Vitalie IAȚIUC / Виталий Яцюк

SOROCA URBAN DEVELOPMENT IN THE INTER-WAR PERIOD.
Vitalie Iațiuc.
From 1918 until 1944, the town of Soroca was a part of the Kingdom of Romania, except the period from July 1940 to July 1941, when it was part of the Soviet Union. The population of the city reached up to 22,450 people, and an area of 650 ha. During the difficult economic situation after the First World War, the Romanian state and society reacted with caution and wisdom to the problems existing in the newly adhered to the Romanian state, Bessarabia. In the 1920s, many publications related the economic problems of Bessarabia. The analysis of the situation in Soroca was mandatorily present in these papers.
Changes in the city center landscaping began on October 10, 1921, when the monument of General Poetaș, who fell in battle in January 1919, was built in the center of the commercial market, between the "old" and "new" cities. The place was renamed Union Square. Until 1930, all shops were moved to another new commercial market. Union Square was set up as a park and planted with trees.
The construction of the new cathedral in neo Romanian architectural style - St. Paraskeva Pious, designed possibly by architect Valentin A. Voițehovski, began in this park in 1936. Building dimensions were approximately 32.5 х 22.0 m. The spacious interior could accommodate from 700 to 900 parishioners. The construction was interrupted by the Second World War, when the walls were built up to the dome. In such unfinished state, without dome, the cathedral existed for 20 years, and in 1962 it was blown up.
In the second half of the 1930s, it was decided to allocate special funds to create a modern engineering urban infrastructure: new power electrical network and city water supply system. Along the bank of the Dniester, the dam was built with a boardwalk and a well-arranged public beach, and special funds were allocated from the budget for its maintenance. For „A. D. Xenopol” Lyceum a new 2-storey building was constructed in 1934-1936. Civil architecture of new apartments buildings, from that period, is represented by 2-storey residential buildings in the constructivist style. Several public buildings were built the city center in eclectic style with elements of Art Nouveau.
The Romanian city administration actively began the reconstruction of the whole locality, upon their return in July,1941. A detailed report regarding the reconstruction and development of the city for a period of 25-30 years with a budget of 114.225 million lei was sent to the governor of Bessarabia on April 18, 1942. The City Hall's budget allocated for the reconstruction of Soroca for the period 1942-1943 was estimated at 11,803 million lei. Unfortunately, the Second World War, stopped the achievement of these plans.
Keywords: Bessarabia, Soroca, Poetaș, Voițehovski, St. Paraskeva Pious, A. D. Xenopol, interwar period.

THE NAMES GENESIS OF THE SOROCA CITY AND THE CITIES ON THE DNIESTER RIVER IN CARTOGRAPHIC SOURCES
Summary. The oldest geographical reference to the settlement on the site of the modern Soroca city, under the name Carsidava, is in Ptolemy’s Geography, published in the middle of the second century AD. As a hypothesis, the author supposes that Soroca, under the name Sacacatai, was mentioned in 948 in the book of Byzantine Emperor Constantine the 7th Porphyrogenites. On the map made in 1448 by Andreas Walsperger we found here Olhyona named settlement, which will appear as Olchionia near the name Sroka, as a reference to its older name, on two other maps published in 1665 and 1685. These 3 maps eliminate all doubts about the existence of Olchionia on the site of Soroca city. The next occurrence of Soroca under the name Siracio found on the map of the Venetian cartographer Fra Mauro, published in 1450. Soroca represented on the map as a fortress. Thus, we can say that in 1450 Soroca known as a fortress for the geographers of Europe. Since 1467, on the world maps the settlement appears under different names: Scapenos, Sora, Sroka, Stoca, Seroca and Sorca. Studying old maps, the author proposes a hypothesis about the Orihow town, which once existed at the confluence of the river Răut with the Dniester. To confirm this hypothesis are
resented data from old and modern maps, aerial photographs and toponymal facts of this region.
Keywords: Soroca, Orhei, Carsidava, Constantine VII Porphyrogenites, Sacacatai, Fra Mauro, Siracio, Andreas Walsperger, Olchionia, D. Cantemir, Orihow.

REZUMAT.            Cea mai veche referință geografică referitoare la orașul Soroca, sub numele de Carsidava, se află în Geografia lui Ptolemeu, editată la mijlocul secolului al II-lea e.n. Ca o ipoteză, autorul presupune că Soroca, sub numele de Sacacatai, a fost menționată în anul 948 în cartea împăratului bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul. Pe harta de
la 1448, a lui Andreas Walsperger, găsim aici așezarea Olhyona, care apare în varianta Olchionia ca o referire la vechea denumire lângă denumirea Sroka pe două hărți din 1665 și 1685. Cele trei hărți diferite constituie o certă dovadă documentară care elimină toate dubiile cu privire la existența Olchioniei pe locul actualului oraș Soroca. Următoarea apariție a acestei urbe sub numele Siracio o regăsim pe hartă cartografului venețian Fra Mauro, publicată în anul 1450. Astfel, la 1450, cetatea Soroca a fost cunoscută geografilor din Europa. Din 1467, pe hărțile lumii localitatea apare mereu sub diferite denumiri: Scapenos, Sora, Sroka, Stoca, Seroca, Sorca. Cercetând mai multe hărți vechi, autorul lansează o ipoteză referitoare la orașul Orihow, care a existat odinioară la confluența râului Nistru cu Răut. Pentru confirmarea acesteia, sunt prezentate informații din hărți medievale și moderne, fotografii aeriene, precum și date privitoare la toponimele acestei regiuni.
Cuvinte-cheie: Soroca, Orhei, Carsidava, Constantin al VII-lea Porfirogenetul, Sacacatai, Fra Mauro, Siracio, Andreas Walsperger, Olchionia, D. Cantemir, Orihow.

Prezentul articol este dedicat studiului dezvoltării arhitecturale și urbanistice a orașului Soroca în perioada 1800-1990. În acești ani, dezvoltarea orașului a avut loc în componenţa a cinci state diferite: Imperiul Otoman, Imperiul Rus, Regatul Român, Moldova sovietică, în cadrul URSS și Republica Moldova. Din 1812 până în 1918 orașul s-a dezvoltat în conformitate cu tradiţiile și regulile urbanismului și arhitecturii ruse, bazate pe tradiţia culturii urbanismului clasic european. Făcând parte din statul român, orașul s-a îmbogăţit cu clădiri construite în spiritul arhitecturii "neo românești" și Art Nouveau. Perioada sovietică se caracterizează printr-o rigidă centralizare de stat a tuturor funcţiilor dezvoltării urbane. Introducerea unor metode industriale în construcţii a transformat Soroca din localitate cu clădiri de un singur nivel într-un oraș cu cartiere de blocuri tipice, multietajate.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
LINK: https://www.researchgate.net/publication/328699746_Fenomenul_orasului_Soroca_la_frontierele_istorice_in_secolele_al_XIX-lea_si_XX
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
                      Cuvinte-cheie: dezvoltarea orașului Soroca, urbanismul
orașului Soroca, arhitectura orașului Soroca, Vladislav Scovronschi,
arhitect Valentin Voiţehovski, Müntz Johann Heinrich, Biserica
Sf. Teodor Stratilat din Soroca, Marea Sinagogă din Soroca,
PUG-ul orașului Soroca.

Anul trecut a fost prezentat un studiu mai vechi de restructurare a zonei centrale Bacău care nu a fost realizat în practică deoarece administraţiile locale nu au răspuns solicitărilor și nu au ţinut cont de propunere. Imagini din prezentarea de anul trecut evidenţiază zona Catedralei Ortodoxe și structura stradală a centrului Bacăului cu propunerea de atunci în care strada Mihai Viteazul devenea pietonală. O a doua propunere prevedea transformarea zonei centrale integral în zonă pietonală cu inel de circulaţie pe strada 9 Mai și Războieni

Astăzi, putem presupune că cea mai veche referință geografică a așezării pe locul orașului Soroca se găsește pe harta lui Claudius Ptolemeu, editată la mijlocul secolului al II-lea d. Hr. Localitatea apare aici sub
numele Carsidava, fiind situată pe malul râului Tyras. La Carsidava antică s-au referit ilustrul cărturar enciclopedist Dimitrie Cantemir încă în anul 1716, precum și recenta lucrare elaborată de Ptolemey Workgroup, în 2009.
      Pe trei hărți, din 1665 publicată la Frankfurt și din 1683 și 1685, publicate la Amsterdam, lângă denumirea Sroka a fost descoperită o referire la vechea ei denumire – Olchionia. Un alt izvor cartografic din Vatican unde figurează aceeași denumire în varianta Olhyona, descifrată de noi, este harta lui Andreas Walsperger din 1448. Cele trei hărți diferite – o certă dovadă documentară care elimină toate dubiile cu privire la existența Olchioniei pe locul actualul oraș Soroca.
          Studierea a imaginilor din satelit, ne-au dat posibilitatea de a descoperi noi vestigii ale civilizației urbane vechi, ascunse în pământ timp de mai multe secole pe un deal la marginea sudică a orașului Soroca, în partea de sus a așa-numitei stânci a lui Bechir. În zona centrală a așezământului vechi se evidențiază o cetate de plan rectangular, de 500×200 m. În exteriorul acestei fortificații sunt alte cinci structuri defensive, paralele, de formă semicirculară, având o
lungime de la 800 m până la 1500 m. Așadar, sub protecția zidurilor era un teritoriu de 85 ha, precum si o porțiune a malului drept al Nistrului cu o lungime de 800 m. Teritoriul ocupat de clădirile orașului vechi, inclusiv zona din afara cetății, are dimensiuni de aproximativ 6,5×2,3 km. Aproximativa suprafață a orașului era de 12 km p. Astăzi orașul Soroca are suprafața 11,8 km p.

Cea mai timpurie atestare cartografică a așezării nistrene Soroca se găsește pe harta lui Claudius Ptolemeu, editată la mijlocul secolului al II-lea. Localitatea apare aici sub numele de Carsidava, fiind situată pe malul râului Tyras. La Carsidava antică s-au referit ilustrul cărturar enciclopedist Dimitrie Cantemir, precum și recenta lucrare științifică elaborată de Ptolemey Workgroup. Încă în anul 1962, V.I. Marchevici a descoperit pe un deal la marginea sudică a or. Soroca, în partea de sus, a așa-numitei stânci a lui Bechir, unde se înalță „Lumânarea Recunoștinței”, o așezare eneolitică Cucuteni-Tripolie (3600-3050 î.Hr.). Ion Hâncu, în 2003, a făcut anumite sugestii despre perioada antică sau evul mediu timpuriu, fapt ce rămâne a fi precizat în urma unor eventuale cercetări.
            Examinarea atentă a imaginilor din satelit, folosirea dronei cu cameră video, prelucrate cu programe Geo informaționale, ne-au dat posibilitatea de a descoperi noi vestigii ale civilizației urbane vechi, ascunse în pământ timp de mai multe secole. În zona centrala a așezământului vechi se evidențiază o cetate de plan rectangular, de 500×200 m. În exteriorul acestei fortificații sunt alte cinci structuri defensive, paralele, de formă semicirculară. Așadar, sub protecția zidurilor era un teritoriu de 85 ha, precum si o porțiune a malului drept al Nistrului cu o lungime de 800 m. În interiorul cetății au fost descoperite câteva structuri. Cea mai mare dintre ele, cu un diametru de 50 m, se află practic în centrul cetății. În exteriorul acestei fortificații sunt alte cinci structuri defensive, paralele, de formă semicirculară, având o lungime de la 800 m până la 1500 m.
Așadar, sub protecția zidurilor era un teritoriu de 85 ha, precum si o porțiune a malului drept al Nistrului cu o lungime de 800 m. Se pare că anume în acest loc ar fi fost situat orașul antic Carsidava. Următoarele cercetări arheologice ne vor da mai multe detalii despre această construcție.

Prezența diferitor religii la Soroca a cauzat apariţia diferitor obiective de cult, o bună parte din acestea dispărând în urma unor cataclisme naturale sau istorico-politice. Astfel s-a întâmplat cu mănăstirea Sf. Nicolae în 1828,  biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil în 1830, Sinagoga Mare în 1932 și biserica nefinisată Sf. Cuvioasă  Parascheva în 1962. Însă au fost și clădiri, care au rămas doar în proiecte nerealizate. Doar studierea documentelor din arhive şi a materialelor ilustrativ-cartografice, împreuna cu folosirea aplicațiilor computerizate, dau posibilitatea de a reconstrui in volumetrie obiective arhitectural-istorice dispărute.
Cuvinte-cheie: arhitectura oraşului Soroca, mănăstirea Sf. Nicolae, Fântână Mănăstirii, biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, biserica Adormirii Maicii Domnului, Sinagoga Mare, capela romano-catolică, biserica Sf. Teodor Stratilat, biserica Aleinikov, Edmund Kohn, Carl Negruș, biserica Sf. Cuvioasă Parascheva, Valentin Voițehovschi.

Summary
Architecture of the religious buildings of the Soroca
Different religions in Soroca town rise too many places of worship, much of which disappeared as a result of natural or political disasters. So it was happened with the monastery of St. Nicholas in 1828, the archangel Michael church in1830, the Great Synagogue in 1932 and unfinished church St. Paraskeva Pious in 1962. But there were buildings that remained only as unrealized projects. Just studying the documents from archives and historical cartographic maps, and use them together with the computer applications, make it possible to reconstruct the missing historic architectural monuments in volumetric views models.
Keywords: architecture of Soroca, Soroca monastery of St. Nicholas, monastery fountain, church St. Archangels Michael and Gabriel, the Great Synagogue Soroca, Soroca Catholic chapel, church St. Theodor Stratilat, church Aleinikov, architect – engineer Edmund Kohn, architect Carl Negruș, church St. Paraskeva Pious, architect Valentin Voitsehovschi.

Резюме
Архитектура религиозных сооружений города Сорока
Статья посвящена культовым религиозным зданиям города Сорока, многие из которых исчезли в результате стихийных бедствий или политических решений. Это случилось с монастырем Св. Николая в 1828 г., с церковью Святых Архангелов Михаила и Гавриила в 1830 г., с Большой Синагогой в 1932 г. и недостроенной церковью Св. Благочестивой Параскевы в 1962 г. Но были здания, которые остались как нереализованные проекты только на бумаге. Только изучение документов из архивов и картографические материалы, а также использование компьютерных приложений позволили реконструировать исчезнувшие исторические здания в объемные архитектурные модели.
Ключевые слова: архитектура города Сорока, монастырь Св. Николая, монастырский колодец, церковь Святых Архангелов Михаила и Гавриила, Успенская церковь, Большая Синагога Сорока, католический костел в Сороках, церковь Св. Теодора Стратилата, церковь Алейникова, архитектор-инженер Эдмунд Кох, архитектор Карл Негруш, церковь Св. Благочестивой Параскевы, Валентин Войцеховский.

În 2019, s-au împlinit 520 de ani de când toponimul Soroca a fost menționat pentru prima dată în documentele oficiale ale Țării Moldovei. Cel dintâi document în care se vorbește explicit despre o cetate de piatră din Soroca este scrisoarea lui Petru Rareș din 23 aprilie 1543 adresată unui anonim din orașul transilvănean Bistrița.
În cazul cetății Soroca, un pentagon regulat imaginar, ale cărui vârfuri sânt marcate de turnuri de apărare, este prins într-o incintă de plan circular. Patru turnuri din cinci (exceptând cel de acces) au la baza planului un cerc. Cercul e o figură geometrică cu valoare mistică încă din anti­
chitate (prototipuri - soarele și luna plină). El e simbolul veșnicei perfecțiuni și reînceperi, al mișcării imuabile și eterne fără început și sfârșit. Nu întâmplător multe popoare ale lumii atribuie cercului funcția de protecție de forțele malefice - de aici provin formele circulare ale locuințelor,
stânelor, taberelor militare și brazdelor magice ce înconjoară așezările în cazuri de primejdie. în același timp, incintele circulare propun cel mai mic perimetru pentru cea mai mare arie apărată.
Mai mulți cercetătorii ai arhitecturii cetății Soroca vorbesc direct despre influența școlii italiene de arhitectură. Se știe că în secolele XV-XVI meșterii pietrari italieni au activat în Ungaria și Transilvania.  La Buda au activat Aristotele Fioravanti și  Benedetto da Majano168. Muratores bone din Bistrița, printre care și Petru Italus Lugano, au zidit cetăți, biserici și locuinţe169. Domenico da Bologna, arhitector et edificiorum reglium fundator, a participat la lucrările de fortificare la Gherla170, Ottavio Boldigara - la Satu Mare171, iar Francesco Pozzo, Sforza Palavicini și Antonio Bufalo la Alba Iulia172. Meșterii italieni au fost invitați în secolul al XVI-lea în diferite centre europene.
Spre estul Carpaților Răsăriteni, în partea superioară a interfluviului dintre Prut și Nistru, în Cnezatul Halician, meșterii maghiari au lucrat activ începând cu sfârșitul secolului al XII-lea. La acea vreme, partea de mijloc a interfluviului Prut-Nistru a fost influențată de Cnezatul Halician. Legăturile strânse între aceste zone au continuat până la sfârșitul secolului al XIV-lea, când interfluviul vizat a devenit parte componentă a Țării Moldovei.
În secolele XIII-XIV sub influența meșterilor maghiari în spațiul est-carpatic s-a format o școală originală de arhitectură, cea de Halici-Volânia, care se baza pe arhitectura romanică din Ungaria și Italia. Printre construcțiile specifice ale acestei școli se numără programele de apărare și obiectivele de cult de tip central.
Arhitectura defensivă a spațiului est-carpatic a asimilat principiile elaborate anterior în secolele XI-XII în Europa de Vest. O particularitate distinctă a școlii din Halici-Volânia a fost utilizarea frecventă a turnurilor cilindrice de piatră, care prin dimensiunile și caracteristicile lor constructive pot fi considerate nu doar turnuri-donjoane, ci niște fortărețe autonome în cadrul unor amenajări defensive din lemn. Comparația structurilor de apărare enunțate cu cetatea Soroca arată că aceste caracteristici regionale au fost susținute de meșterii care au ridicat fortificația moldovenească de piatră.

Folosirea documentelor istorice și imaginilor din satelit pentru cercetările dezvoltării urbanistice orașului Soroca în Antichitate și în Evul Mediu timpuriu.
Studierea documentelor istorice și cartografice din secolele XV-XVI, realizată în ultimii ani, demonstrează convingător că în perioada din sec. II e.n. și până în secolul al XV-lea, pe acest loc sub diferite denumiri Carsidava - Sacacatai - Olchionia au fost așezări bine dezvoltate și cunoscute pentru perioadele lor istorice. Până în prezent cercetările arheologice s-au concentrat în jurul cetății și pe terasa inferioară a orașului. Istoricul român T. Gheorghiu a comentat cu regret aceasta situație, spunând că atunci când vorbim despre Soroca – începem cu Cetatea și terminăm cu Cetatea. Dar studierea terasei superioare cu folosirea topografia detaliată din sec. XIX - XX și imaginile contemporane din satelit permite să vorbim despre istoria milenară a structurilor de habitat în limitele orașului actual. Tipologia ruinelor și structurilor descoperite aici pot fi atribuite la patru perioade istorice.
1. Structurile circulare ale culturii Cucuteni - Tripoli.
2. Perioada antică – o fortăreață de formă dreptunghiulară regulată, cu dimensiuni 500x200 metri.
3. Perioada din sec. VII-XI – o structură defensivă complexă tipică cu mai multe rânduri defensive, amplasată pe promontoriu dealului Bechir, (сса 80-100 ha),  și înconjurată de un grup de așezări circulare la o distanță de 2-4 km.
4. Două fortificații posibil medievale timpurie. Prima pe promontoriu din zona Dealului Țigănesc, cu suprafață de 35 ha, și a doua in regiunea cartierului Hidroimpex, cu suprafața de 15 ha.
Examinând imaginile din satelit din perioada anilor 1965 - 2018, am descoperit figuri geometrice regulate asociate cu movile situate de ambele maluri ale Nistrului. Acestea movile – tumuli sunt ca centre de focalizare pentru liniile acestor figuri geometrice. Acestea linii fie pornesc de la tumuli, fie se intersectează între ele în acestea puncte. Funcția și timpul aproximativ al creării lor nu sunt încă clare, însă aceste mari structuri și linii kilometrice sunt interconectate cu forme geometrice regulate triunghiulare cu dimensiuni cuprinse între 50 și 200 m, care au fost descoperite anterior în 2017-2018. Posibil avem aici un sistem unificat al acestor linii și structuri, create de o cultură care deținea cunoștințe matematice și geometrice înalte.

Использование исторических документов совместно с космическими снимками для исследования градостроительного развития г. Сорока в период античности и раннего средневековья.

Изучение карт и исторических документов XV-XVI веков, проведенные в последние годы убедительно доказывают, что в период со II века н.э. и до XV века, т.е. до 1475 г., который сегодня признан как наиболее раннее документальное упоминание г. Сорока, на этом месте под именами Carsidava – Sacacatai - Olchionia были развитые и известные для своих исторических времен поселения. Археологические исследования на территории города до сих пор были сосредоточены вокруг крепости и на нижней части города. Известный румынский историк архитектуры Теодор Георгию с некоторой грустью сказал об этой ситуации, что, когда мы говорим о Сороках, мы начинаем с крепости и заканчиваем крепостью. Но исследование верхней террасы города с использованием подробных планов XIX – XX вв. и космических снимков позволяют с уверенностью говорить о тысячелетней истории развития города на верхней террасе. Обнаруженные останки сооружений по своей типологии можно отнести к четырем историческим периодам.
1. Кольцеобразные структуры Кукутень-Трипольской культуры.
2. Античный период - крепость правильной прямоугольной формы размером 500х200 метров.
3. Период sec VII-XI – типичное многорядное сложно-мысовое оборонительное сооружение, (80-100 ha) на Бекировском холме, окруженное несколькими характерными кольцевыми городищами в радиусе 3-4 км.
4. Вероятные раннесредневековые городища на верхней террасе. Одно в районе цыганской горки (35 гa), а другое в жилом районе Гидроимпекс (15 га).
Кроме этого, при исследовании нескольких сот космических снимков с 1965 по 2018 г, были обнаружены правильные геометрические структуры-линии, связанные с курганами, расположенными на обеих сторонах Днестра. Эти курганы являются своеобразными точками – фокусами для этих линий. На курганах линии либо начинаются, либо здесь линии пересекаются. Функция и примерное время их создания пока не ясны, но эти крупные километровые линии-структуры имеют взаимосвязь с ранее обнаруженными в 2017-2018 гг. правильными геометрическими формами, в основном треугольными, размером от 50 до 200 м. Это говорит о единой системе этих линий и сооружений, созданных культурой, владевшей точными математическими и геометрическими знаниями.

The presence of different religions in Soroca town caused the emergence of many places of worship, many of which disappeared because of natural or political cataclysms. This was the case with St. Nicholas Monastery in 1828, the Church of the St. Archangels Michael and Gabriel in1830, the Great Synagogue in 1932 and the unfinished church St. Paraschiva Pious in 1962. Using several categories of sources, we identified accurately the placement where were St. Nicholas Mona-
stery and the famous “Fountain of the Monastery”. We were able to locate placement of the Church of the Archangels Michael and Gavril, and the Great Synagogue, built in 1775, using the overlapping of topographical plans of the 18th and 20th centuries. The new city cathedral - St. Paraschiva Pious begin to build in the 1936. Author of the design was architect Constantin Joja, originally from București. We made the reconstruction of the plan and volumetric model of St. Paraschiva church using old photographs and topographic map made at 1953. However, there were buildings that remained only as unrealized projects, for example the bell tower for the Assumption of the Virgin Mary church and two Roman Catholic Chapels. The possibility to reconstruct these historical architectural monuments in volumetric models and their exact locations was based on studying of the documents from archives with the illustrative cartographic materials, and using of computerized applications. Keywords: Soroca town, St. Nicholas Monastery, Church of St. Archangels Michael and Gabriel, the Assumption of the Virgin Mary Church, the Great Synagogue, the Roman Catholic Chapel of Soroca, Vladislav Scovronschi, Edmund Kohn, Carl Negruș, St. Paraschiva Pious Church, Constantin Joja.

Prezentul Ghid este menit pentru uzul judecătorilor și angajaților instanțelor judecătorești, arhitecților, inginerilor, inginerilor cadastrali, factorilor de planifi - care a bugetelor și altor persoane care doresc să înțeleagă caracteristicile adecvate ale spațiilor necesare pentru funcționarea efi cientă a instanțelor judecătorești și pentru promovarea obiectivelor de eficiență și reformă judiciară. Ghidul a fost elaborat pentru a: -Oferi îndrumări cu privire la criteriile pentru alocarea mijloacelor financiare pentru întreținerea și reparația clădirilor instanțelor; -Oferi asistență la proiectarea și dotarea noilor clădiri și săli de ședințe ale instanțelor judecătorești; -Oferi îndrumări în procesul de renovarea spațiilor instanțelor judecătorești actuale; -Asigura practici de proiectare uniforme în cadrul instanțelor judecătorești; -Prezenta cele mai bune practici internaționale în domeniul proiectării și construcției instanțelor judecătorești.