Muzica ușoară românească recunoaște în Gherase Dendrino, ca fiind unul din cei mai

geniali compozitori. De-a lungul a patru decenii, marele compozitor român s-a chinuit, în
interpretare și compoziție, să aducă un plus de strălucire acestui gen muzical în ascensiune
continuă în țara noastră. A compus atat opera, romanțe cât și cântecul de dans la revistă. A lucrat
ca pianist într-un cinematograf mut, a fost corepetitor intr-un teatru de revistă, actor de film cât și
prim dirijor la teatrul de operetă.
Compozitorul si dirijorul Gherase Dendriono s-a născut la data de 2 noiembrie anul 1901
în localitatea Turnul Măgurele din județul Teleorman. Urmează studile muzicale la conservatorul
din Bucuresti iar in paralel și cursurile de Drept și Medicină. Gherase Dendrino a fost elevul lui
Alfonso Castaldi ( profesor, compozitor și dirijor ) la materile armonie, compoziție și
contrapunct, a lui Dumitru Georgescu Kiriac ( profesor, compozitor ,dirijor de cor și folclorist) la
materile de bază solfegiu și teorie, și nu în ultimul rând pe profesorii Nicolae Ochialbi și
Dimitrie Dinicu la violoncel.
Începuturile sale ca dirijor și compozitor, intrând în atenția publicului meloman din acea
vreme le face în două teatre de revistă importante Alhambra si Cărabuș în calitate de dirijor de
orchestră.Pe urmă ajunge dirijor al teatrului de Estradă din București, ca mai apoi în ultima sa
perioadă din viață să ajungă conducător al orchestrei în cadrul Teatrului de Operetă Ion Dacian
unde obține reale izbânzi și realizări la pupitrul dirijoral. În calitate de mare compozitor Gherase
Dendrino a dăruit lumii muzicale multe capodopere si melodii simple dar nu simpliste având
ancorate în ele o discretă melancolie.
Amintim dintre acestea cele mai importante și cunoscute melodii: ”Tangoul de demult
(1967); M-ai spuune-mi că nu m-ai uitat(1934); Cântă o mandolină(1963); În vals ne-am
întâlnit(1936); Mai spune-mi odată te iubesc(1955); Vor trece anii(1936); Când trandafirii
înfloresc(1950); Drum bun(1937); Tinerețe(1949); Să nu te superi dacă plâng(1939); Zori de
zi(1949); Să nu de despărțim(1949); Cale lungă, drum de fier(1948); Îmbătrânesc și tot mi-e
dor(1944); Cine mi-e drag mă așteaptă;” La fel ca și colegul său de generație Ion Vasilescu,
marele Gherase Dendrino s-a inspirat adeseori în compozițile sale din milenarele si etnicele
noasatre dansuri și cântece de la țară, preluânadu-le originea valoroasă și adaugându-le o
indiscutabilă și marcantă notă personală cât și expresivitate.
Prin genialitatea sa și prin harul care izvora din el , maestrul compozitor Gherase
Dendrino a încântat de-a lungul anilor generații întregi de iubitori de muzică larg-accesibilă . a
scrie pentru cei mulți înseamnă a scrie pentru multă vreme ca sa-l citam pe George Călinescu.În
calitate de compozitor Gherase Dendrino a adus la lumina creației muzicale două operete
remarcabile de o valoare inestimabilă Lasati-mă să cânt și Lysistrata .
În opereta Lasați-mă să cânt dirijorul a exteriorizat intr-o manieră subtilă ,bine definită și
încântătoare ,figura enigmatică și tulburătoare a compozitorului patriot Ciprian Porumbescu
făcându-l protagonist. Opereta Lăsați-mă să cânt este o lucrare în 3 acte compusă de marele
compozitor Gherase Dendrino. Libretul operetei a fost scris și semnat de Viorel Cosma, Liliana
Delescu și de Erastia Sever. Premiera absolută a fost realizată în data de 30 octombrie 1954 pe
scena Teatrului de Stat de Operetă din București, sub bagheta dirijorală a compozitorului însuși.
Din distribuția de mare valoare au făcut parte nume mari precum Ion Dacian, Sili
Popescu, Viorel Chicidean, Bimbo Mărculescu, Virginica Romanovski și George Groner. Alte
reprezentări ale operetei au mai fost pe scena din Dresda în premieră la data de 24 noiembrie
1956 cu libretul în limba germană, mai apoi pe scena teatrului din Olomouc ( fosta
Cehoslovacie ), in premieră pe data de 14 martie 1957 în limba cehă, după aceea la teatrul din
Odesa ( fosta Uniune Sovietică ) cu data de 12 iunie 1957 în limba rusă, iar mai apoi revine acasa
in România la Teatrul de Stat din Oradeam la data de 22 februarie 1958 în limba maghiară.
Gherase Dendrino a compus această operetă în anul 1953 adusă ca un omagiu lui Ciprian
Porumbescu la centenarul de 100 de ani de la nașterea marelui muzician și compozitor român.
Libretul este bine gândit și structurat,cu un conflict și o dramaturgie bine conturate, 24
surprinzând momente și trăiri din biografia marelui compozitor Ciprian Porumbescu, temporizate
în jurul evenimentelor legate de premiera operetei Crai nou de la Brașov din anul 1882.
Sunt relatate eforturile marilor intelectuali români pentru valorificarea folclorului autentic
cat și pentru emanciparea culturii naționale care avea o importanță primordială. Muzica creată de
Gherase Dendrino reușește să refacă întocmai atmosfera vremii de mult apuse, și definind și
conturând foarte expresiv figura emblematică a personajului principal. Structura operetei
respectă forma clasică de operetă, cu arii, terțete, duete, cvartete, cuplete și ansambluri de cor.
Creația Lăsați-mă să cânt cuprinde 23 de numere muzicale, si care și-au câștigat faima și
popularitatea imediat după premiera de la București intrând în repertoriul de recitaluri ale
soliștilor de operetă și operă. Cele mai cunoscute numere muzicale cantate și cu atracție mare
către publicul meloman au fost : Aria Marthei ( te iubesc...), aria lui Ciprian ( mugurel de cântec
românesc ), duetul dintre Bertha și Ciprian ( Te iubesc.. ), aria Berthei ( Tu... ), romanța lui
Ciprian ( Sărmane lăutar... ), si nu în ultimul rând finalurile de cor. Iar în ce-a de-a doua
compoziție a sa Lysistrata pune în prim plan tema pacii și a iubirii între toate neamurile de pe
pământ , fără sa-i adauge nici o notă de vulgaritate , prin aceasta detașându-se de toți creatorii
atâtor opusuri mediocre și de proastă calitate a acelor timpuri.
Mesajul melodiilor lui Gherase Dendrino este întoarcerea către oameni cu scopul de-ai
infrății pe cei buni, înălțarea femeii înobilate la valoarea de mit în același timp. Compozitorul
Gherase Dendrino nu poate fi uitat deoarece creația sa de inaltă valoare a străpuns tiparele
timpului și a intrat in eternum punând accentul pe dorința omului de a iubii în adevaratul sens,
curat ,creștinesc ,moral si veșnic. Muzica lui Gherase Dendrino o putem caracteriza ca fiind
bogată în inventivitate melodică, având asupra sa amprenta unui lirism nostalgic și învăluit în
tristețe.
Majoritatea compoziților lui atat în muzica usoară cât și în muzica de operă ne conving
asupra acestui caracter, unde predomină sentimentalismul și gingașia. A compus și operetă
radiofonică pentru copii, Poveste pe strunde și pe clape în anul 1953. Libretul acestei operete
radiofinice le-a aparținut lui Aurel Felea și N. Stroe. Cu acest prilej Gherase Dendrino lansează
câteva arii și cuplete de mare anvergură: O armonică la drum; Cântecul tobei; Cântecul
armonicii; Cântecul viorii, al fluierașului; I-auzi toba cum mai bate. În domeniul muzicii de film,
a compus coloana sonoră pentru filmele: Afacerea protar și Pe răspunderea mea.
În calitate de actor, a interpretat rolul istețului valet din filmul Visul unei nopți de iarnă.
A fost și publicist, a publicat numeroase articole în revistele : Muzica, Rampa, Contemporanul și
altele. A apărut în emisiuni televizate, a susținut emisiuni radiofonice fiind și un prestigios
comentator al fenomenului artistic cât și al celui social. Datorită realizărilor sale in domeniul
artei muzicale, a fost distins cu Ordinul Muncii clasa a III-în anul 1955, cu Premiul de stat în
anul 1952, și cu titlul de Maestru Emerit al Artei în anul 1973. Se stinge din viată la data de 4
ianuarie în anul 1973 in București.
O scurtă descriere a lui Gherase Dendrino făcută de însuși sora sa Marina Dendrino

Ca să cuprinzi pe parcursul a câtorva minute viața dedicată municii de către

compozitorul GHERASE DENDRINO, este aproape inposibil fără riscul de a scăpa momente
importante. Eu nu mă voi referi decât în treacăt la opera lui, aceasta nefiind de competența
mea, ci voi încerca să creionez câteva clipe din viața acestui om minunat, în calitate nu numai
de soră, ci și în calitate de cea mai apropiată și devotată prietenă.
Din cei 7 copii ai familiei Dendrino, Gherase a fost singurul care din fragedă copilărie
și-a manifestat înclinația spre muzică, deși toți frații am studiat pianul. Mama povestea că, încă
dinainte de a merge la școală, de fiecare dată când ea se așeza la pian, Gherase lasa joaca și se
lipea de scaunul ei ascultând-o cu mare atenție, iar când rămânea singur, cu un deget pe clape
improviza fel de fel de „ cântece ” Ceva mai târziu, în loc să-și petreacă timpul liber cu colegii
și prietenii, se retrăgea de unul singur și prin intermediul mandolinei sau al chitarii căuta să-și
exteriorizeze gândurile care îl frământau.
La vârsta de 17 ani dedică una din primele lui compoziții valsul Oltul unei prietene din
copilărie; întreaga partitură a fost scrisă de mâna lui, având și coperta pictată de el, mi-a fost
dăruită de curând de cea căreia îi fusese dedicată.
Trebuie să spun că în anii copilăriei și ai adolescenței, Gherase a fost atras și de pictură,
dar până la urmă tot zeița Euterpe a triumfat. Mult mai târziu și-a dovedit talentul multilateral
interpretând cu multă dezinvoltură rolul valetului în filmul realizat de regizorul Jean Georgescu
, Visul unei nopți de iarnă.
După terminarea liceului, cedând presiunilor tatei, care spunea că nu vrea să aibe „ un
lăutar” în familie, frecventează cursurile facultăților de medicină și drept, dar pasiunea pentru
muzică a fost mai puternică și s-a înscris la Conservator, avându-i profesori pe D. G. Kiriac
( teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi ( armonie- contrapunct ), Dimitrie Dincu și Nicolaie
Ochialbi ( violoncel ). A fost coleg de conservator cu Ion Vasilescu, fără ca atunci niciunul să
bănuiască că într-o zi vor ajunge amândoi compozitori de muzică ușoară.
Cu o neobișnuită putere de muncă, a avut o activitate extrem de variată. Publică articole
în revista Muzica, în Contemporanul, Steagul Roșu, La Roumanie Nouvelle, etc. Adevărata sa
activitate componistică o începe la teatrul de revistă Cărăbuș în anul 1932 fiind prim dirijor și
principalul colaborator a lui Constantin Tănase.
 A fost prim dirijor la teatrul de operetă și revistă Alahambra, la Teatrul de Estradă, prim
dirijor la teatrul de operetă din București. Totodată a colaborat în calitate de compozitor și
dirijor la emisiunile muzicale radio. A scris operetă pentru copii Poveste pe strune și clape, și o
comedie muzicală intitulată De luni până luni. A compus muzica filmelor Afacerea Protar și Pe
răspunderea mea. Opereta Lăsați-mă să cânt închinată compozitorului Ciprian Porumbescu și
Lysistrata având generoasa temă a luptei oamenilor de pretutindeni pentru pace, au fost
montate cu mult succes în principalele orase ale țarii precum și de colecvtivele teatrelor
U.R.S.S., Germania Democrată, Bulgaria, Polonia Ungaria, Cehoslovacia și Iugoslavia.
Membru în comitetul de conducere al Uniunii Compozitorilor, președinte al secției de
muzică ușoară și de operetă, vice-președinte al Consiliului Muzicii de pe lângă comitetul de stat
pentru cultură și artă ( președinte fiind George Georgescu ), decorat cu ordinul Muncii și
ordinul Meritului Cultural C1. I, de 2 ori laureat al premiului de Stat, Maestru emerit al artei,
Gherase Dendrino a rămas toată viața un boem incorigibil, care n-a deranjat pe nimeni, n-a
tulburat interesele nimănui, n-a râvnit niciodată mai mult decât a primit.
De o modestie ieșită din comun, când i se aduceau laude se simțea stingherit, calm în
aparență, era un sensibil, un spirit adânc frământat. Problemele lui, întrebările fără raspuns și
le mistuia înăuntru, în profunzime, unde ardeau înăbușit odată cu el. A fost omul blând și bun,
care cu pasiune și-a dedicat întreaga viață muzicii și sprijinirii tinerilor slujitori ai ei.
Pentru marele public GHERASE DENDRINO rămâne marele compozitor, iar pentru
mine, rămâne OMUL cel mai drag mie și sunt fericită și mândră că muzica lui este încă primită
cu plăcere și bucurie și că lumea nu-l uită. (Acest material fost redactat la data de 25.08.1987 în
Cetatea Timișoarei de către Marina Dendrino ).1