncepe via]a cre[tinului Ón Biseric\, adic\ via]a Ón-cre[tin\rii de sine harice [i de bun\ voie 29, cu ajutorul Sfintelor Taine [i sfintelor fapte bune. Œntreaga via]\ ce urmeaz\ a cre[tinului este Ónmul]ire a talan]ilor dobÓndi]i la SfÓntul Botez. Prin botez, omul se face biseric\ vie a Preasfintei Treimi: Óntreaga lui via]\ se desf\[oar\ de la Tat\l, prin Fiul, Ón Duhul SfÓnt. Œn cre[tin lucreaz\ toate puterile de fapte bune harice 30, care Ón-cre[tineaz\ [i Ón-treimific\ fiin]a lui: dumnezeu-omul poten]ial se face - prin Dumnezeu-Omul, Ón Biseric\ - dumnezeu-om haric. Totul [i Óntru to]i - Hristos, acesta este scopul [i programul vie]ii cre[tine, atÓt Ón timp, cÓt [i Ón ve[nicie (Coloseni 3:11). b) SfÓnta Tain\ a Mirungerii De[i se d\ prin lucrarea nevoin]ei Dumnezeu-omene[ti a singurului iubitor de oameni, Domnul Hristos, mirungerea este mai cu seam\ Taina SfÓntului Duh. Œntr-adev\r, SfÓnta Tain\ a Botezului [i SfÓnta Tain\ a Mirungerii sÓnt o Tain\ Óndoit-una. Primit prin SfÓntul Botez Ón Dumnezeu-Omul Hristos, Ón trupul Lui, Biserica, cre[tinul prime[te Ón SfÓnta Tain\ a Mirungerii "pecetea darului SfÓntului Duh", adic\ harul Duhului SfÓnt. Fiindc\, Ón SfÓntul Botez dup\ cuvintele de Dumnezeu Ón]elep]itului Cabasila - cre[tinul dobÓnde[te o nou\ fiin]\ [i fiin]area dup\ Hristos ñ to einai kai olw" uposthnai kata Criston 31; iar Ón SfÓnta Mirungere i se d\ruiesc toate puterile, [i darurile [i energiile harice Ón-cre[tin\toare ale Duhului SfÓnt, pentru via]a cea nou\ Ón Hristos, via]a dumnezeu-omeneasc\. Œn SfÓnta Mirungere, persoana omeneasc\ este uns\ cu Duhul SfÓnt dup\ chipul [i asem\narea Unsului lui Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului Hristos. Œn aceast\ SfÓnt\ Tain\ se prelunge[te SfÓnta Cincizecime, care nu Ónceteaz\ niciodat\ Ón Biserica lui Hristos. c) SfÓnta Tain\ a Euharistiei SfÓntul program [i sfÓnta nevoin]\ a sfintei Taine a Botezului se Ómpline[te cel mai des\vÓr[it Ón SfÓnta Tain\ a Œmp\rt\[aniei: deplina Ón-cre[tinare, Óndumnezeu-Ónomenire. Aici se tr\ie[te haric Óntreaga iconomie Dumnezeuomeneasc\ a mÓntuirii, de la Œntrupare pÓn\ la Œn\l]are, ca via]\ a vie]ii noastre [i ca suflet al sufletului nostru. SfÓnta Liturghie este, dup\ cuvÓntul de Dumnezeu insuflat al SfÓntului Teodor Studitul, repetarea Óntregii iconomii Dumnezeu- blagodatno-dobrovoljnog (n. tr.) blagodatno-vrlinske (n. tr.) 31 De vita in Christo, lib. I: PG 150, 504A. Vezi [i traducerea rom‚neasca a lui Teodor Bodogae, Despre via]a `n Hristos, `n volumul Nicolae Cabasila, T‚lcuirea dumnezeie[tii liturghii [i Despre via]a `n Hristos, Editura Arhiepiscopiei Bucure[tilor, Bucure[ti, 1989. 29 30 51 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul omene[ti a mÓntuirii 32. Aceasta se accentueaz\ Óndeosebi la sfÓr[itul Sfintei Liturghii a Marelui Vasilie, unde se spune: "Plinitu-s-a [i s-a s\vÓr[it [...], Hristoase, Dumnezeul nostru, Taina iconomiei mÓntuirii Tale." 33 Temeiul Sfintei Euharistii, dup\ Sfin]ii P\rin]i, este urm\torul: "Dumnezeu se face om ca omul s\ se fac\ Dumnezeu." {i cel ce se Ómp\rt\[e[te m\rturise[te cu smerenie: "Trupul lui Dumnezeu m\ Ón-dumnezeie[te [i m\ hr\ne[te: Ón-dumnezeie[te duhul, iar mintea o hr\ne[te Ón chip str\in." La mijloc este o str\in\, nespus de mare tain\; cel ce se Ómp\rt\[e[te tremur\ tot de spaim\ [i Ó[i gr\ie[te lui-[i la fiecare Ómp\rt\[anie: "UitÓndu-te la de Dumnezeu f\c\torul sÓnge, omule, s\ te cuprind\ spaima." {i cel ce se Ómp\rt\[e[te tr\ie[te neasemuita bun\-vestire a tuturor lumilor omene[ti: se umple de toat\ plinirea Dumnezeirii ñ pan to plhrwma tou Qeou (Efeseni 3:19; v. Coloseni 2:10). SfÓnta Œmp\rt\[ire este apogeul realismului Dumnezeu-omenesc. De la Œntruparea Dumnezeu-CuvÓntului, Dumnezeu-Omul Domnul Hristos S-a f\cut realitatea cea mai v\dit\, [i mai f\r\ de moarte [i mai ve[nic\ a tuturor lumilor. Mai ales a lumilor noastre omene[ti. Cu noi este Hristos, cu noi este Dumnezeu = Emanuil, cu noi este Dumnezeu Ón veci (Matei 1:23). Cel mai conving\tor martor al acestui fapt este Biserica, trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos. Biserica - trupul lui Hristos; Euharistia - trupul lui Hristos. Identitate de esen]\: Biserica Ón Euharistie, Euharistie Ón Biseric\. Unde nu este Dumnezeu-Omul, acolo nu este Biseric\; iar unde nu este Biseric\, acolo nu exist\ Euharistie. Œn afara acestora, totul este erezie, nebiseric\, antibiseric\, pseudobiseric\. Ca trup al lui Hristos, Biserica este unitate soborniceasc\, dar tot a[a [i unitate a sobornicit\]ii. Acest lucru se ÓntÓmpl\ [i pentru Euharistie ca trup al lui Hristos: un singur trup sÓntem noi, cei mul]i, [i o singur\ pÓine, c\ to]i din aceea[i pÓine ne Ómp\rt\[im (1 Corinteni 10:16-17). Da, un singur trup sÓntem noi, cei mul]i, [i asta sub un singur cap: Dumnezeu-Omul Hristos. Drept aceea, atÓt Ón Euharistie, cÓt [i Ón Biseric\, Dumnezeu-Omul Hristos este totul [i toate: {i El este mai Ónainte de toate, [i toate sÓnt Ón El (Coloseni 1:17). Dup\ SfÓntul Teodor Studitul, SfÓnta Euharistie e "centrul Óntregii iconomii a mÓntuirii", Operele Preacuviosului Teodor Studitul, tom 1, p. 126, Sankt-Peterburg, 1907. 33 Acela[i lucru este exprimat indirect [i la sfÓr[itul Liturghiei SfÓntului Ioan Gur\ de Aur. 32 52 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul SFINTELE FAPTE BUNE Œnainte de Óntruparea Dumnezeu-CuvÓntului, Ónainte de Dumnezeu-Omul Domnul Hristos, Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\ faptele bune erau ni[te n\luciri ireale, ni[te n\zuin]e de neÓmplinit, ni[te idei lipsite de via]\. A[a au fost ele Ón toate religiile necre[tine, Ón toate filosofiile, eticile, sociologiile, culturile, civiliza]iile ne-Dumnezeu-omene[ti. Dumnezeu-Omul Hristos este cea dintÓi personificare a tuturor sfintelor fapte bune [i prima des\vÓr[it\ Ónf\ptuire a lor pe p\mÓnt. Faptele bune [i Domnul Hristos sÓnt una. Adev\rul acesta Ól bineveste[te SfÓntul Maxim M\rturisitorul: "Œnsu[i Domnul nostru Iisus Hristos este fiin]a tuturor faptelor bune." 34 Numai Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\ a dat Domnul Hristos trup faptelor bune, ca [i Bisericii. Dar ÓntrucÓt Domnul Hristos este Óntreg Ón Biseric\ - ea este trupul Lui, iar El este capul ei - drept aceea [i toate faptele Lui bune viaz\ Ón Biseric\. {i m\dularele Bisericii, care viaz\ Ón ea, viaz\ Ón aceste sfinte fapte bune [i dup\ m\sura rÓvnei lor ating a lor mÓntuire, Ón-cre[tinare, Ón-dumnezeire, Ón-dumnezeu-Ónomenire. Œn Biseric\, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune, Dumnezeu-Omul Hristos Se s\l\[luie[te Ón noi [i tr\ie[te Ón noi. Prin SfÓntul Botez, omul se Óncre[tineaz\, iar dup\ aceea Ón-cre[tineaz\ Óntreaga sa via]\, o Ón-dumnezeuÓnomene[te prin celelalte sfinte Taine [i sfinte fapte bune. Orice sfÓnt\ fapt\ bun\ este o nevoin]\ cu foarte multe ramuri. Œn fruntea sfintelor fapte bune st\ credin]a. Ea este r\d\cina [i inima tuturor sfintelor fapte bune. Din credin]\ se nasc toate sfintele fapte bune: rug\ciunea, dragostea, poc\in]a, smerenia, postul, blÓnde]ea, milostenia [i celelalte. Adev\rul acesta Ól bineveste[te SfÓntul Apostol, spunÓnd cre[tinilor: Toat\ silin]a punÓnd, ad\uga]i la credin]a voastr\ fapta bun\ - en th pisei hmwn thn arethn (2 Petru 1:5); sau, mai mult: a-tot-fapta bun\ = Domnul Hristos, fiindc\ sÓnte]i datori s\ m\rturisi]i prin via]a voastr\ toate faptele bune - ta" areta" - Domnului Hristos (1 Petru 2:9). Fiecare fapt\ bun\ este neap\rat trebuincioas\ omului pentru mÓntuire. Ca s\ ating\ mÓntuirea, omul are neap\rat\ trebuin]\ a se nevoi [i cu nevoin]a credin]ei, [i cu nevoin]a dragostei, [i cu nevoin]a rug\ciunii, [i cu nevoin]a postului, [i cu nevoin]a fiec\rei fapte bune evanghelice. F\r\ credin]\ nu este mÓntuire, c\ci f\r\ de credin]\ nu este cu putin]\ a bine-pl\cea lui Dumnezeu (Evrei 11:6). Deopotriv\ Óns\, nu este cu putin]\ mÓntuirea f\r\ dragoste, nici f\r\ rug\ciune, nici f\r\ post, nici f\r\ milostenie, nici f\r\ celelalte sfinte fapte bune. Aceasta se vede limpede din SfÓnta Evanghelie a MÓntuitorului, pe care El a propov\duit-o atÓt Ón persoan\, cÓt [i prin sfin]ii S\i binevestitori: Apostolii [i P\rin]ii. Drept aceea, de Dumnezeu Ón]elep]itul nevoitor ortodox Nichita Stithat, ucenicul SfÓntului Simeon Noul Teolog, bine-veste[te Ón a sa M\rturisire de credin]\: "Credem [i 34 Oudia gar pantwn aretwn auto" estin o Kurio" hmwn Iisou" Cristo" (Ambigua: PG 91, 1018D) 53 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Ón trebuincioasa via]\ curat\ [i Ómbun\t\]it\, care Ómpreun\ cu dreapta credin]\ este trebuincioas\ mÓntuirii." 35 "Dumnezeu este fapta bun\ a-tot-des\vÓr[it\ - h pantelh" areth". 36 Aceasta e Ónv\]\tura apostoleasc\-p\rinteasc\, aceasta e Predania sfÓnt\ a Bisericii lui Hristos. "Firea Dumnezeiasc\ este izvorul a toat\ fapta bun\." 37 "Scopul vie]ii Ómbun\t\]ite: asem\narea cu Dumnezeu ñ h pro" to qeion omoiwsi"." 38 Drept aceea, "Ón fapta bun\ este un singur hotar al des\vÓr[irii: a nu avea nici un hotar" 39. Din toate aceste pricini, f\r\ sfintele fapte bune omul nu are mÓntuire, Óndumnezeire, Ón-cre[tinare, rai, Œmp\r\]ia cerurilor. Sfintele Taine sÓnt, f\r\ Óndoial\, sfinte dogme ale credin]ei noastre, ale mÓntuirii noastre. Œns\ [i sfintele fapte bune sÓnt deopotriv\ sfinte dogme ale credin]ei noastre, ale mÓntuirii noastre. F\r\ SfÓntul Botez nu este mÓntuire. Aceasta e o dogm\ de neschimbat a mÓntuirii Ón Dumnezeu-omeneasca Biseric\ a MÓntuitorului. Dar [i f\r\ credin]\, [i f\r\ dragoste, nu este mÓntuire. Pentru aceea, [i credin]a, [i dragostea sÓnt, de asemenea, dogme de neschimbat ale mÓntuirii. Fiecare SfÓnt\ Tain\ este o dogm\; [i fiecare sfÓnt\ fapt\ bun\ evanghelic\ este o dogm\. AtÓt Sfintele Taine, cÓt [i sfintele fapte bune alc\tuiesc o singur\ nevoin]\ organic\ nedesp\r]it\ a mÓntuirii, nevoin]a Dumnezeu-omeneasc\ a mÓntuirii. Poruncile Domnului din Evanghelie nu sÓnt altceva decÓt dogme morale. De pild\: fiecare fericire din Predica de pe Munte este o dogm\. F\r\ prima fericire, nu este mÓntuire, c\ci f\r\ smerenie nu este mÓntuire. La fel: f\r\ rug\ciune, f\r\ postire, f\r\ dragoste - nu este mÓntuire. Toate acestea sÓnt dogme etice evanghelice, pururea neap\rat trebuincioase, pururea nestr\mutate, pururea de datoria tuturor. Fiecare sfÓnt\ fapt\ bun\ este o dogm\, o sfÓnt\ dogm\ a vie]ii cre[tine[ti. Iar mai Ónainte de toate - credin]a lucr\toare prin dragoste (Galateni 5:6). Toate faptele bune = toate poruncile cresc, izvor\sc, Ónfloresc din credin]\. Este un adev\r Dumnezeu-omenesc: toate dogmele morale sÓnt neap\rat trebuincioase pentru mÓntuire, pentru Ón-dumnezeire, pentru Ón-dumnezeu-omenire. Ele [i sÓnt puteri Dumnezeie[ti harice, de via]\ f\c\toare, prin care omul se mÓntuie[te, Ón-dumnezeindu-se cu ajutorul lor. Ele se Ónt\resc [i se fac a-tot-puternice cu ajutorul Sfintelor Taine: a poc\in]ei, a m\rturisirii, a Œmp\rt\[aniei... Faptele bune evanghelice sÓnt sfinte puteri Dumnezeu-omene[ti ce izvor\sc din Dumnezeu-Omul Hristos [i au putere Dumnezeu-omeneasc\. Ca atare, ele sÓnt Ón acela[i timp puteri de-dumnezei-f\c\toare, Ón-dumnezeitoare: pe omul cre[tin Ól schimb\ la fa]\, Ól Ón-dumnezeu-Ónomenesc, Ól Ón-dumnezeiesc. Proekqesi" omologia" kai pistew", Opuscules et lettres, SC 81, p. 460. SfÓntul Grigorie al Nyssei, De vita Moysis, PG 44, 301A. 37 SfÓntul Grigorie al Nyssei, De anima et ressurectione, PG 46, 104A. 38 SfÓntul Grigorie al Nyssei, De beatitudine, PG 44, 1200C. 39 SfÓntul Grigorie al Nyssei, De vita Moysis, PG 44, 300D. 35 36 54 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Aceasta este deosebirea de temelie dintre faptele bune evanghelice Dumnezeu-omene[ti [i toate faptele bune necre[tine, fie ele filosofice, religioase, [tiin]ifice, culturale, civilizatorice, politice. Œn fiecare fapt\ bun\ evanghelic\, Dumnezeu-omeneasc\, lucreaz\ neÓncetat Ómpreun\ Dumnezeu [i omul. Sinergismul Dumnezeu-omenesc, Ómpreun\-lucrarea Dumnezeuomeneasc\, este legea de temelie a tuturor faptelor bune evanghelice. Dup\ nemuritoarea bun\-vestire a sfÓntului Apostol, sÓntem Ómpreun\-lucr\tori ai lui Dumnezeu ñ qeou esmen sunergoi (1 Corinteni 3:9). Libertatea cea dup\ chipul lui Dumnezeu a fiin]ei omene[ti asigur\ omului Ómpreun\-lucrarea dup\ chipul Dumnezeiesc cu Dumnezeu. Fiecare nevoin]\ Dumnezeu-omeneasc\ este o nevoin]\ haric\ de bun\ voie a omului. Cump\na Dumnezeu-omeneasc\ Ón nevoin]ele omene[ti Óntru faptele bune o p\streaz\ Domnul Iisus Hristos, Ón calitatea Sa de cap al Bisericii [i al tuturor m\dularelor ei, Ón a[a fel ÓncÓt Dumnezeiescul s\ nu p\gubeasc\ omenescul, [i nici omenescul s\ nu p\gubeasc\ Dumnezeiescul. Œn nevoin]a mÓntuirii omului, Dumnezeu Se arat\, prin puterile mÓntuitoare, Ón Sfintele Taine; iar omul, Ón nevoin]a mÓntuirii sale, se arat\ prin sfintele fapte bune. Œntre sfintele fapte bune, credin]a este cea dintÓi, atÓt ca obÓr[ie, cÓt [i ca num\r. Din ea iau na[tere toate celelalte fapte bune: dragostea, rug\ciunea, n\dejdea, postirea, smerenia, blÓnde]ea, milostivirea, poc\in]a [i celelalte. Œn toate le ajut\ [i Ómpreun\-lucreaz\ cu ele sfintele puteri Dumnezeie[ti ale Sfintelor Taine. Œn nevoin]a mÓntuirii, Sfintele Taine [i sfintele fapte bune alc\tuiesc un singur Óntreg Dumnezeu-omenesc. Œn lucrarea de mÓntuire, Ómpreun\-lucrarea harului Dumnezeiesc cu libertatea cea dup\ chipul lui Dumnezeu a omului se desf\[oar\ dup\ legile Persoanei Dumnezeu-omene[ti a lui Hristos, care domnesc [i Ón trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos Biserica, fiind valabile [i obligatorii pentru fiecare m\dular al Bisericii. AtÓt harul lui Dumnezeu, cÓt [i libertatea cea dup\ chipul lui Dumnezeu a omului sÓnt deopotriv\ lucr\toare. Fiindc\ Dumnezeu pe nimeni nu mÓntuie[te cu de-a sila. Dac\ omul nu vrea fapta bun\, adic\ credin]a [i toate celelalte fapte bune, el nu are mÓntuire, este mort, este un hoit. De asemenea, dac\ nu vrea Sfintele Taine, nu are mÓntuire, este mort pentru Dumnezeu, este un hoit. "Nu e a tuturor credin]a" (2 Tesaloniceni 3:2) Œn]elepciunea rug\ciunii Bisericii bineveste[te f\r\ t\cere: Dumnezeu este "Dumnezeul milei", "Dumnezeul bun\t\]ii", "Dumnezeul iubirii de oameni". Pe scurt: Dumnezeu este Dumnezeul a toat\ fapta bun\. Un astfel de Dumnezeu este Ón realitatea noastr\ p\mÓnteasc\, omeneasc\, istoric\, numai DumnezeuOmul Hristos. El este cu adev\rat personificarea, [i pilda, [i icoana, oric\rei fapte bune. Ca dragoste, El este dragostea des\vÓr[it\; ca bun\tate, El este bun\tatea des\vÓr[it\; ca iubire de oameni, El este iubirea de oameni des\vÓr[it\. Se poate spune cu a-tot-Óncredin]are: Dumnezeu-Omul este a-tot-fapta bun\. Pe scurt: El este des\vÓr[irea Dumnezeu-omeneasc\ a oric\rei fapte bune. Pentru 55 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul aceasta, scopul vie]ii oric\rui cre[tin este a-tot-Ómbun\t\]irea, Ón-cre[tinarea, Óndumnezeu-omenirea, Ón-treimificarea. Da, Ón-treimificare: fiindc\ acolo unde este Fiul, acolo este [i Tat\l, acolo este [i Duhul SfÓnt: Œntreaga Dumnezeire Ón trei Ipostasuri [i nedesp\r]it\. Œn Dumnezeu-Omul Hristos, fiece fapt\ bun\ este [i Dumnezeie[te des\vÓr[it\, [i pe temei Dumnezeu-omenesc des\vÓr[it\, [i ca atare omul poate ajunge la ea [i o poate Ónf\ptui. Omul, fiind zidit dup\ chipul lui Dumnezeu, adic\ dup\ chipul lui Hristos, are chiar Ón aceast\ fire a sa semin]ele cele dup\ chipul lui Hristos ale sfintelor fapte bune Dumnezeie[ti. Domnul Hristos Dumnezeu, f\cÓndu-Se om, ne arat\ Ón Sine [i Ón via]a Sa toate aceste fapte bune Ón plin\tatea [i des\vÓr[irea lor Dumnezeu-omeneasc\. {i fiecare om, dus [i c\l\uzit de Dumnezeu-Omul Domnul Hristos, poate s\ dezvolte pÓn\ la des\vÓr[ire faptele bune Ón firea sa cea dup\ chipul cu Hristos. Dac\ omul nu ar fi fost zidit dup\ chipul lui Dumnezeu, faptele bune Dumnezeie[ti ar fi fost pentru firea lui nefire[ti, Ómpotriva firii, impuse Ón chip mecanic; Óns\, de vreme ce omul a fost zidit dup\ chipul lui Dumnezeu, faptele bune Dumnezeie[ti sÓnt pentru el [i fire[ti, [i cu putin]\ de Ónf\ptuit, [i cu totul potrivite [i firii lui omene[ti. Dumnezeu, f\cÓndu-Se om, a ar\tat ca Dumnezeu-Om, Ón realitatea noastr\ p\mÓnteasc\, pe temei omene[te evident [i conving\tor, adev\rul acesta: Dumnezeu-Omul este fapta bun\ = Dumnezeu-Omul este a-tot-fapta bun\; Ón El [i prin El, omul, ca fiin]\ dup\ chipul lui Dumnezeu, poate - prin osteneala sa cea de bun\ voie, cu Ómpreun\-lucrarea harului Sfintelor Taine - s\ ajung\ la toat\ fapta bun\ [i s\ tr\iasc\ a-tot-fapta bun\. Œn trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii lui Hristos, tot ce este al lui Hristos se face al nostru, prin urmare [i fapta bun\ a Lui, [i Óns\[i a-tot-fapta bun\. Œn aceasta st\ Óntreaga moral\ evanghelic\ Dumnezeu-omeneasc\, Óntreaga moral\ a Bisericii [i a m\dularelor ei. 56 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul IERARHIA BISERICEASC| Œn esen]\, [i Ón toate vredniciile [i dimensiunile ei Dumnezeu-omene[ti, ierarhia este de la "ve[nicul Arhiereu", Dumnezeu-Omul Hristos, cea de a doua Fa]\ a Sfintei Treimi. Drept aceea, Dumnezeu-omenitatea e [i esen]a [i m\sura ierarhiei, ierarhicit\]ii. Aceasta este de la El, [i El este Ón ea (Efeseni 4:11-13). De aceea El Se [i identific\ pe Sine cu ea, binevestind Sfin]ilor Apostoli: Cel care v\ ascult\, pe Mine m\ ascult\; [i cel ce v\ nesocote[te, pe Mine m\ nesocote[te... {i, iat\, Eu sÓnt cu voi Ón toate zilele, pÓn\ la sfÓr[itul veacului (Luca 10:16; Matei 28:20). A[adar, acolo unde este Dumnezeu-Omul Domnul Hristos, ve[nicul Arhiereu, acolo este [i ierarhia [i preo]ia ve[nic\ (Evrei 7:2127). Biserica, fiind trupul Dumnezeu-Omului Hristos, este singura adev\rat\ posesoare [i p\str\toare ve[nic\ a preo]iei [i ierarhiei ve[nice, Dumnezeuomene[ti; care, prin sfin]enia sa Dumnezeu-omeneasc\, revars\ [i Ómparte f\r\ Óncetare, prin Sfintele Taine, toate puterile Dumnezeie[ti trebuincioase fiin]ei omene[ti pentru buna-credin]\ = pentru via]a Dumnezeu-omeneasc\, atÓt Ón lumea aceasta, cÓt [i Ón cea de dincolo, pentru Ón-dumnezeire, pentru Óndumnezeu-omenire (v. 2 Petru 1:2-4). Œn chip firesc [i logic, toate acestea se Ómplinesc [i fiin]eaz\ Ón Biseric\ Ón calitatea acesteia de trup, de organism Dumnezeu-omenesc, Ón care domnesc f\r\ Óncetare legile capului Dumnezeuomenesc, ale Domnului Iisus Hristos. Drept aceea, Ón toat\ SfÓnta Predanie a Apostolilor [i Sfin]ilor P\rin]i Ómp\r\]e[te adev\rul: "Episcopul e Ón Biseric\ [i Biserica Ón episcop." 40 {i Ónc\: "Unde este Hristos, acolo este [i Biserica soborniceasc\." 41 Sf. Ignatie Purt\torul de Dumnezeu, ucenic al Apostolilor, porunce[te cre[tinilor: "Cu to]ii s\ cinsti]i pe diaconi ca pe o porunc\ a lui Iisus Hristos, pe episcop ca pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tat\l, iar pe presviteri ca pe o adunare a lui Dumnezeu, ca pe soborul Apostolilor. F\r\ ace[tia, nu este Biseric\." 42 AtÓt ca organism, cÓt [i ca organiza]ie, Biserica este o fiin]\ cu totul singular\ Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\. Ca organism, ea e un organism Dumnezeu-omenesc, e Œnsu[i Domnul Iisus Hristos, prelungit Ón toate veacurile [i Ón toat\ ve[nicia. {i ca organiza]ie Biserica este, de asemenea, o organiza]ie Dumnezeu-omeneasc\: a clerului, a mirenilor [i a celorlalte elemente p\mÓnte[ti dimpreun\ cu ei. Œn toate acestea Óns\, Dumnezeu-Omul [i Dumnezeuomenitatea sÓnt Ón veac [i des\vÓr[ita a-tot-valoare, [i suprema a-tot-m\sur\. {i Ón ce prive[te calitatea de organiza]ie a Bisericii Dumnezeu-Omul este Óntotdeauna singurul cap al ei. Iar acolo unde El, Dumnezeu-Omul, este Ónlocuit SfÓntul Ciprian: "Episcopus est in Ecclesia, et Ecclesia in episcopo". (Epist. 66: 69). SfÓntul Ignatie Purt\torul de Dumnezeu: "opou an h Ihsou" Cristo", ekei h kaqolikh ekklhsia". Epistola c\tre Smirneni, VIII: 2. 42 Acela[i, Epistola c\tre Tralieni, III. 40 41 57 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul cu un om, fie acesta de o sut\ de ori "infailibil", acolo I se taie capul DumnezeuOmului, [i nu mai e Biserica. Nu mai e ierarhia Dumnezeu-omeneasc\, apostoleasc\, [i prin Ónsu[i acest fapt dispare succesiunea apostolic\. Œn Óntregimea sa, SfÓnta Predanie a Bisericii Ortodoxe este Œnsu[i Dumnezeu-Omul Domnul Hristos. {i ce ar putea oamenii s\ dea [i s\ adauge Sfintei Predanii = a-tot-des\vÓr[itului Dumnezeu-Om Hristos? Œn fa]a a-totbogatului Dumnezeu-Om, to]i oamenii din toate timpurile de pe aceast\ planet\ a lui Dumnezeu [i fiecare om Ón parte nu sÓnt altceva decÓt cer[etori nimicnici. Cer[etori nimicnici, care, prin p\cat, au s\r\cit de tot ca urmare a mor]ii, care le r\pe[te tot ce este Dumnezeiesc, tot ce este ceresc, tot ce este f\r\ de moarte, tot ce e ve[nic. Iar a-tot-bunul [i a-tot-milostivul Domn Hristos, pentru credin]a apostoleasc\ Ón El, d\ruie[te fiec\rui om toate ve[nicele [i niciodat\ c\z\toarele bog\]ii Dumnezeie[ti: adev\rul ve[nic, dreptatea ve[nic\, dragostea ve[nic\, via]a ve[nic\ [i toate celelalte, pe care numai Dumnezeul dragostei - singurul iubitor de oameni adev\rat - le poate d\rui unui om. Drept aceea, pentru fiin]a omeneasc\ nu exist\ Ón toate lumile decÓt o singur\ bun\vestire adev\rat\ [i o singur\ bucurie f\r\ de moarte: Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos Iisus. Œn El sÓnt toate tainele, atÓt ale lui Dumnezeu, cÓt [i ale omului. Mare [i dulce este taina credin]ei noastre, a blagocestiei noastre: Dumnezeu S-a ar\tat Ón trup, Ón om. Aceasta este prima jum\tate a ve[nicului a-tot-adev\r. Iar cealalt\ este aceasta: omul s-a ar\tat Ón Dumnezeu (v. 1 Timotei 3:16). Pentru toate aceste pricini, minunatul Domn Hristos, Dumnezeu-Omul, este singurul lucru de trebuin]\ fiin]ei omene[ti [i neamului omenesc, Ón toate lumile v\zute [i nev\zute (v. Luca 10:42). 58 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul DUMNEZEIASCA SLUJIRE BISERICEASC| {I PRAZNICELE BISERICE{TI Œntreaga via]\ a Bisericii este o neÓncetat\ slujire a lui Dumnezeu, neÓncetat\ slujb\, [i drept aceea Ón Biseric\ fiecare zi este un praznic: Ón Biseric\, Ón fiecare zi se sluje[te lui Dumnezeu [i se pr\znuie[te unul sau mai mul]i Sfin]i. Œn Biseric\, via]a este neÓncetat\ vie]uire Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii (Efeseni 3:18). SfÓntul de ast\zi ne Óncredin]eaz\ Sfin]ilor de mÓine, cei de mÓine - celor de poimÓine, [i a[a mai departe: crugul (ciclul) anului nu are sfÓr[it. Pr\znuind praznicele [i Sfin]ii, tr\im Ón rug\ciune [i Ón adev\r harul lor [i sfintele lor fapte bune, dup\ m\sura credin]ei noastre: fiindc\ Sfin]ii nu sÓnt altceva decÓt personificarea [i Óntruparea sfintelor fapte bune evanghelice, ale acestor dogme f\r\ de moarte ale credin]ei noastre, ale mÓntuirii noastre. Ve[nicele adev\ruri ale sfintelor fapte bune se preschimb\ Ón via]a noastr\, mai ÓntÓi de toate [i Ón cea mai mare m\sur\, Ón rug\ciune, Ón slujb\. Rug\ciunea este climatul cel mai potrivit pentru sporirea a toat\ fapta bun\ evanghelic\. Slujbele pogoar\ darul Ón libertatea noastr\, iar harul lui Dumnezeu, Ónfr\]it cu libertatea noastr\, str\mut\ Ón via]\ adev\rurile evanghelice dogmatice [i morale. Biserica toat\, ca trup al lui Hristos, ia parte la aceasta prin trupul euharistic, care este cea mai Ónalt\ "sfin]enie a sfin]eniilor" Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\ [i Ón toate lumile omene[ti. Totul ia parte Ón sfÓntul trup al Bisericii, Óntotdeauna Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii, la aceast\ Ómpreun\lucrare; [i noi, prin PreasfÓnta N\sc\toare de Dumnezeu [i prin to]i Sfin]ii, ne d\m pe noi Ón[ine, [i unii pe al]ii [i toat\ via]a noastr\ lui Hristos Dumnezeu. Œn slujbele Bisericii totul este ceresc-p\mÓntesc, Dumnezeu-omenesc; totul une[te pe Dumnezeu cu oamenii, cerul cu p\mÓntul, timpul cu ve[nicia; toate cele p\mÓnte[ti tr\iesc prin cer, tot ce este vremelnic tr\ie[te prin ve[nicie, tot omul tr\ie[te prin Dumnezeu. Astfel se desf\[oar\ nestr\mutata nevoin]\ Dumnezeuomeneasc\ a mÓntuirii, Ón-dumnezeirii, Ón-dumnezeu-omenirii. Fiindc\ Biserica este cerul pe p\mÓnt, Dumnezeu Ón om [i omul Ón Dumnezeu. Cine sÓnt martorii acestui fapt? To]i Sfin]ii Bisericii lui Hristos, de la primul pÓn\ la cel din urm\. Toate sfintele c\r]i de slujb\ ne-o arat\ Ón chipul cel mai gr\itor [i ne-o dovedesc Ón chipul cel mai de net\g\duit: fiecare sfÓnt al Bisericii este urzit din sfintele fapte bune; fiecare s-a zidit pe sine prin sfintele fapte bune; fiecare s-a pref\cut [i s-a schimbat la fa]\ prin sfintele fapte bune. Acest lucru este valabil [i pentru Sfin]ii Apostoli, [i pentru Sfin]ii Mucenici, [i pentru Sfin]ii M\rturisitori, [i pentru Sfin]ii Prooroci, [i pentru Sfin]ii Cuvio[i, [i pentru Sfin]ii Doctori f\r\ de argin]i, [i pentru to]i Sfin]ii Óndeob[te. Œn fiecare dintre ei sÓnt de fa]\ [i a-tot-lucr\toare sfintele fapte bune, Ón frunte cu credin]a. Œn fapt, fiecare sfÓnt\ fapt\ bun\ este o nevoin]\ de bun\ voie a libert\]ii noastre 59 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul celei dup\ chipul lui Dumnezeu. {i Ómpreun\-lucrarea noastr\ personal\ cu MÓntuitorul, cea spre mÓntuirea noastr\, st\ mai ÓntÓi de toate Ón sfintele fapte bune. Toate faptele bune alc\tuiesc un Óntreg organic, un singur organism, un organism Dumnezeu-omenesc. Ele cresc una din cealalt\, [i tr\iesc una Ón cealalt\, [i se Ónt\resc una Ón cealalt\, [i se nemuresc una Ón cealalt\. Fiece fapt\ bun\ este Óntr-un fel a-tot-fapt\ bun\. Astfel, credin]a este a-tot-fapt\ bun\: fiindc\, dac\ e vie, ea trebuie s\ se p\streze prin dragoste, n\dejde, rug\ciune, postire, milostenie, poc\in]\ [i celelalte sfinte fapte bune. Chiar a[a: [i rug\ciunea, [i dragostea, [i n\dejdea, [i postirea, [i toate celelalte fapte bune toate se hr\nesc una din alta, [i iau via]\, [i se des\vÓr[esc, [i se nemuresc. To]i Sfin]ii lui Dumnezeu - Sfin]i]ii Ierarhi, Dumnezeie[tii Prooroci, cetele Cuvio[ilor, Sfintele Femei [i ceilal]i - s-au prosl\vit binepl\cÓnd lui Dumnezeu prin fapte Ómbun\t\]ite ñ enaretoi" praxesi. Ierarhii lui Hristos, [i ceata Cuvio[ilor, [i a Proorocilor, [i adunarea tuturor Drep]ilor, str\lucind cu frumuse]ile faptelor bune au ajuns Ón corturile cere[ti 43. Œn Biserica Ortodox\, Dumnezeu-Omul este Alfa [i Omega, Œnceputul [i SfÓr[itul, Cel dintÓi [i Cel de pe urm\ (Apocalipsa 1:8, 10, 17; 21:6). Œn ea, domnesc legi Dumnezeu-omene[ti. Œn ea, tot omul este legiuit [i cÓrmuit de c\tre Dumnezeu; tot ce este omenesc [i al omului este legiuit [i cÓrmuit de ceea ce este Dumnezeiesc [i al lui Dumnezeu. Œn ea, omul este Óntotdeauna Ón stare de rug\ciune Ónaintea lui Dumnezeu. Ca organism Dumnezeu-omenesc, Biserica este cas\ de rug\ciune. Fiecare m\dular al Bisericii este o celul\ dup\ chipul lui Dumnezeu Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii. MÓntuirea este de fapt tr\irea necurmat\ a Óntregii vie]i de rug\ciune a Bisericii. Aceasta este nevoin]a Óm-bisericirii. Fiecare m\dular al Bisericii tr\ie[te Óntreaga via]\ Dumnezeuomeneasc\ a Bisericii, dup\ m\sura credin]ei lui [i dup\ m\sura Sfintelor ei Taine [i sfintelor ei fapte bune. Fiecare credincios este Biseric\ Ón mic. Toat\ via]a Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii [i toate adev\rurile Dumnezeu-omene[ti ale Bisericii se arat\ Ón chipul cel mai des\vÓr[it [i credincios Ón slujbele ei. Œn acestea se s\vÓr[e[te [i se tr\ie[te Ón rug\ciune tot ce este Dumnezeu-omenesc, [i pe acest temei se pl\smuie[te teologia rug\ciunii. Œn Óntregimea sa, via]a liturgic\ a Bisericii este cea mai credincioas\ predanie a Bisericii, ve[nic via [i nemuritoarea SfÓnt\ Predanie. {i Ón ea este Óntreg minunatul Dumnezeu-Om, Domnul Iisus Hristos, iar Ómpreun\ cu El, [i prin El [i pentru El - Sfin]ii Apostoli, Sfin]ii P\rin]i [i Sfin]ii to]i, de la primul pÓn\ la cel din urm\. Slujbele ortodoxe sÓnt via]a adev\rat\ [i vie a Bisericii, la care ia parte fiecare m\dular al Bisericii, prin tr\irea a tot ce este Dumnezeu-omenesc, a tot ce e apostolesc, a tot ce e al Sfin]ilor P\rin]i. Œn aceast\ tr\ire, Óntregul trecut Dumnezeu-omenesc al Bisericii este Óntotdeauna de fa]\ ca o realitate actual\ [i ca un prezent contemporan. Œn Biseric\, tot trecutul este prezent [i tot prezentul 43 Octoih, glas 4, SÓmb\t\, la Liturghie, Fericirile. 60 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul este trecut. De fapt, Ón Biseric\ exist\ numai prezent ne]\rmurit. Totul este Ón ea nemuritor [i sfÓnt, totul este apostole[te sobornicesc [i Dumnezeu-omene[te catolic, universal. Fiecare apar]ine tuturor [i to]i fiec\ruia, potrivit haricei puteri a sfintei dragoste Dumnezeu-omene[ti, ce izvor\[te toat\ din sfÓnta credin]\ Dumnezeu-omeneasc\ [i nemure[te prin celelalte sfinte fapte bune Dumnezeuomene[ti, [i Ón primul rÓnd prin rug\ciune. Aceast\ dumnezeisc\ tradi]ie liturgic\ de rug\ciune a Bisericii ne p\ze[te cu fric\ [i cutremur pline de evlavie cea mai mare comoar\ a tuturor lumilor omene[ti: pe Dumnezeu-Omul Hristos Domnul [i tot ce este al Lui. Astfel a p\zit, El, Ón deplin\tatea Persoanei Lui Dumnezeu-omene[ti, pururea via, a-totdes\vÓr[ita, SfÓnt\ Predanie a Bisericii. Œn toate slujbele Dumnezeie[ti se s\vÓr[e[te mereu SfÓnta Tain\ Dumnezeu-omeneasc\ a Dumnezeu-omene[tii iconomii a mÓntuirii. Mai cu seam\ Ón SfÓnta Liturghie. Œn rug\ciunile de Óncheiere ale Liturghiei Marelui Vasile se spune: "Plinitu-s-a [i s-a s\vÓr[it ..., Hristoase Dumnezeul nostru, Taina iconomiei Tale ñ to th" oikonomia" musthrion". Tocmai p\rt\[ia noastr\ vie, de rug\ciune, la aceasta alc\tuie[te mÓntuirea noastr\, Ón-cre[tinarea noastr\, Ón-dumnezeirea noastr\, Ón-dumnezeuomenirea noastr\ a-tot-cuprinz\toare prin Biseric\; Óntr-un cuvÓnt: Óm-bisericirea noastr\ a-tot-cuprinz\toare. Nevoin]a de bun\ voie, prin har [i fapte bune, a Óndumnezeu-omenirii, este Óntotdeauna chiar nevoin]a Óm-bisericirii. Œn fapt, mÓntuirea omului st\ Ón tr\irea Dumnezeu-omeneasc\ soborniceasc\ Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii (Efeseni 3:15) Ón trupul Dumnezeuomenesc al Bisericii. Tr\irea aceasta este neÓncetat\, de fiecare zi. Fiindc\ Ón fiecare zi se pr\znuie[te cÓte un sfÓnt sau mai mul]i, care lucreaz\ [i Ómpreun\lucreaz\ la mÓntuirea noastr\. P\rt\[ia noastr\ de rug\ciune cu Sfin]ii ne asigur\ mÓntuirea. Drept aceea este neap\rat trebuincioas\ pr\znuirea tuturor praznicelor, de la primul pÓn\ la cel din urm\: a praznicelor Domne[ti, ale N\sc\toarei de Dumnezeu, Óngere[ti, apostole[ti, mucenice[ti [i a celorlalte. De asemenea, toate slujbele de zi [i de noapte, de la prima pÓn\ la cea din urm\, zidesc mÓntuirea noastr\. Iar prin toate acestea [i Ón toate acestea - Óntreg Dumnezeu-Omul Hristos, ca Biseric\, [i cap al Bisericii, [i trup al ei, cu toate adev\rurile sfinte [i netrec\toare, [i cu Óntreaga via]\ Dumnezeu-omeneasc\ Ón toate nem\rginirile. Œn nem\surat de tainicul organism Dumnezeu-omenesc al Bisericii, se cre[te Ón primul rÓnd prin rug\ciune, [i totdeauna se tr\ie[te Ón el prin rug\ciune Prin p\rt\[ia de rug\ciune la slujbele Dumnezeie[ti, fiecare din noi s\vÓr[e[te nevoin]a sa de Ón-cre[tinare, schimbare la fa]\, Ón-dumnezeire, Ón-treimificare. {i asta totdeauna Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii. Tr\irea aceasta este Óntotdeauna personal\ Ón toate privin]ele [i soborniceasc\ Ón toate privin]ele. Œn ob[tea Sfin]ilor se tr\ie[te Ón primul rÓnd prin rug\ciune [i p\rt\[ia se face prin rug\ciune. Drept aceea, rug\ciunea este cea mai trebuincioas\ sfÓnt\ fapt\ bun\ pentru fiecare cre[tin. Œn corul faptelor bune, rug\ciunea este conduc\torul de 61 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Corinteni. Ea rÓnduie[te locul fiec\rei fapte bune [i Ói d\ duhul [i insuflarea cuvenit\. Prin ea, fiece fapt\ bun\ cre[te, [i se dezvolt\, [i Ó[i p\streaz\ locul Óntre celelalte sfinte fapte bune, Dumnezeu-omene[te alc\tuind lucrarea sfintelor fapte bune Ón nevoin]a mÓntuirii. Slujbele ortodoxe Ónseamn\ SfÓnta Evanghelie [i SfÓnta Predanie traduse [i preschimbate Ón minunate [i de via]\ f\c\toare stihiri, tropare, condace, canoane, stihuri, cÓnt\ri, suspine, strig\te, lacrimi. Tot adev\rul Dumnezeuomenesc, [i dreptatea Dumnezeu-omeneasc\, [i dragostea, [i Ón]elepciunea, [i via]a, [i nemurirea, [i ve[nicia, ni se Ómbie aici ca rug\ciune, ca sfÓnt\ Œmp\rt\[anie, ca sfinte porunci, ca Sfinte Taine, ca sfinte fapte bune. Oriunde atingi, dai de SfÓnta Predanie vie, de curgerea sÓngelui ei, de nervii ei, de oasele ei, de inima ei, de ochii, de con[tiin]a, mintea, cugetul ei. {i, cÓnd sufletul se revars\ prin rug\ciune Ón aceste adev\ruri Dumnezeu-omene[ti [i Ón via]a Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, toate sfintele fapte bune cresc cu cre[terea dup\ Dumnezeu (Coloseni 2:19). {i Óntreg sufletul cre[te c\tre dumnezeu-omul cel dup\ har - cre[tinul cel adev\rat. Prin tr\irea vie]ii liturgice a Bisericii, se zide[te persoana cre[tin\: dumnezeu-omul cel dup\ har, b\rbatul cel des\vÓr[it Óntru m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos (Efeseni 4:13). Aceasta este calea cea mai sigur\ [i nevoin]a cea mai mÓntuitoare. Cre[terea haric\ Dumnezeu-omeneasc\ se Ónf\ptuie[te neÓncetat prin fiecare rug\ciune, [i cerere, [i lacrim\, [i strig\t, [i suspin, [i tÓnguire, [i m\rturisire. Œn lucrarea aceasta to]i Sfin]ii ne sÓnt c\l\uzitori [i Ónv\]\tori. Ei "ochii Bisericii lui Hristos" 44 - ne duc [i ne c\l\uzesc spre scopul Dumnezeuomenesc al fiin]ei noastre omene[ti. Œn cre[tinul ortodox, fiecare gÓnd se na[te Óntru rug\ciune [i se termin\ cu rug\ciune. La fel [i fiecare sim]\mÓnt. El Ónf\ptuie[te o a[ezare de rug\ciune fa]\ de sine [i fa]\ de lumea Ónconjur\toare, iar mai Ónainte de toate [i mai presus de toate - fa]\ de Domnul [i Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Œn rug\ciune totul se Ón-dumnezeu-omene[te, totul se Ómpline[te prin Dumnezeu: gÓndul se schimb\ la fa]\ Ón gÓnd Ón-dumnezeit, fiindc\ acesta este rostul Dumnezeiesc [i nemuritor al gÓndului; sim]irea cre[te Ón sim]ire Ón-dumnezeit\, fiindc\ acesta este rostul Dumnezeiesc [i nemuritor al sim]irii; con[tiin]a cre[te Ón con[tiin]\ Óndumnezeit\, [i mintea - Ón minte Ón-dumnezeit\, [i voia - Ón voie Ón-dumnezeit\, fiindc\ acesta este rostul Dumnezeiesc [i nemuritor al lor; pe scurt: omul se Ómpline[te Óntru dumnezeu-om, fiindc\ acesta este rostul Dumnezeiesc [i nemuritor al omului. Iar\[i [i iar\[i: Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, fiecare m\dular al acestui trup, ca o celul\ vie dup\ chipul lui Dumnezeu a lui, tr\ie[te Óntreaga via]\ Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, dup\ m\sura credin]ei sale [i a celorlalte nevoin]e [i fapte bune ale sale. Fiecare zi, fiecare clip\ - Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii. Numeroasele feluri [i puteri ale tr\irii Dumnezeu-omene[ti sÓnt mereu de fa]\ [i 44 Troparul sfin]ilor Mucenici Serghie [i Vah, Minei, 7 octombrie. 62 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul neÓncetat lucr\toare prin feluri]ii Sfin]i ai fiec\rei zile: Apostoli, Mucenici, M\rturisitori, Postnici, Doctori f\r\ de argin]i, Cuvio[i. Totul Ón toate este Hristos, prin Sfin]ii zilei. El prin ace[tia, fiind cap al Bisericii, st\pÓne[te [i cÓrmuie[te Ón lumea Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii. Fiece sfÓnt\ dogm\ a credin]ei noastre Dumnezeu-omene[ti are praznicul ei: Œntruparea are Cr\ciunul; Œnvierea are Pa[tele; credin]a are pr\znuirea Sfin]ilor Mucenici [i toate celelalte sfinte fapte bune au pe feluri]ii Sfin]i. Adev\rurile sfintelor dogme se tr\iesc de fiecare credincios Ón "trupul lui Hristos", care este Biserica. Fiece adev\r dogmatic se tr\ie[te ca via]\, ca via]\ ve[nic\, ca parte organic\ a ve[nicului Ipostas al Dumnezeu-Omului: Eu sÓnt Adev\rul [i Via]a (Ioan 14:6). Sfintele slujbe nici nu sÓnt altceva decÓt tr\irea sfintelor ve[nice adev\ruri dogmatice. Dogma Dumnezeu-omenit\]ii Domnului Iisus? Se tr\ie[te cu putere Ón sfintele praznice ale Domnului: Cr\ciunul, Botezul, Schimbarea la fa]\, Œnvierea [i celelalte. Acest adev\r ve[nic se tr\ie[te neÓncetat de la vÓrf [i pÓn\ la fund, [i astfel devine via]a noastr\ de zi cu zi. De aici [i binevestirea: Via]a noastr\ Ón ceruri este, ascuns\ cu Hristos Ón Dumnezeu (Filipeni 3:20; Coloseni 3:9). 63 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul DESPRE DUMNEZEU JUDEC|TORUL Ve[nicul adev\r evanghelic despre Dumnezeu Judec\torul nu e impus Ón chip silit con[tiin]ei omene[ti [i nici nu a fost introdus nefiresc Ón biserica adev\rurilor descoperite de Dumnezeu. El este o parte fireasc\ [i nedesp\r]it\ a Sfintei Descoperiri Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii. F\r\ el, logica Descoperirii nu ar mai fi fost Dumnezeiasc\ [i iconomia Dumnezeu-omeneasc\ a mÓntuirii nu ar mai fi fost deplin\. F\r\ el, Dumnezeiasca Descoperire ar fi fost ca lumea f\r\ cer deasupra ei. El este v\lul care ascunde [i Ómpline[te biserica de diamant a adev\rurilor Dumnezeu-omene[ti despre om [i lume. Firea celorlalte dogme [i adev\ruri este [i firea lui; este de o fiin]\ cu ele; se afl\ Ón ele, tot a[a cum acestea se g\sesc Ón el; are aceea[i vrednicie [i putere de via]\ ca [i ele; nu poate fi desp\r]it de ele, c\ci toate laolalt\ alc\tuiesc un singur organism Dumnezeu-omenesc nedesp\r]it. Este firesc ca Dumnezeu - Care este Ziditor, [i MÓntuitor [i Sfin]itor - s\ fie totodat\ [i Judec\tor. C\ci, ca Ziditor, ne-a adus din nefiin]\ la fiin]\, rÓnduind ca scop al fiin]\rii noastre asem\narea cu Dumnezeu prin mijlocirea chipului celui Dumnezeiesc al sufletului nostru, cre[terea cea dup\ Dumnezeu Óntru b\rbat des\vÓr[it, Ón m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos (cf. Coloseni 2:19; Efeseni 4:13); ca MÓntuitor, El ne-a izb\vit de p\cat, [i de moarte [i de diavolul, introducÓnd Ón firea omeneasc\, cea omorÓt\ cu p\catul, temeiul [i puterea Ónvierii [i a nemuririi; ca Sfin]itor, El ne-a dat Ón trupul S\u Dumnezeuomenesc al Bisericii toate mijloacele harice [i toate puterile Dumnezeie[ti pentru Ónsu[irea nevoin]ei Lui Dumnezeu-omene[ti a mÓntuirii [i atingerea scopului existen]ei noastre; ca Judec\tor, El pre]uie[te, judec\ [i ia hot\rÓre asupra felului Ón care ne-am purtat fa]\ de El ca Ziditor [i fa]\ de noi Ón[ine ca zidire dup\ chipul lui Dumnezeu, fa]\ de El ca MÓntuitor [i fa]\ de noi Ón[ine ca obiect al mÓntuirii, fa]\ de El ca Dumnezeu-Om = Biseric\ = Sfin]ire [i fa]\ de noi Ón[ine ca obiect al sfin]irii, Ón-dumnezeirii, Ón-dumnezeu-omenirii. Œn aceast\ lucrare Ómp\trit\ a Sa, Dumnezeu face toate dup\ sfatul voiei Sale ñ kata thn boulhn tou qelhmato" (Efeseni 1:11), adic\ dup\ iconomia Sa cea mai Ónainte de veci Ón privin]a lumii [i a omului, pentru ca toate cele din ceruri [i cele de pe p\mÓnt s\ se adune sub un cap - anakefalaiwsasqai (Efeseni 1:10; cf. [i Coloseni 1:16-17 [i 20). Dumnezeu a pus Ón aluatul fiin]ei omene[ti pl\mada n\zuin]ei dup\ Hristos, ÓncÓt omul - iar Ómpreun\ cu el [i Ón urma lui, Óntreaga f\ptur\ - s\ doreasc\ [i s\ tind\ c\tre El. Prin urmare, Óntreaga f\ptur\ este Ón miezul ei hristocentric\, n\zuie[te c\tre Hristos ca spre centrul [i scopul s\u firesc [i ve[nic (cf. Romani 8:19-23; Coloseni 1:16-17; Efeseni 1:4-5). Œn timp ce Ón lucrarea Sa ziditoare, mÓntuitoare [i sfin]itoare, Dumnezeu Se arat\ ca un plugar, sem\n\tor [i Óngrijitor, Ón lucrarea Sa judec\toreasc\ El Se Ónf\]i[eaz\ ca un 64 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul secer\tor [i treier\tor. Este cu totul firesc ca Sem\n\torul ceresc, Cel ce seam\n\ din bel[ug s\mÓn]a ve[nicelor adev\ruri Dumnezeie[ti Ón p\mÓntul sufletelor omene[ti, s\ vin\ [i s\ vad\ cÓt\ din s\mÓn]a aceasta a putrezit Ón noroiul pl\cerilor, cÓt\ s-a Ón\bu[it Ón spinii patimilor, cÓt\ s-a ve[tejit Ón focul iubirii de p\cat [i cÓt\ a dat rod [i poart\ rod Dumnezeiesc; [i s\ secere [i s\ treiere spicele cele coapte ale grÓului p\mÓntesc. Fiind Ónsu[i plugarul, sem\n\torul [i Óngrijitorul, El are dreptul s\ fie [i secer\torul [i treier\torul: d\ruind oamenilor toate mijloacele trebuitoare pentru atingerea scopului orÓnduit de El vie]ii, Dumnezeu are dreptul s\ fie [i Judec\tor. Ar fi o nedreptate de neiertat [i o jignire [i o tiranie dac\ Dumnezeu S-ar fi Ónf\]i[at ca Judec\tor f\r\ ca mai Ónainte s\ Se fi Ónf\]i[at ca MÓntuitor [i Sfin]itor. Nu ar avea dreptul s\ judece omul [i omenirea un dumnezeu care nu ar fi voit ca mai ÓntÓi s\ le descopere oamenilor calea c\tre via]a ve[nic\, s\ le spun\ adev\rul cel ve[nic, s\ le dea mijloacele pentru mÓntuirea de p\cat, de moarte [i de diavol; Óntr-un cuvÓnt, un dumnezeu care nu ar fi vrut s\ le fie mÓntuitor. Unui astfel de dumnezeu silnic omenirea ar fi avut dreptul ca, Óntr-un suflet [i Óntr-un glas, s\-i arunce Ón fa]\ ceea ce sluga cea rea i-a spus st\pÓnului s\u Ón pilda talan]ilor (Matei 25:24 -25). Dac\ Hristos ar fi fost un dumnezeu de felul acesta, nu ar fi trebuit s\ se cread\ Ón El, fiindc\ atunci El nu ar fi fost Dumnezeu adev\rat, ci unul dintre neputincio[ii dumnezei mincino[i din panteonul de dou\ parale al idolilor omene[ti. Deoarece Óns\ Dumnezeu-Omul, Hristos Domnul, S-a ar\tat ca MÓntuitor al omului [i al omenirii [i, dup\ nespusa Lui iubire de oameni, a s\vÓr[it prea-anevoioasa nevoin]\ a mÓntuirii; deoarece le-a dat oamenilor toate darurile cerului, pe care numai Dumnezeul dragostei le poate dar, El are dreptul s\ judece lumea [i pe om. Se Ón]elege, Ón m\sura Ón care Domnul Iisus Hristos este de o fiin]\ cu Dumnezeu Tat\l [i cu Dumnezeu Duhul SfÓnt, Óntru atÓt [i judecata omenirii este o lucrare a Óntregii Sfinte Treimi. Dar, pentru ca omul r\zvr\tit, Ón p\c\to[enia sa lupt\toare Ómpotriva lui Dumnezeu, s\ nu cÓrteasc\ [i s\ nu spun\ c\ Dumnezeu - Care nu a tr\it Ón trupul omenesc, nu a p\timit patimile omene[ti, nu a trecut prin cuibul de n\pÓrci care este p\mÓntul - nu are dreptul s\-i judece pe oameni, pentru aceasta Dumnezeu Tat\l toat\ judecata a dat-o Fiului (Ioan 5:22) [i va s\ judece lumea dup\ dreptate, prin B\rbatul pe care L-a rÓnduit, dÓnd tuturor Óncredin]are, prin Ónvierea Lui din mor]i (Faptele Apostolilor 17:31). OrÓnduind pe omul Iisus, Dumnezeu-CuvÓntul Óntrupat, s\ judece lumea, Dumnezeu a f\cut omenirii dreptatea des\vÓr[it\, Óncheind cu iubire de oameni cercul drept\]ii Lui Dumnezeie[ti pe p\mÓnt, [i prin urmare oamenii nu pot avea Óndrept\]ire de cÓrtire [i r\zvr\tire Ómpotriva judec\]ii lui Dumnezeu. DumnezeuOmul, Domnul Hristos, este nu numai Óncep\torul, ci [i des\vÓr[itorul credin]ei noastre, pricinuitorul [i s\vÓr[itorul Óntregii iconomii a lui Dumnezeu privitoare la lume [i la om (Evrei 12:2; cf. [i 2:10). 65 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul De-a lungul tuturor schimb\rilor [i prefacerilor ei, f\ptura toat\ Ónainteaz\ c\tre sfÓr[itul s\u. De-a lungul tuturor zilelor [i tuturor nop]ilor, to]i oamenii - [i, odat\ cu ei [i Ón urma lor, Óntreaga zidire - Ónainteaz\ spre ziua cea mai de pe urm\, Ón care se va sfÓr[i taina acestei lumi [i a istoriei omene[ti. Toate zilele, ca ni[te rÓuri albe, [i toate nop]ile, ca ni[te rÓuri negre, str\bat v\ile [i pr\p\stiile fiin]\rii, smulgÓnd cu ele toate fiin]ele [i toat\ zidirea c\tre ziua cea mai de pe urm\, Ón care trebuie s\ ajung\ [i s\ Ó[i termine curgerea lor. Tot ceea ce a tr\it [i tr\ie[te Ón colivia timpului trebuie s\ ajung\ la aceast\ zi, cea mai de pe urm\, trebuie s\ coboare pe malul ei. Nu exist\ fiin]\ [i nici f\ptur\ pe care rÓul timpului s\ n-o aduc\ la aceast\ zi, cea mai de pe urm\. Odat\ cu aceast\ zi, timpul va Ónceta fiin]area sa, drept care ea se [i nume[te Ón Apocalips\ ziua cea de pe urm\ (Ioan 6:39, 40, 44; 11:24; 12:48), ziua cea mare (Faptele Apostolilor 2:20; Iuda 6). Deoarece aceasta este ziua cea de Dumnezeu rÓnduit\, Ón care El va judeca lumea (Faptele Apostolilor 17:13), ea se mai nume[te [i ziua judec\]ii (Matei 10:15; 11:22, 24; 12:36; II Petru 2:9; 3:7; I Ioan 4:17), ziua urgiei, [i a descoperirii [i a dreptei judec\]i a lui Dumnezeu (Romani 2:5). Dar - de vreme ce toat\ judecata s-a dat Fiului (Ioan 5:22) [i de vreme ce El Se va ar\ta Ón ziua cea mai de pe urm\ ca Judec\tor Óntru slav\ - atunci ziua aceasta se mai nume[te [i ziua Fiului Omului (Luca 17:22, 24, 26), ziua Domnului (II Petru 8:10; I Tesaloniceni 5:2, Cf. [i Iezechil 15:5; Isaia 2:12; Ioil 2:31; Œn]elepciunea lui Solomon 1:14; Maleahi 4:1), ziua lui Hristos (II Tesaloniceni 2:2; Filipeni 1:10; 2:16), ziua Domnului nostru Iisus Hristos (II Corinteni 1:14; I Corinteni 1:8; 5:5), ziua judec\]ii [i a pierzaniei oamenilor f\r\ de Dumnezeu (II Petru 3:7; 2:9). Œn aceast\ zi de mare Ónsemn\tate, Dumnezeu-Omul Domnul Iisus, va rosti ultima Sa judecat\, nestr\mutat\, asupra Óntregii istorii a lumii [i a omului, asupra tuturor oamenilor laolalt\ [i a fiec\ruia personal. {i dup\ cum, la cap\tul lucr\rii de zidire, a privit toate fiin]ele [i f\pturile zidite [i a rostit asupra a toate judecata Sa, c\ sÓnt bune foarte (Fac. 1:31), tot a[a Domnul cel Ón Trei Sori va privi [i Ón ziua cea de pe urm\ toate fiin]ele [i f\pturile, la sfÓr[itul mersului lor de-a lungul istoriei, [i va rosti judecata Sa asupra a tot [i toate, asupra tuturor [i a fiec\ruia. Atunci, va desp\r]i pentru totdeauna binele de r\u [i va statornici Óntre ele un hotar netrec\tor [i de netrecut; atunci, va rosti judecata Sa cea f\r\ gre[ asupra tuturor valorilor omene[ti; atunci, va cÓnt\ri Ón cÓntarul des\vÓr[it [i nemincinos al Drept\]ii [i al dragostei Sale toate faptele omenene[ti, toate gÓndurile omene[ti, toate sim]\mintele oamenilor, toate dorin]ele omene[ti, toate cuvintele omene[ti; atunci, se va Ómplini taina lui Dumnezeu (Apocalipsa 10:7) privitoare la om, zidire, lume, univers; atunci, to]i cei buni [i tot ce este bun vor mo[teni fericirea ve[nic\, raiul cel ve[nic, Ón a-tot-dulcea Œmp\r\]ie a cerurilor a Prea-dulcelui Domn Iisus; iar to]i cei r\i [i tot ce este r\u - chinul ve[nic, osÓnda ve[nic\, Ón Ómp\r\]ia a-tot-amar\ a a-tot-r\ilor Œngeri c\zu]i. 66 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul PARTEA a II-a ECUMENISMUL ECUMENISMUL Dumnezeu-Omul istoric, Domnul Iisus Hristos, a ar\tat Ón chip a-totcuprinz\tor [i a-tot-real c\ El este pentru f\ptura omeneasc\ totul [i toate, Ón toate lumile: [i esen]\, [i fiin]\, [i via]\, [i minte, [i ra]iune, [i inim\, [i con[tiin]\, [i bine, [i fapt\ bun\, [i dragoste, [i lumin\, [i cale, [i adev\r, [i dreptate, [i bucurie, [i mÓntuire, [i Ónviere, [i Ón\l]are, [i nemurire, [i ve[nicie, [i rai. {i El e toate acestea prin Dumnezeu-omenitatea Sa, prin trupul S\u Dumnezeu-omenesc: prin PreasfÓnta Biseric\, Biserica apostoleasc\, Biserica Sfin]ilor P\rin]i, Biserica Sfintei Predanii - Biserica Ortodox\. Œn afara Bisericii, Ón afara trupului Dumnezeu-Omului, st\ [i exist\ omul, cu toate realit\]ile [i neputin]ele lui omene[ti, iar Ón jurul lui [i Ón l\untrul lui se afl\ p\catul, moartea, diavolul; [i, Ómpreun\ cu acestea [i Ón acestea, tot r\ul, tot iadul, toat\ suferin]a, tot viciul, tot chinul, toat\ nefericirea. {i omul se ostene[te [i se chinuie[te prin lucrarea lui s\ se mÓntuiasc\ [i s\ se libereze de chin, [i de r\u [i de spaim\; se str\duie[te [i prin [tiin]\, [i prin credin]\, [i prin filosofie, [i prin cultur\, [i prin art\, [i prin agricultur\, [i prin industrie, [i prin tehnic\... {i s-a f\cut mucenic pe crucea [i pe crucile pe care singur [i le f\ure[te neÓncetat [i pe care singur se r\stigne[te. A n\scocit omul felurite surogate de mÓntuire din feluritele chinuri Ón care via]a oamenilor pe p\mÓnt este bogat\ [i prea-bogat\. A n\scocit felurite umanisme ca s\ se mÓntuiasc\ prin sine, s\ se fac\ fericit prin sine. Istoria d\ m\rturie Óns\ c\ totul a fost zadarnic. {i el r\mÓne de-a pururea rob al chinurilor de tot felul, rob al relelor de tot felul; [i - ceea ce este mai cumplit - rob pe vecie al mor]ii. Lucrul acesta este adev\rat pentru fiecare om de pe aceast\ planet\ a lui Dumnezeu [i mai ales pentru omul european. De aceea e trebuitor, foarte folositor [i potrivit cu scopul nostru, s\ urm\rim omul pe cele mai Ónsemnate c\i ale numeroaselor lui umanisme. PROGRESUL UMANIST {I PROGRESUL DUMNEZEU-OMENESC Observa]i, mai ÓntÓi, principiile de temelie ale progresului umanist european, metafizica lui. Este un lucru v\dit pentru to]i ochii s\n\to[i: cultura umanist\ european\ toce[te Ón chip sistematic Ón om sim]\mÓntul nemuririi, pÓn\ ce Ól [terge cu totul, [i omul culturii europene m\rturise[te hot\rÓt, urmÓndu-l pe 67 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Nietzsche: "sÓnt trup, [i numai trup" - asta ÓnsemnÓnd: "SÓnt muritor, [i numai muritor". Astfel, pe Europa umanist\ a pus st\pÓnire deviza: "Omul este o fiin]\ muritoare". Aceasta e formula omului umanist, aceasta e esen]a progresului s\u. Mai ÓntÓi f\r\ [tiin]\, apoi sistematic, cu [tiin]\ [i dinadins, s-a altoit Ón omul european - prin [tiin]\, [i prin filosofie, [i prin cultur\ - con[tiin]a c\ omul este muritor, muritor pe de-a-ntregul, [i c\ nu-i nimic nemuritor Ón el. Con[tiin]a aceasta Ó[i afl\ o rostire deplin\ Ón convingerea care gl\suie[te: "Moartea e o necesitate". Moartea - necesitate! Exist\ o mai mare groaz\, [i jignire, [i batjocur\? Cel mai mare vr\jma[ al omului - s\ fie de nevoie omului! Spune]imi, exist\ aici vreo urm\ de logic\, fie [i cea mai mic\, fie m\car una prunceasc\, fie m\car o logic\ de insect\? Nu cumva omul european, Ón\bu[it [i m\cinat Ón aceast\ moar\ a mor]ii care se cheam\ "P\mÓnt", a pierdut [i ultima f\rÓm\ de ra]iune [i a Ónceput s\ aiureze?... Pustiit este omul umanist, Ónfrico[\tor de pustiit, fiindc\ din el a fost alungat\ con[tiin]a [i sim]irea nemuririi lui personale. Iar f\r\ aceasta, poate fi omul om deplin? O, m\rginit e omul european, cumplit de m\rginit, [i de pigmeizat, [i de mic[orat, [i de restrÓns la o frÓntur\ [i bucat\ 45 de om, fiindc\ a Óndep\rtat din sufletul s\u orice sim]ire a nem\rginirii [i nesfÓr[irii; iar f\r\ aceasta, poate omul Óndeob[te s\ existe ca om? {i, dac\ poate s\ existe, are rost existen]a lui? F\r\ sim]irea nesfÓr[irii, nu este el un lucru f\r\ via]\ printre celelalte lucruri [i un animal trec\tor printre celelalte animale? Œng\dui]i-mi un paradox: eu socotesc c\ unele dintre animale sÓnt mai nem\rginite Ón sim]irile lor [i mai nemuritoare Ón dorin]ele lor decÓt omul progresului european umanist. Œmb\trÓnit, atrofiat, m\rginit la materie, degenerat, omul umanismului a avut deplin\ dreptate atunci cÓnd a m\rturisit, prin gura Ón]elep]ilor s\i, c\ se trage din maimu]\. Ajuns asemenea animalelor Ón ce prive[te obÓr[ia, de ce s\ nu ajung\ la fel cu ele [i Ón privin]a moralei? Ca unul care ]ine de animale, de fiare, Ón ce prive[te esen]a fiin]ei sale, este asemeni lor [i Ón privin]a moralei. P\catul [i crima nu sÓnt socotite oare, din ce Ón ce mai mult, Ón jurispruden]a contemporan\ de neocolit pentru mediul social, ca necesitate a firii? Dac\ nu exist\ Ón om nimic nemuritor [i ve[nic, toat\ etica se m\rgine[te pÓn\ la urm\ la poftele firii: [i omul umanist s-a identificat, Ón privin]a moralei, cu Ónainta[ii s\i, maimu]ele [i fiarele, [i Ón via]a lui s-a Ónsc\unat principiul: "Homo homini lupus" (omul e lup pentru om). {i altminteri nici nu putea s\ fie, fiindc\ doar pe sim]\mÓntul nemuririi omene[ti se poate Óntemeia o moral\ mai Ónalt\ [i mai bun\ decÓt aceea a animalelor. Dac\ nu exist\ nemurire [i via]\ ve[nic\, nici Ón om, nici Ón jurul lui, atunci pentru omul-animal morala animalelor este cu totul fireasc\ [i logic\; a[adar, s\ mÓnc\m [i s\ bem, c\ci mÓine vom muri (1 Corinteni 15:32). Razlomak i odlomak: razlomak este fragmentul rezultat din dezintegrarea unui Óntreg, iar odlomak este fragmentul desprins dintr-un Óntreg. (n. tr.) 45 68 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Relativismul Ón filosofia progresului umanist european nu avea cum s\ nu rezulte Óntr-un relativism [i Ón etic\; iar relativismul este p\rintele anarhiei [i nihilismului. Drept aceea, toat\ etica practic\ a omului umanist nu este altceva decÓt anarhie [i nihilism; fiindc\ anarhia [i nihilismul sÓnt faza de neocolit, ultim\, apocaliptic\, a progresului umanist european. Anarhismul [i nihilismul ideologic, descompunerea ideologic\, nu aveau cum s\ nu se v\deasc\ Ón anarhismul [i nihilismul practic, adic\ Ón descompunerea practic\ a omenirii umaniste europene [i a progresului ei. Nu sÓntem, oare, martori oculari ai anarhismului [i nihilismului ideologic [i practic care pustiesc continentul Europei? Factorii progresului european sÓnt de a[a fel, c\, oricum ar fi Ónsuma]i, rezultatul nu poate fi altul afar\ de anarhism [i de nihilism. Dovada? Dou\ r\zboaie mondiale, de fapt europene. Omul european e prost, grozav de prost, atunci cÓnd, necrezÓnd Ón Dumnezeu [i Ón nemurirea sufletului, poate s\ cread\ Ón progres, Ón rostul vie]ii, [i s\ lucreze pentru el. Ce nevoie am de progres, cÓnd Ón spatele lui m\ a[teapt\ moartea? Ce nevoie am de toate lumile, de toate galaxiile, de toate culturile, cÓnd Ón spatele lor m\ pÓnde[te [i apoi m\ Ónha]\ moartea? Unde e moarte, acolo nu se poate afla progres adev\rat; iar dac\ se afl\, el nu e decÓt un blestemat de progres Ón moara mor]ii. De aceea trebuie distrus cu des\vÓr[ire, ÓncÓt s\ nu r\mÓn\ urm\. Acest chin al progresului umanist european l-a sim]it [i l-a Ónf\]i[at artistic Ón tragedia sa, "Rossum's universal Robots", cunoscutul scriitor ceh Karel »apek. Œntre eroii Alquist [i Elena are loc urm\torul dialog: "Alquist: Are bunica vreo carte de rug\ciuni? Elena: Are una foarte mare. Alquist: {i Ón ea se g\sesc, desigur, rug\ciuni pentru toate Ómprejur\rile vie]ii: Ómpotriva vremii rele, Ómpotriva bolilor? Elena: Da, Ómpotriva necazurilor de tot felul, Ómpotriva inunda]iilor ... Alquist: Œmpotriva progresului nu sÓnt? Elena: Cred c\ nu! Alquist: Ei, ce p\cat!" *** Œn fa]a omului umanist [i a progresului s\u, st\ omul lui Hristos cu progresul s\u Dumnezeu-omenesc. Principiul de temelie al progresului Dumnezeu-omenesc: Omul e om adev\rat numai prin Dumnezeu, numai prin Dumnezeu-Omul; cu alte cuvinte, omul e om adev\rat numai prin nemurire, adic\ prin biruin]a asupra a tot ce este muritor [i a tot ce este supus mor]ii, prin biruin]a asupra mor]ii. Biruind Ón sine p\catul [i r\ul, omul lui Hristos biruie moartea [i mortalitatea Ón con[tiin]a sa [i Ón sim]irea sa [i se une[te cu Cel ce singur e f\r\ de moarte: Dumnezeu-Omul Hristos. Unit cu Dumnezeu-Omul, el 69 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul se face Ón lumea aceasta nemuritor: mintea lui gÓnde[te cu gÓndirea lui Hristos, gÓndire nemuritoare [i ve[nic\; iar inima lui simte deja Ón sine via]a lui Hristos, via]a nemuritoare [i ve[nic\... Œn ce fel se ajunge la aceasta? Prin credin]a Ón Domnul Hristos cel Ónviat. Dac\ omul crede din tot sufletul [i cu adev\rat Ón Dumnezeul-Om cel Ónviat, Ón sufletul lui se na[te Óndat\ sim]irea nemuririi, a Ónvierii, sim]irea c\ moartea a fost biruit\ [i, odat\ cu ea, p\catul [i r\ul. Acest sim]\mÓnt al propriei nemuriri Ónsufle]e[te [i Óndeamn\ pe cre[tin la nevoin]ele evanghelice, [i el pline[te cu bucurie poruncile lui Hristos [i str\bate cu veselie calea vie]ii, de la nefiin]\ la fiin]a des\vÓr[it\, de la moarte la nemurire. Precum un punct care cre[te pÓn\ ajunge mare cÓt toate infiniturile, a[a se ÓntÓmpl\ [i cu omul care cre[te prin Dumnezeu-Omul: el str\luce[te tot prin nem\rginirea [i nem\rginirile Dumnezeie[ti [i se simte nemuritor [i nesfÓr[it Ón toate punctele fiin]ei sale. Œn felul acesta, tragicul principiu al progresului umanist: "Moartea este o necesitate", este Ónlocuit cu principiul plin de bucurie al progresului Dumnezeiesc-omenesc: "Nemurirea este o necesitate." Progresul Dumnezeu-omenesc are morala sa Dumnezeu-omeneasc\: Ón el, toat\ via]a omului este cÓrmuit\ [i dinamizat\ de Dumnezeu-Omul. Bun este ceea ce e al lui Hristos; Ón afar\ de aceasta nu exist\ bine adev\rat. Nemurirea este Ónsu[irea cea mai de seam\ a binelui lui Hristos. De aceea, nemurirea este de trebuin]\ moralei omului lui Hristos ca sim]ire [i con[tiin]\, ca fapt\ [i deprindere. A-L sim]i cineva pe Domnul Hristos ca suflet al sufletului s\u, ca via]\ a vie]ii sale; aceasta este nemurirea omului, c\ci prin aceasta se adevere[te nem\rginirea [i nesfÓr[irea gÓndirii, sim]irii, vie]ii. Pentru cre[tinul adev\rat, nemurirea Ónseamn\ ceva firesc [i Óntemeiat, iar odat\ cu ea [i Ón ea sÓnt fire[ti [i Óntemeiate nem\rginirea [i nesfÓr[irea. Aceasta duce spre des\vÓr[irea moral\, spre nesfÓr[itul progres moral c\tre Dumnezeu, Care e suma tuturor nesfÓr[irilor, tuturor nem\rginirilor [i tuturor des\vÓr[irilor. Prin urmare, e pe deplin fireasc\, Óntemeiat\ [i Óndrept\]it\ porunca hot\rÓt\ a progresului Dumnezeu-omenesc: Fi]i dar des\vÓr[i]i, precum Tat\l vostru cel din ceruri des\vÓr[it este (Matei 5:48). Omul lui Hristos se mi[c\ pe calea des\vÓr[irii Dumnezeie[ti, biruind, cu ajutorul faptelor bune evanghelice, r\ul [i p\catul din el [i din lumea care Ól Ónconjur\. El Ónainteaz\ Óntotdeauna de la un bine la altul, de la ceva mai mic spre ceva mai mare [i de la ceva mai mare la ceva foarte mare. Mai mult: el nu se opre[te niciodat\, nu ÓntÓrzie, fiindc\ orice oprire Ónseamn\ paralizie duhovniceasc\, amor]ire, moarte. Prin orice gÓnd curat, prin orice sim]\mÓnt sfÓnt, prin orice dorin]\ bun\ [i cuvÓnt bun, el Ónainteaz\ c\tre Ónviere, c\tre nemurire, c\tre via]a ve[nic\. ŒnvingÓnd p\catul [i moartea, omul lui Hristos str\bate Ón aceast\ via]\ trei trepte Ónsemnate de evolu]ie cre[tin\: na[terea Ón Hristos, schimbarea la fa]\ Ón Hristos, Ónvierea Ón Hristos. Scopul ultim al luptei lui este a Ónvia Ómpreun\ cu 70 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Hristos, iar asta Ónseamn\ a birui moartea. Iat\, tu ai biruit deja moartea, dac\ ai crezut din tot sufletul Ón Œnvierea Dumnezeu-Omului, pentru c\ El a zis: Cel ce crede Óntru Mine are via]\ ve[nic\... a trecut din moarte la via]\ (Ioan 6:47; 5:24). Numai crezÓnd Ón Dumnezeu-Omul cel Ónviat Óncepe omul s\ fie om, c\ci se libereaz\ de p\cat [i de moarte [i dobÓnde[te sim]\mÓntul nemuririi. P\catul e o boal\ care toce[te, sl\b\noge[te, paralizeaz\ Ón om sim]\mÓntul nemuririi, a[a ÓncÓt omul s\ nu ajung\ pÓn\ la Dumnezeul cel viu [i adev\rat nici cu sim]irea, nici cu gÓndul. Un astfel de om este un schilod, o jum\tate de om, un subom. Dumnezeu-Omul a biruit p\catul [i moartea prin Œnviere ca s\-l de[tepte pe om la nemurire [i via]\ ve[nic\, ca sim]\mÓntul sl\b\nogit [i amor]it al nemuririi s\ Ónvie [i s\ se Ónnoiasc\, a[a ÓncÓt omul s\ simt\ pe Dumnezeu [i ve[nica via]\ ca scop al vie]ii omene[ti, [i pe p\mÓnt, [i Ón cer. Œn fapt, Biserica DumnezeuOmului nu este altceva decÓt un laborator Dumnezeiesc Ón care se Ónnoie[te, se Ómprosp\teaz\ [i se Ónt\re[te neÓncetat sim]irea [i con[tiin]a omeneasc\ a nemuririi [i nem\rginirii personale. Oare rug\ciunea nu face sufletul nem\rginit, unindu-l cu Dumnezeu? Oare dragostea nu face sufletul nemuritor, Ón\l]Óndu-l la Dumnezeu? Oare milostenia, oare bun\tatea, oare smerenia, oare dreptatea nu-l fac pe om nemuritor, str\mutÓnd fiin]a lui Ón Ómp\r\]ia adev\rului lui Hristos? Nu ne Ón[el\m: prin fiecare fapt\ bun\ evanghelic\, omul biruie[te Ón sinea lui, pu]in cÓte pu]in, moartea, pÓn\ ce o biruie[te cu totul [i dobÓnde[te nemurirea [i via]a ve[nic\. Œn progresul Dumnezeu-omenesc, omul c\l\tore[te neÓncetat pe Calea lui Dumnezeu, care este Hristos, prin adev\rul Dumnezeiesc, Ón via]a ve[nic\ [i f\r\ de moarte. Toate acestea le-a d\ruit Dumnezeu-Omul Hristos neamului omenesc prin Œnvierea Sa. Tot adev\rul tuturor lumilor, tot rostul tuturor f\pturilor, toat\ bucuria tuturor fiin]elor s-au dat neamului omenesc prin Œnvierea DumnezeuOmului Hristos. Drept aceea, Œnvierea lui Hristos este faptul cel mai hot\rÓtor din istoria lumii; din ea izvor\[te valoarea netrec\toare [i Dumnezeiasc\ nu doar a fiec\rui om ca persoan\ deosebit\, ci a tuturor oamenilor laolalt\. 71 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul CULTURA UMANIST| {I LUCRAREA DUMNEZEU-OMENEASC| Cultura european\ are ca temei omul. Prin om se epuizeaz\ programul [i scopul civiliza]iei europene, mijloacele [i con]inutul ei. Umanismul este cel mai de seam\ arhitect al ei. El e cl\dit Ón Óntregime pe principiul [i criteriul sofistic care spune: M\sura tuturor lucrurilor, v\zute [i nev\zute, este omul, [i anume omul european. Acesta e des\vÓr[itul pl\smuitor [i d\t\tor de pre]. Adev\r este ceea ce el va propov\dui ca adev\r; rostul vie]ii este acela pe care el Ól va propov\dui ca rost al vie]ii; binele [i r\ul sÓnt acelea pe care el le va numi astfel. Ca s-o spunem simplu [i sincer: Omul european s-a numit pe sine dumnezeu. Oare n-a]i observat cÓt de statornic\ este dorin]a lui de a face pe dumnezeul, prin [tiin]\ [i prin tehnic\, prin filosofie [i prin cultur\, prin religie [i prin politic\, prin art\ [i prin mod\; de a face pe dumnezeul cu orice pre], chiar prin inchizi]ie [i prin papism, chiar prin foc [i sabie, chiar prin trogloditism [i antropofagie? El a propov\duit, pe limba [tiin]ei sale umanist-pozitiviste, c\ Dumnezeu nu exist\. {i, c\l\uzit de aceast\ logic\, a tras plin de curaj urm\toarea Óncheiere: De vreme ce Dumnezeu nu exist\, Ónseamn\ c\ eu sÓnt dumnezeu! Nimic nu vrea mai mult omul european decÓt s\ se prezinte ca dumnezeu, m\car c\ se afl\ Ón universul acesta ca un [oarece Ón curs\. Ca s\ arate [i s\ dovedeasc\ dumnezeirea sa, el a propov\duit c\ toate lumile de deasupra noastr\ sÓnt goale: f\r\ Dumnezeu [i f\r\ fiin]e vii. El vrea, cu orice pre], s\ domneasc\ asupra firii, s\ o supun\ sie[i; drept care a pus la cale un r\zboi sistematic Ómpotriva ei, r\zboi pe care l-a numit "cultur\". La el a Ónh\mat filosofia [i [tiin]a sa, religia [i etica sa, politica [i tehnica sa. {i a izbutit s\ defri[eze o buc\]ic\ de pe suprafa]a materiei, dar n-a preschimbat-o. LuptÓndu-se cu materia, omul n-a reu[it s\ o Ónomeneasc\, ci ea a reu[it s\ Ól restrÓng\ pe om [i s\-l m\rgineasc\ la ceea ce e de suprafa]\, s\ Ól reduc\ la materie. {i omul, Óngr\dit din toate p\r]ile de materie, se vede pe sine ca materie, [i doar materie. {i [ti]i cine a Ónvins? Este o ironie: civiliza]ia l-a f\cut pe om rob al materiei, rob al lucrurilor. Autopropov\duitul dumnezeu se Ónchin\ lucrurilor, idolilor pe care el Ónsu[i [i i-a f\urit. E limpede c\ omul european nu mai e dumnezeu, ci un simplu rob al lucrurilor. Œn r\zboiul s\u Ómpotriva a tot ce e mai presus de fire, el a Ónlocuit cu fabricatele civiliza]iei sale orice n\zuin]\ spre cele mai presus de materie: a Ónlocuit cerul, a Ónlocuit sufletul, a Ónlocuit nemurirea, a Ónlocuit ve[nicia, a Ónlocuit pe Dumnezeul cel viu [i adev\rat [i [i-a f\cut Cultura dumnezeu; fiindc\ omul nu poate dura pe astrul acesta Óntunecat f\r\ dumnezeu, oricum ar fi acest dumnezeu, fie el chiar un dumnezeu mincinos; aceasta e fatala ironie a sor]ii omului cu astfel de alc\tuire sufleteasc\. 72 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Oare n-a]i observat c\ omul european, Ón culturomania sa, a pref\cut Europa Óntr-o fabric\ de idoli? Aproape toate bunurile culturii au ajuns idoli. Drept aceea, epoca noastr\ este, mai Ónainte [i mai presus de toate, o epoc\ a Ónchin\rii la idoli. Nici un continent nu e atÓt de inundat de idoli ca Europa actual\. Nic\ieri oamenii nu se Ónchin\ atÓt Ónaintea lucrurilor [i nu se tr\ie[te atÓt de mult pentru lucruri [i de dragul lucrurilor, ca Ón Europa. Aceasta este o Ónchinare la idoli de cel mai r\u soi, fiindc\ e Ónchinare Ón fa]a lutului. Spune]imi, oare nu se Ónchin\ omul humei, atunci cÓnd Ó[i iube[te cu egoism trupul de lut [i zice cu Ónc\p\]Ónare: Trup sÓnt, [i numai trup? Spune]i-mi, nu se Ónchin\ omul european lutului ro[u, atunci cÓnd veste[te ca ideal al s\u lupta de clas\, sau na]ia, sau omenirea? Europa deci nu sufer\ de pe urma ateismului, ci a politeismului; nu sufer\ din pricina lipsei de dumnezei, ci a mul]imii dumnezeilor. PierzÓnd pe Dumnezeul cel adev\rat, a vrut s\ Ó[i sature foamea de Dumnezeu prin f\urirea de dumnezei mincino[i, de idoli. A pl\smuit idoli din [tiin]\ [i din teoriile ei, din tehnic\ [i din inven]iile ei, din religie [i din reprezentan]ii ei, din politic\ [i din partidele ei, din mod\ [i din manechinele ei, iar Ón mijlocul tuturor acestor idoli, pe tronul Ómp\r\tesc al egoismului, l-a a[ezat pe omul european, pe Dalai-lama european. Œn esen]a sa, civiliza]ia european\ este un feti[ism ajuns vampir, un feti[ism Ón edi]ie european\, Ón costum european. Tr\s\tura cea mai de seam\ a omului european este "l\comia de lucruri". Metafizica feti[ist\ a omului european se manifest\ Ón chip practic printr-o etic\ feti[ist\. Vechiul feti[ism idolatru avea drept Ónsu[ire canibalismul; dar noul feti[ism european nu se deosebe[te oare tocmai prin canibalism, numai c\ unul mascat, cult? Civiliza]ia european\ nu a propov\duit oare, prin gura [tiin]ei sale, drept cel dintÓi principiu al vie]ii lupta pentru autoconservare? {i ce altceva este oare aceasta, dac\ nu o chemare la canibalism? Nu Ónseamn\ oare: Omule, lupt\-te pentru autoconservare cu toate mijloacele; lupt\-te, dac\ este nevoie, folosindu-te [i de canibalism? Important este s\ te ]ii Ón via]\! Cum? Lucrul acesta nu este supus judec\]ii con[tiin]ei. Via]a e un m\cel, Ón care cel mai puternic are dreptul s\ ucid\ pe cel mai slab. Chiar a[a: oamenii mai slabi sÓnt material pentru cei mai puternici. ŒntrucÓt nu exist\ nici Dumnezeu, nici nemurire, toate Ói sÓnt Óng\duite omului pentru autoconservare. Este Óng\duit p\catul, este Óng\duit r\ul, este Óng\duit\ crima. {tiin]a pozitivist\ a ar\tat c\ tot ceea ce se ÓntÓmpl\ se ÓntÓmpl\ potrivit legilor firii. Œn natur\ domne[te ca prim\ lege legea necesit\]ii. Ea conduce pe oameni [i toate gÓndurile, sim]\mintele, n\zuin]ele, faptele lor. CÓnd oamenii p\c\tuiesc, ei p\c\tuiesc din necesitate. Omule, tu nu ai de dat seam\ nici pentru cea mai mare gre[eal\ a ta; nu ai de dat r\spuns, pentru c\ orice faci, faci din necesitate... S\ nu vi se par\ curios: p\catul nu poate exista pentru omul pentru care nu exist\ Dumnezeu, fiindc\ p\catul este p\cat doar prin punerea lui 73 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Ón leg\tur\ cu Dumnezeu. Dac\ Dumnezeu nu exist\, atunci nici p\cat nu exist\, nici r\u nu exist\, nici crim\ nu exist\. Nihilismul metafizic al civiliza]iei europene, dezv\luit prin principiul "Dumnezeu nu exist\", s-a manifestat Ón chip necesar ca un nihilism practic, al c\rui principiu este: Nu exist\ p\cat, toate sÓnt Óng\duite! B\ga]i de seam\: prin filosofia [i [tiin]a ei, prin tehnica [i politica ei, civiliza]ia european\ alung\ din om tot ceea ce este nemuritor [i ve[nic, paralizeaz\ Ón el cu m\iestrie sim]\mÓntul nemuririi, mic[oreaz\ sufletul pÓn\ nu mai r\mÓne nimic din el. "Trebuie s\ ne liber\m de Dumnezeu": iat\ dorin]a v\dit\ sau ascuns\ a multora dintre arhitec]ii civiliza]iei europene. Pentru aceasta, ei lucreaz\ prin umanism [i Rena[tere, prin naturalismul lui Rousseau [i "furtunosul" romantism, prin pozitivism [i agnosticism, prin ra]ionalism [i voluntarism, prin parlamentarism [i revolu]ionarism. Iar cei mai Óndr\zne]i dintre ei au slobozit chemarea: "Dumnezeu trebuie ucis!"; [i Ón cele din urm\, cel mai statornic m\rturisitor al culturii europene, Nietzsche, a vestit din vÓrful piramidei antropomane a egoismului: "Dumnezeu a murit!" Atunci cÓnd nu exist\ nici Dumnezeul ve[nic, nici nemurirea sufletului, nu mai exist\ nimic absolut, nici o a-tot-valoare, [i atunci totul e relativ, totul e trec\tor, totul e muritor; [i, Óntr-adev\r, au fost alungate toate valorile absolute [i au Ónceput s\ predomneasc\ cele relative. Nu exist\ nici o Óndoial\ c\ relativismul este [i temeiul, [i firea, [i sufletul umanismului. Teoria relativit\]ii lui Einstein este Óncheierea ultim\ [i sinoptic\ a umanismului [i a tuturor ramurilor lui filosofice, [tiin]ifice, tehnice [i politice. {i nu numai atÓt, dar pÓn\ la urm\ umanismul nu este nimic altceva decÓt nihilism. Filosoful german Karl Joel descrie Ón felul urm\tor criza gÓndirii europene: "Din felul nostru de a vedea lumea lipse[te cuprinderea Óntregului [i calea des\vÓr[irii. Ne lipse[te Óntregimea convingerii [i, odat\ cu marea putere a convingerii, [i marea putere a credin]ei. Morala noastr\ nu are nici un fel de caractere; istoria noastr\ nu are personalit\]i prin care s\ vorbeasc\ Óntreg poporul [i Óntreaga vreme a noastr\ cu puterea cea mai concentrat\. Ne lipse[te marea poezie, fiindc\ fantezia noastr\, rupt\ de Óntregimea cosmic\, e prins\ de lucrurile m\runte, iar cu cele mai mari nu face altceva decÓt s\ se joace, fiindc\ pe poe]ii no[tri nu-i mai anim\ sentimentul cosmic al clasicilor, care d\deau versurilor lor expresie superioar\ [i eroilor lor Óntemeiere l\untric\. Avem cea mai fermec\toare art\ a tonului f\r\ melos, cel mai mare patos f\r\ etos, cea mai variat\ instrumentare, ilustrare, punere Ón scen\, cea mai perfec]ionat\ tehnic\ f\r\ suflet. Avem cea mai bogat\ art\ teatral\, cu cea mai vie ac]iune f\r\ eroi, cu mase [i marionete drept eroi. Avem regia ca art\ de cel mai puternic efect, arta fenomenelor f\r\ esen]\. Avem via]a cea mai bogat\, dar ea este lipsit\ de pace [i de plin\tate, de armonie l\untric\, pentru c\ Ói lipse[te sim]\mÓntul Óntregului, al Ómp\c\rii omului cu universul. Astfel, criza filosofiei ajunge criza epocii." 74 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Da, da, era cu neputin]\ ca umanismul s\ nu evolueze Ón nihilism. E oare cu putin]\ s\ nu ajung\ omul nihilist, de vreme ce nu prime[te nici o valoare absolut\? Merge]i pe firul logicii pÓn\ la cap\t [i ve]i fi sili]i s\ ajunge]i la Óncheierea c\ relativismul este p\rintele anarhismului. De vreme ce toate fiin]ele sÓnt relative, atunci nici una dintre ele nu are dreptul s\ se impun\ ca valoare des\vÓr[it\. Dac\ vreuna Óncearc\ acest lucru, trebuie s\ i se declare r\zboi pÓn\ la nimicire. De vreme ce toate valorile sÓnt relative, ce drept are vreuna dintre ele de a se impune ca cea mai mare [i cea mai Ónalt\? Pe ce temei, prietene, adev\rul t\u Ól respinge pe al meu, cÓt\ vreme amÓndou\ sÓnt relative? De vreme ce Ón lumile omene[ti nu se g\se[te nimic absolut, nici ierarhie a fiin]elor, nici ierarhie a valorilor, ci doar anarhia. {i, Óntr-adev\r, este o realitate v\dit\ c\ nihilismul [i anarhia sÓnt punctul de Óncheiere logic al civiliza]iei europene, forma ultim\, de neocolit, a umanismului [i relativismului european. Umanismul se preface Ón chip necesar Ón ateism, trece prin anarhism [i sfÓr[e[te Ón nihilism. S\ fii sigur c\, dac\ cineva este ast\zi ateist [i vrea s\ fie consecvent, el va ajunge mÓine anarhist [i poimÓine nihilist. Dac\, iar\[i, cineva este nihilist, s\ fii sigur c\ acolo a ajuns de la umanism, prin ateism. Ce r\mÓne din om, dac\ e scos din trupul lui sufletul? Un hoit. Ce r\mÓne din Europa, dac\ e scos din trupul ei Dumnezeu? Un hoit. Au alungat pe Dumnezeu din univers, [i universul ce a ajuns? Un hoit. Ce este omul care t\g\duie[te existen]a sufletului Ón el [i Ón oamenii din jurul s\u? Nimic altceva decÓt lut Ón uniform\, un sicriu ambulant din lut. Rezultatul este distrug\tor: Óndr\gostindu-se de lucruri, omul european a ajuns, Ón cele din urm\, el Ónsu[i un lucru. Persoana lui e depreciat\ [i devastat\: a r\mas om-lucru. Nu mai e om Óntreg, intregral, nemuritor, dup\ chipul lui Dumnezeu, ci doar f\rÓme de om, o cochilie de om din care a fost alungat duhul nemuritor. Desigur, cochilia aceasta e [lefuit\, l\cuit\, pictat\, dar tot cochilie r\mÓne. Civiliza]ia european\ l-a lipsit pe om de suflet, l-a f\cut materie [i l-a mecanizat. Ea se aseam\n\ cu o ma[in\ monstruoas\ care Ónghite oamenii [i-i preschimb\ Ón lucruri. SfÓr[itul e sfÓ[ietor de trist [i cutremur\tor de nefericit: omul - un lucru neÓnsufle]it Óntre lucruri neÓnsufle]ite. *** Aceasta e, Ón liniile sale generale, cultura omului european. Dar care e "cultura" evanghelicului, istoricului, ortodoxului Dumnezeu-Om Iisus Hristos? Pe ce se Óntemeiaz\ ea? Ea se Óntemeiaz\ Ón Óntregime pe Persoana DumnezeuOmului Hristos. Dumnezeu S-a f\cut om ca s\-l Ónal]e pe om la Dumnezeu. Acesta este Ónceputul [i sfÓr[itul Óntre care se mi[c\ Ónv\]\tura Dumnezeuomeneasc\ ortodox\. Deviza ei: Dumnezeu-Omul s\ fie Ón tot cel dintÓi. Nu numai Dumnezeu, nici numai omul, ci Dumnezeu-Omul. Aici s-a personificat [i 75 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul s-a s\vÓr[it cea mai potrivit\ unire dintre Dumnezeu [i om: aici nici Dumnezeu nu e mic[orat Ón fa]a omului, nici omul Ón fa]a lui Dumnezeu, ci se atinge potrivirea cea mai bun\ [i se Ónf\ptuie[te des\vÓr[ita armonie Óntre Dumnezeu [i om. Plin\tatea [i des\vÓr[irea persoanei sale o dobÓnde[te omul prin unirea cu Dumnezeu-Omul. Dumnezeu-omenirea este singurul chip prin care se arat\ Óntreaga lucrare de multe feluri a Ónv\]\turii ortodoxe. Se Óntemeiaz\ pe Dumnezeu-Omul [i se Óncheie prin omul des\vÓr[it, Óntreg, Ón-dumnezeuÓnomenit. Œn centrul lumilor st\ Dumnezeu-Omul Hristos. El este osia Ón jurul c\reia se mi[c\ toate lumile, cele de sus [i cele de jos. El este centrul tainic al sufletelor, c\tre care graviteaz\ toate sufletele Ónfometate de adev\rul [i de via]a ve[nic\. El este [i programul [i izvorul tuturor puterilor Óntemeietoare ale lucr\rii ortodoxe Dumnezeu-omene[ti. Aici Dumnezeu lucreaz\, [i omul Ómpreun\-lucreaz\; Dumnezeu lucreaz\ prin om, omul lucreaz\ prin Dumnezeu; aici se continu\ zidirea Dumnezeiasc\ [i, mai mult, se continu\ prin om. Drept aceea, omul scoate din sine tot ceea ce e Dumnezeiesc [i-l pune Ón lucrare, Ón f\ptuire, Ón via]\. Pe lÓng\ asta, Ón aceast\ zidire, tot ce este Dumnezeiesc, nu doar Ón om, ci [i Ón lumea din jurul omului, se arat\, se pune Ón mi[care: tot ce este Dumnezeiesc lucreaz\; tot ce este omenesc Ómpreun\-lucreaz\. Dar, pentru ca omul s\ izbÓndeasc\ Ón Ómpreun\-lucrarea sa cu Dumnezeu, trebuie s\ se Ónve]e a gÓndi prin Dumnezeu, a sim]i prin Dumnezeu, a tr\i prin Dumnezeu, a f\ptui prin Dumnezeu. Toate acestea ne descoper\ scopul lucr\rii ortodoxe. Ce scop are lucrarea ortodox\? Scopul ei e de a aduce [i a Ómplini, Ón cÓt mai mare m\sur\, Dumnezeiescul Ón om [i Ón lumea din jurul omului, a Óntrupa pe Dumnezeu Ón om [i Ón lume. A[adar, "cultura" ortodox\ este cultul lui Hristos Dumnezeu, slujirea lui Hristos Dumnezeu. {i, Óntr-adev\r, lucrarea ortodox\, Dumnezeu-omeneasc\, este neÓncetata slujire a lui Hristos-Dumnezeu, neÓncetat\ slujb\ adus\ lui Dumnezeu. Omul sluje[te pe Dumnezeu prin fiin]a lui [i prin toat\ zidirea din jurul s\u; el aduce, Ón chip socotit, pe Dumnezeu [i ceea ce e Dumnezeiesc Ón orice lucrare a lui [i Ón tot ce f\ptuie[te; el pune Ón mi[care tot ce este Dumnezeiesc Ón fire, ca toat\ zidirea s\ slujeasc\ pe Dumnezeu, condus\ de omul doritor de Hristos. Cu adev\rat, toat\ zidirea ia parte la a-tot-ob[teasca slujb\ adus\ lui Dumnezeu, fiindc\ omul care sluje[te pe Dumnezeu este slujit de fire. Lucrarea Dumnezeu-omeneasc\ schimb\ la fa]\ pe om din l\untru, se mi[c\ de la cele din l\untru spre cele din afar\: ea Ónnoie[te sufletul [i, prin suflet, trupul. Ea socote[te trupul ca fiind geam\nul sufletului, un geam\n care tr\ie[te, se mi[c\ [i exist\ prin suflet. Scoate]i sufletul din trup: ce va mai r\mÓne din el, dac\ nu un stÓrv Ómpu]it? Dumnezeu-Omul schimb\ la fa]\ mai ÓntÓi sufletul [i apoi trupul. Sufletul schimbat la fa]\ schimb\ la fa]\ trupul, schimb\ la fa]\ materia. Scopul lucr\rii Dumnezeu-omene[ti este acela de a schimba la fa]\ nu doar pe om [i omenirea, ci, prin ace[tia, Óntreaga zidire. Dar cum poate fi atins 76 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul scopul acesta? Numai prin mijloacele Dumnezeu-omene[ti, iar acestea sÓnt faptele bune evanghelice: credin]a [i dragostea, n\dejdea [i rug\ciunea, postul [i smerenia, blÓnde]ea [i Ómpreun\-p\timirea, dragostea de Dumnezeu [i dragostea de fra]i. Prin lucrarea acestor fapte bune, se Óntemeiaz\ lucrarea ortodox\ Dumnezeu-omeneasc\. DeprinzÓnd [i lucrÓnd aceste fapte bune, omul schimb\ sufletul s\u din urÓt Ón frumos, din Óntunecat Ón luminos, din p\c\tos Ón sfÓnt, din asem\n\tor beznei Ón asem\n\tor cu Hristos; [i trupul s\u Ól preschimb\ Óntr-o ram\ Ón care Ónr\meaz\ sufletul s\u cel asem\n\tor cu Hristos. Prin lucrarea faptelor bune evanghelice, omul dobÓnde[te putere asupra sa [i asupra firii. AlungÓnd p\catul din sine [i din lumea care Ól Ónconjoar\, omul alung\ totodat\ puterile s\lbatice [i distrug\toare, preschimb\ Ón Óntregime [i sinele lui, [i lumea, ÓmblÓnze[te firea, atÓt Ón sine, cÓt [i Ón jurul s\u. Cele mai bune pilde ale acestui fapt sÓnt Sfin]ii: ace[tia, sfin]indu-se [i schimbÓndu-se la fa]\ prin deprinderea [i lucrarea faptelor bune, totodat\ sfin]esc [i schimb\ la fa]\ firea din jurul lor. SÓnt numero[i Sfin]ii care au fost sluji]i de fiarele s\lbatice, care numai prin starea lor de fa]\ ÓmblÓnzeau leii, ur[ii [i lupii. Purtarea lor fa]\ de f\pturi a fost [i este rug\ciunea, blÓnde]ea, milostenia, ging\[ia, purtare lipsit\ obr\znicie, r\utate, s\lb\ticie [i vr\jm\[ie. Œmp\r\]ia lui Dumnezeu pe p\mÓnt, lucrarea ortodox\, nu se Óntemeiaz\ pe impunerea din afar\, silnic\, mecanic\, ci pe primirea l\untric\, de bun\ voie, personal\ a Domnului Hristos, prin lucrarea neÓncetat\ a faptelor bune evanghelice; fiindc\ Œmp\r\]ia lui Dumnezeu nu vine pe c\i din afar\, v\zute, ci pe c\i l\untrice, duhovnice[ti, nev\zute. MÓntuitorul a zis: Œmp\r\]ia lui Dumnezeu nu vine Ón chip v\zut. Nici nu vor zice: Iat\, aici! sau: Iat\, acolo! C\ci Ómp\r\]ia lui Dumnezeu Ón l\untrul vostru este (Luca 17:20-21), adic\ Ón sufletul zidit de Dumnezeu dup\ chipul S\u, Ón sufletul sfin]it de c\tre Duhul SfÓnt; fiindc\ Œmp\r\]ia lui Dumnezeu este dreptate, [i pace [i bucurie Ón Duhul SfÓnt (Romani 14:17). Da, Ón Duhul SfÓnt, iar nu Ón duhul omului. Ea poate fi Ón duhul omului Ón m\sura Ón care acesta se umple de Duhul SfÓnt, cu ajutorul faptelor bune evanghelice. Drept aceea, prima [i cea mai mare porunc\ a lucr\rii ortodoxe este: C\uta]i mai ÓntÓi Œmp\r\]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui, [i acestea toate se vor ad\uga vou\ (Matei 6:33) - adic\ se vor ad\uga toate cele trebuitoare pentru p\strarea vie]ii trupe[ti: hran\, Ómbr\c\minte, locuin]\ (v. Matei 6:25-32). Toate acestea sÓnt doar un adaos la Œmp\r\]ia lui Dumnezeu, Iar civiliza]ia Apusului caut\ mai ÓntÓi acest adaos. Œn aceasta st\ tragedia ei: c\ [i-a cheltuit sufletul Óngrijindu-se de lucruri. Iar Domnul cel f\r\ de gre[eal\ a spus o dat\ pentru totdeauna: Nu v\ Óngriji]i cu sufletul vostru de ce ve]i mÓnca [i de ce ve]i bea, [i nici cu trupul vostru cu ce v\ ve]i Ómbr\ca... c\ci toate acestea neamurile le caut\; c\ci [tie Tat\l vostru cel ceresc, c\ ave]i nevoie de toate acestea. C\uta]i mai ÓntÓi Œmp\r\]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui, [i acestea toate se vor ad\uga vou\ (Matei 6:25; 3:33; Luca 12:22-31). 77 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul NesfÓr[it\ este lista nevoilor pe care omul zilelor noastre [i le inventeaz\ cu l\comie; [i, pentru a-[i satisface aceste nevoi nenum\rate [i f\r\ noim\, oamenii au pref\cut acest astru de aur al lui Dumnezeu Ón abator. Domnul cel iubitor de oameni ne-a descoperit de mult singurul lucru de trebuin]\ fiec\rui om Ón parte [i Óntregii omeniri laolalt\. Care este acesta? Dumnezeu-Omul Hristos [i tot ceea ce El aduce prin Sine: adev\rul Dumnezeiesc, dreptatea Dumnezeiasc\, dragostea Dumnezeiasc\, bun\tatea Dumnezeiasc\, lumina Dumnezeiasc\, sfin]enia Dumnezeiasc\, nemurirea Dumnezeiasc\, ve[nicia Dumnezeiasc\ [i toate celelalte des\vÓr[iri Dumnezeie[ti. Iat\, acesta este lucrul de trebuin]\ pentru om [i pentru omenire, iar toate celelalte nevoi ale omului sÓnt, asemuite cu aceasta, atÓt de neÓnsemnate (v. Luca 10:42). Atunci cÓnd omul cuget\ cu evanghelic\ seriozitate la taina vie]ii lui [i a lumii, el ajunge Ón chip cuvenit la Óncheierea c\ trebuin]a tuturor trebuin]elor este aceea de a t\g\dui toate trebuin]ele [i de a urma Ón chip hot\rÓt pe Domnul Iisus Hristos, de a merge [i a se uni cu El prin deprinderea [i lucrarea faptelor bune [i nevoin]elor evanghelice. Dac\ nu face asta, omul r\mÓne duhovnice[te f\r\ road\, f\r\ rost, se Ómpr\[tie, putreze[te [i moare cu Óncetul, pÓn\ sfÓr[e[te prin a muri Ón Óntregime, f\r\ a mai r\mÓne ceva din el, fiindc\ Dumnezeiasca gur\ a lui Hristos a gr\it: Precum ml\di]a nu poate s\ aduc\ road\ de la sine, dac\ nu r\mÓne Ón vi]\, tot astfel nici voi, dac\ nu r\mÓne]i Ón Mine. Eu sÓnt vi]a, voi sÓnte]i ml\di]ele. Cel ce r\mÓne Ón Mine [i Eu Ón el, acela aduce road\ mult\, c\ci f\r\ Mine nimic nu pute]i face. Dac\ cineva nu va r\mÓne Ón Mine, e aruncat afar\ ca ml\di]a [i se usuc\; [i o adun\ pe ea [i Ón foc o arunc\, [i arde (Ioan 15:4-6). Doar prin unirea duhovniceasc\ organic\ cu Hristos Dumnezeu-Omul, poate omul s\ prelungeasc\ via]a lui Ón via]\ ve[nic\ [i fiin]a lui Ón fiin]\ ve[nic\. Omul lucr\rii Dumnezeu-omene[ti nu este niciodat\ singur: cÓnd el gÓnde[te, prin Hristos gÓnde[te; cÓnd f\ptuie[te, prin Hristos f\ptuie[te; cÓnd simte, prin Hristos simte. Œntr-un cuvÓnt, unul ca acesta tr\ie[te neÓncetat prin Hristos Dumnezeu. C\ci ce e omul f\r\ Dumnezeu? La Ónceput, o jum\tate de om, iar la sfÓr[it - neom. Doar Ón Dumnezeu-Omul g\se[te omul plin\tatea [i des\vÓr[irea fiin]ei sale, g\se[te arhetipul s\u, nem\rginitul [i nesfÓr[itul s\u, nemurirea [i ve[nicia sa, valoarea sa absolut\. Numai Domnul Hristos, dintre to]i oamenii [i toate fiin]ele, a propov\duit sufletul omului drept comoara cea mai de pre] din toat\ lumile: C\ci ce va folosi omul, dac\ va cÓ[tiga toat\ lumea, [i-[i va p\gubi sufletul s\u? Sau ce va da omul Ón schimb pentru sufletul s\u? (Matei 16:26) To]i sorii [i toate stelele nu pre]uiesc cÓt un suflet. Dac\ omul Ó[i va irosi sufletul Ón r\utate [i p\cate, el nu va putea da nimic Ón schimb pentru sufletul s\u, chiar de ar ajunge st\pÓnul tuturor constela]iilor. R\mÓne deci pentru om o singur\ ie[ire, iar alta nu este. {i iat\ care este aceasta: Dumnezeu-Omul Hristos este singura Óncredin]are a sufletului omenesc, singura Óncredin]are a nemuririi [i 78 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul a ve[niciei. Sufletul nu se Óncredin]eaz\ prin lucruri, ci este Ónrobit de c\tre ele. Dumnezeu-Omul libereaz\ pe om de sub tirania lucrurilor. Asupra omului lui Hristos nu mai au nici o putere lucrurile, ci, dimpotriv\, omul are putere asupra lor; [i, fiindc\ Ón pre]uirea lui Hristos sufletul omului are un pre] neasemuit mai mare decÓt toate fiin]ele [i lucrurile, omul ortodox Ónchin\ toat\ grija, toat\ luarea sa aminte, sufletului s\u, ÓntrucÓt lucrarea ortodox\ este ÓntÓi de toate o lucrare a sufletului. Omul este mare numai prin Dumnezeu: acesta este motto-ul lucr\rii Dumnezeu-omene[ti. F\r\ Dumnezeu, omul nu este altceva decÓt [aptezeci de kilograme de hum\ Ón sÓnge. Ce este omul f\r\ Dumnezeu, decÓt mormÓnt lÓng\ mormÓnt? Omul european a osÓndit la moarte [i pe Dumnezeu, [i sufletul. Prin aceasta nu a osÓndit oare la moarte [i eul s\u, moarte din care nu exist\ Ónviere? Face]i cu adev\rat [i drept socoteala filosofiei, [tiin]ei, politicii, culturii, civiliza]iei europene, [i ve]i vedea c\ ele au ucis Ón omul european pe Dumnezeu [i nemurirea sufletului. Iar dac\ privi]i cu luare aminte tragedia istoriei omene[ti, ve]i Ón]elege negre[it c\ uciderea lui Dumnezeu se termin\ cu sinuciderea. V\ aduce]i aminte de Iuda? Acela a ucis cel dintÓi pe Dumnezeu, [i apoi s-a nimicit [i pe sine Ónsu[i. Acesta e o lege necru]\toare care st\pÓne[te istoria acestui astru. Cl\direa civiliza]iei europene, zidirea f\r\ de Hristos, nu are cum s\ nu se pr\bu[easc\, [i Ónc\ foarte curÓnd, precum au proorocit Ónainte-v\z\torul Dostoievski, acum o sut\ de ani, [i Óndureratul Gogol, acum mai bine de o sut\ de ani... {i, Ón fa]a ochilor no[tri, se Ómplinesc proorociile Proorocilor ortodoc[i slavi. Timp de zece veacuri Óncheiate a fost zidit turnul Babel european, [i nou\ ne-a revenit nefericita vedenie: "Iat\, cl\direa e un uria[... nimic!" A urmat o confuzie general\: omul nu-l mai Ón]elege pe om, sufletul nu mai Ón]elege alt suflet, neamul nu mai Ón]elege alt neam. S-a ridicat om Ómpotriva omului, Ómp\r\]ie Ómpotriva Ómp\r\]iei, norod Ómpotriva norodului, ba chiar [i continent Ómpotriva continentului. Omul european a ajuns la ame]eala sa fatal\. L-a dus pe supraom Ón vÓrful turnului s\u Babel, voind a des\vÓr[i prin el zidirea sa, dar supraomul a Ónnebunit tocmai pe acest vÓrf [i s-a pr\bu[it de pe turn; [i, Ón urma lui, turnul se pr\bu[e[te [i se f\rÓmi]eaz\ prin r\zboaie [i revolu]ii. "Homo europaeicus" nu avea cum s\ nu Ónnebuneasc\ la punctul de Óncheiere al culturii sale; era cu neputin]\ ca uciga[ul de Dumnezeu s\ nu ajung\ sinuciga[. Faimoasa "Wille zur Macht" s-a schimbat Ón "Wille zur Nacht" 46. Noaptea, o noapte ap\s\toare, a acoperit Europa. Se pr\bu[esc idolii Europei, [i nu este departe ziua cÓnd nu va mai r\mÓne piatr\ peste piatr\ din cultura european\, care a zidit ora[e [i a ruinat suflete, a cinstit f\pturile [i a lep\dat pe F\c\tor... Œndr\gostit de Europa, gÓnditorul rus Herzen a tr\it mult timp acolo. C\tre sfÓr[itul vie]ii Óns\, Ón urm\ cu mai bine de o sut\ de ani, a scris: "Am studiat 46 "Vrerea de a face" s-a schimbat Ón "Vrerea de noapte" (n.tr.) 79 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul vreme Óndelungat\ organismul vierm\nos al Europei; pretutindeni, la toate nivelurile, peste tot am v\zut degetul mor]ii... Europa se apropie de un cataclism Ónfrico[\tor... Revolu]iile politice se pr\bu[esc sub greutatea neputin]ei lor; ele au s\vÓr[it lucruri mari, dar nu [i-au Ómplinit rostul; au d\rÓmat credin]a, dar n-au Ónf\ptuit libertatea; au aprins Ón inimi dorin]e pe care nu au fost Ón stare s\ le Ómplineasc\... Eu sÓnt primul care p\lesc [i m\ tem Ónaintea nop]ii Óntunecate care vine... Adio, lume muribund\, adio, Europ\!..." Pustiu e cerul, fiindc\ Dumnezeu nu mai este Ón el. Pustiu este p\mÓntul, fiindc\ nu mai e pe el suflet nemuritor. Cultura european\ a f\cut din robii s\i un cimitir [i ea Óns\[i a ajuns cimitir. "Vreau s\ m\ duc Ón Europa - spune Dostoievski - [i [tiu c\ merg Óntr-un cimitir ..." Œnainte de primul r\zboi mondial, dezastrul Europei era presim]it [i prevestit numai de Óntrista]ii Ónainte-v\z\tori ortodoc[i slavi. Dup\ primul r\zboi mondial, au Ónceput s\ o vad\ [i s\ o simt\ [i unii europeni. Cel mai Óndr\zne] [i mai sincer dintre ace[tia e, f\r\ Óndoial\, Spengler, care, dup\ primul r\zboi mondial, a tulburat lumea cu zguduitoarea sa carte: "Untergang des Abendlandes" ("Dec\derea Occidentului"). Œn aceasta, el arat\ [i dovede[te - cu toate mijloacele pe care i le pune la ÓndemÓn\ [tiin]a, filosofia, politica, tehnica, arta [i religia european\ - c\ Apusul cade [i decade. Dup\ primul r\zboi mondial, Europa, cu toat\ str\lucirea ei aparent\, Ó[i d\ duhul. Cultura apusean\ (sau "faustic\") a Ónceput, dup\ Spengler, Ón veacul al X-lea dup\ Hristos, iar acum se g\se[te Ón starea de descompunere [i dec\dere, [i va disp\rea pentru totdeauna la sfÓr[itul veacului al XXII-lea. Dup\ cultura european\, gÓnde[te Spengler, va veni cultura lui Dostoievski, lucrarea Ortodoxiei. Prin toate inven]iile sale culturale, omul european moare [i se stinge rapid. Narcisismul omenirii europene este mormÓntul din care ea nu vrea [i de aceea nu poate s\ Ónvie. Faptul c\ e Óndr\gostit\ de ra]iunea ei, aceasta este boala ei fatal\, care o pustie[te. Singura mÓntuire din aceasta este Hristos, spune Gogol. Dar lumea, r\spÓndit\ de milioanele de obiecte str\lucitoare care-i Ómpr\[tie gÓndurile Ón toate p\r]ile, nu are puterea de a se ÓntÓlni nemijlocit cu Hristos. Tipul omului european a dat faliment Ón fa]a problemelor de temelie ale vie]ii; Dumnezeu-Omul ortodox le-a dezlegat pe toate, pÓn\ la una. Omul european a rezolvat problema vie]ii prin nihilism; Dumnezeu-Omul - prin via]a ve[nic\. Pentru omul european darwinist-faustic, lucrul cel mai Ónsemnat Ón via]\ este autoconservarea; pentru omul lui Hristos - este jertfirea de sine. Primul spune: "Jertfe[te-l pe cel\lalt pentru tine!" - iar cel de-al doilea: "Jertfe[te-te pe tine Ónsu]i pentru ceilal]i!"... Omul european nu a rezolvat blestemata problem\ a mor]ii; Dumnezeu-Omul a rezolvat-o: prin Œnviere. Nu Óncape Óndoial\ c\ principiile [i for]ele culturii europene [i ale civiliza]iei europene sÓnt lupt\toare Ómpotriva lui Hristos. Timp Óndelungat s-a format tipul omului european, pÓn\ cÓnd L-a Ónlocuit pe Dumnezeu-Omul 80 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Hristos cu filosofia [i [tiin]a lui, cu politica [i tehnica lui, cu religia [i etica lui. Europa s-a slujit de Hristos numai ca o punte de la barbaria incult\ la barbaria cult\, adic\ de la barbaria neme[te[ugit\ la barbaria cea me[te[ugit\! Œncheierile mele asupra civiliza]iei europene cuprind o doz\ bun\ de catastrofal; dar acest lucru s\ nu v\ mire, fiindc\ vorbesc de vremea cea mai pustiitoare din istoria omeneasc\, de apocalipsa Europei, a c\rei spaim\ frÓnge atÓt trupul, cÓt [i duhul ei. Nu Óncape Óndoial\ c\ Óntreaga Europ\ este amenin]at\ de conflicte vulcanice, care, dac\ nu sÓnt Óndep\rtate, pot exploda Ón curÓnd Óntro deplin\ nimicire a culturii europene. 81 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul SOCIETATEA UMANIST| {I CEA DUMNEZEU-OMENEASC| Dac\ va r\mÓne cunoscut prin ceva continentul european Ón istoria acestui astru, va fi, pesemne, prin aceea c\ a [tiut s\ inventeze nenum\rate probleme, [i nu a fost Ón stare s\ dezlege nici m\car una singur\ dintre cele Ónsemnate, spre folosul Óntregului neam omenesc. Aici trebuie avute Ón vedere, Ón primul rÓnd, a[a-numitele probleme sociale. Dorin]a de a le dezlega a ajuns o manie a aproape tuturor europenilor. Œng\dui]i-mi Óns\ Óntrebarea: Cine din ei le dezleag\ f\r\ foc [i sabie, f\r\ inchizi]ie [i ruguri? Omul european st\ Óncurcat, tulburat [i furios Ón fa]a problemelor sociale, ca [i Ón fa]a problemei omului. De ce? Fiindc\ problemele societ\]ii, restrÓnse la elementele lor Óntemeietoare, nu-s altceva decÓt problema omului Ónmul]it\ cu num\rul in[ilor din care este alc\tuit\ Óntreaga societate. Omul, prin Ónsu[i faptul c\ e om, e m\dular al organismului social, Ón care aduce con]inutul [i problematica sa psiho-fizic\. Dar problematica omului [i cea a omenirii sÓnt, la baz\, identice: problemele adev\rului [i drept\]ii, vie]ii [i mor]ii, binelui [i r\ului, nemuririi [i ve[niciei, cerului [i p\mÓntului chinuie, [i omul [i omenirea - dar mai ÓntÓi pe om ca ins, [i apoi omenirea ca ob[te. De aici se trage Óncheierea logic\: cel ce rezolv\ problema omului a dezlegat [i problema societ\]ii, a oric\rei societ\]i, de la cea mai numeroas\ pÓn\ la cea mai pu]in numeroas\; de la familie pÓn\ la omenire. Œn vederea dezleg\rii problemei omului [i societ\]ii prin mijloace umaniste, Ón Europa s-a c\zut Ón dou\ extreme: sau omul a fost mic[orat, batjocorit, l\sat de-o parte [i t\g\duit de dragul societ\]ii, sau societatea de dragul omului. (Œn umanismul propriu-zis al Europei - ce are r\d\cini religioase: infailibilitatea papal\, care Ón protestantism evolueaz\ Ón infailibilitatea oric\rui ins - ÓntÓietatea a dobÓndit-o insul. Societatea ce are pe individ drept criteriu [i punct de plecare al ei nu este nimic altceva decÓt o satisfacere organizat\ a intereselor individuale, adic\ o consfin]ire legalizat\ a egoismului omenesc. Ca urmare, e pe deplin firesc s\ fie Ónjosit\ [i personalitatea omeneasc\, prin impunerea individului ca Óntreg social egoist, [i societatea, prin impunerea individului ca monad\ egoist\. AmÓndou\ acestea sÓnt dogme ale civiliza]iei apusene, care se ciocnesc Óntre ele [i care se impun "ferro ignique" - prin foc [i sabie - de veacuri Óntregi omenirii, ca o mÓntuire a ei). Noi Óns\ vrem o dreptate des\vÓr[it\, [i pentru om, [i pentru societate, dreptatea care va ]ine totdeauna cump\na Óntre valorile Dumnezeie[ti ale omului [i toate valorile de pre] [i neschimbate ale societ\]ii. Noi voim o societate Ón care s\ se p\streze deplin\tatea persoanei omene[ti [i dumnezeiasca ei m\re]ie, Ón care omul nu va fi mic[orat, nu va fi schilodit, nu va fi pref\cut Ón pigmeu, nu va fi mecanizat, nu va fi preschimbat Ón marionet\, spre folosul distinc]iei de clas\, al neamului [i al 82 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul statului, al culturii [i al civiliza]iei, al [tiin]ei [i al religiei. Noi vrem o societate Ón care persoana [i societatea se Óntregesc, se Óntr-ajutoreaz\, se Ónt\resc [i se des\vÓr[esc una pe alta; o societate Ón care fiecare este unit duhovnice[te cu to]i [i to]i cu fiecare Ón parte, Ón care fiecare tr\ie[te prin to]i [i cu ajutorul tuturor, dar [i to]i tr\iesc prin fiecare [i cu ajutorul fiec\ruia. Aceasta Ónseamn\ c\ noi am vrea o societate care se Ónf\]i[eaz\ [i este un organism, un trup, iar m\dularele ei sÓnt m\dulare organice ale unui tot unitar: tu e[ti ochi, acela mÓn\, eu picior; a[a ÓncÓt s\ nu poat\ spune: Nu am nevoie de tine, sÓnt puternic [i f\r\ tine. Pentru ca mÓna s\ lucreze, are nevoie de ochi, care s\ o conduc\, [i de picior, care s\ o poarte; de asemenea, ca ochiul s\ vad\, are nevoie de mÓn\, care s\-l hr\neasc\, [i de picior, care s\-l poarte; [i iar\[i, pentru ca piciorul s\ mearg\, are nevoie de ochi, ca s\-l conduc\, [i de mÓn\, care s\ Ómpreun\lucreze cu el. To]i sÓntem m\dulare ale organismului societ\]ii, mici [i mari, v\zu]i [i nev\zu]i, dar m\dulare care tr\iesc unul cu altul [i unul prin altul; fiecare Ómpreun\-lucreaz\ cu to]i [i to]i cu fiecare. Iat\ ce se ÓntÓmpl\ Ón trup: ca s\ creasc\ un fir de p\r pe cap, Ómpreun\-lucreaz\ laolalt\ cu el trupul Óntreg; dar [i firul de p\r, cu scopul lui propriu, este trebuincios pentru trup, pentru c\ ap\r\ capul [i este un priceput conduc\tor al c\ldurii. Lua]i aminte, de asemenea, la trupul omenesc: Ón el avem cel mai bun exemplu de societate, de prietenie, de Ómpreun\-lucrare, de tr\ire laolalt\, de slujire a altuia, a aproapelui; fiecare m\dular sluje[te toate celelalte m\dulare [i toate celelalte m\dulare slujesc pe fiecare Ón parte. Degetul cel mic al mÓinii sluje[te organul atÓt de delicat, ochiul, [i pe acela care este Ónc\ [i mai delicat, creierul; dar [i ochiul [i creierul slujesc degetul. Cu cÓt este mai Ónsemnat un organ Ón l\untrul trupului, cu atÓt el s\vÓr[e[te o slujb\ mai de r\spundere [i este slujitorul oric\rui organ mai mic decÓt el din trup. Inima este cel mai Ónsemnat organ din trup, dar totodat\ ea este [i cel mai mare slujitor al trupului; ea sluje[te neÓncetat fiecare p\rticic\ Ón parte [i tot trupul laolalt\. S\ nu v\ par\ curios acest lucru; a[a este Óntocmirea trupului: tot ceea ce este mai mare Ón el este mai mare pentru ca s\ slujeasc\ ceea ce este mai mic decÓt el. Nu vede]i c\ smerenia este fapta bun\ cea mai de seam\, care orÓnduie[te toate leg\turile din l\untrul trupului omenesc? Ceea ce este mare se smere[te Ónaintea a ceea ce este mai mic [i-i sluje[te; iar ceea ce este mai mare se smere[te [i mai mult! Tot astfel trebuie s\ se ÓntÓmple [i Ón societatea dorit\ [i des\vÓr[it\: cel ce este mai mare s\ slujeasc\ pe cel ce este mai mic; omul Ónv\]at s\ slujeasc\ pe cel neÓnv\]at; Ón]eleptul pe cel simplu; bogatul pe s\rac; cel mai mare s\ fie mare prin aceea c\ este slujitorul de bun\ voie al tuturor. Toate se ÓntÓmpl\ aici potrivit cu legea fireasc\, dar [i Dumnezeiasc\ a Dumnezeu-Omului: Cel care Óntre voi vrea s\ fie mai mare s\ fie slujitor al vostru, [i cel care Óntre voi vrea s\ fie cel dintÓi s\ fie sluga voastr\ (Matei 20:26-27). Pentru c\ aceasta este o lege [i pentru cel mai des\vÓr[it om, Dumenezeu-Omul Hristos, Care nu a venit ca s\ fie slujit, ci ca s\ slujeasc\ [i 83 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul s\-[i de-a sufletul S\u pre] de r\scump\rare pentru mul]i (Matei 20:28). {i, Óntradev\r, exist\ vreun slujitor mai mare al neamului omenesc Ón afar\ de blÓndul Dumnezeu-Om? Iar Eu sÓnt Ón mijlocul vostru, ca cel ce sluje[te (Luca 22:27), zice El ucenicilor S\i; ca slujitor Care-i sluje[te pe ei cu umilin]\, Ói Ónva]\ adev\rul despre cele Dumnezeie[ti - dreptatea Dumnezeiasc\, dragostea Dumnezeiasc\, bun\tatea Dumnezeiasc\, puterea Dumnezeiasc\ - pentru ca s\ poat\ cunoa[te [i Ónvinge p\catul, r\ul [i moartea, [i s\ se fac\, cu ajutorul Dumnezeiesc, buni, nemuritori, ve[nici. Nu numai Óntrupat ca om, ci [i ca Dumnezeu-CuvÓntul El Ói sluje[te neÓncetat pe oameni, cu ajutorul Óntregii firi, cu ajutorul universului; Ói sluje[te neÓncetat [i cu umilin]\, numai ca s\-i Ónve]e legea aceasta Dumnezeiasc\ prea-Ónalt\, cosmic\ [i fireasc\: cum c\, adic\, cel mai mare sluje[te pe cel mai mic, [i Ónc\ cu bucurie [i cu bun\tate. Pentru aceasta, gura Lui Dumnezeu-omeneasc\ a spus Ón ce prive[te legea aceasta urm\toarele: Cel ce este mai mare Óntre voi s\ fie ca cel mai mic [i cel ce este mai ÓntÓi - ca sluga..., c\ tot ce se Ónal]\ pe sine se va umili, iar cel ce se umile[te se va Ón\l]a (Luca 22:26; 18:14). Œn realitate, toat\ Evanghelia DumnezeuOmului, de la Ónceput [i pÓn\ la sfÓr[it, nu este nimic altceva decÓt o icoan\ [i o m\rturie de nebiruit a acestei legi Dumnezeie[ti cosmice sau, mai degrab\, universale. Nu vi se pare c\ prin aceast\ lege evanghelic\ universal\ DumnezeuOmul dezleag\ Óntr-un chip ideal [i real totodat\ [i problema omenirii, dar [i problema societ\]ii? Pentru c\ [i omul, [i omenirea, [i persoana, [i societatea, nu numai c\ sÓnt din una [i aceea[i "materie" psihofizic\, ci [i toate sÓnt str\b\tute de unul [i acela[i scop [i unul [i acela[i fel de fi curge prin mijlocul a tot ce alc\tuie[te esen]a lor. Dac\ cumva nu ar avea acela[i scop, atunci Óntre ele ar fi o pr\pastie f\r\ punte deasupra [i ar fi sfÓ[iate de deosebirea de cantitate cu neputin]\ de Ómp\cat. Numai unitatea scopului [i sfÓr[itului d\ putin]a unei dezleg\ri ideale a problemei omenirii, precum [i a problemei persoanei [i problemei societ\]ii. Dar care ar putea s\ fie oare scopul acesta? Desigur c\ el nu va fi un scop trec\tor [i temporal, oportunist, ÓntÓmpl\tor, interesat, un scop care s\ hot\rasc\ soarta omului [i s\ Ónso]easc\ fiin]a omeneasc\ Ón lumile Ón care aceasta se g\se[te. Este vorba de acel scop nemuritor, pe care l-a pus Dumnezeu-Omul, sco]Óndu-l din fiin]a asem\n\toare cu Dumnezeu a firii omene[ti. Œn ce const\ scopul acesta? Iat\ Ón ce: s\ se Óntrupeze Dumnezeu [i toate des\vÓr[irile Dumnezeie[ti Ón om [i Ón omenire, Ón persoan\ [i Ón societate. Este, oare, cu putin]\ acest lucru? Cum c\, Óntr-adev\r, este cu putin]\ o m\rturisesc dou\ pricini c\rora nu te po]i Ómpotrivi: mai ÓntÓi faptul c\ omul este o fiin]\ dup\ chipul lui Dumnezeu; iar al doilea, faptul c\ Dumnezeu-CuvÓntul S-a Óntrupat Ón om, [i ca Dumnezeu-Om a ar\tat c\ este Ón chip Dumnezeiesc des\vÓr[it, [i, omene[te, om adev\rat [i firesc, Ón care S-a Óntrupat Dumnezeu cu toate Dumnezeie[tile des\vÓr[iri ale Lui. {i, ceva mai mult, Dumnezeu-Omul a adus [i Ómparte oamenilor faptele bune Dumnezeie[ti [i puterile Dumnezeie[ti, 84 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Ón a[a fel ca fiecare om s\ poat\, dac\ voie[te, s\ Óntrupeze Ón sinea lui pe Dumnezeu [i des\vÓr[irile Dumnezeie[ti. Œmplinind scopul acesta, oamenii se preschimb\ Ón fiin]e nemuritoare [i ajung m\dulare ale Ómpreun\-unirii Dumnezeu-omene[ti nemuritoare, adic\ ale Dumnezeu-omenirii. Dup\ cum din om, Ón chip ra]ional [i firesc, se na[te [i cre[te omenirea, tot astfel [i din Dumnezeu-Omul, iar\[i Ón chip ra]ional [i firesc, se na[te [i cre[te Dumnezeuomenirea. Œn p\rt\[ia aceasta a Dumnezeului-Om, oamenii tr\iesc [i se poart\ ca fiin]e nemuritoare, [i anume dup\ legile evanghelice, care au putere [i Ón lumea aceasta, [i Ón cealalt\. Aceast\ p\rt\[ie, neasem\nat\ pe astrul nostru, a celor cu adev\rat nemuritori [i cu adev\rat purt\tori de Dumnezeu [i a celor ce se str\duiesc cel pu]in s\ ajung\ astfel, nu este nimic altceva decÓt trupul Dumnezeu-omenesc al lui Hristos, SfÓnta Lui Biseric\. R\sufla]i pu]in: iat\ c\ ne g\sim deja Ón "sfÓnta sfintelor" filosofiei societ\]ii Dumnezeu-omene[ti. Aceasta este o societate nou\, Dumnezeuomeneasc\, Óntru nimic asem\n\toare cu acelea pe care vi le d\, Ón chip teoretic [i practic, sociologia umanist\ a omului european. Œn aceast\ societate Dumnezeu-omeneasc\, toate se restrÓng la Persoana purt\toare de via]\ a Dumnezeu-Omului Hristos. El este cea mai Ónalt\ valoare [i bunul cel mai Ónalt. Toate celelalte valori - [i individuale, [i sociale - izvor\sc din ea, Óntocmai ca razele din soare. Œn]elege]i c\ vorbesc de Biserica soborniceasc\ Ortodox\, ca societate Dumnezeu-omeneasc\. Care este temeiul ei? Dumnezeu-Omul Hristos. Pentru aceasta tot ce este ortodox are fire Dumnezeu-omeneasc\: [i con[tiin]a, [i sim]irea, [i voin]a, [i gÓndirea, [i via]a, [i societatea. Dumnezeu este pretutindeni cel dintÓi, iar omul al doilea; Dumnezeu conduce, omul este condus; Dumnezeu lucreaz\, omul Ómpreun\-lucreaz\. Aici nu este vorba de un dumnezeu supranatural, abstract, Ónchipuit, ci de Dumnezeul celei mai nemijlocite realit\]i istorice, de Dumnezeu care S-a f\cut om, a tr\it Ón marginile propriei noastre vie]i omene[ti [i S-a ar\tat pretutindeni Ón chip pip\ibil [i vizibil, cu des\vÓr[ire f\r\ de p\cat, cu des\vÓr[ire sfÓnt, cu des\vÓr[ire adev\rat. De aceea [i societatea pe care a Óntemeiat-o este atÓt de adev\rat\ [i atÓt de real\. {i Biserica, Óntradev\r, ca societate, nu este altceva decÓt un des\vÓr[it organism Dumnezeuomenesc, Ón care, prin Ómpreun\-lucrarea darului Dumnezeiesc [i a lucr\rii libere omene[ti, se une[te [i se Ón-dumnezeu-Ónomene[te totul, afar\ de p\cat. Œn acest organism Dumnezeu-omenesc al Bisericii, fiecare credincios este Óntocmai ca o celul\, care ajunge parte alc\tuitoare a lui [i care tr\ie[te din puterea Dumnezeuomeneasc\ purt\toare de via]\ a lui. Iat\ principiile Óntemeietoare ale filosofiei ortodoxe a societ\]ii: ca singur\ societate adev\rat\, Biserica este Ón primul rÓnd un organism Dumnezeuomenesc, [i apoi o Óntocmire Dumnezeu-omeneasc\ Ón lume, care Óntrupeaz\ tot ceea ce este al Dumnezeu-Omului, adic\: dragostea lui Hristos, care na[te toate, dreptatea lui Hristos, bun\tatea lui Hristos, Ón]elepciunea lui Hristos [i Óndeob[te 85 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul toate faptele bune ale lui Hristos. Pentru c\, prin mijlocirea lor, Hristos locuie[te Ón om [i Se Óntrupeaz\ Ón el. Un astfel de om tr\ie[te prin Hristos, gÓnde[te prin Hristos, simte Ón Hristos, lucreaz\ prin Hristos, se g\se[te Ón Ómpreun\-unire cu ceilal]i oameni pe toate planurile vie]ii Ón Hristos. De unde are el puterea aceasta? De la Hristos Œnsu[i, dup\ cuvÓntul SfÓntului Apostol: Toate le pot Ón Hristos, Care m\ Ónt\re[te (Filipeni 4:13). Omul credin]ei ortodoxe, tr\ind Ón organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, tr\ie[te Óntotdeauna Ón Ómpreun\unire cu to]i Sfin]ii (Efeseni 3:18), care-l ajut\ Ón chip tainic la Ómplinirea poruncilor evanghelice. De aceea m\dularul ortodox al Bisericii are sim]\mÓntul viu c\ via]a lui este aceea[i cu via]a tuturor celorlal]i oameni [i c\ are una [i aceea[i credin]\ cu Apostolii, cu Mucenicii [i cu Sfin]ii tuturor veacurilor. El mai are sim]\mÓntul viu c\ to]i ace[tia tr\iesc ve[nic [i, ceva mai mult, c\ atÓt pe el, cÓt [i pe ceilal]i, Ói str\bate una [i aceea[i putere Dumnezeu-omeneasc\, una [i aceea[i via]\ Dumnezeu-omeneasc\, unul [i acela[i adev\r Dumnezeu-omenesc. Œn Biseric\, socotit\ ca societate, trecutul este Óntotdeauna prezent, pentru c\ Dumnezeu-Omul Hristos - Care este tare [i azi, Acela[i [i Ón veci - tr\ie[te neÓntrerupt Ón trupul Lui Dumnezeu-omenesc, cu aceea[i bun\tate, cu aceea[i via]\, [i face Óntregul trecut un prezent neÓntrerupt. Pentru aceasta omul credin]ei ortodoxe nu este niciodat\ singur, ci Óntotdeauna Ón Ómpreun\-unire cu toate celelalte m\dulare ale Bisericii [i cu toate fiin]ele. CÓnd el gÓnde[te ceva, face acest lucru cu team\ [i spaim\ Dumnezeiasc\, [tiind c\ la aceast\ fapt\ a lui iau parte Ón chip tainic to]i Sfin]ii. Ortodoc[ii sÓnt ortodoc[i prin aceea c\ au neÓncetat sim]\mÓntul sobornicit\]ii Dumnezeu-omene[ti, Ónc\lzindu-se cu acest sim]\mÓnt [i p\zindu-l prin rug\ciune [i smerenie. Nu se vestesc niciodat\ pe ei Ón[i[i, nu se laud\ niciodat\ Ón ce prive[te omul, nu sÓnt mul]umi]i niciodat\ de umanismul g\unos [i nu se Ónchin\ niciodat\ umanismului. Pe toate c\ile, ei m\rturisesc [i propov\duiesc pe Dumnezeu-Omul, iar nu pe om. Pentru c\ ei [tiu c\ omul [i societatea omeneasc\, f\r\ de CuvÓntul, ca unire [i unitate nestric\cioas\, alearg\ cu neÓnfrÓnare c\tre ira]ionalitate [i c\tre Óntunericul nefiin]ei, sau, ceva mai mult, c\tre Óntunericul unui "vai [i amar". S-a spus mai sus c\ societatea civil\ (impunerea individului ca monad\) [i socialismul umanistic (impunerea silit\ a individului egoist ca Óntreg) au r\d\cini religioase. Œntr-adev\r, ÓntrucÓt Ón Apusul european cre[tinismul s-a schimbat Óncet-Óncet Ón umanism, era firesc ca schimbarea aceasta s\-[i aib\ urm\rile ei Ón toate ariile vie]ii omene[ti, a[adar [i Ón aceea social\. Mult\ vreme [i Ón chip st\ruitor L-au restrÓns pe Dumnezeu-Omul [i Ón cele din urm\ L-au mic[orat, m\rginindu-L la un simplu om: la omul f\r\ gre[eal\ al Romei [i la acel nu mai pu]in f\r\ gre[eal\ om al Berlinului. Œn felul acesta, s-a Ónf\]i[at pe de o parte maximalismul apusean cre[tin-umanist (Papismul), care Ónl\tur\ totul de la Hristos, iar pe de alt\ parte - minimalismul apusean cre[tin-umanist (Protestantismul), care cere de la Hristos cÓt se poate de pu]in, iar adeseori nimic. Œn amÓndou\, ca valoare des\vÓr[it\ [i ca ultim criteriu, este a[ezat omul 86 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Ón locul Dumnezeu-Omului [i individualismul de diferite nuan]e Ón locul societ\]ii Dumnezeu-omene[ti. S-a s\vÓr[it Ón felul acesta dureroasa "corectare" a Dumnezeu-Omului, a lucr\rii Lui [i a Ónv\]\turii Lui! Cel dintÓi protest Ómpotriva uneia, Sfinte, catolice [i apostolice Biserici, ca societate, trebuie s\ se caute Ón Papism, [i nu Ón Luteranism. {i tocmai Ón acest protest se afl\ cel dintÓi protestantism; Ón acela[i timp, aici este [i Ónceputul individualismului ca principiu social. Nu trebuie s\ ne Ón[el\m: maximalismul cre[tin umanist apusean, Papismul, este tocmai cel mai radical protestantism [i individualism, pentru c\ a str\mutat temelia cre[tinismului de la ve[nicul Dumnezeu-Om la individul om. Protestatan]ii nu au f\cut altceva, decÓt pur [i simplu au primit dogma aceasta Ón esen]a ei [i au des\vÓr[it-o Óntr-atÓt, ÓncÓt s\ ajung\ la propor]ii [i am\nunte Ónfrico[\toare. Œntr-adev\r, Protestantismul nu este altceva decÓt un Papism pus des\vÓr[it Ón fapt\, al c\rui principiu Óntemeietor (lipsa de gre[eal\ a omului) s-a a[ezat Ón via]a fiec\rui om Ón parte, dar [i a Óntregii societ\]i. Dup\ exemplul omului infailibil al Romei, fiecare protestant ajunge infailibil, pretinzÓnd infailibilitatea individual\ Ón problemele de credin]\ [i de via]\. Din punctul acesta de vedere, se poate spune c\ Protestantismul este un papism laicizat. Prin aceea c\ cre[tinismul, cu toate nesfÓr[itele sale adev\ruri Dumnezeuomene[ti, s-a m\rginit Ón Apus la om, cre[tinismul apusean s-a schimbat Ón umanism. Lucrul acesta poate s\ par\ ciudat, dar este adev\rat. Œl arat\ Ón chip neÓndoielnic realitatea lui istoric\. Cre[tinismul apusean, Ón esen]a lui, este cel mai radical umanism, pentru c\ l-a propov\duit pe om ca fiind f\r\ gre[eal\ [i a pref\cut societatea Dumnezeu-omeneasc\ Óntr-o societate umanist\. Prin urmare, individualismul [i totalitarismul sÓnt dou\ fe]e ale aceluia[i lucru, care curge dintr-un singur izvor. Aceast\ Ónlocuire a Dumnezeu-Omului prin om s-a lucrat Ón chip practic prin Ónlocuirea c\ii cre[tine Dumnezeu-omene[ti cu aceea omeneasc\. De aici izvor\sc: pozi]ia hot\rÓtoare a filosofiei aristotelice Ón scolasticism, cazuistica [i inchizi]ia Ón etic\, diploma]ia papal\ Ón leg\turile interna]ionale, statul papal, individualismul ca principiu social [i a[a mai departe. Cu actul acesta al mic[or\rii [i m\rginirii cre[tinismului Ón umanism, s-a simplificat Ón chip neÓndoielnic [i cre[tinismul. Dar totodat\ s-a [i distrus. Apusul a pierdut Biserica [i pe Dumnezeu-Omul; pentru aceasta, el a pierdut [i societatea Dumnezeu-omeneasc\, Ón care omul este frate ve[nic al omului. Pretutindeni se Ónf\]i[eaz\ tendin]a mult-iubit\ a omului european de a m\rgini totul la om, ca valoare Óntemeietoare [i m\sur\ Óntemeietoare a tuturor. Dar Ón spatele lui se ascunde dezam\girea: "Menschliches, Allzumenschliches" ("omenesc, prea omenesc"). Glasurile unor oameni din lumea apusean\: "Zur¸ck zum Jesus! Back to Jesus!" ("Œnapoi la Iisus!") sÓnt strig\te neputincioase Ón mijlocul nop]ii celei f\r\ de lun\ a cre[tinismului umanist, care a p\r\sit valorile Dumnezeu-omene[ti [i m\surile Dumnezeu-omene[ti [i acum se 87 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Ónfund\ Ón dezn\dejde [i impas, Ón vreme ce din adÓncul veacurilor r\sun\ cuvintele aspre ale mÓhnitului Prooroc al lui Dumnezeu Ieremia: Blestemat este omul care n\d\jduie[te Ón om! (Ieremia 17:5). Œntr-o perspectiv\ istoric\ larg\, dogma apusean\ privitoare la infailibilitatea omului nu este altceva decÓt o str\danie de reÓnviere [i de Ónve[nicire a umanismului european pe moarte. Aceasta este ultima "prefacere" [i nestr\mutata prosl\vire a lui. Fiindc\, dup\ iluminismul ra]ionalist al veacului al XVIII-lea [i pozitivismul miop al veacului al XIX-lea, umanismului european nu-i mai r\mÓnea nimic altceva decÓt s\ se descompun\ Ón contradic]ii [i impas. Œn acest ceas nefericit pentru el, Ói vine Ón ajutor umanismul religios, care, cu dogma lui asupra infailibilit\]ii omului, l-a salvat de la moarte sigur\. Dar, chiar [i dogmatizat, umanismul cre[tin apusean nu a avut cum s\ nu p\streze Ón sine toate nepotrivirile mortale ale umanismului european, cu toate c\ Ónclin\ spre o singur\ dorin]\: aceea de a fi alungat Dumnezeu-Omul de pe p\mÓnt, Ón cer. Fiindc\, pentru umanism, lucrul de temelie [i cel mai Ónsemnat este acela ca omul s\ fie cea mai Ónalt\ valoare [i ultima m\sur\. Potrivit sim]irii [i cunoa[terii ortodoxe, cre[tinismul este cre[tinism prin Dumnezeu-Omul, prin adev\rul lui Dumnezeu-omenesc [i prin calea lui Dumnezeu-omeneasc\; iar societatea este o societate adev\rat\ numai atunci cÓnd este pl\m\dit\ laolalt\ cu Dumnezeu-omenirea lui Hristos. Acestea sÓnt adev\rurile Óntemeietoare, Ón pofida c\rora nu poate fi nici o Ómp\care. Prin ele se define[te [i se Ónfiin]eaz\ toat\ axiomatica [i criteriologia cre[tin\. Hristos este valoarea cea mai Ónalt\ [i m\sura f\r\ gre[eal\ numai ca Dumnezeu-Om. Puterea mÓntuitoare [i de via]\ f\c\toare a Bisericii lui Hristos st\ pretutindeni Ón ve[nic via Ipostaz\ a Dumnezeu-Omului, care le une[te pe toate laolalt\. Orice Ónlocuire a Dumnezeu-Omului cu vreun om [i orice alegere din cre[tinism numai a acelor elemente care satisfac "gustul individual" [i Ón]elegerea omului prefac cre[tinismul Óntr-un superficial [i neputincios umanism. Numai cu puterea lui Dumnezeu-omeneasc\ cre[tinismul este "sarea p\mÓntului", sare care ]ine pe om s\ nu se strice din pricina p\catului [i r\ului. Dac\ Óns\ cre[tinismul se va Ómpr\[tia Ón tot felul de umanisme, atunci "se stric\" el, se face o sare "nes\rat\", care - dup\ cuvÓntul cel Óntrutotul adev\rat al MÓntuitorului - nu mai este bun\ de nimic, decÓt s\ se arunce afar\ [i s\ se calce Ón picioare de oameni (Matei 5:13). Orice str\danie [i Óncercare de Ómp\care a cre[tinismului cu duhul veacului acestuia, cu mi[c\rile trec\toare ale unor epoci istorice [i, ceva mai mult, cu partidele politice sau cu st\rile de fapt politice, Ói smulge acea valoare proprie care face din el singura religie Dumnezeuomeneasc\ din lume. Œn filosofia ortodox\ a societ\]ii, prima regul\ este aceea de a nu fi potrivit Dumnezeu-Omul la duhul vremii, ci duhul vremii s\ fie potrivit la duhul ve[niciei lui Hristos [i al Dumnezeu-omenit\]ii Lui. Numai Ón felul acesta Biserica va putea s\ p\streze Persoana de via]\ f\c\toare [i de neÓnlocuit a 88 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Dumnezeu-Omului Hristos [i s\ r\mÓn\ o societate omeneasc\ Ón care oamenii tr\iesc Ónfr\]i]i prin Dumnezeiasca dragoste [i dreptate, prin rug\ciune [i post, prin blÓnde]e [i smerenie, prin Ón]elepciune [i bun\tate, prin milostenie [i credin]\, prin dragoste de Dumnezeu [i dragoste fr\]easc\, [i prin celelalte fapte bune evanghelice. Potrivit cu filosofia Dumnezeu-omeneasc\ a vie]ii, [i omul, [i societatea, [i norodul, [i statul trebuie s\ se acomodeze cu Biserica, Óntocmai ca [i cu prototipul lor ve[nic. Acomodarea Bisericii cu ele este cu totul de neÓng\duit, cu atÓt mai mult subjugarea Bisericii de c\tre ele. Un norod are valorile adev\rate numai atunci cÓnd tr\ie[te [i lucreaz\ faptele bune evanghelice [i Óntrupeaz\ Ón istoria lui etosul Dumnezeu-omenesc. Ceea ce are pre] pentru norod are pre] [i pentru fiecare stat, [i pentru fiecare societate. Scopul norodului, ca Óntreg, este acela[i cu scopul omului ca persoan\ singular\. {i scopul acesta este Óntruparea Ón toate manifest\rile vie]ii lui a drept\]ii, dragostei [i sfin]eniei evanghelice. Orice neam trebuie s\ ajung\ "norod al lui Dumnezeu", "norod sfÓnt", care arat\ [i propov\duie[te prin istoria lui adev\rul Dumnezeu-omenesc al vie]ii [i etosul Dumnezeu-omenesc al ei (v. 1 Petru 2:9-10, 1:15-16). Vom fi Óntreba]i: Unde sÓnt roadele v\dite ale acestei societ\]i Dumnezeuomene[ti? Cum se explic\ faptul c\ pe un p\mÓnt Ón care a str\lucit Ortodoxia sa Ómplinit "cea mai radical\ laicizare din istoria omenirii" 47 (Joseph Piper). Oare nu exist\ [i "umanismul" r\s\ritean? Reu[ita pe p\mÓntul Ortodoxiei a umanismului social ateizat nu dovede[te oare "neputin]a Ortodoxiei" de a rezolva cele mai elementare probleme sociale? Este un fapt c\ lumea aceasta zace Ón r\u [i Ón p\cat. RestrÓngerea la om a toate este Ón fapt atmosfera Ón l\untrul c\reia tr\ie[te, respir\ [i c\tre care se Óndreapt\ firea omeneasc\ cea c\zut\ [i omul Óndeob[te, ori[iunde s-ar g\si aceasta. Din care pricin\, nu este nimic de mirare c\ valurile iubirii de p\cat, ca [i valurile otr\vurilor pseudo-cre[tine ale Europei, au cuprins Ón anumite vremi [i noroadele ortodoxe. Dar unul este adev\rul neÓndoielnic: Biserica soborniceasc\ Ortodox\ nu a preschimbat niciodat\ Ón dogm\ vreun umanism oarecare, fie c\ este vorba de cezaro-papism, fie despre altceva de felul acesta. Prin adev\rata [i curata Dumnezeire-omenire [i adev\rul evanghelic al ei, prin necontenita chemare a ei la poc\in]\, prin tot ceea ce este de la Dumnezeu-Omul [i dup\ Dumnezeu-Omul, ea a p\strat, cu ajutorul Duhului SfÓnt, Óntreaga Ón]elepciune [i neprih\nire nu doar a inimii, ci [i a sufletului ei. Œn felul acesta, ea a fost [i a r\mas "sarea p\mÓntului", a omului [i a societ\]ii. Tragedia cre[tin\t\]ii apusene st\ tocmai Ón aceea c\ s-a str\duit, fie ÓndreptÓnd Persoana Dumnezeu-Omului, fie t\g\duind-o, s\ aduc\ din nou dr\cescul umanism ce caracterizeaz\ firea omeneasc\ c\zut\. {i unde? Œn Óns\[i inima organismului Dumnezeu-omenesc al Bisericii [i, ceva mai mult, Ómpotriva rostului Bisericii, 47 comunismul (n. tr.) 89 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul care este liberarea de un astfel de umanism. Iar prin Biseric\ este firesc ca umanismul acesta s\ p\trund\ apoi Ón toate ariile vie]ii, persoanei [i societ\]ii [i s\ fie propov\duit ca dogm\ ultim\ sau, [i mai bine, ca dogm\ universal\. Œn felul acesta, trufia omeneasc\ dr\ceasc\, ascuns\ sub mantia Bisericii, ajunge dogm\ de credin]\ pref\cut\ Ón dogm\ de via]\, f\r\ de care nu exist\ mÓntuire! Este Ónfrico[\tor [i numai s\ gÓndeasc\ cineva la acest lucru, cu atÓt mai mult s\l spun\, anume c\, Ón felul, acesta singurul "laborator al mÓntuirii" din lumea aceasta se preschimb\ Óncet Óntr-un "laborator" dr\cesc de siluire a con[tiin]elor omene[ti [i de z\mislire de mon[tri, Óntr-un laborator de denaturare a lui Dumnezeu [i a omului prin denaturarea Dumnezeu-Omului. Biserica Ortodox\ soborniceasc\ nu a m\rturisit ca dogm\ nici o otrav\, nici un p\cat, nici un umanism, nici un sistem social p\mÓntesc, nici prin Sinoade, nici prin trupul Bisericii sobornice[ti; Óns\ Apusul, vai, numai aceasta face. Cea mai nou\ dovad\ a acestui fapt este Conciliul II Vatican 48. Œn credin]a Ortodox\, poc\in]a este o sfÓnt\ fapt\ bun\ neap\rat trebuincioas\, [i Ortodoxia cheam\ Óntotdeauna la poc\in]\. Œn Apus, credin]a pseudo-cre[tin\ Ón om nu cheam\ la poc\in]\. Dimpotriv\, ea r\mÓne cu "sfin]enie" Ón propria ei antropolatrie ucig\toare de om, Ón umanismele, infailibilit\]ile [i ereziile ei pseudo-cre[tine. Mai mult: socote[te, extaziat\, c\ acestea nu sÓnt Ón nici un caz lucruri pentru care cineva ar trebui s\ se poc\iasc\. Ideologic [i metodologic, umanismul social contemporan dezdumnezeit este Óntru totul odrasla, n\scocirea pseudo-cre[tin\, a Europei pseudo-cre[tine, Óncununat\ cu Ómp\c\to[irea noastr\. CÓnd sÓnte]i Óntreba]i: "De unde aceasta Ón Ortodoxie?" - s\ r\spunde]i c\ Dumnezeu pune la Óncercare r\bdarea drep]ilor, cerceteaz\ pe fii pentru p\catele p\rin]ilor lor [i arat\ puterea Bisericii Sale sobornice[ti trecÓnd-o prin foc [i prin ap\; fiindc\, dup\ cuvintele de Dumnezeu Ón]elep]itului Macarie Egipteanul, tocmai acesta este singurul drum al cre[tinismului adev\rat: "Acolo unde este Duhul SfÓnt, urmeaz\ ca o umbr\ prigoana [i lupta... Adev\rul nu are cum s\ nu fie prigonit". Care sÓnt roadele societ\]ii Dumnezeu-omene[ti? Sfin]ii, Mucenicii, M\rturisitorii. Ace[tia sÓnt scopul ei, ace[tia sÓnt rostul [i Óndrept\]irea ei, ace[tia sÓnt [i dovada puterii ei cu neputin]\ de nimicit - nu c\r]i, nu biblioteci, sisteme [i ora[e, care azi sÓnt, [i mÓine nu mai sÓnt. Mii [i sute de mii de Mucenici [i noi-Mucenici care au p\timit pentru credin]a Ortodox\ - iat\ roada societ\]ii Dumnezeu-omene[ti. De aceea cunoscutul FranÁois Mauriac, romano-catolic, vede la orizontul Óntunecat al lumii de azi - care zi de zi se afund\ tot mai mult Ón Óntunericul pierz\toarei de suflet Ónchin\ri la om n\scute Ón Europa - doar un singur punct luminos: credin]a Ortodox\ cea Ómpurpurat\ cu sÓngele Mucenicilor [i noilor-Mucenici ai s\i. Œn Apus...? Acolo, oamenii nu cunosc nici Biserica, nu cunosc nici calea, nu cunosc nici ie[irea din fund\turi. Acolo totul s-a Ónecat Ón Ónchinarea la idoli cea pierz\toare de suflet, Ón iubirea de pl\ceri, Ón iubirea de sine [i Ón iubirea de 48 1962-1965 (n. tr.) 90 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul patimi. Ca urmare, Ón Europa se petrece o rena[tere a Ónchin\rii la idoli. "Hristo[i mincino[i", dumnezei mincino[i, au potopit Europa [i de acolo sÓnt exporta]i pe toate pie]ele lumii, avÓnd ca lucrare de c\petenie uciderea Ón om a sufletului - acel bun omenesc neasem\nat Ón toate lumile - [i, prin aceasta, distrugerea Ónf\ptuirii [i Óns\[i putin]ei Ónf\ptuirii unei adev\rate societ\]i. Scriind acestea, nu scriem istoria Europei, a faptelor bune [i defectelor ei, [i nici istoria pseudo-bisericilor europene; Ónf\]i[\m doar entelehia ontologiei lor, coborÓm Ón inima trufiei europene, Ón subteranul ei dr\cesc, unde se afl\ negrele ei izvoare, prin a c\ror ap\ amenin]\ s\ otr\veasc\ lumea. Aceasta nu Ónseamn\ cÓtu[i de pu]in o osÓndire a Europei; este doar o chemare Ón rug\ciune, din toat\ inima, spre singura cale de mÓntuire: mÓntuirea prin poc\in]\. 91 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul EDUCA}IA/LUMINAREA UMANIST| {I CEA DUMNEZEU-OMENEASC| Existen]a educa]iei/lumin\rii d\ la iveal\ faptul, m\rturisit Ón trecut [i m\rturisit pururea de Óntreaga experien]\ a neamului omenesc, c\ omul este o fiin]\ nedes\vÓr[it\ [i neÓmplinit\. Lucrul acesta Ól m\rturisesc toate filosofiile, toate religiile, toate [tiin]ele, toate culturile. Omul este o fiin]\ care are nevoie a se des\vÓr[i [i a se Ómplini. Prin urmare, scopul cel mai de seam\ al educa]iei este de a-l des\vÓr[i [i de a-l Ómplini pe om. Dar Óndat\ se na[te urm\toarea Óntrebare de neocolit: Cum s\-l des\vÓr[easc\ [i cum s\-l Ómplineasc\? Oricum l-am privi, omul este, prin fiin]a lui, deschis spre alte fiin]e [i alte lumi. Œn nici un caz el nu este monada Ónchis\ a lui Leibnitz. Prin toat\ via]a lui, fizic\ [i psihic\, omul se urze[te neÓncetat - cu [tiin]\ sau f\r\ [tiin]\, cu voie sau f\r\ voie - Ón ]es\tura necuprins\ a a-tot-vie]ii Óntregului univers. Educa]ia/luminarea, dac\ vrea s\ fie cu adev\rat omeneasc\, trebuie s\ porneasc\ de la acest fapt v\dit, luÓndu-l ca premis\ logic\ Óntemeietoare. C\utarea omului des\vÓr[it [i Ómplinit Ón istoria neamului omenesc d\ na[tere Ón con[tiin]a noastr\ unei Óntreb\ri arz\toare: Cine este om des\vÓr[it [i Óntreg, cine? Nu cumva Platon? Dar el, tocmai din pricina con[tiin]ei arz\toare a nedes\vÓr[irii [i a neÓmplinirii sale, s-a preschimbat Ón s\geat\ Óndreptat\ spre lumile de sus, spre lumile ideilor [i idealurilor ve[nice. A[adar, el nu este un om des\vÓr[it [i Ómplinit. Nu cumva Buddha? Dar Buddha, gonit de sim]\mÓntul fioros [i hain al nedes\vÓr[irii sale omene[ti, a Ómpins toate n\zuin]ele spre des\vÓr[ire ale fiin]ei Ón Ómp\r\]ia transcendent\ a ve[nicei ne-sim]iri [i Ómpreun\-ne-sim]iri, adic\ Ón Nirvana. A[adar, nici el nu e un om des\vÓr[it [i Ómplinit. Nu cumva Moisi? Dar [i Moisi, urm\rit de Ónfrico[\toarea robie a norodului s\u [i de neputin]a sa, strig\ necontenit dup\ ajutor din cer [i Óndulce[te am\r\ciunea cea neÓndulcit\ a fiin]ei sale omene[ti cu prooroce[ti vedenii despre un Mesia [i MÓntuitor care avea s\ vin\. A[adar, nici el nu e un om des\vÓr[it [i Ómplinit. Nu cumva Mahomed? Dar Mahomed, chinuit de setea de sÓnge a iadului s\u [i de Ómp\timirea de pl\ceri a raiului s\u, alearg\ peste acest astru Ómplinind prin foc [i sabie vedeniile sale prooroce[ti, c\lcÓnd cu avÓnt fanatic peste trupurile "necredincio[ilor". A[adar, nici el nu e un om des\vÓr[it [i Ómplinit. Nu cumva Kant? Dar [i Kant, chinuit de nedes\vÓr[irea [i neÓmplinirea fiin]ei omene[ti, din crisalida strÓmt\ a criticismului ra]ionalist a aruncat tot ce e omenesc Ón abisul metara]ionalului "Das Ding an sich" ("Lucrul Ón sine") [i l-a 92 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul l\sat la mila [i nemila ne[tiutului, necunoscutului, Ónsp\imÓnt\torului. A[adar, nici el nu e un om des\vÓr[it [i Ómplinit. Nu cumva Shakespeare? Acesta Óns\, Ón setea lui nepotolit\ dup\ des\vÓr[it [i Ómplinit, tr\ind nedes\vÓr[irea [i neÓmplinirea omului Óntr-o mul]ime f\r\ num\r de tragisme dr\ce[ti, a dus fiin]a omeneasc\ Ón lumile de sus [i a l\sat-o pe drumurile de acolo str\in\ [i Ónsp\imÓntat\. A[adar, nici el nu e un om des\vÓr[it [i Ómplinit. Nu cumva Goethe? Acesta, tr\ind Ón chip cuprinz\tor [i adÓnc drama fiin]ei omene[ti, Ón care Mefistofel joac\ un rol de frunte, prin strig\tul s\u dinainte de moarte: "Licht, mehr Licht!" ("Lumin\, mai mult\ lumin\!"), a ar\tat limpede cÓt de nefericit a plecat Ón cealalt\ lume. A[adar, nici el nu e un om des\vÓr[it [i Ómplinit. Nu cumva Tolstoi? Dar acesta, Ón lupta lui neÓncetat\ [i necru]\toare cu nedes\vÓr[irea [i neÓmplinirea omului, a ajuns la o astfel de nelini[te sufleteasc\, ÓncÓt, cu pu]in Ónainte de moartea sa, Óntr-un ceas de agonie nesuferit\ a duhului, a fugit de acas\ pentru a fugi de sine, de dureroasa nedes\vÓr[ire [i trista neÓmplinire a fiin]ei lui. A[adar, nici el nu e un om des\vÓr[it [i Ómplinit. Nu cumva Nietzsche? Dar Ón vulcanicul [i Ónviforatul sim]\mÓnt al dureroasei nedes\vÓr[iri [i a nesuferitei neÓmpliniri a fiin]ei omene[ti Ón toate dimensiunile [i realit\]ile acestei lumi, Ón neÓnfrÓnata lui n\zuin]\ dup\ omul superior, des\vÓr[it [i Ómplinit, Nietzsche a Ónnebunit! Prin urmare, nici Nietzsche nu e un om des\vÓr[it [i Ómplinit. {i tot a[a, de la primul pÓn\ la ultimul om: o trist\ defilare de oameni nedes\vÓr[i]i [i neÓmplini]i. Iar Ón mijlocul lor - El, tainicul [i minunatul Dumnezeu-Om, Dumnezeie[te des\vÓr[it [i omene[te adev\rat. Binele Lui omenesc este Dumnezeie[te des\vÓr[it [i Ómplinit; adev\rul Lui omenesc este Dumnezeie[te des\vÓr[it [i Ómplinit; dragostea Lui omeneasc\ este Dumnezeie[te des\vÓr[it\ [i Ómplinit\; la fel [i dreptatea Lui, [i mila Lui, [i Ómpreun\-p\timirea Lui, [i nemurirea Lui, [i ve[nicia Lui, [i frumuse]ea Lui: toate sÓnt omene[te adev\rate, dar [i Dumnezeie[te des\vÓr[ite [i Ómplinite. Nu v\ mira]i de asta: El a "schimbat la fa]\" tot ceea ce este omenesc Ón Dumnezeiesc, l-a des\vÓr[it [i Ómplinit prin ceea ce e Dumnezeiesc. Œntr-un cuvÓnt, Ón El, Óntregul om este Dumnezeie[te des\vÓr[it [i Dumnezeie[te Ómplinit. Nu crede]i? Œncerca]i s\ v\ Ónchipui]i vreun dumnezeu mai des\vÓr[it decÓt Hristos sau vreun om mai des\vÓr[it decÓt El. Nu ve]i fi Ón stare s\ o face]i, fiindc\ nici gÓndirea individual\ [i nici cea ob[teasc\ a omului nu poate s\-[i Ónchipuie nici vreun dumnezeu mai des\vÓr[it decÓt Hristos, [i nici vreun om mai des\vÓr[it decÓt El. {i ceea ce e negr\it [i neasem\nat Ón toate acestea este c\ Ón Hristos toate des\vÓr[irile Dumnezeie[ti sÓnt omene[te adev\rate [i v\dite. {i adev\rul Dumnezeiesc, [i dragostea Dumnezeiasc\, [i dreptatea Dumnezeiasc\, [i bun\tatea Dumnezeiasc\, [i frumuse]ea Dumnezeiasc\ sÓnt date Ón El [i ca realit\]i omene[ti, [i ca lucruri pip\ite p\mÓnte[ti. Nu exist\ bine des\vÓr[it, nici 93 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul adev\r des\vÓr[it, nici frumuse]e des\vÓr[it\, pe care omul s\ nu le afle Óntrupate Ón Persoana Lui [i Ónf\ptuite Ón via]a Lui. Din toate aceste pricini, El este acel om des\vÓr[it [i Ómplinit, pe care neamul omenesc, gÓndirea omeneasc\, inima omeneasc\ Ól caut\ prin religii, filosofii, [tiin]\, art\, cultur\. Pus\ Ón leg\tur\ cu educa]ia/luminare, Óncheierea aceasta ar suna astfel: Hristos este acel om des\vÓr[it pe care educa]ia/luminarea omeneasc\ Ól caut\ ca scop al ei, ca rost al ei, ca ideal al ei. Cu El [i de la El cunoa[tem noi, oamenii, ce este omul adev\rat, ce este omul ideal, ce este omul des\vÓr[it. Œn El avem un model dup\ care orice om poate s\ se zideasc\ Óntru om ideal de bun, ideal de drept, ideal de des\vÓr[it [i de Ómplinit, [i asta f\r\ greut\]i mari [i de netrecut, fiindc\ oric\rui om care se str\duie[te El Ói d\ puterile Sale Dumnezeie[ti, ca s\ Ó[i Ónsu[easc\ tot ce este al Lui: [i dreptatea Lui Dumnezeiasc\, [i adev\rul Lui Dumnezeiesc, [i dragostea Lui Dumnezeiasc\, [i bun\tatea Lui Dumnezeiasc\. Sim]i]i oare? Ne g\sim deja pe f\ga[ul cel mai de seam\ al filosofiei educa]iei/lumin\rii Dumnezeu-omene[ti. Lua]i aminte cu seriozitate [i dreptate la zidirea l\untric\ a acestei educa]ii/lumin\ri: [i planul, [i materialul, [i programul, [i sufletul, [i duhul, totul e evanghelic, totul e Dumnezeu-omenesc. Toate valorile ei sÓnt Dumnezeie[ti, toate c\ile ei sÓnt evanghelice. Œn ea, Dumnezeu este Óntotdeauna pe primul loc, iar omul pe cel de-al doilea: omul tr\ie[te, [i gÓnde[te, [i simte, [i lucreaz\ prin Dumnezeu, ceea ce Ónseamn\ c\ omul este educat/luminat prin Dumnezeu; [i nu prin vreun dumnezeu abstract, transcendent, supraceresc, platonic-kantian, ci prin Dumnezeul realit\]ii p\mÓnte[ti [i concretului omenesc nemijlocit, prin Dumnezeul care S-a f\cut om [i a adus Ón marginile omenescului tot ceea ce este Dumnezeiesc, f\r\ de moarte, ve[nic. Pentru aceea, dintre cei ce fac parte din neamul omenesc, numai El, Dumnezeu-Omul Hristos, are dreptul s\ cear\ de la oameni des\vÓr[irea Dumnezeiasc\: Fi]i dar des\vÓr[i]i, precum Tat\l vostru cel din ceruri des\vÓr[it este (Matei 5:48), [i s\ pun\ aceast\ Dumnezeiasc\ des\vÓr[ire ca scop atÓt al vie]ii, cÓt [i al educa]iei/lumin\rii, [i al Ónv\]\turii, [i al Óntregii lucr\ri omene[ti de orice fel; Óns\, f\cÓnd aceasta, El d\ totodat\ oamenilor toate mijloacele [i toate puterile trebuincioase prin care ei s\ poat\ atinge scopul acesta, s\ ajung\ la aceast\ des\vÓr[ire Dumnezeiasc\. Dar mijloacele [i puterile acestea, care sÓnt? Sfintele fapte bune evanghelice: credin]a [i dragostea, postul [i rug\ciunea, blÓnde]ea [i smerenia, milostivirea [i bun\tatea, n\dejdea [i r\bdarea, dreptatea [i adev\rul. Œmplinite, faptele bune acestea dau omul sfÓnt, adic\ omul des\vÓr[it [i Ómplinit. Un astfel de om cunoa[te rostul adev\rat al lumii [i rostul adev\rat al vie]ii [i lucreaz\ cu toat\ fiin]a lui pentru Ómplinirea scopului propus Ón toate ramurile activit\]ii omene[ti. Urzit fiind din sfintele fapte bune, un astfel de om pompeaz\ neÓncetat prin aorta principal\ a fiin]ei lui toate puterile nemuritoare din ve[nic viul Dumnezeu-Om. Drept aceea, el se simte Ónc\ din via]a aceasta nemuritor [i ve[nic; drept aceea, el [i vede Ón fiecare alt om o fiin]\ nemuritoare [i ve[nic\. 94 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Faptele bune evanghelice sÓnt purt\toarele luminii Dumnezeie[ti; fiecare dintre ele coboar\ Ón om cÓte o raz\ de lumin\ Dumnezeiasc\. Drept aceea, sfÓntul str\luce[te [i lumineaz\/educ\. El poart\ Ón sine "Lumina lumii"; Lumina aceasta Ói lumineaz\ Óntreaga lume, ÓncÓt s\ poat\ vedea [i ve[nicul ei rost, [i ve[nica ei valoare. "Lumina lumii" este totodat\ [i "Lumina vie]ii", ea lumineaz\ calea care Ól duce pe om Ón nemurire [i Ón via]a ve[nic\. Œn lumea noastr\ omeneasc\, lumina [i via]a sÓnt sinonime, dup\ cum sinonime sÓnt Óntunericul [i moartea. D\m un exemplu din istoria norodului sÓrb: SfÓntul Sava este cel mai mare educator/lumin\tor al sÓrbilor, fiindc\ e cel mai mare dintre Sfin]ii sÓrbi. Educa]ia/luminarea este doar oglindirea sfin]eniei, str\lucirea sfin]eniei, sfÓntul e luminos, [i prin aceasta lumineaz\/educ\. Educa]ia/luminarea cere prin toat\ fiin]a ei sfin]enia. Educator/lumin\tor adev\rat este Ón realitate numai sfÓntul. F\r\ Sfin]i nu exist\ adev\ra]i educatori/lumin\tori; f\r\ sfin]enie, nu exist\ educa]ie/luminare; f\r\ lumin\, nu exist\ educa]ie/luminare. Sfin]enia este sfin]enie prin lumina Dumnezeiasc\. Adev\rata educa]ie/luminare nu este altceva decÓt str\fulgerarea sfin]eniei; numai Sfin]ii sÓnt cu adev\rat lumina]i. Sfin]enia tr\ie[te [i respir\ prin lumin\; str\luce[te [i lucreaz\ Ón lumin\. Sfin]enia lumineaz\ [i Ónva]\ totodat\. Exist\ a[adar o anumit\ identitate Óntre sfin]enie [i educa]ie/luminare. Da, educa]ia Ónseamn\ Óntr-adev\r luminare: luminarea sfin]irii prin Duhul SfÓnt, Duhul lui Hristos, Care e ziditorul, purt\torul [i Ómp\r]itorul sfin]eniei [i al luminii. Pentru c\ sÓnt sfin]i]i [i lumina]i prin Duhul SfÓnt, Sfin]ii sÓnt adev\ra]i educatori/lumin\tori. Educa]ia/luminarea f\r\ sfin]enie, adic\ educa]ia/luminarea f\r\ sfin]irea prin Duhul SfÓnt, educa]ia/luminarea f\r\ des\vÓr[irea [i Ómplinirea omului prin Dumnezeu-Omul, educa]ia/luminarea f\r\ Dumnezeu, a fost inventat\ de Europa, Ón Ónchinarea ei umanist\ la idoli. Totuna e dac\ aceast\ Ónchinare la idoli se v\de[te prin cinstirea papei sau prin cinstirea culturii, [tiin]ei, civiliza]iei, tehnicii, politicii, modei. Œn toate acestea, lucrul urm\rit cu st\ruin]\ este acela de a orÓndui [i omul, [i societatea, [i lumea, f\r\ Dumnezeu, f\r\ Hristos. Lucrul acesta este adev\rat [i Ón privin]a educa]iei/lumin\rii. {i aici, preocuparea de c\petenie este aceea de a educa/lumina omul [i omenirea f\r\ Hristos Dumnezeu. Pe aceast\ linie, educa]ia/luminarea omeneasc\ s-a apucat de pl\smuirea "omului nou". Planul privitor la acest om nou este obi[nuit de simplu [i de simplist: Ón omul cel nou nu trebuie s\ existe Hristos [i nici ceva de-al lui Hristos. {i Europa s-a pus pe treab\: a Ónceput s\ pl\smuiasc\ omul f\r\ Dumnezeu, societatea f\r\ Dumnezeu, omenirea f\r\ Dumnezeu. Rena[terea a umplut multe inimi de n\dejde. Lucrul acesta era firesc, ÓntrucÓt vaticanismul ofilise omul european; prin scolasticismul s\u vampiric Ón 95 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul filosofie [i iezuitismul s\u antropofag Ón etic\, el supsese din omul european toate puterile f\ptuitoare vitale. Prima necesitate: reÓnnoirea omului european, prin duhul umanist al vechii Hellade, ca s\ se Ómpiedice moartea lui. Aceasta se se putea Ónf\ptui: 1) prin dep\rtarea omului european de Hristos [i 2) prin ruperea oric\ror leg\turi cu lumile de sus, lumile nev\zute. Vine Rousseau, cu teoria c\ omul trebuie s\ se Óntoarc\ la natur\ [i s\ alunge din sine tot ce e supranatural. Bun este ceea ce e natural; omul natural este totodat\ [i omul cel mai bun - Ón aceasta st\ Óntreaga etic\ [i pedagogie rostit\ de Rousseau Ón opera sa "…mile". Rousseau a luat mult din natur\ [i a introdus Ón om. R\mÓne Óns\ Óntrebarea: Din ce este alc\tuit\ firea omului? Din sim]uri - r\spunde filosofia senzualist\, Ón persoana lui Locke. Omul ca sim]uri - acesta e adev\ratul om. Toat\ firea omului este alc\tuit\ din sim]uri [i se m\rgine[te la sim]uri. CÓnd se Ónl\tur\ ceea ce nu este trebuitor omului, atunci r\mÓn sim]urile, prin care omul este om. Œns\ omul m\rginit la sim]uri e prea rudimentar [i grosolan. De aceea filosofia ra]ionalist\, Ón frunte cu Descartes [i Kant, propune un nou tip de om: omul ca logic\. Omul este mai ÓntÓi [i mai presus de toate o fiin]\ ra]ional\. Prin urmare, omul este om prin logic\. Toate celelalte din el sÓnt prea neÓnsemnate ca s\ poat\ cere ÓntÓietatea Ón fiin]a lui. "S-a sc\pat din vedere tot ce este mai de seam\ Ón om" - protesteaz\ voluntari[tii, Ón frunte cu Schopenhauer [i Stierner. "Omul nu se poate m\rgini nici la sim]uri, nici la logic\; el nu este nici una, nici alta. El e ÓntÓi de toate voin]\." Ba, spun ei, omul ca voin]\ este omul adev\rat; el este omul nou. Œn c\utarea omului nou, Europa s-a Óndreptat apoi spre f\pturile mai prejos de om [i a Ónceput s\ caute Ón ele obÓr[ia omului, cu scopul ca doar-doar, Óntemeiat pe regnul animal, omul s\ poat\ Óntr-un fel oarecare f\ptui f\r\ Dumnezeu. A fost nu pu]in\ bucurie, ba chiar [i strig\te isterice, cÓnd Ón Europa s-a auzit b\nuiala c\ omul se trage din maimu]\ [i din alte mamifere. Atunci, a n\v\lit Ón lumea gÓndirii indolente [i ftizice a Europei Nietzsche, cu uraganele, cu viforele [i cutremurele lui; [i, cu pasiunea profetului [i flac\ra poetului, a vestit lumii "evanghelia" lui despre supraom. Mai Ónfl\c\rat Ón gÓnduri decÓt Ón sim]iri, el a scos din voluntarismul lui Schopenhauer [i din evolu]ionismul lui Darwin Óndr\znea]a, dar logica Óncheiere: Dac\ maimu]a este veriga de leg\tur\ c\tre om, pentru ce omul s\ nu fie veriga de leg\tur\ c\tre supraom? Da, omul e veriga de leg\tur\ c\tre supraom. Da, omul e o fiin]\ ce trebuie biruit\ [i r\pus\. "Ce e maimu]a pentru om? O ru[ine [i o ocar\ dureroas\. Acela[i lucru trebuie s\ ajung\ omul pentru supraom: o ru[ine [i o ocar\ dureroas\". Supraomul este rostul p\mÓntului [i scopul istoriei. Supraomul din ce este alc\tuit? Din patru principii de temelie. Primul: Dumnezeu trebuie ucis. "Voi, oameni superiori gr\ie[te Zarathustra c\tre ucenicii s\i - Dumnezeu a fost cea mai mare primejdie pentru voi". "Dar nu v\ teme]i: Dumnezeu a murit - propov\duie[te Zarathustra 96 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - nu mai exist\ pentru voi primejdie, nu mai exist\ piedic\ Ón calea apari]iei supraomului". Al doilea principiu: S\ nu v\ fie mil\ de aproapele vostru; ÓmbrÓnce[te ceea ce st\ s\ cad\. Al treilea principiu: Lucrul cel mai Ónsemnat din toate e pofta de putere - pofta de putere lipsit\ de scrupule [i necru]\toare. Al patrulea principiu: Totul este permis; pentru supraom nu exist\ nici bine, nici r\u; el tr\ie[te dincolo de bine [i r\u, dincolo de adev\r [i Ón[elare, dincolo de con[tiin]\ [i responsabilitate. S\ lu\m un scurt respiro, c\ci drama umanismului s-a Óncheiat: a fost pl\smuit omul nou, supraomul! Din embrionul lui Rousseau, omul umanist a evoluat Ón supraom. Dar ce este, Ón esen]a lui, supraomul, din ce este el alc\tuit? Dintr-un singur instinct - instinctul autoconserv\rii. Œns\, da]i-mi voie, poate fi alc\tuit\ dintr-un singur instinct fie [i gÓza cea mai mic\? {i atunci cum este cu putin]\ s\ fie alc\tuit\ dintr-un singur instinct cea mai complex\ fiin]\ de pe p\mÓnt, omul? Œn tot regnul animal, care cuprinde mai mult de [ase sute de mii de specii de vie]uitoare, nu exist\ nici o musculi]\, nici alt\ vietate, chiar mai m\runt\ decÓt musculi]a, care s\ fie alc\tuit\ numai dintr-un instinct, fie acesta chiar instinctul autoconserv\rii; iar Nietzsche a recunoscut un singur instinct drept supraom. Drept aceea, supraomul lui este Ón realitate un subom, adic\ un neom. Dac\ vre]i, supraomul este cea mai resping\toare caricatur\ a omului pe acest astru Óntunecat. Ceea ce e adev\rat Ón privin]a supraomului e adev\rat [i Ón privin]a str\mo[ilor s\i umani[ti. Astfel, omul natural al lui Rousseau nu este nimic altceva decÓt o jum\tate de om, pentru c\ i s-a luat tot ce e suprafiresc; iar o jum\tate de om este acela[i lucru cu subomul, fiindc\ Ón el odr\slesc neÓmpiedicate toate relele firii c\zute, ba Ónc\ [i r\sf\]ate de educa]ia/luminarea umanist\. Dar omul ca senza]ie al lui Locke, ce este? O f\rÓm\ din om ar\tat\ drept om. {i aici avem un nou subom [i o nou\ schimonosire a omului; c\ci ce sÓnt sim]urile f\r\ de suflet? O vioar\ cu cinci strune, dar f\r\ violonist. Dar omul ca logic\ al lui Kant, ce este? O bucat\ de om recunoscut\ ca om. Unde este lumea, nesfÓr[ita lume a sim]\mintelor omene[ti, Ón care se g\sesc [i raiul, [i iadul nostru? Poate oare, f\r\ acestea, omul s\ fie om? Nu, nu, nici omul kantian nu este altceva decÓt o caricatur\ de om. Dar omul ca voin]\ al lui Schopenhauer [i Nietzsche, prin ce seam\n\ a om? Unde este sufletul cu nem\rginirile sale, unde este con[tiin]a, unde e Ómpreun\-p\timirea? F\r\ toate acestea, poate omul s\ fie om? Fire[te c\ [i asta e o caricatur\ de om, doar o nou\ caricatur\! Privi]i, a[adar, panorama umanist\ a noilor oameni: jum\tate-om lÓng\ alt\ jum\tate-om, subom lÓng\ alt subom, neom lÓng\ alt neom, adic\ o caricatur\ lÓng\ alt\ caricatur\. Doar homunculi lÓng\ homunculi. Nu vede]i c\ educa]ia/luminarea european\ umanist\ a Ónchipuit numai ni[te homunculi [i a populat cu ei Europa? Un homuncul este omul natural al lui Rousseau, un 97 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul homuncul este omul ca senza]ie, un homuncul este omul ca logic\, un homuncul - [i supraomul. Pretutindeni numai un om neÓmplinit, f\rÓme [i buc\]i de om, nic\ieri un om Óntreg! Asist\m la o priveli[te nenorocit\: prin educa]ia/luminarea lui umanist\, omul european f\r\ Dumnezeu a degenerat Ón homunculi [i Ón pigmei! Aici este nevoie de ni[te noi plÓngeri ale lui Ieremia. Umanismul european [i-a Óndeplinit misiunea: a pl\smuit noul om, omul f\r\ Dumnezeu [i f\r\ suflet. Dar unde se g\se[te acest om nou, acest supraom? Iat\, el nu exist\ ca personalitate individual\, ci ca putere colectiv\, pustie[te Europa prin filosofia umanist\, [i prin [tiin]a umanist\, [i prin educa]ia/luminarea umanist\, [i prin cultura umanist\, [i prin tehnica umanist\, [i prin civiliza]ia umanist\. Œn felul acesta, s-a Ónf\ptuit un tip specific de om european: holbachianul "l'homme machine", "homo faber", "homo technicus". Acesta e, Ón toate privin]ele, un om f\r\ Dumnezeu [i f\r\ suflet. Cu alte cuvinte, un om-robot, dezdumnezeit [i dezÓnsufle]it. Robotul tocmai prin asta e robot, c\ nu recunoa[te pe Dumnezeu [i sufletul. Œn asta [ti]i ce Ól ajut\ mai cu osebire? A[a-zisa psihologie experimental\, "Psychologie ohne Seele" (psihologia f\r\ suflet). Este vorba de [tiin]a european\ umanist\ despre suflet. {tiin]\ despre suflet care nu recunoa[te existen]a sufletului! Poate exista ceva mai absurd? {i totu[i, aceast\ absurditate este palatul de nep\truns Ón care tr\ie[te m\ria sa psihologia european\ umanist\ f\r\ suflet - iar acesteia i se Ónchin\ ast\zi ca unui zeu f\r\ gre[eal\ nenum\ra]i robo]i. Da, da, da: fabric\ de robo]i, iat\ ce a tins s\ se fac\ - [i pÓn\ la urm\ a reu[it - Europa, de la Rena[tere [i pÓn\ ast\zi; iar robotul este cel mai mizerabil tip de om. Cine are ochi de v\zut poate s\ vad\: pe acest astru n-a existat vreun om mai mizerabil, mai monstruos, mai neom ca robotul european. Ru[ine [i ocar\, ve[nic\ ru[ine [i ve[nic\ ocar\ a Europei, asta e "omul nou" al ei, omul f\r\ Dumnezeu [i f\r\ suflet, omul-robot. Dup\ ce a omorÓt Ón sine pe Dumnezeu [i sufletul, omul european, ÓncepÓnd cu cÓteva decenii Ón urm\, se sinucide cu Óncetul - fiindc\ sinuciderea este Ónso]itoarea de neÓnl\turat a omorÓrii lui Dumnezeu... Educa]ia/cultura f\r\ Dumnezeu a aruncat Europa Óntr-un Óntuneric Ón care nici un continent n-a mai c\zut vreodat\. Œn Óntunericul acesta, nimeni nu mai cunoa[te pe nimeni [i nimeni nu mai recunoa[te pe cineva drept frate!... Ce alt scop are educa]ia/cultura decÓt acela de a lumina pe om, de a lumina toate abisurile [i pr\p\stiile lui [i de a alunga de la el tot Óntunericul? Iar omul f\r\ Dumnezeu, f\r\ Hristos, f\r\ aceast\ neasem\nat\ Lumin\, cum va putea s\ Ómpr\[tie Óntunericul cosmic care din toate laturile n\v\le[te asupra lui, [i cum va putea s\ alunge Óntunericul din sine? Cu toate "luminile" lui, omul f\r\ Dumnezeu nu este altceva decÓt un licurici Ón nesfÓr[itul Óntuneric al acestui univers; iar [tiin]a lui, filosofia lui, educa]ia/luminarea lui, cultura lui, tehnica lui, civiliza]ia lui sÓnt ni[te lumÓn\rele pl\pÓnde, pe care el le aprinde Ón 98 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Óntunericul ÓntÓmpl\rilor p\mÓnte[ti [i cosmice. Ce Ónseamn\ toate aceste lumÓn\rele Ón noaptea nesfÓr[it\ [i Óntunericul adÓnc al problemelor [i ÓntÓmpl\rilor individuale, sociale, na]ionale [i interna]ionale? Oare nu s-au [i stins ele deja, iar asupra Europei nu s-a l\sat deja un Óntuneric des [i ap\s\tor [i n-a c\zut o Óntunecime nep\truns\? Credin]a u[uratic\ Ón atotputernicia [tiin]ei umaniste, Ón atotputernicia educa]iei/lumin\rii umaniste, Ón atotputernicia culturii umaniste, Ón atotputernicia tehnicii umaniste, Ón atotputernicia civiliza]iei umaniste, este vecin\ cu demen]a. Sub nefericita ÓnrÓurire a acestei credin]e u[uratice, educa]ia/luminarea european\ umanist\ a pricinuit [i la noi conflict Óntre Biseric\ [i [coal\, ceea ce pentru norodul nostru ortodox Ónseamn\ [i a Ónsemnat Óntotdeauna nenorocire. Sub ÓnrÓurirea aceasta, [i omul nostru a Ónceput s\ se mecanizeze, s\ se robotizeze. (C\rturarii, rup]i de r\d\cinile lor, Ónc\ de cÓteva veacuri aduc "luminile" unui astfel de umanism, ca s\ "reformeze" norodul ortodox. Rezultatul a fost c\ au pref\cut [i ]\rile lor ortodoxe Ón abatoare de suflete. Pe altarele noii Ónchin\ri la idoli, fiarele apocaliptice ale civiliza]iei europene s\vÓr[esc o nemaiÓntÓlnit\ Ón istorie ucidere a nenum\rate suflete omene[ti, prin mÓinile c\rturarilor noroadelor [i ale educa]iei lor umaniste. Pe bun\ dreptate spunea A. Zint c\ Dachau [i celelalte lag\re de concentrare sÓnt templele pe care le-au ridicat [i Ón care liturghisesc c\rturarii Europei, avÓnd ca religie vestitul lor umanism.) Ca s\ ocolim dezastrul de pe urm\, avem o singur\ ie[ire: s\ primim Ónv\]\tura Dumnezeu-omeneasc\ [i s\ o punem Ón lucrare deplin Ón toate [colile, de la cele mai de jos pÓn\ la cele mai Ónalte, [i Ón toate a[ez\mintele c\rtur\re[ti, de la primele [i pÓn\ la ultimele. Educa]ia/luminarea Dumnezeu-omeneasc\ str\luce[te [i lumineaz\ cu singura Lumin\ nestins\ [i adev\rat\ din toate lumile: cu Dumnezeu-Omul Hristos. Nici un Óntuneric nu poate s\ sting\ sau s\ biruie Lumina aceasta, nici m\car Óntunericul Europei. Numai ea e Ón stare s\ alunge toate Óntunericurile: [i pe cele din om, [i pe cele din societate, [i pe cele din norod, [i pe cele din stat. Ea, singura lumin\ adev\rat\, lumineaz\ pe tot omul pÓn\ Ón adÓncul fiin]ei lui [i descoper\ fiec\ruia dintre noi pe fratele nostru nemuritor, Dumnezeiesc [i ve[nic; [i ne Ónva]\ c\ [i problema omului, [i problema societ\]ii, [i problema na]iei, [i problema omenirii pot fi deslu[ite [i dezlegate u[or [i limpede doar atunci cÓnd [i omul, [i societatea, [i na]ia, [i omenirea sÓnt Ón]elese Ón leg\tur\ cu Dumnezeu-Omul Hristos. C\ile [i tr\s\turile cele mai Ónsemnate ale lucr\rii Dumnezeu-omene[ti sar putea rosti Ón chipul urm\tor: 1. Omul este o fiin]\ care se poate des\vÓr[i [i Ómplini Ón chipul cel mai ideal [i mai real prin Dumnezeu-Omul [i Ón Dumnezeu-Omul. 2. Des\vÓr[irea omului prin Dumnezeu-Omul se face cu ajutorul faptelor bune evanghelice. 3. Omul luminat vede Ón fiecare om un frate nemuritor [i con-frate ve[nic. 99 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul 4. Orice lucrare omeneasc\ - filosofia, [tiin]a, me[te[ugurile, agricultura, educa]ia/luminarea, cultura [i celelalte - Ó[i dobÓnde[te valoarea cea netrec\toare atunci cÓnd se sfin]e[te [i cap\t\ Ón]eles prin Dumnezeu-Omul. 5. Adev\rata educa]ie/luminare se atinge prin via]a sfÓnt\, dup\ dreptarul Evangheliei lui Hristos. 6. Sfin]ii sÓnt cei mai des\vÓr[i]i educatori/lumin\tori; cu cÓt omul tr\ie[te Ón chip mai sfÓnt, cu atÓt el este un mai bun pedagog [i lumin\tor. 7. {coala este a doua jum\tate a inimii Dumnezeu-Omului, iar Biserica este prima. 8. Œn centrul tuturor centrelor, al tuturor ideilor, al tuturor lucr\rilor, st\ Dumnezeu-Omul Hristos [i ob[tea Sa Dumnezeu-omeneasc\: Biserica. 100 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul OMUL SAU DUMNEZEU-OMUL 1. F\r\ Óndoial\ c\, dup\ Dumnezeu, omul este fiin]a cea mai tainic\ [i mai nep\truns\ din toate lumile cunoscute gÓndirii omene[ti. Œn nem\rginirile f\r\ fund ale fiin]ei omene[ti tr\iesc [i se Ónviforeaz\ antiteze de neÓmp\cat: via]a [i moartea, binele [i r\ul, Dumnezeu [i diavolul - [i tot ce exist\ Ón ele [i Ón jurul lor. Prin toate religiile, filosofiile, [tiin]ele, culturile [i civiliza]iile lui, neamul omenesc s-a str\duit, Ón esen]\, s\ dezlege o singur\ problem\, a-totproblema: problema omului. {i, din toate chinurile [i muceniciile lui, [i-a f\urit cel mai mare idol, pe care l-a slujit ca pe a-tot-valoarea sa [i a-tot-criteriul s\u ultim. Care e idolul acesta? Iat\-l: anqrwpo" metron pantwn - "m\sura tuturor este omul", adic\: Omul este m\sura tuturor fiin]elor [i lucrurilor. Dar, Ón felul acesta, "m\ria sa dumnezeiasc\" - omul - n-a rezolvat problema omului: pentru c\, m\surÓndu-se pe sine prin el Ónsu[i, nu s-a Ón]eles pe sine [i nu a Ón]eles nici lumea din jurul s\u (v. 2 Corinteni 10:12). De fapt, s-a str\duit Ón zadar: a oglindit o oglind\ Ón alt\ oglind\. {i totul s-a adunat Ón strig\tul zguduitor [i Ón m\rturisirea Ónfior\toare: Nimic nu [tiu prin mine ñ ouden emautw sunoida (1 Corinteni 4:4). Nimic nu [tiu prin mine Ónsumi: nu [tiu nici ce e omul, nici ce e Dumnezeu, nici ce e moartea, nici ce e via]a. Pe lÓng\ asta, cu toat\ fiin]a mea simt c\ sÓnt robul mor]ii, robul r\ut\]ii [i, prin p\cat, robul diavolului. Prin toate felurile lucr\rilor omene[ti, din Óntregul neam omenesc s-a urzit un singur trup: "trupul mor]ii", [i fiecare om s-a f\cut de un trup cu acest trup al mor]ii. Iar Ón acest trup al mor]ii ce se ascunde? Putoare, putoare, putoare; putreziciune, putreziciune, putreziciune; viermi, viermi, viermi... Tic\los om sÓnt eu! Cine m\ va izb\vi din trupul mor]ii acesteia? ñ ek tou swmato" tou qanatou toutou (Romani 7:24). Nimeni, nimeni afar\ de Dumnezeu-Omul. Fiindc\ Dumnezeu-Omul Hristos, biruind moartea prin Ónviere, a desfiin]at "trupul mor]ii" ca realitate ontologic\ (v. Apocalipsa 20:14), a izb\vit neamul omenesc din moarte, i-a d\ruit via]a ve[nic\, adev\rul ve[nic, dragostea ve[nic\, dreptatea ve[nic\, bucuria ve[nic\ [i toate celelalte ve[nice bun\t\]i Dumnezeie[ti, pe care numai Dumnezeul dragostei [i al iubirii de oameni le poate d\rui; [i, Ón felul acesta, a fost rezolvat\ toat\ problema omului, toat\ a-tot-problema omului. {i, cu adev\rat, de cÓnd Dumnezeu S-a f\cut om [i S-a ar\tat ca Dumnezeu-Om Ón lumea p\mÓnteasc\, El S-a f\cut cu adev\rat [i a r\mas pentru totdeauna ultima a-tot-valoare [i ultimul a-tot-criteriu al neamului omenesc; El: singurul Dumnezeu adev\rat [i singurul om adev\rat, singurul Dumnezeu des\vÓr[it [i singurul om des\vÓr[it din toate lumile cunoscute. A[adar, El este singura, ultima a-tot-valoare [i singurul a-tot-criteriu ultim al omului Ón realitatea lui psihofizic\ [i Ón poten]ialitatea lui Dumnezeu-omeneasc\, [i a tot ce este 101 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul omenesc [i a tot ce este al omului. Doar Ón Dumnezeu-Omul s-a v\zut omul, pentru prima dat\, des\vÓr[it [i ve[nic [i s-a cunoscut pe sine Ón toate dimensiunile sale; de aici, noul a-tot-principiu axiologic [i gnoseologic al neamului omenesc: "M\sura tuturor este Dumnezeu-Omul" - Qeantrwpo" metron pantwn. Dar principiul: "m\sura tuturor este omul" st\ruie s\ Ómp\r\]easc\ [i s\ st\pÓneasc\ - de cele mai multe ori ferro ignique - Ón lumea p\gÓn\, politeist\ [i aflat\ Ón afara lui Hristos. Drept aceea, prea-Ón]elep]itul de Dumnezeu cunosc\tor al omului [i al Dumnezeu-Omului, Apostolul Pavel, restrÓnge toate filosofiile neamului omenesc la dou\: filosofia cea dup\ om [i filosofia cea dup\ Dumnezeu-Omul (Coloseni 2:8). 2. Numai Dumnezeu-Omul e om des\vÓr[it [i Ómplinit; Ón acela[i timp, este [i Dumnezeu des\vÓr[it, [i om des\vÓr[it. Aici, Ipostasul DumnezeuCuvÓntului este factorul cel mai Ónsemnat. Lucrul acesta l-au m\rturisit limpede [i l-au tÓlcuit cu Dumnezeiasc\ insuflare Sfin]ii P\rin]i cei de Dumnezeu Ón]elep]i]i ai Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon. Œn Dumnezeu-Omul Hristos, omul a atins toate des\vÓr[irile sale: prin Dumnezeu [i-a des\vÓr[it, [i-a Ómplinit [i sufletul, [i con[tiin]a, [i voin]a, [i mintea, [i inima, [i trupul; Óntr-un cuvÓnt, pe sine Ónsu[i Ón Óntregime. {i s-a s\vÓr[it cea mai Ónsemnat\ [i mai drag\ minune: Dumnezeu-Omul S-a l\sat pe Sine Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\ [i Ón toate lumile ca Biseric\, trup al S\u, ca fiecare om s\ poat\ ajuge "de acela[i trup" cu trupul Dumnezeu-Omului [i, Ón felul acesta, s\ poat\ ajunge la toate des\vÓr[irile Lui (v. Efeseni 3:6). Doar Ón Dumnezeu-Omul [i prin DumnezeuOmul fiecare fiin]\ omeneasc\ poate ajunge om adev\rat, om des\vÓr[it, om deplin. Numai prin El, prin Biseric\, dimpreun\ cu to]i Sfin]ii, se poate ajunge Óntru b\rbat des\vÓr[it, la m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos (Efeseni 3:13, 4:1116). Œn Dumnezeu-Omul Hristos locuie[te toat\ plin\tatea Dumnezeirii trupe[te ñ pan to plhrwma th" Qeothto" swmatikw", ca fiecare dintre noi s\ se poat\ umple, Ón Biseric\ [i prin Biseric\, cu plinirea aceasta a Dumnezeirii (Coloseni 2:9-10). {i lucrul acesta putem s\-l facem fiecare dintre noi doar Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune, Ón frunte cu sfÓnta credin]\ [i cu sfÓnta dragoste (Efeseni 3:17-20). F\r\ Dumnezeu-Omul, omul este Óntr-adev\r f\r\ cap [i, ceva mai mult, f\r\ sine, f\r\ ve[nicul lui sine, f\r\ nemuritorul lui sine, f\r\ sinele s\u cel dup\ chipul lui Dumnezeu. Œn afar\ de Dumnezeu-Omul nu exist\ om, ci numai subom, jum\tate de om sau neom. Aici trebuie ad\ugat [i urm\torul adev\r: F\r\ Dumnezeu-Omul, omul este Óntotdeauna rob al p\catului, rob al mor]ii, rob al diavolului. Doar prin Dumnezeu-Omul ajunge omul la scopul pe care i l-a rÓnduit Dumnezeu: ajunge "dumnezeu dup\ dar"; [i, Ón felul acesta, ajunge la des\vÓr[ita plin\tate a fiin]ei [i personalit\]ii sale, ajunge la ve[nicia sa Dumnezeiasc\, prin Ón-dumnezeu-omenire. Tr\ind Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii, omul se Ón-dumnezeu-omene[te Óncetul cu Óncetul, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune, [i se umple de bucuria acelei 102 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul sfinte bunevestiri [i porunci Ón\l]\toare la cer a SfÓntului Vasile cel Mare: "Omul e o fiin]\ c\reia i-a fost rÓnduit s\ ajung\ dumnezeu." 49 Fiind zidit ca dumnezeuom poten]ial, omul se str\duie[te, cuprins Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, s\ Ó[i aduc\ mintea la asem\narea cu Dumnezeu, s\ o schimbe la fa]\ Ón dumnezeominte (noi avem mintea lui Hristos - 1 Corinteni 2:16); s\-[i aduc\ con[tiin]a la asem\narea cu Dumnezeu, s\ o schimbe la fa]\ Ón dumnezeocon[tiin]\; s\ Ó[i aduc\ voia la asem\narea cu Dumnezeu, s\ o schimbe la fa]\ Ón dumnezeovoie; s\ Ó[i aduc\ trupul la asem\narea cu Dumnezeu, s\ Ól schimbe la fa]\ Ón dumnezeotrup (Trupul e pentru Domnul, [i Domnul pentru trup - 1 Corinteni 6:18). Œn-dumnezeu-omenindu-se prin Biseric\ [i Ón Biseric\, omul se Óntoarce la asem\narea cu Dumnezeu cea dinainte de c\dere, Óntregind-o str\lucit cu Dumnezeie[tile frumuse]i ale desf\tatei asem\n\ri cu Hristos (Galateni 4:19, 3:27; Romani 8:28). F\r\ Dumnezeu-Omul [i Ón afara Dumnezeu-Omului, omul se afl\ totdeauna Ón primejdia de a ajunge asem\n\tor cu diavolul: fiindc\ p\catul e totodat\ [i putere, [i chip al diavolului; [i, robindu-se p\catului Ón afara Dumnezeu-Omului, omul se face de bun\ voie asem\n\tor diavolului, se Ómpropriaz\ diavolului: Cel ce s\vÓr[e[te p\catul de la diavolul este (1 Ioan 3:8). Nu trebuie s\ ne scape din vedere c\ scopul cel mai Ónsemnat al diavolului este acela de a-l lipsi pe om de asem\narea cu Dumnezeu, de a-l dezÓn-dumnezeu-omeni, de a-l dezÓn-dumnezei [i, Ón felul acesta, de a-l preface Óntr-o fiin]\ asem\n\toare cu el. Antropocentrismul umanist e, Ón esen]\, diavolocentrism, fiindc\ atÓt unul, cÓt [i cel\lalt, nu vrea decÓt un singur lucru: s\ fie doar Ón sine [i pentru sine. Œn felul acesta Óns\, ele str\mut\ de fapt pe oameni Ón Ómp\r\]ia "mor]ii celei de a doua", unde nu este Dumnezeu, nici ceva din cele ale lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:8; 20:14). Ceea ce s-a spus aici nu este altceva decÓt theanthropismul (QeanQrwpismo"), theoumanismul, theohominismul evanghelic, apostolic, patristic, ortodox. 3. Toate umanismele europene, de la cel mai grosolan pÓn\ la cel mai sub]ire, de la cel feti[ist pÓn\ la cel papal, se Óntemeiaz\ pe credin]a Ón om, se Óntemeiaz\ pe om a[a cum este el Ón datul lui psihofizic [i istoricitatea lui psihofizic\. Œn fapt, toat\ esen]a oric\rui umanism este omul: homo. M\rginit la ontologia sa, oricare umanism nu este altceva decÓt hominism (homo-hominis). Omul este cea mai Ónalt\ valoare, a-tot-valoarea; omul este criteriul cel mai Ónalt, a-tot-criteriul: "Omul este m\sura tuturor fiin]elor [i lucrurilor". Aceasta este in nuce oricare umanism, oricare hominism. A[adar, toate umanismele, toate hominismele, sÓnt pÓn\ la urm\ de origine idolatr\, politeist\. Toate umanismele europene - de la cele pre-renascentiste, cele renascentiste [i, mai departe, cele protestante, filosofice, religioase, sociale, [tiin]ifice, culturale, politice - au urm\rit [i urm\resc neÓntrerupt, cu [tiin]\ sau f\r\ [tiin]\, un singur lucru: s\ Ónlocuiasc\ credin]a Ón Dumnezeu-Omul cu credin]a Ón om, s\ Ónlocuiasc\ 49 P.G. 36, col. 506A. 103 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Evanghelia Dumnezeu-Omului cu evanghelia dup\ om, filosofia dup\ Dumnezeu-Omul cu filosofia cea dup\ om, lucrarea dup\ Dumnezeu-Omul cu lucrarea cea dup\ om; Óntr-un cuvÓnt, s\ Ónlocuiasc\ via]a dup\ Dumnezeu-Omul cu via]a cea dup\ om. {i a[a a fost timp de veacuri, pÓn\ cÓnd, Ón veacul trecut, Ón anul 1870, la primul Conciliu de la Vatican, toate acestea s-au contopit Ón dogma infailibilit\]ii papei. De atunci, aceasta a ajuns a-tot-dogma papismului. De aceea, Ón zilele noastre, la al doilea Conciliu de la Vatican s-a tratat [i s-a ap\rat atÓt de st\ruitor [i de m\iestru intangibilitatea [i imuabilitatea acestei dogme. Dogma aceasta are o Ónsemn\tate cÓt se poate de mare pentru Óntreaga soart\ a Europei, mai ales pentru apocalipsa ei, Ón care deja a p\[it. Prin dogma aceasta, toate umanismele europene [i-au atins idealul [i idolul: omul a fost propov\duit ca cea mai mare zeitate, a-tot-zeitate. Panteonul european umanist [i-a dobÓndit Zeus-ul. Sinceritatea e limba adev\rului: Dogma infailibilit\]ii papei - a omului nu este altceva decÓt rena[terea p\gÓnismului [i a politeismului, rena[terea axiologiei [i criteriologiei idolatre. Horribile dictu, dar [i urm\torul lucru trebuie spus: Prin dogma infailibilit\]ii papei a fost ridicat la rangul de dogm\ umanismul Ónchin\tor la idoli, [i ÓntÓi de toate cel elin. A fost ridicat la rangul de dogm\ a-tot-criteriul, a fost ridicat\ la rangul de dogm\ a-tot-valoarea culturii, civiliza]iei, poeziei, filosofiei, artei, politicii, [tiin]ei eline: pantwn hrhmatwn meton anqrwpo". {i toate acestea ce sÓnt? P\gÓn\tate ridicat\ la rangul de dogm\. Œn felul acesta, a ajuns s\ fie dogm\ autarhia omului european, dup\ care timp de veacuri au n\zuit cu Ónfocare toate umanismele europene. Dogma infailibilit\]ii papei e nietzscheana "Ja-Sagung" (ar\tare) a Óntregii pl\smuiri a omului european umanist, "Ja-Sagung" a culturii [i civiliza]iei lui, care, prin scopurile [i c\ile lor, sÓnt precump\nitor p\gÓne [i politeiste. Bun\vestirea [i porunca Dumnezeu-Omului spune: C\uta]i mai ÓntÓi Œmp\r\]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui, [i toate (celelalte) se vor ad\uga vou\ (Matei 6:33). {i ce nu a propov\duit ca scop al existen]ei omene[ti [i cale a f\ptuirii cultura [i civiliza]ia umanist\ european\? Dumnezeu-Omul - singurul Care mÓntuie[te pe om de p\cat, de moarte [i de diavol; singurul Care Ónve[nice[te, [i Ón-dumnezeie[te, [i Ón-dumnezeu-omene[te pe om Ón toate lumile - arat\ r\spicat [i a-tot-limpede ca a-tot-scop al fiin]ei [i al vie]ii omului s\ ajung\ des\vÓr[it ca Dumnezeu (Matei 5:48). Iar omul umanist european ce nu a tot a[ezat [i ce nu a tot consfin]it ca scop al existen]ei omene[ti Ón locul acestui scop! Este un adev\r evanghelic cu neputin]\ de t\g\duit: Toat\ lumea zace Ón r\u, chiar [i dup\ nevoin]a Dumnezeu-Omului Ón lumea noastr\ p\mÓnteasc\ (1 Ioan 5:19-21). {i nu numai atÓt, ci, dup\ SfÓntul Apostol Pavel, diavolul este st\pÓnitorul veacului acestuia (2 Corinteni 4:4). Œntre o astfel de lume, care de bun\ voie zace Ón r\utate, [i urm\torul Dumnezeu-Omului Hristos nu exist\ Ómp\care. Urm\torul Dumnezeu-Omului nu se poate Ómp\ca, Ón paguba adev\rului evanghelic, cu omul umanist, care Óndrept\]e[te toate cele ar\tate mai Ónainte [i le ridic\ la 104 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul rangul de dogm\. Aici este vorba Óntotdeauna de cea mai hot\rÓtoare [i a-tothot\rÓtoare cump\n\ [i alegere: Dumnezeu-Omul sau omul. Fiindc\ omul umanist, prin toat\ lucrarea lui, se deosebe[te [i se poart\ ca lucrÓnd autarhic, ca valoare ultim\ [i m\sur\ ultim\. Aici nu exist\ loc pentru Dumnezeu-Omul. Ca urmare, Ón Ómp\r\]ia umanist\, locul Dumnezeu-Omului Ól ocup\ "Vicarius Christi" (Loc]iitorul lui Hristos), iar Dumnezeu-Omul a fost surghiunit Ón cer. Œn orice caz, aceasta este o dezÓntrupare sui generis a Dumnezeu-Omului Hristos, nu-i a[a? UzurpÓnd, prin dogma infailibilit\]ii, Ón folosul s\u - adic\ Ón folosul omului - toat\ puterea [i toate drepturile care sÓnt numai ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos, papa s-a auto-propov\duit, Ón fapt, biseric\ Ón biserica papist\, [i a ajuns Ón ea totul Ón toate. Un "a-tot-]iitor" sui generis. De aceea dogma infailibilit\]ii papei a [i ajuns a-tot-dogma papismului, [i papa nu se poate lep\da de ea Ón nici un chip, cÓt\ vreme va fi pap\ al papismului umanist. 4. Œn istoria neamului omenesc sÓnt trei c\deri Ónsemnate: a lui Adam, a lui Iuda [i a papei. Pricina c\derii Ón p\cat e Óntotdeauna aceea[i: voin]a de a ajunge bun prin sine; voin]a de a ajunge des\vÓr[it prin sine; voin]a de a ajunge dumnezeu prin sine. Dar Ón felul acesta omul se face, f\r\ s\-[i dea seama, Óntrutotul asemeni diavolului; fiindc\ [i acela a vrut s\ ajung\ dumnezeu prin sine Ónsu[i, s\ Ónlocuiasc\ pe Dumnezeu cu sine Ónsu[i, [i, Ón aceast\ ÓngÓmfare a lui, a ajuns dintr-o dat\ diavol, cu des\vÓr[ire desp\r]it de Dumnezeu [i cu totul potrivnic lui Dumnezeu. Tocmai Ón aceast\ Ón[elare de sine plin\ de trufie se afl\ esen]a p\catului, a a-tot-p\catului. Œn aceasta se afl\ [i esen]a diavolului, a a-totdiavolului: a satanei. Aceasta nu e altceva decÓt voin]a de a r\mÓne Ón firea proprie, de a nu primi Ón sine altceva decÓt pe sine. Toat\ esen]a diavolului este Ón faptul c\ nu-L vrea cÓtu[i de pu]in pe Dumnezeu Ón l\untrul lui, vrea s\ r\mÓn\ totdeauna singur, totdeauna cu totul Ón sine, tot pentru sine, totdeauna Ónchis ermetic fa]\ de Dumnezeu [i de tot ce este al lui Dumnezeu. {i ce este aceasta? Egoismul [i dragostea de sine, Ómbr\]i[ate pentru Óntreaga ve[nicie. A[a e Ón esen]a lui omul umanist: el r\mÓne tot Ón sine Ónsu[i, cu sine Ónsu[i, pentru sine Ónsu[i; totdeauna Ónchis cu ÓndÓrjire fa]\ de Dumnezeu. Œn asta st\ orice umanism, orice hominism. Culmea acestui umanism Óndr\cit: voin]a de a ajunge bun cu ajutorul r\ului, de a ajunge dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici [i f\g\duin]a f\cut\ Ón rai de diavolul c\tre str\mo[ii no[tri: Ve]i fi ca ni[te dumnezei (Facere 3:5). Omul a fost zidit de iubitorul de oameni Dumnezeu ca posibil dumnezeuom, ca, pe temeiul chipului Dumnezeiesc pe care Ól poart\, fiin]a lui s\ se zideasc\ de bun\ voie, prin Dumnezeu, Óntru dumnezeu-om. Dar omul, prin libera sa alegere, a c\utat s\ ajung\ prin p\cat la nep\c\to[enie, prin diavol la starea de Dumnezeu; [i desigur c\, urmÓnd calea aceasta, el ar fi ajuns un diavol sui generis, dac\ Dumnezeu, Ón nesfÓr[ita Sa iubire de oameni [i "mare mila" Sa, n-ar fi intervenit f\cÓndu-Se om, Dumnezeu-Om. Prin Biseric\, trupul S\u, 105 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Hristos l-a adus pe om la nevoin]a Ón-dumnezeu-omenirii, prin Sfintele Taine [i sfintele fapte bune; [i Ón felul acesta a dat omului putin]a de a ajunge Óntru b\rbat des\vÓr[it, la m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos (Efeseni 4:13), [i de a-[i atinge astfel menirea sa Dumnezeiasc\: s\ ajung\ de bun\ voie dumnezeu-om dup\ dar. C\derea papei: voin]a de a-L Ónlocui pe Dumnezeu-Omul cu omul. 5. Œn lumea noastr\ omeneasc\, dup\ spusele SfÓntului v\z\tor al tainelor Ioan Damaschin, numai Dumnezeu-Omul Hristos este "singurul lucru nou sub soare". {i Acesta e ve[nic nou: [i prin Persoana Sa Dumnezeu-omeneasc\, [i prin nevoin]a Sa Dumnezeu-omeneasc\, [i prin trupul S\u Dumnezeu-omenesc Biserica. Œns\ [i omul numai Ón Dumnezeu-Omul este nou, pururea nou, ve[nic nou, Ón toate tr\irile sale Dumnezeu-omene[ti pe calea mÓntuirii, sfin]eniei, schimb\rii la fa]\, Ón-dumnezeirii, Ón-dumnezeu-omenirii. Œn aceast\ lume p\mÓnteasc\, toate Ómb\trÓnesc [i toate mor: numai omul Óntru-Dumnezeuomenit [i Ón-dumnezeu-omenit, cel de acela[i trup cu Hristos, Óntru-bisericit [i Óm-bisericit prin Dumnezeu-Omul, nu Ómb\trÓne[te [i nu moare, fiindc\ s-a f\cut m\dular viu [i organic al sfÓntului [i ve[nicului trup Dumnezeu-omenesc al lui Hristos - Biserica, Ón care persoana omeneasc\ se dezvolt\ [i f\r\ Óncetare spore[te Óntru cre[terea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19), Óntru b\rbat des\vÓr[it, la m\sura vÓrstei plinirii lui Hristos (Efeseni 4:13). Aceasta Ónseamn\ c\ el cre[te [i se Ónal]\ nesfÓr[it [i nem\surat, potrivit cu m\surile cele dup\ chipul lui Dumnezeu ale Dumnezeie[tii nesfÓr[iri [i nem\rginiri date fiin]ei omene[ti de c\tre Domnul cel Ón Trei Sori, atunci cÓnd l-a zidit pe om dup\ chipul S\u. Dumnezeu-Omul Hristos e atÓt de neobi[nuit de nou, [i de neobi[nuit de unul, [i de neobi[nuit de neasem\nat, ÓncÓt de fapt adev\rul de la El a ap\rut (Ioan 1:17) [i prin El a r\mas Ón lumea noastr\ omeneasc\. Mai Ónainte de El [i Ón afar\ de El, acum [i totdeauna, adev\rul e ca [i cum n-ar exista. {i Óntr-adev\r nu exist\, c\ci numai Ipostasul Dumnezeu-omenesc este Adev\rul: Eu sÓnt Adev\rul! (Ioan 14:6). Pentru om, nu exist\ adev\r f\r\ Dumnezeu-Omul, fiindc\ nu exist\ om f\r\ Dumnezeu-Omul. Toate sÓnt noi Ón Dumnezeu-Omul [i de la Dumnezeu-Omul; El Œnsu[i, Ón primul rÓnd, ca urmare [i mÓntuirea, [i Ónv\]\tura despre mÓntuire, [i calea de mÓntuire. Este cu totul nou\ pentru neamul omenesc vestirea DumnezeuOmului: S\ desp\r]im p\catul de p\c\tos; s\ urÓm p\catul, [i s\ iubim pe p\c\tos; s\ ucidem p\catul, dar s\ mÓntuim pe p\c\tos; s\ nu asemuim pe p\c\tos cu p\catul; s\ nu ucidem pe p\c\tos pentru p\cat, ci s\ Ól mÓntuim de p\cat. O pild\ cutremur\toare Ón privin]a aceasta este aceea a femeii aflat\ Ón prea-curvie. A-tot-milostivul MÓntuitor a desp\r]it p\catul femeii de fiin]a ei cea dup\ chipul lui Dumnezeu, a osÓndit p\catul [i a miluit pe p\c\toas\: Nici Eu nu te osÓndesc; mergi [i nu mai p\c\tui (Ioan 4:11). Aceasta este calea Ortodoxiei, ridicat\ la rangul de dogm\, Ón lucrarea mÓntuirii p\c\tosului de p\cat, calea Sfintei Tradi]ii, Ón chip de Dumnezeu Ón]elep]it Ómplinit\, [i legiuit\ Ón Biserica Ortodox\ de c\tre Sfin]ii P\rin]i, [i rostit\ cu Dumnezeiasc\ insuflare de c\tre 106 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul SfÓntul Simeon Noul Teolog: "Binele nu este bine, atunci cÓnd nu se face bine ñ kalw"". Œn lumina acestei evanghelice [i Sfinte Tradi]ii ortodoxe, e o cruzime antievanghelic\ [i anticre[tin\ a-l omorÓ pe p\c\tos pentru p\cat. Aici, nici o inchizi]ie nu se poate m\rturisi sfÓnt\. Œn ultim\ instan]\, toate umanismele omoar\ pe p\c\tos pentru p\cat, nimicesc pe om Ómpreun\ cu p\catul, fiindc\ nu Œl vor pe Dumnezeu-Omul, Care-i singura mÓntuire a omului [i de p\cat, [i de moarte, [i de diavol. Cel ce nu e pentru Dumnezeu-Omul e, prin aceasta, Ómpotriva omului; [i este astfel un uciga[ al omului [i, prin urmare, un sinuciga[: c\ci Ól las\ pe om Ón deplina putere a p\catului, a mor]ii [i a diavolului, de care poate s\-l mÓntuiasc\ numai Dumnezeu-Omul, [i nimeni altul sub soare. ProcedÓnd cu p\c\tosul Ón felul acesta, omul umanist, Ón chip de neocolit, s\vÓr[e[te o crim\: ucide propriul s\u suflet, se pred\ singur iadului, spre ve[nic\ petrecere laolalt\ cu diavolul, cu acest ucig\tor de oameni dintru Ónceput (Ioan 8:44). Iar prin aceasta, Ómp\r\]e[te [i st\pÓne[te des\vÓr[it monstruoasa a-totdogm\ etic\ iezuit-umanist\: "Scopul scuz\ mijloacele." 6. Ce d\ omului Dumnezeu-Omul [i nimeni altul nu Ói poate da? Biruin]a asupra mor]ii, asupra p\catului, asupra diavolului, via]a ve[nic\, adev\rul ve[nic, dreptatea ve[nic\, binele ve[nic, dragostea ve[nic\, bucuria ve[nic\ Óntreaga plin\tate a Dumnezeirii [i a des\vÓr[irilor Dumnezeie[ti. Vorbind apostole[te: Dumnezeu-Omul d\ oamenilor cele ce ochiul nu a v\zut, [i urechea nu a auzit, [i la inima omului nu s-au suit cÓte a preg\tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (1 Corinteni 2:9). Œntr-adev\r, numai El, minunatul Dumnezeu-Omul, este singurul lucru de trebuin]\ (v. Luca 10:42) pentru om, Ón toate lumile lui [i Ón toat\ via]a lui. Drept aceea, numai Dumnezeu-Omul este Óndrept\]it s\ cear\ de la oameni ceea ce nimeni altul nu a Óndr\znit s\ cear\: adic\ s\ Œl iubeasc\ fiecare om mai mult decÓt pe p\rin]i, decÓt pe fra]i, decÓt pe surori, decÓt pe copii, decÓt pe prieteni, decÓt p\mÓntul, decÓt pe Œngeri, decÓt pe oricine [i orice din lumile v\zute [i nev\zute (Matei 10:37-39; Luca 14:26; Romani 8:31-39). 7. Cel de-al doilea Conciliu de la Vatican e o rena[tere a tuturor umanismelor europene, o rena[tere de stÓrvuri: fiindc\, de cÓnd Dumnezeu-Omul Hristos Se afl\ Ón lumea p\mÓnteasc\, orice umanism este un stÓrv. {i a[a stau lucrurile, ÓntrucÓt Conciliul a r\mas cu Ónc\p\]Ónare la dogma infailibilit\]ii papei, adic\ a omului. Privite din punctul de vedere al Dumnezeu-Omului celui ve[nic viu, al Domnului Iisus istoric, toate umanismele seam\n\ mai mult sau mai pu]in cu ni[te utopii criminale, fiindc\, Ón numele omului, ucid [i nimicesc pe om ca entitate psiho-fizic\, Ón felurite chipuri. Toate umanismele s\vÓr[esc o lucrare nebunesc de nenorocit\: strecoar\ ]Ón]arul [i Ónghit c\mila; iar prin dogma infailibilit\]ii papale, lucrarea aceasta a fost ridicat\ la rangul de dogm\. Toate acestea sÓnt Ónfrico[\toare, Ónfrico[\toare pÓn\ la groaza des\vÓr[it\. De ce? Fiindc\ Óns\[i dogma privitoare la infailibilitatea omului nu este altceva 107 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul decÓt cumplitul prohod al oric\rui umanism: de la acela al Vaticanului, ridicat la rangul de dogm\, [i pÓn\ la umanismul satanizat al lui Sartre. Œn panteonul umanist al Europei to]i zeii sÓnt mor]i, Ón frunte cu Zeus-ul european. SÓnt mor]i, pÓn\ ce Ón inima lor ve[tejit\ va r\s\ri poc\in]a cea cu a-tot-des\vÓr[ita lep\dare de sine, cu fulgerele [i durerile Golgotei sale, cu cutremurele [i schimb\rile la fa]\ ale Ónvierii sale, cu viforele [i Ón\l]\rile ei aduc\toare de roade. {i atunci? Atunci nesfÓr[ite vor fi slavosloviile lor c\tre Cel ce Ón veci este de via]\ f\c\tor [i de minuni lucr\tor Dumnezeu-Omul, cu adev\rat singurul iubitor de oameni din toate lumile. 8. Care este inima dogmei privitoare la infailibilitatea papei, adic\ a omului? Dez-Ón-dumnezeu-omenirea omului. Lucrul acesta Ól urm\resc toate umanismele, chiar [i cele religioase. Toate Ól Óntorc pe om la p\gÓnism, la politeism, la Óndoit\ moarte: duhovniceasc\ [i fizic\. Œndep\rtÓndu-se de Dumnezeu-Omul, tot umanismul s-a preschimbat Óncet-Óncet Ón nihilism. Lucrul acesta Ól arat\ falimentul de azi al tuturor umanismelor, Ón frunte cu papismul, p\rintele - f\]i[ sau pe ocolite, cu voie sau f\r\ voie - al tuturor umanismelor europene; iar falimentul, falimentul dezastruos al papismului, se g\se[te Ón dogma infailibilit\]ii papei - [i tocmai dogma aceasta e culmea nihilismului. Prin aceasta, omul european a dogmatisit hot\rÓt dogma autarhicit\]ii omului european [i, Ón felul acesta, pÓn\ la urm\ a ar\tat c\ nu are nevoie de DumnezeuOmul [i c\ pe p\mÓnt nu exist\ loc pentru Dumnezeu-Omul: "Vicarius Christi" il Ónlocuie[te Ón chip des\vÓr[it. Œn fapt, din dogma aceasta tr\ie[te, pe aceasta o urmeaz\ [i o m\rturise[te cu Ónc\p\]Ónare oricare umanism european. Toate umanismele omului european nu sÓnt altceva, Ón esen]a lor, decÓt o r\zvr\tire necontenit\ Ómpotriva Dumnezeu-Omului Hristos. Œn toate chipurile cu putin]\, se s\vÓr[e[te "Die Ummertung aller Nerte" ("r\sturnarea tuturor valorilor"); Dumnezeu-Omul este Ónlocuit pretutindeni cu omul; pe toate tronurile europene se Ónsc\uneaz\ omul umanismului european. Pentru aceea nici nu mai exist\ un singur "Vicarius Christi", ci nenum\ra]i, deosebindu-se doar prin ve[minte: fiindc\, Ón ultim\ instan]\, prin dogma despre infailibilitatea papei a fost numit infailibil omul Ón general. De aici, [i nenum\ra]ii papi din toat\ Europa: [i de la Vatican, [i din protestantism. Œntre ei nu este vreo deosebire hot\rÓt\, fiindc\ papismul e cel dintÓi protestantism, precum a spus Ónainte-v\z\torul Homiakov. 9. Infailibilitatea este o Ónsu[ire fireasc\ Dumnezeu-omeneasc\ [i o func]ie fireasc\ Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, ca trup Dumnezeu-omenesc al lui Hristos, al c\rui ve[nic cap, Adev\rul = a-tot-Adev\rul, e cel de-al doilea Ipostas al Preasfintei Treimi: Dumnezeu-Omul, Domnul Iisus Hristos. Prin dogma infailibilit\]ii papei, papa a fost de fapt m\rturisit drept Biseric\, [i el, un om, a luat locul Dumnezeu-Omului. Acesta e triumful ultim al umanismului, dar este Ón acela[i timp [i moartea a doua (Apocalipsa 20:14, 21:8) a papismului; iar prin el [i cu el, a oric\rui umanism. Œnaintea adev\ratei Biserici 108 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul a lui Hristos, care, de la ar\tarea Dumnezeu-Omului Hristos, exist\ Ón lumea noastr\ ca trup Dumnezeu-omenesc, dogma infailibilit\]ii papei este nu numai o erezie, ci o pan-erezie (a-tot-erezie). Fiindc\ nici o erezie nu s-a ridicat atÓt de radical [i atÓt de cu totul Ómpotriva Dumnezeu-Omului Hristos [i a Bisericii Lui, a[a cum a f\cut papismul prin dogma privitoare la infailibilitatea papei/omului. F\r\ nici o Óndoial\ c\ dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o r\zvr\tire nemaiv\zut\ Ómpotriva Dumnezeu-Omului Hristos. Dogma aceasta este - vai! - cea mai Óngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe p\mÓnt, o nou\ tr\dare a lui Hristos, o nou\ r\stignire a Domnului - doar c\ nu pe crucea de lemn, ci pe aceea de aur a umanismului papist. {i toate acestea sÓnt iad, iad, iad pentru s\rmana fiin]\ p\mÓnteasc\ ce se nume[te om. 10. Se g\se[te oare vreo ie[ire din toate aceste nenum\rate iaduri umaniste? Este oare vreo Ónviere din toate aceste nenum\rate morminte europene? Este oare leac pentru toate aceste nenum\rate boli aduc\toare de moarte? Este, este, este: poc\in]a. Ea e buna-vestire f\r\ de moarte a Evangheliei Dumnezeu-Omului: poc\in]a spre cuno[tin]a adev\rului ≠ metaoia ei" epignwsin alhqeia" (2 Timotei 2:25). Altminteri nu poate nimeni s\ cread\ Ón a-tot-mÓntuitoarea Evanghelie a Dumnezeu-Omului: Poc\i]i-v\ [i crede]i Ón Evanghelie (Marcu 1:15). Poc\in]a Ónaintea Dumnezeu-Omului este singurul leac Ómpotriva p\catului, singurul a-tot-leac pentru tot p\catul, chiar [i pentru a-tot-p\cat. F\r\ Óndoial\ c\ poc\in]a e [i leacul pentru acest "a-tot-p\cat" al papismului, ce e cuprins Ón trufa[a dogm\ a infailibilit\]ii papei. {i, prin aceasta, este [i leacul pentru orice p\cat al oric\rui umanism Ón parte [i al tuturor umanismelor laolalt\. Da, da, da: din a-tot-p\catul atÓt de iubit lui al "infailibilit\]ii", "infailibilul" om european, omul european umanist, se poate mÓntui numai prin poc\in]a din toat\ inima [i a-tot-schimb\toare la fa]\ Ónaintea minunatului, [i a-tot-Ónduratului, [i a-tot-bunului Domn Iisus Hristos DumnezeuOmul, cu adev\rat singurul MÓntuitor al neamului omenesc de tot p\catul, de tot r\ul, de tot iadul, de tot diavolul, de tot ra]ionalismul umanist [i Óndeob[te de toate p\catele pe care Ónchipuirea omeneasc\ le poate n\scoci. Pentru aceste pricini, to]i Sfin]ii, de Dumnezeu purt\torii [i de Dumnezeu Ón]elep]i]ii P\rin]i restrÓng toate problemele din Biserica lui Hristos la problema Persoanei Dumnezeu-Omului Hristos, ca la cea mai mare [i singura a-totvaloare pentru orice fiin]\ omeneasc\, fie aceasta pe p\mÓnt sau Ón vreo alt\ lume a lui Dumnezeu. Da, pentru ei, Dumnezeu-Omul Hristos este totul [i toate Ón lumile omene[ti. Problema hristologic\ este a-tot-problema lor. DumnezeuOmul Hristos este pentru ei singura a-tot-valoare a Bisericii lui Hristos Ón toate lumile. Deviza lor f\r\ sfÓr[it [i f\r\ de moarte: "D\ toate pentru Hristos, iar pe Hristos nu-L da pentru nimic!" Iar Ón jurul acestei sfinte devize a lor r\sun\ net\cuta lor bun\-vestire: "Nu umanism, ci Ón-dumnezeu-omenire! Nu omul, ci Dumnezeu-Omul! Hristos mai Ónainte de toate [i mai presus de toate!" 109 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul 11. Cum se simte ortodoxul Ónaintea Persoanei Dumnezeu-Omului Hristos? Din toate punctele de vedere, prea-p\c\tos; acesta este sim]\mÓntul lui, starea lui, gÓndirea lui, ra]iunea lui, con[tiin]a lui, m\rturisirea lui, el Ónsu[i, Ón Óntregime. Sim]\mÓntul acesta al des\vÓr[itei sale p\c\to[enii proprii Ónaintea prea-dulcelui Domn este sufletul sufletului lui [i inima inimii lui. Arunca]i-v\ o privire Ón rug\ciunile de poc\in]\, Ón cÓnt\rile, Ón troparele, Ón stihirile de luni [i mar]i, sau Ón Paraclis, [i Óndat\ ve]i vedea c\ sim]\mÓntul acesta este o datorie sfÓnt\ [i o realitate Ón care se desf\[oar\ rug\ciunea oric\rui cre[tin ortodox, f\r\ abatere. C\tre acesta merg Ón fruntea noastr\ [i ne c\l\uzesc Óntotdeauna nemuritorii no[tri Ónv\]\tori, Sfin]ii P\rin]i. S\ ne aducem aminte cel pu]in de doi dintre ei: de SfÓntul Damaschin [i de SfÓntul Simeon Noul Teolog. Sfin]enia lor este, f\r\ Óndoial\, heruvimic\; rug\ciunea lor, f\r\ Óndoial\, serafimic\; cu toate acestea, ei Ón[i[i au un sim]\mÓnt [i o cunoa[tere deplin\ a a-totp\c\to[eniei lor proprii [i, Ón acela[i timp, o dorin]\ foarte adÓnc\ de poc\in]\. Aceasta este antinomia de via]\ a credin]ei noastre ortodoxe, evanghelice, apostolice, [i a smereniei noastre Ón credin]a aceasta. Omul "infailibil" [i, Ónaintea lui, omul "a-tot-p\c\tos": smerenia de o parte, [i ÓngÓmfarea de alta. Privighetoarea cea neÓntrecut\ a Evangheliei Dumnezeu-Omului, SfÓntul Ioan Gur\ de Aur, bineveste[te: "Smerenia este piatra de temelie a filosofiei noastre". Smerenia este piatra de temelie a filosofiei noastre despre via]\ [i lume, despre timp [i ve[nicie, despre Dumnezeu [i Biseric\; Ón timp ce piatra de temelie a oric\rui umanism, chiar [i a aceluia ridicat la rangul de dogm\, este trufia, credin]a Ón ra]iunea omului, Ón mintea [i logica lui. Trufia este boala f\r\ leac a min]ii diavolului. Œn l\untrul ei se g\sesc [i din ea izvor\sc toate celelalte rele diavole[ti; Ón timp ce smerenia noastr\ ne Ónva]\ s\ ne punem n\dejdea [i s\ avem deplin\ Óncredere Ón sfÓnta, soborniceasca, Dumnezeu-omeneasca minte a Bisericii, mintea lui Hristos. Noi avem mintea lui Hristos. (1 Corinteni 2:16). Noi sÓntem Ón trupul Dumnezeuomenesc al lui Hristos - Biserica Ortodox\, Ón care Dumnezeu-Omul Hristos este totul: [i capul, [i trupul, [i Via]a, [i Adev\rul, [i dragostea, [i dreptatea, [i timpul, [i ve[nicia; dar [i noi, prin credin]a Ón El [i prin via]a Ón El (Efeseni 4:1121). Pentru c\ toate prin El [i Ón El s-au zidit; [i El este mai Ónainte de toate [i toate Ón El viaz\; [i El este capul trupului Bisericii, ca El s\ fie Óntru toate cel mai ÓntÓi" (Coloseni 1:16-18); El, Dumnezeu-Omul, [i nu doar omul, ori[icum ar fi acesta. 110 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul ECUMENISMUL UMANIST Ecumenismul e numele de ob[te pentru cre[tinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene. Œn el se afl\ cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul Ón frunte; iar toate aceste cre[tinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase, nu sÓnt nimic altceva decÓt erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de ob[te este acela de "a-tot-erezie" (panerezie). De ce? Fiindc\, de-a lungul istoriei, feluritele erezii t\g\duiau sau slu]eau anume Ónsu[iri ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos, Ón timp ce ereziile acestea europene Óndep\rteaz\ pe Dumnezeu-Omul Ón Óntregime [i pun Ón locul Lui pe omul european. Œn aceast\ privin]\ nu e nici o deosebire esen]ial\ Óntre papism, protestantism, ecumenism [i celelalte secte, al c\ror nume este "legiune". Dogma ortodox\ [i, ceva mai mult, a-tot-dogma despre Biseric\, a fost respins\ [i Ónlocuit\ cu a-tot-dogma eretic\ latin\ despre ÓntÓietatea [i infailibilitatea papei, a omului. Din aceast\ a-tot-erezie s-au n\scut [i se nasc f\r\ Óncetare alte erezii: Filioque, eliminarea epiclezei, introducerea harului zidit, azimele, purgatoriul, depozitul de merite prisositoare ("suprarogatorii"), Ónv\]\tura mecanicist\ privitoare la mÓntuire, [i prin aceasta Ónv\]\tura mecanicist\ despre via]\, papo-centrismul, "sfÓnta" inchizi]ie, indulgen]ele, uciderea p\c\tosului pentru p\catul s\vÓr[it; iezuitismul, scolastica, cazuistica, monarhistica, umanismul social... Dar protestantismul? Este cea mai apropiat\ [i credincioas\ odrasl\ a papismului, care prin scolastica sa ra]ionalist\ se arunc\ din erezie Ón erezie [i se Óneac\ f\r\ Óncetare Ón feluritele otr\vuri ale r\t\cirilor lui eretice. Pe lÓng\ aceasta, trufia papist\ [i nebunia "infailibil\" domnesc Ón chip des\vÓr[it Ón sufletele credincio[ilor protestantismului, pustiindu-le. De principiu, ori[ice protestant este un pap\ de sine st\t\tor, pap\ infailibil Ón toate chestiunile de credin]\; iar lucrul acesta duce totdeauna dintr-o moarte duhovniceasc\ Ón alta, [i nu mai e sfÓr[it acestei muriri, fiindc\ num\rul mor]ilor duhovnice[ti ale omului este f\r\ num\r. A[a stÓnd lucrurile, ecumenismul papisto-protestant, cu biserica sa mincinoas\ [i cu cre[tinismul s\u mincinos, nu are ie[ire din moartea [i din chinul s\u, dac\ nu se va poc\i din toat\ inima Ónaintea Dumnezeu-Omului, Domnul Hristos, [i a Bisericii Lui Ortodoxe. Poc\in]a este leacul pentru orice p\cat, leacul dat fiin]ei omene[ti, celei dup\ chipul lui Dumnezeu, de c\tre singurul iubitor de oameni. F\r\ de poc\in]\ [i de intrarea Ón adev\rata Biseric\ a lui Hristos, este un lucru nefiresc [i lipsit de noim\ s\ vorbeasc\ cineva de vreo unire a "bisericilor", de dialog al dragostei, de "intercommunio". Lucrul cel mai de 111 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul seam\ este a ajunge omul parte din trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii lui Hristos, [i, prin aceasta, p\rta[ la sufletul Bisericii, SfÓntul Duh, [i mo[tenitor al tuturor bun\t\]ilor f\r\ de moarte ale Dumnezeu-Omului. 1. "Dialogul" contemporan "al dragostei", care se Ónf\ptuie[te Ón chipul unui sentimentalism g\unos, este Ón realitate refuzul, pornit din pu]in\tatea de credin]\, sfin]irii Duhului [i credin]ei adev\rului (2 Tesaloniceni 2:18), adic\ refuzul singurei iubiri de adev\r (ibid. 2:10) mÓntuitoare. Esen]a dragostei este adev\rul [i dragostea viaz\ doar umblÓnd Óntru adev\r. Adev\rul este inima fiec\rei fapte bune Dumnezeu-omene[ti, deci [i a dragostei; [i fiecare din acestea arat\ [i bineveste[te pe Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos, Care singur este Óntruparea [i Óntruchiparea adev\rului Dumnezeiesc, adic\ a a-totadev\rului. Dac\ adev\rul ar fi fost altceva decÓt Dumnezeu-Omul Hristos, el ar fi fost mic, neÓndestul\tor, trec\tor, muritor. Astfel ar fi fost, dac\ el ar fi fost concept, sau idee, sau teorie, sau schem\, sau ra]iune, sau [tiin]\, sau filosofie, sau cultur\, sau om, sau omenire, sau lumea, sau toate lumile, sau ori[icine, sau ori[ice, sau toate acestea laolalt\. Adev\rul este Óns\ chip - [i anume Chipul Dumnezeu-Omului Hristos, cel de-al doilea Chip al Sfintei Treimi - [i, prin urmare, el e des\vÓr[it, netrec\tor [i ve[nic; fiindc\ Ón Domnul Hristos adev\rul [i via]a sÓnt de-o-fiin]\: adev\rul ve[nic [i via]a ve[nic\ (v. Ioan 14:6; 1:4-17). Cel ce crede Ón Domnul Hristos spore[te mereu prin adev\rul Lui Ón Dumnezeie[tile Lui nem\rginiri. El cre[te cu toat\ fiin]a lui, cu toat\ mintea lui, cu toat\ inima [i cu tot sufletul lui. Œn Hristos tr\im adev\ra]i fiind Óntru dragoste - alhqeuonte" en agaph, fiindc\ numai Ón felul acesta putem s\ cre[tem Óntru toate pentru El, Care este capul, Hristos (Efeseni 4:15). Mai mult: aceasta se face totdeauna Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii (Efeseni 3:18), totdeauna Ón Biseric\ [i prin Biseric\, fiindc\ altminteri omul nu poate s\ creasc\ Ón Acela care este capul trupului Bisericii, adic\ Ón Hristos. Nem\rginitele puteri ce sÓnt neap\rat trebuincioase pentru cre[terea tuturor cre[tinilor Ón trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii sÓnt dobÓndite de c\tre Biseric\ nemijlocit de la capul ei, Domnul Hristos; fiindc\ doar El, Dumnezeu [i Domnul, are aceste nenum\rate puteri nem\rginite [i le iconomise[te Ón chip a-tot-Ón]elept. S\ nu ne am\gim. Exist\ [i un "dialog al minciunii", atunci cÓnd cei care dialogheaz\ se Ón[eal\, cu [tiin]\ sau f\r\ [tiin]\, unii pe al]ii. Un astfel de dialog e propriu tat\lui minciunii, diavolul, c\ci mincinos este [i p\rintele minciunii (Ioan 8:44). Propriu este [i pentru to]i Ómpreun\-lucr\torii lui cei de bun\ voie sau f\r\ de voie, atunci cÓnd ei voiesc s\ f\ptuiasc\ binele lor cu ajutorul r\ului, s\ ajung\ la "adev\rul" lor cu ajutorul minciunii. Nu exist\ "dialog al dragostei" f\r\ dialogul adev\rului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc [i mincinos. De aceea [i porunca purt\torului de Hristos Apostol cere: Dragostea s\ fie nef\]arnic\ (Romani 12:9). 112 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Dezbinarea [i desp\r]irea umanist\ eretic\ Óntre dragoste [i adev\r este ea Óns\[i o dovad\ a lipsei credin]ei Dumnezeu-omene[ti [i a pierderii cumpenei [i gÓndirii s\n\toase duhovnice[ti, Dumnezeu-omene[ti. Œn orice caz, aceasta nu a fost niciodat\ [i nu este calea Sfin]ilor P\rin]i. Ortodoc[ii, cu totul Ónr\d\cina]i [i Óntemeia]i Ómpreun\ cu to]i Sfin]ii Ón adev\r [i dragoste, au vestit [i vestesc, din vremurile Apostolilor pÓn\ ast\zi, aceast\ dragoste mÓntuitoare Dumnezeuomeneasc\ fa]\ de lume [i fa]\ de toate zidirile lui Dumnezeu. Minimalismul moral [i pacifismul hominist g\unos al ecumenismului contemporan nu fac decÓt un singur lucru: v\desc uscatele lor r\d\cini umaniste, filosofia lor bolnav\ [i etica lor neputincioas\, cea dup\ predania oamenilor (v. Coloseni 2:8). {i, mai mult: v\desc criza credin]ei lor hoministe Ón adev\r [i nesim]irea lor dochetist\ 50 fa]\ de istoria Bisericii, fa]\ de continuitatea ei apostolic\ [i soborniceasc\, Dumnezeu-omeneasc\, Ón adev\r [i Ón dar. Iar cugetarea Ón-dumnezeit\ [i gÓndirea s\n\toas\ apostolic\ [i patristic\ bineveste[te prin gura SfÓntului Maxim M\rturisitorul adev\rul credin]ei Dumnezeu-omene[ti: "Credin]a e temelia n\dejdii [i a dragostei... C\ci credin]a face neÓndoielnic Ónsu[i adev\rul." 51 Nu exist\ nici o Óndoial\ c\ m\sura p\rinteasc\, mo[tenit\ de la Apostoli, a dragostei fa]\ de oameni [i a leg\turilor cu ereticii are Ón Óntregime un caracter Dumnezeu-omenesc. Lucrul acesta Ól arat\ de Dumnezeu insuflatele cuvinte ale aceluia[i sfÓnt: "Eu nu doresc ca ereticii s\ p\timeasc\, nici nu m\ bucur de r\ul lor - fereasc\ Dumnezeu! - ci mai degrab\ m\ bucur [i Ómpreun\ m\ veselesc de Óntoarcerea lor; c\ci ce e mai pl\cut celor credincio[i, decÓt s\ vad\ aduna]i Ómpreun\ pe copiii cei risipi]i ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici ÓndemnÓndu-v\ s\ pune]i asprimea Ónaintea iubirii de oameni - nu a[ putea s\ fiu atÓt de s\lbatic - ci rugÓndu-v\ s\ face]i [i s\ lucra]i cele bune pentru to]i oamenii cu luare aminte, [i cu cercare mult\, [i f\cÓndu-v\ tuturor toate, dup\ cum are nevoie fiecare de voi. Numai un lucru Ól voiesc de la voi: V\ rog s\ fi]i aspri [i neÓndura]i fa]\ de orice ar putea s\ ajute la d\inuirea credin]ei lor nebune[ti, c\ci socotesc ur\ fa]\ de oameni [i desp\r]ire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat r\t\cirii eretice[ti spre mai mare pierzanie a celor ce se ]in de aceast\ r\t\cire." 52 2. Œnv\]\tura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-Omului Hristos, rostit\ de c\tre Sfin]ii Apostoli, de c\tre Sfin]ii P\rin]i [i de c\tre Sfintele Sinoade asupra ereticilor, este urm\toarea: Ereziile nu sÓnt Biseric\ [i nici nu pot fi Biseric\. Pentru aceea Ón ele nici nu pot exista Sfinte Taine, [i mai cu seam\ Taina Œmp\rt\[irii - aceast\ Tain\ a Tainelor; fiindc\ tocmai SfÓnta Œmp\rt\[ire este totul [i toate Ón Biseric\: Œnsu[i Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos, [i Biserica Óns\[i, ca trup al Lui, [i Óndeob[te tot ce este Dumnezeu-omenesc. dochetism = ideologia unei secte gnostice din primele veacuri de cre[tinism, care sus]inea c\ trupul lui Hristos nu a fost omenesc, ci a fost sau duh, sau dintr-o substan]\ cereasc\, eteric\, nepalpabil\ (n.tr.) 51 500 de capete: PG 90, 1189A 52 Epistola 12: PG 91, 465C 50 113 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul "Intercommunio" - Óntre-unirea, Óntre-Ómp\rt\[irea cu ereticii Ón Sfintele Taine, [i Óndeosebi Ón SfÓnta Œmp\rt\[ire - este cea mai ru[inoas\ tr\dare a Domnului Hristos, tr\dare de Iud\; [i, mai mult, tr\dare a Óntregii Biserici a lui Hristos, a Bisericii Dumnezeu-omene[ti, a Bisericii Apostolilor, a Bisericii Sfin]ilor P\rin]i, a Bisericii Sfintei Tradi]ii, a Bisericii celei una. Aici ar trebui omul s\-[i opreasc\ mintea [i con[tiin]a Ón-cre[tinat\ asupra cÓtorva sfinte fapte, sfinte bune-vestiri, sfinte porunci. Mai Ónainte de toate, trebuie s\ ne Óntreb\m: Pe ce ecleziologie, pe ce teologie privitoare la Biseric\ se Óntemeiaz\ a[a-zisa "intercommunio"? Fiindc\ Óntreaga teologie ortodox\ privitoare la Biseric\ se Óntemeiaz\ nu pe "intercommunio", ci pe realitatea Dumnezeu-omeneasc\ a lui "communio", pe Ómpreun\-unirea Dumnezeu-omeneasc\ - pe koinwnia Dumnezeu-omeneasc\ (v. 1 Corinteni 1:9, 10:16-17; 2 Corinteni 13:13; Evrei 2:14, 3:14; 1 Ioan 1:3) Ón timp ce no]iunea "intercommunio" (Óntre-unire) este Ón ea Óns\[i contradictorie [i cu totul neÓn]eleas\ pentru con[tiin]a ortodox\ soborniceasc\. Al doilea fapt, sfÓnt fapt al credin]ei ortodoxe, este urm\torul: Ón Ónv\]\tura ortodox\ despre Biseric\ [i Sfintele Taine, singura [i neasem\nata Tain\ este Biserica Óns\[i trupul Dumnezeu-Omului Hristos, Ón a[a fel c\ ea este [i singurul izvor [i con]inutul tuturor Sfintelor Taine. Œn afar\ de Taina aceasta Dumnezeu-omeneasc\ [i a-tot-cuprinz\toare a Bisericii, care este a-tot-Taina, nu exist\ [i nici nu pot s\ existe "Taine"; a[adar, nu poate exista nici o "Óntre-Ómp\rt\[ire" ("intercommunio") Ón ceea ce prive[te Tainele. De aici, numai Ón Biseric\ - Ón aceast\ neasemuit\ a-tot-Tain\ a lui Hristos - poate fi vorba despre Taine: fiindc\ Biserica Ortodox\, ca trup al lui Hristos, este izvorul [i criteriul Tainelor, [i nu invers. Tainele nu se pot ridica deasupra Bisericii [i nici nu pot fi gÓndite Ón afar\ de trupul Bisericii. Pentru aceasta, potrivit cu cugetul Bisericii sobornice[ti a lui Hristos [i cu Óntreaga Predanie ortodox\, Biserica Ortodox\ nu Óng\duie existen]a altor Taine Ón afara ei, nici nu le socote[te Taine, pÓn\ la venirea prin poc\in]\ din "biserica" eretic\, adic\ dintr-o biseric\ mincinoas\, Ón Biserica Ortodox\ a lui Hristos. CÓt\ vreme cineva r\mÓne Ón afar\ de Biseric\, neunit cu ea prin poc\in]\, unul ca acesta este pentru Biseric\ eretic [i, Ón chip de neocolit, se g\se[te Ón afara Ómpreun\-unirii mÓntuitoare: Fiindc\ ce p\rt\[ie poate fi Óntre dreptate [i nelegiuire? Ce p\rt\[ie poate s\ fie Óntre lumin\ [i Óntuneric? (2 Corinteni 6:14). ŒntÓiul vÓrf [i Apostol, cu puterea pe care a primit-o de la DumnezeuOmul, d\ porunca: De omul eretic, dup\ prima [i a doua sf\tuire, desparte-te (Tit 3:10). Acela deci, care nu numai c\ nu se desparte de "omul eretic", ci-i d\ acestuia [i pe Domnul Œnsu[i, Ón SfÓnta Œmp\rt\[ire, se mai g\se[te oare Ón sfÓnta credin]\ apostolic\ [i Dumnezeu-omeneasc\? Ceva mai mult, ucenicul cel iubit de Domnul Hristos, Apostolul dragostei, d\ urm\toarea porunc\: Pe omul care nu crede Ón Óntruparea lui Hristos [i nu prime[te Ónv\]\tura evanghelic\ cu privire la El, ca Dumnezeu-Om, "s\ nu-l primi]i Ón cas\" (2 Ioan 1:10). 114 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Canonul 45 al Sfin]ilor Apostoli porunce[te cu glas de tunet: "Episcopul, sau preotul, sau diaconul, care numai s-a rugat cu ereticii, s\ se afuriseasc\; iar dac\ le-a Óng\duit lor s\ lucreze ceva ca clerici, s\ se cateriseasc\." 53 Porunca aceasta este limpede chiar [i pentru o con[tiin]\ de ]Ón]ar. Oare nu? Canonul 65 al Sfin]ilor Apostoli hot\r\[te: "Dac\ vreun cleric sau mirean intr\ Ón sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca s\ se roage, s\ se cateriseasc\ [i s\ se afuriseasc\." {i aceasta este limpede, chiar [i pentru con[tiin]a cea mai primitiv\. Oare nu? Canonul 46 al Sfin]ilor Apostoli: "Episcopul sau preotul care prime[te botezul sau jertfa ereticilor, poruncim s\ se cateriseasc\. C\ci ce Ón]elegere poate s\ fie Óntre Hristos [i Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?" Este un lucru b\t\tor la ochi, chiar [i pentru cei lipsi]i de ochi: aceast\ porunc\ hot\r\[te Ón chip imperativ c\ nu trebuie s\ recunoa[tem ereticilor nici o SfÓnt\ Tain\ [i c\ trebuie s\ judec\m toate ale lor ca nelucr\toare [i lipsite de dar. De Dumnezeu insuflatul purt\tor de cuvÓnt al Predaniei apostole[ti [i p\rinte[ti sobornice[ti a Bisericii lui Hristos, SfÓntul Ioan Damaschin, bineveste[te din inima tuturor Sfin]ilor P\rin]i, tuturor Sfin]ilor Apostoli, tuturor Sfintelor Sinoade ale Bisericii urm\torul adev\r Dumnezeu-omenesc: "PÓinea Euharistiei = Sfintei Œmp\rt\[anii nu este simpl\ pÓine, ci s-a unit cu Dumnezeirea... Printr-Ónsa cur\]indu-ne, ne unim cu trupul Domnului [i cu Duhul Lui [i ne facem trup al lui Hristos" ñ swma Cristou = Biserica... Taina Euharistiei "se nume[te Œmp\rt\[anie - metalhyi" - fiindc\ printr-Ónsa ne Ómp\rt\[im de Dumnezeirea lui Iisus. {i se nume[te cuminecare - koinwnia - [i cu adev\rat este, pentru cuminecarea prin ea cu Hristos [i p\rt\[ia la trupul [i la Dumnezeirea Lui. Iar pe de alt\ parte, ne cuminec\m [i ne unim [i unii cu al]ii prin ea. C\ci, pentru c\ ne Ómp\rt\[im dintr-o singur\ pÓine, ne facem cu to]ii un trup [i un sÓnge al lui Hristos [i unii altora m\dulare, ajungÓnd de un trup susswmoi - cu Hristos. Pentru aceea s\ ne p\zim cu toat\ puterea a lua Ómp\rt\[anie de la eretici ñ aipetikwn - [i a le-o da: Nu da]i cele sfinte cÓinilor - zice Domnul - [i nici nu arunca]i m\rg\ritarele voastre Ónaintea porcilor (Matei 7:6), ca s\ nu ne facem p\rta[i relei sl\viri - kakodoxia" - [i osÓndei lor. C\ci, dac\ de bun\ seam\ unire este cu Hristos [i cu ceilal]i, de bun\ seam\ ne unim pe noi, de bun\ voie, cu cei ce se Ómpreun\-Ómp\rt\[esc. C\ci de bun\ voie se face Óns\[i unirea, iar nu f\r\ voia noastr\: C\ci un trup sÓntem to]i, fiindc\ dintr-o singur\ pÓine ne Ómp\rt\[im, precum zice Apostolul (1 Corinteni 10:17). 54 NeÓnfricatul m\rturisitor al adev\rurilor Dumnezeu-omene[ti ale ortodoc[ilor veste[te tuturor oamenilor din toate lumile: "Œmp\rt\[ania de la eretic Ónstr\ineaz\ pe om de Dumnezeu [i Ól pred\ diavolului." 55 Œn Euharistie, Vezi [i Canonul 33 al Soborului din Laodikia. Deslu[irea credin]ei, IV, 3; PG 94, 1149, 1152, 1153. 55 Cuv. Theodor Studitul, (ed. Peterburg, 1908, tom. 2), p. 332. 53 54 115 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul "pÓinea ereticilor nu e trupul lui Hristos." 56 "Dup\ m\sura deosebirii dintre lumin\ [i Óntuneric, a[a e [i deosebirea dintre Ómp\rt\[ania drept sl\vitoare (ortodox\) [i cea ereticeasc\: cea drept sl\vitoare lumineaz\, cea ereticeasc\ Óntunec\; una Ól une[te cu Hristos, cealalt\ - cu diavolul; una d\ via]\ sufletului, cealalt\ Ól ucide". 57 "Œmp\rt\[ania din mÓn\ eretic\ este otrav\, nu simpl\ pÓine."58 *** S\ Óncheiem c\l\toria noastr\ prin rai [i iad cu Dumnezeu-omene[tile binevestiri ale unui ierarh ortodox de azi, Óntocmai cu Apostolii, un adev\rat Gur\ de Aur al Bisericii Ortodoxe SÓrbe: Nicolae al Ohridei [i Jicei (Ü1956). Dorim cu smerenie [i Ón rug\ciune ca evanghelica lumin\ a cuget\rilor lui de Dumnezeu Ón]elep]ite s\ lumineze [i s\ l\mureasc\ patristic problemele de care vorbim. AdÓncit patristic Ón tainele istoriei neamului omenesc, SfÓntul Ierarh bineveste[te: "Cinstitul Prooroc Isaia a proorocit aceasta: CÓnd Se va ridica Domnul s\ nimiceasc\ p\mÓntul... trufia oamenilor se va smeri [i Se va Ón\l]a singur Domnul Ón ziua aceea (Isaia 2:11). {i Ón vremurile de demult S-a ridicat de multe ori Domnul ca s\ nimiceasc\ p\mÓntul, din pricin\ c\, Ón locul Lui, oamenii erau sl\vi]i ca ni[te dumnezei, din pricina seme]ilor [i trufa[ilor oameni-dumnezei. {i S-a ridicat [i Ón zilele noastre [i a nimicit, cu adev\rat, Óntregul p\mÓnt, Ón mÓnia Lui dreapt\ de a nimici Ónfumurarea omului [i de a umili mÓndria lui cea mincinoas\. O asemenea ridicare a lui Dumnezeu Ómpotriva omului a urmat adesea ridic\rii omului Ómpotriva lui Dumnezeu. Popoarele eretice din epoca noastr\ au l\sat lui Hristos [i Domnului ultimul loc la masa lumii acesteia, ca celui mai de pe urm\ cer[etor, Ón timp ce pe primele locuri au a[ezat pe marii lor oameni, pe politicieni, pe litera]i, pe romancieri, pe oamenii de [tiin]\, pe finan]i[ti, ba chiar [i pe turi[ti [i pe sportivi. Toate privirile noroadelor acestora erau a]intite asupra acestor oameni mari, asupra acestor zei moderni, Ón timp ce doar foarte pu]ini Ó[i mai Óntorceau privirile spre Hristos, biruitorul mor]ii. O astfel de neobr\zat\ r\zvr\tire a noroadelor botezate 59, dar eretice, Ómpotriva Dumnezeului celui prea-Ónalt nu avea cum s\ nu fie urmat\ de r\zvr\tirea Dumnezeului dispre]uit 56 Idem, p. 596. Idem, p. 742. 58 Idem, p. 780. 59 Prin aceasta, trebuie s\ Ón]elegem c\ Apusul a fost botezat, adic\ Óncre[tinat, Ónainte de desp\r]irea de Biserica lui Hristos. De atunci, r\u-credincio[ii europeni nu mai sÓnt boteza]i, nemaiavÓnd Biseric\, dup\ cum a spus foarte limpede Cuviosul Iustin Popovici mai Ónainte: "Ereziile nu sÓnt Biseric\ [i nici nu pot fi Biseric\. Pentru aceea Ón ele nici nu pot exista Sfinte Taine." (n. tr.) 57 116 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Ómpotriva oamenilor [i noroadelor nelegiuite. {i, Óntr-adev\r, ridicatu-S-a Dumnezeu ca s\ nimiceasc\ p\mÓntul. {i au fost dureri nemaiv\zute ale noroadelor p\mÓntului Ónaintea ochilor no[tri [i pe spinarea noastr\. {i nu numai c\ to]i cei mari [i sl\vi]i dintre oameni s-au ar\tat ni[te fl\c\ri stinse, de la care nimeni nici nu mai Óncerca s\ se Ónc\lzeasc\, ci s-au Ómplinit [i cele spuse Ón continuare de Proorocul Isaia, potrivit c\rora oamenii aveau s\ se ascund\ Ón pe[teri, [i Ón cr\p\turile stÓncilor, [i Ón g\urile p\mÓntului de la fa]a temerii de Domnul [i de la fa]a slavei puterii Lui (Isaia 2:19). Nu s-a adeverit aceasta Óntocmai Ón ultimul r\zboi 60? Nu s-au refugiat oamenii din unele continente, precum de altfel [i cei din ]ara noastr\, Ón pe[teri de piatr\ [i Ón g\urile p\mÓntului, ca s\ g\seasc\ sc\pare pentru via]a lor de la fa]a europenilor care sem\nau moartea? {i sem\n\torii ace[tia ai mor]ii nu sÓnt al]ii decÓt acei sl\vi]i meghistani, idolii aceia ai oamenilor, care st\teau la masa lumii acesteia pe tronurile cele mai de frunte [i care rÓdeau de Hristos la sfÓr[itul mesei, ca de un cer[etor." De Hristos purt\torul episcop bineveste[te cu durere, dar [i cu n\dejde: "Fra]ii no[tri cei boteza]i, care au fost atra[i de ereziile papale [i luterane, s-au socotit pe ei Ón[i[i mai Ón]elep]i decÓt Hristos [i ne-au dispre]uit pe noi, ortodoc[ii, ca pe ni[te oameni lipsi]i de Ón]elepciune [i neciviliza]i; dar [i asupra lor s-a adeverit cuvÓntul Apostolului Pavel: ZicÓnd c\ sÓnt Ón]elep]i, au Ónnebunit (Romani 1:22); fiindc\ au lep\dat Ón]elepciunea cea duhovniceasc\ dup\ Hristos, care umbl\ Ón ve[mÓntul smereniei [i al dragostei, [i s-au Ónve[mÓntat, dup\ pilda filosofilor Ónchin\tori la idoli, cu Ón]elepciunea trupeasc\ [i lumeasc\, care e plin\ de trufie [i r\utate. {i au schimbat slava Dumnezeului celui nestric\cios Ón asem\narea chipului omului celui stric\cios... [i s-au Ónchinat f\pturii Ón locul F\c\torului (Romani 1:23-25). Adic\ au dezbr\cat toat\ slava de la Hristos Domnul [i au pus-o pe umerii unor oameni muritori, pe care i-au Ón\l]at la rangul de noi Mesia. O astfel de idee despre slav\ ei au luat-o din Ón]elepciunea lor atee. Iar cultura [i civiliza]ia Ónseamn\ la ei cinstirea f\pturii, adic\ a firii v\zute, [i cinstirea acesteia mai mult decÓt a Ziditorului ei. Zeii muritori [i firea Óndumnezeit\! Acesta este acum cel din urm\ stadiu al omenirii apusene, Ón alunecarea ei neoprit\ [i ve[nic\ de la Ón\l]imile lui Hristos spre tartarurile Satanei. Aceasta este culmea egalit\]ii oamenilor din Apus cu vechea Ónchinare la idoli a Romei [i cu cea de ast\zi a Asiei. Mii de c\r]i tip\resc anual ace[tia spre slava marilor b\rba]i [i spre lauda civiliza]iei lor, [i mii de ziare slujesc zilnic aceast\ trec\toare [i mincinoas\ slav\, aflÓndu-se Ón slujba laudei lucr\rilor omene[ti, cu numele supraumflat de "civiliza]ie". Pentru aceasta i-a dat Dumnezeu la pl\ceri ru[inoase [i la patimi, ÓncÓt s\-[i g\seasc\ mul]umirea numai Ón ceea ce este p\mÓntesc, iar nu ceresc, [i numai Ón ceea ce pricinuie[te diavolului bucurie [i rÓs, iar Œngerilor lui Hristos jale. Bucuriile lor stau Ón 60 Al doilea r\zboi mondial. (n. ed.) 117 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul desf\tarea trupului, Ón r\pirea a ceea ce este str\in, Ón c\lcarea Ón picioare a celor mici [i slabi, Ón sporirea bunurilor p\mÓnte[ti [i Ón Óntinderea puterii lor [i a st\pÓnirii lor, Ón cucerirea mÓr[av\ a mo[iei altora, Ón desf\t\ri [i jocuri, Ón Óndep\rtarea oric\rei religii, ca supersti]ie, Ón t\g\duirea lui Dumnezeu, Ón via]a deplin biologic\, Ón neru[inata recunoa[tere a maimu]ei ca str\mo[ al omului, Ón Ónecarea antropologiei Ón zoologie. Dar, poate c\ Óntreba]i: Va fi vreodat\ Ón stare neamul acesta, cel mai r\t\cit din istorie, s\ se Óntoarc\ la adev\r, la cinste [i onorabilitate? Va fi Ón stare. Fie ca Hristos cel dispre]uit s\ binevoiasc\ s\ se ÓntÓmple lucrul acesta cÓt mai repede. Dar cÓnd se va ÓntÓmpla aceasta? Aceasta se va ÓntÓmpla numai atunci cÓnd fra]ii no[tri apuseni vor Óncepe s\ scrie mii de c\r]i pe an Óntru slava lui Hristos Dumnezeului nostru; [i cÓnd miile lor de ziare vor scrie anual laude la adresa faptelor bune cre[tine, Ón loc s\ scrie despre crime, [i huliri ale slavei Dumnezeie[ti, [i despre comer]ul instinctelor trupe[ti. Ei bine, cÓnd se va sfÓr[i schimbarea aceasta, atunci omenirea apusean\ eretic\ se va Ónf\]i[a Ónaintea cerurilor v\zute ca scoas\ din baie, cur\]it\ [i r\spÓndind bun\ mireasm\ cereasc\. Atunci, noi, ortodoc[ii, ne vom bucura, fiindc\ vom redobÓndi pe fra]ii no[tri care s-au Óntors la noi. Atunci, noroadele Ónchin\toare la idoli vor iubi pe Hristos [i vor cere s\ se Ónscrie printre copiii Lui; fiindc\ nu le vor mai Ómpiedica noroadele "cre[tine" s\ ajung\ copii ai lui Hristos. Atunci, nu va mai fi r\utate printre oameni [i nici r\zboaie Óntre noroade. Ci va fi pacea lui Hristos, cu care nu se poate asemui vreo pace, nici Ón veacul de acum, [i nici Ón ve[nicie." Episcopul cel insuflat de Dumnezeu m\rturise[te adev\rul Dumnezeuomenesc: "Cea mai mare fericire pentru oameni este ar\tarea lui Dumnezeu Ón trup; dar [i cea mai mare nefericire este Óndep\rtarea lor de Dumnezeul acesta [i Óntoarcerea lor la slujirea lui satana. Nenorocirea aceasta Ó[i are obÓr[ia la noroadele apusene ne-ortodoxe pentru dou\ pricini. Prima este ura Ómpotriva clerului eretic, iar a doua ura Ómpotriva evreilor. AmÓndou\ aceste uri au r\s\rit Ón inima omenirii apusene din aceea[i s\mÓn]\. Iar s\mÓn]a este str\dania atÓt a clerului cre[tin, cÓt [i a evreilor, de a st\pÓni deplin Ón via]a norodului [i a statului, Ón toate direc]iile. Ura Ómpotriva unui astfel de cler s-a schimbat Ón ur\ Ómpotriva Bisericii, iar ura Ómpotriva evreilor a cuprins [i pe Domnul Hristos, ca - vezi, Doamne! - evreu. Œn realitate, Hristos a fost evreu doar dup\ mam\ [i dup\ norodul Ón mijlocul c\ruia S-a ar\tat pentru prima oar\. Cu toate acestea, Ónsu[i acest norod L-a t\g\duit cel dintÓi [i L-a ucis cu o moarte Ónfrico[\toare. Dar ce? Chiar dac\ cineva este Ómpotriva evreilor, cum poate s\ fie Ómpotriva lui Hristos, Ómpotriva C\ruia evreii lupt\ de dou\ mii de ani? Dar, unde Ó[i vÓr\ satana ghearele, acolo nu mai Óncape logic\. 118 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Conduse de ura Ómpotriva clerului [i a evreilor, noroadele apusene au Óndep\rtat Óncet-Óncet pe Hristos, pÓn\ cÓnd, Ón cele din urm\, L-au alungat din toate l\ca[urile norodului [i statului [i au m\rginit r\mÓnerea Lui numai Ón biserici. De la Acela care, dup\ sl\vita Sa Œnviere din mormÓnt, a zis: Datu-Mi-sa toat\ puterea Ón cer [i pe p\mÓnt (Matei 28:18), de la Acela, oamenii cei orbi]i au lep\dat toat\ puterea. {i nu numai aceasta, ci [i orice ÓnrÓurire pe p\mÓnt: Ón [coal\, Ón societate, Ón politic\, Ón art\, Ón leg\turile dintre oameni [i Ón cele interna]ionale, Ón [tiin]\, Ón literatur\ [i Ón toate celelalte. Dumnezeu Óns\ nu poate fi luat Ón rÓs. De cÓte ori oamenii, ca oaspe]i, vor Óntrece m\sura neru[in\rii la masa lui Dumnezeu, trebuie s\ vin\ ÓntÓmpinarea din partea gazdei. Dou\ Óngrozitoare ÓntÓmpin\ri ale lui Dumnezeu c\tre neamul cel de acum sÓnt cele dou\ r\zboaie mondiale din urm\, la dep\rtare de dou\zeci de ani. S\ Óngenuncheze noroadele cre[tine Ónaintea lui Hristos cel batjocorit de ele [i s\-I Ónapoieze puterea, cinstea [i slava care I se cuvin. A[a s\ face]i [i voi, fra]ii mei ortodoc[i, dac\ vre]i s\ fi]i feri]i de un al treilea r\zboi mondial, care va fi [i mai cumplit decÓt cele dou\ de pÓn\ acum." Durerea apostolic\ a SfÓntului Episcop Ón privin]a Europei: "Ce este Europa? Este pofta [i dorin]a de putere, de pl\cere [i de cunoa[tere. AmÓndou\ lucruri omene[ti: pofta omeneasc\ [i cunoa[terea omeneasc\. AmÓndou\ sÓnt personificate Ón Pap\ [i Ón Luther. Ce este deci Europa? Papa [i Luther: s\turarea la culme a poftelor omene[ti [i s\turarea la culme a cuno[tin]ei omene[ti. Papa european este pofta omeneasc\ dup\ putere, Luther cel european este hot\rÓrea Ónc\p\]Ónat\ a omului de a deslu[i toate cu mintea lui. Papa ca guvernator al lumii [i omul de [tiin]\ ca st\pÓn al lumii, aceasta este Europa Ón inima ei, ontologic [i istoric. Una Ónseamn\ l\sarea omenirii Ón foc, [i cealalt\ l\sarea omenirii Ón ap\; iar amÓndou\ Ómpreun\ Ónseamn\ desp\r]irea omului de Dumnezeu: fiindc\ una Ónseamn\ t\g\duirea credin]ei, [i cealalt\ - t\g\duirea Bisericii lui Hristos. Œn felul acesta lucreaz\ duhul cel r\u, de cÓteva veacuri, Ón trupul Europei. Cine poate s\ alunge acest duh r\u din Europa? Nimeni altul decÓt Acela al C\rui nume s-a Ónsemnat ca un fir ro[u Ón istoria neamului omenesc ca al singurului alung\tor de draci din oameni. Œn]elege]i, desigur, la Cine m\ gÓndesc. M\ gÓndesc la Domnul Iisus Hristos, Mesia [i MÓntuitorul lumii, Cel n\scut din Fecioar\, Cel ucis de iudei, Cel Ónviat de Dumnezeu, Cel adeverit de veacuri, Cel Óndrept\]it din ceruri, Cel sl\vit de Œngeri, Cel m\rturisit de Sfin]i [i Cel primit de str\mo[ii no[tri. AtÓta vreme cÓt Europa a urmat pe Hristos ca "Soare al drept\]ii", [i pe Apostolii Lui, pe Mucenici, pe Sfin]i, pe nenum\ra]ii Drep]i [i pe al]ii care au binepl\cut Lui, ea s-a asem\nat cu o pia]\ luminat\ de sute [i mii de lumini, mici [i mari. CÓnd Óns\ pofta omeneasc\ [i Ón]elepciunea omeneasc\ au lovit pe 119 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Hristos ca dou\ vÓnturi Ónfrico[\toare, luminile s-au stins Ónaintea ochilor omene[ti [i a domnit Óntunericul, ca Ón galeriile subp\mÓntene ale cÓrti]elor. Potrivit poftei omene[ti, orice norod [i orice om caut\ puterea, desf\tarea [i slava, imitÓnd pe papa Romei. Potrivit Ón]elepciunii omene[ti, orice norod [i orice om g\se[te c\ el e cel mai Ón]elept dintre to]i [i mai vrednic de toate bunurile p\mÓnte[ti. Cum s\ nu fie atunci r\zboaie Óntre oameni [i noroade? Cum s\ nu fie nebunie [i turbare printre oameni? Cum s\ nu fie boli, secete [i potopuri, tumori [i ftizii, r\scoale [i r\zboaie? Toate acestea nu pot s\ nu fie, tot a[a cum nu poate s\ nu supureze rana plin\ de puroi [i cum nu poate s\ nu r\spÓndeasc\ miros urÓt locul plin de necur\]enii. Papismul folose[te politica, fiindc\ doar prin aceasta se dobÓnde[te puterea. Luteranismul folose[te filosofia [i [tiin]a, socotind c\ aceasta este calea prin care dobÓnde[te cineva Ón]elepciunea. Astfel, pofta a declarat r\zboi Ómpotriva cuno[tin]ei [i cuno[tin]a Ómpotriva poftei. Acesta este noul Turn Babel, aceasta este Europa. Œn vremea noastr\ Óns\, a venit o nou\ genera]ie de europeni, care a Ómpreunat, prin ateism, pofta cu cunoa[terea, [i a Ónl\turat atÓt pe papa, cÓt [i pe Luther. De acum Ónainte nici pofta nu mai r\mÓne ascuns\, [i nici Ón]elepciunea nu mai este l\udat\. Pofta omeneasc\ [i Ón]elepciunea omeneasc\ s-au unit ca Óntr-o c\s\torie Ón zilele noastre, iar aceast\ c\s\torie nu este nici romanocatolic\, [i nici protestant\, ci, Ón chip v\dit [i public, satanic\. Europa de ast\zi nu mai este nici papal\, nici luteran\. Este mai presus [i Ón afar\ de acestea. Este cu totul p\mÓntean\, f\r\ chiar [i dorin]\ de a urca la cer, fie cu pa[aportul infailibilit\]ii papei, fie iar\[i pe calea Ón]elepciunii protestante. Refuz\ cu des\vÓr[ire ie[irea din lumea aceasta. Dore[te s\ r\mÓn\ aici. Dore[te ca mormÓntul s\-i fie tot aici, unde-i este [i leag\nul. Nu cunoa[te nimic despre o alt\ lume. Nu simte buna mireasm\ cereasc\. Nu vede Ón somn pe Œngeri [i pe Sfin]i. De N\sc\toarea de Dumnezeu nici m\car nu vrea s\ aud\: desfrÓnarea o Ónt\re[te Ón ura Ómpotriva fecioriei. Toat\ pia]a se g\se[te afundat\ Ón Óntuneric. Toate luminile sÓnt stinse. O, ce Óngrozitor Óntuneric! Fratele ÓmplÓnt\ cu]itul Ón pieptul fratelui, socotindu-l vr\jma[. Tat\l Ó[i t\g\duie[te fiul, [i fiul pe tat\. Lupul e un prieten mai credincios fa]\ de lup, decÓt omul fa]\ de om. O fra]ilor! Nu vede]i cu to]ii lucrul acesta? Nu a]i sim]it Óntunericul [i crima Europei anticre[tine pe trupul vostru? Prefera]i Europa sau pe Hristos? Moartea sau via]a? Acestea dou\ le-a pus Moisi oarecÓnd Ónaintea norodului s\u - pe acestea dou\ le punem [i noi Ónaintea voastr\. S\ [ti]i: Europa este moartea, iar Hristos este via]a. Alege]i via]a, ca s\ tr\i]i Ón veci!" {i iat\ acum cutremur\toarea plÓngere pentru Europa a ierarhului celui Óntocmai cu Apostolii: "Ah, fra]ii mei! Veacul al XVIII-lea este tat\l veacului al XIX-lea, iar veacul al XIX-lea este tat\l veacului al XX-lea. Tat\l a f\cut datorii mari. Fiul 120 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul nu a pl\tit datoriile tat\lui s\u, ci s-a Óndatorat [i mai mult, iar datoria a c\zut asupra nepotului. Tat\l s-a molipsit de o boal\ grea, iar fiul n-a vindecat boala cea ru[inoas\ a p\rintelui s\u, care era asupra sa, ci a Ónr\ut\]it-o, [i ea l-a molipsit [i pe nepot, de trei ori mai tare. Nepotul este veacul al XX-lea, Ón care tr\im. Veacul al XVIII-lea a Ónsemnat r\zvr\tirea Ómpotriva Bisericii [i a clerului pontifului roman. Veacul al XIX-lea a Ónsemnat r\zvr\tirea Ómpotriva lui Dumnezeu. Veacul al XX-lea Ónseamn\ pactul cu diavolul. Datoriile s-au m\rit [i boala s-a Ónr\ut\]it; iar Domnul a spus c\ judec\ p\catele p\rin]ilor pÓn\ Ón a treia [i a patra spi]\. Nu vede]i c\ Dumnezeu judec\ pe nepo]i pentru p\catele bunicilor europeni? Nu vede]i biciul asupra nepo]ilor, din pricina datoriilor nepl\tite ale bunicilor? Œmp\ratul antihrist Óntruchipeaz\ Ónceputul veacului al XIX-lea. Papa antihrist Ónchipuie mijlocul veacului al XIX-lea. Filosoful european antihrist (ie[it din casa de nebuni) Ónchipuie sfÓr[itul veacului al XIX-lea: Bonaparte, Pius, Nietzsche. Trei nume blestemate ale treimii bolnavilor celor mai greu bolnavi de boala mo[tenit\. SÓnt oare ace[tia biruitorii veacului al XIX-lea? Nu, ace[tia sÓnt purt\torii bolii grele mo[tenite de la veacul al XVIII-lea. Bolnavii cel mai greu bolnavi! Cezarul, pontiful [i filosoful... nu Ón vechea Rom\ p\gÓn\, ci Ón mijlocul Europei botezate! Ace[tia nu sÓnt biruitorii, ci sÓnt cei mai birui]i. CÓnd Bonaparte a batjocorit sfintele odoare ale Kremlinului, cÓnd Pius s-a numit pe sine infailibil [i cÓnd Nietzsche a f\cut public cultul lui fa]\ de Antihrist, atunci soarele s-a Óntunecat pe cer; [i nu numai un soare, ci o mie de sori de ar fi fost, s-ar fi Óntunecat to]i de durere [i de ru[ine - c\ci iat\ o minune pe care nu a mai v\zut-o nicicÓnd lumea: un ateu Ómp\rat, un ateu pontif [i un ateu filosof. Œn epoca lui Nero, m\car unul din treime nu era ateu: filosoful. Veacul al XVIII-lea e veacul lui Pilat: el L-a osÓndit pe Hristos la moarte. Veacul al XIX-lea e veacul lui Caiafa: el L-a r\stignit pe Hristos. Veacul al XX-lea e veacul Sinedriului, alc\tuit din Iudele botezate [i cele nebotezate. Acest Sinedriu a vestit c\ Hristos e mort pe vecie [i c\ n-a Ónviat. Pentru ce atunci v\ mai mira]i, fra]ilor, c\ asupra omenirii europene au venit biciuiri nemaiauzite, biciuiri pÓn\ la m\duva oaselor, de pe urma revolu]iilor [i a r\zboaielor? Cine este atunci biruitor, dac\ nu e cezarul, pontiful [i filosoful Europei descre[tinate? Biruitorul este mujicul rus [i ]\ranul din Balcani, dup\ cuvÓntul lui Hristos: Cel ce este mai mic Óntre voi to]i, acesta este mare (Luca 9:48). Cine a fost cel mai necunoscut, mai neÓnsemnat [i mai mic Ón veacul al XIX-lea - Ón vremea marelui Napoleon, a infailibilului Pius [i a neajunsului Nietzsche - dac\ nu mujicul rus, pelerin la locurile sfinte, [i ]\ranul din Balcani, lupt\tor Ómpotriva semilunei [i liberator al Balcanilor? 121 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul CÓmpul de lupt\ dr\cesc, clerul dr\cesc [i Ón]elepciunea dr\ceasc\ - asta Ónseamn\ cezarul, papa [i filosoful veacului al XIX-lea. ]\ranul ortodox al Balcanilor Ónf\]i[eaz\ ceva cu totul potrivnic acestora: mai ÓntÓi, vitejia purt\toare de cruce; al doilea, clerul mucenicesc; [i apoi, pesc\reasca Ón]elepciune apostolic\. {i despre el e vorba Ón cuvintele rug\ciunii Domnului [i MÓntuitorului nostru Iisus Hristos: M\ m\rturisesc ]ie, P\rinte, Doamne al cerului [i al p\mÓntului, c\ ai ascuns acestea de cei Ón]elep]i [i pricepu]i [i le-ai descoperit pruncilor (Matei 11:25). Ce a descoperit Dumnezeu acestor simpli ]\rani? Le-a descoperit vitejia b\rb\teasc\, lumina cereasc\ [i Ón]elepciunea Dumnezeiasc\. Le-a descoperit adic\ ceea ce este cu totul potrivnic fa]\ de cezarul apusean, de pap\ [i de filosof: tot atÓt de potrivnic, pe cÓt este ziua fa]\ de noapte." Iubitorul de Hristos [i SfÓntul Ierarh, despre civiliza]ia ucig\toare de Dumnezeu [i Ónchin\toare la idoli a Europei: "Dac\ Europa ar fi r\mas cre[tin\, s-ar fi l\udat cu Hristos, nu cu cultura ei; [i marile noroade ale Asiei [i Africii - chiar dac\ nebotezate, dar Ónclinate spre duhovnicie - ar fi Ón]eles [i ar fi pre]uit acest lucru, fiindc\ [i noroadele acestea se laud\ fiecare cu credin]a lui, cu zeii lui, cu c\r]ile pe care credin]a lui le socote[te sfinte: unul cu Coranul, altul cu Vedele [i a[a mai departe. Nu se laud\ a[adar cu lucrurile mÓinilor lor, cu cultura lor, ci cu ceea ce socotesc mai presus de sine, cu ceea ce socotesc des\vÓr[it Ón lume. Numai noroadele Europei nu se laud\ nici cu Hristos, nici cu Evanghelia lui Hristos, ci se laud\ cu ma[inile lor primejdioase [i cu fabricatele lor ieftine, adic\ cu cultura lor. Rezultatul acestei l\ud\ri de sine europene cu faimoasa "cultur\" este ura tuturor noroadelor necre[tine Ómpotriva lui Hristos [i a cre[tinismului. UrÓnd bunurile europene [i oamenii europeni, ei au urÓt [i pe Dumnezeul european. Dar - vai! pe Europa n-o doare acest lucru. De altfel, ea Óns\[i a urÓt [i a lep\dat cea dintÓi dintre to]i pe Dumnezeul ei. Œn aceast\ stare de neinvidiat a fost adus\ omenirea european\ de c\tre Ónaintarea ei gre[it\, sub ÓnrÓurirea unei biserici aflate Ón gre[eal\, de-a lungul ultimelor nou\ sute de ani 61. Nu sÓnt r\spunz\toare de aceasta noroadele europene; r\spunderea o poart\ conduc\torii duhovnice[ti ai noroadelor. Nu este vinovat\ turma, vinova]i sÓnt p\storii ei. Bine ar fi fost ca Europa s\ se laude cu cre[tinismul, Ónf\]i[Óndu-l ca cea mai pre]ioas\ mo[tenire [i cea mai mare vrednicie a ei. A[a ar fi trebuit s\ fie - [i a[a a fost Ón primele veacuri dup\ Hristos - dac\ Europa ar fi fost totuna cu cre[tinismul, dac\ s-ar fi identificat cu cre[tinismul. Sl\virea lui Hristos [i propov\duirea lui Hristos tuturor continentelor [i tuturor neamurilor, aceasta a fost menirea hot\rÓt\ de Dumnezeu pentru continentul european. Œn afar\ de cre[tinism, Europa nu are nimic altceva cu care s\ se poat\ l\uda. F\r\ Hristos, 61 Mai mult de o mie de ani. (n. ed.) 122 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Europa este cer[etorul cel mai s\rman [i exploatatorul cel mai neru[inat al acestei lumi." De Dumnezeu luminatul ierarh spune adev\rul amar privitor la educa]ia/luminarea european\: "{coala Europei s-a desp\r]it de credin]a Ón Dumnezeu. Œn aceasta st\ prefacerea ei Óntr-o uciga[\ prin otr\vire, Ón aceasta st\ moartea omenirii europene. Œn culturile Ónchin\toare la idoli, [tiin]a nu s-a desp\r]it niciodat\ de religie, cu toate c\ religia este Ón ele gre[it\ [i proast\. Lucrul acesta s-a ÓntÓmplat numai Ón Europa, care primise credin]a cea mai des\vÓr[it\. Œns\, din pricina ciocnirii ei cu mai-marii bisericii, Europa s-a Ónr\it [i a lep\dat credin]a cea mai des\vÓr[it\, p\strÓnd [tiin]a cea mai nedes\vÓr[it\. Vai, fra]ii mei, a lep\dat [tiin]a Dumnezeiasc\ [i a Ómbr\]i[at ne[tiin]a omeneasc\! Ce prostie [i cÓt Óntuneric!" SfÓntul [i de Dumnezeu cuget\torul ierarh, despre orbirea cea de bun\ voie a omenirii apusene: "Apusul a dat Ón mintea copiilor. Œn asta st\ monstruozitatea [i nebunia lui. Œn epoca sa cre[tin\, cÓnd Apusul era ortodox, el vedea cu duhul [i privea cu mintea: dar, pe cÓt s-a Óndep\rtat de adev\rul [i fapta bun\ cre[tin\, vederea lui duhovniceasc\ s-a Óngustat tot mai mult, pÓn\ ce, Ón veacul al XX-lea, s-a Óntunecat cu des\vÓr[ire. Acum i-au r\mas numai ochii trupe[ti pentru observarea obiectelor care cad sub sim]uri. El [i-a Ónarmat ochii cei trupe[ti cu multe aparate uimitoare, ca s\ poat\ vedea mai bine [i mai adev\rat lumea sim]it\, forma [i culoarea lucrurilor [i fiin]elor sim]ite, num\rul, m\rimea lor [i distan]a dintre ele. Observ\ cu microscopul, [i vede viermii cei mai mici, microbii, a[a cum nimeni nu i-a mai v\zut vreodat\. Observ\ cu telescopul [i vede astrele de deasupra c\minului lui, a[a cum nimeni altul nu le-a v\zut vreodat\. Aici se opre[te [i pÓn\ aici ajunge vederea lui. CÓt prive[te privirea gÓnditoare [i vederea duhovniceasc\ Ón miezul cel ascuns al lucrurilor [i Ón Ón]elesul [i Ónsemn\tatea Óntregii zidiri din marele univers din jurul nostru, Ón ceea ce prive[te aceasta - o fra]ii mei! - omenirea apusean\ este ast\zi mai oarb\ decÓt Arabia musulman\, [i decÓt India brahmanic\, [i decÓt Tibetul buddhist, [i decÓt China animist\. Œntr-adev\r, Hristos nu a v\zut o mai mare ru[ine ca aceasta Ón cele dou\ milenii care au trecut: ca oamenii boteza]i s\ fie mai orbi decÓt cei neboteza]i! Drept aceea, ceea ce zice Apostolul Pavel c\tre Galatenii boteza]i, acelea[i lucruri le-a[ zice [i ast\zi despre prostitul [i Ómb\trÓnitul Apus. Iat\ ce a scris Apostolul c\tre Galateni: O, Galateni f\r\ de minte! Cine v-a fermecat pe voi, ca s\ nu asculta]i de adev\r, pe voi, Ón ochii c\rora Iisus Hristos a fost a[a de viu Ónchipuit, ca [i cum ar fi fost r\stignit Óntre voi ... A[a de f\r\ de minte sÓnte]i? ŒncepÓnd Ón duh, acum Ón trup sfÓr[i]i? (Galateni 8:1-8). {i Europa a 123 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Ónceput cÓndva Ón duh, iar acum sfÓr[e[te Ón trup, adic\ Ón vederea trupeasc\, Ón judecata trupeasc\, Ón poftele trupe[ti, Ón izbÓnzile trupe[ti, ca [i cum ar fi vr\jito cineva! Toat\ via]a ei se mi[c\, Ón zilele noastre, Ón dou\ direc]ii: l\rgimea [i lungimea. Nu cunoa[te nimic, nici despre adÓncime, nici despre Ón\l]ime. Pentru aceasta se [i zbate pentru p\mÓnt, pentru spa]iu, pentru Óntindere. Pentru spa]iu [i numai pentru spa]iu! Iat\ de unde vine un r\zboi dup\ altul, o spaim\ dup\ alta; pentru c\ Dumnezeu nu l-a zidit pe om ca s\ fie doar animal Ón spa]iu, ci l-a zidit ca s\ p\trund\ cu mintea lui Ón adÓncul tainelor, iar cu inima lui s\ se urce Ón Ón\l]imile Dumnezeie[ti. R\zboiul pentru p\mÓnt este un r\zboi Ómpotriva adev\rului; iar r\zboiul Ómpotriva adev\rului este r\zboi Ómpotriva firii Dumnezeie[ti [i a celei omene[ti. O, am\r\ciune mai amar\ decÓt fierea! Ce mult sufer\ oamenii, se chinuiesc [i jertfesc pentru Ómp\r\]ia aceasta p\mÓnteasc\ trec\toare [i Ón[el\toare! Dac\ ei ar suferi fie [i numai a suta parte din chinurile [i din jertfele acestea pentru Ómp\r\]ia cerurilor, r\zboiul pe p\mÓnt ar fi ajuns pentru ei ceva de rÓs pÓn\ la lacrimi. Pentru Hristos ei dau numai cu mare greutate doi b\nu]i, iar lui Marte-satana Ói dau toat\ averea lor [i pe to]i copiii lor! Europa s\-[i fac\ cruce [i s\ urmeze pe Hristos. S\-[i aduc\ aminte de PreasfÓnta N\sc\toare de Dumnezeu [i de cei doisprezece mari Apostoli, [i atunci vor c\dea solzii de pe ochii ei. {i va fi din nou frumoas\, a[a cum a fost Ón prima mie de ani Europa Ortodox\ a lui Hristos. Atunci, [i ea va fi fericit\ [i noi Ómpreun\ cu ea. {i se vor bucura atunci noroadele plÓnse ale Europei, [i vor cÓnta Ómpreun\ cu noi ve[nica slavoslovie Ónchinat\ lui Dumnezeu: "SfÓnt, SfÓnt, SfÓnt Domnul Savaot, plin este cerul [i p\mÓntul de slava Ta." Amin." Ierarhul cel plin de smerenia lui Hristos, despre noroadele cele trufa[e ale Europei: "Noroadele iubitoare de st\pÓnire [i trufa[e ale Europei nu recunosc niciodat\ vinov\]ia lor. Ele au pierdut Ón]elesul p\catului [i al poc\in]ei. Pentru orice r\u din lume Ónvinov\]esc pe al]ii, Óns\ pe sine niciodat\. Cum ar putea ele s\vÓr[i p\cat, de vreme ce s-au a[ezat pe tronul lui Dumnezeu [i s-au vestit pe sine dumnezei f\r\ gre[eal\! Cel dintÓi s-a numit pe sine f\r\ gre[eal\ conduc\torul lor religios, papa. Exemplul lui l-au urmat, dar Ón ciuda lui, prin]ii [i regii Apusului. Cu to]ii s-au vestit a fi f\r\ gre[eal\: purt\torii de cruce, ca [i purt\torii de sabie." Despre judecata lui Hristos cu Europa, iubitorul de Hristos episcop zice: "Dac\ istoria ultimelor trei veacuri - al optsprezecelea, al nou\sprezecelea [i al dou\zecelea - ar putea fi numit\ cu un singur nume care s\ i se potriveasc\ des\vÓr[it, atunci nu ar fi altul mai bun decÓt cel de "protocolul judec\]ii dintre Europa [i Hristos"; fiindc\ Ón ultimele trei sute de ani nu s-a ÓntÓmplat nimic Ón 124 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Europa care s\ nu aib\ atingere cu Hristos-Dumnezeu. Œn judecata aceasta Óntre Hristos [i Europa, se ÓntÓmplau urm\toarele: Hristos spune Europei c\ este botezat\ Óntru numele Lui [i c\ trebuie s\ r\mÓn\ credincioas\ Lui [i Evangheliei Lui. La aceasta, Europa Ónvinuit\ r\spunde: - Toate religiile sÓnt egale. Ne-au spus-o enciclopedi[tii francezi. {i nimeni nu poate fi silit s\ cread\ un lucru sau altul. Europa Óng\duie toate religiile ca supersti]ii populare, de dragul intereselor sale imperialiste, dar ea Óns\[i nu urmeaz\ nici o religie. CÓnd Ó[i va Ómplini scopurile sale politice, atunci Ó[i va Óncheia repede socotelile cu aceste credin]e de[arte. Hristos Óntreab\ cu durere: - Cum pute]i voi, oamenii, s\ tr\i]i numai cu interesele voastre imperialiste, materialiste, adic\ numai cu pofta animalic\ pentru hran\ trupeasc\? Eu am vrut s\ v\ fac dumnezei [i fii ai lui Dumnezeu, iar voi fugi]i [i urm\ri]i s\ v\ face]i deopotriv\ cu animalele de sub jug. Europa r\spunde: - E[ti dep\[it. Œn locul Evangheliei Tale, noi am descoperit zoologia [i biologia. Acum cunoa[tem c\ nu sÓntem urma[ii T\i [i ai Tat\lui T\u ceresc, ci ai urangutanului [i gorilei, ai maimu]ei. Noi acum ne des\vÓr[im ca s\ ajungem dumnezei, fiindc\ nu recunoa[tem al]i dumnezei afar\ de noi Ón[ine. Hristos gr\ie[te: - Voi sÓnte]i mai tari de cerbice decÓt vechii iudei. Eu v-am ridicat din Óntunericul barbariei la lumina cereasc\, [i voi merge]i din nou Ónapoi Ón Óntuneric, ca orbul Ón noroi. Eu Mi-am v\rsat sÓngele pentru voi. Eu v-am ar\tat dragostea Mea, atunci cÓnd to]i Œngerii Ó[i Óntorceau capetele, neputÓnd suferi putoarea iadului vostru. Atunci deci, cÓnd era]i Óntuneric [i Ómpu]iciune, am fost singurul care am stat s\ v\ cur\]esc [i s\ v\ luminez. S\ nu fi]i deci acum necredincio[i, c\ci v\ ve]i Óntoarce din nou Ón Óntunericul acela nesuferit [i Ón Ómpu]iciune. Europa, zÓmbind sub]ire, strig\: - Fugi de la noi. Nu te recunoa[tem. Noi urm\m filosofia elin\ [i civiliza]ia roman\. Vrem libertate. Noi avem Universit\]i. {tiin]a este steaua noastr\ c\l\uzitoare. Emblema noastr\ este: libertate, fraternitate, egalitate. Ra]iunea noastr\ este dumnezeul dumnezeilor. Tu e[ti un asiatic. Noi te t\g\duim. E[ti numai un basm vechi al bunicilor no[tri. La care, Hristos, cu lacrimi Ón ochi: - Iat\, eu plec, dar voi ve]i vedea. A]i l\sat calea lui Dumnezeu [i a]i plecat pe calea lui satan. BinecuvÓntarea [i fericirea s-au luat de la voi. Œn mÓna Mea se afl\ via]a voastr\ [i moartea voastr\, fiindc\ M-am dat pe Mine Œnsumi la r\stignire pentru voi. Cu toate astea, nu Eu v\ voi pedepsi, ci p\catele voastre [i c\derea voastr\ de la Mine, MÓntuitorul vostru. Eu am ar\tat dragostea 125 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul P\rintelui Meu c\tre to]i oamenii [i am vrut s\ v\ mÓntuiesc pe to]i prin dragoste. La care Europa: - Care dragoste? Ur\ s\n\toas\ [i b\rb\teasc\ Ómpotriva tuturor celor ce nu sÓnt de acord cu noi, acesta e programul nostru. Dragostea Ta este numai un basm. Œn locul basmului acestuia noi am ridicat steagul na]ionalismului, [i al interna]ionalismului, [i al etatismului, [i al progresismului, [i al evolu]ionismului, [i al scientismului, [i al culturismului. Œn aceasta se g\se[te mÓntuirea noastr\. Iar Tu pleac\ de la noi. Fra]ii mei, Ón vremurile noastre aceast\ discu]ie Ón contradictoriu a luat sfÓr[it. Hristos a plecat din Europa, precum odinioar\ din ]inutul Gadarenilor la poftirea acelora. Dar, Óndat\ ce a plecat, a venit r\zboi, urgie, spaim\, ruin\, distrugere. S-a Óntors Ón Europa barbaria dinainte de cre[tinism: a avarilor, a hunilor, a longobarzilor, a africanilor, numai c\ de o sut\ de ori mai Ónfrico[\toare. Hristos {i-a luat Crucea [i binecuvÓntarea Sa [i a plecat. A r\mas Ón urm\ Óntuneric [i putoare. Iar voi hot\rÓ]i-v\ acum cu cine vre]i s\ fi]i: cu Óntunecata [i puturoasa Europ\, sau cu Hristos?" Binevestitorul cel Óntocmai cu Apostolii zice despre "Demonia alb\" Europa: "Ce socoti]i voi cu privire la Europa? Africanii [i asiaticii Ói numesc pe europeni "dracii albi". De aceea, ei ar putea s\ numeasc\ Europa "Demonia alb\". Ar numi-o "alb\" din cauza albe]ii pielii, iar "Demonia" - din pricina negrelii sufletului ei; fiindc\ Europa a t\g\duit pe singurul Dumnezeu [i a luat tronul [i vrednicia cezarilor romani. {i, la fel ca cezarii romani Ónainte de distrugerea Romei, a[a [i ea a Óncredin]at toate noroadele p\mÓntului c\ fiecare poate s\ se Ónchine la zeii s\i a[a cum [tie [i cum poate, c\ci ea va Óng\dui aceasta, dar c\ noroadele au datoria s\ se Ónchine mai ÓntÓi ei, avÓnd-o ca zeitate ultim\ - fie sub numele de Europa, fie sub numele de "Cultur\". Œn felul acestea, fra]ii mei, a Ónviat Óntocmai ca un vÓrcolac, Ón zilele noastre, Roma cea satanic\, Roma aceea dinainte de Constantin cel Mare, care prigonea cu foc [i sabie pe cre[tini [i Œl Ómpiedica pe Hristos s\ p\trund\ Ón Europa. Numai c\ "Demonia alb\" a c\zut Óntr-o boal\ mai grea decÓt vechea Rom\. C\ci, dac\ Roma cea Ónchin\toare la idoli era chinuit\ de un singur drac, "Demonia alb\" este chinuit\ de [apte duhuri rele, mai crunte decÓt dracul acela al Romei. Iat\ deci noua Rom\ Ónchin\toare la idoli, iat\ o nou\ mucenicie pentru cre[tinism. S\ fi]i gata a primi mucenicia pentru Hristos din partea "Demoniei albe". Noua Europ\ Ónchin\toare la idoli nu se laud\ cu nici o dumnezeire mai presus de ea. Ea se laud\ numai cu sine, cu Ón]elepciunea sa, cu puterea sa. Este ca un balon umflat, gata s\ se sparg\, spre rÓsul Africii [i al Asiei; un buboi copt, 126 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul gata s\ se deschid\ [i s\ umple totul de putoarea lui. Aceasta este Europa anticre[tin\ de ast\zi, "Demonia alb\". Europa tr\ie[te Ón cercul vicios al descoperirilor. Oricine se Ónf\]i[az\ cu o nou\ descoperire este propov\duit ca geniu. Iar\[i: oricine veste[te descoperirile celorlal]i este numit doctor Ón [tiin]e. Descoperirile Europei sÓnt multe, aproape nenum\rate. Dar nici una din descoperirile acestea nu face pe om mai bun, mai cinstit, mai luminat. Europa, Ón ultima mie de ani, nu s-a Ónf\]i[at nici m\car cu o singur\ descoperire pe t\rÓmul duhovnicesc [i moral, ci exclusiv [i numai pe acela material. Descoperirile Europei au condus omenirea pe marginea pr\pastiei. Au condus-o la o Óntunecare duhovniceasc\ nemaiÓntÓlnit\ Ón istoria cre[tinismului [i la distrugere plin\ de Óntuneric; c\ci toate descoperirile ei, nu [tim dac\ din cauza gÓndirii sale rele sau din pricina ÓnrÓuririi evreilor, Europa le-a Óndreptat Ómpotriva lui Hristos. CÓnd s-a descoperit telescopul pentru observarea stelelor Óndep\rtate, oamenii de [tiin]\ europeni l-au t\lm\cit Ón dauna Evangheliei lui Hristos. CÓnd s-a descoperit microscopul, a fost iar\[i rÓs Ómpotriva lui Hristos. CÓnd s-a n\scocit trenul, ma[ina cu aburi, telegrafia [i telefonul, tot v\zduhul a r\sunat de lauda de sine a Europei Ón ciuda lui Dumnezeu [i a Hristosului S\u. CÓnd oamenii au n\scocit ma[inile de c\l\torit pe mare, de zburat prin v\zduh, de vorbit la mari dep\rt\ri, atunci Hristos s-a ar\tat Ón Europa tot atÓt de nefolositor [i de Ónapoiat ca mumiile egiptene. Dar toate descoperirile ei, de-a lungul ultimelor dou\ sute de ani, Europa le-a Óntrebuin]at pentru sinuciderea sa Ón r\zboaie mondiale, pentru crim\, pentru ur\, pentru pr\bu[ire, pentru Ón[el\ciune, pentru siluire, pentru impietatea privitoare la cele sfinte [i cuvioase ale noroadelor, pentru minciun\, pentru necinstire, pentru destr\b\lare [i pentru ateism Ón toat\ lumea. Œn realitate, Europa nu a Ón[elat pe nimeni altcineva decÓt pe sine Óns\[i. Noroadele necre[tine au Ón]eles ce este Europa, ce d\ ea [i ce voie[te: pentru aceasta au [i numit-o "Demonia alb\". Ascult\ ce spune Œmp\ratul-Prooroc David: Ace[tia se laud\ cu carele lor [i ace[tia cu caii lor, dar noi ne vom m\ri Ón numele Domnului nostru (Ps. 19:8). L\ud\ro[ii aceia vor adormi pe pernele slavei lor mincinoase, iar noi ne vom ridica [i ne vom Óndrepta. Iar Apostolul Pavel strig\ cu [i mai mult\ putere: Omule, ce ai tu, pe care s\ nu-l fi primit? Iar dac\ ai primit, pentru ce te lauzi, ca [i cum n-ai fi primit? (1 Corinteni 4:7). Cunoa[te c\ toate descoperirile s-au f\cut pe p\mÓntul lui Dumnezeu, Ónaintea ochilor lui Dumnezeu, [i Ónva]\ de aici atÓt ru[inea, cÓt [i cinstea!" 127 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul IE{IREA DIN TOATE FUND|TURILE Ie[irea din toate fund\turile umaniste, ecumeniste, hoministe, papiste, e Dumnezeu-Omul istoric, Domnul Iisus Hristos, [i zidirea Sa Dumnezeuomeneasc\ istoric\ - Biserica, c\reia El Ói e cap ve[nic [i care este trupul Lui cel ve[nic. Credin]a apostolic\ = a Sfin]ilor P\rin]i = a Sfintei Tradi]ii = a Sfintelor Sinoade = universal\ = Ortodox\ este Ón ea, [i este Ónvierea din toate mor]ile cele din erezii, ori[icum s-ar numi acestea. C\ci orice erezie e de la om [i dup\ om; fiecare din ele a[eaz\ pe om Ón locul Dumnezeu-Omului, Ónlocuie[te pe Dumnezeu-Omul cu omul; [i prin aceasta e t\g\duit\ [i lep\dat\ Biserica, care e toat\ Ón Dumnezeu-Omul, [i e toat\ de la Dumnezeu-Omul [i toat\ dup\ Dumnezeu-Omul. Care e mÓntuirea din aceasta? Credin]a apostolic\ Dumnezeuomeneasc\, Óntoarcerea a-tot-cuprinz\toare la calea Dumnezeu-omeneasc\ a Sfin]ilor Apostoli [i a Sfin]ilor P\rin]i 62, adic\ Óntoarcerea la credin]a lor ortodox\ cea nep\tat\ Ón Dumnezeu-Omul Hristos, la harica lor via]\ Dumnezeu-omeneasc\ Ón Biseric\ prin Duhul SfÓnt, la slobozenia lor cea Óntru Hristos cu care ne-a slobozit Hristos, la harica lor petrecere Dumnezeuomeneasc\ Ón Duhul SfÓnt, la sfintele lor fapte bune Dumnezeu-omene[ti. Aceasta [i doar aceasta poate s\-l mÓntuiasc\ [i s\ Ól slobozeasc\ pe om din robia feluritelor lingu[iri ale omului, [i slujiri ale omului, [i Ónrobiri la om umanistcomuniste, [i s\-i [tearg\ toate p\catele; pentru c\ robia aceasta este acela[i lucru cu Ónchinarea la dumnezeii cei mincino[i ai veacului nostru anarhic [i nihilist. Altminteri, f\r\ s\ ]inem seama de calea Apostolilor [i Sfin]ilor P\rin]i, f\r\ a urma Apostolilor [i Sfin]ilor P\rin]i dup\ Acela care este singurul [i adev\ratul Dumnezeu Ón toate lumile, [i f\r\ de Ónchinarea Ónaintea singurului, [i adev\ratului, [i ve[nic viului Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului [i MÓntuitorului Hristos, este neÓndoielnic c\ omul se va afunda Ón marea moart\ a civilizatelor Ónchin\ri europene la idoli, [i, Ón locul viului [i adev\ratului Dumnezeu, se va Ónchina idolilor mincino[i ai veacului acestuia, "Óntru care nu este mÓntuire", nici Ónviere, nici Ón-dumnezeire pentru fiin]a cea nenorocit\ care se cheam\ om. R\scump\ra]i prin Dumnezeu-Omul Hristos de slujirea idoleasc\ Ón toate chipurile ei, iat\ ce ne binevestesc, ne poruncesc [i ne predanisesc Sfin]ii P\rin]i ai celor {apte Sinoade Ecumenice, ca pe singura cale adev\rat\, calea Dumnezeu-Omului, pe care trebuie s\ mearg\ cineva, de-a lungul tuturor Óntunecimilor istorice [i de-a lungul Óntunericului veacului [i lumii acesteia: "Œmplinind Dumnezeiasca porunc\ a Dumnezeului [i MÓntuitorului nostru Iisus Cel de-al "treisprezecelea apostol", "P\rintele Ortodoxiei", SfÓntul Atanasie cel Mare, bineveste[te cu Ón]elepciune apostolic\ [i p\rinteasc\ tot adev\rul despre credin]a cea adev\rat\, spunÓnd c\ noi ]inem "aceast\ predanie [i Ónv\]\tur\ [i credin]\ dintru Ónceput a Bisericii sobornice[ti, pe care Domnul a dat-o, Apostolii au propov\duit-o [i P\rin]ii au p\zit-o. C\ci Óntru aceasta Biserica s-a Óntemeiat, iar cel ce cade din aceasta nu mai poate fi [i nici nu se mai poate numi cre[tin". (C\tre Serapion, epist. 1, P.G. 26, 593C - 596A). 62 128 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Hristos, Sfin]ii no[tri P\rin]i nu au ascuns sub obroc lumina cuno[tin]ei Dumnezeie[ti cea dat\ de El, ci au pus-o Ón sfe[nicul celei mai folositoare Ónv\]\turi, ca s\ lumineze tuturor celor din cas\, adic\ celor ce se vor na[te Ón Biserica soborniceasc\, pentru ca nu cumva s\-[i loveasc\ cineva piciorul de piatra Ónv\]\turilor eretice gre[ite, ci s\ r\mÓn\ la m\rturisirea plin\ de evlavie a Domnului. C\ci unii ca ace[tia Óndep\rteaz\ de la ei toat\ Ón[el\ciunea ereticilor, iar m\dularul cel putred, dac\ nu mai este n\dejde de vindecare, Ól taie [i Ól Óndep\rteaz\ de la ei; [i, ]inÓnd Ón mÓn\ m\tura, cur\]\ aria; [i grÓul, adic\ cuvÓntul cel de hran\ d\t\tor, care Ónt\re[te inima omului, Ól Ónchid Ón jitni]a Bisericii sobornice[ti, [i neghinele Ónv\]\turii gre[ite eretice, aruncÓndu-le afar\, le ard cu foc nestins... Iar noi, [tiind Óntru totul lucrurile acestor de Dumnezeu purt\tori P\rin]i, propov\duim cu o singur\ gur\ [i cu o singur\ inim\, nead\ugÓnd nimic [i neÓnl\turÓnd nimic din cele ce ni s-au predat de la ei. Ci, Ón acestea st\ruim, Ón acestea ne sprijinim. A[a m\rturisim, a[a Ónv\]\m, precum Sfintele [i Ecumenicele [ase Sinoade au hot\rÓt [i au Óncredin]at... {i credem, precum zice Proorocul, c\ nu vreun Œnger, ci Œnsu[i Domnul ne-a mÓntuit pe noi (Isaia 6:3,9), c\ruia [i noi urmÓnd [i Ómpropriindu-ne glasul lui, strig\m Ón gura mare: Nu vreo adunare, nu vreo st\pÓnire Ómp\r\teasc\, nu niscaiva uneltiri blestemate de Dumnezeu ale Ón[el\ciunii idolilor au slobozit Biserica, a[a cum a def\imat sinedriul jidovesc..., ci Œnsu[i Domnul slavei, Dumnezeu cel Œntrupat; El a mÓntuit-o [i a liberat-o de Ón[el\ciunea cea idoleasc\; Lui se cuvine deci slav\, Lui se cuvine dar, Lui se cuvine mul]umit\, Lui se cuvine laud\, Lui se cuvine m\re]ie; c\ci a Lui este r\scump\rarea, a Lui mÓntuirea, a celui ce singur poate s\ mÓntuiasc\ la nesfÓr[it, iar nu a altor oameni, care vin de jos... Cum au v\zut Proorocii, cum au Ónv\]at Apostolii, cum a primit Biserica, cum au dogmatisit Dasc\lii, cum a g\sit cu cale lumea Óntreag\, cum a luminat darul, cum s-a dovedit adev\rul, cum a fost nimicit\ minciuna, cum a m\rturisit cu curaj Ón]elepciunea, cum a a[ezat primul Hristos, noi a[a gÓndim, a[a vorbim, a[a propov\duim pe Hristos ca Dumnezeul nostru adev\rat... Aceasta este credin]a Apostolilor, aceasta este credin]a P\rin]ilor, aceasta este credin]a ortodoc[ilor, [i credin]a aceasta a sprijinit lumea Óntreag\." 63 Actele Sinodului VII Ecumenic. Actul nr. 4, Mansi, vol. 13, p. 129. Vezi, de asemenea, [i Sinodiconul Ortodoxiei, Ón Triod (ed. greceasc\ a Apostoliki Diakonia, Atena 1960, p. 145). 63 129 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Not\ asupra edi]iei Cartea de fa]\ a fost scris\ de Cuviosul P\rinte Iustin Popovici, SfÓntul dogmatist al veacului al dou\zecilea dup\ Hristos, ca urmare a unor alunec\ri ru[inoase ale capilor Bisericilor Ortodoxe din R\s\ritul Europei, care au strecurat ]Ón]arul [i au Ónghi]it c\mila ascunzÓnd Adev\rul [i istoria plin\ de mucenici Ón numele singurului Adev\r din toate lumile cu putin]\. Ea s-a tip\rit ÓntÓi Ón limba sÓrb\ de M\n\stirea Hilandar din SfÓntul Munte Athos, Ón anul 1975, dat fiind c\ sub regimul comunist apari]ia ei a fost cu totul cu neputin]\. Ucenicii SfÓntului Iustin, p\rin]ii Amfilohie Radovici [i Athanasie Ieftici, Ón acea vreme ieromonahi (ast\zi arhierei ai Sinodului Bisericii SÓrbe) [i doctoranzi la Facultatea de Teologie din Tessalonic, au tradus-o Ón limba greac\ modern\ [i au publicat-o Ón Grecia Ón anul 1979. {ocul produs de aceast\ carte, netip\rit\ Ón vreuna din ]\rile neortodoxe ale Europei pÓn\ ast\zi, a fost uria[. Acesta a fost motivul pentru care de Óndat\ ce ea a ap\rut Ón Grecia, a fost tradus\ dup\ aceast\ edi]ie, Ón 1979, de c\tre r\posatul p\rinte Olimp C\ciul\. O copie dactilografiat\ a traducerii sale se afl\ de atunci pÓn\ ast\zi Ón Facultatea de Teologie din Bucure[ti, aproape neb\gat\ Ón seam\. Cartea de fa]\ a fost tradus\ dup\ edi]ia din 1995 a M\n\stirii athonite Hilandar. Œn 1999 a ap\rut [i Ón Serbia, tip\rit\ de m\n\stirea Ón care [i-a petrecut SfÓntul Iustin cea mai mare parte a vie]ii sale, M\n\stirea Celie. Aceast\ edi]ie s-a epuizat destul de repede, astfel ÓncÓt ast\zi nu se mai g\se[te. Dorim ca prin traducerea ei Ón rom‚ne[te s\ umplem un mare gol existent Ón sufletele doritoare de adev\r. Iar ast\zi, poate mai mult ca Ón alte d\]i, se simte nevoia l\muririi Óntreb\rilor ap\s\toare care privesc Biserica: - exist\ har sfin]itor Ón afara Bisericii Ortodoxe? - exist\ mÓntuire Ón afara Bisericii Ortodoxe? - ce urm\re[te ecumenismul? - se vor uni cre[tinii Óntr-o singur\ Biseric\ vreodat\? Vrea Dumnezeu lucrul acesta? - care trebuie s\ fie atitudinea ortodoc[ilor fa]\ de Europa [i fa]\ de neortodoc[i Ón general? - po]i fi [i european [i cre[tin ortodox? 130 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul Nimeni din reprezentan]ii Bisericii de ast\zi nu vrea s\ r\spund\ la aceste Óntreb\ri. Europeana goan\ dup\ bani [i europeana slav\ de[art\, dimpreun\ cu toate patimile europene, s-au s\l\[luit adÓnc Ón sufletele reprezentan]ilor Bisericii. M\rturisirea lui Hristos [i jertfa pentru Adev\r, dimpreun\ cu Ónv\]\tura ortodox\ despre poc\in]\, ascultare, mÓntuire, a[a cum a fost f\cut\ Ón Ortodoxie de dou\ mii de ani, au fost Ónlocuite cu formule comode de mÓntuire. Adev\rul Bisericii, al lui Hristos, al Sfin]ilor Apostoli, al Sfin]ilor P\rin]i, a fost Óncuiat sub o mare piatr\ a t\cerii. Adev\rul este ast\zi din nou piatr\ de mult pre]Ö Frontispiciile acestei c\r]i sÓnt lucrate dup\ modele moldovene[ti de secol XV de c\tre Maica Stare]\ Evloghia de la M\n\stirea Adormirii Maicii Domnului - Diacone[ti. Fotografia de la pagina 2 este din colec]ia M\n\stirii Sih\stria, iar vigneta de la pagina 78 este copiat\ din c\r]ile tip\rite de SfÓntul Ierarh M\rturisitor al Ortodoxiei Antim Ivireanul. Mul]umim celor ce au ostenit pentru aceast\ carte [i celor care au Óncurajat apari]ia ei. Mai mult decÓt tuturor Ói mul]umim P\rintelui Stare] Iustin PÓrvu, care a binecuvÓntat gÓndul [i toate ostenelile apari]iei acestei c\r]i, cu un cuvÓnt de mare pre]: ÑDac\ nu vom m\rturisi Adev\rul [i Ortodoxia dup\ Ónv\]\tura Cuviosului P\rinte Iustin Popovici, nu ne mÓntuimî. M\n\stirea Sfin]ilor Arhangheli - Petru Vod\ La hramul Intr\rii Maicii Domnului Ón Biseric\, 2002 m. Filotheu B\lan 131 Sf‚ntul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul BISERICA ORTODOXA SI ECUMENISMUL de Sf. Iustin Popovici *************************************** FOLOSITI TEXTUL DOAR DACA AVETI CERTITUDINEA CA ESTE CONFORM CU ORIGINALUL ROMANESC EDITAT DE Manastirea ìSf. Arhangheliî ñ Petru Voda, 2002. PENTRU ACEASTA PROCURATIVA LUCRAREA DOAR DE LA PERSOANE DE INCREDERE CARE AU VERIFICAT INTEGRITATEA TEXTULUI, SAU DESCARCATI-O DE PE SITEUL http://www.angelfire.com/space2/carti/ http://apologeticum.topcities.com/ http://www.cybcity.com/cartionline/ sau cereti referinte la: apologeticum2003@yahoo.com Rugati-va pentru cei ce au trudit la realizarea acestei versiuni digitale. ************** APOLOGETICUM 2003 ************** 132