Cultura genovese medievale

L’obiettivo dell’articolo è evidenziare come il fenomeno culturale e letterario trobadorico legato a Genova debba essere studiato alla luce del suo contesto storico. Dopo una presentazione dettagliata dello status quæstionis della cosiddetta «Occitania poetica genovese», l’autore rivela l’assenza di una panoramica complessiva per proporre quindi un’interazione tra gli studi letterari e quelli storici che tenga in considerazione in particolare le edizioni critiche della produzione storiografica genovese e i contributi di Giovanna Petti Balbi. La conclusione ribadisce l’importanza di questo approccio interdisciplinare per la questione rappresentata dal solo caso trobadorico mettendo in evidenza le sue problematiche più importanti, come le relazioni personali e artistiche tra i trovatori genovesi.

Автор монографии, сопоставив гербы на каменных плитах генуэзского нобилитета XIV-XV вв. с их изображениями в гербовниках, прослеживает, как реализовывались задачи геральдической практики в генуэзских факториях Крыма.
Публикация представляет интерес для специалистов в области вспомогательных исторических дисциплин, для медиевистов-итальянистов и всех тех, что интересуется историей Северного Причерноморья.

Grazie alle fonti d'archivio e alla lettura iconografica e iconologica dei dipinti di Luca Cambiaso in palazzo Imperiale di Campetto a Genova, si chiarisce dopo 500 anni il significato del grande ciclo del secondo piano nobile, voluto da Vincenzo Imperiale nel 1561. La biblioteca dell'Imperiale, emersa dall'inventario lasciatoci da suo nipote Giovanni Vincenzo rivela la pregnanza della cultura della Grecia classica nell'ambiente genovese e consente di individuare Cimone l'Ateniese come il personaggio di cui sono narrate le vicende da parte del pennello del Cambiaso, che ne mutua la narrazione dalle parole di Plutarco nelle Vite Parallele. Una allegoria del buon governo che ben si confà all'ambiente frequentato da Vincenzo Imperiale e che acquisisce il suo più alto senso in relazione alle effigi (del tutto contemporanee ad artista e committente) dei sovrani di Spagna Carlo V e Filippo II. Il contesto culturale dunque si presenta come ideale strumento di mediazione tra le arti e di chiave di lettura delle stesse, dalla letteratura alla pittura, dal collezionismo alla bibliofilia.

Description of the life and action of Genoese military captain Giovanni Giustiniani Longo, who defended -as protostrator of the Byzantine army- Constantinople in 1453 against the Ottomans of Sultan Mehmed II the Conqueror (detailed lexical entry with sources, modern bibliography and references).

Desde su descubrimiento, las Islas Canarias han sido objeto del interés de mallorquines, castellanos y portugueses, quienes vieron en sus habitantes la oportunidad de hacerse de esclavos y de una ganancia fácil. Gracias a los datos recopilados por varios autores** y a nuevos documentos, el artículo reconstruye un cuadro sintético del comercio de estos esclavos en España y en Italia a finales del siglo xv. Particular atención se ha puesto en su origen, su destino, su composición por sexo y edad y en la estructura del precio de venta***.

Nei cicli decorativi ad affresco dei Palazzi dei Rolli di Genova, ovvero le sontuose dimore aristocratiche che fiorirono tra il Cinquecento e il Seicento, abbondano storie tratte dalle guerre antiche e moderne: erano soprattutto modi per sottolineare le virtù e le capacità di buon governo dei committenti.

Una delle parole che si associano di più alla città di Genova è camallo,
in genovese camallu. È (in parole povere) lo scaricatore di porto, il simbolo dell’antica vocazione a guardare verso vari orizzonti: marini e anche, sebbene possa sembrare strano ai profani, montani. Perché quel mestiere, un tempo esercitato da una quasi-aristocrazia di nerboruti signori, ha radici nel XIV secolo, per la precisione nel 1340. Inoltre perché i camalli in origine non erano mica genovesi doc.

Astăzi, putem presupune că cea mai veche referință geografică a așezării pe locul orașului Soroca se găsește pe harta lui Claudius Ptolemeu, editată la mijlocul secolului al II-lea d. Hr. Localitatea apare aici sub
numele Carsidava, fiind situată pe malul râului Tyras. La Carsidava antică s-au referit ilustrul cărturar enciclopedist Dimitrie Cantemir încă în anul 1716, precum și recenta lucrare elaborată de Ptolemey Workgroup, în 2009.
      Pe trei hărți, din 1665 publicată la Frankfurt și din 1683 și 1685, publicate la Amsterdam, lângă denumirea Sroka a fost descoperită o referire la vechea ei denumire – Olchionia. Un alt izvor cartografic din Vatican unde figurează aceeași denumire în varianta Olhyona, descifrată de noi, este harta lui Andreas Walsperger din 1448. Cele trei hărți diferite – o certă dovadă documentară care elimină toate dubiile cu privire la existența Olchioniei pe locul actualul oraș Soroca.
          Studierea a imaginilor din satelit, ne-au dat posibilitatea de a descoperi noi vestigii ale civilizației urbane vechi, ascunse în pământ timp de mai multe secole pe un deal la marginea sudică a orașului Soroca, în partea de sus a așa-numitei stânci a lui Bechir. În zona centrală a așezământului vechi se evidențiază o cetate de plan rectangular, de 500×200 m. În exteriorul acestei fortificații sunt alte cinci structuri defensive, paralele, de formă semicirculară, având o
lungime de la 800 m până la 1500 m. Așadar, sub protecția zidurilor era un teritoriu de 85 ha, precum si o porțiune a malului drept al Nistrului cu o lungime de 800 m. Teritoriul ocupat de clădirile orașului vechi, inclusiv zona din afara cetății, are dimensiuni de aproximativ 6,5×2,3 km. Aproximativa suprafață a orașului era de 12 km p. Astăzi orașul Soroca are suprafața 11,8 km p.

12:00 - Upon the arrival, the newly elected Mayor of Chios, Mr Emm. Vournous and the new catholic priest of Chios, Rev. Leon Kiskinis will welcome at the port the visitors of the 2nd Levantine Symposium.
12:20 - visit of the archaeological temporary exhibition “35 years of rescue excavation at the Kastro” in the Giustiniani Palace, led by the head of the Byzantine Ephorate of Chios.
13:00 - Bus departure (5 € pp) from KTEL XIOY near Porta Maggiore, Kastro (max 50 persons)
13:15 - lunch at the Citrus, Kampos (Argenti 9-11), 5 € pp, for tasting typical products of Chios, please inscription asked
14:30 - visit of Citrus Museum led by its creator, Dr Maria Xyda
16:00 - presentation of the Voluntary Team for the Kastro of Chios, near Porta Maggiore
16:20 - visit of the Kastro by Thomas Karamuslis, official guide

This paper reviews the bibliography concerning Bonifacio Calvo and underlines the need for new research into his role within troubadour literature, focused mainly on his poems. In particular, the study analyzes Er quan vei glassatz los rius (BdT 101.3), one of the clearest examples of the poetical influence of Arnaut Daniel's style in the second half of the 13th century: the poem derives its coblas dissolutas and some of its rhymes from Er vei vermeils, vertz, blaus, blancs, groecs (BdT 29.4), which is its primary poetical model.

Abstract: The study of the figure of micer Bonavía de Vivaldo, great landowner of El Puerto de Santa María and governor of its fortress during the final years of the 13th century and the beginning of the 14th century, has revealed a new and suggestive vision of the political and economic life of the town in its immediate post-Alfonsine period. This work is aimed at tracing his biographical, political and social profile through contemporary documents that have been preserved, as well as addressing the close relationship that he maintained, now with micer Benedetto Zaccaria, now with Alonso Pérez de Guzmán, el Bueno, first lords of El Puerto. Furthermore, the information handled has helped to discover the phenomenon of the concentration of property and the emergence of latifundism in the soil of El Puerto, in the way it had showed up after the 13th century repartimientos [land distribution] all over Lower Andalusia. //

Resumen: El estudio realizado acerca de la figura de micer Bonavía de Vivaldo, gran
propietario de El Puerto de Santa María y alcaide de su fortaleza durante los últimos años del siglo XIII y principios del XIV, ha revelado una nueva y sugerente visión de la vida política y económica de la villa en su inmediato momento postalfonsí. Este trabajo pretende trazar su perfil biográfico, político y social a través de los documentos coetáneos que se han conservado, así como plantear la estrecha relación que hubo de mantener ora con micer Benedetto Zaccaria, ora con Alonso Pérez de Guzmán, el Bueno, primeros señores de El Puerto. Por lo demás, la información manejada ha ayudado a descubrir en suelo portuense el fenómeno de la concentración de la propiedad y el surgimiento del latifundismo, al modo en que se había manifestado en los instantes posteriores a los repartimientos docentistas de
toda la Baja Andalucía.