ZENO  KARL  PINTER,  CLAUDIA  URDUZIA     ...Custodes  confiniorum,  vulgo  ewrii...   Cercetări  arheologice  în  aşezarea  medievală  de  la  Miercurea  Băi  –  Cunţa   Memoriei lui Florian Dumitrescu-Chioar ZENO  KARL  PINTER,  CLAUDIA  URDUZIA     ...Custodes  confiniorum,  vulgo  ewrii...   Archaeological  Researches  in  the  Medieval  Settlement  from  Miercurea  Băi   –  Cunţa   Fotografii: Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia, Florian Dumitrescu-Chioar, Ionuţ Socol, Aurelian Rusu, Alexandru Olănescu   Analiza  zooarheologică: Lajos Kiraly, Beatrice Kelemen Restaurarea  materialului  arheologic: Dorin Barbu, Gheorghe Buleteanu, Cristina Scărlătescu Traducere  rezumat  engleză: Diana Maria Căruceriu Revizuire  rezumat  engleză: Ioana Niţoi, Claudia Urduzia Traducere  rezumat  germană:  Isolde Huber Cercetare finanțată prin FONDUL SOCIAL EUROPEAN, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa prioritară nr. 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”, Domeniul major de intervenţie 1.5 „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”,  Titlu:  „MINERVA  –  Cooperare  pentru  cariera  de  elită  în   cercetarea  doctorală  şi  post-­doctorală”,  Contract:  POSDRU  159/1.5/S/137832..                 Orice corespondenţă referitoare la această publicaţie rugăm a fi adresată autorilor: Please send any mail or messages regarding this publication to the authors: Zeno Karl PINTER, prof. univ. dr., Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu; cercetător, Academia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane din Sibiu, mail: zenopinter@yahoo.de Claudia URDUZIA, Muzeul Naţional Brukenthal, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, mail: claudiaurduzia@yahoo.com        Zeno  Karl  PINTER                                                                                Claudia  URDUZIA     ...  Custodes  confiniorum,  vulgo  ewrii...   Cercetări  arheologice  în  aşezarea  medievală  de  la   Miercurea  Băi  –  Cunţa                           EDITURA  ACADEMIEI  ROMÂNE   Bucureşti,  2015   Copyright Copyright © Editura © Editura Academiei Academiei Române, Române, 2015 2015 Toate drepturile Toate drepturile asupra asupra acestei acestei ediţii sunt ediţii rezervate sunt rezervate editurii.editurii.                         EDITURA EDITURA ACADEMIEI ACADEMIEI ROMÂNE ROMÂNE Calea 13 Calea Septembrie 13 Septembrie nr. 13, nr. sector 13, 5sector 5 050711,050711, Bucureşti, Bucureşti, România România Tel: 4021-318 Tel: 4021-318 81 46, 4021-318 81 46, 4021-318 81 06 81 06 Fax: 4021-318 Fax: 4021-318 24 44 24 44 E-mail:E-mail: edacad@ear.ro edacad@ear.ro AdresăAdresă web: www.ear.ro web: www.ear.ro Referenți: Referenți: Mihai BĂRBULESCU, Mihai BĂRBULESCU, membru membru corespondent corespondent al ACADEMIEI al ACADEMIEI ROMÂNE ROMÂNE Sabin Adrian Sabin Adrian LUCA LUCA Copertele Copertele I şi IV:I şiMiercurea IV: Miercurea Băi - Cunţa Băi - (MS Cunţa I) (MS – aspect I) – din aspect timpul din timpul cercetării cercetării Descrierea  CIP  a  Bibliotecii  Naţionale  a  României Descrierea  CIP  a  Bibliotecii  Naţionale  a  României PINTER,  ZENO  KARL PINTER,  ZENO  KARL        Custodes  confiniorum,  Wulgo  ewrii...  :  cercetări  arheologice  în          Custodes  confiniorum,  Wulgo  ewrii...  :  cercetări  arheologice  în   aşezarea  medievală  de  la  Miercurea  Băi-­Cunţa / Zeno/ Karl aşezarea  medievală  de  la  Miercurea  Băi-­Cunţa ZenoPinter, Karl Pinter, Claudia Claudia Urduzia. Urduzia. - Bucureşti - Bucureşti : Editura : Editura Academiei Academiei Române, Române, 2015 2015 ISBN ISBN 978-973-27-2582-5 978-973-27-2582-5 I. Urduzia, Claudia I. Urduzia, Claudia 902(498 902(498 Miercurea Miercurea Băi-Cunţa) Băi-Cunţa) Tehnoredactor : Claudia UrduziaUrduzia Tehnoredactor : Claudia Coperta, graficăgrafică computerizată: ClaudiaClaudia UrduziaUrduzia Coperta, computerizată: Bun de Bun tipar:de 00.11.2015. tipar: 00.11.2015. Format:Format: 16 / 70 x16100 / 70 x 100 23. 11.2015. Coli de Coli tipar:de34tipar: 34 C.Z. pentru C.Z.biblioteci pentru biblioteci mari: 902.6(498.7223) mari: 902.6(498.7223) C.Z. pentru C.Z.biblioteci pentru biblioteci mici: 902.6 mici: 902.6 CUPRINS   Cuvânt  înainte  ........................................................................................ 7 I. Cadrul  geografic  ......................................................................... 9 II. Cartografia,  toponimia  şi  hidronimia  istorică  ............................... 11 III. Istoricul  cercetărilor  ........................................................................ 19 IV. Cercetarea  arheologică  din  anul  2012  ........................................... 23 V. Analiza  complexelor...................................................................... 25 VI. Analiza  materialului  arheologic.................................................... 33 1. Ceramica ....................................................................................... 33 2. Piese de harnaşament .................................................................... 39 3. Unelte ............................................................................................ 41 4. Obiecte de podoabă şi accesorii vestimentare ................................. 43 5. Diverse .......................................................................................... 43 VII. Analiza  arhezoologică  ............................................................... 45 VIII. Structura  şi  caracterul  aşezării  ..................................................... 67 IX. Concluzii  istorice............................................................................ 69 Catalogul  descoperirilor ............................................................................. 73 Bibliografie ................................................................................................. 139 Abstract ....................................................................................................... 145 Zusammenfassung  ..................................................................................... 149 Planşe .......................................................................................................... 153 CUVÂNT ÎNAINTE Cu ani în urmă, lucrând la repertorierea descoperirilor arheologice din judeţul Sibiu, am crezut că va dura foarte mult timp până când „Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu”, apărut în anul 2003 va suferi modificări substanţiale şi de esenţă. Eram conştienţi că orice repertoriu este un instrument de lucru activ, că reprezintă situaţia din momentul redactării şi că oricând pot apărea descoperiri fortuite, ocazionale, rezultate din intervenţii agricole sau de altă natură în sol, care pot modifica tabloul conturat de noi şi care îşi vor găsi locul, cu timpul, în patrimoniul istoric şi arheologic al zonei. Nu am fi crezut însă că vor exista situri de mare anvergură „scăpate” atât de cercetarea veche istorică şi arheologică, cercetare ce în zona Sibiului a început în secolul XIX, cât şi de nenumăratele evaluări de teren, numite încă pe atunci „periegeze arheologice”, efectuate personal şi cu ajutorul studenţilor Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Dar iată că marile proiecte de investiţii în infrastructură, mai exact proiectul autostrăzii A1, pe tronsonul său sibian, ne-a pus în faţa unei provocări inedite. Surprizele au început să se ţină lanţ, făcându-şi apariţia situri necunoscute şi în locuri nebănuite. Cu atât mai mare ne-a fost surpriza atunci când situri arheologice impresionante ca extindere şi bogăţie a materialului, cum este şi cel analizat în prezentul volum, au apărut în imediata apropiere a locurilor în care s-au efectuat cercetări arheologice sistematice de către colective de cercetători sibieni încă din anii ’70 ai secolului XX. Diagnosticarea intruzivă a unor suprafeţe întinse, efectuată în anul 2011 practic pe toată ampriza viitoarei autostrăzi, a modificat deja într-o primă etapă harta arheologică a zonei, identificând cinci zone cu potenţial arheologic reperat, toate în Valea Secaşului, în apropierea localităţii Miercurea Sibiului (Reussmarkt / Szerdahely), motiv pentru care au fost denumite convenţional MS 1, până la MS 5. Cele cinci situri arheologice reperate în diagnostic au fost apoi abordate în ample cercetări preventive, iar situl de la Miercurea Băi – Cunţa, respectiv MS 1, cercetat arheologic exhaustiv în campania anului 2012, face obiectul prezentului studiu. Mai exact, prezentul studiu abordează doar descoperirile aparţinând perioadei medievale din situl MS 1, un sit complex, în care au mai fost surprinse şi cercetate de către un colectiv mai larg, şi obiective arheologice aparţinând perioadei neolitice, epocii bronzului, epocii fierului şi perioadei romane, obiective ce vor face obiectul unor studii separate. Aducem cu acest prilej mulţumiri tuturor colegilor arheologi şi colaboratorilor din alte domenii, care au contribuit la realizarea în bune condiţii a cercetării arheologice preventive din punctul MS 1. Ne referim aici la sprijinul acordat de către colegii din Muzeul Naţional Brukenthal, de la personalul tehnic, conservatori, restauratori, muzeografi, până la conducerea acestei instituţii, la ajutorul permanent al colegului şi profesorului nostru Sabin Adrian Luca, prezent activ alături de noi, din momentul identificării sitului şi până la publicarea acestor rânduri. Mulţumim şi colegilor de la Institutul de Cercetări Interdisciplinare în Bio-Nano Ştiinţe al Universităţii „Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca, îndeosebi colegei Beatrice Kelemen, care, analizând materialul osteologic recuperat din sit, au adus informaţii suplimentare foarte valoroase despre caracterul populaţiei ce a locuit în aşezarea cercetată arheologic. De asemenea, aducem mulţumiri colegilor de la Universitatea „Lucian Blaga” şi celor de la Institutul de Cercetări SocioUmane din Sibiu, în special domnului acad. Paul Niedermaier, pentru înţelegerea importanţei acestor cercetări şi pentru foarte pertinentele observaţii şi sfaturi oferite cu generozitate. Ţinem de asemenea să aducem mulţumiri colegilor de la Muzeul Naţional de Istorie a României aflaţi sub coordonarea colegului Paul Damian, alături de care am identificat în Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia diagnosticul intruziv situl de la Miercurea Băi – Cunţa (MS 1). Nu dorim să îi uităm nici pe constructorii de la firma Impregilo, cu care nu întotdeauna relaţiile au fost cele mai cordiale, dar care până la urmă au înţeles că menirea noastră nu este aceea de a le pune lor piedici, nici de a le încetini lucrările, şi au conştientizat datoria pe care o au faţă de patrimoniul cultural şi istoria ţării noastre, acordându-ne sprijinul necesar bunei desfăşurări a lucrărilor în teren. Poate că experienţa de pe acest tronson de autostradă ar putea demonstra că nu din cauza arheologilor nu se construiesc autostrăzi – cum se afirma la un moment dat chiar de la nivel foarte înalt – , că se poate realiza o cercetare arheologică riguroasă, în timp util, de la evaluarea de teren până la popularizarea rezultatelor şi publicarea ştiinţifică a acestora. Ţinem în mod special să atragem atenţia că pe zonele unde s-au desfăşurat cercetări arheologice, autostrada a fost terminată chiar în acelaşi an, în schimb în zone fără potenţial arheologic, unde constructorul nu a fost „împiedicat sau incomodat de arheologi” lucrările au întârziat aproape doi ani, tronsonul fiind deschis traficului în noiembrie 2014. Nu în ultimul rând adresăm mulţumiri celor ce au mijlocit şi asigurat buna conlucrare cu instituţiile şi autorităţile naţionale şi locale şi s-au ocupat de logistica şi coordonarea mijloacelor tehnice necesare cercetării arheologice, colegelor Mihaela Simion şi Florela Vasilescu. În mod special gândurile şi gratitudinea noastră se îndreaptă însă în acest moment de împlinire, spre memoria regretatului nostru coleg Florian Dumitrescu-Chioar, atenţiei, profesionalismului, pasiunii şi rigurozităţii sale, datorită cărora, multe dintre descoperirile prezentate mai jos au văzut lumina zilei în cele mai bune condiţii. Memoriei sale dedicăm acest volum. Sibiu, 2015 Autorii 8 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa I. CADRUL GEOGRAFIC Aşezarea medievală cercetată la Miercurea Băi – Cunţa, judeţele Sibiu – Alba, notată convenţional MS1, este plasată între următoarele coordonate geografice: 45° 54' 46, 63" nord – 45° 54' 53,48" nord şi 23º 43' 51,11" est – 23º 44' 05,39" est. (Pl. 1) Altitudinea variază între 277 m, înspre nord-vest, în extremitatea cea mai apropiată de albia Secaşului, 279 m, în centrul suprafeţei cercetate şi 281 m în extremitatea sud-estică, rezultând o plasare a aşezării cercetate în pantă foarte lină, greu de sesizat cu ochiul liber, evoluând pe o diferenţă de nivel de 4 m la 80 m liniari. Dacă acceptăm faptul că situl se extinde şi în afara suprafeţei afectate de construcţia autostrăzii şi cercetate arheologic, probabil până la firul apei Secaşului plasat la o altitudine de 275 m, diferenţa de nivel nu se schimbă semnificativ. Situl arheologic este astfel plasat în valea Secaşului, pe cursul mijlociu al acestui râu. Din punct de vedere administrativ, zona cercetată este situată în hotarul oraşului Miercurea Sibiului, în extremitatea vestică a judeţului Sibiu, o mică parte trecând în hotarul satului Cunţa, judeţul Alba. Din punct de vedere geologic, cursul mijlociu al Secaşului este plasat la confluenţa structurilor de argile marnoase pannoniene ale Podişului Secaşelor cu depunerile cuaternare nediferenţiate de pietrişuri şi argile nisipoase, context în care solurile sunt în general cernoziomuri argiloiluviale 1. Zona de la Vest de Miercurea Sibiului, dealurile ce flanchează Secaşul, reprezintă o prelungirea finală spre Sud a diapirului de sare de la Ocna Sibiului, ce se extinde în formă eliptică de la nord la sud şi este compus din sare gemă cenuşie cu intercalaţii de straturi argiloase. 2 De aceste condiţii geologice se leagă şi resursele de ape minerale clorosodice iodurate şi bromurate de la Miercurea Băi, exploatate încă din epoca romană şi până la sfârşitul secolului XX în scop curativ, astăzi abandonate, precum şi depunerile de sare prezente în zonă,3 vizibile la suprafaţa solului pe pantele abrupte afectate de alunecări şi regăsite în toponimul „Sărături” păstrat în vecinătatea sudică a sitului arheologic. Hidrografia este marcată de râul Secaş, cu lungimea de 42 km, afluent pe partea dreaptă al Sebeşului şi ca atare aparţinător bazinului hidrografic al Mureşului. 4 Debitul Secaşului este destul de mic în zilele noastre, media fiind de 0,55 mc/s la staţia hidrologică Cunţa din apropierea sitului arheologic. 5 Situaţia se datorează în principal faptului că Secaşul nu are mulţi afluenţi de munte, cu debit constant, ci mai ales afluenţi de podiş, pâraie semipermanente puternic influenţate de schimbările climatice. 6 Tocmai astfel de schimbări climatice au făcut probabil ca în perioada locuirii medievale din situl MS1, debitul Secaşului să fi fost mai mare, fapt constatat la nivelul întregului continent începând cu secolul al VIIIlea, când se poate observa o creştere semnificativă a cotelor râurilor. 7 1 POSEA, Grigore (coord.), Enciclopedia geografică a României, Bucureşti, 1982, p. 693, 696. CIUNTU, Viorel, Scurtă caracterizare a zonei Ocna Sibiului. Geologia, flora şi fauna, în CAVRUC, Valeriu, CHIRICESCU, Andreea (editori), Sarea, Timpul şi Omul, Sfântu Gheorghe, 2006, p. 28. 3 ONCESCU, Nicolae, Geologia României, Bucureşti, 1965, p. 469. 4 POSEA, Grigore (coord.), op. cit., p. 179. 5 Informaţie oferită cu amabilitate de Administraţia Naţională „Apele Române”, Staţia Hidrologică Alba Iulia. 6 BADEA, L., CALOIANU, N., DRAGU, GH., Judeţul Sibiu, Bucureşti, 1971, p. 34. 7 JÄGER, Klaus-Dieter, GRIESA, Siegfried, Siedlungsverhältnisse im Oderbruch – vom Neolithikum bis zur Slawenzeit, în SCHLETTE, Friedrich (Ed.), Urgeschichtliche Besiedlung in ihrer Beziehung zur natürlicher Umwelt, Halle (Saale), 1980/6, p. 86 sq. 2 9 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Climatologic, cursul Secaşului se încadrează în cadrul general al climei temperat continentale moderate, dar, deschiderea spre Valea Mureşului, face ca zona în discuţie să fie frecvent afectată de advecţii de aer temperat-oceanic ce pătrund dinspre apusul continentului, uneori chiar de aer tropical-maritim din sud-vest şi mai puţin de advecţiile de aer continental din nord est şi est8. În aceste condiţii, valea Secaşului este cea mai caldă zonă a judeţului Sibiu, cu o medie termică anuală de 9-10° C.9 Aceiaşi factori climaterici influenţează şi nivelul precipitaţiilor atmosferice, a căror valoare medie anuală se plasează între 500 şi 600 mm10. Vegetaţia este azonală, de luncă, în care domină pajiştea şi zăvoiul de anin (Alnus nigra), salcie (Salix alba, Salix cinerea, Salix fragilis), alun (Alnus glutinosa), cu tufe de porumbar (Prunus spinosa), tufe de măceş (Rosa canina), rugi de mure (Rubus fruticosus), mlaştinile cu papură (Typha latifolia) şi pipirig (Eleochoris palustris), cadru natural ce adăposteşte o faună bogată. În perioada efectuării diagnosticului arheologic şi a cercetărilor preventive au fost observate numeroase specii de animale sălbatice: iepurele de câmp (Lepus europaeus), ariciul (Erinaceus europeus), vulpea (Vulpes vulpes crucigera), lupul cenuşiu (Canis lupus), căpriorul (Capreolus capreolus), viezurele (Meles meles), hârciogul (Spermophilus suslicus), precum şi urme lăsate de porcii mistreţi (Sus scrofa), ca şi numeroase specii de păsări de luncă: uliul (Accipiter), barza (Ciconia ciconia), raţa sălbatică (Aythia anatinae), egreta albă (Ardea modesta), cucuveaua (Athene noctua), pupăza (Upura epops), mierla (Turdus merula), cioara de sămănătură (Corvus frugilegus), sticletele (Carduelis carduelis) şi vrabia (Passer domesticus). De asemenea, din discuţii purtate cu pescari amatori, am aflat că râul Secaş oferă o destul de mare varietate de peşti, în ciuda debitului mic şi a unor factori poluanţi (în special ferme şi complexe avicole din zonă). Desigur, domină peştele mic, obletele (Alburnus alburnus), şi mai rar se pescuieşte clean (Squalius cephalus), scobar (Chandrostoma nasus) sau mreană (Barbus barbus). În aval de situl arheologic, în zona Rahău, a fost semnalată şi ştiuca (Esox lucius). 11 Aceste condiţii naturale, de altitudine, structură geologică şi pedologică, precum şi factorii de climă, vegetaţie şi faună, fac ca arealul cercetat să se înscrie într-un cadru aproape ideal pentru un habitat preponderent agrar, bazat pe plugărit şi creşterea animalelor, suplimentat de vânătoare şi pescuit, ocupaţii primordiale ale populaţiilor medievale. 8 POSEA, Grigore (coord.), op. cit., p. 691 sqq. Ibidem, p. 694. 10 Ibidem. 11 Toate aceste date bazate pe observaţie proprie au fost confirmate de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS) Sibiu, Strada Constituţiei nr. 20, Sibiu. 9 10 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa II. CARTOGRAFIA, TOPONIMIA ŞI HIDRONIMIA ISTORICĂ Cartografia istorică Pentru analiza cât mai completă a zonei cercetate arheologic, se impune şi trecerea în revistă a izvoarelor cartografice, surse documentare de mare valoare în observarea realităţilor naturale din perioade premergătoare amenajărilor funciare moderne şi contemporane, amenajări ce adesea au produs schimbări esenţiale ale cadrului natural. În egală măsură, aceste izvoare ne ajută la identificarea toponimiei vechi, adesea foarte grăitoare în privinţa unor realităţi astăzi dispărute. Pe harta chorografică a Transilvaniei, întocmită de cunoscutul reformator şi umanist Johannes Honterus, dedicată Senatului din Sibiu şi tipărită în anul 1532 la Basel12 şi după 1539 la Braşov13, sunt trecute cele mai importante localităţi din zona noastră de interes, zonă denumită „LAND VOR DEN WALD”, adică „ŢARA DIN FAŢA PĂDURII”. Miercurea Sibiului este notată „reismarck” şi reprezentată ca o cetate cu un singur turn, deducându-se curtina simplă păstrată până astăzi, într-o vale – fără a fi figurat Secaşul – flancată de două coame de dealuri la nord şi sud-est. La sud-est, dincolo de coama de deal, sunt figurate cu cetăţile lor modeste Gârbova, „urbegen” şi Câlnicul „kelling”, pentru ca spre sud-vest să fie reprezentat oraşul Sebeş-Alba, „SABESVS – Millenbach” , cu ampla sa centură de fortificaţie la fel ca şi Alba Iulia „ALBA IVLIA – Weiβenburg”, de o parte şi de alta a Mureşului, „Merisch flus”. Interesant este că la vest de Miercurea Sibiului, la poalele line ale dealurilor ce flanchează dinspre sud valea largă ce se deschide spre Mureş, în direcţia Sebeş – Alba, este reprezentată o linie de pădure, iar deasupra acesteia, fără notarea vreunei denumiri, o ruină a unui edificiu cu turn, destul de mică în raport cu localităţile din jur. Această ruină ar putea fi identificată cu localitatea dispărută cu mai bine de un secol înainte de redactarea hărţii; Alba Ecclesia sau Weißkirch, din zona în care se găseşte şi situl arheologic de la Miercurea Băi şi credem că aceasta este cea mai veche reprezentare cartografică a zonei noastre de interes. (Pl. 2.1) Prima hartă detaliată, numită „Cartarea Iozefină – Josephinische Landesaufnahme” şi considerată prima ridicare topografică a Imperiului Habsburgic, realizată în perioada 1769177314, nu semnalează în zona cercetată arheologic decât un han, marcat „W.H.” (Wirtshaus), la intersecţia drumului principal ce leagă Sibiul de Sebeş – Alba (Landstrasse von Mühlenbach) cu drumul secundar ce duce spre Cunţa (Kontza). Se observă în schimb o meandrare mult mai puternică a Secaşului (Sekas Bach), precum şi două pâraie ce se varsă în Secaş şi care delimitau spre est situl arheologic, pâraie canalizate pe alt vad odată cu construirea căii ferate Sibiu-Vinţu de Jos (inaugurată la 25 noiembrie 1897)15. La izvoarele acestor pâraie întâlnim însă toponimul „Weiskirchner B.”, în dreptul unei păduri, ceea ce ne face să credem că poate fi vorba de Weiskirchner B(usch) adică pădurea satului Weißkirch – 12 POPESCU-SPINENI, Marin, România în izvoare geografice şi cartografice. Din antichitate până în pragul veacului nostru, Bucureşti, 1978, p. 124. 13 BORSA, Gedeon, Die beiden Ausgaben der „Chorographia Transylvaniae“ von Johannes Honter, în Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, 1988, p. 150 sqq. 14 POPESCU-SPINENI, Marin, op. cit., p. 211 sq. 15 SIGERUS, Emil, Cronica oraşului Sibiu 1100-1929, Sibiu, 1930, în Convergenţe transilvane, vol. 5, p. 59. 11 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Alba Ecclesia (Pl. 2.2)16, şi mai puţin probabil Weiskirchner B(erg), adică dealul satului Weißkirch – Alba Ecclesia, mai ales că în zona apropiată se foloseşte toponimul „Reech”, pentru munte sau deal, preluat şi de cartografii iozefini, din dialectul săsesc. 17 Următoarea hartă militară habsburgică, 18 numită „ridicarea francescană” sau a doua ridicare topografică a imperiului, realizată între 1806 şi 1869, în timpul împăratului Francisc I, este mai puţin relevantă pentru situl nostru. Singura modificare faţă de cartarea iozefină este nominalizarea hanului drept „Weiskirchen W.H.”, adică „Hanul Weißkirch”, ceea ce indică păstrarea toponimului satului dispărut Weißkirch – Alba Ecclesia încă în a doua jumătate a secolului XIX. Mult mai interesant este faptul că pădurea notată în cartarea iozefină „Weikirchner B”, este acum numită „Alt Wehrbusch”. Acest toponim, însemnând „Veche pădure (desiş) de apărare”, confirmă faptul că prescurtarea „B” din cartarea iozefină se referă la „Busch” – desiş, pădure, şi nu la „Berg” – deal, munte. De altfel, limba de pădure, figurată cu culoarea verde închis, diferă foarte puţin de cea figurată în cartarea precedentă cu semne grafice şi culoare verde. Considerăm că planşa ce cuprinde zona Cunţa (Kontza) – Weißkirch este printre ultimele realizate în proiectul cartării franciscane, probabil între 1863 şi 1869, de-a lungul drumului spre Sebeş – Alba fiind figuraţi stâlpii de telegraf, primul oficiu public de telegrafie fiind deschis în Sibiu la 20 august 1863, dar nu şi calea ferată inaugurată la 25 noiembrie 189719. (Pl. 3.1) A treia hartă militară a Imperiului Habsburgic, realizată între 1869 şi 1887, figurează în zona sitului aceeaşi meandrare a Secaşului, în imediata apropiere a hanului numit „W.H. Weißskirchen” şi aduce pentru prima dată în cartografia zonei cote de nivel, respectiv 285 pe malul Secaşului, uimitor de bine calculată, cu diferenţă mică faţă de cota 279 măsurată astăzi. Pădurea este acum figurată cu semne grafice între cota 494 şi 503, iar toponimul devine şi mai explicit: „Alt Wehrbusch bei Thor” sau „veche pădure (desiş) de apărare la poartă”. (Pl. 3-2) Harta militară a Regatului Ungariei, realizată după 1897, este prima realizată cu curbe de nivel şi prima pe care apare calea ferată. Ca noutate, se poate menţiona localizarea izvoarelor de ape minerale clorosodice din apropierea sitului, numite „Salz Qu.”, de la Salz Quelle, adică „izvor sărat”, respectiv în limba maghiară „sosfurdo”. Pădurea este de asemenea figurată şi notată „Wehrbusch bei Thor”, adică „Pădure (desiş) de apărare la poartă”. Pădurea este flancată de două toponime ce nu se regăsesc pe alte hărţi, respectiv la nord „Rother Busch”, adică „pădurea (desişul) roşu”, iar la est „Sonnseite”, adică „partea (faţa) însorită”. (Pl. 4.1) Harta militară austro-ungară din anul 1910, în scara de 1:200 000 menţine toponimul „Weiskirchen W.H.”, adică „Hanul Weißkirchen”, chiar în dreptul haltei de cale ferată numită astăzi „Băile Miercurea”. În plus, în zona în care pe ridicarea iozefină era notat „Weiskirchner B”, pădurea satului Weißkirch – Alba Ecclesia, se menţine toponimul „Wehrbusch bei Thor”, adică „Pădure (desiş) de apărare la poartă”, alături de cota 504, în cel mai înalt punct al coamei de dealuri ce separă satele Gârbova (Szász Orbó – Urwegen), Reci (Récse – Rätsch) şi Câlnic (Kelnek – Lelling), de Valea Secaşului (Szekas P.) cu localităţile Miercurea Sibiului (Szerdahely – Reussmarkt) şi Cunţa (Koncza). Spre nord de Secaş, pe Dealurile ce domină valea, apar două toponime noi, respectiv „Gold B.” şi „Wein B.”, adică „Dealul Aurului” şi 16 Kriegs Karte des Grosz Furstentum Siebenburgen, Folia 203, Theil des Reissmarker Stuhls und Albenser Comitats. Österreichisches Staatsarchiv Wien, Kriegsarchiv, cota B IX-a. 17 DENGEL, Malwine, HALDENWANG, Sigrid, HUBER, Isolde, MAURER, Ute, SIENERTH, Stefan, Siebenbürgisch Säcsisches Wörterbuch, neunter Band, Q-R, Bucureşti – Köln – Weimar – Wien, 2006, p. 91 sqq. 18 Hărţile folosite au ca sursă următoarele site-uri: www.geo-spatial.org, mapire.eu şi lazarus.elte.hu. 19 SIGERUS, Emil, op. cit., p. 46, 59. 12 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa „Dealul Vinului”, toponime ce nu au supravieţuit până în zilele noastre, fiind necunoscute localnicilor. (Pl. 4.2) Mult mai detaliatele „Planuri Directoare de Tragere” ale armatei române, ridicate în proiecţie ortomorfică Lambert în scara 1:20 000, realizate începând cu anul 1916, aduc în plus numeroase toponime româneşti, neîntâlnite în cartările precedente. Astfel, întreaga zonă a sitului este numită „Băile”, iar partea dinspre est, „Lunca Făgădăului”, toponim ce astăzi nu mai este folosit, dar care aminteşte de existenţa în zonă a unui han – fogodó (mag.) = Wirtshaus (ger.) = cârciumă, han (rom.) – practic fiind reluat în altă formă toponimul folosit în cartările austriece; „W.H.” sau „Weiskirchner W.H.”, fără a mai fi menţionat nicăieri Weißkirchul. Apare însă un loc „h. Miercurei Băi” care poate însemna hanul Miercurei Băi sau halta Miercurei Băi. Considerăm că este mai probabil ca prescurtarea „h.” să însemne han, deoarece înscrisul este pe drum şi nu pe calea ferată, unde nici nu este figurată staţie sau haltă aşa cum apare în satul învecinat Cunţa. Pârâul ce se varsă în Secaş mărginind spre est situl este numit „p. Făgădăului”. În schimb întâlnim o viroagă notată „Albele” ce se deschide spre valea pârâului „Bârcului” în apropierea locului notat „h. Miercurei Băi” şi un loc „Albele”, în zona în care a fost cercetat în campaniile 1978-1979 complexul balnear roman20, iar „dealul sau pădurea satului Weißkirch” de pe cartarea iozefină, sunt numite „Dealul Albele”, „Bîrcu Albele” şi „Bîrcul Roşu” iar pe panta ce coboară spre sit, între „valea Cînepei” şi „pîrîul Făgădăului” apare „Dealul Fierului”. Spre vest, în hotarul satului Cunţa, sunt notate toponimele „la Fia” şi „în Şes”, iar pe partea cealaltă a Secaşului, chiar în dreptul sitului arheologic este notat toponimul „Sărături”. Spre sud, dealul de deasupra acestui punct este numit dealul „dl. Coscan” şi locul „Gruşani”, ceva mai spre est fiind notate toponimele „Coşcenele” şi „Pădurea Bîgii”. (Pl. 5.1) Pe harta militară sovietică în scara 1:50 000 sunt reprezentate obiective ce nu apar pe hărţile precedente, cum ar fi halta CFR cu denumirea „Băile Miercurea Sibiului” şi ferma de păsări din vecinătatea haltei, de pe malul opus al Secaşului. De asemenea, în ceea ce priveşte cursul râului, se observă în apropierea sitului, un braţ ce formează o insulă. Această insulă nu apare figurată pe nici o altă hartă însă se pare că a existat în anumite perioade istorice, aşa cum demonstrează întinderea aşezării precum şi observaţiile din teren, susţinute de imaginile aeriene. Nu apar toponime noi, fiind notate doar „Valea Albele” şi dealul „Coşcan”, desigur, în grafie chirilică. (Pl. 5.2) În rândul informaţiilor esenţiale observării şi cercetării cadrului natural-geografic al aşezării cercetate în apropiere de Băile Miercurea intră şi fotografiile aeriene, satelitare, puse la dispoziţie de serviciul „Google Earth”. Cele mai interesante imagini sunt cele surprinse imediat după încheierea cercetărilor arheologice, pe data de 20 iulie 2012, după o perioadă de secetă, când vegetaţia a dezvăluit elemente esenţiale ţinând de extinderea şi complexitatea sitului. Se poate astfel observa cursul vechi al râului şi insula figurată doar pe harta militară sovietică. De asemenea, este bine vizibil vechiul pârâu figurat pe cartarea iozefină, ce delimita spre est aşezarea şi este vizibilă destul de clar extinderea aşezării medievale până la albia Secaşului. Prin urmare, se poate constata că autostrada a afectat doar cca 50% din aşezare şi se pare că doar partea marginală nordică a sitului. Dacă în partea cercetată, de pe traiectul autostrăzii, delimitarea spre est era marcată de vechea albie a pârâului Albele, în partea necercetată, pe baza fotogramelor satelitare, aşezarea pare să fie delimitată de un şanţ ce evoluează eliptic. De asemenea, în centrul acestei zone, plasate într-un fel de peninsulă formată de un cot vechi al Secaşului, pare să se distingă, pe lângă alte numeroase complexe, un edificiu orientat est-vest, cu absidare spre est, poate o veche biserică, ce ar putea fi ruina 20 BRANGA, Nicolae, Urbanismul Daciei romane, Timişoara, 1980, pp. 54-61. 13 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia schiţată pe harta din 1532 şi care ar explica şi toponimia locului. (Pl. 7.1-2) Din păcate, terenul aflându-se în proprietate privată şi nefiind afectat de lucrările de construcţie a autostrăzii, nu au fost posibile săpături de verificare, sondaje sau evaluări magnetometrice ce ar fi putut clarifica această situaţie extrem de importantă pentru caracterul aşezării medievale, extinderea acesteia până la Secaş, precum şi existenţa unui edificiu de cult, rămânând în stadiul de ipoteză. Toponimia istorică Prin analiza cartografiei istorice au ieşit la iveală unele toponime interesante ce merită o analiză istorică separată. În limba germană se constată ca dominant toponimul „Weißkirch”, Biserica Albă (weiss=alb, Kirche=biserică), cel mai vechi atestat cartografic şi documentar în forma latină Alba Ecclesia, şi prezent până în zilele noastre în vocabularul populaţiei germane din zonă, asociat cu denumirea unei păduri, a unui deal (Weiskirchner B.) şi a unui han (Weiskirchner W.H.). Acest toponim german, cu rădăcini în dialectul francon din zona Mozelei – una dintre zonele de provenienţă a saşilor transilvăneni – (weiss Kirich), preluat în dialectul săsesc (weiß Kirich), se reîntâlneşte în mai multe cazuri în Transilvania 21: la Albeşti – Fehéregyháza – Weißkirch (Sighişoara); Albeştii Bistriţei – Kisfehéregyháza – Weißkirch; Viscri – Szászfehéregyháza – Deutsch – Weißkirch (Rupea) şi este asociat cu prezenţa unei biserici din piatră, albă, vizibilă chiar şi în ruină, în momentul aşezării saşilor transilvăneni, care dau acest nume aşezării lor sau locului din apropiere. 22 Cazul nu este nici singular şi nici specific populaţiei germane din Transilvania. În Dobrogea, turcii numesc locaţia din jurul trofeului roman Tropaeum Traiani „Adamclisi” (Adam Kilise), adică biserica omului sau biserica cu om (adam=om, kilise=biserică), 23 deducându-se că la momentul aşezării populaţiei turceşti, în secolul al XIV-lea, monumentul de plan circular, cu cupolă, asemănător bisericilor creştine din mediul bizantin, avea încă trofeul în vârf, semănând cu un om. Exemplul dobrogean poate duce la concluzia că populaţiile medievale desemnau drept biserică şi alte monumente mari din piatră, inclusiv pe cele romane, ruine ale unor astfel de monumente existând şi la Miercurea Băi. În Transilvania, la Viscri, această situaţie este confirmată şi de cercetările arheologice, care au certificat existenţa unui monument de cult, probabil secuiesc, înaintea colonizării germane. 24 Pe de altă parte, la Albeşti (Sighişoara), a fost cercetată şi publicată o aşezare anterioară colonizării. 25 Mai există însă şi alte propuneri de interpretare a toponimului german, rădăcina „Weiss” (alb) fiind interpretată ca ceva bun, de bun augur, sau „loc bun”26. În cazul nostru, în cartografia istorică, „Weißkirch” apare cel mai des asociat cu „W.H.” – Wirtshaus (Wirt, =gazdă, cel ce primeşte oaspeţi, cel ce găzduieşte; Haus=casă27), deci casă de oaspeţi, han, fiind cel mai probabil să se lege atât de satul dispărut Weißkirch – Alba Ecclesia, cât şi de un han plasat în perioada modernă în hotarul acestui sat. 21 MITTELSTRASS, Otto, Historisch – Landeskundlicher Atlas von Siebenbürgen, 1., Ortsnamenbuch, Heidelberg, 1992. 22 VAN DER HAGEN, Herman, NIEDERMAIER, Paul (ed.), Waisskirch. Ein Siebenbürgisches Dorf im griff der Zeit, Leuven, 1997, p. 20. Cf. şi KISCH, Gustav, Siebenbürgen im Lichte der Sprache, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, XLV/1929, p. 291. 23 FLORESCU, Florea Bobu, Das Siegesdenkmal von Adamclissi – Tropaeum Traiani, Bukarest – Bonn, 1965, p. 21. 24 DUMITRACHE, Mariana, Archäologische und baugeschichtliche Forschungen in der Repser Gegend (Viscri – Deutsch Weißkirch), în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 21-2/1978, p. 46. 25 HARHOIU, Radu, BALTAG, Gheorghe, „Sighişoara – Dealul Viilor”. Monografie arheologică, Bistriţa – Cluj Napoca, 2006, p. 12, fig. 3. 26 KISCH Gustav, op. cit., p. 275. 27 *** DUDEN. Etymologie, Herkunftswörterbuch der deutschen Sprache, Bd. 7, Mannheim, Wien, Zürich, 1989, p. 272, 815. 14 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Toponimul german „Gold B.”, adică „Dealul Aurului”, apare doar pe harta militară din 1910, iar interpretarea sa este legată de exploatarea aurului, 28 dar şi de eventuale descoperiri de aur sub formă de tezaure sau comori29, această din urmă variantă fiind în cazul nostru mai plauzibilă, având în vedere caracteristicile geo-morfologice ale zonei, descrise mai sus şi care fac puţin probabilă exploatarea aurului în formă de minereu. În limba germană se observă adesea folosirea denumirii de „Gold” şi pentru o caracteristică a terenului ce se asociază cu culoarea galbenă, aurie, 30 ca în cazul cunoscutului toponim sibian Gold Tahl – Valea Aurie. În privinţa toponimului „Wein B.” (Dealul Vinului), este foarte clară legătura cu exploatarea viţei de vie 31, mai ales că via este şi simbolizată pe hartă, cu semnul grafic specific epocii. Cele mai interesante toponime germane în contextul ce ne interesează în mod direct, sunt cele de „Alt Wehrbusch”, „Alt Wehrbusch bei Thor” şi „Wehrbusch bei Thor”, adică „Veche Pădure (desiş) de apărare la poartă”, plasat pe înălţimea ce domină dinspre sud situl arheologic şi care merită o analiză detaliată. „Alt” are înţelesul de vechi sau bătrân în limba germană modernă, limbă folosită la momentul realizării hărţilor în discuţie. La baza cuvântului stă o rădăcină indo-europeană (*al-), din care derivă în latină altus, adică înalt, crescut în înălţime sau vârstă, sau în limba goţilor alan, cu sensul de a creşte în vârstă, pentru ca în germana veche să apară fir-alděn: a îmbătrâni, înaintat în vârstă, iar în germana medievală şi modernă, începând cu secolul al XVI-lea, să apară alt cu sensul de bătrân sau vechi. 32 Wehrbusch este un cuvânt compus din „Wehr” şi „Busch”. „Wehr” ca substantiv sau „wehren” ca verb, apar în germana medievală (wern), provenind din germana veche (werian) şi din limba goţilor (werjan), toate bazându-se pe rădăcina indo-europeană (*ṷer-) şi toate având înţelesul de împrejmuire, împletitură, zăgaz, în calea unei forţe externe, iar ca verb „a proteja, a înconjura, a închide, a acoperi cu un gard, împletitură sau val de apărare” 33. Aceste cuvinte se constituie în rădăcină pentru multe cuvinte germane compuse, legate în special de apărare, de oprire a unei presiuni exterioare, fiind folosit mai ales în limbajul militar: abwehren, a respinge un atac, Wehranlage, fortificaţie, Bürgerwehr, apărare civilă, Wehrmacht, forţa de apărare, Bundeswehr, apărarea federaţiei. 34 „Busch” apare în această formă încă în germana medievală, evoluând din limba germana veche „busk”, cuvânt ce reprezintă o desemnare veche germană pentru pădure, desiş, loc greu de pătruns.35 În dialectul saşilor ardeleni, se foloseşte „Bäsch” pentru pădure în general, iar cea mai veche atestare cunoscută apare la 1550, fiind vorba tot de o pădure de hotar, interzisă accesului şi exploatării: „ex silva prohibita, vulgo Heeg Besch”.36 În forma „Böschung”, cuvântul apare în secolul al XVI-lea, în limbajul militar ca „termen de specialitate al constructorilor de fortificaţii medievale, desemnând tufărişuri dese şi tunse scurt de pe valurile de apărare ale cetăţilor, ce puteau rezista chiar şi ghiulelelor de artilerie” 37. Cea mai interesantă este însă forma germană „Gebüsch”, însemnând pădure tânără, tufăriş 28 RĂUŢ, Octavian, IONIŢĂ, Vasile, Studii şi cercetări de istorie şi toponimie, Reşiţa, 1976, p. 51. IORDAN, Iorgu, Toponimia românească, Bucureşti, 1963, p. 223, 226. 30 KISCH Gustav, op. cit., p. 84. 31 Ibidem, p. 142. 32 *** DUDEN, loc. cit., p. 30. 33 *** DUDEN, loc. cit., p. 804. 34 Ibidem, p. 105 sq, p. 431, p. 804. 35 Ibidem, p. 107. 36 SCHULLERUS, Adolf, Siebenbürgisch Säcsisches Wörterbuch , Bd. 1, A-C, p. 832. 37 Ibidem, p. 93. 29 15 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia foarte des, mărăciniş, formă considerată ca stând la baza cuvântului maghiar „gyepük”, adică pădure de graniţă, gard viu, prisacă, fortificaţie de graniţă. 38 „Thor”, în grafie germană actuală Tor, apare sub aceeaşi formă atât în germana veche cât şi în cea medievală, excepţie făcând limba goţilor unde apare ca „daúr” sau limba anglosaxonă unde apare ca „dor”, are înţelesul de „uşă mare” sau poartă.39 În consecinţă, toponimul nostru „Wehrbusch” ar însemna pădure deasă, tufăriş, desiş, de graniţă, de apărare într-un context militar evident. Adăugând la aceste constatări „Alt”, cu înţelesul de „vechi”, putem afirma că în secolul XIX, se mai cunoştea această delimitare ca „veche pădure de apărare”. La acestea se adaugă şi cea de-a doua componentă a toponimului menţionat în harta austriacă, „bei Thor”, adică la poartă, ce duce la ideea unui punct de trecere prin fortificaţiile sau pădurea de graniţă, prisacă, a unei „porţi” asemenea „Porţii Meseşului” sau „Porţilor de Fier”, un culoar lăsat liber, probabil de-a lungul Secaşului, dar ţinut sub observaţie şi apărat de „pădurea de apărare de la poartă” şi de o populaţie cu atribuţiuni militare. În toponimia românească, dominant este toponimul de „Făgădău”, cu variantele de „Lunca Făgădăului” şi „Valea Făgădăului”. Termenul de „Făgădău” este considerat a desemna o cârciumă de ţară la margine de drum40, fiind preluat din limba maghiară, unde prin „fogodó” se desemnează tot o cârciumă de ţară, dar care oferă şi locuri de cazare, deci un han la margine de drum, asociindu-se perfect cu toponimul german „Wirtshaus”. Toponimul „Băile” este interpretat în general ca fiind legat de exploatări miniere sau de ocne41, dar în cazul nostru este mult mai probabil să se refere la locaţia balneară ce a exploatat apele clorosodice iodurate şi bromurate, din epoca romană şi până la sfârşitul secolului XX, un bazin fiind păstrat până astăzi în curtea restaurantului din apropierea haltei CFR Miercurea Băi. Toponimul „Albele” este folosit şi astăzi pentru dealul de la nord de aşezare şi pare a proveni tot din toponimul „Weißkirch” – Weiss (ger.) = alb (rom) – amintind probabil tot de satul dispărut. În toponimia românească, rădăcina „alb” este interpretată ca provenind de la o însuşire a locului, o culoare albă dată de diferite caracteristici naturale ale terenurilor sau apelor. 42 În cazul nostru, nu poate fi exclusă nici această interpretare, datorită prezenţei sărăturilor ce apar ca pete albe pe pantele dealurilor. În acest sens, pe partea dreaptă a Secaşului, apare chiar toponimul „Sărături”, care este interpretat în cele mai multe cazuri la locuri cu resurse de sare. 43 Cuvântul „sare” se bazează pe rădăcina indo-europeană „*sal-” care are dublă semnificaţie: atât ca sare, sărat, cât şi ca termen pentru desemnarea unei culori cenuşii, murdare. 44 Destul de rar, „Sărătură” este interpretat drept şir de dealuri. 45 În punctul „Albele”, cu prilejul cercetărilor la complexul balnear roman, regretatul profesor Nicolae Branga, pleda verbal pentru provenienţa toponimului „Albele” direct din latinescul „alveus”, cu sens de albie de pârâu, dar şi de scobitură, alveolare, albie pentru îmbăiat – denumire preferată şi astăzi în graiul zonei celei de cadă sau vană – , prin care toponimia ar proveni de la complexul balnear roman. 38 KISCH, Gustav, op. cit., p. 289 *** DUDEN, loc. cit., p. 747. 40 IORDAN, Iorgu, op. cit., p. 510. 41 Ibidem, p. 52. 42 Ibidem, p. 105 sqq. 43 Ibidem, p. 125 sq. 44 PORUCIUC, Adrian, Denumirile sării şi implicaţiile lor în plan (indo) european, în Sarea, de la prezent la trecut, Piatra Neamţ, 2008, p. 134. 45 RĂUŢ, Octavian, IONIŢĂ, Vasile, op. cit., p. 71. 39 16 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Toponimul „Gruşani”, ce apare pe dealurile de la nord de aşezare, poate fi interpretat drept loc în poiană cu aglomerări de buşteni proveniţi din defrişare. 46 „Bârc” poate fi interpretat în mai multe feluri. „Berek” în limba maghiară înseamnă pădure tânără, dumbravă, 47 în schimb în limba germană prin „Berg” de denumeşte un deal, o înălţime împădurită, ambele interpretări fiind susţinute de caracteristicile terenului şi de toponimia germană, în care se mai întâlneşte şi asocierea cu „Burg”, cetate, întăritură 48 şi care mai notează în acelaşi loc „Wehrbusch beim Thor”. În acelaşi timp, toponimul este interpretat şi ca derivat din rădăcina slavă „Ber-”, de unde în anumite zone apare berc, bârc sau bărc cu sensul de botei de oi, al cărui păzitor este adesea desemnat drept bârcaş.49 Pare deci că şi acest toponim aminteşte de o pădure de graniţă, de o împrejmuire, în scop de apărare. „Dealul Fierului” este asociat fie cu resurse de fier, 50 fie cu o fierărie sau cu un fierar aşezat în acel loc. 51 Hidronimia istorică Dominant în toată cartografia istorică şi în limbajul contemporan este, în hidronimie, Secaşul, cu toate variantele sale: Zekesch în limba germană şi Székás în limba maghiară.52 Hidronimul este interpretat ca referindu-se, prin rădăcina „Szék-”, în dialectul săsesc „Zâkәl”, la o populaţie secuiască aşezată în respectiva zonă, aşa cum amintesc şi toponimele de „Zekesch” (Mediaş), „Zekels” (Braşov) sau antroponimele săseşti „Zikeli” sau „Czekeli(us)”.53 De alfel, şi numele decanatului bisericesc al zonei, Zekesch – Spring, ca şi numele german al satului Cunţa – Zekeschdorf, derivă din aceeaşi rădăcină. 54 Toponimele şi hidronimele legate de secui sunt extrem de frecvente în toate zonele în care această populaţie este atestată istoric, în special în Transilvania, dar şi în Moldova, în zona de contact cu această populaţie. 55 În acelaşi timp astfel de nume de locuri lipsesc cu totul în zone în care populaţia secuiască nu a fost prezentă în perioade istorice, mai vechi şi mai noi, ca de exemplu în Banat.56 46 Ibidem, p. 67. Ibidem, p. 64. 48 KISCH, Gustav, op. cit., p. 290. 49 RĂUŢ, Octavian, IONIŢĂ, Vasile, op.cit., p. 83. 50 Ibidem, p. 81. 51 IORDAN, Iorgu, op. cit., p. 226. 52 MITTELSTRASS, Otto, loc. cit. 53 KISCH, Gustav, op. cit., p. 199. 54 WAGNER, Ernst, Historisch-statistisches Ortsnamenbuch für Siebenbürgen, Köln – Wien, 1977, p. 409. 55 IORDAN, Iorgu, op. cit., p. 285. 56 RĂUŢ, Octavian, IONIŢĂ, Vasile, loc. cit. 47 17 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 18 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa III. ISTORICUL CERCETĂRILOR Zona văii Secaşului a intrat în atenţia cercetătorilor din domeniul istoriei şi arheologiei încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, cu precădere datorită monumentelor de cult medievale precum cel de la Miercurea Sibiului, a unor descoperiri de epocă romană, dar şi a unor documente medievale referitoare la situaţia juridică a localităţilor şi a locuitorilor părţii de sud-vest a actualului judeţ Sibiu. Primele referiri arheologice la macro-regiunile în discuţie apar la mijlocul secolului al XIX-lea în lucrările cu caracter general, ale pionierilor arheologiei transilvane. Dintre aceştia Michael Johann Ackner descrie antichităţile cunoscute la vremea sa în mai multe studii57, iar Carl Gooß întocmeşte primul repertoriu arheologic şi de antichităţi pentru Transilvania de Sud şi descrie, într-o serie de studii, materiale arheologice descoperite ocazional58. Johann Ludwig Neugeboren, unul dintre primii arheologi transilvăneni, este şi primul care dedică un studiu arheologic acestei zone59. Descoperiri monetare mai sunt menţionate de Richard Weißkircher60, Dumitru Protase61 şi Dumitru Popa62. Un mormânt cu inventar bogat şi cistă din cărămidă acoperită cu lespede de piatră, descoperit întâmplător în anul 1858, este analizat de Kurt Horedt şi datat la începutul secolului al III-lea 63. Alte descoperiri arheologice ocazionale, fără localizare exactă, au făcut obiectul unor studii şi cercetări în secolul XX. Nicolae Branga menţionează o villa rustica, la 150 de metri de malul stâng al Secaşului, de unde s-a recuperat o fibulă şi o monedă nedeterminată64, iar Dumitru Popa un vicus roman65. Cele mai numeroase studii se referă însă la toponimia şi hidronimia regiunii, intens discutată datorită rezonanţei slave a unor denumiri de localităţi printre care şi Miercurea Sibiului (în limba germană Reußmarkt = „Târgul Rutenilor”). În acest sens, sunt de menţionat contribuţiile lui Friedrich Wilhelm Seraphin66, Helmut Klima67, Gustav Kisch68 sau Walter 57 ACKNER, Michael Johann, Abhandlungen über Monumente, Steinschriften Münzen und Itinerarien aus der Römerzeit mit besonderer Hinsicht auf Dacien. Ein Beitrag zur Archäologie Siebenbürgens, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, I-3/1845, pp. 3-44; a.a., Die römischen Alterthümer und deutschen Burgen in Siebenbürgen, în Mitteilungen der k.k. Central-Commision zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale, I/1856, pp. 3-50; a.a., Römisch-dakische Altertümer, in Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde,IV-1/1859, pp. 104-134. 58 GOOß, Carl, Chronik der archäologischen Funde Siebenbürgens, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, XIII-2/1876; Neue archäologische Funde aus vorrömischer Zeit, în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, 1878, pp. 98 sq; a.a., Archäologische Analekten, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, IX-1/1870, pp. 33-63, XI-1/1873, pp. 98-117, XII-1/1874, pp. 167175. 59 NEUGEBOREN, Johann Ludwig, Ein neuentdekter Heidenkirchhof zu Großpold in Siebenbürgen, în Mitteilungen der k.k. Central-Commision zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale, II/1857, p. 108 sq. 60 WEIßKIRCHER, Richard, Ein Münzfund aus Dobring, în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde,1939, p. 316 sq. 61 PROTASE, Dumitru, Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii, Cluj-Napoca, 1966, p. 166. 62 POPA, Dumitru, Viaţa rurală în Transilvania romană, Sibiu, 2000, p. 207. 63 HOREDT, Kurt, în Studii şi Comunicări. Muzeul Brukenthal. Arheologie-Istorie, 21/1981, p. 60 sqq. 64 BRANGA, Nicolae, în Materiale şi Cercetări Arheologice, 17/1993, p. 311. 65 POPA, Dumitru, op. cit., p. 173. 66 SERAPHIN, Friedrich Wilhelm, Zur Geschichte der siebenbürgischen Bulgaren, în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, 1896, pp. 143-146. 67 KLIMA, Helmut, Die Slawen von Reusdörfchen, în Siebenbürgische Virteljahrschrift, 1936, pp. 10-23. 19 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Scheiner69. De mare importanţă este şi monumentala monografie a bisericilor fortificate, a cetăţilor ţărăneşti şi a bisericilor săteşti a lui Hermann Fabini, care, deşi se referă la monumentele medievale, are numeroase trimiteri la siturile arheologice şi la istoria zonei70. Asupra habitatului, a structurilor demografice şi de locuire se apleacă Paul Niedermaier, analizând evoluţia locuirii umane în Transilvania şi acordând o deosebită atenţie şi spaţiului geografic al Secaşului71. Referitor strict la arealul ce face obiectul prezentului studiu, primele preocupări ştiinţifice apar legate de documentele ce se referă la satul dispărut Weißkirch sau Alba Ecclesia 72, cel mai vechi dintre acestea fiind emis în anul 1231, fără a exista însă certitudinea că se referă la această aşezare, în Pământul Crăiesc existând mai multe sate ce poartă acest nume73. Cercetări arheologice sistematice sunt întreprinse abia după mijlocul secolului al XXlea, interesul fiind focalizat spre monumentele romane ale zonei sau spre identificarea locaţiei exacte a deja menţionatului sat medieval dispărut Weißkirch – Alba Ecclesia. În acest sens, Nicolae Branga efectuează în campaniile 1978-1979, săpături arheologice în punctul „Albele”, la cca 250 m sud de drumul naţional DN7 (E 68), în dreptul haltei CFR Miercurea Băi şi cercetează un sit roman compus din: terme cu cinci încăperi (apodyterium, tepidarium, caldarium, laconicum, frigidarium), puţ (puteus) şi apeduct, precum şi o staţie rutieră (mansio) şi un turn de observaţie şi apărare de plan hexagonal, complexul fiind datat stratigrafic, planimetric şi prin materialul prelevat, în secolul al II-lea, cu durata de folosire până în secolul al IV-lea, pe baza unei monede de bronz emise sub autoritatea împăratului Valens (364-378)74. Situl de la Miercurea Băi – „Albele” este reluat apoi în discuţie de către Dumitru Popa, fără a schimba interpretarea sau datarea, în sinteza despre aşezările rurale din Dacia romană75. În apropierea vestigiilor romane, sunt semnalate şi materiale medievale, rezultate din evaluări de teren întreprinse de Thomas Nägler, Martin Rill şi Dumitru Popa. Acelaşi colectiv de cercetare a întreprins în anul 1979 şi o serie de sondaje arheologice în vederea identificării pustietăţii Weißkirch – Alba Ecclesia, sondaje efectuate atât la sud de Băile Miercurea, în apropierea sitului roman, unde sunt menţionate doar materiale ceramice de secol XIV, cât şi la nord de Miercurea Sibiului, pe Valea Buzdului, în acest din urmă punct fiind menţionate materiale ceramice neolitice, urmele unei locuinţe cu vatră arsă cărămiziu, ceramică dacică, provincial romană şi din perioada migraţiilor sec. VIII-IX 76. Concluziile acestor cercetări arată că în căutarea aşezării medievale, arheologii au identificat complexul de aşezări ce se extinde pe malul nordic al Secaşului, la nord de Miercurea Sibiului, ce cuprinde complexe neolitice, de epocă dacică şi medieval timpurie, cercetat în anul 2012 şi 68 KISCH, Gustav, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, XXXIII/1905, p. 183; XLV/1929, p. 197. 69 SCHEINER, Walter, Der Nahme Reußmarkt, in Die Ortsnamen im mittleren Teile des Südlichen Siebenbürgens, Hermannstadt, 1926/1927, p. 119 sq. 70 FABINI, Hermann, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, HermannstadtHeidelberg, 1998. 71 NIEDERMAIER, Paul, Habitatul medieval în Transilvania, Bucureşti, 2012. 72 ZIMMERMANN, Franz, WERNER, Carl, MÜLLER, Georg, Eduard, GÜNDISCH, Gustav, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, I, p. 54. 73 HIENZ, Hermann, Bücherkunde zur Volks- und Heimatforschung der Siebenbürger Sachsen, München, 1960, p. 444. 74 BRANGA, Nicolae, Urbanismul Daciei romane, Timişoara, 1980, pp. 54-61. 75 POPA, Dumitru, Villae, vici, pagi. Aşezări rurale din Dacia intracarpatică, Sibiu, 2002, p. 124 sq. 76 NÄGLER, Thomas, POPA, Dumitru, RILL, Martin, Archäologische Probegrabungen auf Reußmarkter Hattert, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 23-2/1980, p.129 sq. 20 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa numit (MS 4)77. Din păcate, din cauza lipsei fondurilor, aceste cercetări nu au fost continuate cu săpături sistematice. În anul 2003, este publicat repertoriul arheologic al judeţului Sibiu, prilej cu care sunt menţionate siturile cunoscute în acel moment în arealul ce face obiectul prezentului studiu78. 77 LUCA, Sabin Adrian, GEORGESCU, Adrian, NATEA, Gheorghe Vasile, TEODORESCU, Raluca Maria, URDUZIA, Claudia, MUNTEANU, Claudiu Iuliu, PALAGHIE, Vasile, LUCA, Adrian, Cercetarea preventivă. Provocarea arheologică a zilelor noastre, Sibiu, 2013, p. 59 sq. 78 LUCA, Sabin Adrian, PINTER, Zeno Karl, GEORGESCU, Adrian, Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu (situri, monumente arheologice şi istorice), Sibiu, 2003, p. 32 sq; p. 140 sq. 21 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 22 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa IV. CERCETAREA ARHEOLOGICĂ DIN ANUL 2012 După o serie de evaluări de teren, periegheze arheologice, desfăşurate de colective ale Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, în luna august a anului 2011, a debutat diagnosticul intruziv pe lotul 3 al autostrăzii A1, Orăştie – Sibiu, respectiv Cunţa – Sălişte 79. Diagnosticul s-a încheiat la începutul lunii octombrie 2011, fiind identificate cinci situri arheologice propuse pentru cercetare preventivă, printre acestea aflându-se şi situl de la Miercurea Băi – Cunţa, notat convenţional MS1, sit ce face obiectul prezentei abordări monografice. Datorită extinderii mari a sitului, între kilometrii 44,750 şi 45,100, ai viitoarei autostrăzi, cercetarea preventivă a debutat cu trasarea unor secţiuni longitudinale pe direcţia aproximativă est-vest, pentru a stabili stratigrafia generală a acestuia, dar şi limitele sale exacte. (Pl. 6.2) Secţiunile au fost executate mecanic, cu excavatoare dotate cu cupă de taluz, solul vegetal arabil fiind degajat în straturi de maxim 20 cm şi au fost notate de la S la N (dinspre calea ferată) astfel: S I, S IV, S III, S V, S II (în ordinea cronologică a realizării lor). Lăţimea lor aproximativă a fost de 1,50 – 1,60 m. Adâncimea lor maximă a fost de -2,40 m (în capătul de est al S I), adâncime la care a fost surprinsă pânza de apă freatică. S I-V au fost urmate de alte trei secţiuni, ceva mai scurte, de cealaltă parte a căii ferate, spre sud-vest (S VI, S VII, S VIII). Aceste secţiuni au permis observarea a numeroase complexe, dar şi a unei stratigrafii generale relativ uniforme pe suprafaţa cercetată, cu menţiunea că de la vest la est se observă o curgere a terasei, sterilul fiind surprins mai jos în capătul estic al secţiunilor şi mai sus în cel vestic. Între km 45,100 şi 45,085 sterilul este surprins la -1,80 m faţă de vegetal, la km 45,085 fiind vizibil un prag, iar sterilul fiind surprins la -1,30 m. Stratigrafia generală aşa cum se conturează în urma celor 8 secţiuni trasate aici, dar luând ca punct de reper pentru adâncimi punctul 45,050, se prezintă astfel: - pământ arabil / vegetal, negru, în care apar numeroase materiale de construcţie romane, dar şi fragmente ceramice şi mai rar oase (0 – -0,45/0,50 m ); - sol brun deschis, cu nisip şi pietricele, în care apar de asemenea materiale de construcţie, dar şi alte materiale arheologice de diverse perioade (-0,45/0,50 – -0,90 m); - sol cenuşos (afânat), cenuşiu-deschis, cu pietriş şi nisip, presărat de asemenea cu materiale arheologice (-0,90 – -1,50 m); - nisip auriu cu pietriş (-1,50 – -1,70/1,90 m); - nisip fin cu pietriş (-1,70/1,90 – -2,40 m). Încă înaintea începerii cercetării se puteau observa la suprafaţă numeroase materiale de construcţie romane, dar şi fragmente ceramice din alte perioade. Secţiunile au scos la lumină nu numai straturi de cultură cu multe materiale arheologice, dar şi numeroase complexe, care taie straturile superioare şi ajung până la steril. Pentru cerecetarea lor, întreaga suprafaţă dintre secţiuni a fost decopertată. (Pl. 15-16) Astfel au fost identificate un număr de 535 complexe arheologice (locuinţe adâncite şi de suprafaţă, cuptoare menajere şi de ars 79 Diagnosticul arheologic a fost efectuat de un colectiv mixt coordonat de către domnul Paul Damian de la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti şi asigurat logistic de firma B&B logistics. Din colectiv au făcut parte: Adela Bâltâc, Irina Ene, Daniel Ene, Edgard Ene, (Muzeul Naţional de Istorie a României), Cosmin Onofrei (S.C. Vanderlay), Claudia Urduzia (Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu) şi Zeno Karl Pinter (Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu). Lucrările s-au finalizat cu întocmirea unui raport de diagnostic arheologic înaintat Direcţiei pentru Cultură a judeţului Sibiu şi Comisiei Naţionale de Arheologie. 23 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia ceramica, vetre, şanţuri, morminte de inhumaţie, gropi cu diverse destinaţii şi o structură de mari dimensiuni cu ziduri de piatră şi cărămidă legate cu mortar) din epoci istorice diferite: neolitic timpuriu (Starčevo-Criş), Bronz târziu (cultura Noua), Hallstatt mijlociu (cultura Basarabi), epoca romană clasică, perioada post-romană (sec. IV d.Chr.)80 şi Evul Mediu (sec. XII), complexe ce au fost cercetate ulterior manual. O parte însemnată a sitului nu a putut fi cercetată, fiind suprapusă şi cel mai probabil distrusă de calea ferată construită la sfârşitul secolului XIX. Prin urmare, se pare că după o primă locuire aici în epoca neolitică, platoul a fost refolosit în epoca târzie a bronzului sau în Hallstattul timpuriu. În epoca romană platoul a fost ocupat de o structură construită de mari dimensiuni, a cărei funcţionalitate nu a fost stabilită cu certitudine. În evul mediu (secolul XII), acelaşi platou a fost ocupat de o aşezare rurală relativ mare, care a refolosit materiale din construcţia romană şi a deranjat încă o dată complexele apaţinând perioadelor anterioare. 80 Complexele şi materialele preistorice, romane şi postromane, prezentate într-o primă formă în: LUCA, Sabin Adrian, GEORGESCU, Adrian, NATEA, Gheorghe Vasile, TEODORESCU, Raluca Maria, URDUZIA, Claudia, MUNTEANU, Claudiu Iuliu, PALAGHIE, Vasile, LUCA, Adrian, Cercetarea preventivă. Provocarea arheologică a zilelor noastre, Sibiu, 2013, vor face obiectul unor studii monografice separate. 24 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa V. ANALIZA COMPLEXELOR În cursul cercetării preventive efectuate în anul 2012, în situl arheologic de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I), au fost cercetate 153 complexe medievale (Pl. 8 şi Pl. 10-14) şi 78 cu datare neprecizată (Pl. 9), din care cel puţin o parte ar putea aparţine, de asemenea, evului mediu. Dintre complexele medievale 23 reprezentau urmele unor locuinţe, 6 urmele unor amenajări / anexe gospodăreşti, 21 cuptoare-pietrar sau posibile cuptoare-pietrar, 35 cuptoare menajere, 5 vetre de foc, 2 urmele unor ateliere de olar, 2 şanţuri, 9 aglomerări / structuri de piatră şi materiale de construcţie romane şi 51 gropi cu diverse destinaţii (puţuri/de împrumut, rituale, de stâlp, multe transformate ulterior în gropi menajere). Locuinţele Luând în considerare faptul că factorii climatici specifici pentru Transilvania 81, impun necesitatea unei surse de încălzire în orice locuinţă, dar şi necesitatea unui minim spaţiu locuibil pentru o astfel de amenajare, considerăm că 23 complexe (016, 035, 048, 065, 091092, 095, 096, 098, 104, 108, 115, 118, 126, 127, 133, 135, 137, 140, 142, 144, 167, 186 b, 215, 219, 302, 308, 400, 430) din aşezarea medievală de la MS I pot fi considerate locuinţe. Planimetric, acestea se împart în două categorii: locuinţe rectangulare, aproape pătrate, cu colţurile rotunjite şi locuinţe cu formă neregulată. Din prima categorie fac parte cele mai multe dintre locuinţe: (048 – Pl. 25, 095 – Pl. 35, 096 – Pl. 36, 104 – Pl. 40, 115 – Pl. 57, 126 – Pl. 60, 127 – Pl. 63, 133 – Pl. 64, 137 – Pl. 73, 140 – Pl. 58, 142 – Pl. 75, 144 – Pl. 75, 167 – Pl. 77, 186 b – Pl. 80 şi 219 – Pl. 83). Celei de a doua categorii îi aparţin complexele 108 – Pl. 41, 118 – Pl. 59, 215 – Pl. 82. Pentru un număr de trei complexe (065 – Pl. 27, 091-092 – Pl. 30-31 şi 400 – Pl. 105), forma nu poate fi stabilită cu certitudine, pe de o parte pentru că sunt amenajări superficiale, de suprafaţă, pe de altă parte, pentru că au fost deranjate de lucrări agricole, ca de altfel cea mai mare parte a complexelor din sit. În ceea ce priveşte suprafaţa acestora, pentru cele mai multe, aceasta variază între valorile de 11,65 (complexul 133) şi 18,48 mp (complexul 126), cu lungimi ale laturilor între 3,15 x 3,70 m şi 4,20 x 4,40 m, dar întâlnim şi suprafeţe mai mari în cazul amenajărilor de suprafaţă (25,8 în cazul complexului 400). Pentru cele mai multe locuinţe, diferenţa între lungimile laturilor este mai mică de 0,60 cm (vezi complexele 104 – Pl. 40, 108 – Pl. 41, 115 – Pl. 57, 126 – Pl. 60, 133 – Pl. 64, 137 – Pl. 73, 142 – Pl. 75), dar există şi diferenţe mult mai mari, ca în cazul locuinţelor 095 – Pl. 35 şi 096 – Pl. 36 (1,50, respectiv 2,10 m). În cazul unora dintre aceste locuinţe, au putut fi surprinse arheologic şi observate elemente de arhitectură ca: gropi de stâlpi sau amenajarea intrării. Gropile de stâlpi au apărut relativ frecvent în asociere cu locuinţele, cel mai des în colţurile locuinţei, pe marginile acestora (complexele 115 – Pl. 57, 137 – Pl. 73, 142 – Pl. 75, 186 b – Pl. 80), mai rar în interiorul (complexele 048 – Pl. 25, 127 – Pl. 63) sau exteriorul lor (complexul 096 – Pl. 36). În doar două cazuri a putut fi observată intrarea în locuinţă: la complexul 219 (Pl. 83) prin întreruperea şirului de pietre ce marchează peretele estic şi la complexul 115 (Pl. 41) prin prezenţa unei gropi pe latura de est ce pare a marca intrarea. Din punctul de vedere al instalaţiilor de încălzire şi / sau prepararea hranei, locuinţele medievale de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I), se împart în cinci categorii: locuinţe cu 81 Vezi mai sus „Cadrul geografic”. 25 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia cuptor-pietrar, locuinţe cu cuptor, locuinţe cu vatră, locuinţe care au şi cuptor-pietrar şi cuptor şi locuinţe care au şi cuptor-pietrar şi vatră. Locuinţele care au cuptor-pietrar (095 – Pl. 35, 104 – Pl. 40, 133 – Pl. 64, 137 – Pl. 73, 142 – Pl. 75, 144 ? – Pl. 75, 186 b – Pl. 80, 215 – Pl. 82, 219 – Pl. 83) sunt cel mai bine reprezentate şi răspândite pe suprafaţa aşezării. Cuptoarele-pietrar sunt construite din pietre mari de râu şi gresie, în unele cazuri combinate cu materiale de construcţie romane. După demontarea acestora, la baza lor poate fi observată o vatră cu pământ ars. La cele nederanjate (174 – Pl. 79, 211 – Pl. 82) se poate observa o lespede de gresie de talie, folosită ca traversă deasupra gurii focarului, aproape ca la şemineul zidit contemporan. Ocazional în jurul cuptoarelor-pietrar poate fi observat un strat de lutuială (complexul 219 – Pl. 83). Înălţimea păstrată a acestora variază între 0,20 şi 1,00 m, iar dimensiunile lor, atunci când nu au fost deranjate de lucrările agricole ulterioare, sunt în medie de 1,40 x 1,40 m (complexul 104: 1,30 x 1,62 m; 119-126: 1,40 x 1,52 m; 133: 1,34 x 1,40 m; 137: 0,90 x 1,02 m; 142: 1,50 x 1,54 m). Cuptoarele-pietrar sunt plasate fără excepţie în colţul nordic al locuinţelor, cu variaţii minore (în locuinţa 137 acesta se află pe colţul de nord-est). De fapt colţul de nord al acestor locuinţe, cel mai rece, neatins de razele soarelui, este constituit de cuptorul-pietrar ce se ridica deasupra acoperişului prin coloana de tiraj, asigurând evacuarea fumului. Acest gen de instalaţie de încălzire, foarte simplă şi eficientă, are în timp o durată foarte lungă de folosire şi se regăseşte încă în imagini fotografice din prima jumătate a secolului XX. 82 (Pl. 113-1) Locuinţele cu cuptor de lut sunt în număr de două: 127 – Pl. 63 şi 430 – Pl. 108. Se adaugă ca excepţie locuinţa 115, asupra căreia vom reveni. În cazul locuinţei 127, cuptorul a fost săpat / scobit în colţul de nord, în afara conturului locuinţei şi amenajat în lut adus. Gura cuptorului era mărginită de câţiva bolovani. În cazul locuinţei 430, cuptorul se afla, se pare, în interiorul locuinţei, în colţul de est. În cazul locuinţei / atelierului 115, cuptorul este un cuptor de ars ceramica, a cărui gură este plasată pe centrul laturii de NV a locuinţei. Considerăm că acest complex era utilizat şi ca spaţiu de locuire, datorită spaţiului relativ limitat şi manierei îngrijite de amenajare. În acelaşi timp, păstrarea în bune condiţii a cuptorului şi a gurii de alimentare până la descoperirea sa în 2012 (lipsea doar bolta, prăbuşită probabil cu trecerea timpului şi împrăştiată de lucrările agricole) şi prezenţa rară a materialului arheologic pe suprafaţa întregului complex ne fac să credem că această locuinţă a fost folosită până în ultima zi de viaţă a aşezării şi părăsită odată cu întreaga aşezare. Locuinţele care au şi cuptor de lut şi cuptor-pietrar sunt în număr de trei, 096, 119126, 142. Dintre acestea complexul 096 – Pl. 36, prezintă un cuptor-pietrar pe colţul de nord şi pe latura de NV un cuptor. Din păcate, săparea acestui complex într-o zonă cu multe materiale romane şi numeroase deranjări face dificilă stabilirea unor raporturi contextuale clare pentru elementele complexului. În schimb, săparea complexului 119-126 – Pl. 60 în stratul steril, galben cu pietricele, al zonei de est a făcut posibilă observarea gurii de alimentare relativ înguste, plasate mult deasupra nivelului de călcare din interiorul complexului (+ 0,50 m), fapt care facilita utilizarea. Ca şi în cazul complexului 096, cuptorulpietrar este plasat în colţul de N, iar cuptorul pe latura de NV. De altfel, tot pe latura de NV (a complexului 115) era plasată şi gura de alimentare a cuptorului de ars ceramica (cx 114). În afara acestui aparent tipar avem complexul 142 – Pl. 75, care deşi prezintă resturile unui cuptor-pietrar în colţul de nord, prezintă două cuptoare pe latura de S-SV. Afectarea complexului de lucrări agricole nu a făcut posibilă observarea raportului dintre cele două cuptoare, dar presupunem că ele au fost folosite succesiv, nu concomitent. Pe baza acestor 82 HIELSCHER, Kurt, Rumänien. Landschaft-Bauten-Volksleben, Leipzig, 1933, fig. 148. 26 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa observaţii se pot face unele aprecieri privind utilitatea acestor cuptoare. Pare evident faptul că instalaţiile aveau destinaţii diferite, cuptoarele-pietrar fiind folosite pentru încălzirea ambientală iar cuptoarele de lut, pentru prepararea hranei sau pentru scopuri de producţie de mărfuri. În cursul cercetării de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I), au fost descoperite de asemenea patru locuinţe, care prezentau ca element de încălzire / preparare a hranei o vatră: cx 048 – Pl. 25 (pe colţul de SV), cx 108 – Pl. 41 (pe colţul de NV), cx 308 – Pl. 90 (vatră pe tegula romană spre colţul de NV) şi cx 400 – Pl. 105 (pe colţul de SE) şi una singură (118 – Pl. 59) care prezenta pe lângă resturile unui pietrar (colţul de NV) şi resturile unei vetre separate (în colţul de SV). În ceea ce priveşte modul în care aceste locuinţe, în special cele adâncite, au fost construite se pot stabili câteva caracteristici relativ generale. După ce era săpată o groapă rectangulară, uneori aproape pătrată (cx 048, 095, 096, 104, 115, 119-126, 127, 133, 137, 142, 167, 186 b, 219 ?), cu lungimi ale laturilor variind în principal între 3 şi 4,50 m (cx 104, 108, 115, 118, 126, 127, 133, 137, 142, 186 b, 219, 430) cu adâncime care varia de la caz la caz, pe stâlpi (048, 096, 115, 127 ?, 137, 142, 186 b) din material perisabil (lemn) era construită o elevaţie din acelaşi material (048, 133). Deşi au fost surprinse şiruri de pietre şi materiale de construcţie romane ce par a marca unul, doi sau chiar mai mulţi pereţi ai unor locuinţe sau anexe (133 – Pl. 64, 140 – Pl. 58, 219 – Pl. 83, 308 – Pl. 90, 430 – Pl. 108), considerăm că cel puţin o parte dintre acestea (133, 140) sunt în fapt materiale căzute de pe acoperiş, puse acolo pentru a îngreuna şi fixa acoperişurile realizate din materiale uşoare (paie, stuf, papură). În cazul complexului 133, materialele ce marchează toate cele patru laturi ale complexului au fost identificate mai sus de nivelul de călcare din interiorul complexului şi sunt relativ răsfirate. În schimb, pentru complexele 219, 308, şi 430, aceste şiruri par a susţine / mărgini pereţi, în primul caz, ele lăsând loc pentru ieşire (fapt care nu ar fi fost necesar la plasarea lor pe acoperiş), în ultimul caz pe ele rezemându-se alte elemente ale complexului. În cazul complexului 219, ca şi în cazul 308 şi 430, aceste şiruri de pietre se află la acelaşi nivel cu nivelul de călcare din interiorul complexelor. O parte dintre aceste locuinţe aveau pereţi lutuiţi (cx 167 – Pl. 77, cx 133 ? – Pl. 64) sau zone cu lutuială pe jos (215 – Pl. 82, 219 – Pl. 83, 400 – Pl. 105, 430 – Pl. 108). În general, instalaţiile de încălzire / preparare a hranei (cuptoarepietrar, cuptoare de lut) erau amplasate în colţul de nord (cx 095 – Pl. 35, 096 – Pl. 36, 104 – Pl. 40, 108 – Pl. 41, 118 – Pl. 59, 126 – Pl. 60, 127 – Pl. 63, 133 – Pl. 64, 137 – Pl. 73, 142 – Pl. 75, 167 – Pl. 77, 186 b – Pl. 80, 215 – Pl. 82, 219 – Pl. 83). Intrarea se făcea probabil pe latura de est sau sud-est a locuinţelor, dar nu au fost surprinse decât două astfel de amenajări (115 – Pl. 57, 219 – Pl. 83). În ceea ce priveşte datarea acestui tip de locuinţe, ea este destul de largă. Locuinţe cu instalaţie de încălzire reprezentată prin cuptor din piatră de râu şi lespezi de gresie au o mare răspândire cronologică şi spaţială. Cele descoperite la Sighişoara – Dealul Viilor au fost încadrate în tipul 05 şi datate din perioada post-romană până după secolul al XII-lea, cu un apogeu în secolul VIII. 83 O locuinţă cu cuptor de piatră plasat în colţul de nord a fost datată în secolul XII. 84 Locuinţe rectangulare, aproape pătrate, cu cuptor de piatră, descoperite la Hărman (jud. Braşov), au fost atribuite secolelor VIII-IX. 85 Locuiţe cu plan rectangular, aproape pătrat, cu dimensiuni apropiate de cele de la MS I, cu cuptoare de piatră în colţul de 83 HARHOIU, Radu, BALTAG, Gheorghe, Sighişoara „Dealul Viilor”. Monografie arheologică, Vol. I, Bistriţa – Cluj Napoca, 2006, p. 492. 84 HARHOIU, Radu, BALTAG, Gheorghe, op. cit., p. 33, fig. 26. 85 ALEXANDRESCU, A. D., POP, I., MARCU, M., Raport asupra săpăturilor de la Hărman, jud. Braşov (1961-1970), în Materiale şi cercetări arheologice (MCA), X / 1973, p. 256. 27 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia nord sau apropiat de acest punct cardinal, cercetate la Moreşti, au fost încadrate în grupul Moreşti C şi atribuite secolelor XII-XIII. 86 În Ungaria acest tip de locuinţă este trăsătura cea mai comună a aşezărilor din secolele X-XI. Caracteristicile lor sunt foarte apropiate de cele ale majorităţii locuinţelor cercetate la MS I: plan rectangular, aproape pătrat, cu colţuri rotunjite şi lungimi ale laturilor de 2-3 m pe 3-4 m; pereţi constituiţi în parte de pereţii gropii săpate, în parte de de împletituri din nuiele, lutuite; acoperişuri din materiale uşoare, trestie sau paie; intrare puţin amenajată; cuptoare din piatră sau lut, de obicei plasate cu faţa spre intrare; podea rareori lutuită. 87 Locuinţele de suprafaţă diferă foarte puţin de acestea, putând avea elevaţia din bârne, fapt observat de asemenea în aşezarea de la Miercurea Băi. Pentru un tip mai puţin răspândit în aşezarea medievală din situl MS I, locuinţe cu cuptor menajer scobit în afara perimetrului locuinţei (şi fără elemente de sprijin) găsim paralele în aşezarea menţionată de la Sighişoara, unde sunt încadrate în tipul 07 şi sunt atribuite fie secolului VIII, fie secolului XII. 88 Într-o altă aşezare aproximativ contemporană celei de la Miercurea Băi, şi anume în cea de la Bratei, nu a fost identificată nici o locuinţă cu cuptor-pietrar acestea fiind dotate fie cu vatră, fie cu un cuptor de lut, cu toate variantele de amplasare pe care le întâlnim şi în situl de la Miercurea Băi – Cunţa.89 Anexe gospodăreşti Considerăm că un număr de 6 complexe (035 – Pl. 21, 098 – Pl. 37, 135 – Pl. 66, 140 – Pl. 58, 220 – Pl. 83, 302 – Pl. 89) din cuprinsul aşezării medievale pot fi considerate anexe, în primul rând datorită lipsei unor instalaţii de încălzire. Complexul 035 prezintă o formă regulată, gropi de stâlpi pe cele două colţuri surprinse şi o lungime a laturii surprinse, care s-ar putea încadra în lungimile generale ale locuinţelor din aşezare, în schimb nu prezintă instalaţie de încălzire pe colţul de nord. Deoarece o astfel de instalaţie ar fi putut exista totuşi pe suprafaţa care nu a putut fi cercetată a complexului, încadrarea lui rămâne deocamdată incertă. Unele dintre aceste complexe prezintă gropi de stâlpi (098), altele au formă rectangulară (140), aproape pătrată (135), ca majoritatea locuinţelor din aşezare. Unele au dimensiuni considerabile (220, 302), putând reprezenta chiar urmele a mai multe amenajări medievale. Din păcate construirea lor din piatră şi cărămizi romane, printre dărâmături cu aceleaşi materiale şi adâncimea lor mică, care le-a expus la lucrările agricole, a făcut dificilă stabilirea planimetriei lor exacte şi a destinaţiei lor. Anexele gospodăreşti pot avea forme şi dimensiuni extrem de variate, aşa cum se poate observa şi în imagini fotografice de epocă.90 (Pl. 113.2-3 şi Pl. 114.1) Cuptoare-pietrar În afara cuptoarelor-pietrar prezente în cuprinsul unor locuinţe, a fost descoperit un număr de 22 instalaţii (cx 020 – Pl. 19, 049 – Pl. 26, 085 – Pl. 29, 087 – Pl. 29, 091 ? – Pl. 30, 138 ? – Pl. 74, 152 – Pl. 77, 174 – Pl. 79, 201 – Pl. 81, 205 – Pl. 81, 211 – Pl. 82, 236 – Pl. 87, 251 – Pl. 87, 259 ?, 264 – Pl. 88, 305 – Pl. 89, 318 – Pl. 92, 387 ? – Pl. 101, 388 ? – Pl. 101, 390 ? – Pl. 103, 398 – Pl. 104, 448 – Pl. 107) care sunt sau ar putea fi cuptoarepietrar. Caracteristicile lor sunt identice cu cele menţionate mai sus (vezi locuinţe cu 86 HOREDT, Kurt, Moreşti, Band 2 - Grabungen in einer mittelalterlichen Siedlung in Siebenbürgen, Bonn, 1984, pp. 11-23, Abb. 39. 87 ***, Hungarian Archaeology at the turn of the Millenium, Budapest, 2003, p. 326 sq. 88 HARHOIU, Radu, BALTAG, Gheorghe, op. cit., 2006, p. 494. 89 IONIŢĂ, Adrian, Aşezarea din secolele XII-XIII de la Bratei, Sibiu-Alba Iulia, 2009, p. 12 sq, pl. 265. 90 HIELSCHER, Kurt, op. cit., fig. 127, 128, 147. 28 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa cuptoare-pietrar), dar cele mai complete şi mai bine păstrate cuptoare-pietrar sunt cele care nu au fost observate într-un complex mai mare (cx 174 – Pl. 79, 211 – Pl. 82). Unele dintre aceste structuri (201 – Pl. 81, 236 – Pl. 87) prezintă un colţ spre nord ceea ce ar putea indica complexe mai mari în economia cărora acestea se aflau în colţul nordic. Deoarece rolul primar al acestor cuptoare era de încălzire, considerăm că toate cuptoarele-pietrar au aparţinut unor locuinţe care au fost deranjate de lucrări agricole sau al căror contur nu a putut fi observat în stratul de cultură din zonă. Aceasta ar ridica la 39 (45 dacă luăm în considerare şi instalaţiile incerte) numărul locuinţelor care au existat pe suprafaţa afectată de proiect. Cuptoare menajere Cuptoarele menajere, ca parte a unor complexe mai mari sau individuale, sunt larg răspândite pe suprafaţa întregii aşezări. Cuptoarele care în aparenţă nu aparţin unor complexe mai mari sunt în număr de 35 (cx 023, 024, 034, 050, 051, 067,072, 075, 076, 080, 082, 084, 085, 091 c, 092 a, 122, 123, 124, 208, 214, 258, 264, 300, 306, 310, 313, 314, 316, 339, 340, 386, 399, 453, 456, 517). Ele sunt modelate din lut adus, pietre şi / sau materiale de construcţie romane. Ca formă sunt în general circulare, alte forme fiind rezultatul afectării lor de către lucrările agricole de pe teren. Diametrul lor variază relativ puţin în jurul valorii de 1 m, dar ocazional au fost surprinse cuptoare cu diametru mult mai mare (cx 072: 1,50 m, cx 339: 1,40 m) sau mult mai mic (cx 300: 0,78 m). Adesea bolta cuptoarelor menajere nu s-a păstrat sau s-a păstrat doar parţial. Datorită prezenţei abundente a materialelor romane, majoritatea cuptoarelor medievale au vatră pavată cu ţigle / cărămizi romane (cx 023 – Pl. 19, 024 – Pl. 19, 050 – Pl. 26, 051 – Pl. 26, 067 – Pl. 28, 075 – Pl. 28, 080 – Pl. 28, 084 – Pl. 29, 092 A – Pl. 31, 122 – Pl. 61, 208 – Pl. 82, 214 – Pl. 82, 314 – Pl. 92, 316 – Pl. 92, 339 – Pl. 93, 340 – Pl. 93, 386 – Pl. 100) şi chiar boltă din aceleaşi materiale (cx 313 – Pl. 92, 314 – Pl. 92, 316 – Pl. 92) sau în amestec cu pietre (cx 310 – Pl. 91). Mai rar acestea au vatră simplă din lut galben (cx 076 – Pl. 29, 091 C – Pl. 30, 300 – Pl. 88) sau vatră din lut bătut amestecat cu ţigle romane (cx 306 – Pl. 90). Foarte rar a fost observată gura de alimentare a acestor cuptoare. În unele cazuri aceasta era, se pare, amenajată cu pietre şi materiale romane mărunte (cx 091 C – Pl. 30, 122 – Pl. 61, 124 – Pl. 62). Cuptoare de lut cu diametrul de 1 m, construite în aer liber, apar frecvent în aşezările din secolele X-XI de pe teritoriul Ungariei. 91 Acest gen de cuptor este folosit pentru pregătirea hranei în special pentru copt pâine, până în zilele noastre, existând în acest sens suficiente mărturii etnografice sau fotografii de epocă. 92 (Pl. 114.1, 113.3, 115.2) Vetre de foc Pe suprafaţa cercetată a aşezării medievale de la MS I au fost identificate cinci vetre de foc: cx 001 ? – Pl. 17, 145 – Pl. 75, 183 – Pl. 79, 187 a – Pl. 80 şi 255 – Pl. 88. Prima vatră (cx 001) prezintă urme de refacere succesivă şi sub nivelul cel mai vechi un vas borcan de mici dimensiuni, aproape întreg, probabil îngropat ritual. Următoarele trei complexe sunt amenajări relativ simple, unele având şi câteva pietre în zonă (cx 145 şi 183). Ultima (cx 255) este o excepţie, deoarece este mărginită de un brâu gros de tegule romane. Vetrele pot fi asociate unor anexe gospodăreşti, folosite eventual sezonier, doar în anotimpul cald, dar nici nu putem exclude apartenenţa lor la un alt mod de locuire, respectiv la amenajări mobile de suprafaţă; corturi sau iurte. 91 92 ***, Hungarian Archaeology at the turn of the Millenium, Budapest, 2003, p. 327. Ibidem, fig. 146, 147, 128, 53. 29 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Ateliere de olar În capătul estic al aşezării medievale (şi al sitului) au fost descoperite urmele a două cuptoare de ars ceramică (cx 114, 136) şi două complexe mai mari (cx 115, respectiv 044) de care acestea erau legate, ceea ce ne face să considerăm cele două ansambluri (cx 114-115 – Pl. 56-57, cx 044-136 – Pl. 22) ateliere de olar. Ambele cuptoare erau circulare, cx 114 având diametrul de 1,50 m şi cx 136 de 1,70 m. Câteva caracteristici le sunt comune celor două: ambele au fost cuptoare cu ardere verticală, bicamerale (cu spaţiul interior împărţit de un grătar). 93 În ceea ce priveşte modul de construire, acesta diferă într-o oarecare măsură. Complexul 114 (Pl. 56) avea grătarul gros, foarte rezistent chiar şi la descoperire, sprijinit pe un fus de coloană romană fragmentar şi o gură de alimentare lungă (1,20 m) şi relativ îngustă, obturată cu o râşniţă de piatră degradată şi refolosită ca uşă a gurii de alimentare. Atât cuptorul cât şi complexul căruia îi aparţineau prezentau puţine materiale ceramice (vezi catalogul descoperirilor). Complexul 136 (Pl. 60) avea grătarul spart din vechime, sprijinit iniţial pe un perete median şi o gură de alimentare scurtă şi largă, amenajată cu materiale de construcţie romane. Din golirea complexului şi a gropii sale de alimentare au fost recuperate mai multe materiale arheologice, sparte din vechime, aparţinând mai multor vase. Este posibil ca cele două complexe să fi fost utilizate concomitent, dar dată fiind cantitatea şi varietatea materialului recuperat din cx 044-136 şi relativa absenţă a celui din cx 114-115, considerăm că la un moment dat cx 136 s-a prăbuşit, fiind apoi utilizat ca groapă menajeră şi a fost construit cuptorul notat 114. În acelaşi timp, păstrarea în bune condiţii a cuptorului 114 şi a gurii sale de alimentare până la descoperirea sa în 2012 (lipsea doar bolta cuptorului, prăbuşită probabil cu trecerea timpului şi împrăştiată de lucrările agricole) şi prezenţa rară a materialului arheologic pe suprafaţa întregului complex ne fac să considerăm că această locuinţă a fost locuită până în ultima zi de viaţă a aşezării şi părăsită odată cu aceasta. Şanţuri de dren În cuprinsul aşezării medievale de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I), au fost descoperite două şanţuri: cx 010 – Pl. 18, 012 – Pl. 18. Partea lor superioară a fost afectată de lucrări agricole, lăţimea lor la descoperire fiind de 0,42/0,55 m şi îngustându-se spre fund (adâncimea: -0,37 / 0,42 faţă de nivelul de conturare). Materialul amestecat, acoperind cronologic mai multe perioade istorice, ultimul aparţinând evului mediu, a dus la atribuirea acestor şanţuri aşezării medievale. În ceea ce priveşte utilitatea lor, lăţimea şi adâncimea lor relativ mici şi marginile nu foarte abrupte, orientarea către albia Secaşului ca şi plasarea lor în interiorul aşezării (pe ambele părţi ale lor existând complexe medievale), servesc într-o oarecare măsură ca indicii ale atribuirii utilitare. Se poate exclude în primul rând rolul defensiv, de apărare al celor două şenţuiri, ca şi un eventual rol de îngrădire pentru animale. În schimb, natura solului în care cele două şanţuri au fost practicate, orientarea lor, ca şi panta mult mai lină din această zonă a sitului, ne îndreaptă mai degrabă spre opinia că aceste amenajări serveau ca şanţuri de dren. În vreme ce în capătul estic al sitului sterilul galben nisipos cu pietricele ca şi panta relativ abruptă terminată într-o vale (vezi Pl. 7.2) nu permit acumularea apei (fapt observat de altfel şi în timpul desfăşurării cercetării), iar în zona centrală a aceluiaşi sit structurile şi dărâmăturile romane ca şi terenul mai ridicat au acelaşi 93 Pentru tipologia cuptoarelor medievale vezi VÁGNER, Zsolt, Medieval Pottery Kilns in the Carpathian Basin, în European Journal of Archaeology, 5 (3) /2002, pp. 309-342; FEHRING, Günter, P., Eiführung in die Archäologie des Mittelalters, Darmstadt, 1992, p. 212, pl. 86. 30 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa efect, capătul estic al sitului cu un steril galben lutos şi panta mai lină ar face necesară şi ar justifica prezenţa unor astfel de amenajări. Nu putem însă trece cu vederea o descoperire asemănătoare de la Moreşti, datată în secolele XII-XIII, şi identificată cu o instalaţie de uscat cereale (Darre), datorită numeroaselor tăviţe de lut descoperite în zonă şi a unor urme de ardere a buzei şanţului, 94 ceea ce nu s-a observat în cazul şanţurilor de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I). Gropile Pe suprafaţa aşezării au fost cercetate un număr de 51 gropi cu diverse destinaţii (puţuri, de împrumut, rituale, de stâlp) multe transformate ulterior în gropi menajere. Nu includem între acestea pe cele aflate în conexiune cu complexe mai mari, menţionate deja în cadrul acelora (vezi mai sus). Cantitativ din acestea a fost recuperată cea mai mare parte a materialului din aşezare. Adesea acesta era amestecat, ca şi în cazul altor complexe, cu materiale preistorice şi romane. Gropile de stâlp în număr de 16 (cx 066, 083, 091 a şi b, 092 ?, 097, 099, 200, 207, 221, 301, 304, 309, 311, 312, 315) sunt cele mai multe din cadrul gropilor cu destinaţie identificabilă. Cele mai multe dintre acestea sunt circulare şi prezintă la conturare un strat de pietre şi/sau materiale romane de construcţie de diverse dimensiuni (091 a – Pl. 30, 091 b – Pl. 30, 097 – Pl. 34), care sunt adesea prezente în toată umplutura gropii (cx 083 – Pl. 29, 092 – Pl. 31, 221 – Pl. 82, 301 – Pl. 88, 304 – Pl. 89, 309 – Pl. 90, 311 – Pl. 91, 312 – Pl. 91, 315 – Pl. 92). Dimensiunile lor variază între 1,10 m diametru (cx 066) şi 0,50-0,60 m diametru (cx 200, respectiv 091 a), dar au fost cercetate şi gropi de stâlp mult mai mici (cx 311: 0,35 m diametru). Ocazional acestea pot fi puse în legătură cu alte complexe cercetate cum e cazul complexelor 066, 097, 099 (eventuală conexiune cu cx 098), 200, 207 ?, 301, 311, 312, dar acolo unde acest lucru nu se întâmplă (cx 091 a-b şi 092, 311-312 şi 315) ele pot fi puse în legătură cu complexe medievale de suprafaţă care nu au lăsat alte urme. Între gropile cercetate, au fost identificate şi trei gropi cu posibilă funcţionalitate rituală: 076 a – Pl. 29, 151 c – Pl. 76 şi 181 – Pl. 79. Complexul 076 a, este o groapă superficială în care s-a observat depunerea unui craniu de cerb cu coarnele orientate spre nord-est şi pe latura de vest un şir de bolovani şi tegule romane. Complexul 151 c, este o groapă pe fundul căreia se afla un nivel de pietre de sub care a fost recuperat un vas medieval reîntregibil. Dacă decorul şi forma vasului sunt relativ comune tuturor celorlalte materiale din aşezare, în schimb pe fundul vasului în centrul diametrului său se află o perforaţie realizată probabil înaintea arderii vasului, fapt care nu este întâlnit la nici unul din vasele întregi sau fragmentare recuperate din situl MS I. Complexul 181 este o groapă surprinsă fragmentar în care a fost descoperit scheletul aproape întreg al unei gâşte şi din care au fost recuperate, alături de alte oase şi fragmente din scheletul unui cocoş de munte (vezi analiza arheozoologică). Umplutura gropii conţine multă cenuşă, dar oasele sus-menţionate nu prezintă urme de arsură. Singurul indiciu pentru datarea gropii este prezenţa unui fragment de tegula descoperit peste scheletul menţionat. O categorie aparte între gropile cercetate în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I), o formează gropile cu posibilă utilitate de puţ sau groapă de împrumut. Acestea sunt în număr de două (cx 113 şi cx 385), ambele plasate în partea de est a zonei cercetate. Groapa 113 (– Pl. 47) cu o formă aproximativ pătrată, cu colţurile rotunjite şi pereţi aproape verticali are dimensiuni relativ mari (2,46 x 2,10 m) şi coboară până la cel puţin -2,70 m de la nivelul de călcare de astăzi, adâncime de la care nu a mai putut fi urmărită datorită atingerii 94 HOREDT, Kurt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986, p. 124 sq., fig. 51. 31 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia pânzei de apă freatică. Groapa prezintă câteva urme de amenajare ca şi cruţarea unor trepte de coborâre în partea de est sau gropi de pari săpate oblic în buza acesteia care susţineau probabil suportul unui acoperiş conic. Indiferent dacă destinaţia iniţială a gropii era de groapă de împrumut sau puţ, ea a fost folosită după un anumit moment ca groapă menajeră, fapt susţinut prin recuperarea de aici în urma cercetării a unui numeros şi variat material arheologic. Cea de-a doua groapă la care facem referire este complexul 385 (Pl. 98), o groapă cu formă circulară, pereţi cilindrici şi un diametru de 2,30 m. Ca şi în cazul primei gropi, nici în cazul complexului 385, fundul gropii nu a putut fi surprins datorită atingerii pânzei de apă freatică, de data aceasta la -3,70 m adâncime (variaţie datorată curgerii pantei din această zonă a sitului). Deşi dimensiunile şi modul de săpare sunt asemănătoare, în cazul celei de-a doua gropi nu au fost descoperite amenajări. Totuşi surprinderea în straturile superioare din aceeaşi zonă a structurilor de mici dimensiuni notate 183 (Pl. 13) ar putea fi un argument pentru existenţa şi aici a unui acoperiş susţinut de stâlpi. Ca şi cealaltă groapă, şi aceasta a fost transformată la un moment dat în groapă menajeră, mărturie stând materialele arheologice recuperate din întreaga sa umplutură. Pentru cele mai multe gropi (cx 016 a, 027, 055, 058, 063, 068, 090, 094, 106, 186 c, 222, 310 A, 350, 351, 353, 354, 355 a, 360, 364 a, 369, 378, 380, 382, 395, 408, 415, 419, 428, 431, 500) surprinse arheologic în aşezarea medievală de la MS I scopul lor iniţial rămâne însă necunoscut. Cele mai multe ajung să fie folosite în final ca gropi menajere. Ca formă, marea lor majoritate sunt circulare (cx 027, 055, 063, 068, 090, 094, 106, 186 c, 310 A, 350, 351, 353, 354, 355 a, 360, 364 a, 369, 378, 380, 382, 396, 408, 415, 419, 428, 431, 500). Diametrele lor variază între 1,20 (cx 055) şi 1,90 m (cx 063, 090, 353, 360), dar întâlnim şi diametre mai mici (cx 350: 0,96 m) sau cu mult mai mari (cx 380: 2,30 m, cx 186 c: 2,40 m, cx 094: 2,80 m). Alte complexe În această categorie includem un număr de 9 aglomerări / structuri de piatră şi materiale de construcţie romane (cx 009 – Pl. 17, 011 – Pl. 18, 092 b – Pl. 31, 130 – Pl. 64, 131 – Pl. 64, 183 – Pl. 79, 187 b – Pl. 81, 194 – Pl. 81, 303 – Pl. 89) cu destinaţie necunoscută. Uneori acestea sunt plasate peste o groapă superficială de dimensiuni mai mari (cx 009) sau pe o latură a ei (cx 011). Cele mai multe au dimensiuni mici, sub 1,00 x 1,00 m, dar câteva dintre aceste structuri au dimensiuni cu mult mai mari (cx 011: 2,10 x 0,80 m, cx 092 b: 3,22 x 2,72 m). Unele dintre ele (cx 130, 131, parţial 183, 187 b, 194, 303) ar putea reprezenta urmele unor gropi de stâlpi, în cazul cărora stratul de cultură nu a permis observarea limitelor lor. Altele, ca cx 092 b, ar putea reprezenta urmele unor amenajări de suprafaţă, deranjate de lucrări agricole. Aceste aglomerări de material arheologic mărunt, peste gropi superficiale, mai exact adânciri uşoare ale nivelului de călcare, aglomerări cu grosime mică, pe un singur nivel, pot fi puse în legătură cu nivelări ale solului, cu amenajări prin care se încerca evitarea băltirii apei sau a noroirii spaţiului din aşezare. Atunci când aceste amenajări se asociază cu gropi de pari sau vetre, nu putem exclude apartenenţa lor la adăposturi de suprafaţă, colibe, corturi sau iurte. Colibe şi adăposturi temporare de toate felurile, inclusiv cele amenajate pe lângă căruţe, se mai foloseau încă in secolul XX, când sunt surprinse fotografic. 95 (Pl. 114.2-3, 115.2) 95 HIELSCHER, Kurt, op. cit., fig. 50, 51, 53. 32 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa V. ANALIZA MATERIALULUI ARHEOLOGIC Din materialul arheologic medieval descoperit în situl de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I), a fost analizat un număr de 598 obiecte întregi şi fragmentare, provenind atât din complexe, cât şi din stratul de cultură din zonă. Acest material a fost catalogat şi descris, însă, datorită volumului mare, au fost analizate în amănunt doar elementele reprezentative, cu valoare de încadrare tipologică sau cronologică a sitului sau a complexelor în care au fost descoperite. Cel mai bogat material a fost recuperat din gropi cu diverse destinaţii sau locuinţe. Materialul recuperat din gropi, în special din cele menajere, este însă cu mult mai variat. Adesea materialul medieval a fost însoţit de materiale aparţinând unor epoci anterioare, materiale care nu au făcut decât în cazuri speciale obiectul analizei noastre. Cele mai numeroase materiale pre-medievale sunt cele aparţinând perioadei romane, materiale refolosite pe scară largă, atât ca materiale de construcţie (pentru cuptoare menajere, cuptoarepietrar şi uneori locuinţe), cât şi (cu modificări şi adaptări) ca unelte – caz în care au fost incluse în catalogul descoperirilor şi în analiza de mai jos. 1. Ceramica Ceramica este fără îndoială cel mai numeros material arheologic recuperat din aşezare, rivalizat doar de oase. Din totalul obiectelor analizate, un număr de 520 îl reprezintă vasele ceramice (întregi sau, în cea mai mare parte, fragmentare). În vederea realizării unui eşantion statistic cât mai reprezentativ pentru aşezare, după identificarea şi reîntregirea vaselor, unde acest lucru a fost posibil, au fost selectate fragmentele de buze, fund şi fragmentele cu decor, încercându-se pe cât posibil ca fiecare fragment selectat să reprezinte un vas. Dintre fragmentele sparte în vechime este însă posibil ca unele fragmente de buză şi fund să aparţină în fapt aceluiaşi vas. În urma acestei selecţii s-a observat următoarea distribuţie procentuală pe tipuri categoriale: vase borcan 71,92 % (374 exemplare), căldări de lut 21,15 % (110 exemplare), ulcioare 1,15 % (6 exemplare), castroane 0,77 % (4 exemplare), boluri 0,38 % (2 exemplare), tip neprecizat 4,61 % (24 exemplare). Pentru analizarea acestora s-au avut în vedere pe lângă tipul vasului următoarele criterii: modalitatea de execuţie, pasta, tipul de ardere şi decorul. În ceea ce priveşte modalitatea de execuţie (roată înceată, rapidă sau cu mâna), pentru fiecare exemplar s-au avut în vedere următoarele criterii: pentru roată înceată: prezenţa mărcilor / ştampilelor reliefate pe fundul vasului, asimetria vasului, o grosime mai mare a pereţilor, prezenţa urmelor de la degetele olarului pe verticală sau urme de netezire ulterioară; pentru roată rapidă: urmele desprinderii prin tăiere cu ajutorul unui şnur pe fundul vasului, simetria vasului, pereţi subţiri, prezenţa urmelor degetelor olarului pe orizontală. 96 Deoarece în afara primului criteriu de la fiecare tip de turaţie (prezenţa mărcilor / ştampilelor reliefate, respectiv urmele desprinderii prin tăiere cu ajutorul unui şnur pe fundul vaselor), celelalte nu sunt absolute, în catalogul descoperirilor, acolo unde lipseşte fundul vasului, tipul roţii este urmat în unele cazuri de „?”. Pentru tipul pastei s-a avut în vedere tipul degresanţilor, cantitatea acestora şi netezirea suprafeţelor. 96 Vezi în acest sens şi IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 23. 33 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Pentru ardere s-a avut în vedere tipul acesteia, intensitatea, culoarea rezultată şi prezenţa unor eventuale urme de ardere secundară. În ceea ce priveşte decorul s-au avut în vedere în măsura posibilităţilor: modalitatea de realizare, instrumentele folosite şi motivele ornamentale. La unele fragmente ceramice s-au adăugat în final observaţii legate de urmele prezente pe suprafaţa vasului sau de intervenţii ulterioare asupra lor. Luând în considerare aceste criterii, situaţia ceramicii recuperate din aşezarea de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I) se prezintă astfel: - după modalitatea de execuţie: la roată înceată sau probabil înceată au fost executate un număr de 320 exemplare (173 + 147); la roată rapidă sau probabil rapidă un număr de 92 exemplare (29 + 63); modelate cu mâna şi pe roată înceată 103 exemplare; modelate cu mâna sau probabil cu mâna 4 exemplare. Procentual situaţia se prezintă astfel: 61,54 % ceramică a fost lucrată la roată înceată, 17,69 % lucrată la roată rapidă, 19,80 % şi la roată înceată şi modelată cu mâna, 0,77 % a fost probabil modelată cu mâna. - după tipul pastei: pastă cu nisip fin / cu nisip cu bobul mic / fin (129 exemplare), pastă cu nisip cu bobul mediu (297 exemplare), pastă cu nisip cu bobul mare (33 exemplare); alte tipuri de nisip (61 exemplare). Cele mai multe fragmente ceramice conţin mica cu diverse mărimi şi frecvenţe după cum urmează: multă mica (163 exemplare), multă mica măruntă (68 exemplare), mica rară (37 exemplare), mica măruntă (123 exemplare), mica măruntă şi rară (56 exemplare), 73 (fără mica). Din combinaţia celor două elemente rezultă o serie de subtipuri. - după tipul arderii: ardere oxidantă 71 % (370 exemplare), ardere reducătoare 29 % (150 exemplare). Dintre acestea un număr de 411 exemplare prezintă urme de ardere secundară (79 %). - după prezenţa sau absenţa decorului: un număr de 176 exemplare prezintă decor, reprezentând aproape 34 % din totalul ceramicii. În marea lui majoritate acest decor este prezent pe vase borcan şi în foarte rare cazuri pe căldări sau ulcioare. În doar 15 cazuri au fost observate semne de olar pe fundul vaselor, reprezentând procentual 2,88 % din totalul ceramicii. În ceea ce priveşte motivele ornamentale folosite acestea sunt: benzi de linii drepte, benzi de linii în val, linii drepte, linii în val (cu varianta linie în zig-zag – complexul 1.1, Pl. 17.1), brâu de linii oblice împărţit în romburi (cx 136.1 – Pl. 23.1), brâu de impresiuni oblice (cx 108.20 – Pl. 43.20), brâu de impresiuni duble/triple (cx 113.9 – Pl. 49.9), şiruri de impresiuni scurte patrulatere (cx 094.22 – Pl. 33.22), brâu de incizii lungi oblice (cx 108.16 – Pl. 43.16, cx 113.14 – Pl. 50.14, cx 137.1 – Pl. 73). Din punct de vedere al modului prin care acestea sunt realizate, majoritatea sunt realizate prin incizare cu pieptenul, prin incizare cu beţişorul, prin impresiune cu pieptenul, prin impresiune cu beţişorul şi, mai rar, prin impresiune cu rotiţa dinţată. O mare parte dintre aceste decoruri apar pe vase în combinaţie: benzi de linii drepte cu benzi de linii în val, benzi de linii drepte cu brâuri de impresiuni duble / triple, benzi de linii în val cu brâuri de impresiuni duble / triple sau se repetă pe suprafaţa aceluiaşi vas. Vase borcan Vasele borcan sunt cea mai numeroasă categorie ceramică prezentă în aşezare, cu un număr de 374 exemplare, reprezentând 71,92 % din totalul ceramicii de la Miercurea Băi. În ceea ce priveşte modalitatea de execuţie 173 exemplare au fost lucrate la roată înceată şi alte 117 prezintă unele caracteristici similare, însumând un total de 290 exemplare 34 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa (77,54 %) care au fost lucrate la roată înceată sau prezintă unele similarităţi de execuţie. 29 exemplare au fost lucrate la roată rapidă şi 55 exemplare prezintă unele caracteristici specifice acestui tip de realizare, rezultând 84 exemplare (22,46 %) care au fost sau ar fi putut fi lucrate la roată rapidă. Vasele borcan prezintă pentru compoziţia pastei toate tipurile mai sus menţionate: pastă cu nisip fin / cu nisip cu bobul mic / fin, pastă cu nisip cu bobul mediu, pastă cu nisip cu bobul mare; alte tipuri de nisip. Se remarcă în ce priveşte compoziţia pastei la această categorie tipologică frecvenţa mai mică a exemplarelor cu multă mica în compoziţie: 152 reprezentând 40,64 % dintre vasele borcan, faţă de 74,54 % dintre căldări. În ceea ce priveşte arderea 270 exemplare (72,19 %) au fost arse oxidant spre deosebire de 104 exemplare (27,81 %) arse reducător. Un număr de 313 exemplare (83,67 %) prezintă urme de ardere secundară, care de cele mai multe ori sunt prezente pe ambele feţe, fiind rezultatul arderii secundare a vasului după spargerea şi deci ieşirea sa din uz. Dintre vasele borcan, cele mai multe prezintă decor, acesta incluzând toate motivele mai sus menţionate: benzi de linii drepte, benzi de linii în val, linii drepte, linii în val, brâu de linii oblice împărţit în romburi (cx 136.1 – Pl. 23.1), brâu de impresiuni oblice (cx 108.20 – Pl. 43.20) brâu de impresiuni duble/triple (cx 113.9 – Pl. 49.9), brâu de incizii lungi oblice (cx 108.16 – Pl. 43.16, cx 113.14 – Pl. 50.14, cx 137.1 – Pl. 73), mai puţin şiruri de impresiuni scurte patrulatere (decor care nu apare decât pe fragmente de căldări şi ulcioare – vezi mai jos). Din punct de vedere al instrumentelor cu care sunt realizate, avem decor incizat cu pieptenul (cea mai mare parte din materiale), decor incizat cu beţişorul, decor realizat prin impresiune cu pieptenul, prin impresiune cu beţişorul. Nici unul dintre vasele borcan nu prezintă decor realizat prin impresiune cu rotiţa dinţată. O mare parte dintre aceste decoruri apar pe vase de mai multe ori sau în combinaţie unele cu altele. Întâlnim astfel: benzi de linii drepte cu benzi de linii în val, benzi de linii drepte cu brâuri de impresiuni duble / triple, benzi de linii în val cu brâuri de impresiuni duble / triple. Dacă motivele aplicate şi instrumentele folosite sunt relativ limitate, modul în care decorul este aplicat de la caz la caz este foarte diferit, uneori acesta fiind neglijent realizat, alteori extrem de îngrijit, uneori fiind aplicat superficial, alteori foarte apăsat. La fel frecvenţa şi amplitudinea unora dintre motive variază mult. Zona din vas unde sunt aplicate decorurile este în cea mai mare parte cea care începe imediat de sub gât şi care poate continua uneori până în apropierea bazei vasului. Există totuşi şi excepţii, când decorurile sunt aplicate pe buză (ca în cazul exemplarelor din cx 113.4 – Pl. 48.14 şi 124.1 – Pl. 62.1) sau chiar pe interiorul vasului la intersecţia pereţilor cu fundul (133.6 – Pl. 65.6). Un număr de 10 vase (cx 001.1; 094.14 şi 15; 113.8, 25, 26, 104; 136.15; 222.7; passim.2) prezintă semne sau mărci de olar pe fund din care două indescifrabile. Celelalte constau în: cruce – a. (cx 001.1 – Pl. 17.1 şi 113.8 – Pl. 49.8), cerc simplu – b. (cx 113.104 şi 136.15), elipsă traversată de o perpendiculară care se bifurcă deasupra ei spre marginea fundului, alte două elipse se întrevăd parţial – c. (cx 094.14 – Pl. 33.14), linii paralele întrerupte – d. (cx 113.26 – Pl. 51.26), linii cu mai multe direcţii intersectate – e. (cx 222.7 – Pl. 86.7), pentagramă cu braţe inegale – f. (Passim.2 – Pl. 111). Variante apropiate tipurilor a, b, d şi e găsim în aşezarea contemporană de la Bratei97 (tipurile 1 a, 7, 23 a şi respectiv 21), dar şi în alte aşezări din interiorul şi din exteriorul arcului carpatic. 98 97 98 IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 27-29, pl. 267-269. PARASCHIV TALMASCHI, Cristina, Mărci de olar (secolele VII-XVI). Consideraţii şi catalog pentru teritoriul carpato-danubiano-pontic, Bucureşti, 2006, p. 93 sqq. 35 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia În ceea ce priveşte dimensiunile acestui tip de vas am luat ca puncte de reper cele trei vase întregi sau reîntregibile găsite în aşezare. Pe de o parte avem vasul 1, din complexul 001, cu o înălţime de 11,2 cm şi un diametru maxim de 12 cm. Pe de altă parte avem vasele din cx 151 c – 1 şi passim, din apropierea cx 065, cu o înălţime de 18,5, respectiv 19 cm şi diametre maxime de 17, respectiv 18 cm. Luând în considerare materialul analizat considerăm că cea mai mare parte a vaselor borcan se apropia sau varia ca dimensiuni în jurul ultimele două, vasul din complexul 001 reprezentând mai degrabă un minim. Din totalul vaselor borcan prezentate ne atrag atenţia două cazuri speciale. Primul dintre acestea îl reprezintă exemplarele 2 şi 3 din complexul 133 (Pl. 65.2-3). Deşi nu se lipesc, cele două fragmente aparţin cu probabilitate aceluiaşi vas. Pasta, arderea şi decorul acestor exemplare sunt relativ comune aşezării. Ceea ce ne-a atras atenţia a fost faptul că prin fiecare din aceste fragmente s-a practicat după ardere câte o perforaţie cu diametrul de 0,5-0,7 cm. Cel de al doilea caz care ne-a atras atenţia, este cel al vasului reîntregibil descoperit în complexul 151 c (Pl. 76), prin al cărui fund s-a practicat (la centrul diametrului) o perforaţie cu diametrul de 1 cm. Deşi acestea sunt singurele astfel de exemplare din aşezare, există modificări asemănătoare pe ceramică descoperită în alte situri contemporane.99 Căldări de lut100 Sunt categoria ceramică cea mai bine reprezentată în aşezare, după vasele borcan (110 exemplare reprezentând 21,15 % din totalul ceramicii). Din punct de vedere al formelor, în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I), întâlnim două tipuri: căldări tronconice (cele mai frecvente în aşezare) – jumătatea superioară cu pereţi drepţi sau uşor curbaţi, cu diametrul micşorat spre buză şi jumătatea inferioară bombată (tipul 1 după clasificare propusă de A. Ioniţă101); căldări semiglobulare – cu pereţi uşor curbaţi şi fund bombat, fără diferenţe de tratare (tipul 3 după aceeaşi clasificare). În cazul primului tip se pot distinge două subtipuri determinate de modul în care este tratată zona ce uneşte pereţii cu fundul vasului: în unghi (cx 113.9 şi 22; cx 136.6; cx 167.9; cx 430.1) sau rotunjită (cx 108.27, 35 şi 38; cx 113.28 şi 34). Căldările semiglobulare sunt ceva mai rare pe suprafaţa sitului: putem cita un singur exemplu clar din complexul 118 (Pl. 60). Aceste forme sunt împrumutate de la vasele metalice, iar la acestea formele supravieţuiesc până aproape de zilele noastre. 102 (Pl. 113.1-3) Din punct de vedere al tratării buzei putem observa patru tipuri: buză simplă / neprofilată – tip A după Ioniţă103 (cx 108.40; 113.9; 430.1), buză profilată spre interior – tip D după Ioniţă (cx 108.32, 33, 35, 36; 118; 430.2), buză profilată spre exterior – tip B după Ioniţă (cx 048-4; 094.23, 24 şi 25; 127.2; 135.55; 430.4) şi buză profilată şi în interior şi în exterior – tip C după Ioniţă (cx 108.31, 34 şi 37; 113.22; 135.10 şi 61). O mare parte dintre exemplarele surprinse în aşezarea de la Miercurea Băi pot fi încadrate în tipurile IID2a şi IID2b, din tipologia propusă de M. Takács pentru spaţiul Ungariei, 104 cu extindere cronologică în secolele XI-XIII şi respectiv X-XI. Din punct de vedere al soluţiilor de realizare, toate sunt executate prin modelare cu mâna şi fasonare la roata înceată, adesea păstrând urme de la degetele olarului pe urechile de prindere şi uneori urme de netezire verticală. În ceea ce priveşte pasta s-a observat faptul că 99 IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 31, pl. 86 şi 129. O variantă a acestui subcapitol a apărut în revista Transilvania, /2015. 101 Ibidem, p. 32. 102 HIELSCHER, Kurt, op. cit., fig. 52, 53, 138. 103 IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 32. 104 TAKÁCS, Miklós, Das Formenspektrum Der Tonkessel Im Karpatenbecken, în Archäologisches Korrespondenzblatt, 40/2010, p. 147. 100 36 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa domină pasta cu multă sau foarte multă mica (82 exemplare din 110, reprezentând procentual 74,54 % din totalul exemplarelor de acest fel). În ceea ce priveşte tipul arderii 88 de exemplare sunt arse oxidant complet sau incomplet (80 %) spre deosebire de doar 22 de exemplare arse reducător sau cu probabilitate reducător (20 %). Majoritatea acestor exemplare prezintă urme de ardere secundară, cu menţiunea că aceasta se observă de cele mai multe ori pe exterior şi în zona buzei, fiind rezultatul folosirii vasului, spre deosebire de urmele de ardere secundară de pe vasele borcan care apar frecvent şi pe interior şi pe exterior, rezultând mai degrabă în urma unei arderi secundare petrecute după spargerea vasului, deci după ieşirea sa din uzul curent. În ceea ce priveşte decorul acestui tip de vas trebuie să remarcăm de la început numărul foarte scăzut al exemplarelor: doar 5 din cele 110 căldări analizate prezintă ornamentaţie. Astfel din complexul cx 094.22 (Pl. 95.22) provine un exemplar care prezintă mai multe şiruri de impresiuni realizate cu rotiţa dinţată. Un exemplar cu formă şi decor similare găsim la Moreşti, 105 datat în secolele XI-XII, 106 iar un altul oarecum asemănător la Szelezsény (Slovacia), 107 de data aceasta datat mai timpuriu la sfârşitul secolului X. 108 Pe un exemplar din cx 113 – 14 (Pl. 50.14) întâlnim o incizie lungă, oblică, subţire pornind imediat de sub buza vasului. Deşi nu avem o suprafaţă mai mare pe care să putem observa desfăşurarea decorului, putem presupune că este vorba de un decor asemănător celui prezent pe vasele borcan din complexele cx 108.16 (Pl. 43.16) şi 137.1 (Pl. 74.1). În complexul cx 108.39 (Pl. 45.39) a fost găsit un exemplar care prezintă două incizii scurte oblice apropiate, aflate pe jumătatea superioară a vasului, dar datorită suprafeţei prea mici păstrate din acea zonă nu putem spune dacă era vorba de un decor desfăşurat pe tot diametrul vasului sau de o aplicaţie singulară. Găsim însă o situaţie asemănătoare pe un alt fragment de căldare din sit (cx 430.2 – Pl. 108.2) şi posibil pe fundul unui vas borcan (cx 152.2 – Pl. 77.2). O situaţie singulară o întâlnim în cazul unui fragment de căldare din cx 094.24 (Pl. 34.24), care prezintă o linie oblică subţire, închisă la culoare, rezultată prin arderea accidentală a unui lichid scurs pe suprafaţa vasului şi deci nereprezentând un decor. Pe un fragment de buză atribuit cu probabilitate unei căldări (cx 098.30 – Pl. 40.30) întâlnim un decor incizat cu pieptenele benzi neregulate de linii în val. Este singurul caz din aşezare, când decorul este plasat pe buza unui astfel de vas. Pe un singur fragment de căldare întâlnim un semn incizat (în forma literei V, Y sau X) pe buză, între cele două orificii de prindere (cx 430.1 – Pl. 108.1), acesta plasând exemplarul între căldările cu însemne pe buză.109 Fragmentul a fost lucrat la roată înceată şi modelat cu mâna, din pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă. A fost ars bine oxidant şi prezintă urme puternice de ardere secundară. Semnul a fost incizat pe urechea de prindere, între cele două orificii, înaintea arderii. Asemenea exemplare sunt relativ rare, descoperiri de căldări cu însemne pe buză, în special în zona urechii de prindere fiind semnalate anterior la Sfântu Gheorghe, Sânnicolau de Beiuş, Vinţu de Jos (jud. Alba), Alba Iulia (jud. Alba)110 şi Bratei (jud. Sibiu)111. Modul în care a fost realizat semnul şi forma 105 HOREDT, Kurt, Moreşti, Band 2 - Grabungen in einer mittelalterlichen Siedlung in Siebenbürgen, Bonn, 1984, p. 37, Abb. 20.3, Tafel 9. 106 Ibidem, p. 70. 107 TAKÁCS, Miklós, A Korongolt, Korai Árpád-Kori Cserépbográcsok Formai Sajátságairól, în Népvándorláskor Fiatal Kutatóinak XX. Összejövetele, Budapest–Szigethalom, 2010, p. 265, fig. 8.9. 108 Ibidem, p. 230. 109 SIMINA, Marcel, Căldări de lut din Transilvania şi Crişana cu însemne pe buză,în Arheologia Medievală, 1/1996, p. 55-67. 110 SIMINA, Marcel, op. cit., p. pp. 55-57. 111 IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 33, pl. 40. 37 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia acestuia apropie fragmentul descoperit la Miercurea Băi – Cunţa de exemplarele identificate la Vinţu de Jos – „Podei” şi Bratei, datate în secolele XII-XIII. 112 Ulcioare Un număr de 6 exemplare (cx 048.1 şi 5 – Pl. 25.1 şi 5; cx 108.11 – Pl. 42.11; cx 113.21 – Pl. 51.21; cx 135.27 – Pl. 68.27 şi cx 388.17 – Pl. 103.17), reprezentând 1,15 % din totalul materialului ceramic analizat a fost atribuit unor ulcioare (vase cu burtă bombată şi gât îngust) din care două cu probabilitate. Toate sunt lucrate la roată înceată, 5 dintre ele fiind arse oxidant şi unul singur, ultimul enumerat, este ars reducător. Patru dintre aceste exemplare prezintă decor: trei realizat cu pieptenul (din care două prin impresiune cx 048.1 şi 5 şi unul prin incizare cx 388.17) şi unul realizat cu rotiţa dinţată (cx 108.11). Cele mai apropiate analogii pentru vase cu formă, mod de executare şi ardere similare le putem cita din situl de la Apoldu de Jos (jud. Sibiu), datate în secolele XII-XIII. 113 Piese asemănătoare întâlnim încă din secolele X-XI, 114 asociate cu ceramică asemănătoare celei din aşezarea de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I). Castroane Din totalitatea ceramicii de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I), doar 4 exemplare (din cx 065.6 – Pl. 27.6, 098.5 – Pl. 37.5, 222.5 – Pl. 85.5 şi 388.1 – Pl. 101.1) au fost atribuite cu siguranţă sau cu probabilitate acestui tip, reprezentând mai puţin de un procent din totalitatea materialelor analizate. Dintre acestea, unul singur (cx 065.6) este lucrat la roată înceată şi ars oxidant, celelalte fiind toate arse reducător şi prezentând semne ale modelării pe roata rapidă. Exemplarul 6 din complexul 065 este de asemenea singurul care prezintă decor (realizat prin incizare: benzi de linii în val). Cele două exemplare din complexele 222 şi 388 au pereţi cu profil frânt şi se lărgesc mult în jumătatea superioară, terminându-se în buze evazate. Cunoaştem un singur exemplar contemporan asemănător ca utilitate şi dimensiuni din aşezarea de la Bratei, 115 dar cu formă diferită. Boluri În aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I), au fost identificate 2 exemplare pe care le-am atribuit cu mai multă sau mai puţină certitudine unor boluri (din cx 142.1 – Pl. 75.1 şi din 167.7 – Pl. 78.7). Ambele exemplare au dimensiuni mai mici decât ale castroanelor, buze simple şi pereţii uşor curbaţi spre interior. Ambele sunt arse oxidant şi prezintă urme de ardere secundară, dar exemplarul din complexul 142 este lucrat la roată înceată, iar exemplarul din 167 la roată rapidă. Putem cita doar două exemplare asemănătoare din perioadă, unul descoperit la Mediaş116 şi unul descoperit la Bratei117. Tipuri neprecizate Între exemplarele cu tip neprecizat am inclus 24 fragmente, fiind în general fragmente din burta unor vase uneori de dimensiuni foarte mici. Am inclus aici şi o toartă (cx 142.2 – Pl. 75.2), singura din această perioadă din aşezare, care are secţiunea aproximativ ovală, este arsă 112 SIMINA, Marcel, op. cit., p. pp. 55-57; IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 47. LUCA, Sabin Adrian, GEORGESCU, Adrian, NATEA, Gheorghe Vasile, TEODORESCU, Raluca Maria, URDUZIA, Claudia, MUNTEANU, Claudiu I., PALAGHIE, Vasile, LUCA, Adrian, op. cit., p. 77 sq. 114 BÓNA, István, Az Árpádok Korai Várai, Debrecen, 1998, p. 152, pl. 48. 115 IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 34, pl. 171. 116 HOREDT, Kurt, , op. cit., 1986, p. 147, pl. 61. 117 IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 34, pl. 221. 113 38 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa oxidant şi prezintă de asemenea urme de ardere secundară. Fragmentul are dimensiuni reduse şi nu s-a păstrat nimic din vasul căruia i-a fost ataşat. Cu mici excepţii, ceramica mai sus prezentată are o largă răspândire teritorială, ieşind cu mult în afara arcului carpatic, 118 aceleaşi forme, modalităţi de realizare şi decoruri fiind regăsibile în multe alte aşezări şi complexe apropiate cronologic. 119 Caracteristicile ceramicii, relativa ei unitate, ca şi prezenţa celor două cuptoare de olar (cx 113 şi cx 136) ne fac să considerăm că acest material era în mare parte, în aşezarea de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I), un produs local. 2. Piese de harnaşament Pinteni120 În aşezarea medievală de la Miercurea Băi au fost descoperiţi 10 pinteni întregi şi fragmentari, doi în locuinţe sau anexe gospodăreşti (complexele 108 – Pl. 46.49 şi respectiv 135 – Pl. 73.75) şi 7 într-o groapă refolosită ca groapă menajeră (complexul 113 – Pl. 55), o singură piesă nefiind asociată clar unui complex. Ca distribuţie spaţială aceştia provin din capătul estic al sitului (şi al aşezării), unul singur, cel fără complex de provenienţă, provenind din restul aşezării. În descrierea acestor pinteni (vezi catalogul) se pot observa câteva caracteristici similare: orificii de prindere rotunde sau rectangulare (simple şi duble), braţe curbate, spini scurţi terminaţi în piramidă patrulateră sau cu protuberanţe sferice / pătrate, ceea ce ar putea sugera o datare similară şi unitară a acestor piese. Pentru datarea acestor pinteni, lungimea spinului este de obicei primul element de referinţă. Formele pintenului, a braţelor şi a orificiilor de prindere pot servi de asemenea ca puncte de reper în identificarea unor paralele tipologice şi cronologice. În România în prezent numărul semnalărilor unor astfel de piese a crescut considerabil. Ne putem astfel referi la piese similare de la Reci – jud. Covasna (Székely 1977, 69), 121 Dăbâca – jud. Cluj,122 Sighişoara Dealul Viilor,123 Sibiu,124 Hunedoara,125 Bratei – jud. Sibiu, 126 Dridu – jud. Ialomiţa şi Copăceni – jud. Vâlcea (Ioniţă 2005, 96), toate datate în secolul al XII-lea şi la începutul secolului al XIII-lea. Cazul Brateiului ne oferă paralele nu numai pentru tipul pintenului, dar şi pentru condiţii asemănătoare de descoperire. Ca în cazul pintenului nostru din complexul 108 (vezi Catalogul), piese de la Bratei caracterizate prin braţe curbate, orificii de prindere ovale sau rectangulare, spini cu protuberanţă patrulateră sau 118 BÓNA, István, Az Árpádok Korai Várai, Debrecen, 1998, p. 147 sqq; BIKIĆ, Vesna, Medieval Pottery from Belgrade, Belgrade, 1994. 119 HOREDT, Kurt, op. cit.; IONIŢĂ, Adrian, op. cit.; HARHOIU, Radu, BALTAG, Gheorghe, op. cit.; LUKACS, Antal, Observaţii privind răspândirea căldărilor de lut pe teritoriul României, în SCIV, 4/1984, pp. 320-329; KEVE, László, The early medieval pottery from Sângeorgiu de Mureş – Roman Catholic Cemetery (Mureş County), în Marisia, XXX, p. 159 sqq. 120 O variantă în engleză a acestui studiu (subcapitol) a apărut în Brukenthal. Acta Musei, IX.1/2014. 121 SZÉKELY, Zoltan, Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei, în Aluta, 8-9 / 1976-1977, p. 69. 122 IAMBOR, Petru, Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005, p. 220. 123 HARHOIU, Radu, BALTAG, Gheorghe, op. cit., p. 364, 378. 124 URDUZIA, Claudia, Piese de armament şi echipament militar din colecţia de arheologie a universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, în Studia Universitatis Cibiniensis, II/2005, p. 96; NIŢOI, A., Pinteni cu spin în colecţia Muzeului Naţional Brukenthal, în Brukenthal. Acta Musei, III.1/2008. 125 NIŢOI, Anca, Pinteni cu spin în colecţia Muzeului Naţional Brukenthal, în Brukenthal. Acta Musei, III.1/2008. 126 IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 35. 39 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia terminaţi în piramidă, au fost descoperite într-o locuinţă adâncită cu un cuptor în colţul de nord-est127. În afara graniţelor României aceste piese sunt binecunoscute şi larg răspândite în întreaga Europă, de la vestul său extrem128 până la est129. Ca şi în cazul pintenilor susmenţionaţi de la Miercurea Băi, Bratei, Sighişoara (vezi mai sus), la Karataš, în Serbia, astfel de materiale apar asociate cu ceramică de secol XII. 130 O piesă similară cu pintenul din complexul 108 şi condiţii similare de descoperire avem la Presov, în Slovacia, unde un astfel de pinten a fost descoperit de asemenea într-o locuinţă adâncită, clar databilă în secolul al XII-lea sau la începutul secolului al XIII-lea. 131 Paralele exacte pentru forma spinului, a braţelor şi a orificiilor de prindere întâlnim în întreaga Europă, dar deşi răspândiţi pe un teritoriu atât de vast, ei nu vor fi folosiţi pentru o perioadă prea lungă de timp. Kirpičnikov include astfel de piese din Rusia în tipurile IV şi IVa ale tipologiei sale şi le datează în secolele XII-XIII. 132 Pinteni asemănători din Slovacia, astăzi prezenţi în multe muzee, au fost incluşi de Alexander Ruttkay, în grupul B, tipurile 2, 3 şi 4 şi au fost dataţi în a doua jumătate a secolului al XII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIII-lea. 133 Studiile mai recente ale problemei nu schimbă cu mult vechile datări.134 În Ungaria, studiul acestor piese le atribuie de asemenea celor două secole menţionate.135 Pe lângă pintenii proveniţi din cercetări arheologice sau păstraţi în colecţii, putem identifica paralele şi în reprezentările grafice. De exemplu, reprezentarea din Codexul de la Oxford,136 codex datat la jumătatea secolului al XIII-lea, datează de asemenea folosirea acestui tip de pinten imediat înainte sau în această perioadă. Cum literatura acestei problematici este relativ unitară în datarea acestui tip de pinteni, considerăm că putem de asemenea data piesele mai sus analizate în secolul al XII-lea. Prin numărul şi distribuţia lor spaţială, cei 10 pinteni oferă un important punct de reper pentru datarea aşezării. Aplici În urma curăţării dărâmăturii de ţigle de la nord de ZL şi la 5 m vest de STR I/1 (părţi ale structurii romane) a fost găsită o aplică de bronz de formă pătrată (3,5 x 3,5 cm) cu colţurile rotunjite, împărţită în patru registre (Pl. 110.11). Era fixată cu ajutorul a două nituri 127 Ibidem, p. 111, pl. 130. ELLIS, Blanche M. A., Spurs, în Salisbury Museum Medieval Catalogue, Part I, Salisbury, 1991, p. 62; ELLIS, Blanche M. A., Prick Spurs 700 – 1700, în The Finds Research Group AD 700 – 1700. Datasheet 30, 2002. 129 KIRPIČNIKOV, Anatoli N., Russische Waffen des 9.-15. Jahrhunderts, în Waffen und Kostümkunde, 282/1986. 130 JANCOVIĆ, Milica, Implements and Weapons from 9th-11th Centuries found at Ključ Dunava, în Balcanoslavica, 10/1983, p. 58, pl. IV-9. 131 RUTTKAY, Alexander, Waffen und Reiteraus Rustung des 9. bis zur ersten Halfte des 14. Jahrhunderts in der Slowakei. I, în Slovenska Archeologia, XXIII-1/1975, p. 171. 132 KIRPIČNIKOV, Anatoli N., Russische Waffen des 9.-15. Jahrhunderts, în Waffen und Kostümkunde, 282/1986, p. 113. 133 RUTTKAY, Alexander, Waffen und Reiteraus Rustung des 9. bis zur ersten Halfte des 14. Jahrhunderts in der Slowakei. I, în Slovenska Archeologia, XXIII-1/1975; RUTTKAY, Alexander, Waffen und Reiterausrüstung des 9. bis zur ersten Hälfte des 14. Jahrhunderts in der Slowakei (II), în Slovenská Archeológia, XXIV-2/1976, p. 350. 134 KOÓŠOVÁ, Petra, Ku klasifikácii vrcholnostredovekých ostrôh z územia Slovenska (12.-15. storočie), în Archaeologia Historica, 29-04 / 2003, p. 540. 135 FÁBIÁN, Sára, Szakdolgozat: Sarkantyúk Csongrád és Békés megyében, Szeged, 2012, p. 86 sqq. 136 PINTER, Zeno Karl, Spada şi sabia medievală în Transilvania şi Banat (secolele IX-XIV), Reşiţa, 1999, 233, pl. 7. 128 40 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa de bronz păstrate, ataşate piesei, ceea ce indică ataşarea acestei piese unei suprafeţe mai rezistente decât ţesăturile, cel mai probabil pe obiecte confecţionate din piele. Piese cu ornament şi destinaţie asemănătoare apar în descoperirile arheologice ale perioadei, de multe ori asociate unor contexte funerare mai timpurii. Astfel, în România, aplice patrulatere asemănătoare întâlnim la Alba Iulia (str. Brânduşei), 137 Lopadea Nouă,138 Gâmbaş.139 Din afara graniţelor României piese asemănătoare din bronz recuperate tot din contexte funerare mai timpurii (secolele IX-X) au fost găsite şi la Tankeevka. 140 3. Unelte Seceri În urma cercetării din situl MS I de la Miercurea Băi, au fost găsite 3 exemplare certe (cx 108 – Pl. 46.51-52, 113 – Pl. 55.120) şi două incerte de seceri (cx 152 – Pl. 77.8 şi Passim – Pl. 110.5). Ele aveau lamă uşor arcuită, cu o curbură diminuată spre vârf, cu lungimea de 15-16 cm şi peduncul de înmănuşare cu lungimea de 11-12 cm şi capătul răsucit pentru fixarea mânerului. Astfel de piese se găsesc şi în alte aşezări contemporane din Transilvania şi din afara ei. 141 O piesă cu formă asemănătoare şi capătul pedunculului de înmănuşare răsucit asemenea piesei 108.52 a fost descoperită şi la Kána (Ungaria) şi a fost datată în perioada arpadiană.142 Cuţite Un număr de 5 cuţite a fost descoperit în aşezarea de la Miercurea Băi, provenind din complexele 113 (piesele 121 şi 122 – Pl. 55.121-122), 133 (piesa 7 – Pl. 67.7), 135 (76 – Pl. 73.76) şi 152 (7 – Pl. 77.7). Deoarece sunt piese cu largă răspândire teritorială şi cronologică şi cu puţine variaţii de formă, datarea lor poate fi făcută mai ales pe baza materialelor cu care apar asociate şi mai puţin pe baza identificării unor analogii. Fusaiole În aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa (MS I), au fost descoperite 10 fusaiole medievale, sau provenite din complexe medievale, 9 dintre ele provenind din complexele 113 – Pl. 55, 152 – Pl. 77, 187 b – Pl. 81, 201 – Pl. 81, 214 – Pl. 82, 222 (2 piese) – Pl. 87, 251 – Pl. 87, 305 – Pl. 89, una singură recuperată din strat din apropierea zidului roman STR III (Passim.7 – Pl. 110.7). Două din aceste piese (187 b şi Passim.7) sunt confecţionate din tegula romană spartă şi perforată. 137 PINTER, Zeno Karl, DRAGOTĂ, Aurel, ŢIPLIC, Ioan Marian, Piese de podoabă şi vestimentaţie la grupurile etnice din Transilvania (sec. VII-XII), Alba Iulia, 2006, pl. X; DRAGOTĂ, Aurel, RUSTOIU, Gabriel, DELEANU, Valentin, Necropola medieval timpurie de la Alba Iulia – Str. Brânduşei. Cercetările din anii 1997-2005, Alba Iulia, 2006. 138 PINTER, Zeno Karl, DRAGOTĂ, Aurel, ŢIPLIC, Ioan Marian, op. cit., pl. X. 139 DRAGOTĂ, Aurel, Aspecte de multiculturalitate spirituală. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi Europa centrală şi de sud-est (secolele IX-XI ), Alba Iulia, 2006, p. 106. 140 KHALIKOVA, Elena A., KAZAKOV, Evegeni P., Le cimetière de Tankeevka, în Les anciens Hongrois et les ethnies voisines a l‘Est, Budapest, 1977, pl. XI.8, XV.11, XVII.11, XXV.13. 141 IONIŢĂ, Adrian, Aşezarea din secolele XII-XIII de la Bratei, Sibiu, 2009, p. 37; SCORPAN, Constantin, L'ensemble archéologiques féodal de Bâtca Doamnei, în Dacia N.S., 9 / 1965, p. 450 sq; TEREI, György, HORVÁTH, Antónia, Az Árpád-Kori Kána Falu Vasleletei, în Communicationes Archaeologiae Hungariae, 2007, pp. 215-246; pentru piese similare şi tipologia secerilor vezi MÜLLER, Róbert, A mezőgazdasági vaseszközök fejlődése Magyarországon késővaskortól a törökkor végéig, Zalaegerszeg, 1982, p. 477. 142 TEREI, György, HORVÁTH, Antónia, op. cit., p. 222, pl. 4.1. 41 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Formele au o mare răspândire teritorială şi cronologică, datarea lor doar pe aceste considerente fiind extrem de greu de făcut. Din aceeaşi perioadă putem cita câteva astfel de piese de la Bratei şi Sighişoara, 143 cu forme asemănătoare pieselor din complexele 113 şi 222. O fusaiolă discoidală similară cu cea din complexul 201, recuperată de asemenea din context medieval de secol XII, a fost identificată şi la Sighişoara, Dealul Viilor, şi a fost atribuită cu probabilitate preistoriei. 144 Cute Au fost descoperite un număr de 4 cute provenind din complexele 94 (piesa 29 – Pl. 94), 133 (piesa 9 – Pl. 66.9) şi 222 (piesele 41 şi 42 – Pl. 87.41-42). Din complexul 133 a fost recuperată o cute ruptă din vechime, cu formă dreptunghiulară şi secţiune aproximativ pătrată. Piesa este îngustată spre zona mediană, probabil ca rezultat al folosirii. Din complexul 222, provine o cute ruptă din vechime, cu formă aproximativ ovală şi secţiune semicirculară şi o cute ruptă din vechime cu formă rectangulară. Aceasta din urmă se subţiază spre capătul păstrat şi prezintă o perforaţie circulară. O utilitate asemănătoare au avut şi piesele din complexele 095.3 – Pl. 35.5, 113.126 – Pl. 55.126, 123.5 – Pl. 62.5, 152.3 – Pl. 77.3 şi 308.1 – Pl. 90, toate confecţionate din cărămizi romane şi care prezintă numeroase şenţuiri şi urme rezultate în urma ascuţirii diverselor lame metalice. Cute cu formă ovală alungită apar şi la Sighişoara, Dealul Viilor, ele fiind datate începând din secolul III până în secolul al XII-lea. 145 Exemplare provenite din aceeaşi aşezare (Sighişoara Dealul Viilor) prevăzute cu orificiu pentru atârnare nu au fost datate.146 Râşniţe Din complexele 016.1, 115.2 – Pl. 58, 133 şi 144 provin 4 fragmente de râşniţe. Aceste fragmente provin de la ansambluri de măcinat cereale, iar după dimensiuni par să fi fost angrenate cu mâna. Chiar dacă apar în complexe medievale clare, aceste obiecte din piatră pot fi şi piese romane refolosite, râşniţa de mână având o perioadă de folosire extrem de lungă, fără schimbări morfologice importante până aproape de zilele noastre, când sunt surprinse în fotografii istorice. 147 (Pl. 116.1-2) Ace În complexul 133 – Pl. 66.3 a fost descoperit un fragment de tijă îngustă de bronz cu secţiune circulară (posibil fragment de ac). Tuburi de ace Un tub de ace aproape integral a fost identificat în complexul 183 b – Pl. 79 (probabil rest ale unei amenajări medievale de suprafaţă). Piesa este realizată din os tăiat, perforat longitudinal şi şlefuit. La unul din capete prezintă câteva incizii fine rezultate probabil în urma încercărilor de tăiere. În complexul 431 (groapă) a fost identificat un tub de ace aproximativ cilindric (Pl. 104). Piesa păstrată integral este realizată din os tăiat, perforat longitudinal şi şlefuit. 143 IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 38, pl. 36, 256; HARHOIU, Radu, BALTAG, Gheorghe, op. cit., p. 357, 365. HARHOIU, Radu, BALTAG, Gheorghe, op. cit., p. 74 şi 367, pl. 153. 145 Ibidem, p. 366, fig. 692. 146 Ibidem, p. 366, fig. 692. 147 HIELSCHER, Kurt, op. cit., fig. 60, 61. 144 42 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Astfel de tuburi în general considerate recipiente pentru ace apar încă din secolul III, în Transilvania. 148 Din apropierea şi de la nivelul complexului 201 (Pl. 81) a fost recuperată o piesă confecţionată dintr-un corn de animal (Bos taurus) şlefuit care ar putea fi de asemenea un tub de ace sau un recipient pentru materiale de mici dimensiuni. În partea superioară (diametrul mare) piesa prezintă două perforaţii, ceea ce indică atârnarea / purtarea piesei legată. Urma din partea inferioară (diametrul minim) ar putea indica o încercare de prelucrare a acestui capăt sau o tocire cauzată de legare, ceea ce ar putea indica faptul că piesa era legată la ambele capete. O piesă asemănătoare dar dintr-un context funerar mult mai timpuriu (sec. IXX) provine de la Tankeevka. 149 Străpungător de os A fost recuperată o singură astfel de piesă din complexul 251.1 (Pl. 87). Bardă Singurul exemplar păstrat parţial este cel din complexul 113 (Pl. 55), lama de mari dimensiuni din acest complex putând fi atribuită după părerea noastră unei astfel de piese. Starea fragmentară face dificila atribuirea tipologică a piesei, dar putem semnala aici identificarea unor astfel de piese în contexte aparţinând secolelor XII-XIII la Bâtca Doamnei (jud. Neamţ) şi la Bratei (jud. Sibiu). 150 4. Obiecte de podoabă şi accesorii vestimentare În complexul 034 (cuptor menajer) a fost descoperită o cataramă dublă de bronz simetrică (Pl. 20). Cataramele duble, dar cu formă diferită, asimetrică sunt relativ frecvente în secolele anterioare, apărând în general asociate unor contexte funerare, 151 cataramă dublă dar nu simetrică şi la Alba Iulia (str. Brânduşei). 152 În complexul 044-136 a fost descoperită o mărgea de os (Pl. 22). Din complexul 114 (cuptor de ars ceramică) a fost recuperată o verigă de bronz (cercel sau inel de buclă) cu unul din capete rupte (Pl. 56). Astfel de piese prezintă numeroase analogii în secolele IX-XI, dar întâlnim şi câteva piese mai noi, databile în secolul XII.153 Poate cel mai clar caz este cel de la Viscri, unde o astfel de piesă a fost descoperită în context funerar împreună cu o monedă emisă de regele Coloman (1095-1116), într-un orizont de înmormântări atribuit populaţiei secuieşti. 154 La Viscri, precum şi la Mediaş, mormintele cu inele de buclă, atribuite secuilor, nu sunt deranjate de fundaţiile celui mai vechi edificiu de cult, ci doar de amplificările acestuia prin intermediul coloniştilor saşi. 155 Aceasta dovedeşte că în anumite centre, secuii au ridicat edificii de cult din piatră, edificii preluate şi amplificate 148 HARHOIU, Radu, BALTAG, Gheorghe, op. cit., p. 366, fig. 691. KHALIKOVA, Elena A., KAZAKOV, Evegeni P., Le cimetière de Tankeevka, în Les anciens Hongrois et les ethnies voisines a l‘Est, Budapest, 1977, p. 199, pl. XXV.13. 150 SCORPAN, Constantin, L'ensemble archéologiques féodal de Bâtca Doamnei, în Dacia N.S., 9 / 1965, p. 447, fig.5.6; IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 38, pl. 62. 151 KHALIKOVA, Elena A., KAZAKOV, Evegeni P., op. cit. 152 PINTER, Zeno Karl, DRAGOTĂ, Aurel, ŢIPLIC, Ioan Marian, op. cit., pl. X.; DRAGOTĂ, Aurel, RUSTOIU, Gabriel, DELEANU, Valentin, loc. cit. 153 IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 40, pl. 9; POPA, Radu, ŞTEFĂNESCU, Radu, Şantierul arheologic Ungra (Jud. Braşov), MCA 14/1980, p. 501. 154 DUMITRACHE, Mariana, Archäologische und Baugeschichtliche Forschungen in der Repser Gegend (Viscri – Deutsch Weisskirch, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 21-2/1978, p. 46. 155 FABINI, Hermann, DUMITRACHE, Mariana, Die Restaurierung der evanghelischen Stadtpfarkirche in Mediasch, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 20-1/1977, p. 92 sqq. 149 43 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia apoi de către coloniştii saşi, un astfel de centru fiind şi Gârbova, din apropierea sitului nostru, unde au fost de asemenea descoperite morminte cu inele de buclă la biserica din deal. 156 În anumite zone ale Transilvaniei, în special în spaţiile marginale, tipul acesta de podoabă are extensie cronologică şi mai mare 157, iar în inventarele funerare din Moldova ajunge să fie folosit până în secolele XIII-XIV 158. Din complexul 385 (groapă menajeră) a fost recuperat un cercel / pandantiv, format dintr-o mărgea de sticlă albastră pusă pe o bandă îngustă şi subţire de bronz. 5. Diverse Din complexul 113 a fost recuperată o lamă mare de fier (piesa 123 – Pl. 55.123). Din complexul 130.1 provine o bandă de fier, fără muchii ascuţite. (Pl. 64) 156 NÄGLER, Thomas, Românii şi saşii până la 1848, Sibiu, 1997, p. 38; a.a., Die Ansiedlung der Siebenbürger Sachsen, Bucureşti, 1992, p. 128 sqq, pl. XII-3. Din păcate, această afirmaţie şi argumentaţie se bazează pe o informaţie verbală, citată de regretatul nostru profesor Thomas Nägler în mai multe lucrări ca provenind de la Radu Heitel, autorul cercetărilor arheologice de la Gârbova, rămase inedite. Considerăm însă că informaţia poate fi folosită ca argument, datorită existenţei pieselor şi a fotografiilor acestora, în inventarul Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti. 157 POPA, Radu, La începuturile evului mediu românesc. Ţara Haţegului, Bucureşti, 1988, p. 63 sqq. 158 SPINEI, Victor, Moldova în secolele XI-XIV, Chişinău, 1994, p. 235, 464, fig. 30. 44 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa VII. ANALIZA ARHEOZOOLOGICĂ Materialul cel mai numeros după ceramică, recuperat în urma cercetării arheologice de la Miercurea Sibiului I, îl reprezintă oasele de animale. În total au fost recuperate 1562 de oase întregi şi fragmentare (cea mai mare pondere), din care pentru 552 a putut fi stabilită cu siguranţă specia de provenienţă iar pentru 248 a putut fi stabilită doar talia animalului (120 talie mare, 128 talie mică-medie). Distribuţia speciilor pe complexe se prezintă astfel159: MS I – 016: Un metatars distal de bovină. MS I – 035: Bos taurus: Mandibulă: un fragment. Dentiţie: 4 molari şi premolari. Humerus: un fragment. Calcaneu: 1 buc. Metapodiu: 1 buc. Animal talie mare: fragment axis + un fragment humerus. Animal talie mică-medie: 2 fragmente craniu, un fragment tibie, 3 fragmente scapulă. Neidentificate: 16 fragmente. MS I – 044: Bovine (Bos taurus): un fragment de mandibulă (condil mandibular + procesul coronoid), o falangă intermediară şi un centrotars (os tarsal). Animal talie mare: 2 fragmente de mandibulă şi un fragment de coastă. Animal talie mică-medie: un radius diafizar. Neidentificate: 11 fragmente osteologice. MS I – 048: Au fost identificate un fragment de scapulă aparţinând cabalinelor (Equus caballus) şi alte 6 fragmente osteologice care nu au putut fi atribuite nici unei specii. MS I – 055: Ovis aries/ Capra hircus: Radio-ulnar: un singur fragment. Suine: ultima vertebră toracală sau prima lombară (1 fragment). Animal talie mică-medie: un fragment mandibular neosificat, 7 fragmente coaste, un fragment os coxal. Neidentificate: 8 fragmente. 159 Analiza arheozoologică a fost efectuată de Lajos Kiraly şi Beatrice Kelemen, specialişti în cadrul Centrului de Biologie Moleculară – Institutul de Cercetări Interdisciplinare în Bio-Nano-Ştiinţe, Universitatea „BabeșBolyai”, Cluj-Napoca, cărora le mulţumim şi pe această cale. Rezultatul integral al analizei va face obiectul unui studiu viitor. 45 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia MS I – 063: Bovine (Bos taurus): Mandibula cu M2, M1, P2. Radius: un fragment. MS I – 065: Bos taurus: Schelet axial: Mandibulă: un fragment cu M2, M1(++,+) + un fragment L. + 4 fragmente mandibulare. Dentiţie izolată: 3 molari. Schelet apendicular: Metacarp: un fragment cu urme de muşcare. Metatars: un fragment diafiză. Falangă proximală: 1 buc. Ovis aries/ Capra hircus: Schelet apendicular: Ulnă: un fragment proximal. Metatars: un metatars neosificat distal. Sus scrofa domesticus: Scapulă: 2 fragmente (R+L). Equus caballus: Metatars: un fragment distal. Animal talie mare: un calcaneu – fragment. Neidentificate: 16 fragmente osteologice. MS I – 067: Suine: un fragment de scapulă. Neidentificate: 2 fragmente. MS I – 090: Bos taurus L.: Schelet axial: Craniu: un fragment. Dentiţie izolată: un molar. Schelet apendicular: Ulnă: un fragment. Falangă 3. Ovis aries/Capra hircus: Maxilar: un fragment drept. Humerus: un fragment. Animal talie mică-medie: un femur proximal, o scapulă neosificată. Neidentificate: 17 fragmente. Oase moderne: animal talie mare: un fragment coastă; mică-medie: 2 fragmente coastă. MS I – 093: Animal talie mare: un fragment de scapulă. 46 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa MS I – 094: Lot 1: Bos taurus: Astragal (Talus): 1 buc. Metatars: un radius distal, un fragment. Bos primigenius: un molar superior. Ovis aries/Capra hircus: un metacarp. Suine: un fragment scapulă. Animal talie mare: un fragment mandibulă, un corp de vertebră, un metapodiu neosificat proximal. Animal talie mică-medie: 2 fragmente femur (diafiză). Neidentificate: 18 fragmente. Lot 2: Bovine (Bos taurus): Humerus: o epifiză distală neosificată. Radius: o epifiză distală. Os coxal: un fragment. Femur: un fragment de femur cu fosă plantară. Metapodiu: un fragment proximal. Falange: o falangă proximală şi o falangă 3. Ovicaprine: fragment de mandibulă. Ecvine: o tibie întreagă. Cervus: o falangă primară. Animal talie mare: 5 molari şi premolari (sunt foarte deteriorate), un fragment de mandibulă, un fragment de vertebră cervicală (neosificat la corpul vertebral), un fragment de calcaneu şi 2 fragmente de os coxal. Animal talie mică-medie: un fragment diafizar de os lung şi o apofiză spinoasă de la o vertebră lombară. Neidentificate: 45 fragmente osteologice. MS I – 095: Bos taurus L.: o falangă proximală şi 3 fragmente de falangă 3. Ovis aries/Capra hircus: un fragment humerus distal şi un fragment femur distal neosificat. Sus scrofa domesticus: un humerus distal, fragment os coxal neosificat. Cervus elaphus: 2 fragmente de corn. Capreolus capreolus: fragment corn. Animal talie mică-medie: 2 fragmente de tibii din care unul este neosificat, un fragment vertebră toracală neosificat, 3 fragmente de coaste. Neidentificate: 4 fragmente osteologice. MS I – 095: Lot 1 (din zona complexului): Bovine (Bos taurus): Maxilar: au fost identificate 2 fragmente. Metacarp: un fragment distal neosificat. Calcaneu: 1 fragment. 47 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Falange: au fost identificte două falange; o falangă proximală şi o falangă 3 (distală). Neidentificate: 12 fragmente osteologice. Lot 2: Bovine (Bos taurus): Corn/apofize cornulate: un fragment. Astragal (Talus): 2 buc. Suine: 1 canin. Animal talie mică-medie: un radius proximal şi un fragment de coastă. Neidentificate: 6 fragmente. MS I – 096: Bovine (Bos taurus): Schelet axial: Coarne/apofize cornulate: un fragment. Maxilar: un fragment Mandibulă: un fragment. Dentiţie izolată: 7 molari şi premolari. Schelet apendicular: Scapulă: un fragment. Humerus: un fragment. Astragal (Talus): 1 buc. Metacarp: un fragment proximal. Os coxal: un fragment (cavitate acetabulară). Ovicaprine: Coarne: un fragment. Dentiţie: un molar inferior. Schelet apendicular: Radius: un fragment proximal. Metatars: un fragment proximal. Suine: un fragment mandibular drept cu M3, M2 şi un molar (dentiţie izolată). Ecvine: 4 molari. Animal talie mare: un radius proximal. Animal talie mică-medie: un fragment de corn (bază), un fragment coastă, un metapodiu neosificat distal. Neidentificate: 26 fragmente. MS I – 098: Bos taurus: Dentiţie izolată: 2 molari şi premolari Schelet apendicular: Radius: un fragment proximal şi un radius distal neosificat. Calcaneu: 1 buc. Falangă proximală ?: 1 buc. Metapodiu: 2 fragmente distale neosificate. Ovis aries/Capra hircus: Un fragment mandibular cu M2, M1 (++; +++) şi o falangă proximală, un metacarp (diafiză). Capra hircus: un corn 48 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Sus scrofa domesticus: un canin. Animal talie mare: 8 fragmente de mandibule, 2 fragmente de craniu, un fragment de coastă, un fragment de scapulă. Animal talie mică-medie: 2 fragmente de coastă. Neidentificate: 35 fragmente. MS I – 104 Un humerus distal de bovină şi un fragment neidentificat. MS I – 114: Animal talie mare: un fragment de coastă şi un fragment de radius. Animal talie mică-medie: o diafiză de os lung (tibie?). MS I – 115: Bovine (Bos taurus): Scapulă: un fragment. Os coxal: un fragment. Astragal (Talus): un fragment. Falangă proximală: 1 Ovicaprine: un metapodiu proximal fragmentar. Galinacee: un femur. Animal talie mare: 2 coaste. Animal talie mică medie: Humerus: 2 fragmente diafiză. Coastă: un fragment. Neidentificate: 6 fragmente osteologice. MS I – 119-126: Bos taurus: Dentiţie izolată: 2 molari. Humerus: un fragment. Radius: 2 fragmente proximale. Ulnă: un fragment. Astragal (Talus): 1 buc. Suine:2 fragmente mandibulă. Equus caballus: un radius. Animal talie mare: 3 fragmente de coaste şi un fragment de femur. Animal talie mică-medie: o diafiză de femur, un os lung (diafiză). Neidentificate: 6 fragmente. MS I- 127: Bos taurus: Schelet apendicular: Scapulă: un fragment. Humerus: un fragment distal Radio-ulnar: un fragment. Ulnă: 1 buc. 49 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Metacarp: 2 fragmente din care unul neosificat distal. Suine: un calcaneu şi o tibie proximală neosificată. Equus caballus: Humerus: un fragment distal. Radio-ulnar: 1 buc. Animal talie mare: un fragment distal de radius şi unul proximal (radius). Animal talie mică-medie: un calcaneu şi un fragment de scapulă. Neidentificate: 18 fragmente. MS I – 127a: Suine: un canin. Animal talie mare: un fragment de coastă şi 3 apofize spinoase de la vertebre toracale. Neidentificate: 2 fragmente osteologice. MS I – 133: Bos taurus: Dentiţie izolată: 2 molari. Radius: un fragment neosificat. Metacarp: 1 buc. Metatars: un fragment distal neosificat. Capra hircus: un corn. Animal talue mică-medie: o diafiză femur, un humerus distal. Neidentificate: 12 fragmente. MS I – 135: Bos taurus: Mandibulă: un fragment. Radius: un fragment proximal. Ulnă: un fragment. Metacarp : 1 buc. Calcaneu: 1 buc. Metatars: 1 buc. Suine: 2 fragmente mandibulă, un fragment scapulă. Equus caballus: un fragment femur distal. Animal talie mică-medie: 2 fragmente de vertebre lombare şi un fragment os coxal. Neidentificate: 25 din care 2 arse. MS I – 136-044: Bos taurus: Scapulă: un fragment. Tibie: un fragment distal. Metatars: un fragment distal. Falangă 1: 1 buc. Sus scrofa domesticus: Maxilar: 2 fragmente. Mandibulă: un fragment. 50 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Animal talie mare: un fragment de scapulă, sacrum – fragment, un os coxal fragmentar, un fragment de coastă. Animal talie mică-medie: un fragment de coastă. Neidentificate: 8 fragmente osteologice. Os modern: un fragment de mandibulă (L) de ovicaprine. MS I – 136: Bovine (Bos taurus): radio-ulnar, un humerus distal. Schelet axial: Mandibulă: un fragment Vertebre: un fragment de apofiză spinoasă cu urme de tăieturi. Schelet apendicular: Tibie: un fragment distal. Ovicaprine: un fragment de radius proximal. Suine: Mandibulă: un fragment cu M1, P4, P3 Dentiţie izolată: un molar maxilar. Animal talie mare: un fragment de coastă. Neidentificate: 11 fragmente osteologice. MS I – 142: Bovine: un molar. Suine: un fragment de scapulă. Ecvine: 3 molari şi un fragment mandibular cu un molar. Animal talie mică-medie: un fragment de tibie. Neidentificate: 20 fragmente osteologice. MS I – 144 Lot 1: Bovine (Bos taurus): Schelet axial: Maxilar: un fragment cu M3, P3, P2, P1. Dentiţie izolată: un molar. Schelet apendicular: Metacarp: 1 buc. şi un fragment distal Metatars: un fragment diafiză. Ovicaprine: Schelet axial: Mandibulă: un fragment cu M3 erupt. Dentiţie izolată: 3 molari. Vertebre: un atlas şi un axis fragmentar. Schelet apendicular: Humerus: un fragment. Radius: un fragment de radius cu ulna ataşată. Os coxal: un fragment. Femur: un fragment. 51 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Tibie: un fragment distal. Caprine: Schelet axial: Coarne/ apofize cornulate: 2 bucăţi de coarne. Ecvine: un metatars proximal. Animal talie mică-medie: Schelet axial: Mandibulă: un fragment. Vertebre: 2 fragmente neosificate la capetele de articulare. Coaste: 10 fragmente. Schelet apendicular: Scapulă: un fragment. Os lung: un fragment. Femur: un cap femural. Tibie: un fragment diafiză. Animal talie mare: un fragment metapodiu neosificat. Neidentificate: 32 fragmente osteologice. Lot 2: Bovine (Bos taurus): Schelet apendicular: Radius: un fragment. Metatars: 2 fragmente diafiză. Ovine: un fragment de corn. Suine: Schelet axial: Mandibulă: un fragment. Dentiţe izolată: 4 bucăţi maxilar şi mandibular. Ecvine: o falangă proximală. Animal talie mare: Coaste: 4 fragmente. Animal tale mică-medie: Scapulă: 2 fragmente. Humerus: 2 fragmente distale. Femur: un fragment distal neosificat. Coastă: 1 fragment. Neidentificate: 21 fragmente osteologice şi un fragment de ceramică. MS I – 144 (din zona complexului): Bovine (Bos taurus): Humerus: un fragment distal osificat. Ovicaprine (Ovis aries/Capra hircus): de la acest grup au fost identificate două fragmente osteologice: un radius şi un metatars Suine (Sus scrofa domesticus): un fragment de scapulă. Neidentificate: 9 fragmente. MS I – 145: Bos taurus: un calcaneu. 52 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Animal talie mică-medie: os lung neidentificat. Neidentificate: 2 fragmente osteologice. MS I – 152: Bovine (Bos taurus): 3 bucăţi de astragale (talusuri) întregi. Ovicaprine: o tibie distală. Suine: 2 fragmente de mandibulă. Neidentificate: 5 fragmente osteologice. MS I – 167: Bovine (Bos taurus): Radius: un fragment proximal neosificat. Astragal (talus): 1 buc. Metatars: un fragment. Ovicaprine: Schelet apendicular: Scapulă: 2 fragmente. Radius: un fragment. Metatars: un fragment. Suine: Mandibulă: un fragment de mandibulă cu M3 neerupt. Schelet apendicular: un fragment ulnă şi un femur diastal neosificat. Neidentificate: 20 fragmente osteologice. MS I – 174: Bovine (Bos taurus): un fragment de corn şi un fragment maxilar cu M3 şi M2. Ovicaprine: un humerus şi o tibie distale, osificate, ambele. Ecvine: un molar. Neidentificate: 6 fragmente osteologice. MS I – 181: Bovine (Bos taurus): Coarne/ apofize cornulate: un fragment de corn cu o parte din craniu. Craniu: un fragment. Femur: un fragment distal osificat. Gâsca (Anser anser): Anser anser Osul Nr. resturi Craniu 1 Mandibulă 1 Axis 1 Vertebre cervicale 3 Scapulă 2 Apofiza coracoidă a scapulei 2 Claviculă 1 Humerus 2 Radius + ulnă 2+2 53 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Matacarp 2+3 2 Falanga 1 deget 2 (de la aripă) 1 Femur 2 Tibia +Fibulă 2 +2 Tarso-metatars 2 Falanga 1 4 Coaste 10 Stern 1 Total 43 Animal talie mare: un fragment craniu şi o vertebră fragmentară. Neidentificate: 8 fragmente osteologice. Pasare (cocoş de munte, Tetrao urogallus ?) Schelet apendicular Humerus Radius Ulnă Femur Vertebre 1 1 1 1 1 MS I – 183: Neidentificate: 3 fragmente. MS I – 183b?: Bovine (Bos taurus): Schelet axial: Mandibulă: un fragment cu urme de acţiune animală (muşcare). Dentiţie izolată: 2 molari. Schelet apendicular: Os coxal: un fragment cu urme de acţiune animală (muşcare). Tibie: un fragment de tibie cu urme de muşcare, posibil aspect tafonomic. Ecvine: un femur distal neosificat. Animal talie mare: un fragment mandibular şi o coastă. Neidentificate: 7 fragmente. MS I – 186c: Bos/Cervus?: un metatars distal. Animal talie mare: fragment scapulă. Animal talie mică medie: fragment craniu. Os modern: fragment metatars. MS I – 187a: Bos taurus: Mandibulă: un fragment. Dentiţie izolată: 2 molari. Metacarp: fragment proximal. Ovis aries/ Capra hircus: un corn – fragment. Sus scrofa domesticus: 2 canini. 54 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Animal talie mare: un fragment scapulă şi unul de os coxal. MS I – 194: Bos taurus: Schelet axial: Maxilar: un fragment maxilar cu M3, M2. Dentiţie izolată: un molar inferior. Schelet apendicular: Os tarsal: un centrotars. Un fragment metapodiu. Sus scrofa domesticus: Schelet apendicular: Scapulă: un fragment. Ulnă: un fragment ulnă neosificat proximal. Os coxal: un fragment. Animal talie mare: 2 fragmente craniu, un fragment scapulă, o coastă, fragment sacrum, un fragment femur. Animal talie mică-medie: un fragment vertebră, os lung neidentificat. Neidentificate: 13 fragmente. MS I – 351: Bovine (Bos taurus): un metacarp neosificat distal cu urme de ardere şi un metatars neosificat distal. Animal talie mare: o apofiză spinoasă de la o vertebră toracală. MS I – 353: Ovicaprine: un fragment de scapulă. Neidentificate: 7 fragmente. MS I – 354: Bovine (Bos taurus) un fragment os coxal. Ovicaprine: un M2 (molar 2) Galinacee: o tibie. Cervide (Cervus/Capreolus): un fragment corn. Neidentificate: 4 fragmente osteologice. MS I – 355: Bovine (Bos taurus): Coarne/apofize cornulate: un fragment de corn. Craniu: 9 fragmente din care 4 fragmente aparţinând neurocraniului, 1 fragment zigomatic, 2 fragmente frontal şi 2 neidentificate. Mandibulă: 4 fragmente. Dentiţie izolată: 3 molari. Astragal (Talus): 1 buc. Falangă 2: 1 buc. Ovicaprine: un calcaneu neosificat proximal. Ecvine: 55 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Tibie: o epifiză proximală. Femur: o epifiză distală. Cervus: 10 fragmente de coarne, unele dintre acestea prezintă urme ale unor intervenţii antropice. Animal talie mare: o apofiză spinoasă de vertebră, 5 fragmente de coastă, 3 fragmente de tibii. Animal talie mică-medie: un fragment de vertebră (apofiză spinoasă), un fragment de scapulă cu urme fine de tăieturi, un fragment de os coxal, un femur neosificat proximal şi distal, 2 diafize tibii din care unul este neosificat, un calcaneu neosificat, un metapodiu (metatars?) neosificat proximal şi distal. Neidentificate: 46 fragmente osteologice. MS I – 360: Bos taurus: Mandibulă: 8 fragmente mandibulare. Dentiţie: 4 molari. Ovis aries/ Capra hircus: Mandibulă: 2 fragmente din care unul neosificat. Humerus: un fragment distal. Os coxal: ilium. Sus scrofa domesticus: un fragment de craniu. Lepus: 2 tibii, 2 femure, 2 fragmente ulnă, o scapulă, un humerus distal. Cervus: 4 fragmente de corn. Rodentia: un craniu întreg cu incisivi, un os coxal (L), un fragment de femur proximal (R?). Neidentificate: 6 fragmente, dintre care un os lung prelucrat, cu tăieturi multiple. MS I – 364a: Bovine (Bos taurus): astragal (talus) (1 buc). Ecvine: un M3 (molar 3) inferior, uzat. Canide (Cannis familiaris): toate oasele lungi sunt neosificate atât proximal cât şi distal. Schelet axial: Mandibulă: 1 fragment mandibulă dreaptă. Vertebre: 5 toracice + 4 lombare. Schelet apendicular: Scapulă: 1 fragment. Humerus: 2 fragmente. Radius: 1 fragment. Ulnă: 2 fragmente. Femur: un femur şi un fragment de femur distal. Os coxal: un fragment de ilium. Tibie: 2 fragmente (o diafiză şi una aproape întreagă). Calcaneu: 1 buc (L). Astragal (talus): 1 buc. Neidentificate: 16 fragmente. MS I – 369: Ovicaprine: 56 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Dentiţie izolată: un molar şi 2 incisivi. Scapulă: un fragment. Femur: epifiza proximală neosificată. Canide: un fragment maxilar drept cu M3, M2. Animal talie mare: un humerus distal. Animal talie mică –medie: 12 fragmente de coaste. Neidentificate: 4 fragmente osteologice. MS I – 378: Bos taurus: Corn: baza de corn. Ulnă: 1 buc. Cervus elaphus: un metatars distal. Animal talie mică-medie: fragmente maxilare (superioare?). MS I- 380: Bovine (Bos taurus): un condil mandibular. Animal talie mare: o tibie distală neosificată. Neidentificate: 8 fragmente osteologice. MS I – 382: Bovine (Bos taurus): Schelet apendicular: Humerus: un fragment; posibil caz patologic. Astragal: 1 buc. Bos primigenius ( Bour): un fragment de craniu; cu urme de intervenţie antropică. Ovicaprine: dentiţie izolată: 3 molari şi premolari mandibulari. Suine: un fragment os coxal. Animal talie mare: un fragment de neurocraniu. Animal talie mică-medie: un fragment de radius proximal. Neidentificate: 2 fragmente osteologice: MS I – 385: Lot 1: Bovine (Bos taurus): Schelet axial: Craniu: un fragment din neurocraniu. Mandibulă: însumează 6 fragmente osteologice din care 2 sunt cu dentiţie. Vertebre: un atlas, 3 toracice şi 3 (neidentificabile d.p.v. al regiunii). Schelet apendicular: Ulna: un fragment proximal. Femur: un femur distal la limita osificării. Tibie: un fragment proximal neosificat. Calcaneu: un fragment neosificat. Metatars: 1 buc Metapodiu: 1 fragment distal? Ovicaprine: Dentiţie izolată: un M3. 57 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Suine: Schelet axial: Mandibulă. Dentiţie izolată: un premolar. Animal talie mare: Schelet axial: Mandibulă : 3 fragmente. Schelet apendicular: Calcaneu: un fragment. Animal talie mică-medie: 2 oase lungi neosificate proximal. Neidentificate: 52 fragmente osteologice. Lot 2: Bovine (Bos taurus): Coarne/apofize cornulate: un fragment de corn ars la negru în unele locuri, iar în alte părţi calcinat. Mandibulă: 2 fragmente de mandibulă cu dentiţie şi un condil mandibular. Dentiţie izolată: 5 molari şi premolari. Atlas (vertebră): un fragment. Vertebră cervicală: 2 fragmente. Vertebră lombară: un fragment, la limita osificării. Scapulă: un fragment osificat (cavitate glenoidă). Un metapodiu distal neosificat şi un metapodiu proximal osificat. Ovicaprine: Dentiţie izolată: un molar. Metacarp: epifiză proximală. Tibie: un fragment distal. Suine: Mandibulă: 2 fragmente din care unul fără dentiţie, iar celălalt cu M2, M1 erupţi şi foarte uzaţi. Dentiţie izolată: 2 molari. Ecvine: un metatars proximal şi un fragment de ulnă. Animal talie mare: un fragment de craniu, 3 fragmente de mandibulă, 2 fragmente de coaste. Animal talie mică-medie: un fragment de coastă şi un os lung neosificat distal. Neidentificate: 44 fragmente osteologice. MS I – 387: Ovis aries/Capra hircus: un fragment de radius. Sus scrofa domesticus: un fragment de mandibulă: Canis familiaris: un atlas şi un metatars. Animal talie mare: un fragment de coastă şi un cap femural osificat. Animal talie mică medie: un fragment de neurocraniu, un os coxal neosificat, fragment de vertebră neosificat, un humerus proximal şi 3 fragmente de coastă. Neidentificate: 3 fragmente. MS I – 388: Bovine (Bos taurus): Coarne/ apofize cornulate: un fragment corn. 58 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Maxilar: 2 fragmente de maxilar cu dentiţie (M2, M1 pt fiecare). Mandibulă: 2 fragmente de mandibulă cu dentiţie (M3, M1, respectiv M1) + un fragment. Dentiţie izolată: 6 molari şi premolari. Axis (vertebră): 1 fragment. Ulnă: 2 fragmente. Metacarp: 1 buc., are urme de arsură şi de muşcare la nivelul epifizei distale. Ovicaprine: Mandibulă: 2 fragmente mandibulare din care unul este ars, iar celălalt cu dentiţie (M3 în erupţie şi M2 erupt). Dentiţie izolată: un molar. Radius: un fragment. Tibie: epifiză proximală, o epifiză distală. Capra hircus: un corn. Suine: Craniu: un fragment. Maxilar: un fragment cu M2, M1, P4. Mandibulă: 3 fragmente de mandibulă; cele două fragmente (L+R) provin de la acelaşi individ. Atlas (vertebră): 1 buc. Vertebră toracală: un fragment (corpul vertebrei neosificat). Scapulă: 2 fragmente. Humerus: o epifiză distală. Ulnă: 2 fragmente. Os coxal: un fragment. Tibie: un fragment proximal neosificat (la limita osificării?). Metapodiu: un fragment. Ecvine: Dentiţie izolată: un molar. Metatars: 2 fragmente. Animal talie mare: un fragment de mandibulă, 3 fragmente de vertebre din care 2 sunt neosificate, fragment sacrum, 2 fragmente de scapulă, un fragment de os coxal, un cap femural şi un fragment femural, un fragment de metapodiu, 4 fragmente de coaste. Animal talie mică-medie: un fragment de craniu, un fragment de scapulă, un fragment de humerus, 2 diafize de tibii, 6 fragmente de coaste. Neidentificate: 59 fragmente osteologice + 2 fragmente de ceramică. Cervus: un fragment corn prelucrat. MS I – 390: Bos taurus: un fragment de scapulă. Animal talie mică medie: un fragment tibie proximală neosificat. MS I – 396: Bovine (Bos taurus): un metacarp distal. Suine: un fragment de mandibulă cu M2, M1, P4. Cervus: fragment corn. MS I – 398: 59 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Bos taurus: un M3 mandibular şi un metatars cu urme de tăieturi. Ovis aries / Capra hircus: un radius distal. Animal talie mare: un fragment de metapodiu. Animal talie mică-medie: o diafiză de tibie. Neidentificate: 6 fragmente osteologice. MS I – 399: Bovine (Bos taurus): un metacarp distal. Ovicaprine: un fragment os coxal neosificat, un fragment metacarp proximal şi un molar maxilar. Ecvine: Schelet axial: Dentiţie izolată: 2 molari. Schelet apendicular: Os coxal: un fragment (cavitatea acetabulară). Animal talie mare: ultima vertebră toracală neosificată. Animal tale mică-medie: Vertebră: un fragment. Schelet apendicular: Scapulă: un fragment. Humerus: un fragment distal. Os coxal: 2 fragmente. Neidentificate: 3 fragmente. MS I – 400: Bovine (Bos taurus): Schelet axial: Dentiţie izolată: 4 molari superiori şi inferiori şi un canin. Schelet apendicular: Metacarp: un metacarp proximal. Metatars: 3 fragmente proximale şi un fragment distal. Falanga: 2. Ovicaprine: Schelet axial: Mandibula cu M3, M2, M1/ P3?, P2. Schelet apendicular: O ulnă şi un metatars proximal. Sus scrofa domesticus: un fragment maxilar şi o mandibulă fragmentată cu M2 Neidentificate: 37 fragmente. MS I – 408: Un molar de bovină. MS I – 419: Bovine (Bos taurus): 2 molari. Animal talie mare: un fragment de coastă. Neidentificate: 6 fragmente osteologice. 60 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa MS I – 428: De la conturarea complexului au fost recuperate şi oase pe care analiza arheozoologică le-a atribuit epocii moderne, care nu vor fi analizate în continuare. Bovine (Bos taurus): Vertebre: 3 lombare. Sacrum : 1 buc., fragmetar. Schelet apendicular: Metacarp: 1 buc. Coxal: un fragment. Falangă proximală: 1 buc. Ecvine: 2 fragmente de vertebre lombare. Animal talie mare: un fragment vertebră. Animal talie mică-medie: un fragment coxal. Neidentificate: 7 fragmente osteologice. MS I – 430: Ovicaprine: 2 astragali. Galinaceae: o ulnă, un fragment tibie distală, un fragment humerus, 2 fragmente femur proximal (unul neosificat). Animal talie mică medie: o coastă. Neidentificate: 3 fragmente. MS I – 431: Suine: un fragment ulnă. Animal talie mică-medie: os lung diafiză distală (radius?), o falangă proximală neosificată proximal, 4 vertebre (3 apofize vertebrale + un fragment corp vertebră neosificat). Neidentificate: 7 fragmente osteologice. MS I – 448: Suine: un fragment de mandibulă cu P3(?). Neidentificate: 2 fragmente osteologice. Din materialul osteologic provenit din aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa, bovinele sunt cele mai reprezentative, cu un procentaj de 16,77% (Tabelul 1), din totalul oaselor recuperate din complexele medievale, 47,46% dacă luăm în calcul doar oasele identificabile. (Pl. 112.2) La acest procent s-ar putea adăuga o parte din oasele pentru care nu a putut fi stabilită decât talia individului. Ponderea atât de mare a taurinelor ne arată faptul că această specie era crescută nu doar pentru carne, ci probabil şi pentru tracţiune şi produse secundare (lapte, piele). Menţionăm că a fost identificat şi un humerus care ar putea prezenta un caz patologic în complexul 382 (diafiza osului are o curbură mai accentuată). În categoria cornutelor mici, ovicaprinele sunt reprezentate prin 75 fragmente osteologice (13,58% din oasele identificabile) şi doar prin 5 fragmente osoase, caprinele. De la capre au fost identificate doar fragmente de coarne. În cadrul lotului analizat, suinele ocupă locul 3 ca importanţă alimentară în lotul speciilor domestice evaluate cu un total de 12,5% din numărul exemplarelor identificabile. Cele mai multe resturi osoase provin de la mandibule şi dentiţii izolate (Tabelul 2). 61 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Au fost identificate 31 de fragmente (5,61 din oasele identificabile) aparţinând cabalinelor, majoritatea resturilor (Tabelul 2) fiind dentiţii izolate (12 fragmente) şi metatars (5 fragmente, unele sunt întregi). Canidele ocupă ultimul loc ca reprezentare în cadrul animalelor domestice evidenţiate în lotul analizat, însumând un număr de 26 de resturi osoase (Tabelul 1), care aparţin la cel puţin a doi indivizi, unul matur şi unul tânăr/ juvenil. Tabel 1. Frecvenţa resturilor osteologice grupate pe specii Specia NISP Bos taurus 262 Ovis /Capra 75 Capra hircus 5 Sus scrofa domesticus 69 Equus caballus 31 Cannis familiaris 26 Gallus domestica 7 Anser anser 43 Bos primigenius 2 Cervus elaphus 21 Capreolus capreolus 1 Sus scrofa ferus 2 Lepus europaeus 8 Rodentia 3 Neidentificate, 120 animal talie mare Neidentificate, 128 animal talie mică-medie Resturi neidentificate 759 Total 1562 % 16,77 4,80 0,32 4,41 1,98 1,66 0,44 2,75 0,12 1,34 0,06 0,12 0,51 0,19 7,68 8,19 48,59 Dat fiind numărul prea mic de oase identificate, speciile sălbatice luate separat sunt mai slab reprezentate decât cele domestice. Dintre speciile sălbatice, specia cea mai bine reprezentată este cerbul (Tabelul 3) care se evidenţiază prin 21 fragmente osteologice, dintre care cele mai multe sunt coarne (19 fragmente), un fragment metatars distal şi o falangă proximală. Majoritatea coarnelor de cerb au urme de prelucrare, unele dintre acestea sunt probabil rebuturi rezultate în urma procesării. SCHELET AXIAL Tabel 2. Repartiţia pe segmente anatomice pentru speciile domestice identificate în lotul studiat. Segmentul Bos Ovis Capra Sus scrofa Equus Cannis osos taurus /capra hircus domesticus caballus familiaris Coarne/apofize 8 3 5 cornulate Craniu 12 2 Maxilar 8 1 3 1 1 Mandibula 38 8 23 2 1 62 SCHELET APENDICULAR Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Dentiţie izolată Atlas Axis Vertebre cervicale Vertebre toracale Vertebre lombare Vertebre sacrale Vertebre neidentificate Scapula Humerus Radius + ulna Carpiene Metacarp Coxal Femur Tibie + fibula Astragal Calcaneu Centrotars (os tarsal) Metatars Metapodiu Flanga 1 Falanga 2 Falanga 3 54 2 1 15 1 1 12 1 12 1 2 3 1 5 1 4 4 1 6 9 23 4 5 11 12 8 3 4 13 6 4 3 3 6 2 1 10 2 5 1 1 3 1 2 3 4 1 2 1 2 2 1 2 2 1 5 1 1 2 18 8 7 4 6 5 1 1 1 1 Au fost analizate 8 fragmente osoase aparţinând speciei Lepus europaeus (iepure) aparţinând unui singur individ, iar 3 fragmente (un craniu, un fragment de os coxal şi un femur) au fost atribuite unei specii de rozătoare. Cele mai puţine resturi aparţin căpriorului, cu un singur fragment de corn, bourul cu un molar şi un fragment de craniu (?), care prezintă urme ale unor intervenţii antropice şi mistreţul de la care au fost identificaţi 2 canini inferiori. 63 Rodentia Lepus europeaus Sus scrofa ferus Capreolus capreolus Cervus elaphus Segmentul osos Bos primigenius SCHELET AXIAL Tabel 3. Repartiţia pe elemente anatomice pentru speciile sălbatice identificate. SCHELET APENDICULAR Zeno Karl Pinter, Coarne/apofize cornulate Craniu Maxilar Mandibula Dentiție izolată Atlas Axis Vertebre cervicale Vertebre toracale Vertebre lombare Vertebre sacrale Vertebre neidentificate Scapula Humerus Radius+ ulna Carpiene Metacarp Coxal Femur Tibie+ fibula Astragal Calcaneu Centrotars (os tarsal) Metatars Metapodiu Flanga 1 Falanga 2 Falanga 3 19 Claudia Urduzia 1 1 1 1 2 1 1 2 2 2 1 1 1 1 În ceea e priveşte păsările şi palmidele, acestea însumează 50 de resturi osoase (Tabelul 4), din care 7 fragmente provin de la găina domestică, iar alte 43 de la gâscă. Raportul dintre cele două fiind de 0,44 % (Tabelul 1), respectiv 2,75 %. Cu toate că din punct de vedere al procentajelor specia Anser sp. predomină, aceasta se datorează faptului că cele 43 de resturi osoase provin de la un schelet aproape complet. Tabel 4. Repartiţia elementelor anatomice pentru păsări şi palmide. ELEMENT ANATOMIC GALLUS ANSER ANSER (GĂSCA) DOMESTICA Craniu 1 64 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Mandibula Axis Vertebre cervicale Spata Osul coracoid Clavicula Humerus Radius + Ulna Metacarp 2 + 3 Femur Tibia + Fibula Tarso-Metatars Falanga 1, deget 2 (de la aripă) Falanga 1 Stern Coaste Total 1 1 3 2 7 1 1 3 2 2 1 2 4 2 2 4 2 1 4 1 10 43 Unele fragmente osoase prezintă urme de tăieturi (filetare) în anumite părţi ale osului, de exemplu: la nivelul articulaţiilor tăieturile sunt mai evidente fiind probabil rezultatul acţiunii de dezarticulare voită a scheletului; la nivelul apofizelor spinoase ale vertebrelor şi la nivelul diafizelor, tăieturile sunt mai fine şi sunt probabil rezultatul acţiunii de descărnare a osului. Menţionăm că pe câteva fragmente osteologice apar şi urme de procesare termică (arsură). De asemenea, trebuie amintit faptul că în cadrul eşantionului arheo-faunistic, au fost identificate şi oase moderne, care nu au fost luate în considerare la calcularea procentajelor. Cifrele mai sus menţionate (Pl. 112.2) sunt comparabile cu cele din alte aşezări din aceeaşi perioadă. Cele mai apropiate exemple la care ne putem referi sunt cele de la Bratei160 şi Moreşti161, unde au fost analizate resturile zooarheologice din 56, respectiv 2 complexe. La Bratei Nisipărie situaţia se prezintă astfel: bovine 54 %, ovicaprine 19,1 %, porcine 18 %, cabaline 6,2 %, canide 0,6 %, păsări domestice 0,4 %, gâscă 0,1 %, iepure 1 %, cerb 0,1, scoică 0,1 %. La Moreşti procentele în favoare bovinelor sunt chiar şi mai mari: bovine 68,8 %, ovicaprine 15,7, porcine 6,2, cabaline 6,2, cerb 3,1. 160 IONIŢĂ, Adrian, op. cit., p. 43. HOREDT, Kurt, Moreşti, Bd. 2. Grabungen in einer mittelalterlichen Siedlung in Siebenbürgen, Bonn, 1984, p. 13. 161 65 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 66 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa VIII. STRUCTURA ŞI CARACTERUL AŞEZĂRII Cercetarea arheologică nu a surprins întreaga aşezare, ceea ce face dificilă referirea la structura de ansamblu a aşezării medievale din punctul MS1. Este evident însă faptul că a fost cercetată zona marginală de sud, fiind surprinsă în această zonă cel puţin una dintre delimitările clare ale aşezării, şi anume cea marcată de cursul vechiului pârâu şi de zona mlăştinoasă aferentă. Ciudat pare, la o scurtă privire asupra planului general al zonei cercetate arheologic (Pl. 8), că în centrul spaţiului cercetat apare o pată albă. De fapt, este o pată albă strict medievală, deoarece tocmai în acea zonă s-au cercetat urmele unui mare edificiu roman (Pl. 15.1), deasupra căruia urmele de locuire medievală sunt mult mai rare. Este posibil ca în secolul al XII-lea marele edificiu roman să fi fost încă existent ca ruină masivă, ceea ce a împiedicat construirea de locuinţe medievale în acel loc, zona fiind folosită doar ca sursă de material de construcţie. Nici nu se poate exclude ipoteza existenţei unor părţi ale edificiului roman încă în folosinţă în secolul XII, eventual reamenajate ca edificiu cu caracter public, reprezentativ sau de cult şi generând toponimul păstrat până în secolul XX de Alba Ecclesia sau Weisskirch.162 În zona cercetată nu s-a putut constata vreo organizare sistematică a complexelor, dar datorită descoperirii a două cuptoare de ars ceramică şi a unor gropi de împrumut sau puţuri ce coboară până în pânza de apă freatică, a delimitării estice marcate de albia unui vechi pârâu, folosit probabil ca sursă de apă, s-ar putea afirma că în cercetarea arheologică a fost surprinsă zona meşteşugărească a aşezării. Alternarea sau asocierea acestor „spaţii de producţie” cu locuinţe poate duce la concluzia că cei ce deserveau aceste instalaţii locuiau în imediata vecinătate a acestora, astfel putând mai uşor să supravegheze procesele tehnologice. Amplasarea cuptoarelor la marginea aşezării este firească, datorită pericolului de incendiu şi a fost sesizată şi în alte aşezări de aceeaşi perioadă din Transilvania. 163 Existenţa a numeroase urme de gropi de pari, gropi şi a câtorva şanţuri şi vetre de foc neasociate unor locuinţe, poate duce la concluzia existenţei unor amenajări uşoare, legate de locuirea temporară a unor zone, doar în perioade în care anumite activităţi impuneau acest lucru. Nu putem exclude nici o locuire în corturi sau iurte în paralel cu locuirea în locuinţe adâncite cu cuptor de piatră. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în trecerea sa prin Regatul Arpadian în prima jumătate a secolului al XII-lea, călugărul Otto din Freising nota referitor la locuitorii săi: ...„deoarece în satele şi oraşele lor casele sunt foarte nenorocite, făcute pur şi simplu din trestie, rar din lemn, şi mai rar din piatră, pe timpul întregii perioade de vară şi toamnă ei locuiesc în corturi”...164 În special în partea de sud-vest a aşezării, zonă suprapusă însă în mare parte de calea ferată, se concentrează doar vetre şi cuptoare menajere, asociate cu gropi de pari şi aglomerări de material în suprafeţe neregulate amenajate cu piatră măruntă material tegular roman mărunt şi ceramică pe un singur nivel, ce par a fi rezultatul unor nivelări ale terenului în scopul evitării băltirii apei de ploaie şi a noroirii. Aceleaşi amenajări plasate în imediata 162 Vezi mai sus, capitolele de cartografie şi toponimie istorică. HOREDT, Kurt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986, p. 123 sq. 164 „Denique cum vilissima in vicis vel oppidis ibi, id est ex cannis tantum, rara ex lignis, rarissima ex lapidibus habeantur habitacula, toto estatis vel autumpni tempore papiliones inhabitant.” (Ottonis Gesta Friderici I, imperatoris, Liber I, Capitulum XXXII, p. 50); Otto of Freising, The Deeds of Frederick Barbarossa, New York, 2004, p. 66. 163 67 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia apropiere a locuinţelor adâncite cu cuptor de piatră, pot fi în schimb interpretate drept anexe gospodăreşti, copertine sau paravane ce ofereau protecţie împotriva intemperiilor. Astfel de amenajări simple dar extrem de eficiente sunt folosite încă la mijlocul secolului XX, în diferite zone ale ţării, aşa cum se poate observa în fotografiile istorice cuprinse în superbul volum realizat de Kurt Hilscher. (Pl. 113-116) Dacă însă avem în vedere faptul că seceri au fost descoperite doar în partea de sud-est a spaţiului cercetat, nu putem exclude organizarea locuirii şi pe criterii de ocupaţie primară. Respectiv zona de sud-vest, în care întâlnim mai multe gropi de pari cu îngrămădiri de pietre, în care nu apar seceri, să fi fost zona locuită de cei ce creşteau preponderent vite, care nu erau întru totul sedentarizaţi şi mai foloseau şi corturi sau iurte pentru adăpost, iar zona de sud-est să fi fost locuită de cei sedentarizaţi, ce cultivau preponderent cereale şi se ocupau de olărit. Întreaga aşezare a fost părăsită în mod organizat, sistematic. Nu există urme arheologice de părăsire intempestivă, nici nu au fost cercetate locuinţe cu inventarul păstrat în interior, nerecuperat de cei plecaţi. Au fost cercetate doar două locuinţe distruse prin incendiere, dar nici în interiorul acestora nu s-a găsit material arheologic bogat, surprins de flăcări în locuinţă. Se pare că cei ce au părăsit aşezarea au avut suficient timp să recupereze tot ce mai putea fi de folos, mai mult, să arunce lucrurile deteriorate, nefolositoare sau netransportabile în vechi gropi de împrumut transformate în gropi menajere şi să lase locuinţele şi aşezarea curate. 68 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa IX. CONCLUZII ISTORICE Secolul al XII-lea este marcat în Transilvania de extinderea treptată a autorităţii statului medieval maghiar şi organizarea militară a provinciei şi a frontierei acesteia. 165 Modul de organizare a acestei frontiere de-a lungul secolelor X-XII, a fost analizat de numeroşi istorici, în special pe baza toponimelor istorice, plasate de-a lungul unor linii geografice marcate de elemente defensive naturale, ajustate prin menţinerea unor fâşii de pădure deasă (Gyepük – Prersăci – Indagines – Verhaue), dublate în front de zone nelocuite sau intenţionat depopulate, cu scopul observării şi supravegherii lesnicioase a oricăror mişcări de grupuri umane (Terra deserta, desertum) şi în cadrul cărora sunt amenajate locuri de trecere mai bine fortificate (Kapu – Clusa – Porta – Poartă – Tor). 166 Pe această bază sunt stabilite pentru Transilvania iniţial şase linii de fortificare ce avansează dinspre Ungaria centrală spre colţul sud-estic al Curburii Carpaţilor, 167 nu toate aceste linii putând fi susţinute însă doar pe baza toponimiei. Prin corelarea toponimiei cu anumite repere istorice tabloul a început să se clarifice 168, dar o conturare clară a acestor sisteme s-a putut face abia când Kurt Horedt completează acest tablou cu informaţia furnizată de descoperirile arheologice. Astfel se propune o cronologie a expansiunii arpadiene în cinci etape: cca anul 900 linia Someşului Mic, cca anul 1000 linia Mureşului, cca anul 1100 linia Târnavei Mari, cca anul 1150 linia Oltului şi cca. anul 1200 linia Carpaţilor. 169 În urma mai multor descoperiri arheologice, acelaşi autor revine cu o nouă trasare a frontierei considerând că în secolele X-XI, această linie evolua între Someşul Mic şi Mureş de-a lungul limitei estice a Munţilor Apuseni pentru ca apoi linia Oltului să fie extinsă în jurul anului 1150 până la Carpaţii Răsăriteni, în scaunele secuieşti, iar în jurul anului 1200 să se atingă linia Carpaţilor şi sistemul prisăcilor să fie înlocuit cu sistemul cetăţilor de graniţă. 170 Linia de prisăci cu „terra deserta” din faţa ei, de care ţine aşezarea cercetată arheologic la Miercurea Băi, pare să reprezinte ultimul aliniament defensiv premergător colonizării săseşti din Transilvania de Sud, linia fiind identificată de la Târnava Mare, unde se afla „poarta mică” (Kiskapus/Copşa Mică), urmărind linia cumpenei de ape dintre cele două Secaşuri şi continuând până la Munţii Cindrelului. 171 În această zonă întâlnim şi toponime ce amintesc de această pădure de graniţă cum este satul Presaca şi comuna Doştat - pe harta din 1897 Hossutelke „Thorstadt”, adică „Locul Porţii” – iar tot teritoriul de la vest de această veche pădure este numit în limba germană „Unterwald”, adică „de sub pădure”172, iar pe cea mai veche hartă a zonei apare drept „Land vor dem Wald” adică „ţara din faţa pădurii”. (Pl. 2.1) Fâşia de pădure ce a constituit graniţa regatului maghiar în secolul al XII-lea se păstrează pe toate hărţile istorice şi este încă vizibilă pe fotografiile satelitare din zilele noastre. (Pl. 6.1) În opinia noastră, pe Valea Secaşului, în dreptul punctului cercetat de noi arheologic, se afla o altă poartă, atestată în special prin toponimia 165 POP, Ioan-Aurel, NÄGLER, Thomas (coord.), The History of Transylvania, I, Cluj-Napoca, 2005, p. 212. HOREDT, Kurt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986, p. 158. 167 FODOR, Ferenc, Adatok a magyar gyepük földrajzához, în Hadttörténelmi Közlemények, 37/1936, p. 113 sq. 168 KLEIN, Karl Kurt, Saxonica Septemcastrensia, Marburg, 1971, p. 117 sqq. 169 HOREDT, Kurt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, Bucureşti, 1958, pp. 116-129. 170 HOREDT, Kurt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986, p. 159. 171 NIEDERMAIER, Paul, Habitatul medieval în Transilvania, Bucureşti, 2012, p. 43. 172 Ibidem, p. 44. 166 69 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia păstrată pe hărţile istorice, ca „Wehrbusch beim Thor” sau „Alt Wehrbusch beim Thor” adică „pădure (desiş) de apărare la poartă” sau „veche pădure, vechi desiş de apărare la poartă”.173 Este evident că aceste linii defensive aveau nevoie de apărători, iar aceştia sunt consideraţi a fi fost grupuri de ţărani cu atribuţiuni militare, de apărare a graniţei, în general secui, 174 populaţie ce a rămas în memoria locului prin hidronimie şi toponimie: Secaş, Zekesch, Zekeschdorf. De altfel, informaţia scrisă relatează despre folosirea unor astfel de grupuri de arcaşi călări, prin legislaţia regelui Ladislau „(lex.II.17, i) custodes confiniorum qui vulgo ewrii [paznici] vocantur”175, în special după „invazia pecenegilor din neamul Jula conduşi de Osul, care reuşesc să treacă în anul 1068 fără mare dificultate prin pădurile de graniţă în Transilvania” 176. La aceeaşi concluzie se ajunge şi în urma cercetărilor şi a prelucrării materialului arheologic din aşezarea de la Bratei177 şi Sighişoara – Dealul Viilor178, care alăturându-se mai vechilor cercetări de la Moreşti179, reuşesc să aducă lumină în „întunecatul secol XII transilvan” şi din punct de vedere al culturii materiale, al structurii aşezărilor, completând în mod fericit informaţia istoriografică şi izvoarele scrise. În plus, cercetările efectuate de-a lungul Secaşului, pe traiectul autostrăzii A1, au identificat încă trei aşezări cu aceeaşi structură şi aceleaşi materiale ca cele abordate în prezentul studiu, aşezări ce vor face obiectul unor studii monografice separate dar care deja par să contureze un aliniament ce se înscrie într-un sistem defensiv coerent şi riguros conceput. (Pl. 6.1) Înşiruirea acestor aşezări de-a lungul apei Secaşului, ce curge practic la baza dealurilor împădurite de graniţă, ar putea duce la concluzia unui număr mult mai mare de astfel de aşezări, practic de-a lungul întregii graniţe, aşezări ce aşteaptă a fi identificate şi cercetate. Nu putem exclude varianta aglomerării unor astfel de aşezări aparţinătoare acelor „custodes confiniorum”, de-a lungul râurilor, în zona punctelor de trecere, a porţilor, aşa cum pare să fie situaţia şi pe Târnave. Iar dacă luăm în considerare modelul din zona Târnavei, cu două puncte de trecere la Copşa Mică şi la Copşa Mare, am putea avea şi în zona Secaşelor două porţi, la Miercurea Băi – Cunţa (Alt Wehrbusch bei Thor) şi la Doştat (Thorstand), dintre care prima pare a fi cea mai importantă. Importanţa porţii secăşene este dată de deschiderea mare a văii, de accesul direct dinspre Răsărit spre centrul episcopal de la Alba Iulia, de faptul că pe aici trecea drumul roman, probabil folosit încă pe tronsoane importante în secolul XII şi de numărul mare de aşezări de „custodes confiniorum”, de paznici ai graniţei atestate istoric şi arheologic. Aşezarea de la Miercurea Băi – Cunţa, numită convenţional MS1, este deci doar una din aşezările ce se înşirau de-a lungul Secaşului în perioada medievală, iar prin poziţionare, aşezarea, parte a unui sistem defensiv, este plasată în „terra deserta”, în zona „de sub pădure” sau „din faţa pădurii”, din faţa prisăcii şi a porţii Secaşului. Din această poziţie, paznicii graniţei puteau observa destul de uşor orice activitate umană desfăşurată în „desertum” şi se puteau organiza rapid într-o structură defensivă prestabilită. Aşezarea cercetată parţial, are aspectul unei aglomerări de locuinţe şi amenajări de suprafaţă plasate la confluenţa pârâului 173 Vezi mai sus, cartografia şi toponimia istorică. NÄGLER, Thomas, Die ansiedlung der Siebenbürger Sachsen, Bucureşti, 1992, p. 128 sqq; NIEDERMAIER, Paul, op. cit., pp. 45-49; POP, Ioan-Aurel, NÄGLER, Thomas (coord.), op. cit., p. 212 sq.; HOREDT, Kurt, op. cit., p. 159. 175 BARTA, Gabor, BÓNA, István, KÖPECZI, Béla, MAKKAI, László, MISKOLCZY, Ambrus, MÓCSY, András, PÉTER, Katalin, SZÁSZ, Zoltán, TÓTH, Endre, TRÓCSÁNYI, Zsolt, VÁRKONYI, R., Ágnes, VÉKONY, Gábor, Kurze Geschichte Siebenbürgens, Budapest, 1990, p. 147. 176 SZENTPÉTERY, Emericus (ed.), Chronica Hungarorum, în Scriptores rerum Hungarorum tempore ducum regumue stirpis Arpadianae gestarum, Budapest, 1937-1938, p. 376. 177 IONIŢĂ, Adrian, Aşezarea din secolele XII-XIII de la Bratei, Sibiu-Alba Iulia, 2009, p. 51 sq. 178 HARHOIU, Radu, BALTAG, Gheorghe, op. cit., p. 179 HOREDT, Kurt, op. cit., p. 121 sqq. 174 70 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa dispărut Albele cu Secaşul, suprapunând parţial ruinele unui mare edificiu roman, edificiu probabil ruinat, cel puţin parţial, în secolul XII, dar excelent furnizor de materiale de construcţie, refolosite în mai toate complexele medievale cercetate. Aşezarea a fost părăsită sistematic şi în mod organizat. Nu au fost surprinse arheologic locuinţe surpate peste inventarul din interior, nici locuinţe incendiate conţinând mult material abandonat datorită unei părăsiri intempestive, forţate de un pericol iminent. Practic, cei ce au părăsit aşezarea au luat cu ei tot ce le mai putea fi de folos, restul au aruncat în gropi lăsând locuinţele curate. Prin analiza materialului arheologic şi prin paralele cu alte situri asemănătoare din Transilvania se poate afirma că locuirea medievală nu a fost de lungă durată, în secolul al XIIlea, cel mai probabil în prima jumătate, încheindu-se înainte de colonizarea germană în Scaunul Miercurea. Acest lucru poate fi afirmat datorită lipsei absolute a materialului arheologic legat de colonişti, material foarte uşor de diferenţiat pretutindeni unde apar grupurile umane venite din apusul continentului. Analiza materialului osteologic din aşezare arată clar că cei ce au locuit în secolul XII la Miercurea Băi – Cunţa erau preponderent crescători de vite. În acelaşi timp, prezenţa unui număr relativ mare de pinteni în complexele cercetate arheologic trimite spre o populaţie de călăreţi, ceea ce se potriveşte cu creşterea animalelor domestice mari. Prezenţa secerilor, a fragmentelor de cute şi a râşniţelor în aşezare dovedeşte în acelaşi timp că avem de-a face cu o populaţie ce are şi preocupări de cultivare a pământului, deci sedentară sau în curs de sedentarizare. Spre aceeaşi concluzie poate duce prezenţa cuptoarelor de ars ceramică destul de evoluate ca mod de construcţie. Creşterea vitelor în cirezi păşunate pe spaţii întinse, permite însă o mai bună şi aproape permanentă observare a zonei din faţa porţii şi din faţa prisăcii. Tot analiza materialului osteologic arată că o parte importantă a oaselor din aşezare proveneau de la animale sălbatice, de la vânat, îndeletnicire ce permite, pe de o parte, exploatarea pădurii de graniţă, pe de altă parte, supravegherea permanentă a acesteia. Deşi este dificil de discutat aspectul etnic într-un context istoric atât de tulbure ca cel al secolului al XII-lea, credem că există câteva repere istorice şi toponimice destul de evidente. Este cunoscut, şi abordat de mai mulţi autori, faptul că în perioada cuceririi şi stabilizării stăpânirii maghiare în Transilvania, noii stăpâni au colaborat cu alte populaţii, fie autohtone, prin atragerea suprastructurii locale în sistemul privilegial vasalic al coroanei arpadiene, fie alogene, prin acordarea de privilegii diferite de la o etapă la alta şi de la o populaţie la alta: secui, pecenegi, uzi, cumani şi mai târziu saşi. 180 Secuii au fost în perioada secolelor XI-XII atât vârful de lance, cât şi principalul aliat în stabilizarea teritoriilor cucerite, avansând din Bihor spre Transilvania de sud-est în fiecare etapă de expansiune a autorităţii centrale maghiare. 181 În cazul aşezării ce face obiectul prezentului studiu, indiciile de atribuire etnică şi argumentele corespunzătoare sunt pe de o parte de natură lingvistică, iar pe de altă parte de natură istorică şi arheologică şi converg spre o populaţie secuiască. Toponimele provenite din rădăcina „Szék-”, în dialectul săsesc „Zâkәl”, întâlnite în zona Secaş, Zekesch – Spring, ca şi numele german al satului Cunţa – Zekeschdorf, amintesc de această populaţie.182 În plus, există opinia că termenul de „desertum” sau „terra deserta et inhabitata”, respectiv „vacua et inhabitata” folosit de mai multe categorii de izvoare s-ar referi la teritoriile părăsite de secui spre a face loc colonizării germane183. Faptul că unele toponime din partea de sud a 180 NÄGLER, Thomas, Românii şi saşii până la 1848. Relaţii economice, sociale şi politice, Sibiu, 1997, p. 37. POP, Ioan-Aurel, NÄGLER, Thomas (coord.), op. cit., p. 213. 182 WAGNER, Ernst, Historisch-statistisches Ortsnamenbuch für Siebenbürgen, Köln – Wien, 1977, p. 409; Vezi şi mai sus: Toponimia şi hidronimia istorică. 183 NÄGLER, Thomas, Zum Gebrauch des Ausdrucks „terra deserta” in einigen Urkunden des 12.-13. Jahrhunderts, în Muzeul Brukenthal. Studii şi comunicări, arheologie – istorie, 18/1974, pp. 51-60. 181 71 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Transilvaniei de regăsesc mai târziu în toponimia Ţinutului Secuiesc, este de asemenea considerat un argument al mutării secuilor, ce poartă în noile zone de colonizare, vechile nume de locuri. 184 Astfel, grupul de secui aşezaţi în scaunul Orbai pare să fi plecat din zona localităţii Orbó / Urwegen / Gârbova,185 din imediata apropiere a sitului nostru. Un alt grup, aşezat în scaunul Sepsi, pare să îşi aibă originea în zona Sebeşului, numită „terra syculorum terrae Sebus”,186 aflată la vest de situl nostru, dar care, alături de grupul de la Teleac / Telegt, pare să fi avut atribuţiuni directe de apărare a Albei Iulia 187. În mod special „grupul secuiesc de Gârbova” (Orbó / Urwegen) pare să fie cel ce a avut în sarcină apărarea „Pădurii de la Poarta” şi a Văii Secaşului, grup pe care îl considerăm a fi fost format din mai multe comunităţi cu aşezări răsfirate de-a lungul Secaşului şi doar cu centrul la Gârbova (Orbó / Urwegen), unde se ridică şi edificiul de cult reprezentativ, cu turnuleţ mic şi tribună pe partea de vest188, asemănător cu cel de la Copşa Mică şi Miercurea Sibiului189 şi unde există şi o „cetate veche”, „Alte Burg” la cca 2 km la sud de sat, în pădure,190 menţionată în mai multe rânduri dar neabordată arheologic. Tot la Gârbova (Orbó/Urwegen), avem şi atestarea arheologică a prezenţei secuieşti. În jurul edificiului de cult, au fost identificate arheologic morminte de secol XII, cu inele de buclă, atribuite secuilor. 191 În acelaşi timp, o observaţie interesantă vine dinspre domeniul lingvisticii şi a dialectologiei. S-a putut stabili în acest sens, că dialectul săsesc de Gârbova/Urwegen, se diferenţiază de dialectele folosite în satele vecine, respectiv conţine mai multe cuvinte secuieşti preluate. 192 Aceasta ar însemna că saşii colonizaţi în acelaşi areal, au mai avut contact cu secuii, ba chiar au convieţuit o perioadă necesară producerii acestui fenomen de interferenţă şi influenţare lingvistică. După cum s-a arătat mai sus, acest fenomen nu a fost surprins arheologic în situl cercetat de noi, unde aşezarea umană este părăsită sistematic, fără a fi succedată de o altă aşezare şi fără a exista vreo interferenţă de material arheologic. Ar putea fi deci posibilă o mutare a celei mai mari părţi a populaţiei secuieşti din Valea Secaşului în scaunul Orbai, iar un grup mai mic, cel locuind chiar în aşezarea centrală de la Gârbova (Orbó / Urwegen), să fi rămas mai mult timp pe loc, supraveghind şi asigurând colonizarea din zonă, eventual protejându-i pe noii veniţi până la stabilizarea comunităţilor săseşti şi organizarea propriilor structuri administrative şi defensive. Cu certitudine, o imagine general-istorică mult mai clară va putea fi conturată după finalizarea analizei materialului arheologic şi a complexelor medievale cercetate în celelalte situri din Valea Secaşului. Având convingerea că o parte a complexelor medievale din siturile notate convenţional MS 2, MS 4 şi MS 5, sunt legate de acelaşi context istoric, le mulţumim colegilor şi colectivelor de cercetare ale acestor situri pentru informaţiile preliminare puse la dispoziţie şi aşteptăm valorificarea ştiinţifică a acestora în scopul întregirii tabloului istoric al zonei. 184 POP, Ioan-Aurel, NÄGLER, Thomas (coord.), op. cit., p. 213. NIEDERMAIER, Paul, op. cit., p. 47 sqq. 186 MITTELSTRASS, Otto, Terra Syculorum terrae Sebus und der sächsische Unterwald, în Siebenbürgisches Archiv, 8/1971, pp. 88-108. 187 NIEDERMAIER, Paul, op. cit., p. 49. 188 FABINI, Hermann, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Hermannstadt, 1998, p. 486. 189 NIEDERMAIER, Paul, Die Reussmarkter Burg, în Die Woche, 415/28-XI-1975, p. 6. 190 FABINI, Hermann, op. cit., p. 775. 191 NÄGLER, Thomas, Românii şi saşii până la 1848. Relaţii economice, sociale şi politice, Sibiu, 1997, p. 38. 192 REIN, Kurt, Der Siedlungshorst von Urwegen und sein Niederschlag im Mundartbild, în Siebenbürgisches Archiv, 1/1962, p. 77 sqq. 185 72 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa CATALOGUL DESCOPERIRILOR În catalogul de mai jos, complexele medievale sunt descrise în ordinea numerotării lor din teren. Aceasta s-a făcut în ordinea descoperirii, dar distribuind numerele pe cele trei sectoare ale săpăturii astfel: de la 0 la 99 complexe din partea vestică a săpăturii, 301-324 complexe din partea de vest a săpăturii plasate de cealaltă parte a liniei ferate, 200-249 şi de la 450 partea vestică şi partea centrală a sitului, 250-300 şi 325-349 zona centrală, 100-199 şi 350-450 complexe din partea estică a săpăturii. Astfel, numărul fiecărui complex este şi un indicator al zonei din sit unde a fost identificat. Dintre toate complexele cercetate în situl de la Miercurea Băi – Cunţa, doar cele medievale sau cu datare neprecizată, dar posibil medievale, au fost incluse în catalogul de mai jos, cele posibil medievale fiind descrise cu caractere italice. La fiecare complex au fost notate (în măsura posibilităţilor): destinaţia (locuinţă, vatră, cuptor, groapă etc.), forma în plan şi forma pereţilor, descrierea umpluturii, observaţii, dimensiunile, adâncimea la conturare şi adâncimea de la conturare / totală. Descrierea materialelor recuperate din fiecare complex este redată într-un paragraf nou cu subtitlul „Inventar”, imediat după descrierea acestuia. Materialele din fiecare complex au fost numerotate începând de la 1, numerele corespunzând reprezentărilor grafice din anexa „Planşe”. Materialele sunt descrise urmărindu-se următoarele aspecte: pentru ceramică – tip, zona din vas (buză, burtă, fund), modelare (cu mâna, roată înceată, roată rapidă), degresanţi, tipul arderii (cu menţionarea eventualelor urme de ardere secundară), culoare, decor, semne de olar; pentru alte materiale – tip, materia primă, starea de conservare, decor, observaţii. Catalogul de mai jos nu include, decât cu rare excepţii, materialele aparţinând altor perioade istorice, prezente în număr mare în complexele medievale. Excepţiile constau în materiale aparţinând altor perioade istorice (în special antice, romane), care prezintă urme de reprelucrare şi care au fost în mod evident refolosite de locuitorii aşezării medievale de la MS I. Complexul 001 reprezintă urmele unei vetre de foc (eventual cuptor menajer) medievale, cu formă neregulată, umplută cu pământ lutos, negru-cenuşiu cu pietricele, ceramică (lucrată la roată ? şi cu mâna, ornamentată cu incizii). Au fost identificate două amenajări ale vetrei cu un strat de 2-3 cm grosime, de culoare albă, bine ars, urmat de un nivel de arsură roşie de 5 cm. Sub acest nivel se observă un alt nivel de reper cu tegulae şi pietre de culoare neagră-cenuşie. Acesta suprapune un alt nivel roşiatic, reprezentând prima folosire a vetrei. După demontare se conturează două gropi circulare cu material ceramic medieval (un vas întreg). Vatra suprapune parţial complexul Criş 002. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime finală totală: -1,00 m. (Pl. 17) Inventar: 1. Vas borcan aproape întreg (lipsesc fragmente din zona buzei); lucrat cu mâna ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă şi rară; ardere oxidantă, urme de ardere secundară mai puternice pe exterior: cărămiziu cu pete negre şi cenuşii; în interior, pe fund, urme de la degetele olarului; decor incizat cu beţişorul: linie în val / în zig-zag în zona diametrului maxim; pe fund semn de olar excizat, parţial vizibil: cruce ?. (Pl. 17) 73 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Complexul 003 este o groapă de stâlp, circulară, umplută cu pământ negru, lutoasă, cu pietriş. Poate fi pus în context fie cu complexele neolitice timpurii 002, 004, fie cu cel medieval 034. Diametru: 0,50 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Complexul 005 este o groapă de stâlp, ovală, cilindrică, umplută cu pământ negru, lutos cu pietriş. Poate fi pusă în corelaţie cu o succesiune de 5 gropi circulare, conturate în solul galben, lipsite de material arheologic. Dimensiuni: 0,80 x 0,60 x 0,20 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime finală totală: -1,20 m. Complexul 006 este o groapă de stâlp, circulară, cilindrică, umplută cu pământ lutos, negru cu pete galbene, fără material arheologic. Poate fi pusă în corelaţie cu o succesiune de 5 gropi circulare. Diametru: 0,56 m. Adâncime la conturare: -1,10 m. Adâncime finală totală: -1,35 m. Complexul 007 este o groapă de stâlp, ovală, cilindrică, umplută cu pământ lutos, negru cu pete galbene şi pietriş, fără material ceramic. Poate fi pusă în corelaţie cu o succesiune de 5 gropi asemănătoare. Dimensiuni: 0,80 x 0,60 x 0,20 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime finală totală: -1,20 m. Complexul 008 este o groapă cu resturi menajere, ovală, cilindrică, umplută cu pământ lutos, neagră cu pigment galben, fără material ceramic. Se află la nord de 004, fiind orientată nord-sud. Poate fi pusă în legătură cu 003, 005-007. Dimensiuni: 1,10 x 0,90 x 0,32 m. Adâncime la conturare: -1,10 m. Adâncime finală totală: -1,42 m. Complexul 009 este o aglomerare de pietre medievală, ovală, umplută cu pământ negru, lutos, cu pietriş, şi urme de chirpic şi ceramică măruntă. Aglomerarea a fost surprinsă parţial, lângă profilul nordic. După înlăturarea pietrelor, s-a conturat o groapă alungită. Nu a fost identificată vatră sau arsură. Dimensiuni: 2,30 x 1,10 x 0,20 m. Adâncime la conturare: 0,60 m. Adâncime finală totală: -0,80 m. (Pl. 17) Complexul 010 este un şanţ cu utilitate nedeterminată (dren / apărare / delimitare), umplut cu pământ lutos, negru cu pigment de chirpic, fragmente ceramice mărunte (lucrate la roată şi cu mâna), silex. Şanţul are orientare NV-SE, fiind surprins doar în partea inferioară, în partea superioară fiind afectat de lucrările agricole. Materialul din umplutură este amestecat (neolitic timpuriu şi medieval). Adâncime la conturare: -0,40 / 0,45 m. Adâncime finală totală: -0,82 m. (Pl. 18) Complexul 011 este o aglomerare de pietre medievală, cu formă neregulată, umplută cu pământ negru-cenuşiu, lutos, cu cenuşă. Structura de pietre şi ţiglă este deranjată parţial de lucrări agricole. În umplutura din jur sunt ţigle, pietre şi oase. După înlăturarea pietrelor au apărut două gropi circulare mici, fără arsură sau vatră. Dimensiuni: 2,10 x 0,80 x 0,10 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -0,70 m. (Pl. 18) Complexul 012 este un şanţ cu utilitate nedeterminată (dren / apărare / delimitare), umplut cu pământ lutos, negru cu puţin pigment ceramic, ceramică măruntă (lucrată la roată şi cu mâna) şi pietricele. Şanţ cu orientarea NV-SE, surprins pe toată lăţimea porţiunii decapate. Capătul nordic suprapune şanţul 010. În partea centrală a fost surprins doar parţial, fiind 74 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa afectat de lucrările agricole. Materialul din umplutură este amestecat, medieval şi neolitic. Adâncime la conturare: -0,40 / 0,45 m. Adâncime finală totală: -0,82 m. (Pl. 18) Complexul 016 este o locuinţă (?) medievală, dreptunghiulară cu colţuri rotunjite, umplută cu pământ negru cenuşos, râşniţă, ceramică măruntă (lucrată la roată), chirpic, tegulae şi oase. În colţul nordic era o vatră circulară, puternic arsă. Adâncime la conturare: 0,60 m. Adâncime finală totală: -0,80 m. (Pl. 19) Inventar: 1. Râşniţă spartă în două – piatră. Complexul 016a este o groapă cu resturi menajere medievală, cu formă neregulată, umplută cu pământ negru cu cenuşă, pietriş, ceramică măruntă (lucrată la roată) şi cărbune. Complexul este suprapus / aparţinea de cx 016. Dimensiuni: 1,70 x 1,40 x 0,90 m. Adâncime la conturare: -0,80 m. Adâncime finală totală: -1,70 m. Complexul 020 este o structură de pietre, materiale de construcţie romane şi urme de arsură, posibile resturi ale unui cuptor-pietrar medieval şi eventual ale unei locuinţe, al cărei contur nu a putut fi identificat. Dimensiuni: 3,08 x 2,34 m. (Pl. 19) Complexul 023 este un cuptor menajer medieval, circular, umplut cu pământ cenuşiu deschis, cu chirpic şi ceramică măruntă (lucrată la roată ?). Cuptorul are paviment de cărămidă şi dărâmături de piatră în zona centrală. După înlăturarea pavimentului se observă că vatra a fost amenajată direct pe sol, acesta fiind puternic ars. Cuptorul se află la 0,46 m nord de cuptorul cx 024. Diametru: 1,10 m. Adâncime la conturare: -0,30 m. Adâncime finală totală: -0,60 m. (Pl. 19) Complexul 024 este un cuptor menajer medieval, circular, umplut cu pământ cenuşiu deschis cu chirpic şi cărbune, aflat la 0,46 m sud de cuptorul cx 023. Cuptorul are paviment de cărămidă, iar pereţii nu au fost surprinşi. După înlăturarea pavimentului se observă că vatra a fost amenajată pe un strat de nisip şi pietriş bătătorit, cu urme de ardere. Diametru: 1,00 m. Adâncime la conturare: -0,30 m. Adâncime finală totală: -0,40 m. (Pl. 19) Complexul 027 este o groapă medievală circulară, uşor cuptorită, cu două straturi de umplutură: (1) pământ negru-cenuşiu cu pietricele, pigment ceramic şi pietre; (2) pământ brun-cenuşiu mai tare cu rare pietricele, pietre, cărămizi şi pigment ceramic. Diametru: 1,45 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime de la conturare: -0,94 m. (Pl. 20) Complexul 031 este o alveolare, ovală, umplută cu pământ lutos, pestriţă, fără material ceramic. Dimensiuni: 2,80 x 1,50 x 0,20 m. Adâncime la conturare: -0,90 m. Adâncime finală totală: -1,10 m. Complexul 034 este un cuptor menajer medieval cu formă neregulată, umplut cu pământ lutos, cenuşiu cu pigment de chirpic şi ceramică relativ măruntă (lucrată la roată şi cu mâna), silex şi o cataramă de metal (bronz). Se află lângă profilul sudic fiind deranjat parţial de amenajarea căii ferate. În zona centrală a fost observată amenajarea cuptorului cu vatră din ţigle. Se observă un strat de 10 cm de arsură sub vatră, pereţii nefiind identificaţi. Sub cuptor au apărut trei gropi, cel mai probabil neolitic timpurii (034 a-c) Dimensiuni: 2,70 x 0,70 x 0,25 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime finală totală: -0,65 m. (Pl. 20) 75 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: brun cu pete cenuşii; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii drepte, imediat sub gât. (Pl. 20) 2. Vas borcan; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă ?, urme de ardere secundară: brun închis şi negru; decor incizat cu beţişorul: linii în val. (Pl. 20) 3. Tip neprecizat (vas borcan ?); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu interior, negru exterior; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii (2) în val. (Pl. 20) 4. Tip neprecizat (vas borcan ?); burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu deschis; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii drepte. (Pl. 20) 5. Cataramă de bronz (în forma a două ovale lipite). (Pl. 20) Complexul 035 este o anexă gospodărească ? medievală, dreptunghiulară, cu colţuri rotunjite, umplută cu pământ lutos, negru, cu materiale ceramice medievale mărunte, oase, ţigle şi pietre. Complexul se află lângă profilul sudic al săpăturii şi a fost deranjat de amenajarea căii ferate. În colţurile de NV şi NE au fost surprinse două gropi de stâlp, circulare (diametru 0,40 m, adâncime 0,60 m). Dimensiuni: 2 x 2,60 x 0,15 m. Adâncime la conturare: -0,90 m. Adâncime finală totală: -1,05 m. (Pl. 21) Complexul 044-136 Complexul 044 reprezintă resturile unei amenajări medievale, probabil atelier de ars ceramică, cu formă probabil dreptunghiulară (greu observabilă în stratul de cultură din zonă) şi umplutură de pământ negru-cenuşiu cu fragmente de chirpici, pigment ceramic, mult cărbune şi material arheologic (oase, ceramică, materiale de construcţie romane). Adâncimea complexului la conturare este de -0,60/0,70 m şi adâncimea totală -1,10/1,20 m. Între materialele arheologice descoperite în complex se remarcă un fus de coloană romană cu urme ale unor încercări de prelucrare şi o mărgea mică de os. Complexul 044 prezintă în partea de est o groapă cu mult cărbune, mai adâncă decât restul complexului, care servea ca groapă de alimentare pentru cuptorul de la numărul 136. (Pl. 21) Inventar: 1. Mărgea mică de os, bitronconică. (Pl. 21) Complexul 136 reprezintă urmele unui cuptor medieval de ars ceramica. Cuptorul are un perete median care împarte atât spaţiul cuptorului în jumătate, cât şi gura de acces. Grătarul, spart, a fost găsit în mare parte în camera de NE a cuptorului. Gura de acces a fost întărită cu bolovani şi cărămizi legate cu lut. Spre NV gura cuptorului dă în groapa de alimentare ovală, mai sus menţionată (complexul 044). Din golirea cuptorului au fost recuperate mai multe fragmente din peretele şi din grătarul cuptorului, dar şi fragmente ceramice (lucrate cu roata şi cu mâna şi ornamentate prin incizare) şi oase de animale. Diametru: 1,70 m. Adâncime la conturare: aproximativ -0,40 m. Adâncime de la conturare: 0,80 m. (Pl. 22) Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă poroasă, cu nisip cu bobul mare (pietricele mărunte şi medii vizibile mai ales pe interiorul vasului) şi mica (vizibilă mai ales pe exterior); ardere reducătoare completă; urme de ardere secundară pe exterior: gri interior, gri-negru exterior; decor incizat cu pieptenele ?: brâu de linii oblice împărţit în romburi. (Pl. 23) 76 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 2. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica (vizibilă mai ales pe exterior); ardere oxidantă completă; urme de ardere secundară puternică, vizibilă mai ales pe exterior: bej-cărămiziu interior, cărămiziu în secţiune, gri-negru exterior. (Pl. 23) 3. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe interior: bej-cărămiziu interior, cărămiziu cu pete cenuşii exterior. (Pl. 23) 4. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip relativ fin şi mica; ardere reducătoare completă; urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu închis interior, cenuşiu închis cu negru exterior. (Pl. 23) 5. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară superficială: cărămiziucenuşiu interior; cărămiziu cu pete cenuşii-negre exterior. (Pl. 23) 6. Căldare de lut; lucrată la roată şi modelată cu mâna; buză cu ureche / orificiu de prindere; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cenuşiu secţiune, cenuşiu cu pete rare cărămizii exterior. (Pl. 23) 7. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip relativ fin şi mica; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu-roşcat interior, cenuşiu secţiune, cenuşiu cu negru exterior. (Pl. 23) 10. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob mediu; ardere reducătoare: negru-cenuşiu. (Pl. 23) 11. Vas de dimensiuni mari; burtă; roată rapidă; pastă cu nisip fin; ardere slabreducătoare: cenuşiu deschis; decor incizat cu pieptenele ?: brâuri de linii ondulate. (Pl. 24) 12. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mare (numeroase pietricele vizibile peste tot pe fragment); ardere reducătoare completă: cenuşiu. (Pl. 23) 13. Vas de dimensiuni mari; buză; roată rapidă; pastă cu nisip cu bob mediu; ardere reducătoare incompletă: cenuşiu interior şi exterior, bej în secţiune; decor incizat cu pieptenele: brâuri de linii ondulate şi drepte; pe interior prezintă mai multe impresiuni ovaldreptunghiulare, aliniate orizontal la 3 cm sub buză. (Pl. 24) 14. Vas de dimensiuni mari; buză; roată rapidă; pastă cu nisip fin şi pori mici; ardere reducătoare incompletă; urme slabe de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, bej în secţiune, cenuşiu cu pete de cenuşiu mai închis exterior; decor incizat cu pieptenele: brâuri de linii ondulate şi drepte. (Pl. 24) 15. Vas borcan; fund; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mare (numeroase pietricele vizibile mai ales pe exterior, unde în urma modelării au trasat urme orizontale); ardere reducătoare neuniformă: cenuşiu cu variaţii de nuanţă; pe fund se poate observa un cerc incomplet, slab excizat, cu diametrul de 4 cm. (Pl. 23) Complexul 048 este o locuinţă de suprafaţă medievală, dreptunghiulară cu colţuri rotunjite, umplută consistent cu pământ cenuşos, cu cărbune şi chirpici mărunt. În interior au fost surprinse bârne arse. La nivelul bârnelor au fost surprinse materiale ceramice (lucrate la roată cu decor incizat), osteologice şi tegulae. În colţul de sud-vest era o vatră circulară, amplasată direct pe pământ. În zona de nord-est se afla o groapă circulară, puţin adâncă (-0,20 m). La 30 cm N de vatră se afla o groapă circulară mică (-0,25 m), posibilă groapă de stâlp. Dimensiuni: 4,10 x 3,10 x 0,40 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime finală totală: 0,80 m. (Pl. 25) 77 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Inventar: 1. Ulcior; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cenuşiu secţiune, cărămiziu cu pete cenuşii exterior; decor cu bandă aproximativ orizontală de impresiuni oblice cu pieptenul; mai ales pe interior se pot distinge alveolări şi urme rezultate în urma modelării. (Pl. 25) 2. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare, cu urme de ardere secundară: negru-cenuşiu; decor cu bandă de impresiuni scurte oblice cu rotiţa?. (Pl. 25) 3. Tip neprecizat; burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe exterior: brun-cenuşiu interior, cenuşiu secţiune, cărămiziu cu pete alb-cenuşii exterior; decor cu bandă orizontală de impresiuni scurte oblice cu pieptenele / rotiţa. (Pl. 25) 4. Căldare de lut; buză şi burtă; roată înceată ? şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: cărămiziu-brun cu pete negre-brune. (Pl. 25) 5. Tip neprecizat (probabil ulcior); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul fin şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe interior: cărămiziu cu pete cenuşii interior, parţial cenuşiu secţiune, cărămiziu exterior; decor cu două benzi orizontale de impresiuni scurte oblice cu pieptenele / rotiţa; pe interior amprente şi vagi alveolări neregulate rezultate în urma modelării. (Pl. 25) 6. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată ? şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica rară; ardere oxidantă incompletă: brun-cărămiziu interior şi exterior, negru-cenuşiu secţiune. (Pl. 25) 7. Vas borcan; burtă; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe interior: cărămiziu-bej cu pete negre interior, cenuşiu şi cărămiziu secţiune, cărămiziu exterior; decor cu bandă orizontală de impresiuni scurte oblice cu pieptenele şi bandă de linii drepte. (Pl. 25) 8. Tip neprecizat (vas borcan ?); burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica rară; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre interior şi exterior, parţial cenuşiu secţiune; decor cu bandă orizontală de impresiuni scurte oblice cu pieptenele şi benzi de linii drepte. (Pl. 25) Complexul 049 este un cuptor-pietrar medieval cu formă neregulată, umplutură cu pământ negru-cenuşiu, cu pietriş, cărbune şi cenuşă, oase şi ceramică măruntă (lucrată la roată), tegulae. Structură de piatră (micaşist). După înlăturarea pietrelor în capătul nord vestic a fost descoperită vatra amenajată direct pe sol. Adâncime la conturare: -0,50 m. Adâncime finală totală: -0,90 m. (Pl. 26) Complexul 050 este cuptor menajer medieval aproximativ circular, plasat la aproximativ 4 m sud de drumul tehnologic şi în imediata apropiere a complexului 051. Este umplut cu cenuşă afânată, cu bucăţi mici de chirpic şi pietre. Fundul este pavat cu cărămidă romană subţire / tegulae. Diametru maxim: 1,24 m. (Pl. 26) Complexul 051 este cuptor menajer medieval aproximativ circular cu o posibilă gură de acces în partea estică, plasat în imediata apropiere a complexului 050. Este situat între structurile romane Z II şi STR II, la 5 m sud de drumul tehnologic. Este umplut cu pământ cenuşos cu cenuşă, pigment de chirpic ars, cărămidă fragmentară şi un corn de bovideu. 78 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Fundul este parţial pavat cu cărămidă romană subţire. Grosimea stratului de arsură este de 1-2 cm. Pereţii sunt prost păstraţi. Adâncime la conturare: -0,45 m. (Pl. 26) Complexul 055 este o groapă cu resturi menajere medievală, circulară, cilindrică, umplută cu pământ lutos, negru, ceramică (lucrată la roată) şi oase. După forma pereţilor este posibil să fie groapă de provizii sau puţ. Diametru: 1,60 m. Adâncime la conturare: -0,90 m. Adâncime finală totală: -1,20 m. (Pl. 24) Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu; ardere reducătoare: cenuşiu deschis. (Pl. 24) Complexul 056 este o groapă cu resturi menajere, circulară, cilindrică, umplută cu pământ lutos, cu urme de cenuşă şi chirpic şi puţină ceramică, pietre şi fragmente de vatră. Diametru: 1,37 m. Adâncime la conturare: -0,90 m. Adâncime finală totală: -1,17 m. Complexul 058 este o groapă cu resturi menajere medievală, ovală, umplută cu pământ cenuşos, cu tegulae, ceramică măruntă (lucrată la roată ?), oase şi pietre. Complexul cu pereţi cuptoriţi aflat în corelaţie cu 098. Dimensiuni: 1,75 x 1,37 x 0,64 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime finală totală: -1,64 m. (Pl. 24) Complexul 062 este o groapă de stâlp, circulară, cilindrică, umplută cu pământ lutos, negru-cenuşiu, fără material ceramic. Diametru: 0,75 m. Adâncime la conturare: -0,70 m. Adâncime finală totală: -0,90 m. Complexul 063 este o groapă cu resturi menajere probabil medievală, circulară, tronconică, umplută cu pământ lutos, negru, cu pietre, ceramică măruntă, oase şi silex. Groapa poate fi pusă în corelaţie cu 098. După forma pereţilor şi adâncime ar fi putut fi o groapă de provizii. Diametru: 1,90 m. Adâncime la conturare: -0,80 m. Adâncime finală totală: -2,00 m. (Pl. 26) Complexul 065 este o locuinţă de suprafaţă ? medievală, cu formă neregulată, umplută cu pământ lutos, negru-cenuşiu cu pietricele, ceramică (lucrată la roată, cu decor incizat) şi oase, reprezentată printr-o structură de pietre şi tegulae, cel mai probabil rest dintrun pietrar. În capătul de nord a fost identificată o vatră circulară cu urme de cenuşă şi lut ars. La 5 m N de vatră, în strat, a fost descoperit un vas întreg. Dimensiuni: 2,74 x 2,16 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime finală totală: -0,60 m. (Pl. 27) Inventar: 1. Vas borcan; fund; lucrat cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere slab oxidantă: bej interior şi exterior, cenuşiu secţiune. (Pl. 27) 2. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu cu negru. (Pl. 27) 3. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu cu negru. (Pl. 27) 4. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: brun-cenuşiu şi negru. (Pl. 27) 5. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 27) 79 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 6. Tip neprecizat (posibil castron); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă şi foarte rară; ardere slab oxidantă: bej; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val. (Pl. 27) 7. Tip neprecizat (probabil vas de mari dimensiuni mari); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii drepte şi în val. (Pl. 27) 8. Tip neprecizat; buză; lucrat cu mâna; pastă cu nisip cu bobul relativ mare şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare: negru-cenuşiu; decor incizat: linii în val trasate neglijent pe suprafaţă. (Pl. 27) 9. Tip neprecizat; burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: bej-cenuşiu cu pete negre interior şi exterior, cenuşiu secţiune; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val. (Pl. 27) 10. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu. Complexul 066 este o groapă de stâlp medievală, circulară, cilindrică, umplută cu pământ cenuşos, negru-cenuşiu, cu piatră şi cărbune. Groapa conţine micaşist şi poate fi pusă în corelaţie cu complexul 098. Diametru: 1,00 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime finală totală: -0,70 m. Complexul 067 este un cuptor menajer medieval, circular, umplut cu pământ brun de consistenţă slabă, cu ceramică (lucrată la roată). Cuptorul are pereţii prăbuşiţi, în partea sudică fiind amenajată gura de acces, din bucăţi de piatră. Vatra e realizată din paviment de tegulae, direct pe sol. Diametru: 1,00 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: 0,80 m. (Pl. 28) Inventar: 1. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă: cărămiziu-bej interior şi exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 28) 2. Vas borcan; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu-bej interior, cenuşiu exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii drepte şi în val. (Pl. 28) 3. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu, pietricele mari şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: roşucărămiziu cu pete negre. (Pl. 28) 4. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre-brune. (Pl. 28) Complexul 068 este o groapă medievală ?, circulară, umplută cu pământ cenuşos, cu cărbune, fără material ceramic. Pereţii sunt cuptoriţi. A fost parţial tăiată de unul dintre sondaje. Diametru: 1,30 m. Adâncime la conturare: -0,80 m. Adâncime finală totală: -1,20 m. (Pl. 27) Complexul 070 este o groapă de stâlp, neregulată, cilindrică, umplută cu pământ cenuşos, cu pietre şi spărturi de tegula romană. Diametru: 0,55 m. Adâncime la conturare: 0,35 m. Adâncime finală totală: -0,60 m. 80 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Complexul 071 este o vatră de foc cu formă neregulată, umplută cu pământ negrucenuşiu, nisipos. Fără material arheologic. Dimensiuni: 0,60 x 0,80 m. Adâncime la conturare: -0,35 m. Complexul 072 este cuptor menajer medieval, umplut cu pământ cenuşiu afânat, cu cenuşă, chirpic, pietre şi material de construcţie roman. Fundul este pavat cu cărămidă romană. Dimensiuni: 1,50 x 1,00 m. (Pl. 28) Complexul 073 este o groapă de provizii de epocă romană ?, ovală, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, nisipos, cu ceramică (lucrată la roată şi cu mâna). În pământul negru-lutos în care groapa este săpată între -1,30 şi -1,70 m apare ceramică Criş. Dimensiuni: 2,20 x 1,60 m. Adâncime la conturare: -0,80 m. Adâncime finală totală: -2,40 m. Complexul 075 este un cuptor medieval menajer, aproximativ circular, umplut cu pământ negru-cenuşiu, nisipos, cu material de construcţie roman şi piatră, ceramică măruntă şi oase. Pavat cu cărămidă romană. Adâncime la conturare: -0,50 m. Adâncime finală totală: 0,70 m. (Pl. 28) Complexul 076 este o vatră de foc, circulară, umplută cu pământ negru-cenuşiu, nisipos, cu fragmente ceramice mărunte şi oase, în cantităţi mici, care reprezintă probabil resturile unui cuptor menajer. Platforma de lut ars este groasă de aproximativ 10-15 cm. Diametru: 1,20 m. Adâncime la conturare: -0,50 m. Adâncime finală totală: -0,70 m. (Pl. 29) Complexul 076a este o groapă rituală ?, cu formă neregulată, umplută cu pământ negru-cenuşiu, nisipos. Depunere a unui craniu de cerb cu coarne orientat spre nord-est. Pe latura de vest apare un şir de bolovani şi tegulae romane. Se învecinează cu vatra 076 pe latura de vest a acesteia. Adâncime la conturare: -0,50 m. Adâncime finală totală: -0,60 / 0,70 m. (Pl. 29) Complexul 077 este o vatră de foc, cu formă neregulată, umplută cu pământ negrucenuşiu, nisipos. Complexul constă într-o aglomerare de piatră şi tegulae romane, probabil o vatră de foc. Diametru: 0,50 m. Adâncime la conturare: -0,35 m. Adâncime finală totală: 0,45 m. Complexul 078 este o vatră de foc, cu formă neregulată, umplută cu pământ negrucenuşiu, nisipos, pietre. Vatră de foc pe pat de piatră mărunţită de 5 cm grosime. Dimensiuni: 1,30 x 1,00 m. Adâncime la conturare: -0,30 m. Complexul 079 este o groapă cu depuneri / rituală, ovală, umplută cu pământ negrucenuşiu şi galben-roşcat, cu mult cărbune, cu pietre şi spărturi de tegula romană. Este orientată NE – SV. În centrul complexului au apărut mai multe oase de animale. Complexul taie zidul STR. III, către capătul de N al acestuia pe o lungime de cca 4,40 m. Dimensiuni: 4 x 2 m. Adâncime la conturare: -0,30 / 0,40 m. Adâncime finală totală: -0,70 / 0,80 m. Complexul 080 este un cuptor menajer medieval aproximativ circular, prins la nord de structura romană STR I/3. Cuptorul este pavat cu tegulae romane, parţial păstrate. Adâncime la conturare: -0,35 m. Adâncime finală totală: -0,80 m. (Pl. 28) 81 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Complexul 081 este o structură dreptunghiulară cu colţuri rotunjite (posibil groapă sau postament de stâlp), umplută cu piatră şi pământ cenuşos, negru-cenuşiu. Dimensiuni: 2,55 x 0,60 x 0,25 m. Adâncime la conturare: -0,25 m. Adâncime finală totală: -0,50 m. Complexul 082 este un cuptor menajer medieval, circular, umplut cu pământ cenuşos, negru-cenuşiu cu cărbuni şi fragmente mici de chirpic. Peretele cuptorului este ars slab (grosime 2-3 cm). (Pl. 29) Complexul 083 este o groapă de stâlp, circulară, tronconică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, nisipos. Groapa a fost umplută cu pietre şi spărturi de tegula romană, scurse de pe margini după dispariţia stâlpului. Diametru: 0,80 m. Adâncime la conturare: -0,35 m. Adâncime finală totală: -0,80 m. (Pl. 29) Complexul 084 este un cuptor menajer medieval, circular, umplut cu pământ negrucenuşiu, nisipos. A fost surprinsă doar partea inferioară a cuptorului, pavată cu o cărămidă. Complexul se afla pe latura de S a tălpii zidului (Z) V. Diametru: 1,00 m. (Pl. 29) Complexul 085 este un cuptor-pietrar medieval, formă neregulată, umplut cu pământ negru-cenuşiu, nisipos. Complexul taie talpa zidului (Z) V, pe latura de N a acestuia. Bolovanii ce constituiau cupola s-au prăbuşit pe fundul amenajat dintr-un pavaj de cărămidă romană dispus circular. Dimensiuni: 1,40 x 1,20 m. Adâncime la conturare: -0,35 m. Adâncime finală totală: -0,45 m. (Pl. 29) Complexul 086 este o vatră de foc, cu formă neregulată, umplută cu pământ negrucenuşiu, nisipos. Vatră de foc amenajată pe o talpă de lut groasă de aproximativ 5 cm, posibilă formă iniţială circulară. Diametru: 1,10 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Complexul 087 este un cuptor-pietrar medieval, cu formă neregulată, umplut cu pământ negru-cenuşiu nisipos. Complexul taie capătul de N al zidului roman notat convenţional Z III. Cuptorul este construit din pietre mari. Dimensiuni: 1,40 x 1,40 m. Adâncime la conturare: -0,35 m. (Pl. 29) Complexul 090 este o groapă medievală cu resturi menajere, circulară, cu umplutură cenuşoasă şi pietre, ţigle, oase, ceramică (la roată) şi cărbune. Diametrul gropii este de 1,90 m. Adâncime la conturare: -0,45 m. Adâncime finală totală: -1,55 m. (Pl. 30) Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare; urme de ardere secundară: cenuşiu-brun cu pete negre. (Pl. 30) 2. Vas borcan; burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune, cărămiziu cu pete cenuşii exterior; decor cu benzi de impresiuni orizontale grupate şi bandă de valuri, alternate. (Pl. 30) Complexul 091 este o structură medievală (posibil cuptor) din pietre şi materiale de construcţie romane, situată la SV de complexul 092. Este posibil ca toate complexele de mici dimensiuni notate cu 091 şi 092 să aparţină în fapt unei locuinţe medievale al cărei contur nu 82 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa a putut fi identificat. Structura de pietre notată 213 ar aparţine cu probabilitate aceleiaşi structuri mari. (Pl. 30) Complexele 091 A şi B sunt aglomerări de pietre de mici dimensiuni, cu formă neregulată, reprezentând urmele unor gropi de stâlpi medievale. Este posibil ca toate complexele de mici dimensiuni notate cu 091 şi 092 să aparţină în fapt unei locuinţe medievale al cărei contur nu a putut fi identificat. Structura de pietre notată 213 ar aparţine cu probabilitate aceleiaşi structuri mari. Dimensiuni: 091 A: 0,66 x 0,58 m; 091 B: 0,40 x 0,42 m. (Pl. 30) Complexul 091 C reprezintă urmele unui cuptor medieval menajer, aproximativ circular, umplut cu pământ brun-cenuşiu, nisipos, cu mult pigment ceramic. Este posibil ca toate complexele de mici dimensiuni notate cu 091 şi 092 să aparţină în fapt unei locuinţe medievale al cărei contur nu a putut fi identificat. Structura de pietre notată 213, ar aparţine cu probabilitate aceleiaşi structuri mari. Diametru: 1,10-1,24 m. (Pl. 30) Complexul 092 este o structură din pietre, de mici dimensiuni, posibil urmele unei gropi de stâlp. Este posibil ca toate complexele de mici dimensiuni notate cu 091 şi 092 să aparţină în fapt unei locuinţe medievale al cărei contur nu a putut fi identificat. Structura de pietre notată 213 ar aparţine cu probabilitate aceleiaşi structuri mari. (Pl. 31) Complexul 092 A este un cuptor medieval menajer, aproximativ circular, umplut cu pământ brun-cenuşiu, nisipos, cu mult pigment ceramic. A fost surprinsă partea inferioară a cuptorului, pavată cu cărămizi. Complexul se află la sud-est de complexul 092. Este posibil ca toate complexele de mici dimensiuni notate cu 091 şi 092 să aparţină în fapt unei locuinţe medievale al cărei contur nu a putut fi identificat. Structura de pietre notată 213 ar aparţine cu probabilitate aceleiaşi structuri mari. Diametru: 0,95 m. Adâncime la conturare: -0,35 m. Adâncime finală totală: -0,55 m. (Pl. 31) Complexul 092 B este o structură din pietre cu rare materiale de construcţie romane cu formă neregulată. Este posibil ca toate complexele de mici dimensiuni notate cu 091 şi 092 să aparţină în fapt unei locuinţe medievale al cărei contur nu a putut fi identificat. Structura de pietre notată 213, ar aparţine cu probabilitate aceleiaşi structuri mari. Dimensiuni: 3,22 x 2,72 m. (Pl. 31) Complexul 094 este o groapă medievală cu resturi menajere, circulară, cilindrică, cu umplutură cenuşoasă, culoare cenuşiu deschis, aspect granulat (-0,30 – -0,90m), umplută apoi cu mult pietriş, pământ negru-cenuşiu, lutos (-0,90 – -1,60 m), culoare brun-deschis cu pietricele, lutos, unde apare şi material Criş (-1,60 – -1,90 m). Ceramica din complex este lucrată la roată şi cu mâna, ornamentată cu incizii. Acest complex taie dărâmătura de ţigle din interiorul uneia dintre structurile romane din sit (STR IV). A fost săpat până în stratul neolitic timpuriu şi suprapune complexul 226. În partea de nord-vest a complexului s-a identificat o zonă cu multă cenuşă şi pământ ars, o posibilă vatră. Diametrul gropii: 2,80 m. Adâncime la conturare: -0,30 m. Adâncime finală totală: -2,50 m. (Pl. 32) Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă neuniformă: bej şi cenuşiu. (Pl. 32) 83 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 2. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă şi rară; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe exterior: bej-cărămiziu şi cenuşiu interior, cenuşiu exterior. (Pl. 32) 3. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob fin şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: bej-cărămiziu interior, cenuşiu exterior, cărămiziu cu miez cenuşiu secţiune. (Pl. 32) 4. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi multă mica; ardere oxidantă incompletă: cărămiziu interior şi exterior, cenuşiu secţiune. 5. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi cenuşiu. 6. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: roşu-cărămiziu interior, negru exterior. 7. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: bej interior, negru-cenuşiu exterior, cărămiziu cu miez cenuşiu secţiune. 8. Vas borcan; gât şi burtă; roată înceată; pastă bine netezită cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: roşu-cărămiziu cu pete cenuşii pe exterior; decor incizat fin cu pieptenele: benzi de linii în val. (Pl. 32) 9. Vas borcan; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru exterior; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii (2) drepte şi în val. (Pl. 32) 10. Vas borcan; burtă (4 fragmente); roată înceată ?; pastă bine netezită cu nisip cu bob mare şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru-brun exterior; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii drepte. (Pl. 33) 11. Vas borcan; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: cenuşiu interior, cărămiziu exterior; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii drepte. 12. Vas borcan; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: roşu-cărămiziu interior, negru şi cărămiziu exterior; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val. 13. Vas borcan; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru-brun exterior; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val. (Pl. 33) 14. Vas borcan; fund (2 fragmente); roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: brun-cărămiziu cu pete negre; pe fund se poate observa un semn de meşter excizat, păstrat parţial: o elipsă traversată de o perpendiculară care se bifurcă deasupra ei spre marginea fundului, alte două elipse se întrevăd parţial (semnul întreg fiind probabil constituit dintr-o cruce, cu braţe bifurcate la capăt, pe care se află elipse). (Pl. 33) 15. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre; pe fund probabil semn de meşter excizat cu forma greu de distins. (Pl. 33) 16. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă bine netezită cu nisip cu bob mare şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: negru cu rar cărămiziu. (Pl. 33) 17. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă bine netezită cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă şi rară; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu pete negre-cenuşii; pe fund 84 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa se disting câteva incizii scurte întretăiate şi pe muchia pereţilor cu fundul se vede o impresiune mare. (Pl. 33) 18. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mare; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: negru-cenuşiu interior şi exterior, brun-cărămiziu şi negru secţiune. 19. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi mica măruntă şi rară; ardere oxidantă: cărămiziu. 20. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: negru interior, bej-cărămiziu exterior. 21. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă: bej interior, cărămiziu exterior, cenuşiu secţiune. 22. Căldare de lut; buză cu orificii de prindere şi burtă; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă bine netezită cu nisip cu bob mare şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă: roşu-cărămiziu; decor incizat cu rotiţa dinţată: şiruri de impresiuni scurte patrulatere. (Pl. 33) 23. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă: brun-cărămiziu interior şi exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 33) 24. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă: roşu-cărămiziu; urmă neagră subţire pe exterior, probabil arsă. (Pl. 33) 25. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, brun-cenuşiu exterior. (Pl. 33) 26. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob mic şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă: cărămiziu interior şi exterior, cenuşiu secţiune. 27. Căldare de lut; burtă; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: roşu-cărămiziu interior, negru-brun exterior, cărămiziu şi negru secţiune. 28. Căldare de lut; burtă; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob mic şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre interior şi exterior, cărămiziu şi negru secţiune. 29. Cute ruptă din vechime; formă trapezoidală; secţiune aproximativ pătrată; piesa este mai îngustă spre zona mediană, unde s-a şi rupt. (Pl. 33) Complexul 095 reprezintă urmele unei locuinţe medievale cu cuptor-pietrar. Umplutura este cenuşiu deschis, granuloasă mai sus şi lutoasă, neagră-cenuşie în partea inferioară, cu materiale medievale şi Criş. Complexul taie dărâmătura de ţigle dintre zidurile romane Z I şi Z II şi în partea de nord-vest prezintă un cuptor amenajat cu pietre mari de micaşist şi vatră direct pe sol. Ceramica este lucrată la roată şi cu mâna. Dimensiuni: 3,60 x 5,10 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -1,80 m. (Pl. 35) Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul fin şi mica măruntă; ardere oxidantă completă; urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior şi secţiune, bej-brun cu pete negre exterior; decor realizat prin netezire pe burta vasului, estompat spre partea inferioară: linii orizontale plasate la aproximativ 0,5 cm una de alta. (Pl. 35) 2. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă grosieră cu nisip cu bobul mare; ardere reducătoare completă; urme de ardere secundară pe exterior: negru-cenuşiu interior, negru 85 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia secţiune, brun cu pete negre exterior; pe exterior prezintă mai multe amprente dispuse neregulat, rezultate în urma netezirii cu degetele. (Pl. 35) 3. Ascuţitor / şlefuitor realizat din fragment de tegula romană refolosită (aproximativ 2,3 cm grosime); prezintă numeroase crestături pe cele două feţe, rezultate în urma folosirii fragmentului pentru ascuţirea a diverse unelte. (Pl. 35) Complexul 096 este o locuinţă adâncită medievală de formă dreptunghiulară cu colţuri rotunjite. Umplutură cenuşiu deschisă, cu ţigle, cărbune, cenuşă, ceramică (lucrată la roată) şi pietre. Complexul taie dărâmătura de ţigle dintre zidul I şi zidul II. În exteriorul complexului au fost identificate 5 gropi de stâlpi, sau postamenţi pentru stâlpi (096 a-e). În interiorul complexului a fost identificat un cuptor / vatră cu paviment din tegulae, pereţi prost păstraţi şi un pietrar, sub dărâmătura acestuia fiind identificată şi vatra. Dimensiuni: 3 x 5,10 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -1,70 m. (Pl. 36) Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă (3 fragmente); roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă şi rară; ardere oxidantă; urme de ardere secundară posibil după spargere: cărămiziu-roşcat cu pete negre; decor incizat cu pieptenele: trei benzi de linii (2) în val, plasate între gât şi diametrul maxim. (Pl. 37) 2. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: negru interior, cărămiziu cu pete negre exterior; pe fund linie scurtă excizată. (Pl. 37) 3. Vas borcan; burtă; roată înceată ?; pastă bine netezită cu nisip cu bobul mic şi pietricele şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi brun interior, cenuşiu şi negru exterior; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val. 4. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: negru interior, cărămiziu şi negru exterior. Complexul 097 este un postament de stâlp (?) medieval de formă neregulată din pietre şi tegulae. Umplutură cu pământ lutos negru-cenuşiu. Structura de piatră de formă neregulată apare în capătul de nord-est al structurii 098. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime finală totală: -0,50 m. (Pl. 34) Complexul 098 este o anexă gospodărească ? medievală, adâncită, cu formă neregulată. Umplutura este lutoasă, neagră-cenuşie, cu pietricele, fragmente ceramice (lucrate la roată şi ornamentate cu incizii) şi de chirpic. În partea superioară a fost identificată o structură de piatră. După demontare nu a fost descoperită vatră sau cuptor. În capătul de sudest s-a conturat o groapă circulară mai adâncă (-0,70 m). În interior au fost identificate trei gropi de stâlpi (-0,97, -0,99, -0,66 m). Adâncime la conturare: -0,50 m. Adâncime finală totală: -1,10 m. (Pl. 37) Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mediu şi rară mica măruntă; ardere reducătoare incompletă: negru-cenuşiu interior şi exterior, brun secţiune; decor pe umărul vasului cu caneluri orizontale slab vizibile. (Pl. 38) 2. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul fin şi mica măruntă; ardere reducătoare ? incompletă: negru-cenuşiu cu pete brune interior, negru-cenuşiu exterior, brun secţiune; decor începând de sub buză cu caneluri orizontale pronunţate, plasate la aproximativ 0,8 cm una de alta. (Pl. 38) 86 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 3. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu interior şi secţiune, brun-cenuşiu exterior; decor cu caneluri slab vizibile, începând de sub buza vasului. (Pl. 38) 4. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; decor cu caneluri slab vizibile, începând de sub buza vasului. (Pl. 38) 5. Tip neprecizat (castron sau ceaşcă); buză şi burtă; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mediu şi rară mica măruntă; ardere reducătoare: negru-cenuşiu interior şi exterior, cenuşiu secţiune; urme de la roată mai pronunţate sub buză. (Pl. 38) 6. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă bine netezită, cu nisip fin şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare ?: bej-cenuşiu. (Pl. 38) 7. Vas borcan; buză şi umăr; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; decor începând de sub buză cu caneluri orizontale plasate la 0,5-1 cm una de alta. (Pl. 38) 8. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mediu şi rară mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; numeroase linii fine, dese, rezultate în urma modelării pe roată. (Pl. 38) 9. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip fin şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară mai pronunţate pe interior: brun-cărămiziu cu pete negre; numeroase linii fine, dese, rezultate în urma modelării, dar şi urme dezordonate de netezire pe interior; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii drepte şi în val. (Pl. 38) 10. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mare (pietricele vizibile mai ales pe interior) şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior şi secţiune, cenuşiu cu negru exterior; decor cu trei caneluri slab vizibile, sub buza vasului. (Pl. 38) 11. Tip neprecizat; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; linii fine dese, dar şi numeroase neregularităţi şi alveolări pe interior; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii în val. (Pl. 38) 12. Tip neprecizat; burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă: cărămiziu interior, brun-cărămiziu exterior, negru secţiune; linii fine dese pe interior; decor incizat: benzi de linii în val şi linii drepte. (Pl. 38) 13. Tip neprecizat; burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip fin şi mica măruntă; ardere reducătoare ?, urme de ardere secundară exterior: bej interior şi secţiune, cenuşiu-bej exterior; linii fine dese pe interior şi mai pronunţate pe exterior. (Pl. 39) 14. Tip neprecizat; burtă; roată rapidă; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară puternice: brun cu negru interior şi secţiune, negru-cenuşiu exterior; linii fine dese pe interior; caneluri orizontale pronunţate la aproximativ 0,8 cm una de alta. (Pl. 39) 15. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mare (pietricele vizibile mai ales pe interior) şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare: cenuşiu; decor cu caneluri slab vizibile, începând de sub buza vasului. (Pl. 39) 16. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mediu (pietricele vizibile mai ales pe interior) şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; decor cu caneluri slab vizibile, începând de sub buza vasului. (Pl. 39) 17. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu (pietricele vizibile mai ales pe interior) şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare: cenuşiu; decor cu caneluri slab vizibile, începând de sub buza vasului. (Pl. 39) 87 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 18. Tip neprecizat; buză şi burtă; roată rapidă; pastă cu nisip fin şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior şi secţiune, cenuşiu cu pete mai închise exterior; decor cu caneluri pronunţate. (Pl. 39) 19. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă cu nisip fin şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: brun-cenuşiu interior, brun cu cenuşiu secţiune, negru exterior. (Pl. 39) 20. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip fin şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: cenuşiu cu bej interior, bej cu cenuşiu secţiune, bej exterior; decor începând de sub buza vasului cu linii incizate. (Pl. 39) 21. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu deschis; caneluri orizontale slab-vizibile. (Pl. 39) 22. Cupă ?; talpă picior; modelat cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mare (pietricele vizibile) şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: brun cu pete cenuşii şi cărămizii. (Pl. 39) 23. Vas borcan mic; fund; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi rară mica măruntă; ardere oxidantă ?, urme de ardere secundară pe exterior: bej interior şi secţiune, cenuşiu deschis exterior; urme de netezire dezordonate pe exterior. (Pl. 39) 24. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip fin şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară mai puternice pe exterior: cenuşiu interior, bruncărămiziu şi negru secţiune, negru şi brun exterior; numeroase urme de la impurităţi târâte pe suprafaţă în timpul modelării la roată. (Pl. 39) 25. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară mai evidente spre bază: negru interior, cenuşiu secţiune, negru şi cenuşiu exterior; decor incizat cu pieptenele: brâu de linii drepte orizontale slab vizibile. (Pl. 39) 26. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare, urme de ardere secundară puternică pe interior: negru interior, negrucenuşiu secţiune, cenuşiu deschis exterior. (Pl. 39) 27. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip relativ fin şi mica măruntă; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cenuşiu cu pete mai închise. (Pl. 39) 28. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip fin şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară mai puternice pe exterior: cenuşiu interior, bruncărămiziu şi negru secţiune, negru şi brun exterior; numeroase urme de la impurităţi târâte pe suprafaţă în timpul modelării la roată. (Pl. 40) 29. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu deschis. (Pl. 40) 30. Tip neprecizat (probabil căldare de lut); buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu cu pete mai închise; decor pe buză incizat cu pieptenele: benzi neregulate de linii în val. (Pl. 40) Complexul 099 este o groapă medievală de stâlp, ovală, cu umplutură negru-cenuşiu deschis, cu mult cărbune şi cenuşă. Complexul se află în partea estică a structurii 098, având funcţionalitatea unei gropi de stâlp, asemănătoare 066, doar că nu s-au mai păstrat pietrele. Dimensiuni: 1,10 x 0,80 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime finală totală: -0,55 m. (Pl. 34) 88 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Complexul 100 este o groapă circulară, cuptorită, cu umplutură unitară (pământ negru-cenuşiu cu multe pietricele şi rare şi mărunte fragmente ceramice), identificată la adâncimea de -0,70 m şi atingând adâncimea de -1,30 m. Diametrul gropii este de 2,05 m. Complexul 104 reprezintă urmele unei locuinţe medievale, adâncită, cu cuptor-pietrar în colţul de nord. Complexul are formă dreptunghiulară cu colţuri rotunjite şi este umplut cu pământ negru-brun, afânat, cu pietricele, rar cărbune, rare fragmente ceramice mărunte şi pigment ceramic, rare cărămizi fragmentare şi chirpici, foarte rare oase. După demontarea pietrarului se poate observa vatra cu pământ ars. Dimensiuni: 4,00 x 4,50 m. Adâncime la conturare: -0,30 / 0,40 m. Adâncime de la conturare: -0,25 m. (Pl. 40) Complexul 105 este o groapă circulară, cu pereţi tronconici şi umplutură cu pământ negru-brun cu pietricele şi pigment ceramic, fără material arheologic. Diametru: 0,56 m. Adâncime la conturare: -0,50 m. Adâncime de la conturare: -0,70 m. Complexul 106 este o groapă medievală circulară, uşor cuptorită, cu două straturi de umplutură: (1) pământ negru-cenuşiu cu pete de pământ galben, pietricele rare, pigment ceramic şi rar cărbune; (2) pământ cenuşiu foarte tare cu rare pietricele, pietre şi cărămizi, cu urme de cenuşă şi pigment ceramic. Diametru: 1,38 m. Adâncime la conturare: -0,70 m. Adâncime de la conturare: -1,20 m. (Pl. 41) Complexul 108 reprezintă urmele unei locuinţe medievale adâncite, ale cărei margini sunt greu de distins, umplută cu pământ negru-brun cu pigment ceramic, cărbune mărunt, cărămizi fragmentare, numeroase cioburi, oase (prelucrate şi neprelucrate) şi materiale speciale (pinteni, piepteni bilaterali de os). În colţul de NV a fost amenajată o vatră/cuptor, sprijinită pe o parte de pietre, pe cealaltă posibil de peretele locuinţei. În vatră se află urme de arsură, chirpici, ceramică. Colţul de SV al locuinţei taie o groapă anterioară cu material preistoric (108 a). Dimensiuni locuinţă: 4,50 x 4,00 m. Adâncime la conturare: -0,30 / 0,40 m. (Pl. 41) Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare: negru. (Pl. 42) 2. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 42) 3. Vas borcan; fund; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: cărămiziu şi negru interior, cenuşiu şi negru exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 42) 4. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 42) 5. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bej-cărămiziu interior, bej-cărămiziu cu cenuşiu exterior. (Pl. 42) 7. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă: cărămiziu interior, bej-cărămiziu exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune; pe fundul vasului în interior urme de paie. (Pl. 42) 8. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu cu negru; amprente şi urme neregulate pe interior. (Pl. 42) 89 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 9. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară mai puternice pe interior: negru interior, cărămiziu cu pete cenuşii exterior. (Pl. 42) 11. Ulcior; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară (posibil după spargere): bej interior, cenuşiu secţiune, cărămiziu cu pete negre exterior; decor realizat cu rotiţa dinţată: patru linii de impresiuni aproximativ orizontale pe umărul vasului; mai ales pe interior se pot distinge alveolări şi urme rezultate în urma modelării. (Pl. 42) 12. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu şi negru interior, cenuşiu şi negru exterior. (Pl. 42) 13. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, bej cu pete cenuşii exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune; amprente şi urme neregulate pe întreaga suprafaţă a fragmentului. (Pl. 42) 14. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă; ardere oxidantă: bej-cărămiziu; pe diametrul maxim al fundului două impresiuni paralele, scurte, oblice. (Pl. 43) 15. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, cenuşiu şi negru exterior; pe fundul vasului urme de paie. (Pl. 43) 16. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme puternice de ardere secundară (posibil după spargere): cărămiziu cu negru interior, negru exterior; decor cu incizii fine, rare, oblice, mai jos de gât; grosimea pereţilor variază. (Pl. 43) 17. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bej şi negru interior, cenuşiu şi negru exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 43) 18. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre. (Pl. 43) 19. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior şi în zona buzei: cărămiziu şi negru interior, cărămiziu cu brun şi negru exterior; decor incizat: linie în val. (Pl. 43) 20. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: bej şi negru interior, cărămiziu şi negru exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune; decor cu brâu de impresiuni oblice rare. (Pl. 43) 21. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, cenuşiu şi negru exterior; decor incizat cu pieptenele imediat sub buză: linii orizontale dese / bandă de linii drepte. (Pl. 43) 22. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: cărămiziu interior, cărămiziu şi cenuşiu exterior. (Pl. 43) 23. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete cenuşii. (Pl. 43) 90 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 24. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru. (Pl. 43) 25. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: cărămiziu şi negru interior, cărămiziu exterior. (Pl. 43) 26. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru; pe interior urme neregulate. (Pl. 43) 28. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, cenuşiu şi negru exterior. (Pl. 44) 29. Căldare de lut ?; buză cu ureche / orificii pătrate de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: negrucenuşiu. (Pl. 44) 30. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziu şi cenuşiu exterior. (Pl. 44) 31. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, cenuşiu şi negru exterior. (Pl. 44) 32. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru-cenuşiu exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 44) 33. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, bej şi cenuşiu exterior. (Pl. 44) 34. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej şi cenuşiu. (Pl. 44) 35. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 44) 36. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu-bej interior, bej şi cenuşiu exterior. (Pl. 44) 37. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu-bej interior, bej şi negru exterior. (Pl. 44) 39. Căldare de lut; buză cu orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, brun şi negru exterior; două incizii mici paralele în apropierea buzei, pe exterior. (Pl. 45) 40. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme puternice de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, negru exterior, cărămiziu şi negru secţiune. (Pl. 45) 41. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cenuşiu exterior. (Pl. 45) 91 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 42. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, bej şi cenuşiu exterior. (Pl. 45) 43. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cenuşiu exterior. (Pl. 45) 44. Tip neprecizat; burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; decor incizat: linii în val, plasate la aproximativ 1 cm una de alta. (Pl. 45) 45. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bruncărămiziu cu pete negre. (Pl. 45) 46. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: cărămiziu-bej cu pete cenuşii. (Pl. 45) 47. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bej-cărămiziu interior, negru exterior. (Pl. 45) 48. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu cenuşiu şi negru. 49. Pinten de fier cu spin; braţele executate din bandă cu 0,7 cm lăţime şi 0,4 cm grosime; unul este rupt parţial din vechime; orificiul de prindere încă păstrat este dreptunghiular; spinul scurt (3 cm lungime), cu secţiune rotundă, se termină într-o piramidă patrulateră alungită, cu vârful rupt (1,7 cm lungime păstrată). Luând în considerare orientarea orificiului de prindere păstrat, acest pinten era purtat la călcâiul drept. Lungime: 11,7 cm. (Pl. 46) 50. Fragment de zăbală articulată. Se păstrează una din verigile de prindere şi jumătate de zăbală. Lungime: 7,5 cm. (Pl. 46) 51. Seceră de fier cu vârful şi capătul pedunculului rupte din vechime; lamă arcuită cu lăţimea maximă de 1,8 cm; peduncul de înmănuşare cu lungimea de 5,5 cm şi lăţimea maximă de 1 cm. Lungime: 21 cm. (Pl. 46) 52. Seceră de fier cu lama ruptă parţial din vechime; lamă arcuită cu lăţimea maximă de 1,7 cm; peduncul de înmănuşare cu lungimea de 11,5 cm, lăţimea maximă de 0,8 cm şi capătul răsucit pentru fixarea mânerului. Lungime: 22 cm. (Pl. 46) 53. Pieptene bilateral de os realizat din 3 plăci de corn de cerb ? prinse cu 3 nituri de fier. Placa din mijloc are bilateral dinţi. Pe mijlocul ei au fost prinse longitudinal două plăci de os mai mici, ambele decorate prin incizare, cu motive geometrice şi crestate pe laterale, în prelungirea dinţilor pieptenului. (Neilustrat; în curs de restaurare) Complexul 111 este o anexă ? gospodărească medievală cu plan aproximativ pătrat, umplută cu pământ negru-cenuşiu afânat cu rar pigment ceramic, pietre, materiale de construcţie romane fragmentare şi ceramică rară. Pe fundul complexului s-au conturat două gropi, fără material arheologic, posibil contemporane cu complexul. Dimensiuni: 2,70 x 3,00 m. Adâncime la conturare: -0,30 m. Adâncimea de la conturare: -0,26 m. (Pl. 46) Inventar: 1. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă: cărămiziu. 92 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 2. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul fin şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu. Complexul 113 este o groapă de mari dimensiuni folosită iniţial fie ca groapă de împrumut, fie ca puţ, fapt susţinut de cruţarea unor trepte de coborâre bine vizibile în profilul de sud-est. Ulterior întreaga amenajare a fost folosită ca groapă menajeră prezentând numeroase lentile de umplere (vezi profilul la secţionare) din care s-a prelevat un variat si numeros material arheologic, în general deteriorat din vechime şi cu extensie cronologică mică. Suntem de părere că întreaga amenajare a fost acoperită cu o structură uşoară, deoarece în buza gropii au fost identificate gropi de par săpate oblic, astfel încât să constituie suportul unui acoperiş conic. Groapa avea formă aproximativ pătrată, cu colţurile rotunjite şi pereţi aproape verticali. În umplutură au fost identificate numeroase urme de arsură şi cărbune, numeroase fragmente ceramice, oase, materiale romane de construcţie (cărămizi, ţigle), pietre, piese de echipament militar (pinteni) şi unelte (seceri, cuţite). Fundul gropii nu a putut fi surprins din cauza atingerii pânzei de apă freatică la -2,70 m adâncime. Dimensiuni: 2, 46 x 2,10 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime de la conturare: -2,30 m. (Pl. 47-48) Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru interior, negru exterior. (Pl. 48) 2. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru interior, cenuşiu şi negru exterior. (Pl. 48) 3. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere reducătoare ?, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val şi bandă de linii drepte, începând de sub gât. (Pl. 48) 4. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete cenuşii interior şi exterior, cărămiziu şi negru secţiune; decor incizat cu pieptenul: bandă de linii drepte începând de la umărul vasului, bandă de linii (2) în val pe buză. (Pl. 48) 5. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru interior, negru exterior. (Pl. 49) 6. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bej cu pete negre şi cenuşii interior şi exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune; pe interior urme de la degetele olarului. (Pl. 49) 7. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu interior, bejcărămiziu cu pete negre exterior, cărămiziu şi cenuşiu deschis secţiune; urme orizontale de netezire în zona buzei. (Pl. 49) 8. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru interior şi exterior, cărămiziu şi negru secţiune; pe fund, slab vizibil, posibil semn de olar excizat (două braţe de cruce ?). (Pl. 49) 9. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: negru interior, bej şi negru exterior; decor incizat cu pieptenul: brâu de impresiuni triple, oblice şi bandă de linii drepte; urme de netezire orizontale. (Pl. 49) 93 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 10. Vas borcan; burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: cărămiziu-brun cu pete negre interior şi exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 49) 11. Vas borcan; buză ciobită; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru interior, negru exterior; brâu de impresiuni duble oblice imediat sub gât şi decor incizat cu pieptenul: bandă de linii drepte. (Pl. 49) 12. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, cenuşiu şi negru exterior. (Pl. 50) 13. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, brun şi negru exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 50) 14. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi foarte multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziu şi cenuşiu exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune; incizie lungă, aproximativ oblică, începând imediat de sub buză. (Pl. 50) 15, 23. Tip neprecizat; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cenuşiu interior, cărămiziu şi cenuşiu exterior; decor incizat cu pieptenul: bandă de linii în val. (Pl. 50) 16. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica rară; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: bej-cărămiziu şi negru interior, cenuşiu şi negru exterior; decor incizat cu beţişorul: brâuri de incizii / impresiuni oblice, scurte. (Pl. 50) 17. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: bej şi negru interior, cenuşiu şi negru exterior. (Pl. 50) 18. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă: cărămiziu; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val şi bandă de linii drepte, începând de sub gât. (Pl. 50) 19. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu-bej şi negru. (Pl. 51) 20. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere slab oxidantă: bej interior şi exterior, cenuşiu secţiune. (Pl. 51) 21. Ulcior; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară ?: cărămiziu şi cenuşiu. (Pl. 51) 22. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: brun-cărămiziu interior, negru exterior. (Pl. 51) 24. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru interior, negru exterior. (Pl. 51) 25. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru; pe fund probabil semn de olar astăzi indescifrabil. (Pl. 51) 26. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru interior, cărămiziu şi negru-cenuşiu exterior; pe fund, slab vizibil, semn de olar excizat (linii paralele întrerupte). (Pl. 51) 94 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 27. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, brun exterior. (Pl. 52) 28. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete cenuşii. (Pl. 52) 29. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul relativ mic şi multă mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară mai vizibile pe exterior: cenuşiu interior, negru exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 52) 30. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, brun şi negru exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 52) 31. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic, pietricele şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: brun-cărămiziu interior, cărămiziu şi negru exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 53) 32. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă: cărămiziu interior şi exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 53) 33. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziu şi cenuşiu exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune; urme verticale de netezire pe exterior. (Pl. 53) 34. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru exterior. (Pl. 54) 36. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bej interior, cenuşiu exterior, cenuşiu deschis secţiune. 37. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej şi negru interior, negru-cenuşiu exterior. 38. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul relativ mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme puternice de ardere secundară: bej-cărămiziu cu pete negre. 39. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, brun-cenuşiu exterior, negru secţiune. 40. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi rară mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, brun-cărămiziu exterior, cenuşiu deschis secţiune. 41. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru exterior, cărămiziu secţiune. 95 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 42. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bej-cărămiziu interior, brun exterior, cărămiziu secţiune; diam. aprox. buză: 26 cm. 43. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară puternică: negru interior şi secţiune, cărămiziu şi negru exterior. 44. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu şi bej interior, negru exterior. 45. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, brun exterior, cenuşiu secţiune. 46. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară mai vizibile pe interior: negru interior, bej-cenuşiu exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. 47. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: bej interior, negru exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. 48. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, brun exterior, cenuşiu secţiune. 49. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bruncenuşiu interior, brun şi negru exterior, cărămiziu secţiune. 50. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere parţial; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: bej interior, negru-cenuşiu exterior, cenuşiu deschis secţiune. 51. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: bej interior, cenuşiu exterior, cenuşiu deschis secţiune. 52. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: bej şi cenuşiu interior, brun exterior, cenuşiu secţiune. 53. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru-brun exterior, cenuşiu secţiune. 54. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru. 55. Căldare de lut; buză cu orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu mult nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona urechii: cărămiziu interior, negru exterior, brun-cărămiziu secţiune. 56. Căldare de lut; buză cu orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru-brun exterior, cenuşiu secţiune. 96 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 57. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru exterior, cenuşiu deschis secţiune. 58. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere reducătoare ?, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru. 59. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, brun-cenuşiu exterior, negru secţiune. 60. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu-bej interior, negru şi cărămiziu exterior, cenuşiu secţiune. 61. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziu şi negru exterior, cenuşiu secţiune. 62. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziu şi cenuşiu exterior. 63. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: bej interior, negru exterior. 64. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu cenuşiu; pe interior urme de la degetele olarului. 65. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu şi negru. 66. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: bej interior, brun şi negru exterior. 67. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziu şi cenuşiu exterior. 68. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu şi negru; pe interior urme şi alveolări neregulate. 69. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bej-alburiu interior, negru exterior. 70. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru-cenuşiu. 71. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej şi negru. 72. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: brun-cărămiziu interior, negru exterior; pe interior linii fine orizontale. 73. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bej interior, cenuşiu exterior. 74. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă neuniformă: bej-cenuşiu interior, cărămiziu exterior. 97 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 75. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru şi cărămiziu exterior. 76. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă: bej interior, bej-cărămiziu exterior. 77. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu cu cenuşiu. 78. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej şi cenuşiu închis; pe interior urme de la degetele olarului. 79. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă: cărămiziu interior şi exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. 80. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru interior, cărămiziu şi negru exterior. 81. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru interior, negru exterior. 82. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziubej şi negru exterior. 83. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul relativ mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru-cenuşiu. 84. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă: bej-cărămiziu. 85. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: bej interior, brun şi cenuşiu exterior. 86. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu şi negru. 87. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziu şi negru exterior. 88. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu negru interior şi exterior, cenuşiu secţiune. 89. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: cenuşiu şi negru. 90. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: cărămiziu şi negru interior, negru-cenuşiu exterior. 91. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi rară mica măruntă; ardere oxidantă: cărămiziu. 92. Tip neprecizat (probabil vas borcan); buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu cu negru. 93. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu pete cenuşii; pe fund denivelări. 98 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 94. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre; pe fund denivelări şi urme neregulate. 95. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu mult nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre; pe fund denivelări. 96. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre. 97. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; pe fund denivelări. 98. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu pete negre; pe fund denivelări. 99. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej şi negru; pe fund denivelări. 100. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi cenuşiu interior, cenuşiu şi negru exterior; pe fund denivelări. 101. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: bej interior, cenuşiu exterior; pe fund numeroase denivelări. 102. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere slab oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziu şi cenuşiu exterior şi secţiune. 103. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu cu pete negre; pe fund denivelări. 104. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu pete negre-cenuşii; pe fund semn uşor excizat constând în cerc simplu (6,5 cm diam.) concentric diam. bazei (10 cm diam.). 105. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară mai pronunţate pe interior: brun cu pete negre interior, cărămiziu cu pete negre exterior; decor incizat cu pieptenul: benzi de linii drepte; pe interior urme şi alveolări neregulate. 106. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior, cărămiziu cu pete negre interior, cărămiziu exterior; decor incizat cu pieptenul: benzi de linii drepte; pe interior urme şi alveolări neregulate. 107. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete cenuşii; decor incizat cu pieptenul: benzi de linii drepte. 108. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi rară mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: negru interior, cărămiziu exterior; decor incizat cu pieptenul: benzi de linii drepte. 109. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă şi fund (4 fragmente); roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi cenuşiu interior, cenuşiu şi negru exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune; pe exterior urme de lichid scurs, care în urma arderii secundare au devenit negre. 110. Pinten de fier cu spin; braţe executate din bandă cu 0,7 cm lăţime şi 0,4 cm grosime; orificiile de prindere nu s-au păstrat; spinul scurt (2,7 cm), cu secţiune rotundă, 99 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia prezintă la 1 cm de vârful păstrat o protuberanţă cu secţiune pătrată. Pe unul dintre braţe (pe jumătate din lungimea sa), în partea sa superioară pot fi observate linii fine, oblice, plasate la 2 mm una de alta. Lungime: 11 cm. (Pl. 54) 111. Pinten de fier cu spin; braţele executate din bandă cu 0,7 cm lăţime şi 0,3 cm grosime; orificiul interior de prindere este circular, dispus vertical faţă de poziţia normală (de prindere) a pintenului; orificiul exterior este oval, alungit, dispus orizontal; spinul scurt (2,7 cm lungime), cu secţiune rotundă, se termină într-o piramidă patrulateră alungită cu lungimea de 2 cm. După forma orificiilor de prindere, acest pinten era purtat la călcâiul drept. Lungime: 12 cm. (Pl. 54) 112. Pinten de fier cu spin; se păstrează doar unul din braţe cu 0,7 cm lăţime şi 0,3 cm grosime; ambele orificii de prindere lipsesc; spinul scurt (2,2 cm lungime) cu secţiune circulară prezintă o protuberanţă sferică la 0,4 cm de vârful păstrat. Lungime: 11,5 cm. (Pl. 54) 113. Pinten de fier cu spin; unul din braţe lipseşte parţial; celălalt are 0,6 cm lăţime şi 0,5 cm grosime; ambele orificii de prindere lipsesc; spinul scurt (2,5 cm lungime) cu secţiune aproximativ circulară prezintă o protuberanţă pătrată la 0,7 cm de vârful păstrat. Lungime: 11,3 cm. (Pl. 54) 114. Pinten de fier cu spin; unul din braţe lipseşte; celălalt, rupt, are 0,7 cm lăţime şi 0,4 cm grosime şi se termină într-o tăbliţă patrulateră cu două orificii de prindere; spinul scurt (3,6 cm lungime) cu secţiune circulară se termină într-o piramidă patrulateră (2 cm lungime). Lungime: 10,6 cm. (Pl. 55) 115. Pinten de fier cu spin; braţ din bandă cu lăţimea 0,65 cm şi grosimea 0,3 cm, terminat într-un orificiu de prindere circular. Lungime: 9,3 cm. (Pl. 55) 116. Pinten de fier cu spin; braţ din bandă cu lăţimea 0,7 cm şi grosimea 0,4 cm. Lungime: 9 cm. (Pl. 55) 117. Potcoavă de fier – fragment. (Pl. 55) 118. Potcoavă de fier – fragment. (Pl. 55) 119. Potcoavă de fier – fragment. (Pl. 55) 120. Seceră de fier cu vârful rupt; lamă arcuită cu lăţimea maximă de 2 cm; peduncul de înmănuşare cu lungimea de 8 cm şi lăţimea maximă de 0,9 cm. Lungime: 23,5 cm. (Pl. 55) 121. Lamă de cuţit din fier, uşor îndoită şi puternic corodată, cu vârful rupt din vechime; peduncul ascuţit pentru înmănuşare (lăţime maximă 0,8 cm, lungime 4 cm). Lungime: 12 cm; lăţime: 1,2 cm. (Pl. 55) 122. Lamă de cuţit din fier – fragment. (Pl. 55) 123. Lamă de mari dimensiuni din fier – fragment. (Pl. 55) 124. Lamă din fier – probabil fragment de bardă. (Pl. 55) 125. Două scoici (Unio crassus), una cu posibile urme de prelucrare. (Neilustrat) 126. Ascuţitor din tegula romană refolosită. (Pl. 55) 127. Fusaiolă; formă bitronconică; pastă cu nisip fin şi mica măruntă; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej şi cenuşiu. (Pl. 55) Complexul 114 reprezintă partea inferioară a unui cuptor medieval de ars ceramica, foarte bine păstrat şi groapa sa de curăţare (aflată la NE de cuptor). Cuptorul este circular şi groapa aproximativ ovală, cuptorită. Ambele sunt umplute cu pământ negru-cenuşiu cu rar pigment ceramic şi fragmente ceramice mărunte şi rare (lucrate la roată, neornamentate), cărbune, chirpici, rare oase (numai în groapă) şi o verigă de bronz (cercel ?), recuperat la golirea integrală a cuptorului, după demontarea grătarului. Cuptorul şi groapa sa au fost 100 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa săpate în sterilul galben cu pietricele al zonei. Cuptorul a fost lipit cu lut adus. Pe centrul camerei de ardere a fost plasat apoi un fragment de coloană romană şi construită o schelă de lemn (la 0,60 m înălţime) peste care s-a aşezat un strat gros (10-12 cm) de lut adus, în vederea construirii grătarului. La demontarea acestuia, pe partea sa inferioară, au putut fi observate amprentele lemnelor din schelă. Pe partea superioară lutul a fost netezit şi s-au practicat 24 perforaţii cu diametrul de 5-6 cm fiecare. Spre V s-a realizat o perforaţie mai mare, ovală, cu diametrul maxim de 60 cm, care la descoperire era acoperită de o tegula romană spartă pe loc, probabil cu rol de reglare a tirajului. Din elevaţia cuptorului nu s-a păstrat nimic, prin urmare, nu cunoaştem modul în care se realiza practic accesul pentru reglarea tirajului. Gura de alimentare a cuptorului, boltită semicilindric şi cu urme de arsură puternică se află în partea de sud-est şi a fost descoperită odată cu golirea complexului 115, din care pornea. Diametru (cuptor): 1,50 m. Adâncime la conturare: -0,30 / 0,40 m. Adâncime de la conturare: -0,94 m. (Pl. 56) Inventar: 1. Verigă de bronz (cercel sau inel de buclă) cu unul din capete rupte. (Pl. 56) Complexul 115 reprezintă urmele unei locuinţe medievale, adâncită cu formă dreptunghiulară (aproape pătrată) şi colţuri rotunjite. Groapa prezintă gropi de stâlpi pe trei din cele 4 colţuri; cel de al patrulea colţ (colţul de E) este deranjat de o groapă, posibil contemporană cu complexul, care ar putea marca intrarea. Pe latura de NE prezintă o groapă parţial boltită care a servit ca gură de alimentare pentru cuptorul de la 114. Umplutura este neagră-cenuşie cu rar cărbune şi pigment ceramic, rare fragmente ceramice şi oase de animal disparate. Din materialul arheologic recuperat menţionăm o râşniţă de piatră fragmentară. Dimensiuni: 3,15 x 3,50. Adâncime la conturare: -0,30 / 0,40 m. (Pl. 57) Inventar: 1. Vas borcan (probabil); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip fin şi rară mica măruntă; ardere oxidantă incompletă: cărămiziu-roşcat interior, bej-cărămiziu exterior, cenuşiu în secţiune; decor incizat cu pieptenele: brâu de linii drepte orizontale şi brâu de linii în val (parţial vizibil). (Pl. 58) 2. Jumătate de râşniţă – piatră. (Pl. 58) Complexul 116 este o groapă circulară, cilindrică umplută cu pământ cenuşiu, afânat cu rare pietricele, foarte rar pigment ceramic, fără material arheologic. Complexul 118 reprezintă urmele unei locuinţe medievale cu formă neregulată şi pereţi uşor tronconici. Umplutura este neagră-cenuşie cu pietre, material de construcţie roman (ţigle, cărămizi), ceramică fragmentară neornamentată, oase de animal disparate, lut galben. În colţul de N prezintă un cuptor-pietrar parţial păstrat, iar pe latura de SV prezintă urmele unei vetre cu pământ ars, lut galben şi pietre. Dimensiuni: 4,50 x 3,80 m. (Pl. 59) Inventar: 1. Căldare de lut (4 fragmente); buză şi burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: bejcenuşiu interior, cenuşiu cu variaţii de nuanţă exterior, cenuşiu deschis secţiune. (Pl. 60) Complexul 119-126 Complexul 119 reprezintă urmele unui cuptor menajer medieval, săpat parţial în sterilul galben cu pietricele al zonei. Are formă aproximativ ovală şi umplutură cu pământ negru-cenuşiu, mai afânat, cu rare pietricele, mult pigment ceramic şi urme de cărbune. În afara cuptorului au fost descoperite fragmente ceramice (lucrate cu mâna şi ornamentate cu 101 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia incizii, excizii şi perforaţii cu rol decorativ). Diametru maxim: 1,00 m. Adâncime la conturare: -0,25 m. Adâncime de la conturare: -0,30 m. Cuptorul se leagă printr-o gură de alimentare îngustă de complexul 126. (Pl. 60) Complexul 126 reprezintă urmele unei locuinţe medievale, dreptunghiulară cu colţuri rotunjite. Umplutura este unitară, cenuşie, tare, cu multe pietricele, rar pigment ceramic, rare fragmente ceramice (lucrate cu roata şi cu mâna, ornamentate cu incizii, caneluri şi alveole), rare materiale romane de construcţie (cărămizi) şi rare oase disparate de animale. În colţul de N-NV al locuinţei se află un cuptor-pietrar (înălţime 1 m) lucrat din piatră mare de râu, sub care se află urme de arsură şi cărbuni. Pe latura de vest se află cuptorul de la nr. 119. Dimensiuni: 4,40 x 4,20 m. (Pl. 60) Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă; pastă cu nisip cu bob mediu şi rară mica; ardere reducătoare: gri-albăstrui. (Pl. 61) 2. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob fin şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu-brun interior şi secţiune, cărămiziu-brun cu pete negre exterior; decor cu benzi de linii drepte şi în val alternate, incizate. (Pl. 61) 3. Vas de dimensiuni mari; burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi rară mica; ardere reducătoare: cenuşiu-deschis; decor cu bandă de linii în val, incizate. (Pl. 61) 4. Formă neprecizată (căldare?); buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu-deschis. (Pl. 61) Complexul 122 reprezintă urmele unui cuptor menajer, săpat în pământul negrucenuşiu al zonei. Are formă aproximativ circulară şi umplutură cu pământ negru-cenuşiu, cu multe pietre şi fragmente cărămidă, pământ ars la roşu şi urme de cărbune. În afara cuptorului, zona din faţa gurii acestuia (pe partea de est) au fost descoperite numeroase pietre de dimensiuni medii şi fragmente de cărămizi romane, posibile urme ale unei amenajări a acestuia. Sub vatră se află de asemenea un strat de cărămizi romane, atent aşezate. Diametru maxim: 1,18 m. Adâncime la conturare: -0,25 m. Adâncime de la conturare: -0,15 m. În imediata vecinătate se află complexul 123 şi în apropiere complexul 124, de asemenea cuptoare. (Pl. 61) Complexul 123 reprezintă urmele unui cuptor menajer, săpat în pământul negrucenuşiu al zonei. Are formă aproximativ circulară şi umplutură cu pământ negru-cenuşiu, cu rare pietricele, pământ ars la roşu şi urme rare de cărbune. O parte din pietrele şi cărămizile de la gura cuptorului 122, ar putea fi legate de acest complex. Diametru maxim: 1,22 m. Adâncime la conturare: -0,25 m. Adâncime de la conturare: -0,10 m. În imediata vecinătate se află complexul 122 şi în apropiere complexul 124, de asemenea cuptoare. (Pl. 61) Inventar complexele 122 şi 123: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mare (multe pietricele vizibile în interior şi secţiune) şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, pe exterior şi în zona buzei urme de ardere secundară: cărămiziu (negru pe buză) interior, cenuşiu secţiune, brun şi negru exterior; decor incizat cu linii în val. (Pl. 61) 2. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare, pe exterior şi în zona buzei urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru interior, negru exterior; decor incizat cu pieptenul: bandă de linii în val. (Pl. 61) 102 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 3. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul fin şi multă mica măruntă; ardere reducătoare: negru interior şi secţiune, negru şi cenuşiu exterior; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii drepte şi în val, alternate. (Pl. 61) 4. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre; decor incizat cu linii drepte plasate la 1,5-2 cm una de alta. (Pl. 61) 5. Ascuţitor / şlefuitor realizat din fragment de tegula romană refolosită (aproximativ 2,5 cm grosime); prezintă numeroase crestături pe una din feţe, rezultate în urma folosirii fragmentului pentru ascuţirea lamelor. (Pl. 62) 6. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul fin şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi cenuşiu; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii în val. (Pl. 62) 7. Tip neprecizat (posibilă greutate neterminată) realizat din fragment de tegula romană refolosită (aproximativ 2,7 cm grosime); prezintă o alveolare pronunţată pe una din feţe, rezultată probabil în urma încercării de perforare a fragmentului. (Pl. 62) 8. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cenuşiu interior şi exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 62) Complexul 124 reprezintă urmele unui cuptor menajer, săpat în pământul negrucenuşiu al zonei. Are formă aproximativ circulară şi umplutură cu mult pământ ars la roşu. În partea de est a cuptorului au fost descoperite numeroase pietre şi fragmente de cărămidă, care ar putea fi legate de o amenajare a acestuia. Diametru maxim: 1,14 m. Adâncime la conturare: -0,30 m. Adâncime de la conturare: -0,20 m. În apropiere se află complexele 122 şi 123, de asemenea cuptoare. (Pl. 62) Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare; urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: cenuşiu şi negru interior, negru exterior; decor cu impresiuni mărunte oblice pe marginea buzei şi bandă de linii în val pe partea interioară a buzei. (Pl. 62) 2. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere reducătoare interior, oxidantă exterior; urme de ardere secundară pe exterior: negru interior, cărămiziu cu pete negre exterior, cărămiziu şi negru secţiune. (Pl. 62) 3. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cenuşiu cu variaţii de nuanţă exterior; decor cu benzi de linii drepte orizontale şi benzi de linii în val, incizate cu pieptenul; pe interior urme de netezire verticale. (Pl. 62) 4. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: brun cu negru şi cenuşiu. (Pl. 62) 5. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi rară mica măruntă; ardere oxidantă: cărămiziu. (Pl. 62) Complexul 126 – vezi complexul 119-126. Complexul 127 reprezintă urmele unei locuinţe medievale rectangulare cu colţuri rotunjite, umplută unitar cu pământ negru-cenuşiu cu pietricele, pigment ceramic, nisip, puţine fragmente ceramice (lucrate cu roata şi cu mâna, neornamentate), oase, pietre. În colţul de NV al locuinţei se află un cuptor parţial prăbuşit, amenajat în lut galben adus. Amenajarea 103 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia pentru cuptor iese în afara conturului locuinţei. Cuptorul se sprijină de o parte şi de alta pe două pietre mari. În jumătatea de S a locuinţei se află două gropi (127a cu diametrul maxim de 1 m şi adâncimea de la conturare de -0,30 m şi 127b cu diametrul maxim de 0,27 m şi adâncimea de la conturare de -0,26 m). (Pl. 63) Inventar: 1. Căldare de lut; buză; roată înceată ? şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica; ardere reducătoare; urme de ardere secundară mai puternice pe interior: cenuşiu cu pete negre interior şi exterior, cenuşiu secţiune. (Pl. 63) 2. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob fin şi multă mica; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară mai puternice pe exterior: cărămiziu cu pete negre interior, cărămiziu şi cenuşiu-deschis secţiune, cenuşiu şi negru exterior. (Pl. 63) 3. Formă neprecizată (vas borcan ?); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bob fin şi mica măruntă; ardere oxidantă: cărămiziu; decor cu bandă de linii drepte şi bandă de linii în val. (Pl. 63) 4. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior şi secţiune, cărămiziu cu pete brun-cenuşii exterior. (Pl. 63) 5. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob fin şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior şi secţiune, negru-brun exterior. (Pl. 64) 6. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob fin şi multă mica; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară exterior şi interior pe buză: bej-cărămiziu cu pete negre interior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune, negru-brun exterior. (Pl. 64) 7. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob fin şi rară mica; ardere oxidantă; urme slabe de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune, cărămiziu cu pete brune exterior. 8. Vas borcan; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: bej-cărămiziu cu pete negre interior, cărămiziu-bej secţiune, brun cu pete negre exterior. Complexul 130 este constituit de trei structuri mici de piatră, cărămidă şi respectiv piatră cu cărămidă, nelegate de un complex (probabil deranjate de arături). Umplutura este neagră-cenuşie, cu pigment ceramic şi pietricele. În apropierea structurilor au fost identificate fragmente ceramice, care ar putea fi puse în legătură cu acestea. Adâncime la conturare: -0,20 / 0,30 m. Adâncime de la conturare: -0,10 / 0,30 m. (Pl. 64) Inventar: 1. Bandă de fier (fără muchii ascuţite) cu un capăt tăiat drept şi unul rupt din vechime. (Pl. 64) Complexul 131 este o structură mică de piatră nelegată care ar putea fi în legătură cu complexul 136 a, dar între ele diferenţa de nivel este de cel puţin 0,30 m. Structura nu este legată de alte complexe, fiind probabil deranjată de arăturile din zonă. Umplutura este neagrăcenuşie cu pietricele, pietre, pigment ceramic şi materiale de construcţie (cărămizi, ţigle) mărunte. Adâncime la conturare: -0,20 / 0,30 m. Adâncime de la conturare: -0,10 m. (Pl. 64) Complexul 133 reprezintă urmele unei locuinţe medievale, dreptunghiulară cu colţuri rotunjite, umplută cu pământ negru-brun, afânat, cu rar pigment ceramic, cu oase, fragmente ceramice (lucrate la roată şi ornamentate cu incizii), cuţit, cute, râşniţă, lemn carbonizat, fragmente de cărbune, pământ ars, pietre mari şi cărămizi fragmentare. Întregul contur al 104 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa locuinţei este marcat de lemn carbonizat sau pietre. În colţul de N al locuinţei se află un cuptor-pietrar din piatră de carieră, iar pe colţul de S al locuinţei a fost identificat un fragment de râşniţă, probabil refolosit ca greutate pentru acoperiş. Lungime: 3,70 m. Lăţime: 3,15 m. Adâncime la conturare: -0,30 m. Adâncime de la conturare: -0,60 m. (Pl. 64-65) Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme puternice de ardere secundară: bej-brun cu negru; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val sub gât şi bandă de linii drepte sub aceasta. (Pl. 65) 2. Vas borcan; buză (aparţinând cu probabilitate vasului de la punctul 1); roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme puternice de ardere secundară: bej-brun cu negru; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val sub gât şi bandă de linii drepte sub aceasta; pe banda de linii în val a fost practicată după arderea vasului o perforaţie cu diametrul de 0,5-0,7 cm. (Pl. 65) 3. Vas borcan; burtă (aparţinând cu probabilitate vasului de la punctul 1); roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme puternice de ardere secundară: bej-brun cu negru; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii drepte; pe banda de linii drepte (în partea ei inferioară) a fost practicată după arderea vasului o perforaţie cu diametrul de 0,5-0,7 cm. (Pl. 65) 4. Vas borcan; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: bej cu pete negre-cenuşii; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii (2) drepte paralele. (Pl. 65) 5. Vas borcan; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe interior: cărămiziu-bej cu pete negre-cenuşii pe interior; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val, benzi de linii drepte paralele. (Pl. 66) 6. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară mai vizibile pe exterior: cărămiziu şi negru-brun; decor pe interior cu impresiuni oblice cu unghia care marchează unghiul dintre pereţii vasului şi fund. (Pl. 66) 7. Cuţit de fier cu vârful şi capătul pedunculului de înmănuşare rupte din vechime. (Pl. 66) 8. Fragment de tijă îngustă de bronz cu secţiune circulară (posibil fragment de ac). (Pl. 66) 9. Cute ruptă din vechime; formă dreptunghiulară; secţiune aproximativ pătrată; piesa este mai îngustă spre zona mediană. (Pl. 66) Complexul 135 reprezintă urmele unei locuinţe / anexe gospodăreşti ? medievale, pătrată cu colţuri rotunjite, umplută unitar cu pământ brun-cenuşiu, cu multe pietricele şi pietre, fragmente de ţiglă, mult pigment ceramic şi multă ceramică (lucrată cu roata şi ornamentate cu incizii), urme de cărbune, oase, chirpici, unelte şi piese de echipament militar (cuţit, pinten). Adâncime la conturare: -0,30 m. Adâncime de la conturare: -0,65 m. (Pl. 66) Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme puternice de ardere secundară: cenuşiu-negru cu porţiuni bejcărămizii. (Pl. 66) 2. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: brun-cenuşiu cu pete negre. (Pl. 66) 105 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 3. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica măruntă; ardere reducătoare; urme puternice de ardere secundară: brun-cărămiziu cu pete negre interior, brun cu pete cenuşii exterior. (Pl. 66) 4. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme slabe de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, bej şi cenuşiu exterior. (Pl. 66) 5. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip fin şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: bej-brun şi negru interior, brun-cenuşiu exterior; decor cu brâu de impresiuni oblice la 2 cm sub buză. (Pl. 67) 6. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme puternice de ardere secundară: bej-cărămiziu cu pete negre cenuşii. (Pl. 67) 7. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul relativ mic şi mica măruntă; ardere oxidantă; urme puternice de ardere secundară, posibil după spargere: cărămiziu şi brun cu pete negre; decor cu brâu de impresiuni liniare oblice imediat sub gât. (Pl. 67) 8. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre. (Pl. 67) 9. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica; ardere slab-oxidantă; urme de ardere secundară pe exterior: bej-cărămiziu interior; brun-cărămiziu cu pete cenuşii. (Pl. 67) 10. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica măruntă; ardere bună oxidantă; urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete brunnegre. (Pl. 67) 11. Vas borcan ?; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară, mai vizibile pe exterior: bej-cărămiziu şi negru. (Pl. 67) 12. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej şi cenuşiu interior, cenuşiu exterior. (Pl. 67) 13. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi rară mica măruntă; ardere oxidantă: cărămiziu; decor cu incizii aproximativ orizontale realizate neregulat începând de sub gât. (Pl. 67) 14. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă şi rară; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară: bej cu cenuşiu, cenuşiu şi cărămiziu secţiune; decor cu brâu de impresiuni oblice imediat sub gât; urme de netezire orizontale vizibile pe exterior. (Pl. 67) 15. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul relativ mare şi mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe interior: bej cu cenuşiu interior, cărămiziu exterior; decor cu brâu de impresiuni oblice cu pieptenul imediat sub gât şi linii orizontale incizate, mai jos. (Pl. 67) 16. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul relativ mic şi mica; ardere oxidantă incompletă; urme slabe de ardere secundară: cărămiziu interior, cărămiziu cu negru-cenuşiu exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune; decor cu brâu de impresiuni oblice cu pieptenul imediat sub gât şi brâu de linii drepte orizontale incizate cu pieptenul, mai jos. (Pl. 67) 17. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă; ardere oxidantă, urme slabe de ardere secundară: bej-cărămiziu cu cenuşiu; decor cu 106 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa brâu de impresiuni oblice realizate cu pieptenul imediat sub gât şi linii orizontale incizate, mai jos. (Pl. 68) 18. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară mai puternice pe exterior: brun-cărămiziu şi negru interior, cenuşiu şi negru exterior, cărămiziu secţiune; urme de netezire mai vizibile în zona buzei. (Pl. 68) 19. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe interior: cenuşiu cu negru interior, cenuşiu exterior; urme de netezire mai vizibile în zona buzei. (Pl. 68) 20. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere oxidantă neuniformă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu şi brun interior, cărămiziu, cenuşiu şi negru exterior; urme de netezire mai vizibile în zona buzei. (Pl. 68) 21. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 68) 22. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: bej-cărămiziu interior, bej cu pete negre exterior. (Pl. 68) 23. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica; ardere reducătoare; urme puternice de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: cenuşiu cu pete negre. (Pl. 68) 24. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu pete cenuşii; incizii fine trasate pe buză. (Pl. 68) 25. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu cu pete negre. (Pl. 68) 26. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu cenuşiu. (Pl. 68) 27. Ulcior; buză şi gât; roată înceată ?; pastă cu nisip fin şi mica măruntă; ardere oxidantă: cărămiziu. (Pl. 68) 28. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă: cărămiziu. (Pl. 68) 29. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi rară mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: bej şi cenuşiu interior, cărămiziu exterior, cărămiziu şi negru secţiune; decor cu brâu de impresiuni oblice realizate cu pieptenul imediat sub gât şi linii orizontale incizate, mai jos. (Pl. 69) 30. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme puternice de ardere secundară: cărămiziu şi brun cu porţiuni negre; decor cu brâu de impresiuni plasate imediat sub gât; linii orizontale slab vizibile, rezultate probabil în urma netezirii suprafeţei. (Pl. 69) 31. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, bejcărămiziu cu cenuşiu exterior. (Pl. 69) 32. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu cenuşiu şi negru. (Pl. 69) 33. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: cărămiziu şi negru interior, cenuşiu şi negru exterior; este vizibilă o impresiune oblică imediat sub gât. (Pl. 69) 107 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 34. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bej-cărămiziu cu pete cenuşii pe exterior. (Pl. 69) 35. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu cu negru. (Pl. 69) 36. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: cărămiziu cu porţiuni cenuşii şi negre; pe exterior sun vizibile numeroase linii fine orizontale. (Pl. 69) 37. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 69) 38. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul relativ fin şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cenuşiu exterior. (Pl. 69) 39. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă: bej-cărămiziu interior, bej şi brun exterior. (Pl. 69) 40. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă şi rară; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: negru interior, cărămiziu exterior; decor cu pieptenul cu brâuri de linii orizontale. (Pl. 69) 41. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica; ardere slab oxidantă; urme de ardere secundară pe exterior: bej interior; bej-cenuşiu exterior, bej cu cenuşiu secţiune. (Pl. 69) 42. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu şi brun interior; brun-cărămiziu exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 69) 43. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 70) 44. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă: cărămiziu; decor cu brâu de impresiuni oblice realizate cu pieptenul imediat sub gât şi linii orizontale incizate, mai jos. (Pl. 70) 45. Vas borcan; burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior şi secţiune, cărămiziu şi negru exterior; decor cu brâu de impresiuni oblice realizate cu pieptenul imediat sub gât şi brâu de linii orizontale incizate, mai jos. (Pl. 70) 46. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu interior, bejcenuşiu exterior; decor cu pieptenul cu brâu de linii orizontale. (Pl. 70) 47. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă: cărămiziu deschis; decor cu pieptenul cu brâuri de linii orizontale. (Pl. 70) 48. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe interior: bej şi cenuşiu interior, cărămiziu exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune; decor cu brâu de linii orizontale incizate cu pieptenele. (Pl. 70) 49. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip fin şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: cărămiziu şi brun interior, cărămiziu exterior; decor cu brâu de linii orizontale incizate cu pieptenele. (Pl. 70) 108 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 50. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: cenuşiu şi negru interior, cărămiziu exterior; decor cu brâuri de linii orizontale incizate cu pieptenele. (Pl. 70) 51. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: brun-cărămiziu interior, negru exterior; decor cu brâuri de impresiuni oblice care alternează direcţia de la un rând la altul. (Pl. 70) 52. Vas borcan; gât şi burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi rară mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu cu porţiuni negre-cenuşii interior, cenuşiu cu negru exterior, cărămiziu şi negru secţiune; decor cu brâu de impresiuni oblice realizate cu pieptenul imediat sub gât şi brâu de linii orizontale incizate, mai jos. (Pl. 70) 53. Vas borcan; gât şi burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip relativ fin şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu cu porţiuni negre; decor cu brâu de impresiuni oblice realizate cu pieptenul imediat sub gât şi linii orizontale incizate, mai jos. (Pl. 70) 54. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară: brun-cenuşiu interior şi exterior, brun-cărămiziu şi negru secţiune; decor cu brâu de impresiuni oblice realizate cu pieptenul imediat sub gât şi linii orizontale incizate, mai jos. (Pl. 70) 55. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul relativ mic şi multă mica; ardere slab oxidantă: brun-cenuşiu interior şi exterior, cărămiziu închis şi cenuşiu secţiune. (Pl. 70) 56. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob mediu şi rară mica; ardere reducătoare; urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu-deschis interior, brun-cenuşiu exterior. (Pl. 70) 57. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul relativ fin şi multă mica; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară superficială: cărămiziu interior, bej cu pete cenuşii exterior, cenuşiu şi cărămiziu secţiune. (Pl. 71) 59. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare ?: cenuşiu interior, cărămiziu şi cenuşiu exterior. (Pl. 71) 60. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul relativ fin şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona orificiilor: cenuşiu deschis cu pete negre. (Pl. 71) 61. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cărămiziu şi cenuşiu exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune. (Pl. 71) 62. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi rară mica măruntă; ardere oxidantă incompletă: cărămiziu, cenuşiu secţiune; numeroase urme neregulate de netezire. (Pl. 71) 63. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu deschis interior, cenuşiu cu variaţii de nuanţă exterior. (Pl. 71) 109 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 64. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru interior, bej cu pete cenuşii exterior, cenuşiu şi cărămiziu secţiune. (Pl. 72) 65. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul relativ mic şi multă mica; ardere reducătoare; urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu cu pete mai închise pe exterior. (Pl. 72) 66. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 72) 67. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip relativ fin şi foarte multă mica; ardere oxidantă: cărămiziu interior, bejcărămiziu exterior. (Pl. 72) 68. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară superficială: cărămiziu interior; cărămiziu cu pete cenuşii exterior, cenuşiu secţiune. (Pl. 72) 69. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelat cu mâna; pastă cu nisip relativ fin şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară superficială pe exterior: cărămiziu interior; brun-cenuşiu exterior, cărămiziu şi cenuşiu deschis secţiune. (Pl. 72) 70. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, cenuşiu exterior. (Pl. 72) 71. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelat cu mâna; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica măruntă; ardere reducătoare; urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu-deschis interior; brun-cenuşiu exterior. (Pl. 72) 72. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 72) 73. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru exterior. (Pl. 73) 74. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: cărămiziu şi cenuşiu interior, cărămiziu şi diverse nuanţe de cenuşiu exterior; decor cu brâu de impresiuni oblice cu pieptenul imediat sub gât şi linii orizontale incizate, imediat sub acesta (decorul cu impresiuni suprapune partea superioară a celui cu linii). (Pl. 73) 75. Pinten de fier cu spin; singurul braţ păstrat, din bandă curbată cu lăţimea de 0,75 cm şi grosimea de 0,35 cm, se termina într-o plăcuţă probabil patrulateră cu două orificii de prindere (lipsesc fragmente); spinul scurt (2,5 cm lungime) este aproximativ pătrat în secţiune şi prezintă o protuberanţă patrulateră la 1,1 cm de vârf. Vârful este uşor curbat. Lungime: 11,8 cm. (Pl. 73) 76. Cuţit de fier; lamă cu vârful şi pedunculul de înmănuşare rupte din vechime. (Pl. 73) Complexul 136 – vezi complexul 044-136. 110 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Complexul 137 reprezintă urmele unei locuinţe medievale aproximativ pătrată (3 x 3,30 m) cu colţurile rotunjite, umplută unitar cu pământ brun-cenuşiu, cu multe pietricele şi pietre, fragmente de ţiglă şi cărămidă, mult pigment ceramic, ceramică, urme de cărbune şi oase. În colţul de nord-est se află un cuptor-pietrar, în celelalte trei colţuri fiind observabile gropi de stâlpi cu diametrele de 0,30-0,34 m. Adâncime la conturare: -0,56 m. Adâncime de la conturare: -0,54 m. Dimensiuni: 3 x 3,30 m. (Pl. 73) Inventar: 1. Vas borcan de mici dimensiuni; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu pete negre-cenuşii interior şi exterior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune; câteva incizii fine oblice imediat sub gât. (Pl. 74) 2. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: brun-cărămiziu cu pete negre; decor incizat cu pieptenele: brâuri de linii drepte care încadrează un brâu de linii în val. (Pl. 74) 3. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu cu pete cenuşii; decor incizat cu pieptenele: brâuri de linii în val; linii fine orizontale vizibile pe interior. (Pl. 74) 4. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: cărămiziu cu pete cenuşii interior, cărămiziu exterior; decor incizat cu pieptenele: brâu de linii în val; urme de la degetele olarului pe ambele părţi. (Pl. 74) 5. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: cărămiziu cu pete cenuşii interior, cărămiziu exterior; decor incizat cu pieptenele: brâuri de linii drepte încadrând brâu de linii în val. (Pl. 74) 6. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip fin şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu pete cenuşii interior; decor fin incizat cu pieptenele: bandă de linii drepte încadrând bandă de linii în val; urme oblice de netezire pe interior. (Pl. 74) 7. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii în val şi drepte. (Pl. 74) Complexul 138 reprezintă o aglomerare de pietre şi materiale de construcţie romane (3,45 x 2,20 m), posibil urmele unui cuptor-pietrar. Pe latura de est aglomerarea pare a prezenta o faţetare. Adâncime la conturare: -0,20 m. Adâncime de la conturare: -0,15 m. (Pl. 74) Complexul 140 reprezintă urmele unei anexe gospodăreşti medievale, surprinsă doar parţial şi având probabil formă dreptunghiulară cu colţuri rotunjite. Umplutura era neagrăcenuşie, cu pietricele, pietre, pigment ceramic, ceramică măruntă, oase şi coarne de bovidee şi materiale de construcţie romane (ţigle, cărămizi) fragmentare. Amenajarea avea doi pereţi marcaţi de un şir de pietre amestecate cu cărămizi şi ţigle. Celelalte două laturi nu au putut fi identificate în stratul gros de cultură din zonă. În zona acestui complex au fost identificate atât materiale databile în evul mediu, cât şi materiale preistorice. Adâncime la conturare: -0,50 m. Adâncime de la conturare: -0,40 / 0,50 m. (Pl. 58) 111 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Complexul 142 reprezintă urmele unei locuinţe medievale, dreptunghiulară cu colţuri rotunjite, umplută cu pământ negru-cenuşiu cu multe pietricele, pietre, materiale romane de construcţie (ţigle, cărămizi), ceramică (lucrată cu roata şi cu mâna, neornamentată), oase, cărbune, lipitură de vatră. Au fost surprinse patru gropi de stâlpi (plasate în colţurile locuinţei), două cuptoare menajere (probabil folosite succesiv) şi un cuptor-pietrar în colţul de N, în stare foarte proastă. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime de la conturare: -0,55 m (adâncimea gropilor de stâlpi este de -0,72 - -0,80 m de la acelaşi reper). Dimensiuni: 3,15 x 3,40 m. (Pl. 75) Inventar: 1. Bol; buză, burtă, fund; roată înceată; pastă bine netezită cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: bej-cărămiziu cu pete negre şi cenuşii. (Pl. 75) 2. Toartă - fragment; modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-brun cu pete negre. (Pl. 75) Complexul 144 reprezintă probabil urmele unei locuinţei medievale ale cărei margini nu au putut fi identificate în stratul din zonă. Complexul prezintă numeroase pietre mari împrăştiate pe suprafaţa lui, care ar putea proveni de la un cuptor-pietrar. Umplutura este neagră-cenuşie cu multe pietricele, pietre mari, materiale de construcţie romane (ţigle, cărămizi), fragmente ceramice (lucrate cu roata şi cu mâna), oase (prelucrate şi neprelucrate) şi coarne de ovicaprine şi un fragment dintr-o râşniţă. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime de la conturare: -0,35 m. Dimensiuni: 3,80 x 3,10 m. (Pl. 75) Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi rară mica măruntă; ardere reducătoare; urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior şi secţiune, cenuşiu cu pete negre exterior. 2. Vas borcan (două fragmente); fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi rară mica măruntă; ardere reducătoare; urme de ardere secundară pe exterior: negru-cenuşiu interior, cenuşiu-deschis secţiune, bej-cenuşiu cu pete negre exterior; netezire neglijentă pe exterior. 3. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi rară mica măruntă; ardere oxidantă: cărămiziu-deschis; pe fund prezintă numeroase asperităţi, pori şi pietricele. 4. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi rară mica măruntă; ardere reducătoare: negru-cenuşiu. Complexul 145 reprezintă urmele unei vetre medievale de mici dimensiuni cu formă neregulată (aproximativ ovală), aflată în apropierea complexului 140. Umplutura din zonă este neagră cu pietricele, fragmente ceramice mărunte, materiale romane de construcţie, urme de chirpici şi oase, nedeosebindu-se cu nimic de stratul din zonă. Peste stratul de arsură al vetrei se află două pietre mari, care probabil mărgineau vatra la un moment dat. Adâncime la conturare: -0,50 m. Adâncime de la conturare: -0,15 m. Dimensiuni: 0,85 x 0,47 m. (Pl. 75) Complexul 151 c este o groapă medievală, posibil rituală. Pe fundul gropii a apărut un nivel de pietre de sub care a fost recuperat un vas medieval reîntregibil. Adâncime la conturare: -0,70 m. Adâncime finală: -1,10 m. (Pl. 76) Inventar: 1. Vas borcan; spart din vechime, reîntregibil; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară puternică pe exterior: cărămiziu cu pete negre interior, negru şi brun-cenuşiu exterior; decor incizat fin cu pieptenele: benzi de linii drepte şi în val, alternate, începând imediat de sub gât; pe fund, în 112 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa centrul diametrului, perforaţie circulară (cu diametrul de aproximativ 1 cm), realizată odată cu modelarea vasului (înainte de ardere). (Pl. 76) Complexul 152 este un cuptor-pietrar din zona căruia au fost recuperate materiale de construcţie romane (ţigle, cărămizi), ceramică (lucrată cu roata şi ornamentată cu incizii) şi oase de animale. Pietrarul a aparţinut probabil unei locuinţe medievale a cărei umplutură nu a putut fi distinsă de stratul din zonă. (Pl. 77) Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob fin şi multă mica; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe exterior: bej-cenuşiu interior, cărămiziu şi cenuşiu secţiune, brun cu pete negre exterior; decor cu benzi de linii drepte şi în val, incizate. (Pl. 77) 2. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob fin şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe interior: cărămiziu cu pete negre interior şi secţiune, cărămiziu exterior; semn ştampilat (impresiune) din care se păstrează capetele a două linii paralele. (Pl. 77) 3. Fragment de tegula romană de 5 cm grosime; pe una din feţe prezintă crestături rezultate în urma folosirii fragmentului pentru ascuţirea cuţitelor. (Pl. 77) 4. Vas borcan; burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob fin şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: bej-cărămiziu cu pete negre; decor cu benzi de linii drepte şi în val, incizate, parţial suprapuse. (Pl. 77) 5. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: brun cu pete negre. (Pl. 77) 6. Vas borcan?; burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă: cărămiziu interior şi exterior, cărămiziu şi negru secţiune; decor incizat cu beţişorul: linie în val. (Pl. 77) 7. Cuţit de fier cu vârful şi capătul pedunculului de înmănuşare rupte din vechime. (Pl. 77) 8. Tip neprecizat (posibil fragment de seceră); bandă de fier uşor curbată, cu o latură mai subţire. (Pl. 77) 9. Fusaiolă; formă elipsoidală; pastă cu nisip cu bobul mediu; ardere slab oxidantă: bej-cărămiziu; decor incizat cu beţişorul / crestat: brâu de linii verticale pe diametrul maxim. (Pl. 77) Complexul 163 este o groapă oval-dreptunghiulară (probabil medievală) umplută cu pământ negru-cenuşiu cu pietricele şi material arheologic (ceramică lucrată cu roata şi cu mâna şi oase). Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime de la conturare: -1,30 m. Dimensiuni: 3,00 x 2,10 m. Complexul 167 reprezintă probabil urmele unei locuinţe medievale, dreptunghiulară cu colţuri rotunjite. Umplutura, greu de distins în stratul de cultură al zonei, este neagrăcenuşie cu pietricele, pietre, materiale de construcţie romane (ţigle, cărămizi), ceramică (lucrată cu roata şi decorată cu incizii şi lucrată cu mâna şi decorată cu alveole), oase, chirpici. La conturare spre N se puteau distinge colţurile amenajării, datorită unor benzi înguste de lut galben. Pe mijlocul complexului au fost găsite mai multe pietre mari în poziţie secundară şi pe colţul de nord o vatră cu urme de arsură împrăştiate spre mijlocul complexului. Adâncime la conturare: -0,70 m. Adâncime de la conturare: -0,25 m. (Pl. 77) 113 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe exterior şi posibil pe interior: brun-bej cu cenuşiu interior, cenuşiu deschis secţiune, brun cu pete negre exterior. (Pl. 78) 2. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe exterior: bej-cărămiziu interior, cenuşiu secţiune, brun cu pete negre exterior. (Pl. 78) 3. Fragment de tegula romană de aproximativ 2,4 cm grosime; ardere oxidantă; urme de ardere secundară puternică: cărămiziu o faţă, brun cealaltă, negru secţiune; fragmentul a fost spart / tăiat circular în evul mediu, probabil pentru a servi ca greutate. (Pl. 78) 4. Vas borcan; fund; lucrat cu mâna / roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre interior, cenuşiu secţiune, roşu-brun cu pete negre exterior; decor incizat cu pieptenele: brâuri de linii ondulate şi drepte; pe interior prezintă urme de netezire mai ales verticale. (Pl. 78) 5. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară: cărămiziu-brun interior, cărămiziu-bej secţiune, brun cu pete negre exterior. (Pl. 78) 6. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu-bej interior, cărămiziu secţiune, cenuşiu exterior; pe interior urme de netezire şi alveolări dispuse neregulat. (Pl. 78) 7. Bol mic; fragment; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob fin şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe jumătatea inferioară: cărămiziu-brun jumătatea superioară, negru-brun jumătatea inferioară; pe exterior prezintă o nervură orizontală pronunţată, plasată la 1 cm de bază. (Pl. 78) 8. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; lucrată la roată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior şi secţiune, brun-cenuşiu exterior. (Pl. 78) 9. Căldare de lut; buză cu ureche / orificii de prindere; lucrată la roată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă superficială, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu-cenuşiu interior, cărămiziu cu miez cenuşiu secţiune, cenuşiu cu negru exterior; pe interior se pot distinge uşoare alveolări în zona buzei rezultate în urma modelării acesteia. (Pl. 78) 10. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; lucrată la roată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bej-cărămiziu interior, brun-cărămiziu secţiune, cenuşiu exterior. (Pl. 78) 11. Căldare de lut; buză cu ureche / orificiu de prindere; lucrată la roată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul fin şi multă mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior şi secţiune, negru exterior. (Pl. 78) Complexul 174 este un cuptor-pietrar medieval foarte bine păstrat. Marginile locuinţei căreia i-a aparţinut nu au putut fi identificate în stratul de cultură. Pământul din cuptor-pietrar este negru-cenuşiu cu pigment ceramic şi câteva cărămizi. Gura pietrarului (orientată spre SE) este boltită de o piatră mare, aflată încă în poziţia iniţială. Din jurul pietrarului au fost recuperate mai multe materiale arheologice (ceramică lucrată cu roata şi cu mâna, cărămizi, oase). Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime de la conturare: -0,60 m. Dimensiuni: 1,10 x 1,00 m. (Pl. 79) 114 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Inventar: 1. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare: negru-cenuşiu. (Pl. 79) Complexul 181 este o groapă medievală (posibil rituală) circulară, tronconică (fund uşor alveolat), umplută cu pământ negru-cenuşiu, afânat, cu rare pietricele, multe oase şi cenuşă. Groapa a fost tăiată de una dintre secţiuni. Conţine printre alte oase şi scheletul unei păsări mari (gâscă ?) aproape întreg. Diametru: 1,32 m. Adâncime la conturare: -1,10 m. Adâncime de la conturare: - 0,70 m. (Pl. 79) Complexul 183 constă în 4 structuri (3 cu pietre, cărămizi şi oase şi 1 cu urmele unei vetre) de mici dimensiuni, care ar putea reprezenta resturile unei amenajări medievale superficiale, cu formă neregulată, cu stâlpi pe colţuri şi o vatră de foc. Umplutura celor patru structuri este neagră-cenuşie cu pigment ceramic, pietre, materiale romane de construcţie (ţigle, cărămizi), ceramică şi oase (prelucrate şi neprelucrate). Adâncime la conturare: -0,50 / 0,60 m. Adâncime de la conturare: -0,15 m. (Pl. 79) Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere reducătoare: cenuşiu-negru. (Pl. 79) 2. Tub de ace aproape integral, realizat din os tăiat, perforat longitudinal şi şlefuit. La unul din capete prezintă câteva incizii fine rezultate probabil în urma încercărilor de tăiere. (Pl. 79) Complexul 186b reprezintă urmele unei locuinţe medievale, aproximativ pătrată cu colţuri rotunjite. În colţul de nord se află un cuptor-pietrar deranjat, din piatră cu fragmente de cărămizi romane, împrăştiate până spre centrul locuinţei. Pe cele trei colţuri păstrate se pot observa gropi de stâlpi. Dimensiuni: 3,40 x 4,20 m. (Pl. 80) Complexul 186c este o groapă aproximativ circulară, tronconică, umplută cu pământ cenuşiu cu pietricele, pigment ceramic, cărbune mărunt, un fragment de cărămidă şi materiale arheologice (ceramică măruntă lucrată la roată ? şi oase neprelucrate). Diametru: 2,40 m. Adâncime la conturare: -0,20 m. Adâncime de la conturare: -1,00 m. (Pl. 80) Complexul 187a şi b constă în două structuri neregulate de piatră şi (doar în cazul 187b) cărămidă, din care 187a pare a ţine de amenajarea unei vetre. Umplutura este neagrăcenuşie cu pietricele şi pigment ceramic, iar în cazul 187a şi cu lut galben. Umplutura se distinge greu de stratul de cultură. Cele două structuri aparţin probabil unor complexe deranjate. După demontarea pietrelor complexului 187a vatra s-a conturat foarte bine. Ambele structuri sunt medievale. Adâncime la conturare: -0,30 / 0,40 m. Adâncime de la conturare: 0,15 m. (Pl. 80-81) Inventar 187a: 1. Vas borcan (două fragmente); buză şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica mare; ardere reducătoare; urme de ardere secundară pe exterior: negru-cenuşiu interior şi secţiune, negru exterior; decor cu două benzi de impresiuni liniare oblice rare; pe interior se pot observa alveolări şi amprente de la degetele olarului. (Pl. 80) 2. Căldare de lut; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul fin şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe exterior: bej-cărămiziu interior şi secţiune, negru şi cenuşiu exterior. Inventar 187b: 1. Fusaiolă ? confecţionată dintr-o ţiglă romană refolosită, şlefuită şi perforată. (Pl. 81) 115 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Complexul 194 este o structură medievală neregulată de pietre mici şi material de construcţie roman (cărămizi, ţigle). Adâncime la conturare: aproximativ -0,30 m. Adâncime de la conturare: -0,15 m. (Pl. 81) Complexul 200 este o groapă de stâlp medievală, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu cenuşă şi cărbune. Groapă de stâlp umplută cu pietre de dimensiuni mici, care poate fi în corelaţie, fie cu locuinţa 201 sau cu 219. Diametru: 0,56 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -0,80 m. (Pl. 81) Complexul 201 este un cuptor-pietrar medieval din pietre şi materiale de construcţie romane, care prezintă un unghi drept (colţ) orientat spre nord. El a aparţinut cel mai probabil unei locuinţe medievale ale cărei margini nu au putut fi observate. De la nivelul pietrarului au fost recuperate o piesă de os (vezi mai jos) şi o posibilă fusaiolă. În jurul cuptorului lutuială galbenă. Adâncime la conturare: -0,60 m. (Pl. 81) Inventar: 1. Tip neprecizat (posibil tub de ace); piesă confecţionată dintr-un corn de animal (Bos taurus) golit şlefuit; în partea superioară (diametrul mare) prezintă două perforaţii, în partea inferioară (diametrul minim) o urmă care ar putea indica o încercare de prelucrare a acestui capăt sau o tocire cauzată de legare. (Pl. 81) 2. Fusaiolă; formă aplatizată, ridicată mult în zona perforaţiei; pastă cu nisip fin şi mica măruntă; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej şi cenuşiu. (Pl. 81) Complexul 203 este o groapă de stâlp sau postament de stâlp, circulară, cilindrică. Multă piatră spartă în umplutură, care are pământ cenuşos şi bucăţi de cărbune. Diametru: 0,65 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -0,95 m. Complexul 204 este o groapă de stâlp, aproximativ circulară. Multă piatră spartă în umplutura cu pământ cenuşos. Diametru: 0,66 m. Complexul 205 este un cuptor-pietrar medieval din pietre şi materiale de construcţie romane. El a aparţinut cel mai probabil unei locuinţe medievale ale cărei margini nu au putut fi observate. După înlăturarea pietrelor a fost observată vatra din pământ ars. Adâncime de la conturare: -0,48 m. (Pl. 81) Complexul 207 este o groapă de stâlp probabil medievală, circulară, cilindrică, umplută cu pământ lutos, negru-cenuşiu. Groapa apare în zona structurii de chirpic 069. Diametru: 0,60 m. Adâncime la conturare: aproximativ -0,70 m. Adâncime finală totală: -1,00 m. (Pl. 81) Complexul 208 este un cuptor menajer aproximativ circular, pavat cu materiale de construcţie romane (cărămizi). În partea de sud-est a cuptorului pietre mari care ar putea marca gura de acces. (Pl. 82) Complexul 211 este un cuptor-pietrar medieval, aproximativ pătrat cu colţurile rotunjite, care făcea foarte probabil parte dintr-o locuinţă ale cărei margini nu au putut fi observate. Umplutura are aspect cenuşos, negru-cenuşiu, cu cărbune şi ceramică măruntă (lucrată la roată). Complexul este un cuptor sau cuptor-pietrar medieval surprins în întregime, 116 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa alcătuit din pietre mari (micaşist) şi tegulae. După curăţare a fost demontat parţial, la 50-60 cm de la partea superioară observându-se vatra de formă circulară, amenajată direct pe sol. Gura de alimentare se află spre nord. La nivelul vetrei se observă cărbune şi cenuşă. Complexul suprapune complexul 059, datat în neoliticul timpuriu. Înălţime: 0,40 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime finală totală: -0,80 m. (Pl. 82) Complexul 214 este un cuptor menajer medieval, circular, pavat cu materiale de construcţie romane (cărămizi). Complexul se află la nord de structura romană STR I/1, lângă sondaj. (Pl. 82) Inventar: 1. Fusaiolă; formă bitronconică; pastă cu nisip fin; ardere slab oxidantă: bej. (Pl. 82) Complexul 215 este o structură de tegulae şi pietre, în jurul cărora se observă o zonă cu pământ galben (probabil resturile unei locuinţe medievale). În colţul nordic a fost surprins un pietrar. Grosimea stratului de pământ galben / lut variază, ajungând până la 15-20 cm. Din loc în loc este ars. (Pl. 82) Complexul 217 este o aglomerare de tegulae şi pietre surprinsă la nivelul zidului, în exteriorul structurii romane STR I/1, la 5 m sud de sondaj. După curăţare a fost surprinsă o structură de piatră cu bucăţi de tegulae. Complexul 219 reprezintă urmele unei locuinţe medievale din care se păstrează zona pietrarului în colţul de nord şi peretele de est din piatră nelegată, orientat nord-sud. Peretele prezintă o întrerupere care ar putea marca intrarea locuinţei. Pietrarul este construit din piatră cu tegulae şi în jurul lui se observă o zonă cu lutuială galbenă densă (lut bătut). Sub cuptorpietrar lutuiala este arsă. Complexul se află la est de complexul medieval 201 şi la vest de complexul medieval 050. Din umplutură au fost recuperate fragmente ceramice mărunte aparţinând evului mediu, dar şi fragmente ceramice Hallstatt şi de epoca bronzului. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -0,80 m. Dimensiuni: 4,20 x 3,30 m. (Pl. 83) Complexul 220 este o structură mare din materiale de construcţie romane şi pietre, care prezintă o zonă de paviment din cărămizi şi ţigle. Structura se află la est de zidul roman Z II şi la nord de zidul roman ZL. Din zonă au fost recuperate fragmente ceramice mărunte medievale şi oase. Complexele 220 a şi 220 b sunt o groapă de stâlp ? şi respectiv un cuptorpietrar ?. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime finală totală: -0,60 m. (Pl. 83-84) Complexul 221 este o groapă de stâlp medievală, circulară. Umplutură cu pământ negru-cenuşiu, cu cărbune şi cenuşă. Complexul este o groapă cu multă piatră spartă, ce pare a avea funcţionalitatea unei gropi de stâlp. A apărut şi un fragment ceramic medieval lucrat la roată. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime finală totală: -0,70 m. (Pl. 82) Complexul 222 este o groapă cu resturi menajere, medievală, plasată între complexele 200, 201 şi 219. Umplutură cenuşoasă cu pigment de cărbune, multe oase şi ceramică. În umplutură au fost găsite multe fragmente ceramice de epoca bronzului, dar şi tegulae romane. Pe fundul gropii au fost găsite tegulae şi fragmente ceramice medievale. Adâncime la conturare: -0,50 / 0,60 m. Adâncime finală totală: -1,50 m. Materialele de la numerele 1-20 şi 117 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 31-40 provin din nivelul -0,60 – -1,30 m de săpare. Materialele de la numerele 21-30 şi 41-44 au fost recuperate din nivelul -1,30 – -1,50 m. (Pl. 84-85) Inventar: 1. Vas de mari dimensiuni; buză; roată înceată; pastă grosieră cu nisip cu bob mediu, pietricele şi rară mica măruntă; ardere reducătoare: negru-cenuşiu; decor incizat neglijent cu pieptenele: bandă de linii în val pe buză, benzi de linii drepte şi în val imediat sub gât. 2. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe exterior: bej interior, negru-cenuşiu exterior; decor cu două linii drepte, fine, incizate imediat sub gât. (Pl. 85) 3. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi rară mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: bej-brun cu pete negre; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii drepte mai jos de gât. (Pl. 85) 4. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare; urme slabe de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, cenuşiu cu pete negre exterior. (Pl. 85) 5. Castron; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare; urme de ardere secundară: negru. (Pl. 85) 6. Tip neprecizat; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 86) 7. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; pe fund linii cu mai multe direcţii intersectate. (Pl. 86) 8. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 86) 9. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată; pastă poroasă cu nisip cu bob mediu şi rară mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu deschis. (Pl. 86) 10. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob fin şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, cenuşiu şi negru exterior. 11. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare, urme de ardere secundară : cenuşiu cu negru. 12. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob fin şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cenuşiu cu pete negre interior şi exterior, cărămiziu secţiune. 13. Tip neprecizat; burtă; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob fin şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară mai vizibile interior: cenuşiu cu negru; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii drepte. 14. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: negru-cenuşiu; numeroase impurităţi târâte pe suprafaţa exterioară a vasului. 15. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru; numeroase impurităţi târâte pe suprafaţa exterioară a vasului. 16. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: cărămiziu cu negru interior, negru-cenuşiu şi bej exterior. 17. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: brun-cărămiziu cu negru. 118 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 18. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica măruntă; ardere slab oxidantă; urme de ardere secundară pe exterior: bejgălbui interior, cenuşiu şi negru exterior; pe fund amprente. 19. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată; pastă cu multe asperităţi cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare; urme de ardere secundară: negru. 20. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob fin şi multă mica măruntă; ardere slab-oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bej interior, bej şi negru-cenuşiu exterior. 21. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi multă mica măruntă; ardere reducătoare; urme de ardere secundară: bej-cenuşiu şi negru interior, negru exterior; decor cu bandă de linii drepte imediat sub gât. (Pl. 86) 22. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă şi rară; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe exterior: bej interior, bej şi cenuşiu exterior, cărămiziu secţiune; decor cu linii drepte, paralele, slab vizibile, începând de sub gât. (Pl. 86) 23. Vas borcan; buză (2 fragmente); roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu, pietricele şi mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: bej interior, negru-brun interior şi exterior, cărămiziu secţiune; o linie dreaptă profilată împarte buza în două. (Pl. 86) 24. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: negru interior şi exterior, brun-cărămiziu secţiune; decor cu linii drepte, paralele, începând de sub gât. (Pl. 86) 25. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob mare şi mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară: negru interior şi exterior, brun secţiune. (Pl. 86) 26. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob mediu; ardere slab oxidantă; urme de ardere secundară: bej şi cenuşiu; decor incizat cu beţişorul: linie dreaptă pe umărul vasului. (Pl. 86) 27. Tip neprecizat; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare; urme de ardere secundară: negru-cenuşiu, decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val. (Pl. 86) 28. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată; pastă cu numeroase asperităţi cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru; numeroase impurităţi târâte pe suprafaţa exterioară a vasului. (Pl. 86) 29. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi mica măruntă şi rară; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: brun cu pete negre. (Pl. 86) 30. Tip neprecizat (probabil vas borcan); fund; roată înceată; pastă bine netezită cu nisip cu bob mediu; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 86) 31. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă subţire cu nisip cu bob mic şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu pete negre. (Pl. 87) 32. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, cenuşiu cu pete negre exterior. (Pl. 87) 33. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob mic şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; decor incizat cu beţişorul: linii drepte, paralele, începând de sub gât. (Pl. 87) 119 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 34. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe interior: cenuşiu interior, negru exterior. 35. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu; ardere oxidantă: bejcărămiziu. 36. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mic şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii drepte. 37. Tip neprecizat (posibil vas de mari dimensiuni); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val. 38. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bob mediu şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu. 39. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu asperităţi cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru. 40. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu cu pete negre. 41. Cute ruptă din vechime; formă aproximativ ovală; secţiune semicirculară. (Pl. 87) 42. Cute ruptă din vechime; spre capătul păstrat se subţiază şi prezintă o perforaţie circulară; formă rectangulară; secţiune aproximativ dreptunghiulară. (Pl. 87) 43. Fusaiolă; formă bitronconică; pastă cu nisip fin, lustruită; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej şi negru. (Pl. 87) 44. Fusaiolă; formă elipsoidală; pastă cu nisip fin; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej şi negru. (Pl. 87) Complexul 236 este un cuptor menajer sau cuptor-pietrar medieval construit din pietre de mari dimensiuni şi materiale de construcţie romane. Complexul prezintă un colţ spre nord, acesta aparţinând foarte probabil unei locuinţe în spaţiul căreia se afla în colţul de nord. Marginile locuinţei nu au putut fi observate. Vatra cuptorului a fost amenajată direct pe pământ. Umplutură: pământ negru-cenuşiu. Dimensiuni: 1,50 x 1,20 m. (Pl. 87) Complexul 251 este un cuptor-pietrar medieval construit din piatră şi tegulae romane, prăbuşit peste vatra amenajată direct pe pământ, de formă neregulată. Umplutură: pământ negru-cenuşiu nisipos. Dimensiuni: 1,80 x 1,40 m. Adâncime la conturare: -0,30 / 0,40 m. (Pl. 87) Inventar: 1. Străpungător de os cu urme de arsură. (Pl. 87) 2. Tip neprecizat; formă tronconică; pastă cu nisip cu bobul mediu; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu şi negru-cenuşiu; piesa prezintă în centrul diametrului mare o alveolare / perforare neterminată, care îi dă aspectul unui degetar. (Pl. 87) Complexul 252 este o groapă de stâlp, circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, nisipos, bolovani şi pietre. Diametru: 0,70 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime finală totală: -0,70 m. Complexul 253 este o vatră de foc dreptunghiulară cu colţuri rotunjite, simplă, amenajată în exteriorul unei eventuale locuinţe. Materialul arheologic lipseşte. Umplutură: pământ galben-cenuşiu nisipos cu cenuşă. Dimensiuni: 0,40 x 0,60 m. Adâncime la conturare: -0,30 m. 120 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Complexul 254 este dărâmătură din piatră de formă neregulată. Taie talpa zidului IV pe la mijlocul lungimii zidurilor STR III şi a zidului III. Este formată din bolovani mari, cărămizi şi ţigle romane, având o formă aproximativ ovală. Dimensiuni: 5,70 x 3 m. Adâncime la conturare: -0,30 m. Adâncime finală totală: -0,40 m. Complexul 255 este o vatră de foc, circulară, cilindrică. Vatra are un brâu de tegulae romane gros de aproximativ 30 cm. Îi lipseşte o porţiune pe latura de est. Umplutură cu pământ negru-cenuşiu, nisipos, cu mult cărbune. Diametru interior: 0,60 m. Diametru: 1,10 m. Adâncime la conturare: -0,40 / 0,45 m. Adâncime finală totală: -0,60 m. (Pl. 88) Complexul 256 reprezintă probabil urmele unui cuptor-pietrar medieval dreptunghiular cu colţuri rotunjite format din piatră şi tegulae romane cu umplutură de pământ negru-cenuşiu nisipos şi vatră la bază. Dimensiuni: 1 x 0,50 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. (Pl. 88) Complexul 257 este o vatră de foc, ovală, simplă, fără gardină de piatră, umplută cu pământ galben-cenuşiu, cenuşă şi cărbune. Dimensiuni: 0,60 x 0,70 m. Adâncime la conturare: -0,80 m. Adâncime finală totală: -0,90 m. Complexul 258 este un cuptor-pietrar ? medieval, circular, format din piatră şi tegula romană, cu umplutură de pământ negru-cenuşiu nisipos. Diametru: 0,60 m. Adâncime la conturare: -0,80 m. Adâncime finală totală: -1,10 m. (Pl. 88) Complexul 259 este o prăbuşire medievală din bolovani, de formă neregulată. Complexul este un posibil cuptor-pietrar format din bolovani mari şi spărturi de cărămidă romană. Nu există urme de arsură care să indice o vatră. Umplutura este cu pământ negrucenuşiu nisipos. Dimensiuni: 2,05 x 1,60 m. Adâncime la conturare: -0,45 m. (Pl. 88) Complexul 261 este un cuptor menajer de formă circulară, umplut cu pământ negruroşiatic. Este secţionat de sondajul 9 şi este situat la aproximativ 3,80 m de complexul 258 (tot cuptor). Adâncime la conturare: -0,45 m. Adâncime finală totală: -1,10 m. Complexul 262 este un cuptor menajer de formă circulară. Are pereţii din lut şi cupola prăbuşită în interior. Umplutură cu pământ negru-cenuşiu nisipos. Diametru: 0,60 m. Adâncime la conturare: -0,50 m. Complexul 264 este un cuptor-pietrar medieval de formă neregulată. Cuptorul de piatră era prăbuşit având vatra amenajată direct pe pământ. Umplutură cu pământ negrucenuşiu, nisipos. Dimensiuni: 2 x 1,20 m. Adâncime la conturare: -0,45 m. (Pl. 88) Complexul 266 este o groapă, circulară, cilindrică, umplută cu pământ negrucenuşiu, nisipos. Complexul a fost secţionat de sondajul 9. A fost conturată pe fundul şanţului la îmbinarea pământului negru cu cel galben. Diametru: 1,20 m. Adâncime la conturare: 1,70 m. Adâncime finală totală: -1,80 m. Complexul 267 este dărâmătură de formă neregulată, formată din piatră şi tegula romană. Este situat pe colţul de sud-est al STR II.1, fiind prăbuşit peste o groapă oarecum 121 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia rectangulară. Umplutură cu pământ negru-cenuşiu, nisipos. Dimensiuni: 3 x 3 m. Adâncime la conturare: -0,30 m. Adâncime finală totală: -0,45 / 0,50 m. Complexul 268 este un cuptor menajer cu formă neregulată. Umplutură cu pământ negru-cenuşiu, nisipos. Complexul constă într-o prăbuşire de bolovani şi tegulae romane, peste o groapă pătrată cu laturile rotunjite. Este situat pe latura de sud-vest a STR II.1 şi la aproximativ 3 m vest de C 267. Dimensiuni: 1,20 x 1,20 m. Adâncime la conturare: -0,30 m. Adâncime finală totală: -0,60 m. Complexul 269 este o groapă circulară pe fundul căreia se afla talpa unei vetre de foc din lut compact groasă de 5-8 cm. Umplutură cu pământ negru-cenuşiu, nisipos. Diametru: 1,20 m. Adâncime la conturare: -1,40 m. Adâncime finală totală: -1,60 m. Complexul 300 este un cuptor menajer medieval, oval, umplut cu pământ cenuşos cu cărbune, chirpic, ceramică (lucrată cu roata şi ornamentată cu incizii) şi oase. Sub cuptor, umplutura este lutoasă cu pigment de cărbune şi chirpic. Sub cuptor a fost surprins un vas medieval reîntregibil. Pereţii cuptorului aveau o grosime de 5 cm. Diametru maxim: 0,78 m. Adâncime la conturare: -1,40 m. Adâncime finală totală: -1,70 m. (Pl. 88) Inventar: 1. Vas borcan de dimensiuni mici; roată înceată; ardere reducătoare, urme de ardere secundară : cenuşiu cu negru. Complexul 301 este o groapă medievală de stâlp, circulară, umplută cu pământ cenuşos, negru-cenuşiu, cu cărbune şi multe pietre. Groapă de stâlp plină cu pietre de râu şi bucăţi de cărbune. Poate fi pusă în corelaţie cu locuinţa 302. Diametru: 0,52 m. Adâncime la conturare: -0,75 m. Adâncime finală totală: -1,30 m. (Pl. 88) Complexul 302 este o amenajare / anexă gospodărească ? medievală de suprafaţă cu formă neregulată şi numeroase pietre şi materiale de construcţie romane. Poate fi pusă în corelaţie cu groapa de stâlp 301. (Pl. 89) Complexul 303 este o structură medievală de mici dimensiuni din piatră şi materiale de construcţie romane. (Pl. 89) Complexul 304 este o groapă medievală de stâlp, circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu cărbune, multe pietre şi un nucleu de silex. Groapă cu funcţionalitate similară c 309, umplută cu piatră de râu spartă şi bucăţi de cărbune. Diametru: 0,66 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime finală totală: -1,35 m. (Pl. 89) Complexul 305 este un cuptor-pietrar medieval, cu formă neregulată, umplută cu pământ cenuşiu, cu cărbune, cenuşă şi lentile de lut galben. În zona nordică este construit din micaşist, în partea sudică apare o cărămidă romană, pe post de vatră. La nivelul vetrei a apărut un fragment de os de animal şi o fusaiolă. Dimensiuni: 1,80 x 1,10 x 0,20 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -0,80 m. (Pl. 89) Inventar: 1. Fusaiolă; formă elipsoidală turtită; pastă cu nisip fin şi mica măruntă; ardere oxidantă: roşu-cărămiziu. (Pl. 89) 122 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Complexul 306 este un cuptor menajer medieval, circular, cilindric, umplut cu pământ cu aspect lutos, cu cenuşă, pământ galben şi bucăţi mici de cărbune. Complexul este un cuptor sau o vatră de formă circulară alungită lângă profilul nordic. În capătul vestic perete din piatră de râu, de formă circulară. Pe fund tegulae şi pământ galben. Pietrele de pe margini prezintă urme de arsură, vatra fiind din pământ galben bătut şi bucăţi sparte de ţiglă. Dimensiuni: 1,20 x 1,05 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime finală totală: -1,30 m. (Pl. 90) Complexul 308 este un posibil colţ al unei locuinţe, ale cărei margini nu au putut fi surprinse. Este alcătuit dintr-o tegula folosită ca vatră de foc. Umplutura din zonă este cu pietre, ţigle, ceramică medievală măruntă şi pământ lutos cu pietricele, cărbune şi cenuşă. Complexul se află lângă profilul sudic. Vatra este bine arsă, cu urme de cenuşă. Complexul prezintă de asemenea doi pereţi din pietre mari şi fragmente de ţigle, orientaţi NE-SV şi NVSE, care formează un unghi de 90°. În unghiul format se află vatra. Adâncime la conturare: 0,75 m. Adâncime finală totală: -0,85 m. (Pl. 90) Inventar: 1. Ascuţitor dintr-o tegula romană refolosită. (Pl. 90) Complexul 309 este o groapă medievală de stâlp, circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu cărbune şi multe pietre de râu, una dintre ele fiind un nucleu de silex cu urme de prelucrare. Diametru: 0,66 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime finală totală: -1,40 m. (Pl. 90) Complexul 310A este o groapă medievală cu resturi menajere, circulară, cilindrică, umplută cu pământ lutos, cenuşiu, cu pigment de cărbune, chirpic, oase, tegulae şi pietre. Complexul se află la nord de c 310 şi poate fi pus în corelaţie cu cuptorul 310 şi gropile de stâlp situate la NE. Diametru: 1,55-1,50 m. Adâncime la conturare: -0,70 m. Adâncime finală totală: -1,53 m. (Pl. 91) Complexul 310 este un cuptor menajer medieval, dreptunghiular cu colţuri rotunjite, umplut cu pământ lutos, cenuşiu deschis, cu pete roşiatice, pigment de chirpic şi urme de cărbune, ceramică măruntă lucrată la roată. Pereţii sunt formaţi din piatră şi tegulae. Complexul este situată la 5 m de profilul sudic. În capătul de NE se conturează o zonă cu pietre mari. Au fost observate cenuşă şi urme de pământ ars. La SE apare o aglomerare de pietre şi ţigle. Dimensiuni: 1,28 x 1,07 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -0,80 m. (Pl. 91) Complexul 311 este o groapă medievală de stâlp, circulară, cilindrică, umplută cu pământ cenuşos, cu bucăţi de cărbune. Groapa are funcţionalitate similară c 309, 304 şi 312 şi umplutură de pietre de râu de mici dimensiuni. Poate fi pusă în corelaţie cu cuptorul 313 şi o eventuală locuinţă de suprafaţă care nu s-a mai păstrat. Diametru: 0,57 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -0,75 m. (Pl. 91) Complexul 312 este o groapă medievală de stâlp, circulară, cilindrică, umplută cu pământ cenuşos cu bucăţi de cărbune. Groapa conţine piatră şi ţigle şi poate fi pusă în corelaţie cu cuptorul 313 şi o eventuală locuinţă de suprafaţă care nu s-a mai păstrat. Diametru: 0,53 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -1,10 m. (Pl. 91) 123 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Complexul 313 este un cuptor menajer medieval, circular, umplut cu pământ cenuşos, cu cărbune, chirpici, piatră şi ţigle. După săparea gropii a fost identificat un cuptor cu pereţi şi vatră de tegulae, cupola fiind prăbuşită în interior. Poate aparţine unei locuinţe de suprafaţă, care nu s-a mai păstrat. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -0,70 m. (Pl. 92) Complexul 314 este un cuptor menajer medieval, circular, cu paviment de cărămizi şi ţigle, pereţii fiind realizaţi din ţigle din care s-a păstrat doar primul rând, cupola fiind prăbuşită în interior. Este umplut cu pământ cenuşiu cu cărbune şi chirpic. Nu a fost observată gura de alimentare. Vatra a fost construită direct pe sol. Diametru: 0,90 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -0,80 m. (Pl. 92) Complexul 315 este o groapă medievală de stâlp, circulară, cilindrică, umplută cu pământ cenuşos cu cărbune. Groapă care conţine micaşist. Diametru: 0,66 m. Adâncime la conturare: -0,70 m. Adâncime finală totală: -1,10 m. (Pl. 92) Complexul 316 este un cuptor menajer medieval, umplut cu pământ cenuşos cu chirpic şi cărbune. Cuptorul are paviment şi pereţi din ţigle. Gura de alimentare apare în capătul nordic. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -0,80 m. (Pl. 92) Complexul 318 reprezintă, posibil, resturile unui cuptor-pietrar medieval, cu pământ negru-cenuşiu, lutos, ceramică măruntă (lucrată la roată), multe pietre şi ţigle. Pietrarul are dimensiuni mari şi ţigle în zona centrală. La vest se conturează două posibile gropi de stâlpi. După demontarea pietrelor nu a fost observată vatra. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime finală totală: -0,70 m. (Pl. 92) Complexul 322 este o groapă, dreptunghiulară cu colţuri rotunjite, umplută cu pământ negru, lutos, cu intruziuni de galben. Groapa reprezintă o alveolare, lipsită de materiale arheologice. Dimensiuni: 1,90 x 1,34 x 0,49 m. Adâncime la conturare: -1,30 m. Adâncime finală totală: -1,79 m. Complexul 323 este o groapă (alveolare), cu formă neregulată, umplută cu pământ negru, lutos cu intruziuni de galben, fără material arheologic. Dimensiuni: 1,50 x 1,30 x 0,52 m. Adâncime la conturare: -1,30 m. Adâncime finală totală: -1,82 m. Complexul 339 este un cuptor menajer medieval, aproximativ circular, cu paviment de cărămizi romane, umplut cu pământ cenuşiu cu cărbune şi chirpic. Nu a fost observată gura de alimentare. Diametru maxim: 1,40 m. (Pl. 93) Complexul 340 este un cuptor menajer medieval, aproximativ circular, cu paviment de cărămizi romane, umplut cu pământ cenuşiu cu chirpic. Diametru maxim: 1,30 m. (Pl. 93) Complexul 343 este o groapă de provizii de epocă romană, circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu-gălbui, cu ceramică (lucrată la roată) romană şi un alt tip de ceramică şi oase. Groapa este săpată din solul negru-cenuşiu şi conturată în solul galben lutos. Diametru: 1,80 m. Adâncime la conturare: -1,70 m. Adâncime finală totală: -2,00 m. 124 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Complexul 344 este o vatră de foc simplă de formă circulară, umplută cu pământ negru lutos. Diametru: 0,80 m. Adâncime la conturare: -1,60 m. Complexul 346 este o groapă circulară, tronconică, umplută cu pământ galben lutos, cu piesă de fier şi o coastă de animal. S-a surprins doar partea inferioară, conturată în solul galben lutos. Diametru: 1,00 m. Adâncime la conturare: -1,60 m. Adâncime finală totală: 1,80 m. Complexul 350 este o groapă circulară, tronconică, umplută cu pământ cenuşiu afânat cu foarte rar pigment ceramic şi rare fragmente ceramice mărunte (lucrate cu roata şi lucrate cu mâna şi decorate cu impresiuni) şi osoase. Diametru: 0,96 m. Adâncime la conturare: aproximativ -1,10 m. Adâncime de la conturare: -1,28 m. (Pl. 93) Complexul 351 este o groapă medievală circulară, tronconică, umplută cu pământ cenuşiu cu pigment ceramic, pietre (printre care şi una romană refolosită), cărămizi, chirpici, fragmente ceramice (lucrate la roată şi ornamentate cu incizii) şi oase. Diametru: 1,38 m. Adâncime la conturare: -1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,80 m. (Pl. 93) Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere oxidantă ?; urme de ardere secundară: negru-cenuşiu interior şi exterior, cărămiziu-roşcat secţiune; decor incizat cu pieptenele: brâu de linii ondulate şi brâuri de incizii oblice grupate; pe interior urme de netezire neregulate. (Pl. 94) 2. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica foarte măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre-cenuşii; decor incizat cu pieptenele: brâuri de linii drepte; pe interior urme de netezire neregulate. (Pl. 94) 3. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: brun-cărămiziu cu pete cenuşii; decor incizat cu pieptenele: brâuri de linii drepte; pe exterior urme de netezire neregulate. (Pl. 94) 4. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: brun cu pete negre interior, cărămiziu exterior; decor incizat cu pieptenele: brâu de linii drepte; pe interior şi exterior urme de netezire neregulate. (Pl. 94) 5. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu pete cenuşii; decor incizat: linie în val. (Pl. 94) 6. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica foarte măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: brun-roşcat cu pete negre. (Pl. 94) Complexul 352 este o groapă medievală (?) circulară, cilindrică, umplută cu pământ cenuşiu, afânat, rar pigment ceramic, rare urme de cărbune, câteva fragmente ceramice (lucrate cu roata (?) şi cu mâna) şi oase şi cărămidă măruntă. Diametru: 1,25 m. Adâncime la conturare: aproximativ -1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,60 m. Complexul 353 este o groapă medievală circulară, cilindrică, umplută cu pământ cenuşiu, afânat, cu pigment ceramic, rare pietricele, cu fragmente ceramice (lucrate cu roata şi ornamentate cu incizii), cărămidă şi oase. Diametru: 1,90 m. Adâncime la conturare: aproximativ -1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,50 m. (Pl. 94) 125 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Inventar: 1. Vas de dimensiuni mari; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip relativ fin; ardere reducătoare: cenuşiu deschis; decor incizat cu pieptenele: brâuri de linii ondulate, neglijent trasate imediat sub buză; pe interior urme de netezire şi de modelare asimetrice. (Pl. 94) 2. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare: negru-cenuşiu. (Pl. 94) 3. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, negru-cenuşiu exterior. (Pl. 94) Complexul 354 este o groapă medievală circulară, tronconică, umplută cu pământ brun-cenuşiu, afânat, cu pigment ceramic, cărbune mărunt, ceramică (lucrate cu roata şi ornamentate cu incizii), oase, rare cochilii de melci, pietre şi materiale de construcţie (ţigle, cărămizi). Diametru: 1,67 m. Adâncime la conturare: aproximativ -1,10 m. Adâncime de la conturare: -2,10 m. (Pl. 95) Inventar: 1. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica foarte măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu-roşcat interior, negru exterior; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii drepte. (Pl. 95) 2. Tip neprecizat (probabil vas borcan); buză şi burtă – 10 fragmente; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă şi rară; ardere oxidantă incompletă: cărămiziu-roşcat interior şi exterior, negru secţiune; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii drepte şi în val, banda ondulată fiind mărginită de benzile drepte. (Pl. 95) 3. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare: negru-cenuşiu. Complexul 355a este o groapă medievală, care taie una anterioară, preistorică (355b la nord). Groapa este circulară, cilindrică, alveolată pronunţat. Este umplută cu pământ negrucenuşiu, cu multe pietricele, cărbune, pigment ceramic, pietre, cărămizi, ceramică şi oase. Diametru: 1,72 m. Adâncime la conturare: -1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,95 m. (Pl. 95) Inventar: 1. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară mai puternice pe interior: brun şi negru interior, bej şi cenuşiu exterior; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii în val. (Pl. 95) 2. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: brun şi negru; decor slab vizibil: bandă de linii drepte. (Pl. 95) 3. Tip neprecizat (greutate / fusaiolă neterminată / jeton); obiect aproximativ circular realizat prin spargerea (în vechime) a unei tegulae romane până la forma dorită. (Pl. 95) Complexul 360 este o groapă medievală (?) circulară, cilindrică, umplută cu pământ lutos, foarte tare, negru-cenuşiu, cu multe pietricele şi mult pigment ceramic, puţină ceramică măruntă (lucrată cu roata şi cu mâna), cochilii şi câteva oase. Diametru: 1,92 m. Adâncime la conturare: aproximativ -1,10 m. Adâncime de la conturare: -1,15 m. (Pl. 96) 126 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Complexul 364a este o groapă medievală (?), care taie foarte puţin 364b. Este o groapă circulară, umplută cu pământ brun-cenuşiu, cu pietricele, fragmente de cărămidă, pigment ceramic, cărbune mărunt, ceramică (lucrată cu mâna şi ornamentată cu caneluri), oase şi cochilii. Diametru: 1,86 m. Adâncime la conturare: aproximativ -0,60 m. Adâncime de la conturare: -1,20 m. (Pl. 96) Complexul 368 este o groapă circulară, cilindrică, umplută cu pământ brun-cenuşiu cu pietricele, fără pigmenţi sau materiale. Diametru: 1,60 m. Adâncime la conturare: -1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,15 m. Complexul 369 este o groapă medievală (?) circulară, tronconică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele, rar pigment ceramic, fragmente ceramice mărunte (lucrate cu mâna), oase, cărămidă măruntă şi chirpici. Diametru: 1,60 m. Adâncime la conturare: -1,00 / 1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,62 m. (Pl. 96) Complexul 372 este o groapă circulară, cuptorită, umplută cu pământ brun-cenuşiu, cu pigment ceramic, cărbune mărunt, pietricele, fragmente ceramice. Diametru: 1,08 m. Adâncime la conturare: -1,10 m (?). Adâncime de la conturare: -0,47 m. Complexul 376 este o groapă circulară, tronconică, umplută cu pământ negrucenuşiu, cu rar pigment ceramic, fără material arheologic. Diametru: 1,02 m. Adâncime la conturare: -1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,08 m. Complexul 378 este o groapă medievală circulară, tronconică, uşor concavă, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele, pigment ceramic, cărbune mărunt, material de construcţie roman (cărămizi şi ţigle), oase şi fragmente ceramice mărunte (lucrate cu roata şi cu mâna), chirpic fragmentar. Diametru: 1,58 m. Adâncime la conturare: -1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,55 m. (Pl. 97) Complexul 380 este o groapă medievală circulară, tronconică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele rare, cu pigment ceramic şi cărbune, câteva fragmente ceramice preistorice (lucrate cu mâna şi ornamentate cu proeminenţe) şi oase, fragmente de chirpici şi materiale de construcţie (cărămizi, ţigle). Diametru: 2,30 m. Adâncime la conturare: -0,50 m. Adâncime de la conturare: -0,40 / 0,52 m. (Pl. 97) Complexul 382 este o groapă (cu resturi menajere ?) circulară, cilindrică (cu fundul uşor concav), umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele, rar pigment ceramic, materiale de construcţie (cărămizi şi ţigle), oase şi fragmente ceramice (lucrate la roată). Diametru: 1,50 m. Adâncime la conturare: -1,00 / 1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,80 m. (Pl. 97) Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi rară mica măruntă; ardere reducătoare; urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior şi secţiune, cenuşiu cu pete negre exterior. (Pl. 97) 2. Vas borcan; buză; roată rapidă; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare; urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior şi secţiune, cenuşiu cu pete negre exterior. (Pl. 97) 127 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 3. Vas borcan?; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu deschis; semn cu impresiuni, din care păstrate: două triunghiuri şi o formă indistinctă. (Pl. 97) 4. Vas borcan; fund – 2 fragmente; roată rapidă ?; pastă poroasă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă şi urme de pleavă (pe unul din fragmente); ardere reducătoare; urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu deschis interior şi secţiune, cenuşiu deschis cu pete mai închise exterior. Complexul 383 este o groapă (de stâlp ?) ovală, tronconică, umplută cu pământ cenuşiu, lutos, cu pietricele şi rar pigment ceramic, fără material arheologic. Dimensiuni: 1,50 x 1,30 m. Adâncime la conturare: -1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,14 m. Complexul 385 este o groapă de mari dimensiuni folosită iniţial fie ca groapă de împrumut, fie ca puţ. Ulterior întreaga amenajare a fost folosită ca groapă menajeră, din ea prelevându-se un variat şi numeros material arheologic, în general deteriorat din vechime şi cu extensie cronologică mică. Groapa are formă circulară, pereţi cilindrici şi este umplută cu pământ negru-cenuşiu, afânat, cu pietricele, pigment ceramic, cărbune mărunt, chirpic, material roman de construcţie (cărămizi, ţigle, bucăţi de marmură), oase mari de animal, ceramică (lucrată cu mâna, decorată cu benzi de linii şi valuri), podoabe (cercel de bronz cu mărgea de sticlă). Fundul gropii nu a putut fi surprins datorită surprinderii pânzei de apă freatică la -3,70 m adâncime. Diametru: 2,30 m. Adâncime la conturare: aproximativ -1,00 m. Adâncime de la conturare: -2,70 m. (Pl. 98) Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară (posibil după spargere): bej-cărămiziu şi negru; pe exterior incizii fine rezultate în urma netezirii; pe interior alveolări şi urme neregulate. (Pl. 98) 2. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară (posibil după spargere): bej-cărămiziu şi negru; pe interior alveolări şi urme neregulate. (Pl. 98) 3. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă fină cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere reducătoare; urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu cu pete negre; decor cu bandă de impresiuni oblice imediat sub gât şi linie în val incizată. (Pl. 99) 4. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere slab oxidantă: bej. (Pl. 99) 5. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru; pe interior urme şi alveolări neregulate. (Pl. 99) 6. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi rară mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: cărămiziu şi negru interior, brun şi negru exterior. (Pl. 99) 7. Vas borcan (două fragmente); buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă şi foarte rară; ardere oxidantă: cărămiziu; decor incizat cu pieptenul: benzi de linii drepte şi în val. (Pl. 99) 8. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi rară mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: negru interior şi exterior, cărămiziu secţiune. (Pl. 99) 128 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 9. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica măruntă; ardere reducătoare: negru-cenuşiu. (Pl. 99) 10. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-cărămiziu şi negru interior, negru-cenuşiu exterior. (Pl. 99) 11. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi rară mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru interior, cenuşiu şi negru exterior; decor cu brâu din grupuri de impresiuni oblice. (Pl. 99) 12. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară (posibil după spargere): bej-cărămiziu cu pete negre. (Pl. 99) 13. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi foarte rară mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: brun-cenuşiu interior, cărămiziu exterior. (Pl. 99) 14. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: brun şi negru; decor incizat: linie dreaptă. (Pl. 99) 15. Vas borcan; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: brun-roşcat şi negru; decor incizat: linii drepte, paralele, trasate la diferite distanţe una de alta. (Pl. 99) 16. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu interior, negru exterior. (Pl. 100) 17. Tip neprecizat (posibil căldare de lut sau tavă); buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere oxidantă incompletă: brun şi cărămiziu interior, brun exterior, negru interior; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii în val. (Pl. 100) 18. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: brun-cărămiziu interior, brun şi negru exterior. (Pl. 100) 19. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: cărămiziu cu pete negre. (Pl. 100) 20. Căldare de lut; buză; roată înceată şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru. (Pl. 100) 21. Vas borcan; burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mare şi rară mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: brun-roşcat interior, negru şi cenuşiu exterior; decor incizat cu pieptenul: benzi de linii (aproximativ) drepte şi în val. (Pl. 100) 22. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mare şi rară mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior: bruncărămiziu interior, negru exterior; decor incizat: linii drepte şi în val. (Pl. 100) 23. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, negru exterior; bandă de impresiuni oblice şi decor incizat cu pieptenele: benzi de linii drepte şi în val. (Pl. 100) 129 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia 24. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mare şi rară mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete cenuşii; decor incizat cu pieptenul: benzi alternate de linii drepte şi în val. (Pl. 100) 25. Tip neprecizat (probabil vas borcan); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul fin şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: brun şi negru interior, cenuşiu şi negru exterior; decor incizat cu pieptenul: benzi alternate de linii drepte şi în val. (Pl. 100) 26. Fragment marmură albă de formă aproximativ rectangulară refolosit în perioada medievală. Fragmentul este şlefuit pe cele două feţe şi o laterală (probabil în epoca romană), tăiat rudimentar pe alte două laterale (epoca medievală) şi spart pe cea de-a patra. Prezintă slabe urme oblice liniare pe una din feţe. Dimensiuni: 9,70 x 6,10 x 1,70 cm. 27. Greutate ? realizată dintr-o tegula romană refolosită; fragmentul a fost spart pe margini pentru a i se da o formă aproximativ circulară; diametru: 8 cm. 28. Cercel / pandantiv dintr-o mărgea de sticlă albastră pusă pe bandă îngustă şi subţire de bronz. (Pl. 100) Complexul 386 reprezintă probabil urmele unui cuptor menajer medieval din care se mai păstrează câteva cărămizi romane îngrijit aşezate, câteva pietre şi fragmente ceramice mărunte. Dimensiuni: 2,26 x 1,30 m. (Pl. 100) Complexul 387 este un cuptor-pietrar sau fragment de zid (?) medieval, formă neregulată, umplutură cu pământ negru-cenuşiu, cu rar pigment ceramic, pietre, materiale de construcţie romane (ţigle, cărămizi), oase şi fragmente ceramice (lucrate cu mâna şi ornamentate cu incizii şi impresiuni). Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime de la conturare: -0,20 m. (Pl. 101) Inventar: 1. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul fin şi mica foarte rară; ardere reducătoare: negru; incizii orizontale slab vizibile spre umărul vasului. (Pl. 101) 2. Vas borcan; burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu şi negru; decor incizat cu pieptenele: bandă de linii drepte. (Pl. 101) 3. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere reducătoare: negru; urme de netezire dezordonate. (Pl. 101) 4. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe interior: negru interior, cărămiziu şi cenuşiu exterior. (Pl. 101) Complexul 388 este un cuptor-pietrar sau fragment de zid (?) medieval, formă neregulată, umplutură cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele, pigment ceramic, pietre, materiale de construcţie romane, ceramică (lucrată la roată şi cu mâna, ornamentată cu incizii sau neornamentată) şi oase. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime de la conturare: -0,25 m. (Pl. 101) Inventar: 1. Castron; buză şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru. (Pl. 101) 2. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu-cenuşiu interior, brun-roşcat cu negru exterior; decor incizat imediat sub gât: linie în val. (Pl. 102) 130 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa 3. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 102) 4. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 102) 5. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu şi negru. (Pl. 102) 6. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic; ardere reducătoare: cenuşiu şi negru. (Pl. 102) 7. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu cu negru; pe exterior vagi linii drepte. (Pl. 102) 8. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru. (Pl. 102) 9. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 102) 10. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi rară mica; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru. (Pl. 102) 11. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru. (Pl. 102) 12. Vas borcan; buză; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu şi negru. (Pl. 102) 13. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, negrucenuşiu exterior. (Pl. 102) 14. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, cenuşiu şi negru exterior. (Pl. 102) 15. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară pe exterior: cenuşiu interior, cenuşiu şi negru exterior. (Pl. 102) 16. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară puternică: brun-cărămiziu şi negru. (Pl. 103) 17. Tip neprecizat (probabil ulcior); gât şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii în val. (Pl. 103) 18. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica foarte măruntă şi rară; ardere reducătoare, urme de ardere secundară mai vizibile pe interior: cenuşiu şi negru; pe interior linii şi denivelări orizontale; pe fund urme circulare concentrice care nu acoperă întreaga suprafaţă, făcute după netezirea acesteia. (Pl. 103) Complexul 390 este un cuptor-pietrar sau fragment de zid (?) medieval, formă neregulată, umplutură cu pământ negru-cenuşiu, cu rare pietricele, pietre, materiale de construcţie romane, ceramică (lucrată la roată şi cu mâna, ornamentată cu incizii şi brâuri alveolate şi neornamentate) şi oase. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime de la conturare: -0,20 m. (Pl. 103) Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi rară mica; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară: brun-roşcat cu negru; decor începând de sub gâtul vasului cu linii în val plasate la aprox. 1 cm una de alta. (Pl. 103) 131 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Complexul 393 este o groapă pătrată cu colţuri rotunjite, tronconică, umplută cu pământ brun-cenuşiu cu pietricele, afânat, cu urme mărunte de cărbune. Dimensiuni: 1,75 x 1,65 m. Adâncime la conturare: aproximativ -0,90 m. Adâncime de la conturare: -0,15 / 0,20 m. Complexul 394 este o groapă, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu rar pigment ceramic şi pietricele, fără material arheologic. Diametru: 1,60 m. Adâncime la conturare: 1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,23 m. Complexul 395 este o groapă (?) medievală, cu formă neregulată, umplută cu pământ brun-cenuşiu, cu pietricele, chirpici, fragmente de cărămidă şi un os. Dimensiuni: 1,36 x 1,80 m. Adâncime la conturare: -0,70 / 0,80 m. Adâncime de la conturare: -0,30 m. (Pl. 104) Complexul 396 este o groapă medievală, circulară, umplută cu pământ brun-cenuşiu, cu pietricele, pigment ceramic, cărbune, material de construcţie roman, ceramică (lucrată cu mâna) şi oase. Diametru: 1,58 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,40 m. (Pl. 104) Complexul 398-399 este un cuptor-pietrar şi un cuptor menajer, aparţinând probabil unei locuinţe medievale al cărui contur nu a putut fi identificat. Material arheologic a fost recuperat din zona acestora, dar nu poate fi atribuit cu siguranţă celor două complexe. Umplutură cu pământ negru-cenuşiu amestecat cu pietricele, chirpici, cărbune, pietre, material de construcţie roman, ceramică (lucrată cu roata şi cu mâna, neornamentată şi ornamentată cu incizii şi brâuri crestate) şi oase. Adâncime la conturare: -0,60 / 0,70m. Adâncime de la conturare: -0,25 / 0,35 m. (Pl. 104) Complexul 400 este o locuinţă medievală de suprafaţă (?) cu formă neregulată, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele, pigment ceramic, piatră, cărămidă, oase şi fragmente ceramice (lucrate la roată şi cu mâna, neornamentată şi ornamentată cu incizii, brâuri crestate şi alveolate şi proeminenţe) şi chirpic. Complexul prezintă o vatră aproximativ circulară în partea de sud-est şi câteva zone cu lutuială galbenă. Dimensiuni: 6 x 4,30 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime de la conturare: -0,30 m. (Pl. 105) Inventar: 1. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica foarte măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-roşcat cu pete negre; decor incizat: linii în val. (Pl. 105) 2. Vas borcan; buză şi burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară pe exterior şi în zona buzei: brun cu pete negre; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii drepte şi în val. (Pl. 105) 3. Vas borcan; buză; roată rapidă ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: bej-portocaliu cu pete negre-cenuşii; decor incizat cu pieptenele: benzi de linii drepte şi în val. (Pl. 105) 4. Vas borcan; fund; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete negre-cenuşii. (Pl. 105) 132 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Complexul 403 este o groapă (de stâlp ?) circulară, tronconică, umplută cu pământ brun-cenuşiu, cu multe pietricele, fără material arheologic. Diametru: 1,70 m. Adâncime la conturare: aproximativ -1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,72 m. Complexul 404 este o groapă (de stâlp ?) circulară, tronconică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele şi pigment ceramic, materialul arheologic constă într-un singur fragment de os. Diametru: 1,85 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,94 m. Complexul 405 este o groapă circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele şi pete albe, umplutură consistentă, fără material arheologic. Diametru: 2,42 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,72 m. Complexul 406 este o groapă circulară, tronconică, umplută cu pământ negrucenuşiu, cu pietricele şi pigmenţi, fără material arheologic. Diametru: 1,74 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,28 m. Complexul 408 este o groapă circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu multe pietricele, pete albe, pigmenţi, ceramică măruntă (lucrată la roată şi cu mâna) şi oase. Diametru: 1,90 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime de la conturare: -1,05 m. (Pl. 106) Complexul 409 este o groapă circulară, uşor cuptorită, umplută cu pământ negrucenuşiu, cu rare pietricele şi pigmenţi, fără material arheologic. Diametru: 1,66 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,32 m. Complexul 411 este o groapă circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pete albe (dintr-un strat geologic din zonă), cu pietricele, pigmenţi şi un os, umplutură consistentă. Diametru: 1,85 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime de la conturare: 0,90 m. Complexul 412 este o groapă circulară, tronconică, umplută cu pământ brun-cenuşiu, cu pietricele şi pigment, fără material arheologic. Diametru: 1,75 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,72 m. Complexul 414 este o groapă circulară, cilindrică, umplută cu pământ brun-cenuşiu, cu pietricele, cu pigment şi ceramică măruntă şi oase; umplutură afânată. Diametru: 1,60 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,96 m. Complexul 415 este o groapă medievală circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele şi pigment, material de construcţie roman (cărămizi) şi fragmente ceramice mărunte. Diametru: 1,74 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,82 m. (Pl. 106) Complexul 419 este o groapă medievală (?) circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele şi pigmenţi, ceramică măruntă (lucrată la roată şi cu mâna) şi 133 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia oase, cărămizi fragmentare. Diametru: 1,70 m. Adâncime la conturare: aproximativ -1,50 m. Adâncime de la conturare: -0,80 m. (Pl. 106) Complexul 421 este o groapă circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele şi pigment ceramic, fără material arheologic. Diametru: 1,62 m. Adâncime la conturare: -1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,55 m. Complexul 422 este o groapă circulară, tronconică, umplută cu pământ negrucenuşiu, cu pietricele, cu pigment ceramic, fără material arheologic. Diametru: 1,96 m. Adâncime la conturare: -0,90 m. Adâncime de la conturare: -0,20 m. Complexul 423 este o groapă circulară, tronconică, umplută cu pământ negrucenuşiu, cu pietricele şi rar şi mărunt pigment, oase. Diametru: 1,86 m. Adâncime la conturare: -0,90 m. Adâncime de la conturare: -0,20 m. Complexul 428 este o groapă medievală circulară, cilindrică, umplută cu pământ brun-cenuşiu, cu pietricele, pigmenţi, urme de cărbune, oase, pietre, cărămizi şi ceramică (lucrată la roată şi cu mâna, neornamentată şi ornamentată cu incizii). La adâncime de aproximativ 1,65 (0,15 de la conturare) groapa prezintă un nivel de pietre şi material de construcţie roman (cărămizi, ţigle) nelegat. Diametru: 1,70 m. Adâncime la conturare: -1,50 m. Adâncime de la conturare: -0,85 m. (Pl. 107) Inventar: 1. Vas de dimensiuni mari; buză; roată înceată şi modelat cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu deschis; decor incizat cu pieptenul: benzi de linii în val, începând imediat de sub buză. (Pl. 107) 2. Tip neprecizat (vas de dimensiuni mari ?); burtă; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mic şi mica foarte măruntă; ardere reducătoare: cenuşiu; decor incizat cu pieptenul: benzi de linii în val. (Pl. 107) 3. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă cu nisip cu bobul mare şi mica măruntă; ardere reducătoare, urme de ardere secundară: cenuşiu cu pete negre. (Pl. 107) 4. Vas borcan; buză; roată înceată ?; pastă neglijent netezită cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu pete cenuşii şi negre. (Pl. 107) 5. Vas borcan ?; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mediu şi mica măruntă şi rară; ardere reducătoare: cenuşiu. (Pl. 107) Complexul 430 este o locuinţă medievală de formă neregulată, adâncită, cu cuptor menajer. Umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele, lentile de pământ galben, pigment, cărbune, ceramică (lucrată la roată şi cu mâna neornamentată şi ornamentată cu incizii), oase, pietre şi materiale de construcţie roman. O latură a locuinţei are peretele mărginit de pietre (latura de nord). În colţul de nord-est se păstrează resturile unui cuptor menajer prăbuşit. Acesta a fost amenajat în lut galben adus (astăzi parţial ars). Complexul 431 ar putea aparţine de asemenea acestui complex. Lungimea laturii păstrate a complexului: 3,20 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime de la conturare: -0,70 m. (Pl. 108) Inventar: 1. Căldare de lut; buză şi burtă (2 fragmente); roată înceată (se pot observa urme de netezire verticală şi orizontală mai ales pe exterior) şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere bună oxidantă; urme de ardere secundară puternică pe interior şi exterior mai puţin zona orificiilor de prindere: brun-cărămiziu cu pete 134 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa negre-brune, cărămiziu în zona orificiilor; pe buză, între cele două orificii prezintă un semn incizat în formă de V. (Pl. 108) 2. Căldare de lut; buză; roată înceată (cu urme de netezire dezordonate pe interior şi exterior) şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica; ardere oxidantă; urme de ardere secundară mai puternice pe exterior: exterior negru-brun, interior cărămiziu cu pete brune; la 4,5 cm sub buză prezintă două incizii scurte verticale. (Pl. 108) 3. Căldare de lut; buză; roată înceată ? şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bobul mediu şi multă mica măruntă; ardere oxidantă; urme de ardere secundară pe exterior: exterior cărămiziu cu brun, interior cărămiziu. (Pl. 108) 4. Căldare de lut; buză; roată înceată ? şi modelată cu mâna; pastă cu nisip cu bob fin şi multă mica măruntă; ardere oxidantă incompletă; urme de ardere secundară pe exterior: exterior cărămiziu-brun, interior cărămiziu, negru-cenuşiu în secţiune. (Pl. 108) Complexul 431 este o groapă medievală (?) de formă neregulată, tronconică, alveolată, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele, pigment ceramic, oase şi fragmente ceramice mărunte (lucrate la roată). Dimensiuni: 1,24 x 1,10 m. Adâncime la conturare: -0,75 m. Adâncime de la conturare: -0,35 m. (Pl. 104) Inventar: 1. Tub de ace ? integral; os tăiat, perforat longitudinal şi şlefuit. (Pl. 104) Complexul 436 este o groapă circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele, fără material arheologic. Diametru: 1,00 m. Adâncime la conturare: -0,90 m. Adâncime de la conturare: -0,05 / 0,14 m. Complexul 437 este o groapă circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele şi pigmenţi, fără material arheologic. Diametru: 2,28 m. Adâncime la conturare: -0,90 m. Adâncime de la conturare: -0,36 m. Complexul 438 este o groapă circulară, tronconică, uşor alveolată, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele şi pigmenţi ceramici, fără material arheologic. Diametru: 1,62 m. Adâncime la conturare: -0,90 m. Adâncime de la conturare: -0,09 m. Complexul 440 este o groapă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele şi pigmenţi, fără material arheologic. Dimensiuni: 3,23 x 1,30 m. Adâncime la conturare: -1,15 m. Adâncime de la conturare: -0,26 / 0,35 m. Complexul 442 este o groapă ovală, tronconică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele şi cenuşă, fără material arheologic. Diametru: 1,46 m. Adâncime la conturare: 1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,18 m. Complexul 448 este un cuptor-pietrar medieval, cu formă neregulată. Umplutura cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele, pigmenţi, ceramică, oase, pietre şi cărămizi romane. Structură de piatră nelegată. Pietrarul aparţine foarte probabil unui complex aflat sub drumul tehnologic de lângă calea ferată. Materialul arheologic din zonă nu poate fi atribuit cu siguranţă complexului, ci mai degrabă stratului de cultură. Dimensiuni: 1,65 x 0,97 m. Adâncime la conturare: -0,60 m. Adâncime de la conturare: -0,50 m. (Pl. 107) 135 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Complexul 449 este o groapă (de stâlp ?) circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele, fără material arheologic. Diametru: 0,42 m. Adâncime la conturare: -0,40 m. Adâncime de la conturare: -0,14 m. Complexul 450 este o groapă (de stâlp ?) circulară, tronconică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele şi pigmenţi, fără material arheologic. Diametru: 0,70 m. Adâncime la conturare: -0,50 m. Adâncime de la conturare: -0,08 m. Complexul 451 este o groapă dreptunghiulară cu colţuri rotunjite, umplută cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele şi pigmenţi, fără material arheologic. Dimensiuni: 1,70 x 0,75 m. Adâncime la conturare: -1,00 m. Adâncime de la conturare: -0,40 m. Complexul 453 este un cuptor menajer medieval cu formă neregulată, umplut cu pământ negru-cenuşiu, cu pietricele, pigmenţi, piatră, cărămidă, oase, ceramică (lucrată la roată şi lucrată cu mâna şi ornamentată cu impresiuni şi proeminenţe), chirpic şi cărbune. Complexul 453 este parte a complexului 400, unul sau două cuptoare cu amenajările legate de acestea, peste care s-a prăbuşit structura construită pentru a le adăposti. Adâncime la conturare: -1,10 m. Adâncime de la conturare: -0,15 m. (Pl. 109) Complexul 456 este un cuptor menajer medieval, cu formă neregulată, umplut cu pământ negru-cenuşiu, amestecat cu lut galben şi cu pietricele, chirpic, cărbune, material de construcţie roman, ceramică (lucrată la roată şi cu mâna) şi oase. Vatră lipită cu lut galben, umplută cu un strat de pietre mici, câteva pietre mari şi material de construcţie roman. Vatra a fost secţionată parţial la decopertare. Dimensiuni: 1,20 x 0,74 m. Adâncime la conturare: 0,50 m. Adâncime de la conturare: -0,20 m. (Pl. 109) Inventar: 1. Vas borcan; fund; roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere slab oxidantă, urme de ardere secundară: bej cu pete negre; pe fund asperităţi. Complexul 500 este o groapă de provizii ?, circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, nisipos, cu fragmente de ţiglă romană şi un fragment mic de ceramică care nu este de provenienţă romană. Diametru: 1,20 m. Adâncime la conturare: -1,80 m. Adâncime finală totală: -2,10 m. (Pl. 109) Complexul 504 este o groapă, circulară, tronconică, umplută cu pământ negrucenuşiu, nisipos, fără material arheologic. Fundul gropii a fost surprins în lutul galben. Adâncime la conturare: -1,50 m. Adâncime finală totală: -1,65 m. Complexul 505 este o groapă de epocă romană, circulară, conică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, nisipos, cu material de construcţie roman (ţigle şi cărămizi), ceramică şi oase. Diametru: 1,50 m. Adâncime la conturare: -1,60 m. Adâncime finală totală: -2,20 m. Complexul 506 este o groapă, circulară, tronconică, umplută cu pământ negrugalben, lutos, fără material arheologic. Dimensiuni: 1,20 x 0,88 m. Adâncime la conturare: 1,60 m. Adâncime finală totală: -1,80 m. 136 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa Complexul 508 este o groapă, circulară, umplută cu pământ negru-gălbui, lutos, fără material arheologic. Diametru: 1,10 m. Adâncime la conturare: -1,60 m. Adâncime finală totală: -1,90 m. Complexul 509 este o groapă, circulară, cilindrică, umplută cu pământ negru, lutos, cu pietriş, fără material arheologic. Diametru: 0,80 m. Adâncime la conturare: -1,60 m. Adâncime finală totală: -1,90 m. Complexul 511 este o groapă, circulară, tronconică, umplută cu pământ negru lutos, cu pietricele, fără material arheologic. Diametru: 0,90 m. Adâncime la conturare: -1,60 m. Adâncime finală totală: -1,75 m. Complexul 512 este o groapă de stâlp, circulară, tronconică, umplută cu pământ negru-gălbui, lutos, fără material arheologic. Complexul se află la circa 1,80 m de c 513. Diametru: 0,70 m. Adâncime la conturare: -1,60 m. Adâncime finală totală: -1,80 m. Complexul 513 este o groapă de stâlp, circulară, tronconică, umplută cu pământ negru-gălbui, lutos, fără material arheologic. Groapa este situată la 1,50 m sud-est de c 513. Diametru: 0,70 m. Adâncime la conturare: -1,60 m. Adâncime finală totală: -1,75 m. Complexul 517 este un cuptor menajer medieval de formă neregulată, construit din piatră, cărămidă şi ţiglă romană. Umplutură cu pământ negru-cenuşiu, nisipos. Adâncime la conturare: -1,40 m. Adâncime finală totală: -1,60 m. (Pl. 109) Complexul 520 este o groapă, circulară, tronconică, umplută cu pământ negrucenuşiu, nisipos, cu ceramică şi oase. Diametru: 1,20 m. Adâncime la conturare: -1,60 m. Complexul 521 este o groapă, ovală, umplută cu pământ negru-cenuşiu, nisipos, fără material arheologic. Dimensiuni: 1,70 x 1,20 m. Adâncime la conturare: -1,80 m. Adâncime finală totală: -1,90 m. Complexul 523 este o groapă de provizii, circulară, tronconică, umplută cu pământ negru-cenuşiu, nisipos, fără material arheologic. Diametru: 1,40 m. Adâncime la conturare: 1,40 m. Adâncime finală totală: -1,80 m. Complexul 528 este o groapă de provizii, ovală, umplută cu pământ negru-cenuşiu, nisipos, cu ceramică. Dimensiuni: 1,10 x 0,80 m. Adâncime la conturare: -1,60 m. Adâncime finală totală: -1,80 m. Complexul 530 este o groapă rituală, cu formă neregulată, umplută cu pământ negrucenuşiu, nisipos, cu depunere de schelet de animal de talie mare cu capul lipsă şi bazinul distrus. Complexul se afla la circa 1,20 m de c 517 (cuptor cu piatră). Dimensiuni: 1,20 x 0,70 m. Adâncime la conturare: -1,40 m. Adâncime finală totală: -1,60 m. Complexul 531 este o groapă, pătrată cu colţurile rotunjite, umplută cu pământ negru-cenuşiu, nisipos, fără material arheologic. Dimensiuni: 1,10 x 1,10 m. Adâncime la conturare: -1,60 m. Adâncime finală totală: -1,90 m. 137 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Passim – din decopertarea suprafeţei 1. Plăcuţă de os fragmentară, şlefuită pe ambele feţe şi laterale; prezintă un fragment dintr-o perforaţie circulară descentrată faţă de lateralele păstrate; fără decor. (Pl. 110) – din strat, la 5 m nord de vatra complexului 065 2. Vas borcan; reîntregibil (lipsesc fragmente din zona buzei); roată înceată; pastă cu nisip cu bobul mic şi multă mica; ardere oxidantă, urme de ardere secundară: cărămiziu cu pete cenuşii şi negre; fără decor; pe interior numeroase urme de la degetele olarului, în zona buzei urme orizontale de netezire; pe fund semn de olar excizat: pentagramă asimetrică. (Pl. 111) – din apropierea zidului (Z) III al structurii romane 3. Pinten de fier cu spin; braţe din bandă cu lăţimea de 0,7 cm şi grosimea de 0,3 cm, unul uşor deformat; orificiul de prindere interior este vertical şi circular; orificiul de prindere exterior este rectangular, orizontal; spinul scurt (3,2 cm lungime), oval în secţiune, prezintă o protuberanţă patrulateră la 1,6 cm de vârf. Luând în considerare orientarea orificiilor de prindere acest pinten era purtat pe călcâiul stâng. Lungime: 11,2 cm. (Pl. 110) 4. Foarfecă de fier. (Pl. 110) – din spaţiul situat între Z III şi STR III a structurii romane 5. Fragment de lamă din fier cu dimensiuni relativ mari (lamă de cuţit sau fragment de seceră). (Pl. 110) 6. Potcoavă de fier fragmentară. (Pl. 110) – din apropiere zidului roman STR III 7. Fusaiolă / greutate realizată dintr-o tegula romană refolosită, spartă controlat până la forma circulară şi perforată. (Pl. 110) 8. Pieptene bilateral realizat din 3 plăci de corn de cerb ? prinse cu nituri de bronz (păstrate). Placa din mijloc are bilateral dinţi. Pe mijlocul ei au fost prinse longitudinal două plăci de os mai mici, ambele crestate pe laterale, în prelungirea dinţilor pieptenului. (Neilustrat; în curs de restaurare) – din curăţarea dărâmăturii de ţigle a STR II 9. Pieptene bilateral realizat probabil din corn de cerb. Se păstrează doar un fragment din placa din mijloc, care are bilateral dinţi. (Pl. 110) – de la 1 m est de structura romană STR II / 1 10. Foarfecă de fier. (Pl. 110) – din curăţarea dărâmăturii de ţigle de la nord de ZL şi de la 5 m vest de STR I/1 11. Aplică de bronz de formă pătrată (3,5 x 3,5 cm) cu colţurile rotunjite, împărţită în patru registre. Era prinsă cu ajutorul a două nituri de bronz păstrate, ataşate piesei. (Pl. 110) 12. Pieptene bilateral de os; s-a păstrat doar una din plăcuţele decorative ce se ataşau longitudinal pe piesă. Este decorată cu motive geometrice punctate (două linii în val între două grupuri de linii drepte) şi este crestată pe laterale, în prelungirea dinţilor pieptenului. Pe lungime, pe mijlocul piesei se observă orificiile prin care piesa era ataşată cu nituri de restul pieptenului. (Pl. 110) 138 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa BIBLIOGRAFIE *** DUDEN. Etymologie, Herkunftswörterbuch der deutschen Sprache, Bd. 7, Mannheim, Wien, Zürich, 1989. *** Hungarian Archaeology at the turn of the Millenium, Budapest, 2003. *** Relations between the Autochtonous Population and the Migratory Populations on the Territory of Romania, Bucharest, 1975. ACKNER, Michael Johann, Abhandlungen über Monumente, Steinschriften Münzen und Itinerarien aus der Römerzeit mit besonderer Hinsicht auf Dacien. Ein Beitrag zur Archäologie Siebenbürgens, in Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, I3/1845. ACKNER, Michael Johann, Die römischen Alterthümer und deutschen Burgen in Siebenbürgen, in Mitteilungen der k.k. Central-Commision zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale, I/1856. ACKNER, Michael Johann, Römisch-dakische Altertümer, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, IV-1/1859. ALEXANDRESCU, A. D., POP, I., MARCU, M., Raport asupra săpăturilor de la Hărman, jud. Braşov (1961-1970), în Materiale şi cercetări arheologice (MCA), X / 1973. BALINT, Cs., Kontakte zwischen Iran, Byzanz und der Steppe im 6.-7. Jahrhundert, Budapest – Napoli – Roma, 2000. BARTA, Gabor, BÓNA, István, KÖPECZI, Béla, MAKKAI, László, MISKOLCZY, Ambrus, MÓCSY, András, PÉTER, Katalin, SZÁSZ, Zoltán, TÓTH, Endre, TRÓCSÁNYI, Zsolt, VÁRKONYI, R., Ágnes, VÉKONY, Gábor, Kurze Geschichte Siebenbürgens, Budapest, 1990. BĂCUEŢ, Dan, Observaţii privind tipurile de căldări de lut din Transilvania, Crişana şi Banat, în Anuarul Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu, III/1996. BERCIU, Ion, Descoperiri de epocă feudal timpurie în Raionul Alba Iulia, în MCA, 4/1957. BEŞLIU MUNTEANU, Petre, Cercetări arheologice din Sibiu, strada Turnului nr. 7, în Brukenthal. Acta Musei, III.1/2008. BIKIĆ, Vesna, Medieval Pottery from Belgrade, Belgrade, 1994. BÓNA, István, Az Árpádok Korai Várai, Debrecen, 1998. BONA, István, Der Anbruch des Mittelalters. Gepiden und Langobarden im Karpatenbecken, Budapest, 1976. BONA, István, Völkerwanderungszeit und Frühmittelalter, în Geschichte Siebenbürgens, Budapest, 1990. BORSA, Gedeon, Die beiden Ausgaben der „Chorographia Transylvaniae“ von Johannes Honter, în Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, 1988. BRANGA, Nicolae, în Materiale şi Cercetări Arheologice, 17/1993. BRANGA, Nicolae, Urbanismul Daciei romane, Timişoara, 1980. CIUNTU, Viorel, Scurtă caracterizare a zonei Ocna Sibiului. Geologia, flora şi fauna, în CAVRUC, Valeriu, CHIRICESCU, Andreea, (editori), Sarea, Timpul şi Omul, Sfântu Gheorghe, 2006. 139 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia DAMIAN, P. şi colab., Tronson Autostrada Orăştie – Sibiu, Lot 3 (Cunţa – Sălişte), Km. 43+855 – 65+965. Raport final asupra evaluării potenţialului arheologic, Bucureşti, 2011. DENGEL, Malwine, HALDENWANG, Sigrid, HUBER, Isolde, MAURER, Ute, SIENERTH, Stefan, Siebenbürgisch Säcsisches Wörterbuch, neunter Band, Q-R, Bucureşti – Köln – Weimar – Wien, 2006. DRAGOTĂ, Aurel, Aspecte de multiculturalitate spirituală. Rit şi ritual funerar în Transilvania şi Europa Centrală şi de Sud-Est (secolele IX-XI ), Alba Iulia, 2006. DRAGOTĂ, Aurel, RUSTOIU, Gabriel, DELEANU, Valentin, Necropola medieval timpurie de la Alba Iulia – Str. Brânduşei. Cercetările din anii 1997-2005, Alba Iulia, 2006. DUMITRACHE, Mariana, Archäologische und baugeschichtliche Forschungen in der Repser Gegend (Viscri – Deutsch Weißkirch), în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 212/1978. DUMITRAŞCU, S., Ceramica românească descoperită în Crişana (sec. VIII-XI), în Crisia 8/1978. ELLIS, Blanche M. A., Prick Spurs 700 – 1700, în The Finds Research Group AD 700 – 1700. Datasheet 30, 2002. ELLIS, Blanche M. A., Spurs, în Salisbury Museum Medieval Catalogue, Part I, Salisbury, 1991. FÁBIÁN, Sára, Szakdolgozat: Sarkantyúk Csongrád és Békés megyében, Szeged, 2012. FABINI, Hermann, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Hermannstadt-Heidelberg, 1998. FABINI, Hermann, DUMITRACHE, Mariana, Die Restaurierung der evanghelischen Stadtpfarkirche in Mediasch, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 20-1/1977. FEHRING, Günter, P., Eiführung in die Archäologie des Mittelalters, Darmstadt, 1992. FLORESCU, Florea Bobu, Das Siegesdenkmal von Adamclissi – Tropaeum Traiani, Bukarest – Bonn, 1965. FODOR, Ferenc, Adatok a magyar gyepük földrajzához, în Hadttörténelmi Közlemények, 37/1936. FREISING, Otto of, The Deeds of Frederick Barbarossa, New York, 2004. GOOß, Carl, Archäologische Analekten, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, IX-1/1870. GOOß, Carl, Archäologische Analekten, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, XI-1/1873. GOOß, Carl, Archäologische Analekten, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, XII-1/1874. GOOß, Carl, Chronik der archäologischen Funde Siebenbürgens, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, XIII-2/1876. GOOß, Carl, Neue archäologische Funde aus vorrömischer Zeit, în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, 1878. HARHOIU, Radu, BALTAG, Gheorghe, Sighişoara „Dealul Viilor”. Monografie arheologică, Vol. I, Bistriţa – Cluj Napoca, 2006. HERMANN, J., (Hrsg)., Kultur und Kunst der Slawen in Deutschland vom 7. bis 13. Jahrhundert, Berlin, 1965. HIELSCHER, Kurt, Rumänien. Landschaft-Bauten-Volksleben, Leipzig, 1933. HIENZ, Hermann, Bücherkunde zur Volks- und Heimatforschung der Siebenbürger Sachsen, München, 1960. 140 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa HOREDT, Kurt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, Bucureşti, 1958. HOREDT, Kurt, Siebenbürgen in spatromischer Zeit, Bukarest, 1982. HOREDT, Kurt, Moreşti 2, Grabungen in einer mittelalterlichen Siedlung in Siebenbürgen, Bonn, 1984. HOREDT, Kurt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986. IAMBOR, Petru, Aşezări fortificate din Transilvania (secolele IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005. IONIŢĂ, Adrian, Aşezarea din secolele XII-XIII de la Bratei, Sibiu, 2009. IONIŢĂ, Adrian, Spaţiul dintre Carpaţii Meridionali şi Dunărea Inferioară în secolele XIXIII, Bucureşti, 2005. IORDAN, Iorgu, Toponimia Românească, Bucureşti, 1963. JÄGER, Klaus-Dieter, GRIESA, Siegfried, Siedlungsverhältnisse im Oderbruch – vom Neolithikum bis zur Slawenzeit, în SCHLETTE, Friedrich (Ed.), Urgeschichtliche Besiedlung in ihrer Beziehung zur natürlicher Umwelt, Halle (Saale), 1980/6. JANCOVIĆ, Milica, Implements and Weapons from 9th-11th Centuries found at Ključ Dunava, în Balcanoslavica, 10/1983. KEVE, László, The early medieval pottery from Sângeorgiu de Mureş – Roman Catholic Cemetery (Mureş County), în Marisia, XXX. KHALIKOVA, Elena A., KAZAKOV, Evegeni P., Le cimetière de Tankeevka, în Les anciens Hongrois et les ethnies voisines a l’Est, Budapest, 1977. KIRPIČNIKOV, Anatoli N., Russische Waffen des 9.-15. Jahrhunderts, în Waffen und Kostümkunde, 28-2/1986. KISCH, Gustav, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, XXXIII/1905, p. 183; XLV/1929. KLEIN, Karl Kurt, Saxonica Septemcastrensia, Marburg, 1971. KLIMA, Helmut, Die Slawen von Reusdörfchen, în Siebenbürgische Virteljahrschrift, 1936. KOÓŠOVÁ, Petra, Ku klasifikácii vrcholnostredovekých ostrôh z územia Slovenska (12.-15. storočie), în Archaeologia Historica, 29-04 / 2003. LUCA, Sabin Adrian, GEORGESCU, Adrian, NATEA, Gheorghe Vasile, TEODORESCU, Raluca Maria, URDUZIA, Claudia, MUNTEANU, Claudiu I., PALAGHIE, Vasile, LUCA, Adrian, Cercetarea preventivă – provocarea arheologică a zilelor noastre, Sibiu, 2013. LUCA, Sabin Adrian, PINTER, Zeno Karl, GEORGESCU, Adrian, Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu (situri, monumente arheologice şi istorice), Sibiu, 2003. LUKACS, A., Observaţii privind răspândirea căldărilor de lut pe teritoriul României, în SCIVA, 35/1984. MARCU-ISTRATE, D. (ed.), Catedrala romano-catolică şi palatul episcopal din Alba Iulia. Arheologie şi istorie. Alba Iulia, 2009. MĂGUREANU, A., GALL, E. (Hrsg), Între stepă şi imperiu. Studii în onoarea lui Radu Harhoiu, Bucureşti, 2010. MITTELSTRASS, Otto, Historisch – Landeskundlicher Atlas von Siebenbürgen, 1., Ortsnamenbuch, Heidelberg, 1992. MITTELSTRASS, Otto, Terra Syculorum terrae Sebus und der sächsische Unterwald, în Siebenbürgisches Archiv, 8/1971. NÄGLER, Thomas, Die ansiedlung der Siebenbürger Sachsen, Bucureşti, 1992. NÄGLER, Thomas, POPA, Dumitru, RILL, Martin, Archäologische Probegrabungen auf Reußmarkter Hattert, în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 23-2/1980. 141 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia NÄGLER, Thomas, Românii şi saşii până la 1848. Relaţii economice, sociale şi politice, Sibiu, 1997. NÄGLER, Thomas, Zum Gebrauch des Ausdrucks „terra deserta” in einigen Urkunden des 12.-13. Jahrhunderts, în Muzeul Brukenthal. Studii şi comunicări, arheologie – istorie, 18/1974. NEUGEBOREN, Johann Ludwig, Ein neuentdekter Heidenkirchhof zu Großpold in Siebenbürgen, în Mitteilungen der k.k. Central-Commision zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale, II/1857. NIEDERMAIER, Paul, Die Reussmarkter Burg, în Die Woche, 415/28-XI-1975. NIEDERMAIER, Paul, Habitatul medieval în Transilvania, Bucureşti, 2012. NIŢOI, Anca, Pinteni cu spin în colecţia Muzeului Naţional Brukenthal, în Brukenthal. Acta Musei, III.1/2008, pp. 207-217. ONCESCU, Nicolae, Geologia României, Bucureşti, 1965. PARASCHIV TALMASCHI, Cristina, Mărci de olar (secolele VII-XVI) Consideraţii şi catalog pentru teritoriul carpato-danubiano-pontic, Bucureşti, 2006. PINTER, Zeno Karl, DRAGOTĂ, Aurel, ŢIPLIC, Ioan Marian, Piese de podoabă şi vestimentaţie la grupurile etnice din Transilvania (sec. VII-XII), Alba Iulia, 2006. PINTER, Zeno Karl, Spada şi sabia medievală în Transilvania şi Banat (secolele IX-XIV), Reşiţa, 1999. POP, Ioan-Aurel, NÄGLER, Thomas (Coord.), The History of Transylvania, I, Cluj-Napoca, 2005. POPA, Dumitru, Descoperiri prefeudale şi feudale timpurii de la Daia Română, în St. Com. Sibiu, 22/1981. POPA, Dumitru, Viaţa rurală în Transilvania romană, Sibiu, 2000. POPA, Dumitru, Villae, vici, pagi. Aşezări rurale din Dacia intracarpatică, Sibiu, 2002. POPA, Radu, La începuturile evului mediu românesc. Ţara Haţegului, Bucureşti, 1988. POPA, Radu, ŞTEFĂNESCU, Radu, Şantierul arheologic Ungra (Jud. Braşov), MCA 14/1980. POPESCU-SPINENI, Marin, România în izvoare geografice şi cartografice. Din antichitate până în pragul veacului nostru, Bucureşti, 1978. PORUCIUC, Adrian, Denumirile sării şi implicaţiile lor în plan (indo) european, în Sarea, de la prezent la trecut, Piatra Neamţ, 2008. POSEA, Grigore (coord.), Enciclopedia geografică a României, Bucureşti, 1982. PROTASE, Dumitru, Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii, Cluj-Napoca, 1966. RĂUŢ, Octavian, IONIŢĂ, Vasile, Studii şi cercetări de istorie şi toponimie, Reşiţa, 1976. REIN, Kurt, Der Siedlungshorst von Urwegen und sein Niederschlag im Mundartbild, în Siebenbürgisches Archiv, 1/1962. RUSU, Mircea, Sfântu Gheorghe – Iernut, în VLASA, Nicolae, RUSU, Mircea, Săpăturile de la Iernut, în AMN, 3/1966. RUTTKAY, Alexander, Waffen und Reiteraus Rustung des 9. bis zur ersten Halfte des 14. Jahrhunderts in der Slowakei. I, în Slovenska Archeologia, XXIII-1/1975. RUTTKAY, Alexander, Waffen und Reiterausrüstung des 9. bis zur ersten Hälfte des 14. Jahrhunderts in der Slowakei (II), în Slovenská Archeológia, XXIV-2/1976. SCHEINER, Walter, Der Nahme Reußmarkt, în Die Ortsnamen im mittleren Teile des Südlichen Siebenbürgens, Hermannstadt, 1926/1927. SCHULLER, W., Siebenbürgen zur Zeit der Römer und der Völkerwanderung, Köln, 1994. 142 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa SCORPAN, Constantin, L'ensemble archéologiques féodal de Bâtca Doamnei, în Dacia N.S., 9 / 1965. SCHULLERUS, Adolf, Siebenbürgisch Säcsisches Wörterbuch, Bd.1, A-C. SERAPHIN, Friedrich Wilhelm, Zur Geschichte der siebenbürgischen Bulgaren, în Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, 1896. SIGERUS, Emil, Cronica oraşului Sibiu 1100-1929, Sibiu, 1930, în Convergenţe transilvane, vol. 5. SIMINA, Marcel, Căldări de lut din Transilvania şi Crişana cu însemne pe buză, în Arheologia Medievală, 1/1996. SPINEI, V., Marile migraţii în estul şi sudestul Europei în secolele IX-XIII, Iaşi, 1999. SPINEI, Victor, Moldova în secolele XI-XIV, Chişinău, 1994. SUCIU, C., Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. I (A-N), Bucureşti, 1967. SZÉKELY, Zoltan, Contribuţii la problema fortificaţiilor şi formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei, în Aluta, 8-9 / 1976-1977. SZENTPÉTERY, Emericus (ed.), Chronica Hungarorum, în Scriptores rerum Hungarorum tempore ducum regumue stirpis Arpadianae gestarum, Budapest, 1937-1938. TAKÁCS, M., A Korongolt, Korai Árpád-Kori Cserépbográcsok Formai Sajátságairól, în Népvándorláskor Fiatal Kutatóinak XX. Összejövetele, Budapest–Szigethalom, 2010. TAKACS, M., Die arpadenzeitliche Tonkessel im Karpatenbecken, Budapest, 1986. TAKÁCS, Miklós, Das Formenspektrum Der Tonkessel Im Karpatenbecken, în Archäologisches Korrespondenzblatt, 40/2010. TEREI, György, HORVÁTH, Antónia, Az Árpád-Kori Kána Falu Vasleletei, în Communicationes Archaeologiae Hungariae, 2007, pp. 215-246; MÜLLER, Róbert, A mezőgazdasági vaseszközök fejlődése Magyarországon késővaskortól a törökkor végéig, Zalaegerszeg, 1982. URDUZIA, Claudia, Piese de armament şi echipament militar din colecţia de arheologie a universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, în Studia Universitatis Cibiniensis, II/2005. VÁGNER, Zsolt, Medieval Pottery Kilns in the Carpathian Basin, în European Journal of Archaeology, 5 (3) /2002. VAN DER HAGEN, Herman, NIEDERMAIER, Paul (ed.), Waisskirch. Ein Siebenbürgisches Dorf im griff der Zeit, Leuven, 1997, p. 20. Cf. şi KISCH Gustav, Siebenbürgen im Lichte der Sprache, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, XLV/1929. WAGNER, Ernst, Historisch-statistisches Ortsnamenbuch für Siebenbürgen, Köln – Wien, 1977. WEIßKIRCHER, Richard, Ein Münzfund aus Dobring, in Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, 1939. ZIMMERMANN, Franz, WERNER, Carl, MÜLLER, Georg, Eduard, GÜNDISCH, Gustav, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, I. 143 Zeno Karl Pinter, 144 Claudia Urduzia Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa ... CUSTODES CONFINIORUM, VULGO EWRII ... ARCHAEOLOGICAL RESEARCH IN THE MEDIEVAL SETTLEMENT FROM MIERCUREA BĂI – CUNŢA – Abstract – The medieval settlement archaeologically researched at Miercurea Băi – Cunţa, being the core of the present archaeological analysis, is part of a larger site, conventionally named MS1, where a group of archaeologists has conducted a research of features from different historical periods (the Neolithic, the Bronze Age, the Iron Age, the Roman Period and the Middle Ages). From a geographical point of view, the MS1 site and the medieval settlement here, are situated on the border of the Sibiu and Alba counties (the medieval settlement is situated about 2/3 in Sibiu County and 1/3 in Alba County), in Valea Secaşului, in a temperate zone, favorable to living in all historical ages. Furthermore, the area has mineral water springs and salt deposits, underground riches that have been exploited ever since the ancient times and have been appreciated by all human communities. On the oldest map of Transylvania (1532-1539), on the area of our concern there is a graphic symbol of a ruin and a string of forest, the entire area being named “The country in front of the forest” (Pl. 2.1). This ruin led to the name of the place in the German and the Romanian toponymy on most historic military maps (1769-1773, 1806-1869, 1869-1887, 1910 and 1916), under the form “Biserica Alba”, ”Alba Ecclesia – Weisskirch - Albele”. At the same time, the string of forest appears on all these maps in association with toponymes reminding of a “defense forest”. The present day and historic toponymy reminds of the historical presence in this area of a Szekely population (Secaş, Zekesch, Zekeschdorf). This area, so rich in historic and archaeological testimonies, obviously drew the attention of researchers ever since the 19th century, when the first references of archaeological discoveries were made, followed by the research of the archive documents, of the linguistic evidences and of the architectonic monuments. Several evaluation programs and archaeological researches have been conducted in this area by several researchers from Sibiu during the second half of the 20th century and after 2000 the archaeological repertoire of the County has appeared. Nevertheless, only after the field evaluation and the first test trenches of the archaeological diagnose for the A1 highway’s project, five areas with archaeological potential have been identified all around Miercurea Sibiului (MS). The identified sites were given numbers from 1 to 5, from west to east following the highway. This study refers to the medieval discoveries from the site MS 1. The preventive archaeological research took place during 2012. (Pl. 15-16) On the first stage cross-sectional trenches were made in order to observe the expansion of the site. They were followed by the uncovering and the research of the entire area. During this works 153 features from a medieval settlement have been identified. (Pl. 8; Pl. 10-14) Among these there were partially sunken houses of a rectangular almost square plan with rock ovens (mostly situated on the northern corners) and in some cases with domestic ovens or fireplaces; pottery kilns; pits with various purposes and some traces of surface structures. The research of 145 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia these features has provided a vast amount of archaeological items, which helped in dating the settlement in the first half of the 12th century. The items consist mainly in pottery: clay cauldrons, jar-vessels, jugs and rarely also bowls. Some of them were ornamented with sets of straight or wavy lines and impressions made with the stick or the small wheel. Some of these also show on the surface of the base potter’s signs or marks. Besides these there were also bone or horn made objects (combs, pins and pin tubes), metal tools and accessories (sickles, knives, spurs, buckles, earrings) or stone devices (hand-mills for grinding cereal crops). The discovered features are described in the text with references to the associated plate / plates, which include picture / pictures and the drawing of each feature as well as drawings / pictures of the archaeological inventory. Where necessary, in terms of the size of the feature or the wealth and importance of the archaeological inventory, several plates have been assigned to one feature. For the smaller features, with no inventory or with a scarce inventory, several archaeological features were displayed on one plate. The distribution of the features and of the archaeological material within the researched perimeter shows that the houses with rock ovens, the surface structures and pottery making installations were grouped differentially. The archaeological research did not reveal the entire settlement, which makes it difficult to refer to the entire structure of the medieval settlement from MS1. Nevertheless, it is obvious that the southern part of the settlement has been researched, which lead to the discovery of at least one clear boundary of the settlement, namely the one marked by the ancient river flow and by the marshy area around it. What seems odd on a short look over the general plan of the archaeologically researched area (Pl. 8) is the fact that a white spot is present in the center of the researched area. It is a strictly medieval white spot, because it is the area where the remains of a great roman structure have been researched, above which none or rare medieval structures were preserved. During the 12th century the great roman structure may have stood as a massive ruin, which made it impossible for medieval habitations to be placed there, the area being used only as a source of building materials. There is also the assumption that some parts of the great roman structure were still standing and in use in the 12th century, maybe reused as a public or cult edifice, generating the toponym Alba Ecclesia or Weisskirch that has been kept until the 20th century. In all the researched areas there were no data to support a systematic planning of the features, but due to the discovery of two pottery kilns (Pl. 22-23; Pl. 56) and of some wells/pits (Pl. 47; Pl. 98) used as raw material source that go all the way down to the underground water and of the eastern boundary marked by an ancient river bed (probably used as water source), one may state that on the eastern side of the archaeological research the handicraft area of the settlement has been revealed. The alternation or the association of these “production areas” with houses may lead to the conclusion that those who worked there lived nearby them, in order to be able to keep a close watch on the technological flow. Placing the ovens at the periphery of the settlement is a normal fact due to fire hazard and this fact has also been noticed in other settlements of the same age in Transylvania. The existence of several traces of pole holes, pits, ditches and fireplaces that are not associated to houses may support the idea of people living in tents or iurta alongside with living in dugged houses with stone ovens. Especially in the south-western area of the settlement there are areas with clustered materials (small stones, roman construction materials and pottery) on irregular surfaces that seem to be the result of land leveling in order to prevent mudding and rain water puddles. The same clusters situated in the proximity of sunken houses with rock ovens, could represent traces of household annexes, blinds or protective screens against bad weather. 146 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa The research data show that the settlement was left in an organized systematic manner. There are no traces of rash desertion, no houses with usable inventory left within behind. Only two houses destroyed by fire (cx 048 – Pl. 25 and 133 – Pl. 64) were researched, but the archaeological material present within at the time of the fire was not rich. It seems that those who have left the settlement have had enough time to recover all that they could use; furthermore they had time to dump the broken objects or those that were of no use or could not be carried in old source of material pits (turned into domestic pits) and to leave the habitations and the settlement clean. The analysis of the animal bones from the settlement (Pl. 112.2) proves that those who lived during the 12th century at Miercurea Băi – Cunţa were mainly cattle raisers. At the same time, the large number of spurs found in the archaeologically researched features (Pl. 46.49, Pl. 73.75 and Pl. 55), lead to the conclusion that they were a population of riders, which suits the idea of large domestic animals breeding. The presence of sickles and hand-mills in the settlement proves that the population was also concerned with soil cultivation, therefore a sedentary one or one on the way of becoming sedentary. The same conclusion is stated by the presence of pottery kilns built in a quite accurate manner. From the historical point of view, the 12th century is marked in Transylvania by the gradual expansion of the authority of the medieval Hungarian kingdom as well as by the military organization of its territory and boundaries. The way these boundaries were organized all along the 10-12th centuries has been analyzed by several historians, mainly on account of the historical toponyms placed alongside geographic lines marked by natural defense elements. These were adjusted by maintaining thick forest strips (Gyepük – Presăci – Indagines – Verhaue). They were doubled in front by non-inhabited areas or by areas deliberately depopulated (Terra deserta, desertum) to the effect of easily observing and watching all movement of human groups. Within these elements of fortification, highly secured passing places were arranged (Kapu – Clusa – Porta – Poartă – Tor). We believe that on the Secaş Valley, at the point where the archaeological research has been conducted, there was one of these gates in the borderline forest, attested mainly by the toponymy of the historical maps, as “Wehrbusch beim Thor” or “Alt Wehrbusch beim Thor” meaning “gate defending forest (brush)” or “old forest, old defense brush at the gate”. It is obvious that these defense lines required defenders, consisting in groups of peasants with military duties, such as defending the borders. They were mostly Szekely, population that was kept in the history of the place by its hidronymy and toponymy: Secaş, Zekesch, Zekeschdorf. The written information recounts about the use of these groups of riding archers by means of the legislation of king Ladislau (lex.II.17, i) “custodes confiniorum qui vulgo ewrii vocantur”. These groups of guardians of the border were moved in an organized manner at the middle of the 12th century in the eastern Transylvania, on the new alignment of the border of the Hungarian kingdom, while in their place, on the ancient terra deserta, the Transylvanian saxons were settled down, who placed themselves in serving, defending and supporting the crown „ad retinendam coronam”. 147 Zeno Karl Pinter, 148 Claudia Urduzia Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa ... CUSTODES CONFINIORUM, VULGO EWRII ... ARCHÄOLOGISCHE FORSCHUNGEN IN DER MITTELALTERLICHEN SIEDLUNG VON REUßMARKT BAD – ZEKESCHDORF – Zusammenfassung – Die archäologisch erforschte mittelalterliche Siedlung von Reußmarkt Bad – Zekeschdorf, die in der vorliegenden Studie behandelt wird, gehört zu einer umfangreicheren Stätte, konventionell MS 1 bezeichnet, in der ein Archäologenteam Anlagen erforscht hat, die aus mehreren geschichtlichen Epochen (Neolithikum, Bronzezeit, Eisenzeit, Römerzeit, Mittelalter) stammen. Geographisch befinden sich die Stätte MS 1 und die mittelalterliche Siedlung an der Grenze zwischen den Kreisen Sibiu und Alba ( ungefähr 2/3 der mittelalterlichen Siedlung liegen im Kreis Sibiu und 1/3 – im Kreis Alba), im Zekeschtal, in einem Gebiet mit gemäßigtem Klima, das für die Bewohner in allen geschichtlichen Epochen günstig war. Außerdem gibt es in der Gegend Mineralwasserquellen und Salzvorkommen, Bodenschätze, die alle Gemeinschaften geschätzt haben und die schon in der Antike ausgebeutet wurden. Auf der ältesten Karte Siebenbürgens/Transsilvaniens (1532-1539), in dem archäologisch behandelten Gebiet, erscheinen eine Ruine und ein Waldstreifen; das gesamte Areal heißt „Das Land vor dem Wald” (Tfl. 2-1). Diese Ruine wird in der deutschen und rumänischen Ortsnamengebung den Ortsnamen auf den meisten militärischen und historischen Karten (1769-1773, 1806 – 1869, 1869-1887, 1910 und 1916) in der Form „Biserica Albă”, ”Alba Ecclesia – Weisskirch - Albele” geben. Der Waldstreifen erscheint auf allen diesen Karten nebst Ortsnamen, die an einen „Wehrwald” erinnern. Die geschichtliche und auch die gegenwärtige Ortsnamengebung erinnern an die Anwesenheit einer Seklerbevölkerung in diesem Gebiet (Secaş, Zekesch, Zekeschdorf). Dieses Gebiet besitzt so reichhaltige historische und archäologische Zeugen, dass es die Aufmerksamkeit der Forscher schon im 19. Jahrhundert erweckt hat, als die ersten Verzeichnungen von archäologischen Funden aufkamen, gefolgt von den Erforschungen im Archiv, der linguistischen Quellen und der Architekturdenkmäler. In der 2. Hälfte des 20. Jahrhunderts haben mehrere Hermannstädter Forscher in diesem Gebiet zahlreiche Programme zur archäologischen Bewertung und Forschung durchgeführt, und nach dem Jahr 2000 hat man das archäologische Repertoire des Kreises verfasst. Trotzden, erst nach der Bewertung im Gelände und nach der ersten archäologischen Diagnosestellung, die das Projekt der Autobahn A1 ausgelöst hat, sowie nach der vorbeugenden Untersuchung, sind fünf Zonen mit archäologischem Potential, alle in der Umgebung der Ortschaft Miercurea Sibiului (deutsch Reußmarkt), abgekürzt „MS”, identifiziert worden. Diese Stätten wurden mit Nummern von 1 bis 5 versehen; sie verlaufen von W nach O, auf der Breite des Autobahngrundstücks, und diese Studie ist der mittelalterlichen Stätte von MS 1 gewidmet. Die vorbeugende archäologische Forschung ist 2012 durchgeführt worden (Tfl. 15-16). In einer ersten Etappe hat man stratigrafische Querschnitte unternommen, um die Ausdehnung der Stätte zu identifizieren; danach ist die gesamte Zone mit archäologischen 149 Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia Funden aufgedeckt und erforscht worden. Mit dieser Gelegenheit sind 153 mittelalterliche Anlagen entdeckt worden, die sich in einer Siedlung konzentrieren (Tfl. 8; Tfl. 10-14). Es geht um ungefähr rechteckige, halb vertiefte Wohnungen mit einem Steinherd in der Nordecke; in einigen Fällen gibt es auch Haushaltsherde, Öfen zum Brennen der Keramik, verschiedene Gruben und Spuren von Oberflächeneinrichtungen. Das Erforschen dieser Anlagen hat ein reichhaltiges arhäologisches Material ans Licht gebracht, wodurch die Siedlung in die 1. Hälfte des 12. Jahrhunderts datiert werden konnte. Es handelt sich vor allem um Keramik: Lehmeimer, Gefäße, Krüge, Schüsseln, einige mit geraden Linien oder Wellenlinien, mit dem Nagel oder dem Rädchen verziert; ein paar sind auf dem Boden mit der Töpfermarke versehen. Hinzu kommen Gegenstände aus Knoche oder Horn (Kämme, Nadeln und Nadeltuben), Werkzeuge und Zubehör aus Metall (Sicheln, Messer, Sporen, Schnallen, Ohrringe) oder Vorrichtungen aus Stein (Handmühlen zum Mahlen von Getreide). Die Anlagen werden im Text beschrieben und anhand der Tafeln durch Fotos und Zeichnungen der Anlage und des archäologischen Inventars erläutert. Handelt es sich um eine größere Anlage und ein reichhaltigeres und wichtigeres Inventar, wird eine solche Anlage in mehreren Tafeln präsentiert; geht es um kleine Anlagen mit wenig oder keinem Inventar, können auf einer Tafel mehrere archäologische Anlagen vorkommen. Die Zuteilung der Anlagen und des arhäologischen Materials in dem erforschten Gebiet zeigt, dass die Wohnungen mit Steinöfen, die Oberflächenausstattungen und die Vorrichtungen zur Keramikherstellung in der Siedlung differenziert gruppiert sind. Die arhäologische Forschung hat nicht die gesamte Siedlung erfasst, so dass man sich nur schwer auf die Gesamtstruktur der mittelalterlichen Siedlung von MS 1 beziehen kann. Offensichtlich ist nur die südliche Randzone erforscht worden, wobei wenigstens eine klare Abgrenzung der Siedlung entdeckt worden ist und zwar jene, die vom alten Bachlauf und dem dazugehörigen Sumpf markiert ist. Merkwürdig ist, wenn man sich den Plan der archäologisch erforschten Zone ansieht (Tfl.8), dass in der Mitte ein weißer Stein erscheint. Es ist eigentlich ein mittelalterlicher weißer Stein, denn gerade in diesem Gebiet ist ein großer römischer Bau erforscht worden, oberhalb dessen keine Spuren mittelalterlichen Wohnens vorkommen. Es ist möglich, dass der große römische Bau im 12. Jahrhundert als massive Ruine noch existiert hat; dieses hat hier das Errichten mittelalterlicher Wohnungen verhindert und das Gebiet hat nur zum Anschaffen von Baumaterial gedient. Es ist aber auch nicht auszuschließen, dass im 12. Jahrhundert noch vorhandene Teile dieses römischen Baus benutzt worden sind; es könnte sich um eine Konstruktion mit öffentlichem Charakter gehandelt haben, was zu dem – auch im 20. Jahrhundert erhalten gebliebenen – Ortsnamen Alba Ecclesia oder Weisskirch geführt hat. In der erforschten Zone konnte kein systematisches Organisieren der Anlagen festgestellt werden, aber durch die Entdeckung zweier Öfen zum Keramikbrennen (Tfl. 22-23; Tfl. 56) und einiger Gruben/ Brunnen (Tfl. 47; Tfl. 98), die bis zum Grundwasser hinabsteigen und der östlichen Begrenzung, die von einem alten Bachbett markiert ist, kann behauptet werden, dass es im Osten eine handwerkliche Zone der Siedlung gegeben hat. Das Abwechseln oder Nebeneinanderstellen dieser „Produktionsräume” und der Wohnungen führt zu der Schlussfolgerung, dass die Bediener dieser Vorrichtungen in unmittelbarer Nähe gewohnt haben, was das Überwachen der technologischen Verfahren erleichtert hat. Das Anbringen der Brennöfen am Rand der Siedlung ist selbstverständlich, wenn man an die Feuergefahr denkt und ist auch im Falle anderer Siedlungen aus dieser Zeit in Siebenbürgen bemerkt worden. Das Vorhandensein zahlreicher Gruben, Graben und Feuerstellen, die nicht mit Wohnungen in Verbindung sind, kann auf das Vorhandensein einiger zeitweiligen – von bestimmten Tätigkeiten bedingten – Wohnungen zurückführen. Das Wohnen in Zelten – 150 Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa parallel zu der Wohnweise in vertieften Behausungen mit Steinofen – kann auch nicht ausgeschlossen werden. Hauptsächlich süd-westlich der Siedlung – größtenteils von der Bahnlinie durchzogen – konzentrieren sich nur Haushaltsherde und – öfen, Gruben und Anhäufungen von Material in kleinsteinigen unregelmäßigen Oberflächen, zerbrochenes römisches Material und Keramik auf einem einzigen Niveau, was das Ergebnis von Ebnungen sein kann, um das Ansammeln von Regenwasser und den Morast zu vermeiden. Dieselben Einrichtungen in unmittelbarer Nähe der vertieften Wohnungen mit Steinofen können als haushaltliche Nebenanlagen zum Schutz gegen Witterungen angesehen werden. Es ist festgestellt worden, dass die gesamte Siedlung organisiert, systematisch verlassen wurde. Es gibt keine Spuren, dass die Wohnungen überraschend schnell verlassen worden sind; der Haushaltsinventar ist mitgenommen worden. Es sind nur zwei vom Feuer zerstörte Wohnungen erforscht worden (cx 048 - Tfl. 25 und 133 - Tfl. 64), in denen man kein reichhaltiges archäologisches Material aufgefunden hat. Wahrscheinlich haben die Leute genügend Zeit gehabt, alles Nützliche vor dem Brand zu retten und alles Unnützliche oder Zerstörte in Gruben zu werfen, um die Wohnungen und die Siedlung rein zu lassen. Untersuchungen der Siedlung (Tfl. 112.2) zeigen, dass die Bewohner in Reußmarkt Bad – Zekeschdorf im 12. Jahrhundert vorherrschend Viezüchter gewesen sind. Das Vorhandensein zahlreicher Sporen (Tfl. 46.49, Tfl. 73.75 und Tfl. 55) weist auf eine Reiterbevölkerung hin, was auf die Zucht von großen Haustieren zutrifft. Das Vorhandensein der Sicheln und der Mühlen beweist, dass die Bevölkerung auch den Boden bearbeitet hat, also sesshaft gewesen ist. Zu derselben Schlussfolgerung kann auch das Vorhandensein der Brennöfen führen, die in ihrer Bauweise ziemlich gut entwickelt sind. Historisch gesehen, kennzeichnet sich Siebenbü rgen im 12. Jahrhundert durch das schrittweise Ausdehnen der Autorität des ungarischen mittelalterlichen Staates und durch das militärische Organisieren des Territoriums und seiner Grenzen. Die Organisierungsweise dieser Grenze in der Zeitspanne 10.-12. Jahrhundert ist von vielen Historikern untersucht worden, vor allem aufgrund der geschichtlichen Ortsnamen, die sich entlang geographischer Linien befinden, welche von natürlichen Abwehrelementen markiert sind. Hinzu hat man dichte Waldstreifen (Gyepük – Presăci – Indagines - Verhaue) und unbevölkerte Zonen angelegt (Terra deserta, desertum), um jedwelche Bewegungen von Menschengruppen leicht zu bemerken und zu überwachen. An diesen Abwehrelementen hat es auch noch besser befestigte Zutritte (Kapu – Clusa – Porta – Poartă – Tor) gegeben. Unserer Meinung nach, im Zekeschtal, bei dem von uns arhäologisch erforschten Punkt gibt es ein solches Tor im Grenzwald, was vor allem von den Ortsnamen auf den historischen Karten bewiesen wird: „Wehrbusch beim Thor” oder „Alt Wehrbusch beim Thor”. Offensichtlich haben diese Abwehrlinien Verteidiger benötigt, und dieses sind Bauern mit militä rischen Aufgaben zur Verteidigung der Grenzen gewesen, gewöhnlich Sekler, eine Bevölkerung an die Fluss- und Ortsnamen erinnern: Secaş, Zekesch, Zekeschdorf. Die schriftliche Information berichtet über den Einsatz solcher Schützenreiter durch die Gesetzgebung des Königs Ladislau (lex.II.17, i) „custodes confiniorum qui vulgo ewrii [Behüter] vocantur”. Diese Behütergruppen sind in der Mitte des 12. Jahrhunderts organisiert nach Ost-Siebenbürgen verlegt worden, an die neue Grenze des Ungarischen Reiches; an ihre Stelle, ins ehemalig terra deserta, sind die Siebenbürger Sachsen kolonisiert worden, welche die Krone „ad retinendam coronam” bedienen, verteidigen und unterstützen werden. 151 Zeno Karl Pinter, 152 Claudia Urduzia Cercetări arheologice în aşezarea medievală de la Miercurea Băi – Cunţa PLANŞE 153 Zeno Karl Pinter, 154 Claudia Urduzia Pl. 1. Localizarea sitului de la Miercurea Bãi - Cun?a (MS I) 1. Chorographia Transylvaniae Sybembürgen (Johannes Honterus, 1532) 2. Prima hartã militarã a Imperiului Habsburgic (Cartarea Iozefinã, 1769-1773) Pl. 2 1. A doua hartã militarã a Imperiului Habsburgic (Cartarea Francescanã) 2. A treia hartã militarã a Imperiului Habsburgic (Cartarea Francesco-Iozefinã, 1869-1887) Pl. 3 1. Harta Regatului Ungariei dupã 1897 2. Hartã militarã a Imperiului Habsburgic (1910) Pl. 4 1. Planurile directoare de tragere ale armatei române 2. Harta militarã sovieticã Pl. 5 1 2 Pl. 6 1 2 Pl. 7 Pl. 8. Complexele aparţinând evului mediu delimitare plan detaliat (Pl. 10-14) Pl .1 0 Pl .1 1 Pl .1 1 Pl .1 2 Pl .1 2 Pl .1 3 Pl .1 3 Pl .1 4 Pl. 9. Complexe cu datare neprecizatã Pl. 11 Pl. 10 Pl. 10 Pl. 12 Pl. 11 Pl. 11 Pl. 13 Pl. 12 Pl. 12 Pl. 14 Pl. 13 Pl. 13 Pl. 14 Pl. 15 Pl. 16 0 1m cx 001 0 cx 009 Pl. 17 1m cx 010 0 cx 012 1m cx 011 cx 010 Pl. 18 0 1m cx 016 0 1m cx 020 0 1m cx 023 0 cx 024 Pl. 19 1m 0 1m cx 027 1 0 1m 2 5 cx 034 0 3 1m cx 066 Pl. 20 4 0 1m cx 035 044 - 136 0 cx 044 - 136 Pl. 21 1m 044 - 136 0 cx 044 - 136 Pl. 22 1m 1 12 2 3 cx 044 - 136 4 10 5 6 15 7 Pl. 23 cx 044 - 136 11 0 1m cx 058 13 14 0 1 cx 055 Pl. 24 1m cx 048 5 8 4 1 2 6 3 7 Pl. 25 cx 049 0 1m 0 cx 051 0 cx 050 1m cx 063 Pl. 26 1m 1 2 0 1m 3 cx 065 4 5 8 6 9 7 0 cx 068 Pl. 27 1m 0 1m cx 067 1 2 0 1m cx 072 0 1m cx 075 0 1m cx 080 Pl. 28 0 1m cx 076 0 0 1m 1m cx 083 cx 082 cx 084 cx 087 cx 085 Pl. 29 cx 090 0 1m 1 2 0 1m cx 091 0 0 1m 1m cx 091 B cx 091 A 0 cx 091 C Pl. 30 1m cx 092 conturare 1m 1m 0 1m 0 0 cx 092 cx 092 B 0 Pl. 31 1m cx 094 0 1m 2 1 3 9 8 Pl. 32 10 14 16 17 15 cx 094 22 23 Pl. 33 cx 094 24 0 25 1m 0 cx 097 cx 099 Pl. 34 1m 0 1m cx 095 1 2 3 Pl. 35 1m 0 cx 096 Pl. 36 2 cx 096 1 cx 098 0 Pl. 37 1m cx 098 1 8 2 9 3 4 10 5 11 6 12 7 Pl. 38 20 13 21 22 14 cx 098 23 15 24 16 17 25 18 26 19 27 Pl. 39 28 29 cx 098 30 cx 104 0 Pl. 40 1m cx 106 0 1m cx 108 Pl. 41 cx 108 1 9 2 3 11 4 5 12 7 13 8 Pl. 42 cx 108 14 15 22 23 16 17 24 18 19 26 20 21 25 Pl. 43 cx 108 28 29 35 30 36 32 31 37 33 34 Pl. 44 cx 108 39 40 45 42 41 46 43 44 47 Pl. 45 cx 108 50 49 51 cx 111 52 0 Pl. 46 1m Profil de sud Plan la secţionare Profil de vest cx 113 Pl. 47 cx 113 3 1 2 4 Pl. 48 cx 113 5 9 6 7 10 8 11 Pl. 49 12 cx 113 13 14 16 15 18 17 Pl. 50 cx 113 19 20 24 21 25 22 26 23 Pl. 51 cx 113 27 28 29 30 Pl. 52 33 32 31 cx 113 Pl. 53 cx 113 34 110 111 113 112 Pl. 54 114 118 cx 113 117 115 116 119 122 121 120 123 124 126 127 Pl. 55 cx 114 1 Pl. 56 cx 115 Pl. 57 cx 115 cx 140 Pl. 58 cx 118 Pl. 59 1 cx 118 cx 119-126 Pl. 60 1 2 4 cx 119-126 3 cx 122 şi 123 2 1 3 4 Pl. 61 7 5 cx 122 şi 123 6 8 cx 124 1 2 3 4 Pl. 62 5 cx 127 2 1 3 4 Pl. 63 cx 127 6 5 cx 131 cx 130 1 cx 133 0 Pl. 64 1m cx 133 3 1 2 Pl. 65 4 6 cx 133 5 7 8 9 secţionare cx 135 1 3 2 Pl. 66 4 cx 135 5 9 6 10 11 7 12 8 15 13 14 16 Pl. 67 cx 135 17 21 18 22 19 23 20 26 24 27 25 28 Pl. 68 32 cx 135 29 33 30 34 31 35 37 36 38 41 39 42 40 Pl. 69 43 44 48 cx 135 45 49 46 47 50 51 52 53 55 56 Pl. 70 54 cx 135 57 59 62 60 61 63 Pl. 71 cx 135 67 64 68 65 66 69 70 72 71 Pl. 72 cx 135 76 73 74 75 cx 137 Pl. 73 cx 137 1 3 4 5 6 2 7 cx 138 Pl. 74 cx 142 2 1 cx 144 cx 145 Pl. 75 cx 151 c Pl. 76 cx 152 1 2 3 9 7 8 cx 167 Pl. 77 1 3 2 4 7 5 cx 167 6 8 10 11 9 Pl. 78 cx 174 1 cx 181 1 cx 183 2 Pl. 79 cx 186 b cx 186 c cx 187 a 1 Pl. 80 1 cx 187 b cx 194 cx 200 0 1m cx 201 0 1m 2 1 cx 205 cx 207 0 Pl. 81 1m 0 1m 1 cx 208 cx 214 cx 211 0 1m cx 221 0 cx 215 Pl. 82 1m cx 219 0 1m cx 220 Pl. 83 cx 220 0 cx 222 Pl. 84 1m cx 222 0 1m 1 2 3 5 4 Pl. 85 6 7 8 cx 222 9 23 21 24 22 26 25 27 28 30 29 Pl. 86 32 31 41 33 42 cx 222 43 44 cx 236 0 1m cx 251 Pl. 87 cx 255 cx 256 cx 258 cx 264 cx 300 0 1m cx 301 0 1m Conturare Golire Pl. 88 cx 302 0 1m cx 303 cx 304 0 0 1m 1m cx 305 0 1m Pl. 89 cx 306 0 1m cx 308 0 1m cx 309 0 1m Conturare Golire Pl. 90 cx 310 0 1m cx 311 0 1m 0 1m cx 312 0 1m 0 Pl. 91 1m cx 313 0 1m cx 314 0 1m cx 315 0 1m cx 316 0 1m cx 318 0 1m Pl. 92 cx 339 0 1m cx 340 0 1m cx 350 0 1m cx 351 0 Pl. 93 1m cx 351 1 4 2 5 6 3 cx 353 0 1m 1 2 Pl. 94 3 cx 354 0 1m 2 1 1 2 cx 355 a 3 Pl. 95 cx 360 0 1m cx 364 a cx 369 0 Pl. 96 1m cx 378 cx 380 cx 382 2 1 Pl. 97 3 0 1m cx 385 2 1 Pl. 98 10 3 cx 385 11 4 12 5 13 6 14 7 15 8 9 Pl. 99 cx 385 17 16 18 20 19 25 21 22 28 23 24 cx 386 Pl. 100 cx 387 0 1m 1 2 4 3 cx 388 0 1 Pl. 101 1m cx 388 2 7 8 3 9 4 10 5 13 6 14 11 15 12 Pl. 102 cx 388 16 17 18 cx 390 1 Pl. 103 cx 395 cx 396 cx 398-399 cx 431 Pl. 104 cx 400 3 1 2 Pl. 105 4 cx 408 cx 415 cx 419 Pl. 106 cx 428 1 3 5 4 2 cx 448 Pl. 107 1 cx 430 2 3 4 Pl. 108 cx 453 0 1m cx 456 0 1m cx 500 0 1m cx 517 0 1m Pl. 109 7 Passim 3 1 4 9 5 11 12 6 10 Pl. 110 2 Passim Pl. 111 Ceramica - distribuirea pe tipuri categoriale 1% 1% 0% 5% Vase borcan 21% Caldari de lut Ulcioare Castroane 72% Boluri Tip neprecizat Frecventa resturilor osteologice grupate pe specii 0% Bos taurus 0% 4% 0% 1% 1% 5% Ovis /Capra Capra hircus 8% Sus scrofa domesticus 47% 6% Equus caballus Cannis familiaris 13% Gallus domestica Anser anser 14% Bos primigenius Cervus elaphus 1% Capreolus capreolus Sus scrofa ferus Lepus europaeus Pl. 112 1. Colibã tãtãrascã în Dobrogea (dupã Hielscher) 2. Colibe la Cara Orman (dupã Hielscher) 3. Gospodãrie turceascã la Cara Orman (dupã Hielscher) Pl. 113 1. Colibe turceşti la Bazargic (dupa Hielscher) 2. Adãposturi la câmp (dupã Hielscher) 3. Adãposturi la câmp (dupã Hielscher) Pl. 114 1. ?igani (dupã Hielscher) 2. ?igani (dupã Hielscher) 3. Turcoaice la fântânã (dupã Hielscher) Pl. 115 1. Râ?ni?ã (dupã Hielscher) 2. Râ?ni?ã (dupã Hielscher) Pl. 116