VARIA ARCHAEOLOGICA (I) TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE ÎN CERCETAREA ARHEOLOGICĂ DIN ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA VARIA ARCHAEOLOGICA (I) TRADIȚIE ȘI INOVAȚIE ÎN CERCETAREA ARHEOLOGICĂ DIN ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA Editori: Dan aparaschivei GeorGe Bilavschi luDmila pîrnău © Authors, 2020 DTP and cover: Ioan Dorel Radu ISBN 978-606-020-295-0 Editura Mega | www.edituramega.ro e-mail: mega@edituramega.ro SUMAR ABREVIERI 7 INTRODUCERE 9 VAsIlE ChIRICA, VAlENTIN-CODRIN ChIRICA, OUTILS À GRATTER DANS LES GISEMENTS PALÉOLITHIQUES DE MITOC SUR LE PRUT (Scrapping Tools in the Paleolithic deposits of Mitoc, on the Prut) 11 Cornelia-Magda lazaroviCi, gheorghe lazaroviCi, SeniCa ŢurCanu, adela KováCS, doriS MiSChKa, CarSten MiSChKa, arina huşleag, CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA SCÂNTEIA – LA NUCI/ DEALUL BODEŞTI, JUD. IAŞI. CAMPANIA 2019 (The Archaeological Excavations of Scânteia – La Nuci / Dealul Bodești, Iași County. The 2019 Campaign) 33 viCtor Sava, adrian urSuțiu, DATE PRELIMINARE ASUPRA CIMITIRULUI ENEOLITIC DE LA PECICA‑EST, JUDEȚUL ARAD (Preliminary Data on Pecica-East Eneolithic Cemetery, Arad County) 55 VAsIlE DIACONU, GEORGE-DAN hâNCEANU, DISCOVERED IN THE GROUND, REDISCOVERED IN THE MUSEUM. METALLIC ARTIFACTS FROM THE BRONZE AGE DISCOVERED AT VĂLENI (NEAMȚ COUNTY, EASTERN ROMANIA) 91 Sorin-CriStian ailinCăi, CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA BEIDAUD – CALEBAIR, JUD. TULCEA (1976‑1977, 1979‑1980). AȘEZAREA DE LA ÎNCEPUTUL EPOCII FIERULUI (Archaeological Research at Beidaud – Calebair, Tulcea County (1976-1977, 1979-1980). The Early Iron Age Settlement) 101 MIChAEl MEyER, OCTAVIAN MUNTEANU, VAsIlE IARMUlsChI, BjöRN R AUChfUss, TORBEN sChATTE, RELUAREA CERCETĂRII SITURILOR DE TIP POIENEŞTI‑LUCAŞEUCA ÎN SPAŢIUL PRUTO‑NISTREAN: CAMPANIILE DE LA BRĂNEŞTI ŞI IVANCEA ÎN ANII 2014‑2018 (Resumption of the research of the Poieneşti-Lucaşeuca sites in the Prut-Dniester area: expeditions from the Brăneşti and Ivancea settlements (2015-2018)) 133 GEORGE-DAN hâNCEANU, MOTIVELE DECORATIVE ALE CERAMICII BASTARNE DE LA ROȘIORI – DULCEȘTI (JUD. NEAMȚ) (Decorative motifs of bastarnae pottery of Roșiori-Dulcești archaeological site (Neamț County)) 179 adrian ardeŢ, TIBISCUM ŞI LUMEA ROMANĂ ÎNAINTE DE ANUL 102 P. CHR. (Tibiscum and the Roman world before 102 AD.) 195 DAN GEORGE ANGhEl, GEORGE VAlENTIN BOUNEGRU, CONTRIBUȚII EXPERIMENTALE PRIVIND TEHNOLOGIA DE CONFECȚIONARE A OPAIȚELOR DIN CERAMICĂ (Experimental contributions to the manufacturing technique of ceramic lamps) 205 CaSandra Brașoveanu, Felix-adrian tenCariu, andrei aSănduleSei, lăCrăMioara-elena iStina, r adu BrunChi, r adu-șteFan Balaur, r adu Pîrnău, PRELIMINARY CONSIDERATIONS REGARDING THE ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES OF SITE NO. 4 (SĂUCEȘTI, BACĂU COUNTY). 2019 CAMPAIGN 223 gaBriela FiliP, A NEW REPRESENTATION OF THE GOD SOL ON A GEMSTONE FROM ROMULA 245 MARIAN MOCANU, AEGYSSUS – UN ANTREPOZIT LA GURILE DUNĂRII. RAPORT PRELIMINAR ASUPRA CERCETĂRILOR DIN ARIA C (Aegyssus – a Warehouse at the Mouth of the Danube. Preliminary Report on Research in Area C) 251 Silviu oța, OBSERVAȚII ASUPRA UNOR BRĂȚĂRI DIN TEZAURUL DE LA BASARABI (JUD. DOLJ) (Observations on several bracelets from the Basarabi hoard (Dolj County)) 267 lUCIAN MUNTEANU, CRIsTIAN IOsUB, PARS PRO TOTO? CONSIDERAȚII PE MARGINEA UNUI TEZAUR MONETAR MEDIEVAL DESCOPERIT ÎN IAȘI (STRADA COSTACHE NEGRI) (Pars pro toto? Considerations on a medieval coin hoard discovered in Iași (Costache Negri street)) 283 Bogdan Petru niCuliCă, vaSile Budui, ConStantin aParaSChivei, CONSIDERAŢII PRELIMINARE PRIVIND HABITATUL UMAN PREISTORIC, ANTIC ŞI MEDIEVAL, PE BAZA RECENTELOR INVESTIGAŢII ARHEOLOGICE, PEDOLOGICE ŞI GEOMORFOLOGICE DIN MICROZONA RĂDĂUŢI (Preliminary considerations regarding Prehistoric, Ancient and Medieval human habitat, on the basis of recent archaeological, pedological and 299 geomorphological investigations in the Rădăuți microregion) ABREVIERI AARMSI Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice, Academia Română, București. ActaArchHung Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapesta. AErt Archaeologiai Értesitő, Budapesta. AIIX Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, Academia Română, Iaşi. AMN Acta Musei Napocensis, Muzeul Național de Istoria Transilvaniei, Cluj‑Napoca. AMP Acta Musei Porolissensis, Muzeul Județean de Artă și Istorie, Zalău. AMT Acta Musei Tutovensis, Muzeul „Vasile Pârvan”, Bârlad. ArhMold Arheologia Moldovei, Institutul de Arheologie, Academia Română, Iași. ArcheologijaSof Archeologija. Organ na Archeologičeskija institut i muzej (pri Bălgarskata akademii nauk), Sofia. BAI (colecția) Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, Institutul de Arheologie Iași, Academia Română, Iași. BCMI Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, București. BiblIP‑A (colecția) Biblioteca Istro-Pontică. Seria Arheologie, Institutul de Cercetări Eco‑Muzeale „Gavrilă Simion”, Tulcea. BlBulg Izvestija na Archeologičeskija institut, Sofia. BMA (colecția) Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, Complexul Muzeal Național Neamț, Piatra Neamț. BMApulensis (colecția) Bibliotheca Musei Apulensis, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia. BMN (colecția) Bibliotheca Musei Napocensis, Muzeul Național de Istoria Transilvaniei, Cluj‑Napoca. BSNR Buletinul Societăţii Numismatice Române, Societatea Numismatică Română, Bucureşti. CA Cercetări Arheologice, Muzeul Național de Istorie a României, București. CCDJ Cultură și Civilizație la Dunărea de Jos, Muzeul Dunării de Jos, Călărași. CCAR Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Institutul Național al Patrimoniului, București. CI Cercetări Istorice, Complexul Muzeal Național „Moldova”, Iași. CN Cercetări Numismatice, Muzeul Național de Istorie a României, București. CNA Cronica Numismatică și Arheologică, Societatea Numismatică Română, București. DolgSzeg Dolgozatok a Szegedi Tudomanycgyctem Regisegtudornanyi Intczctcbol, Szeged. EphNap Ephemeris Napocensis, Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj‑Napoca. FolaA Folia Archaeologica, Budapesta. FHDR I. Fontes ad Historiam Dacoromaniae Pertinentes, Ab Hesiodo usque ad Itinerarium Antonini, Ed. Academiei R. P. R., Bucureşti, 1964; II. Fontes Historiae Dacoromanae, Ab anno CCC usque ad annum M, Ed. Academiei R. S. R., Bucureşti, 1970. GodMuzejPlov Godišnik na Archeologičeski muzej Plovdiv, Plovdiv. JAHA Journal of Ancient History and Archaeology, Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj‑Napoca. KSIA Kratkie Soobščenija Instituta Archeologii, Kiev. MCA (S.N.) Materiale și Cercetări Arheologice (Serie Nouă), Institutul de Arheologie „V. Pârvan”, București. MemAntiq Memoria Antiquitatis (Acta Moldaviae Petrodavensis), Complexul Muzeal Național Neamț, Piatra Neamț. MFMÉ StudArch A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve, Studia Archaeologica, Szeged. PA Patrimonium Apulense, Direcția Județeană pentru Cultură Alba, Alba Iulia. PBF (colecția) Prähistorische Bronzefunde, Münster, Frankfurt am Main, München, Stuttgart. PZ Praehistorische Zeitschrift, Berlin. RAASI Revista de Arheologie, Antropologie și Studii Interdisciplinare, Chișinău. RCRF Rei Cretariae Romanae Fautores. RMMI Revista Muzeelor și Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, București. SCN Studii și Cercetări de Numismatică, Academia Română, București. SCIV(A) Studii și Cercetări de Istorie Veche (și Arheologie), Institutul de Arheologie „V. Pârvan”, București. SNR Schweizerische numismatische Rundschau, Berna. TIR L 35 Tabula Imperii Romani. Romula – Durostorum – Tomis, L, 35, Ed. Academiei R. S. R., Bucureşti 1969. WN/ PNN Wiadomości Numizmatyczne/ Polish Numismatic News, Varșovia. ZborMuzBeograd Zbornik Narodnog Muzeja, Belgrad. ZPE Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik, Bonn. INTRODUCERE rheologia este, prin diversitatea metodologică şi caracterul interdisciplinar, un domeniu fascinant, care furnizează în permanenţă date noi şi importante pentru cunoaşterea unor aspecte din istoria comunităţilor arhaice de pretutindeni. Însă, prin plurivalenţa întreprinderilor ştiinţifice, acest sector de activitate pare să se distingă din ce în ce mai bine de domeniul propriu‑zis al istoriei. Cercetarea arheologică presupune, pe lângă săpătură propriu‑zisă, o documentare temeinică pe baza literaturii de specialitate, dar și interacțiunea directă cu rezultatele cercetărilor colegilor de breaslă. Bineînțeles că publicarea roadelor acestor cercetări reprezintă scopul final pentru arheologi, dar dobândirea informației imediat ce ea poate fi furnizată într‑o manieră ştiinţifică constituie o oportunitate deosebită. Acesta este scopul mărturisit al reuniunilor științifice organizate anual la Iași, de către Institutul de Arheologie al Academiei Române. Evenimentele respective sunt dedicate diseminării în premieră a celor mai noi rezultate ale cercetărilor arheologice de pe teritoriul României. De altfel, faptul că această sesiune are loc, constant, în luna octombrie, imediat după încheierea campaniilor de cercetare arheologică, reprezintă un argument în susținerea ideii de mai sus. Reuniunile științifice anuale ale Institutului din Iași aveau, până în anul 2019, un caracter relativ restrâns. Se desfășurau pe parcursul unei zile și se rezumau la invitați de la instituțiile de cercetare, universitare și muzeale din Iași și din județele Moldovei, alături de partenerii noștri tradiționali de la Institutul de Cercetări Eco‑Muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea. Începând cu cea de‑a zecea ediție a conferinței naționale de la Iași, organizată între 23–26 octombrie 2019 în cadrul Zilelor Academice Ieșene (ediția a XXXIV‑a), ne‑am propus să dăm o altă amplitudine respectivei manifestări științifice. În primul rând, această ultimă ediție, denumită sugestiv De pe situl arheologic în birou–descoperiri arheologice recente şi metode moderne de cercetare în Romania şi Republica Moldova, s‑a dorit a avea un caracter ambivalent. Am urmărit, pe de‑o parte, cunoașterea celor mai recente rezultate ale cercetărilor de teren sistematice şi preventive, iar pe de altă parte, în acord cu trendul pe care arheologia modernă se află, am dorit şi prezentarea unor proiecte de cercetare arheologică bazate pe utilizarea tehnologiei de ultimă generație, desfăşurate în România şi Republica Moldova. Astfel, pe parcursul celor trei zile dedicate acestui eveniment specialiștii arheologi au prezentat date preliminare ale cercetărilor arheologice, intruzive şi non‑invazive, întreprinse în ultimii ani. Alături de cercetătorii din Iași, Piatra Neamț, Roman, Târgu Neamț, Botoșani, Suceava, Tulcea, participanți tradiționali la manifestările noastre, au fost invitați și colegi din mai multe centre de cercetare, universitare și muzeale din București, Cluj‑ Napoca, Constanța, Craiova, Arad, Caransebeș, Alba Iulia și Ploiești. În plus, am considerat potrivit a extinde orizontul de cunoaștere și cu rezultatele obținute de către specialiștii din Republica Moldova, cu care avem o relație specială, prin prisma tradiției colaborărilor științifice ale instituțiilor de profil de o parte și de cealaltă a Prutului. Prin urmare, la acest eveniment au participat reprezentanții celor mai prestigioase instituții de cercetare arheologică din Chișinău. Calitatea profesională a conferențiarilor a fost dublată de o remarcabilă manieră de prezentare a unor descoperiri arheologice excepţionale. Rezultatul a fost o manifestare științifică de bună calitate, unanim apreciată. La propunerea unora dintre participanți, organizatorii Conferinței au devenit editorii volumului de față, care reunește o parte dintre comunicările susținute la Iași, în octombrie 2019. Textele trimise A spre publicare conțin atât rezultate recente ale cercetărilor obținute prin metodele clasice utilizate în săpăturile arheologice, cât și date dobândite prin metode moderne de investigare, implementate tot mai frecvent pe șantierele sistematice și chiar de arheologie preventivă din România și Republica Moldova. În cele 15 articole ale volumului de față, redactate în limbile română, engleză și franceză, se regăsesc rezultate interesante, obținute în urma cercetărilor din mai toate provinciile țării. În unele cazuri se poate deduce cu ușurință relația perfectă de colaborare profesională cu experți arheologi din străinătate. Este drept că unele dintre materiale se axează, mai ales, pe descrieri tehnice, care pot fi utile mai degrabă specialiștilor, dar regăsim și studii care abordează interpretativ și analitic unele situații arheologice punctuale, adresându‑se, astfel, tuturor celor direct interesaţi sau pasionați de istorie. Menţionăm că organizarea acestei manifestări, precum și publicarea volumului au fost finanțate exclusiv din fondurile obținute din proiectele de cercetare arheologică preventivă, pe care o parte dintre membrii Institutului de Arheologie din Iași le desfășoară de câțiva ani. De altfel, materialele publicate în acest volum sunt foarte utile, inclusiv în vederea documentării proiectelor noastre de cercetare preventivă desfășurate pe situri din perimetrul municipiului şi al județului Iași, din cuprinsul altor județe ale Moldovei și chiar din țară. Un alt obiectiv important pe care îl dorim realizat este menținerea unei relații de colaborare activă cu colegii noștri din ţară şi Republica Moldova. În plus, vom depune toate eforturile pentru ca manifestările științifice organizate de către Institutul de Arheologie din Iaşi să continue cu aceeași ritmicitate și, eventual, cu transpunerea lor în alte volume ale seriei Varia Archaeologica, inițiată cu prilejul publicării tomului de față. Iași, octombrie 2020 Editorii OUTILS À GRATTER DANS LES GISEMENTS PALÉOLITHIQUES DE MITOC SUR LE PRUT1 VAsIlE ChIRICA*, VAlENTIN-CODRIN ChIRICA Abstract: During the systematic excavations conducted in five Palaeolithic sites located along the Prut in Mitoc (Malu Galben, Pârâu lui Istrate, Valea Izvorului, Valea Lui Stan, La Sărături), as well as during field surveys (La Pisc), important lithic assemblages were discovered, assigned to the Upper Palaeolithic. An interesting aspect is the presence of artifacts displaying traits characteristic to the Middle Palaeolithic or the Early Upper Palaeolithic in contexts assigned to the Late Upper Palaeolithic, such as core-scrapers, side-scrapers, retouched flakes, carinated end-scrapers and burins, à museau type end-scrapers, etc. The raw material is dominated by the local so-called Prut flint, but other types of raw materials from distant sources are also present (sandstone from the Bistrița Valley, opal, Audia black schist, etc.). It is inferred that theses archaic traits visible in some assemblages point towards the presences of non-local communities. Keywords: Early Upper Palaeolithic; Late Upper Palaeolithic; scrapers; carinated tools; retouched flakes. A Mitoc – Malu Galben, Pârâu lui Istrate, Valea Izvorului-Dealul Sărături, Valea lui Stan et La Pisc (La Chisc), on a découvert de nombreux outils à gratter (grattoirs, rabots, racloirs, etc.). Nous nous mettons à nommer ces types de pièces dans l’idée de mettre en valeur les matériaux des volumes que nous avons publiés, dans lesquels on a inclus les pièces classées, conformément à la Loi, en deux catégories importantes: Trésor et Fonds2. Nous avons réalisé et publié une première étude3, dans lequel nous n’avons mis que les grattoirs et leurs sous‑types, des gisements paléolithiques de Mitoc: Malu Galben (les complexes lithiques no. 22 et 27), Pârâu lui Istrati (tous les grattoirs, par niveaux stratigraphiques), Valea lui Stan (pour lequel nous avons offert des éléments supplémentaires d’identification), La Pisc (grattoirs de petites dimensions, y compris ceux en matières premières allogènes). Nous y avons aussi introduit les pièces retouchées sur d’autres types de support, en matières premières locales et allogènes. Dans l’étude ci‑dessous, nous voulons présenter tous les types d’outils à gratter des gisements mentionnés, par ordre stratigraphique et chronologique, en indiquant des informations supplémentaires. Nous avons identifié les types de support suivants : nucléus, éclats, lames, pointes (en très petit nombre). Les supports, représentés par nucléus et éclats sont caractéristiques particulièrement aux habitats aurignaciens, mais on en retrouve aussi dans les technocomplexes gravettiens. Les outils sur lames sont spécifiques à tout le Paléolithique supérieur dans toute l’Europe. Institut d’Archéologie de Iaşi, vchirica@yahoo.com. Nous dédions cette étude à notre collègue Anca Munteanu pour le fait qu’elle a travaillé à l’Institut, pour que puissions travailler à notre domicile. * 1 2 3 CHIRICA 2017; CHIRICA, CORDOȘ 2018; CHIRICA, CORDOȘ 2020. CHIRICA, MINEA, CHIRICA 2019: 195–221. 12 Vasile Chirica, Valentin-Codrin Chirica Les types de matière première utilisée à Mitoc se réfèrent au silex de Prut, qui s’y trouve en proportion dominante, mais on y a découvert aussi d’autres types de matière première utilisée à la taille et à la retouche des outils. Ainsi, en dehors du silex de Prut, on a découvert des pièces en schiste noir d’Audia (zone des Carpates Orientales – quelques pièces seulement, mais aussi en matière première spécifique à la zone du Ceahlău – aux terrasses de la Bistrița, aussi bien que d’autres matières premières de zones locales ou plus éloignées. Nous précisons le fait qu’en grès, caractéristiques aux dépôts des terrasses de la Bistrița, on a trouvé particulièrement des grattoirs et, seulement dans les complexes de la station La Pisc, on a identifié des grattoirs et éclats de dimensions petites et très petites, mais non microlithiques. – On a identifié les types d’outils suivants: – Outils sur nucléus: rabots, grattoirs, racloirs; – Outils sur éclats ou sur éclats nucléiformes: racloirs, grattoirs, burins, éclats retouchés; – Outils sur éclats – racloirs, grattoirs et grattoirs‑burins; – Outils sur lames – grattoirs, burins, etc.; – Eclats retouchés et outils sur éclats: pièces denticulées, pièces retouchées, etc.; – Lames retouchées et outils sur lames: pièces retouchées, denticulées, lames appointées, etc.; – Pièces doubles: grattoirs‑burins, racloirs‑burins, grattoirs‑perçoirs. A Mitoc, pour la plupart des rabots, on en a découvert dans le gisement de Malu Galben, y compris à la surface, ce que nous expliquons par la plus grande surface recherchée par fouilles systématiques, plus considérables que dans les autres stations nommées. Précisons encore que parfois il a été difficile de différencier les rabots des racloirs, les deux types se ressemblant assez, mais on a retouché les rabots sur nucléus surtout, et les racloirs sur éclats, y compris sur éclats nucléiformes; nous présentons aussi dans cette étude, les grattoirs et les burins carénés, certains sur éclats, découverts en niveaux gravettiens, mais de facture aurignacienne certaine. – Rabot sur nucléus de lames, silex gris foncé local, A I, B 4, ‑9,77, 1996; – Rabot sur nucléus cortical épuisé, silex gris local, J 5, ‑14,50 (P.N.); ‑10,89 (P.H.), 1992; – Rabot sur nucléus épuisé, silex gris local, Gr. I, D 1, ‑7,45, 1980; – Rabot sur nucléus épuisé, silex noir, local, Gr. I, D 1, ‑7,45, 1980; – Rabot double – nucléus à lamelles, cortical, silex noir, local, Gr. II, M 4, ‑5,90 (P.H.), 1992; – Rabot sur nucléus cortical, silex gris foncé, local, Gr. III, E‑D, 3–4, ‑6,10, at. 15, 1979; – Rabot sur nucléus prismatique épuisé, silex noir, Gr. IV, B‑E 6, ‑5,20, at. 7, 8, 12, 1981; – Rabot sur nucléus conique, silex gris foncé, local, Gr. IV, L 7, ‑6,30, 1989; – Racloirs, grattoirs ou burins sur nucléus et sur éclats et lames nucléiformes; – Eclat macrolithique fragmentaire, cortical, retouché‑racloir, silex noir, local, A I, B 7, ‑10,10, at. 60, 1985; – Racloir sur éclat massif, cortical, silex gris, local, A I, F 1–03, ‑10,50, 1990; – Racloir double sur éclat cortical, silex gris clair, local, A I, A 6, ‑10,58, 1997; – Racloir sur éclat nucléiforme, silex gris foncé local, B 7, ‑10,10, at. 60, 1985; – Eclat cortical retouché – racloir, silex gris local, A I, G 7, ‑10,50, 1990; – Lame à crête, à front de racloir, silex gris pigmenté, local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70–10,80, at. 63, 66, 1990; – Grattoir double caréné, sur fragment de nucléus, silex gris à taches gris clair local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70–10,80, at. 63, 66, 1990; – Grattoir double caréné sur fragment de nucléus microlithique, silex gris local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70–10,80, at. 63, 66, 1990; – Grattoir caréné sur éclat cortical nucléiforme, silex gris à taches gris clair, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70– 10,80, at. 63, 66, 1990; – Grattoir caréné sur éclat cortical, nucléiforme, retouché, silex gris local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70– 10,80, at. 63, 66, 1990; Outils à gratter dans les gisements paléolithiques de Mitoc 13 – Burin caréné sur éclat retouché, cortical, nucléiforme, silex gris clair local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70– 10,80, at. 63,66, 1990; – Burin caréné sur éclat nucléiforme retouché, silex gris foncé local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70–10,80, at. 63, 66, 1990; – Grattoir caréné sur éclat nucléiforme, silex gris à taches plus clair, local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70– 10,80, at. 63, 66, 1990; – Burin caréné sur éclat nucléiforme, silex gris clair à néo‑cortex; burin caréné sur éclat nucléiforme retouché, silex gris foncé local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70–10,80, at. 63, 66, 1990; – Grattoir caréné sur éclat nucléiforme, silex gris à taches plus clair, local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70– 10,80, at. 63, 66, 1990; – Front de grattoir sur éclat nucléiforme, silex gris clair local, A I, F‑G, 2–6, ‑11,00, 1990; – Grattoir caréné sur éclat nucléiforme retouché, silex gris local A I, F‑G, 4–6, ‑10,70–10,80, at. 63, 66, 1990; – Grattoir caréné sur éclat nucléiforme, silex gris à taches plus clair, local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70– 10,80, at. 63, 66, 1990; – Grattoir caréné sur éclat cortical nucléiforme, silex gris à d’intercalations, locales ; A I, C 4, ‑10,20, 1996; – Grattoir caréné sur éclat cortical nucléiforme, silex gris clair, local, A I, C 4, ‑10,20, 1996; – Burin caréné sur éclat nucléiforme cortical, silex gris foncé à d’intercalations plus claires, local, A I, C 4, ‑9,90, 1996; – Burin caréné sur éclat cortical nucléiforme, silex gris clair, pigmenté local, A I, C‑D 6, ‑9,64, 1996; – Racloir sur éclat cortical, silex gris clair pigmenté, local, A I, E 4–5, ‑9,81, 1996; – Racloir sur fragment de nucléus cortical, retouché sur un bord, silex noir, local, A I, B 4, ‑9,77, 1996; – Racloir sur éclat cortical nucléiforme, silex gris foncé, local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70–10,80, at. 63, 66, 1990; – Racloir sur éclat nucléiforme, cortical, silex gris clair à taches blanchâtres, non‑local, A I, E 8, ‑9,90, 1989; – Eclat cortical nucléiforme retouché, silex gris clair à taches blanchâtres, non‑local, A I, E 5, ‑9,65, 1985; – Burin caréné sur éclat nucléiforme, silex gris local, A I, H 7, ‑9,65, 1985; – Grattoir caréné sur fragment de nucléus, silex gris clair, local, A II, G 4, ‑10,30, 1990; – Racloir sur éclat moyen cortical, à bord droit retouché, silex gris clair, local, A II, D 6, ‑9,37, 1995; – Grattoir caréné sur éclat cortical nucléiforme, silex gris clair, local, A III, H 6, ‑8,75, 1985; – Grattoir caréné sur éclat nucléiforme, silex noir local, A III, F‑G, 03, ‑9,75–9,90, 1990; – Burin caréné sur nucléus fragmentaire, silex noir local, A III, F G, 03, ‑9,75–9,90, 1990; – Grattoir caréné sur nucléus cortical épuisé, silex noir local, A III, D 1, ‑9,75, 1984; – Grattoir caréné (double ?) sur nucléus épuisé, silex noir local, A III, A 5, ‑8,70, 1983; – Grattoir caréné sur nucléus cortical épuisé, silex gris foncé, A III, A 4, ‑9,20, 1983; – Grattoir caréné double sur fragment de nucléus, silex noir local, A III, A 7, ‑8,65, 1985; – Grattoir caréné sur fragment de nucléus, silex noir local, A III, A 7, ‑8,65, 1985; – Grattoir caréné sur nucléus fragmentaire, silex noir local, A III, D 4, ‑9,20, 1983; – Grattoir caréné sur éclat nucléiforme, silex noir local, A III sup., D 4, ‑8,85, 1983; – Grattoir caréné sur nucléus épuisé, silex noir, local, A III sup., A 6, ‑8,30, 1984; – Grattoir caréné sur éclat nucléiforme fragmentaire, silex gris à des pigmentations gris clair, A III sup., A 6, ‑8,30, 1984; – Grattoir sur nucléus cortical à deux plans de frappe, silex noir, local; – Racloir sur éclat nucléiforme denticulé, silex gris foncé, local, Gr. IV, A 7, ‑5,00, 1982; – Burin caréné sur éclat nucléiforme, silex noir, local, Gr. IV, G 8, ‑4,80, at. 46, 1982; Vasile Chirica, Valentin-Codrin Chirica 14 – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – 4 Burin caréné sur éclat moyen, silex gris foncé, local, A I inf., G 02, ‑11,70, 1990; Burin dièdre sur éclat cortical, silex gris pigmenté, local, A I inf., G 1, ‑12,25, 1990; Grattoir sur éclat cortical, silex gris foncé, local, A I inf., J 2, ‑14,75, 1992; Front de grattoir haut, sur éclat cortical nucléiforme, silex gris foncé, local, A I inf., J 3, ‑13,40, 1990; Grattoir sur éclat, silex gris, local, A I inf., F 3, ‑11,95, 1992; Grattoir caréné sur éclat moyen, silex gris clair local, A I, B 7, ‑10,10, at. 60, 1985; Grattoir à museau sur éclat cortical, silex gris à taches blanchâtres, local, A I, F 7, ‑10,20, 1990; Grattoir caréné sur éclat cortical retouché, silex local, A I, G 2, ‑10,75, 1990; Grattoir caréné sur éclat retouché, silex gris foncé, local, A I, J 5, ‑13,20 (P.N.), 1992; Grattoir double sur éclat cortical, silex noir local, A I, F‑G 2–6, ‑11,00, 1990; Grattoir caréné sur éclat cortical, silex noir, local, A I, H 7, ‑9,65, 1985; Grattoir sur éclat, silex noir, local, A I, F‑G 2–6, ‑11,00, 1990; Grattoir sur éclat cortical, silex local, A I, F‑G 2–6, ‑11,00, 19904; Grattoir sur éclat cortical retouché, silex gris foncé, local, A I, F 7–6., ‑10,50, 1990; Grattoir sur éclat à crête, silex gris foncé local, A I, E 5, ‑9,65, 1995; Grattoir sur talon, sur éclat cortical, silex gris foncé local, A I, K 10, ‑6,53, 2015; Grattoir caréné atypique sur éclat, silex gris clair local, A I, I 10, ‑6,75, 2014; Grattoir caréné sur éclat cortical nucléiforme, silex gris local, A I, J 5, ‑13,20 (P.N.), 1992; Grattoir caréné sur éclat nucléiforme, silex gris local, A I, F‑G 4–6, ‑10,70–10,80, at. 63, 66, 1990; Grattoir sur éclat, silex gris foncé local, A I, F‑G 2–6, ‑11,00, 1990; Grattoir sur éclat cortical, silex gris foncé local, A I, F‑G 2–6, ‑11,00, 1990; Grattoir sur éclat cortical rond, silex gris foncé local, A I, F‑G 2–6, ‑11,00, 1990; Grattoir sur éclat cortical rond, silex gris foncé local, A I, F‑G 2–6, ‑11,00, 1990; Grattoir sur éclat cortical retouché, silex gris foncé local, A I, D 5, ‑10,65, 1985; Grattoir sur éclat à bord droit retouché silex gris clair à nuances plus claires, local, A I, F‑G, 2–6, ‑11,00, 1990; Grattoir caréné sur éclat cortical à crête, retouché, silex gris foncé, local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70– 10,80, at. 63, 66, 1990; Racloir sur éclat cortical, silex gris pigmenté, local, A I, A 03, ‑10,20, 1997; Grattoir sur éclat cortical retouché, silex noir, local, A II, F 6, ‑10,15, 1990; Grattoir caréné sur éclat cortical, silex gris local, A II, F 7, ‑9,45, 1984; Grattoir caréné sur éclat cortical, silex gris local, A II, H 9, ‑8,70–9,00, 1989; Grattoir à museau sur éclat roule, silex noir local, A II, H 9, ‑8,70–9,00, 1989; Grattoir sur éclat cortical, sur le plan de frappe, silex gris foncé, local, A II, G 6–7, ‑10,50, 1996; Grattoir sur éclat, silex noir local, A III, D 1, ‑9,75, 1984; Grattoir haut sur éclat cortical retouché, silex noir, local, A III, D 1, ‑9,55, 1985; Grattoir caréné sur éclat cortical, silex noir, local, A III, A 5, ‑8,70, 1983; Grattoir sur éclat cortical, silex gris clair, local, A III, E 4, ‑9,15, 1984; Grattoir sur éclat cortical, silex noir local, A III, E 4, ‑9,15, 1984; Grattoir sur éclat cortical, silex noir local, A III, E 4, ‑9,15, 1984; Grattoir à museau, atypique, silex noir local, A III, E 4, ‑9,15, 1984; Grattoir sur éclat, silex noir local, A III, D 4, ‑9,20, 1983; Racloir sur éclat, à enlèvements et retouches bifaces, silex noir local, A III sup., E 1, ‑8,75, 1984; Grattoir haut sur éclat, silex gris clair, local, A III sup., A 6, ‑8,60, 1983; Racloir haut, caréné, sur éclat cortical, silex gris clair, A III sup., A 6, ‑8,30, 1984; Grattoir caréné sur éclat cortical, silex noir local, A III sup., A 6, ‑8,30, 1984; Grattoir sur éclat cortical, silex gris, allogène (?), A III sup., G 03, ‑9,00, 1989; CHIRICA, CORDOȘ 2018: 105. Outils à gratter dans les gisements paléolithiques de Mitoc – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – 5 6 7 8 9 15 Racloir double sur éclat nucléiforme macrolithique, silex gris foncé, local, Gr. I, C 6, ‑7,40, 1983; Racloir déjeté sur éclat, silex gris clair, local, Gr. I, L 5, ‑7,40, 1989; Burin dièdre sur éclat cortical retouché, silex noir local, Gr. I, D 1, ‑7,45, 1980; Grattoir sur éclat retouché, silex gris clair, pigmenté, local, Gr. I., L 5, ‑7,45, 1989; Grattoir sur éclat cortical retouché, silex gris clair, pigmenté, local, Gr. I., L 5, ‑7,45, 1989; Grattoir sur éclat retouché, silex gris clair, pigmenté, local, Gr. I., L 5, ‑7,45, 1989; Grattoir sur éclat silex gris clair, local, Gr. I., L 5, ‑7,45, 1989; Grattoir sur éclat retouché, silex gris pigmenté, local, Gr. I., L 5, ‑7,45, 1989; Grattoir double sur éclat nucléiforme, silex noir, local, Gr. III, L 2–9, ‑5,60, 1988; Burin caréné sur éclat cortical, silex gris foncé, local, Gr. IV, G 8, ‑4,80, at. 46, 1985; Eclat retouché, silex noir à silex blanc, non‑local, Gr. IV, M‑O, ‑5,20, 19985; Racloir sur éclat cortical, silex gris clair à taches plus claires, non‑local, Gr. IV, M‑O, ‑5,20, 19986; Eclat fragmentaire retouché à l’extrémité distale, silex noir à silex blanc, non‑local, Gr. IV, M O, ‑5,20, 19987; Racloir sur éclat, silex noir à silex blanc, non‑local, Gr. IV, M‑O, ‑5,20, 19988; Grattoir à museau sur lame corticale, silex local, A I, G 6–7, ‑10,50, 1990; Grattoir caréné sur silex gris, local, A I, J 8, ‑12,17, 1992; Grattoir caréné sur lame corticale retouchée, silex noir, local, A II, E 1, ‑10,00, 1985; Grattoir sur lame retouchée, silex gris foncé, local, A III sup., H 7, ‑7,75, 1985; Grattoir sur lame corticale, silex gris clair, local, A III sup., E 2, ‑9,15, at. 44, 1984; Racloir double sur lame retouchée, silex gris clair local, Gr. III, J 1, ‑6,75, at. 53, 1985; Lame fragmentaire retouchée et encochée, grès, non‑local, Gr. IV, D 5, ‑5,00, at. 7, 8, 12, 1978; Grattoir caréné sur nucléus épuisé, silex gris clair local, A I, I 2, 1992; Grattoir caréné sur nucléus fragmentaire cortical, silex local, A I, B 7, ‑10,10, at. 60, 1985; Grattoir caréné sur nucléus épuisé, silex local, A I, J 3, ‑13,40 (P.N.), 19859; Grattoir caréné sur éclat nucléiforme retouché, silex gris local, A I, D 5, ‑10,65, 1985; Grattoir caréné sur éclat microlithique cortical, nucléiforme, retouché, silex gris clair pigmenté, local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70–10,80, at. 63, 66, 1990; Grattoir caréné double sur éclat nucléiforme, silex pigmenté plus clair, local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70– 10,80, at. 63, 66, 1990; Grattoir caréné sur éclat nucléiforme, silex gris à taches gris clair, local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70–10,80, at. 63, 66, 1990; Grattoir caréné sur lame corticale nucléiforme (nucléus épuisé), silex noir local, A III, C 1, ‑9,75, 1986; Grattoir haut sur nucléus épuisé, silex noir local, A III sup., A 6, ‑8,60, 1983; Rabot sur nucléus cortical massif, silex gris clair, local, M 7, ‑6,16 (P.H.), 1993; Rabot sur nucléus cortical, silex noir local, Gr. I, G‑J 9, ‑6,80, at. 67, 1989; Rabot sur nucléus à deux plans de frappe, silex gris foncé, local, Gr. I, E 6, ‑7,10, 1983; Rabot sur éclat cortical nucléiforme, silex gris foncé, local, Gr. IV, L 7, niv. IV, 1989; Front de racloir sur lame retouchée, silex gris clair, local, A I, E 6, ‑9,42, 1995; Grattoir caréné sur lame retouchée, silex gris foncé, local, Gr. I, B 3–5, ‑7,10, C. 27, 1981; Grattoir caréné sur lame à crête fragmentaire, silex gris foncé, Gr. II, D 1, ‑7,00, 1980; Grattoir sur lame retouchée, grès gris clair, allogène, Gr. II, B 3–5, ‑7,10, at. 27, 1981; Grattoir sur lame, grès jaunâtre à intercalations gris, allogène, Gr. II, B 3–5, ‑7,10, at. 27, 1981; Grattoir caréné retouché sur le bord droit, silex noir, local, Gr. IV, A 6, ‑5,20, at. 26, 1981; CHIRICA, MINEA 2017: Pl. XI.2. CHIRICA, MINEA 2017: Pl. XI.5. CHIRICA, MINEA 2017: Pl. XI.4. CHIRICA, MINEA 2017: Pl. XII. OTTE, CHIRICA, HAESAERTS 2007: Fig. 4.4. 16 Vasile Chirica, Valentin-Codrin Chirica – Burin caréné atypique sur lame corticale, retouchée sur la surface ventro‑dorsale, silex local, Gr. IV, L‑M 0–8, ‑5,60, 1988; – Grattoir caréné sur lame à crête, retouchée sur le bord droit, silex local, Gr. IV, B‑E 6, ‑5,20, at. 7, 8, 12, 1981; – Eclat cortical nucléiforme, retouché sur les bords, silex noir, local, A I inf., G5, ‑12,00, 1990; – Eclat cortical nucléiforme, retouché sur les bords, silex noir local, A I inf., G 5, ‑12,00, 1990; – Burin sur éclat cortical, à encoche large retouchée, silex gris pigmenté, local, A I, G 6–7, ‑10,50, 1990; – Burin caréné sur éclat nucléiforme retouché, silex gris foncé local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70–10,80, at. 63, 66, 1990; – Grattoir caréné sur éclat nucléiforme, silex gris à taches plus claires, local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70– 10,80, at. 63, 66, 1990; – Grattoir caréné sur éclat cortical retouché, silex gris local, A I, C 4, ‑10,20, 1990; – Front de grattoir sur éclat denticulé, silex gris à taches plus claires, local, A I, F‑G, 4–6, ‑10,70– 10,80, at. 63, 66, 1990; – Eclat cortical retouché–racloir, silex gris clair, local, A I, F 6, ‑10,35, 1990; – Grattoir caréné sur éclat cortical, silex gris clair, local, A I, A‑E 7, ‑9,80, 1990; – Burin caréné combiné à front de grattoir, sur éclat cortical, silex gris clair, local, A I, E 5, ‑9,65, 1985; – Burin caréné sur éclat cortical retouché, silex gris local, A I, E 5, ‑9,49, 1995; – Grattoir haut sur éclat cortical à crête, silex gris pigmenté, local, A I, D 4, ‑10,65, 1985; – Racloir sur éclat retouché, silex gris foncé, local, A II, H 9, ‑8,70–9,00, 1989; – Racloir sur éclat cortical, silex noir local, A III, H 3, ‑9,65, 1985; – Grattoir sur éclat retouché, silex noir local, AIII, H 6, ‑8,75, 1985; – Grattoir sur éclat à encoche large, silex gris clair, local, A III, F 4, ‑9,65, 1985; – Racloir convexe sur éclat cortical, silex gris clair, local, A III, F 4, ‑9,65, 1985; – Grattoir sur éclat cortical retouché, à crête, silex gris clair, local, A III, E 6, ‑8,95, 1984; – Grattoir sur éclat retouché, silex noir local, A III, E 6, ‑8,95, 1984; – Grattoir sur éclat cortical, silex gris local, A III, E 6, ‑8,95, 1984; – Grattoir sur éclat retouché, silex gris local, A III, F 1, ‑9,75, 1985; – Racloir double sur éclat cortical, silex marron, pigmenté, non‑local, A III, F 1, ‑10,05, 1990; – Grattoir sur éclat retouché, silex gris local, A III sup., B 3, ‑8,70, 1984; – Gros éclat cortical retouché, silex noir local, A III sup., F 01, ‑9,60, 1989; – Burin dièdre sur éclat cortical retouché, silex noir local, A III sup., A 6, ‑10,58, 1997; – Burin sur éclat à troncature oblique retouchée, silex gris foncé, local, A III sup., A 6, ‑10,58, 1997; – Grattoir caréné sur éclat cortical a crête, silex gris local, A III sup., B 4, ‑8,70, 1983; – Eclat cortical denticule, silex gris fonce, local, Gr. I, M 7 a, ‑9,49 (P.N.), 1993; – Racloir double droit‑concave sur éclat retouché, silex gris foncé, local, Gr. I, D‑E 3–5, ‑7,00, c. 22, 1980; – Grattoir sur éclat macrolithique, silex gris clair, local, Gr. I, D‑E 3–5, ‑7,00, c. 22, 1980; – Front de grattoir sur éclat cortical, à l’extrémité proximale, silex gris clair, local, Gr. I, E 2, ‑7,20, 1980; – Racloir sur éclat cortical, silex gris foncé, local, Gr. II, M 4, ‑5,97 (P.H.), 1993; – Racloir atypique sur lame fragmentaire retouchée, silex gris patiné, local, Gr. II, B 4, ‑7,00, 1980; – Grattoir onguiforme sur éclat retouché, silex gris, non‑local, Gr. II, D 4, ‑6,75, at. 17, 1979; – Perçoir déjeté sur éclat retouché et à troncature retouchée, silex gris patiné, local, Gr. II, J‑L 8, ‑6,20, 1988; – Front de grattoir sur éclat, silex gris à intercalations plus claires, non‑local, Gr. II, C 6, ‑6,60, 1982; Outils à gratter dans les gisements paléolithiques de Mitoc 17 – Burin d’angle sur troncature, sur éclat cortical retouché sur le bord droit, silex gris foncé, local, Gr. III, G J L, 2–9, ‑6,30, 1990; – Burin dièdre sur éclat cortical retouché, silex gris foncé, local, Gr. III, B 7, ‑6,25, 1983; – Couteau sur éclat cortical, silex gris local, Gr. III, L 0–9, ‑6,30, 1988; – Grattoir sur éclat, silex gris clair, local, Gr. III, J‑L 7, ‑5,75, at. 51, 1985; – Grattoir sur éclat, silex noir à inclusions plus claires, local, Gr. III, B 4, ‑6,75, at. 20, 1979; – Racloir sur éclat cortical, silex gris foncé, patiné, local, Gr. III, B 4, ‑6,75, at. 20, 1979; – Racloir sur éclat macrolithique à encoches, silex gris foncé local, Gr. III, L 01–9, ‑6,30, 1989; – Grattoir caréné sur éclat, silex noir, local, Gr. III, B 7, ‑6,35, at. 36, 1983; – Eclat cortical massif à bord droit retouché, silex gris local, Gr. III, B 4, ‑6,75, at. 20, 1979; – Grattoir sur éclat cortical à retouches sur le bord gauche de la surface ventrale, silex gris local, Gr. III, B 4, ‑6,75, at. 20, 1979; – Grattoir sur éclat cortical, silex gris à intercalations gris clair et blanchâtres, Gr. III, L 0 9, ‑6,30, 1988; – Burin dièdre sur éclat cortical macrolithique denticulé, silex noir local, Gr. IV, M 08, ‑5,60, 1988; – Burin atypique sur éclat cortical, encoché et retouché, silex noir, local, Gr. IV, M 08, ‑5,60, 1988; – Racloir sur éclat cortical fragmentaire, silex noir, local, Gr. IV, B‑E 6, ‑5,20, at. 7, 8, 12, 1981; – Racloir atypique sur éclat, silex gris clair, local, Gr. IV, B‑E 6, ‑5,20, at. 7, 8, 12, 1981; – Grattoir sur éclat cortical fragmentaire, silex gris foncé, local, Gr. IV, M 2–11, ‑5,05, 1988; – Eclat retouché, silex noir, local, Gr. IV, N 01, ‑4,74 (P.H.), 1992; – Eclat cortical, denticulé silex noir, local, Gr. IV, B E 6, ‑5,20, at. 7, 8, 12, 1981; – Eclat moyen retouché, silex local, Gr. IV, F G J 8, ‑5,50, 1985; – Eclat moyen à troncature concave retouchée, silex gris clair, local, Gr. IV, F G J 8, ‑5,50, 1985; – Eclat moyen cortical à bord droit retouché, silex gris local, Gr. IV, F G J 8, ‑5,50, 1985; – Eclat moyen à encoche sur le bord droit, silex gris foncé, local, Gr. IV, F G J 8, ‑5,50, 1985; – Racloir convexe sur éclat cortical, silex noir local, Gr. IV, D 5e, ‑5,00, 1978; – Eclat cortical retouché, silex gris noir local, Gr. IV, G 1, ‑5,70, 1983; – Eclat cortical retouché, silex noir, local, Gr. IV, L 01–5, ‑5,20, 1988; – Eclat retouché sur le bord droit, silex gris foncé, local, Gr. IV, B‑E, 5–6, ‑5,20, at. 7, 8, 12, 1981; – Grattoir sur éclat, silex noir local, Gr. IV, L 9, niv. IV, 1989; – Eclat cortical denticulé sur la surface ventrale, silex gris foncé, Gr. IV, L0–5, ‑5,20, 1989; – Eclat cortical denticulé, silex noir, local, Gr. IV, L0–5, ‑5,20, 1989; – Grattoir sur éclat, silex gris, local, Gr. IV, L0–5, ‑5,20, 1989; – Burin sur troncature convexe retouchée, sur éclat cortical, silex gris foncé, local, Gr. IV, L0–5, ‑5,20, 1989; – Grattoir sur éclat, en silex gris clair (Dniestr ?), Gr. IV, L0–5, ‑5,20, 1989; – Racloir sur éclat cortical retouché, silex gris foncé, local, Gr. IV, B‑E, 5–6, ‑5,00, 1980; – Racloir double sur éclat cortical, silex gris foncé, local, Gr. IV, B‑E, 5–6, ‑5,00, 1980; – Burin dièdre sur éclat cortical tronqué et retouché, silex silex gris foncé local, Gr. IV, L 1–3, ‑5,30, 1987; – Eclat retouché sur le bord droit, silex gris clair, local, Gr. IV disp., F 4, ‑2,62, 1978; – Eclat denticulé sur le bord droit, silex noir, local, Gr. IV disp., O 4, ‑2,58 (P.H.), 1993; – Eclat retouché sur le bord gauche, silex gris foncé, local, Gr. IV disp., J 6, ‑3,80, 1985; – Grattoir sur éclat, silex gris local, Gr. IV disp., J 6, ‑3,80, 1985; – Racloir sur éclat cortical retouché, silex gris clair, local, Gr. IV disp., D 3, ‑3,40, 1982; – Eclat cortical retouché sur le bord gauche, silex gris foncé, local, Gr. IV disp., B 4, ‑4,90, 1978; – Grattoir sur éclat fragmentaire, silex gris foncé, local, Gr. IV disp., F 7, ‑3,30, 1982; – Grattoir caréné sur éclat, silex gris clair, local, Gr. IV disp., F 5, ‑3,40, at. 1, 1982; 18 Vasile Chirica, Valentin-Codrin Chirica – Grattoir haut caréné – burin caréné – front de grattoir convexe, silex gris, local, A I inf., J 5, ‑13,64, 1992; – Grattoir‑burin caréné sur éclat nucléiforme, silex gris local, A I, E 8, ‑9,90, 1989; – Grattoir‑burin caréné sur lame corticale retouchée sur le bord droit, silex gris local, A I, J 4, ‑13,32 (P.N.), 1992; – Burin d’angle sur éclat encoché, à front de grattoir, silex gris pigmenté, A I, F‑G, 2–6, ‑11,00, 1990; – Burin‑grattoir caréné sur éclat cortical, silex gris patiné, local, A I, F 7, ‑10,50, 1994; – Grattoir‑burin caréné sur éclat cortical, silex gris foncé, local, A I, A 03, ‑11,00, 1997; – Burin caréné opposé à un grattoir sur éclat, silex noir local, A III, F‑G, 03, ‑9,75–9,90, 1990; – Rabot‑burin sur nucléus épuisé, silex gris clair, local, A III, C 7, ‑8,65, 1985; – Racloir‑burin d’angle sur nucléus fragmentaire, silex noir local, A III sup., F 1, ‑9,35, 1984; – Grattoir‑burin sur éclat cortical, silex gris local, A III sup., E 2, ‑9,15, at. 44, 1984; – Rabot‑burin dièdre sur nucléus fragmentaire, silex gris clair local, Gr. I, D‑E 3–5, ‑7,00, c. 22, 1980; – Grattoir‑perçoir sur éclat fragmentaire, silex blanchâtre, non‑local, Gr. I, G‑J 9, ‑6,80, at. 67, 1989; – Racloir‑burin dièdre, silex gris clair, local, Gr. I, B 3–5, ‑7,10, complex 27, 1981; – Grattoir‑burin (?) sur éclat cortical à néo‑cortex, silex gris local, Gr. I, D‑E 3–5, ‑7,00, c. 22, 1980; – Grattoir‑burin sur éclat retouché, silex noir local, Gr. II, G 1, ‑7,05, at. 57, 1985; – Grattoir‑burin sur fragment de lame retouchée, en silex vert, allogène, Gr. III, C‑E 3–4, ‑6,10, at. 15, 1979; – Racloir‑burin sur éclat cortical, silex gris foncé, local, Gr. IV, D 7, ‑4,80, 1982; – Grattoir‑burin sur éclat cortical, silex noir, local, Gr. IV, B 8, ‑4,50, 1980; – Burin double‑grattoir sur lame, silex gris foncé, local, Gr. IV, M 0–8, ‑5,60, 1988; – Grattoir‑burin dièdre sur éclat fragmentaire, silex local, Gr. IV disp., D 4, ‑3,40, 1978; – Grattoir‑burin sur éclat retouché, silex noir, local, Gr. IV disp., D 4, ‑3,40, 1978; – Grattoir‑burin dièdre sur lame, en grès, allogène, Gr. IV disp., E 6, ‑3,45, at. 25, 1981; Nous avons des outils sur nucléus, que nous avons inclus dans la catégorie des types d’outils essentiels, non des types de support, tels racloir‑burin d’angle sur nucléus fragmentaire, non racloir sur nucléus fragmentaire. Nous avons mentionné la matière dans laquelle on a réalisé le support, encadrement culturel, stratigraphie, carré, profondeur et année de la découverte. Nous avons mentionné les autres éléments d’enregistrement, tels: – outils sur nucléus : rabots, grattoirs, racloirs; – outils sur éclats et sur nucléus : racloirs, grattoirs, burins, éclats retouchés; – outils sur éclats: racloirs; – outils sur éclats: grattoirs et grattoirs‑burins; – éclats retouchés ou outils sur éclats retouchés ou denticulés; – lames retouchées ou outils sur lames retouchées, ou denticulées; – grattoir‑burin, etc., pour pouvoir plus aisément déterminer les encadrements proposés. Nous avons mentionné, de règle, quand on a signalé en publication la pièce respective, dans la Monographie Mitoc (2007), ou dans nos études. Dans le cas de l’existence de pièces à fonctionnalité multiple (pièces typiques sur supports retouchés – lames, éclats retouchés, etc.), nous les avons encadrées dans la catégorie des supports retouchés. Là où il a été nécessaire, on a mentionné aussi l’existence (no ?) de l’atelier de taille, pour une information plus complète. On a marqué avec les initiales (P.H. – Paul Haesaerts et P.N. – Pierre Noiret) afin de préciser les profondeurs, autres que les nôtres (V.Ch. – Vasile Chirica) dans lesquelles on a découvert certaines pièces lithiques finies – outils. Du fait que nous avons constaté que certains types d’outils – racloirs, rabots, éclats retouchés, etc., de facture plus ancienne, sont découverts dans le Paléolithique supérieur récent de Mitoc, notamment Outils à gratter dans les gisements paléolithiques de Mitoc 19 à Malu Galben, nous avons considéré utile de les faire connaître afin de pouvoir constater la présence de ceux‑ci dans les niveaux attribués au Paléolithique supérieur récent, mais aussi pour montrer la présence de communautés étrangères, qui ont taillé et retouché des outils en association avec les membres de la communauté humaine locale. Nous nous référons particulièrement à la présence du silex noir à silex blanc, présent non seulement en tant que supports, mais outils finis également ; nous avons encore constaté que les complexes qui contiennent supports et outils de ce types de matière première ont aussi des outils de facture plus ancienne ou taillés avec des éléments plus anciens que le reste des complexes (notamment les complexes du Paléolithique supérieur récent). On peut constater que nous avons aussi inclus des pièces du Paléolithique supérieur ancien, pendant lesquels grattoirs et burins carénés, sur éclats, prédominent en nombre. Nous allons reprendre la présentation des outils les plus significatifs, notamment du Paléolithique supérieur récent, afin de pouvoir constater le caractère particulier de la technologie et de la typologie lithique, pour revenir ensuite aux caractéristiques du Paléolithique supérieur ancien. Nous présentons quelques‑unes des variétés de pièces lithiques de Malu Galben, par catégories de types, sur supports de matières premières allogènes ou outils de type moustérien dans le Gravettien d’ici : – Rabot double – nucléus à lamelles, cortical, silex noir, local, Gr. II, M 4, ‑5,90 (P.H.); – Rabot sur nucléus cortical, silex gris foncé, local, Gr. III, E‑D, 3–4, ‑6,10, at. 15; – Rabot sur nucléus prismatique épuisé, silex noir, Gr. IV, B‑E 6, ‑5,20, at. 7, 8, 12; – Rabot sur nucléus conique, silex gris foncé, local, Gr. IV, L 7, ‑L 7, ‑6,30; – Racloir sur éclat nucléiforme denticulé, silex gris foncé, local, Gr. IV, A 7, ‑5,00; – Burin caréné sur éclat nucléiforme, silex noir, local, Gr. IV, G 8, ‑4,80, at. 46; – Racloir double sur éclat nucléiforme macrolithique, silex gris foncé, Gr. I, C 6, ‑7,40; – Racloir déjeté sur éclat, silex gris clair, local, Gr. I, L 5, ‑7,40; – Burin dièdre sur éclat cortical retouché, silex noir local, Gr. I, D 1, ‑7,45; – Grattoir sur éclat retouché, silex gris clair, pigmenté, local, Gr. I., L 5, ‑7,45; – Grattoir sur éclat cortical retouché, silex gris clair, pigmenté, local, Gr. I., L 5, ‑7,45; – Burin caréné sur éclat cortical, silex gris foncé, local, Gr. IV, G 8, ‑4,80, at. 46; – Eclat retouché, silex noir à silex blanc, non‑local, Gr. IV, M‑O, ‑5,20; – Racloir sur éclat cortical, silex gris clair à taches plus claires, non‑local, Gr. IV, M‑O, ‑5,20; – Eclat fragmentaire retouché à l’extrémité distale, silex noir à silex blanc, non‑local, Gr. IV, M‑O, ‑5,20; – Racloir sur éclat, silex noir à silex blanc, non‑local, Gr. IV, M‑O, ‑5,20; – Racloir sur éclat cortical, silex gris foncé, patiné, local, Gr. III, B 4, ‑6,75, at. 20; – Racloir sur éclat macrolithique à encoches, silex gris foncé local, Gr. III, L 01–9, ‑6,30; – Grattoir caréné sur éclat, silex noir, local, Gr. III, B 7, ‑6,35, at. 36; – Racloir sur éclat cortical fragmentaire, silex noir, local, Gr. IV, B‑E 6, ‑5,20, at. 7, 8, 12; – Racloir atypique sur éclat, silex gris clair, local, Gr. IV, B‑E 6, ‑5,20, at. 7, 8, 12; – Racloir sur éclat cortical retouché, silex gris foncé, local, Gr. IV, B‑E, 5–6, ‑5,00; – Racloir double sur éclat cortical, silex gris foncé, local, Gr. IV, B‑E, 5–6, ‑5,00; – Racloir sur éclat cortical retouché, silex gris foncé, local, Gr. IV, B‑E, 5–6, ‑5,00; – Racloir double sur éclat cortical, silex gris foncé, local, Gr. IV, B‑E, 5–6, ‑5,00; – Grattoir caréné sur éclat, silex gris clair, local, Gr. IV disp., F 5, ‑3,40, at. 1; – Grattoir caréné sur éclat, silex gris clair, local, Gr. IV disp., F 5, ‑3,40, at. 1 – Grattoir‑perçoir sur éclat fragmentaire, silex blanchâtre, non‑local, Gr. I, G‑J 9, ‑6,80, at. 67; – Racloir‑burin dièdre, silex gris clair, local, Gr. I, B 3–5, ‑7,10, complex 27; – Racloir‑burin sur éclat cortical, silex gris foncé, local, Gr. IV, D 7, ‑4,80; – Grattoir‑burin sur éclat cortical, silex noir, local, Gr. IV, B 8, ‑4,50; – Grattoir‑burin dièdre sur éclat fragmentaire, silex local, Gr. IV disp., D 4, ‑3,40; Vasile Chirica, Valentin-Codrin Chirica 20 – Grattoir‑burin sur éclat retouché, silex noir, local, Gr. IV disp., D 4, ‑3,40; – Grattoir‑burin dièdre sur lame, en grès, allogène, Gr. IV disp., E 6, ‑3,45, at. 25. On a donc divers types d’outils d’aspect aurignacienne (pièces carénées ou su éclats) jusque dans le Gravettien IV ou dispersé, on a des outils en matières premières externes (grès, etc.), même si la plupart des pièces sont retouchées sur supports de silex local. A Mitoc – Malu Galben s’encadrent dans le Paléolithique supérieur ancien les premiers niveaux aurignaciens, de même que les habitats situés stratigraphiquement au‑dessous de ceux‑ci, là où on a identifié des ateliers de taille et des foyers. Bien qu’on ne possède pas de datations de chronologie absolue, nous estimons que l’âge de ces habitats pourrait se situer au niveau de l’oscillation climatique Hengelo, donc vers 36.000 – 38.000 années BP, avec de nombreux outils de facture plus ancienne, sans qu’on puisse accepter, stratigraphiquement, l’existence d’habitats moustériens. Dans l’espace européen, les spécialistes ont été préoccupés en permanence par toute la problématique des débuts du Paléolithique supérieur. On a organisé un Colloque international10, où on a précisé que celui‑ci fut nécessaire ”pour présenter le progrès des recherches et le mouvement des idées”. On a pris en considération les espaces géographiques européens, les modalités temporaires et spatiales de l’évolution des communautés humaines, des techniques et de la technologie lithique, des changements climatiques avec tout le cortège de conséquences, y compris sur le plan social, mais aussi de la création matérielle et spirituelle, des données paléoclimatiques et chronostratigraphiques. De ces points de vue, on a constaté dans le territoire européen l’existence de plusieurs périodes de climat instable, qui séparent le Würm ancien du Würm récent: les oscillations climatiques Hengelo (à approximativement 40.000 années), les Cottes (approximativement 34.000) et Arcy (approximativement 31.000 années BP), avec les plus anciennes cultures archéologiques: Châtelperronien, Uluzzien, Aurignacien, suivies, dans le Paléolithique supérieur récent, du Gravettian sur presque tout l’espace européen, dans certaines zones européennes le Moustérien prolongeant son existence et cohabitant avec les premières communautés humaines, de type Paléolithique supérieur ancien. Dans les grandes espaces géographiques européens, les changements ne se sont pas produits simultanément et de façon identique, et entre les cultures archéologiques proposées par les auteurs de recherches systématiques (Szeletian, Altmühlian, Jermanowician, Bohunician, Jankovician, Krumlovian, Olchevian, Ranisian, Lincombian, Bachokirian, Kostenkian, Pavlovian, Mezinian, Molodovian) ne sont restées dans l’attention des spécialistes que celles qui offraient les découvertes et les conditionnements scientifiques les plus importants11. On a aussi constaté que le plus ancien Aurignacien de la région rhodanienne est l’Aurignacien avec les lamelles Dufour, avec une population venue, il semble, de l’Europe Centrale ou de Sud‑Est, s’appuyant, croyons‑ nous, sur les découvertes de Bacho‑Kyro. Il est important aussi que, s’appuyant sur les découvertes archéologiques de la station Saint‑Cézaire, on a pu démontrer que les derniers néanderthaliens et les premiers aurignaciens ont vécu ensemble pendant quelques milliers d’années, pendant les oscillations climatiques les Cottes et Arcy, par les tentations des derniers moustériens de s’adapter aux nouvelles conditions climatiques, de milieu12. Dans l’Allemagne de Sud (Jura Suabe), on a constaté l’existence d’un Aurignacien très ancien, daté à 40.000–30.000 années BP, pendant lequel on peut aussi encadrer les premiers habitats aurignaciens de Malu Galben, avec des œuvres d’art (une statuette de type “Vénus” et avec des instruments de musique), qui peuvent marquer l’existence de systèmes rituels communs à la communauté humaine entière13. A la fin du Paléolithique supérieur moyen et au début du Paléolithique supérieur récent dans tout le territoire de l’ Europe continuent les déplacements des communautés humaines à la recherche de zones plus riches en matières premières, ces zones n’étant pas étendues, mais à surfaces relativement restreintes, sur les axes des vallées (des cours d’eau), mais il est très important de prendre en considération l’idée 10 11 12 13 FARIZY 1990. COMBIER 1990A: 11–13. COMBIER 1990B: 267. FLOSS 2013: 63–68. Outils à gratter dans les gisements paléolithiques de Mitoc 21 que ces communautés humaines ont fréquenté les mêmes sources de matières premières de très bonne qualité (dans le Périgordien inférieur et l’Aurignacien, ainsi que les moustériens14. Nous constatons cette situation en ce qui concerne les déplacements des communautés humaines entre les terrasses de la Bistrița et du Prut, à la différence que, surtout pendant les habitats aurignaciens de la Vallée de la Bistrița, lorsque dans le Bassin du Ceahlău (Bassin Răpciuni) on a très peu d’outils en silex de Prut, il en résulte que les humains des terrasses de la Bistrița ont visité les terrasses du Prut, y apportant des outils finis de la zone du Prut (de Mitoc); la présence de ce silex noir à silex blanc, à Mitoc – Malu Galben, montre qu’ici sont venues aussi d’autres communautés humaines, y apportant des pièces, de type support de leurs propres habitats de base. Evidemment, comme dans d’autres habitats de l’Aquitaine, nous croyons qu’à Mitoc aussi, ou dans d’autres habitats situés entre le Prut et le Dniestr, où à Molodova I et V, il y a eu une véritable politique de l’apport des matières premières allogènes, de sorte qu’on peut estimer que celles‑ci furent aussi apportées par les membres des communautés humaines des terrasses de la Bistrița, dans les habitats des terrasses du Prut et du Dniestr; peut en témoigner la présence des lamelles Dufour, en schiste noir d’Audia, à Molodova V, sur le Dniestr. Selon l’opinion de J. Hahn, dans l’Aurignacien de début sont présentes même des lamelles appointées15, mais nous les avons exclus de notre analyse, le prennent comme de caractère gravettien, de même que les lamelles de type à dos. De même, puisque nos stations (entre le Prut et le Dniestr) se situent “à la périphérie” des habitats aurignaciens presque compacts, où “les grattoirs carénés et à museau sont dominants, et les burins sont rares”16, dans nos stations, on ne les a pris en considération que lorsqu’on les a retouchés sur éclats, considérant les autres comme présences habituelles. La même présence nous la considérons représentée par les grattoirs ronds, sur éclats, mais, à Malu Galben, les pièces de type caréné sont nombreuses et impriment aux technocomplexes aurignaciens (et même gravettiens) un caractère spécial. Comme J. Hahn17, nous considérons aussi qu’il y a peu de stations de référence pour émettre des opinions importantes sur l’origine et l’évolution de l’Aurignacien dans l’espace carpato‑dniestréen, à la différence que ce n’est qu’à Mitoc – Malu Galben, partiellement à Pârâu lui Istrati, qu’il existe “des fossiles directeurs” aurignaciens; donc, nous considérons que M. Anghelinu peut avoir raison à considérer certains technocomplexes de la Vallée de la Bistrița sans pièces spécifiques (carénées, etc.), comme non aurignaciens18. Toujours en France, dans la Région d’Aquitaine: Dordogne, Gironde, Landes, Pyrénées Atlantiques19, on a constaté la présence de stations dans lesquelles on a fait des recherches de petite ampleur, datées dans le Paléolithique supérieur ancien et récent, de l’Aurignacien précoce jusque dans le Magdalénien et le Solutréen supérieur, d’outillages lithiques, de vestiges faunistiques et de pièces de parure (notamment des perles, mais aussi des dents perforées, des fragments d’un bracelet en ivoire), d’industrie lithique en matière première récoltée à partir des formations fluviatiles locales (situation qu’on rencontre aussi dans certains gisements entre le Prut et le Dniestr), en précisant qu’à l’Abri Pataud on a découvert des éléments de parure en ivoire de mammouth, certains peints d’ocre, des pierres polies et galets façonnés, un bois de renne perforé de grandes dimensions, une scapula de grand herbivore portant des séries de ponctuations rouges, une section de défense de mammouth découpée et un objet façonné de forme énigmatique animale ou humaine20. Dans la station de Chez-Pinaud (Jonsac, Charente-Maritime) on a découvert un Aurignacien ancien, à production laminaire – fragments mesiaux de lames, de fort gabarit, portant des traces d’altération naturelles ou anthropiques21. 14 15 16 17 18 19 20 21 GENESTE 1988: 61–63. HAHN 1970: 206. HAHN 1970: 207. HAHN 1970: 217. Anghelinu, Niță, Steguweit 2012: 7–47. LENOIR 2013:75–77. LENOIR 2013: 76. LENOIR 2013: 77. Vasile Chirica, Valentin-Codrin Chirica 22 Dans une très bonne étude, K. Valoch22 fait une incursion dans tout le Paléolithique supérieur ancien et récent dans une large aire géographique européenne, en précisant qu’il se réfère, géochronolgiquement, à la fin du Pléniglaciaire A, donc à une phase froide du Würm ancien et à l’oscillation chaude qui a suivi, du Würm moyen, donc entre approximativement 45.000 – 35.000 années BP. Dans l’Europe centrale il s’agit du Micoquien central‑européen, identique au soi‑disant Prodnicien du sud de la Pologne, bien représenté aussi dans le sud de l’Allemagne, la Moravie (grotte Külna), l’Autriche de nord et dans d’autres stations de l’ancienne Allemagne d’est. Il s’agit d’habitats considérés comme appartenant au Moustérien denticulé et au Moustérien typique, dont l’assemblée se compose en proportion de 14,38 %, de pièces d’aspect Paléolithique supérieur, mais aussi, par certaines collections, comme appartenant au Krumlovien avec des outils sur galets de silex, des outils sur éclats (racloirs), mais également de ceux d’Ukraine, qu’on peut dater aussi au début du Paléolithique supérieur, tels de Korolevo II23. Les débuts du Paléolithique supérieur s’appuient sur les découvertes de Bohunice, avec industrie de type Levallois (mais avec Indice lamellaire de 32,93 %, groupe I, spécifique du Paléolithique supérieur ayant un taux de 10,61 (réel) et 32,57 (essentiel), ces technocomplexes étant datés entre 42.900 et 40.173 années BP24. A ce Paléolithique supérieur ancien, de début, appartient aussi le Szelettien (initialement, à Mitoc – La Sărături on a considéré qu’un niveau d’habitat appartiendrait au Szelettien, vu la présence des racloirs, bifaciaux et des pointes foliacées). Mais le Szeletien se caractérise aussi par la présence de grattoirs carénés et à museau et des burins, ou des lamelles à troncature. Cependant, il nous intéresse, premièrement, la présence de l’Aurignacien, que nous avons aussi identifié dans nos stations, entre le Prut et le Dniestr, à partir de Mitoc – Malu Galben, mais aussi à Ripiceni – Izvor (premiers niveaux aurignaciens). Nous appuyant sur nos recherches, nous pouvons affirmer que ces habitats (ces complexes) sont de facture aurignacienne, avec toutes les séries typologiques, fait que reconnaît aussi K. Valoch, même s’il se réfère principalement à Bacho Kiro, niv. 11, considéré, à ce temps‑là, comme représentant le plus important niveau d’habitat aurignacien du SE européen25 (par les études de J. K. Kozlowski). En ce qui concerne la situation des découvertes dans l’espace entre le Prut et le Dniestr, les archéologues prenaient en considération les observations de I. Borziac, quant aux groupées du Paléolithique supérieur (ancien): le Moustérien denticulé à retouches bifaciales, le Moustérien de faciès Levallois denticulé à retouches bifaciales, le Micromoustérien denticulé à retouches bifaciales. Il est vrai qu’à ce temps‑là, les recherches étaient à leur début, et l’investigation du Paléolithique dans l’espace entre le Prut et le Dniestr était dominée par les spécialistes de Leningrad. Être temps, après le début de sa collaboration avec V. Chirica, I. Borziac a nuancé ses opinions et a précisé l’identification de cultures qu’il a datées au début du Paléolithique supérieur: culture Brînzeni, Culture Prut et une troisième, avec des découvertes en quelque sorte incertaines, mais toujours de tradition locale, considérées comme l’étant le Faciès Corpaci26. L’apparition du Paléolithique supérieur a été aussi analysée par J. K. Kozlowski, qui a conclus que “le seul technocomplexe du Paléolithique supérieur ancien vraiment suprarégional est l’Aurignacien. Il paraît allochtone presque dans toute l’Europe, apparaissant dans le sud‑est européen”27. Revenant à l’espace carpato‑dniestréen, nous avons déjà précisé que ce territoire se caractérise par l’existence des industries appartenant au Paléolithique supérieur ancien, marquées par des traditions moustériennes28. Nous croyons qu’il y a eu certaines différences dans le territoire d’Europe, de sorte que nous estimons l’existence d’un Paléolithique moyen local (entre le Prut et le Dniestr, y compris Molodova), qui a évolué jusque dans la première moitié de l’Interpléniglaciaire, et sa dernière manifestation fut un Moustérien final à denticulés et encoches, à Ripiceni – Izvor, suivi, en espaces 22 23 24 25 26 27 28 VALOCH 1984: 439–463. VALOCH 1984: 445. VALOCH 1984: 448. KOZLOWSKI 1979: 77–99. BORZIAC 1994: 24–25. KOZLOWSKI 1988: 18. OTTE, LOPEZ‑BAYON, NOIRET, BORZIAC, CHIRICA 1996: 46. Outils à gratter dans les gisements paléolithiques de Mitoc 23 plus larges, d’ensembles caractérisés par la prééminence des complexes à encoches et denticulés, pointes foliacées et technologie laminaire faiblement développée, qu’on a pu prendre pour réflexes de manifestations plus anciennes de type Paléolithique supérieur et que Borziac a caractérisés dans les trois directions, mentionnées ci‑dessus29. Mais à Brînzeni, les complexes semblent mélangés et les datations de chronologie absolue (entre 26.000 et 14.000 années BP) ne confirment pas l’intégralité des propositions d’I. Borziac30. “La culture du Prut” fut créé par I. Borziac, considérée comme un faciès de la culture Brînzeni, est représentée par les découvertes des stations Gordineşti, Ripiceni – Izvor, dans les deux stations (niveaux d’habitat avec des complexes spécifiques) les niveaux d’habitat étant représentés par des pièces spécifiques du Paléolithique moyen et supérieur, avec racloirs, denticulés et encoches, à bifaciales, d’une technique lamellaire spécifique, mais faiblement représentée, mais aussi par une dominante de la technique Levallois et de la typologie moustérienne, y compris par la présence des pièces foliacées, qui semblent similaires avec celle du Szeletien de Moravie31. Mais, comme on l’a déjà précisé, les seuls complexes aurignaciens certains sont ceux de Mitoc – Malu Galben, auxquels nous pouvons ajouter aussi les découvertes de Mitoc – Pârâu lui Istrate. Quant au Paléolithique supérieur récent, identifié à Mitoc – Malu Galben ou Pârâu lui Istrate, de même que dans d’autres gisements entre les Carpates et le Dniestr, y compris à Molodova V, celui‑ci n’est représenté que par le Gravettien (même si N. N. Moroșan parlait aussi de l’existence du Solutréen et du Magdalénien, à Stânca – Ripiceni, Ripiceni – Izvor32). Dans tout le territoire européen, le Gravettien a comme fossiles les pointes La Gravette et les pièces à dos. BIBLIOGRAPHIE ANGHELINU, NIȚĂ, STEGUWEIT 2012 Anghelinu, M., Niță, L., Stegiweit, L., Not that original after all: The chrono-cultural framework of the Upper Palaeolithic on the Bistrița Valley (Northeastern Romania), in: ArhMold, XXXV, 7–46. BORZIAC 1994 Borziac, I., Paleoliticul și Mezoliticul în spațiul dintre Nistru și Prut, in: Thraco-Dacica, XV, 1–2, 19–40. CHIRICA 2017 CHIRICA, CORDOȘ 2020 CHIRICA, CORDOȘ 2018 CHIRICA, MINEA 2016 CHIRICA, BORZIAC, CHETRARU 1996 Chirica, V., Le gisement paléolithique de Mitoc-Malu Galben. La classification du Patrimoine archéologique mobile, in col. BAI, XXVIII, Ed. PIM, Iași. Chirica, V., Cordoș, Cr., Les gisements paléolithiques de Mitoc. La classification du Patrimoine archéologique mobile, in col. BAI, XXXIV, Ed. PIM, Iași. Chirica, V., Cordos, Cr., L’Aurignacien et le Gravettien de Mitoc‑ Malu Galben. Patrimoine archéologique mobile, in col. BAI, XXX, Ed. PIM, Iași. Chirica, V., Minea, B., Locuințele aurignaciene de la Mitoc-Malu Galben. Creația materială și spirituală a comunităților umane, in: MemAntiq, XXXI–XXXII (2015–2016), Piatra Neamț, 33–68. Chirica, V., Borziac, I., Chetraru, N., Gisements du Paléolithique supérieur ancien, Ed. Helios, Iași, 13–30. CHIRICA, MINEA, CHIRICA, 2019 Chirica, V., Minea, B., Chirica, V.‑C., Les grattoirs de Mitoc, in: ArhMold, XLII, 195–221. 29 30 31 32 BORZIAC 1994: 24–26. CHIRICA, BORZIAC, CHETRARU 1996: 30. OTTE, LOPEZ‑BAYON, NOIRET, BORZIAC, CHIRICA 1996: 50. MOROȘAN 1935–1936: 14–20; MOROȘAN 1938: 7–160. 24 Vasile Chirica, Valentin-Codrin Chirica COMBIER 1990A Combier, J., Preface, in: Farizy, C. (sous la direction de) Paléolithique moyen récent et Paléolithique supérieur ancien en Europe. Rupture et transition : examen critique des documents archéologiques, Nemours, 11–13. COMBIER 1990B Combier, J., De la fin du Moustérien au Paléolithique supérieur – les données de la région Rhodanienne, in: Farizy, C. (sous la direction de), Paléolithique moyen récent et Paléolithique supérieur ancien en Europe. Rupture et transition : examen critique des documents archéologiques, Nemours, 267–277. FARIZY 1990 Farizy, C., (sous la dir. de), Paléolithique moyen récent et Paléolithique supérieur ancien en Europe. Rupture et transition : examen critique des documents archéologiques, 9–11 mai 1988, CNRS, Mémoires du Musée de Préhistoire d’Ile de France, Paris, Nr. 3. FLOSS 2013 Floss, H., Allemagne du Sud : L’Aurignacien du Jura Souabe, in: P. Noiret (éd.), Le Paléolithique supérieur européen. Bilan Quinquennal 2006–211, ERAUL 130, Liège, 63–68. GENESTE 1988 Geneste, J.‑M., Systemes d’approvisionnement en matières premières au Paléolithique moyen et au Paléolithique supérieur en Aquitaine, in: L’Homme de Néandertal, vol. 8, La Mutation, Liège, 61–70. HAHN 1970 Hahn, J., Recherches sur l’Aurignacien en Europe Centrale et Orientale, in: L’Anthropologie (Paris), 74, 3–4, 195–220. KOWLOZSKI 1988 KOZLOWSKI 1979 Kozlowski, J. K., L’Apparition du Paléolithique supérieur, in: L’Homme de Néandertal, vol. 8, La Mutation, Liège, 11–21. Kozlowski, J. K., Le Bachokirien – la plus ancienne industrie du Paléolithique supérieur en Europe (quelques remarques à propos de la position stratigraphique et taxonomique des outillages de la couche 11 de la grotte Bacho Kiro), en Middle and Early Upper Palaeolithic in Balkans, in: Prace Archeologiczne, 28, Krakow, 77–99. LENOIR 2013 Lenoir, M., Region Aquitaine : Dordogne, Gironde, Landes, Pyrenées Atlantiques, in: Noiret, P. (éd.), Le Paléolithique supérieur européen. Bilan Quinquennal 2006–211, ERAUL 130, Liège, 75–83. MOROȘAN 1938 MOROȘAN 1935–1936 Moroșan, N. N., Le Pléistocène et le Paléolithique de la Roumanie du Nord-Est, in: Anuarul Institutului Geologic al României, XIX, București. Moroșan, N. N., La station paléolithique de grotte de Stânca Ripiceni, in: Dacia, V–VI, 1–22. OTTE, CHIRICA, HAESAERTS 2007 OTTE, LOPEZ‑BAYON, NOIRET, BORZIAC, CHIRICA 1996 Otte, M., Chirica, V., Haesaerts, P., L’Aurigmacien et le Gravettien de Mitoc-Malu Galben, Liége. Otte, M., Lopez‑Bayon, Ig., Noiret, P., Borziac, I, Chirica, V., Rechersches sur le Paléolithique supérieur de la Moldavie, in: Anthropologie et Préhistoire, 107, 45–80. VALOCH 1984 Valoch, K., Transition du Paléolithique moyen au Paléolithique supérieur dans l’Europe Centrale et Orientale, in: Scripta Praehistorica. Francisco Jorda oblata, Salmanticae, 439–463. Outils à gratter dans les gisements paléolithiques de Mitoc 25 LIST OF ILLUSTRATIONS Pl. I. Pl. II. Pl. III. Pl. IV. Pl. V. Pl. VI. Mitoc – Malu Galben. 1. dihedral burin – Mousterian side scraper (D. 7a, 166); 2. carinated end scraper on retouched blade (D. 7a, 167); 3. side‑scraper burin on core (D. 10, 317); 4. heavy‑duty scraper on core (D. 12, 403a); 5. double side‑scraper (D. 13, 440); 6. double side‑scraper (D. 13, 459); 7. déjeté side‑scraper (D. 13, 466); 8, side‑scraper on cortical flake (D. 9, 294a). Mitoc – Malu Galben. 1. side‑scraper on cortical flake (D 13, 412); 2. side‑scraper on cortical flake (D 6, 215); 3. burin side‑scraper on cortical flake (D 6, 218); 4. end‑scraper on retouched cortical flake (D 8, 244); 5. carinated burin on flake (D 9, 274); 6. convex side‑scraper on cortical flake (D 9, 286); 7. end‑scraper on flake (D 12, 401j); 8. double carinated burin on flake (D 13, 458e). Mitoc – Malu Galben. 1. side‑scraper on flake (D 17, 657); 2. dihedral carinated burin on flake (D. 9, 273); 3. end‑scraper burin on flake (D 13, 429); 4. end‑scraper on flake (D 15, 552); 5. end‑scraper on flake (D 13, 437a); 6. side‑scraper on cortical flake (D 9, 268). Mitoc – Malu Galben. 1. carinated burin on cortical flake (D 26, 964h); 2. denticulated side‑scrape on flake (D 27, 971a); 3. side‑scraper on retouched flake (D 26, 954a); 4. perҫoir on retouched cortical flake (D 26, 946a); 5. heavy‑duty scraper on cortical core (D 26, 940); 6. heavy‑duty scraper on cortical core (D 25, 899). Mitoc – Malu Galben. 1. double scraper on cortical flake (D 20, 795d); 2. carinated burin on cortical flake (D 26, 936a); 3. side‑scraper on cortical flake (D 26, 930a); 4. retouched cortical flake (D 25, 901); 5. carinated burin on cortical flake (D 24, 877b); 6. double carinated burin (D 24, 877c). Mitoc – Malu Galben. 1. heavy‑duty scraper on cortical core (D 24, 885); 2. end‑scraper on retouched flake (D 15, 519); 3. end‑scraper on flake, burned flint (D 15, 514b); 4. double end‑scraper on cortical flake (D 13, 443); 5. end‑scraper on retouched flake (D 13, 442); 6. retouched cortical flake (D 5, 182). 26 Vasile Chirica, Valentin-Codrin Chirica Pl. I. Mitoc – Malu Galben. 1. burin dièdre‑racloir moustérien (D 7a, 166); 2. grattoir caréné sur lame retouchée (D 7a, 167); 3. racloir‑burin sur nucléus (D. 10, 317); 4. rabot sur nucléus (D. 13, 403a); 5. racloir double (D. 13, 440); 6. racloir double sur éclat nucléiforme (D. 13, 459); 7. racloir déjeté sur éclat (D. 13, 466); 8. racloir sur éclat cortical (D. 9, 294a). Outils à gratter dans les gisements paléolithiques de Mitoc 27 Pl. II. Mitoc – Malu Galben. 1. racloir sur éclat cortical (D13, 412); 2. racloir sur éclat cortical (D 6, 215); 3. racloir‑burin sur éclat cortical (D 6, 218); 4. grattoir sur éclat cortical retouché (D 8, 244); 5. burin caréné sur éclat (D 9, 274); 6. racloir convexe sur éclat cortical (D 9, 286); 7. grattoir sur éclat (D 12, 401j); 8. burin caréné double sur éclat (D 13, 458e). 28 Vasile Chirica, Valentin-Codrin Chirica Pl. III. Mitoc – Malu Galben. 1. racloir sur éclat nucléiforme (D 17, 657); 2. burin dièdre caréné sur éclat (D 9, 273); 3. grattoir‑burin dièdre sur éclat (D 13, 429); 4. grattoir sur éclat (D 15, 552); 5. grattoir sur éclat (D 13, 437a); 6. racloir sur éclat cortical (D 9, 268). Outils à gratter dans les gisements paléolithiques de Mitoc 29 Pl. IV. Mitoc – Malu Galben. 1. burin caréné sur éclat cortical (D 26, 964h); 2. racloir sur éclat à contour denticulé (D 27, 971a); 3. racloir sur éclat retouché (D 26, 954a); 4. perҫoir sur éclat cortical retouché (D 26, 946a); 5. rabot sur nucléus cortical (D 26, 940); 6. rabot sur nucléus cortical (D 25, 899). 30 Vasile Chirica, Valentin-Codrin Chirica Pl. V. Mitoc – Malu Galben. 1. racloir double sur éclat cortical (D 20, 795d); 2. burin caréné sur éclat cortical nucléiforme(D 26, 936a); 3. racloir sur éclat cortical (D 26, 930a); 4. éclat cortical retouché (D 25, 901); 5. burin caréné sur éclat cortical (D 24, 877b); 6. burin double caréné (D 24, 877c). Outils à gratter dans les gisements paléolithiques de Mitoc 31 Pl. VI. Mitoc – Malu Galben. 1. rabot sur nucléus cortical (D 24, 885); 2. grattoir sur éclat retouché (D 15, 519); 3. grattoir sur éclat, silex brulé (D 15, 514b); 4. grattoir double sur éclat cortical D 13, 443); 5. grattoir sur éclat retouché (D 13, 442); 6. éclat cortical retouché (D 5, 182). CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA SCÂNTEIA – LA NUCI / DEALUL BODEŞTI, JUD. IAŞI. CAMPANIA 2019 CORNELIA‑MAGDA LAZAROVICI*, GHEORGHE LAZAROVICI**, SENICA ŢURCANU***, ADELA KOVÁCS****, DORIS MISCHKA*****, CARSTEN MISCHKA******, ARINA HUŞLEAG******* Abstract: The purpose of the 2019 research was to complete the investigations at dwelling 14 (L14), cleaning, delimiting and studying of L15 and to finish the statistical processing of the ceramics from the 2017 campaign. The fireplace in room B of L14 was studied and dismantled. The last part of the partition wall between rooms A and B of the same house was also dismantled. In this area another fragment of the hearth-altar was discovered. At the SE edge of the area of the retained wall, a shallow pit was discovered in which several fragments of a plate from a pottery kiln appeared. L15, smaller than L14, had an annex on the west side. Near L15, two pits have been discovered, previous to it. Pit 293, on the N side, contained a rich ceramic inventory, along with adobies fragments. At the top of it were found several fragments of an altar vessel, of coarse paste, insufficiently fired and painted with white geometric motifs after burning. At the bottom of the pit was a support vessel and several fragments from an amphorae. The second pit was on the W side of L15. At the time of discovery, a secondary burnt supply vessel was noticed and placed with its bottom up. There were several layers of deposits, among the materials being found numerous fragments of an altar built on a wooden structure, painted with white geometric motifs, which has been restored (at least once), as evidenced by the layers of soldering and painting. On the E side of the investigated section, a stratigraphic profile was made. Keywords: Scânteia; houses L14 and L15; postholes structure; pits with cultic inventory. C ampania de cercetări arheologice din situl Cucuteni A3 de la Scânteia‑Dealul Bodeşti/La Nuci (jud. Iaşi) s‑a desfăşurat în perioada 12 august – 3 septembrie 2019. În cadrul acestei campanii am avut în vedere încheierea studierii gropilor de la structura de rezistenţă a locuinţei 14 (L = locuinţă), curăţarea şi investigarea L15, ca şi a zonei de la est de aceasta, unde, încă de la început, am identificat o mare aglomerare de materiale arheologice1. De asemenea, am avut în vedere şi încheierea prelucrării statistice a ceramicii din campania 2017. La săpături au participat alături de specialişti şi mai mulţi studenţi de la Institut für Ur‑ und Frühgeschichte FAU Erlangen‑Nürnberg, coordonaţi de Prof. Dr. Doris Mischka şi Dr. Carsten Mischka. Institutul de Arheologie Iaşi; magdamantu@yahoo.com. Universitatea Lucian Blaga Sibiu; ghlazarovici@yahoo.com. *** Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi; senicat2000@yahoo.com. **** Muzeul de Istorie Botoşani; adelakovacs.museum@gmail.com. ***** Institut für Ur‑ und Frühgeschichte FAU Erlangen‑Nürnberg; doris.mischka@fau.de. ****** Institut für Ur‑ und Frühgeschichte FAU Erlangen‑Nürnberg; carstenmischka@gmail.com. ******* Laboratorul de restaurare conservare de la Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi; arina_arts@yahoo.com. 1 LAZAROVICI GH. et al. 2019; DRUMER et al. 2019A; DRUMER et al. 2019B. * ** 34 Cornelia-Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, Senica Ţurcanu, Adela Kovács, Doris Mischka, Carsten Mischka, Arina Huşleag La încheierea campaniei din anul 2017, în L14 am mai păstrat o zonă necercetată în încăperea B, ca şi peretele despărţitor dintre încăperile A şi B. Astfel, la începutul campaniei din 2019 s‑a cercetat, în primul rând, vatra din încăperea B, de la parter (Fig. 1). La demontarea acesteia am observat că pe anumite porţiuni s‑au mai păstrat şi segmente din gardina ei, ce avea o grosime de 5–10 cm. Vatra a avut două niveluri, dar s‑a păstrat într‑o stare precară de conservare, fiind deranjată de numeroase galerii de animale. La baza ei au apărut, din loc în loc, pietre (Fig. 2). La demontarea completă a peretelui dintre încăperile A şi B ale L14 a mai apărut încă un fragment de la vatra altar, descoperită în campania 2017 (cel de‑al doilea ochi, caroul b5, Fig. 3). De asemenea, în carourile a5‑b5‑c5 s‑au mai găsit câteva fragmente de lipituri, cu colţuri rotunjite şi cu decor canelat. În această zonă nu s‑au descoperit prea multe fragmente ceramice, dar a apărut, în schimb, un fragment dintr‑un idol antropomorf feminin (Fig. 17.11). După demontarea peretelui central, spre marginea de sud a acestuia, au apărut într‑o groapă puţin adâncă mai multe fragmente dintr‑o placă de cuptor de ars vase, cu perforaţii inegale, ce corespundeau dintr‑o parte în cealaltă (Fig. 4a, 4b). Placa menţionată a fost reîntregită şi conservată de Arina Huşleag, ea având circa 64 × 2 cm, cu marginea păstrată rotunjită (Fig. 4c). În groapa respectivă, lângă fragmentele din placa de cuptor erau şi câteva pietre de dimensiuni mari şi medii (Fig. 4a, 4b); cea mai mare dintre ele, aflată peste un fragment din placă, provine de la o râşniţă spartă din vechime (Fig. 4a). Menţionăm, de asemenea, că această placă este singura de acest fel descoperită la Scânteia până acum şi aparţine unui nivel de locuire mai vechi. După răzuiri repetate în zona peretelui despărţitor, după ce am aspirat şi am udat porţiunea menţionată, au apărut mai multe gropi de la structura de rezistenţă a locuinţei. Se observă că în zona peretelui despărţitor au existat mai mulţi stâlpi dubli de dimensiuni mai mici (Fig. 5) comparativ cu cei de pe marginea locuinţei. Aceşti pari dubli aveau rolul de a susţine bârnele orizontale ale peretelui despărţitor. Aşa cum se observă şi din dispunerea stâlpilor, pe latura de vest a funcţionat un fel de anexă sau tindă, unde am găsit mai multe fragmente de la vase mari de provizii şi care, din păcate, nu s‑au întregit decât parţial. Presupunem că prin această tindă/anexă se urca şi la etajul casei. De asemenea, au fost golite complet gropile stâlpilor de la structura de rezistenţă a L14 de pe latura de vest a casei, o parte dintre ele fiind cercetate la descoperire, în 2017. Totodată, au fost golite şi gropile de la stâlpii de pe latura de est a casei (Fig. 6), odată cu înaintarea săpăturii şi degajarea resturilor arheologice. Locuinţa L15 are dimensiuni mici (N–S 4 m × E–V 2,20 m) în comparaţie cu L14, iar în timpul curăţării resturilor au fost puse în evidenţă alături de fragmente mari de chirpici şi fragmente de la numeroase vase, unele de mari dimensiuni, aflate printre sau deasupra bucăţilor de chirpici (Fig. 7). După demontarea resturilor de la această locuinţă au apărut şi gropile de la structura sa de rezistenţă. Se pare că L15 avea două încăperi, dintre care una mai mică, pe latura sa de vest, pe care o putem considera ca o anexă (Fig. 7a). Gheorghe Lazarovici a făcut şi o reconstituire a acesteia, pornind de la gropile de stâlpi descoperite (Fig. 7b). La marginea de nord a L15, la degajarea resturilor locuinţei, a apărut o groapă de mari dimensiuni (carourile a8‑b8, Gr. 293, Fig. 8), care conţinea la partea superioară mai multe fragmente mari dintr‑un vas‑altar, realizat din pastă grosieră, insuficient arsă, pictat cu motive geometrice albe. Pictura a fost aplicată după ardere (Fig. 9). Până la baza gropii au apărut mai multe fragmente de la diferite vase, alături de bucăţi de chirpici (Fig. 10), iar pe fundul acesteia a fost identificat un vas de tip suport şi un fragment dintr‑o amforă (Fig. 11). Vasul‑altar din această groapă sugerează un recipient asemănător ca formă cu cele descoperite la Isaiia (în L5)2, la Izvoare3 sau la Toflea (în L4)4 (Fig. 12). Recipiente cu forme apropiate sunt cunoscute şi în alte areale culturale cum ar fi piesele identificate în sanctuarul de la Véstö–Mágor5, dar şi în Turcia, la Toptepe6 şi Aşaği Pinar7. 2 3 4 5 6 7 URSULESCU, TENCARIU 2006: Pl. IX.7. MARINESCU‑BÎLCU, CIACÂRU 1994: Fig. 11. ALECSĂ 2013. HEGEDŰS, MAKKAY 1987: 94, Fig. 12–13. ÖZDOĞAN 2003: Fig. 3. KARUL et al. 2003. Cercetările arheologice de la Scânteia. Campania 2019 35 Pe latura de V a L15 (caroul c8), imediat sub resturile de chirpici, a apărut într‑o altă groapă (Befund 116/2020) un vas de mari dimensiuni, un chiup din ceramică grosieră, aşezat cu fundul în sus, cu urme de ardere secundară (Fig. 13, 13a). În această groapă erau fragmente şi de la alte vase (Fig. 13d), iar de la baza sa au fost recuperate peste 10 găleţi cu fragmente de chirpici (Fig. 13c) şi resturi de la un alt recipient pictat cu alb, ars secundar, asemănător ca pastă cu vasul‑altar menţionat, recuperat din Gr. 293. Fragmentele descoperite au fost spălate şi conservate la Laboratorul de restaurare conservare de la Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi de către Arina Huşleag (Fig. 14c). Au fost făcute mai multe fotografii ale acestor fragmente şi s‑a observat că marginile celor de dimensiuni mai mari, ca şi urmele de pe partea interioară, indică resturi dintr‑un altar care a fost construit pe o structură lemnoasă (Fig. 14a, 14b). Acesta a suferit cel puţin o refacere, deoarece sub lipitura de deasupra (Fig. 14a, 14b, nr. 2 ) au apărut resturi de pictură cu alb (Fig. 14a, 14b, nr. 1), precum cea sesizată pe suprafaţa celei de‑a doua lipituri. Acest altar a suferit o ardere secundară, prima lipitură fiind închisă la culoare (brun spre negru, Fig. 14a, 14b, nr. 1). Cea de deasupra are culoare gălbuie–roşietică (Fig. 14a, 14b, nr. 2). Au fost prelevate şi probe pentru analiza ceramicii şi a pigmentului folosit la pictare, analizele urmând să fie realizate în cadrul Laboratorului de restaurare‑conservare menţionat. Deocamdată, nu putem lansa prea multe ipoteze cu privire la forma acestuia, dar, probabil, mai multe încercări de restaurare ne vor oferi o imagine mai clară. În ceea ce priveşte marginea de est a secţiunii, dincolo de L15, reamintim că aici, încă de la începutul săpăturii, a apărut o cantitate imensă de material arheologic (ceramică, oase de animale, pietre, diferiţi idoli antropomorfi şi zoomorfi etc.). Cercetările din 2019 au avut ca scop şi realizarea unui profil stratigrafic pe această latură (Fig. 15), realizat de studenţii de la Universitatea Erlangen. În zona de E, în timpul săpăturilor din 2019 au fost descoperite numeroase fragmente ceramice, majoritatea pictate, alături de diferite alte artefacte (Fig. 16). În cadrul campaniei din 2019 au fost descoperiţi 16 idoli antropomorfi fragmentari, un idol zoomorf (Fig. 17.13) şi un fragment dintr‑un vas zoomorf. Predomină idolii antropomorfi feminini (Fig. 17.2–9,11–12,14), părţile păstrate provenind din zona bustului (Fig. 17.14), a zonei abdominale (Fig. 17.3) sau doar fragmente de picioare (cu sau fără fese, Fig. 17.1,9,11–12). Unii idoli feminini păstrează urme de angobă albă (Fig. 17.2,9,14) sau roşie (Fig. 17.11). Majoritatea idolilor feminini sunt decoraţi cu incizii (Fig. 17.3,6,9,11,14); remarcăm la un idol feminin un brâu în relief aplicat ulterior modelării şi decorat tot cu incizii (Fig. 17.9). Alt fragment, care provine din zona umărului‑bustului, are redat un sân în relief, decorat cu incizii şi perforat (Fig. 17.14). Perforaţia apare şi pe partea dorsală. Un singur fragment de idol feminin a fost pictat tricrom, urme de vopsea putând fi observate doar pe partea păstrată (Fig. 17.12). Au fost descoperiţi şi doi idoli masculini fragmentari (Fig. 17.1,10), care nu prezintă urme de angobă. Atrage atenţia un idol masculin aproape întreg (h = 13,5 cm) realizat în mod realist, cu marcarea sexului (Fig. 17.10). Pe partea dorsală a capului apare o pălărie, modelată ca o pastilă de lut care a fost aplicată ulterior. Această manieră de redare a pălăriei şi prezenţa ei la un idol masculin rezolvă pentru noi o dilemă mai veche, deoarece în cursul cercetărilor anterioare de la Scânteia au mai fost găsite capete cu pălării (Fig. 17.4–5) sau partea superioară a unor idoli cu pălării8, pe care nu am putut să le încadrăm în categoria idolilor feminini sau masculini. Prezenţa unui astfel de accesoriu îl regăsim şi pe alte capete de idoli din arealul cultural Cucuteni‑Trypillia. Ne referim la un cap de idol cu o pălărie similară, cu boruri mici, descoperit la Fulgeriş – La trei cireşi9, ca şi la un alt idol de la Vorniceni – Pod Ibăneasa10. Şi în arealul Trypillia există, de asemenea, câteva capete de idoli care au redate pe creştet astfel de pălării11. LAZAROVICI C.‑M. 2020: din Gr. 208. Cucuteni A: ISTINA 2016: Nr. 105. 10 Cucuteni A‑B: FASCINAŢIA CULTURII CUCUTENI, 2004. 11 BURDO pdf. fără an: Nr. 219 Xmіlna, 221 Pavoloci, 255 Maidanets (aici pălăria este turtită după forma capului). 8 9 36 Cornelia-Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, Senica Ţurcanu, Adela Kovács, Doris Mischka, Carsten Mischka, Arina Huşleag După unii autori pălăria este un însemn al statutului social, al puterii şi al suveranităţii, dar, totodată, simbolizează şi capul, gândirea12, aşa că redarea ei nu este întâmplătoare. Şi în Grecia13 este semnalat un cap cu o pălărie asemănătoare cu cea a idolului de la Scânteia descoperit în această campanie. Au mai fost găsite, de asemenea, o mărgea dublă din lut (Fig. 17.7) şi un fragment dintr‑un disc ornamental, cu perforaţii pe margine (Fig. 17.8). În ceea ce priveşte uneltele din piatră şlefuită, au fost descoperite mai multe topoare, toate fragmentare (Fig. 18.1–4), unele având urme de uzură la partea activă (Fig. 18.2–4). La acestea se adaugă un frecător (Fig. 18.5) şi două percutoare (Fig. 18.6–7), toate realizate din gresie. Uneltele din piatră cioplită sunt toate prelucrate din silex de Prut. Predomină mai ales lamele (Fig. 19.2,12,14–15), urmate de aşchii (Fig. 19.1,3–6). Unele lame prezintă retuşe pe una din laturi (Fig. 19.7–8) sau pe ambele laturi (Fig. 19.9–12,14,15). Între piesele din piatră cioplită se află şi un vârf de săgeată (Fig. 20.16), dar şi un gratoar (neilustrat). Pe durata întregii campanii o echipă formată din studenţii de la Erlangen a spălat ceramica şi a cântărit‑o în vederea realizării unui studiu. Urmează ca şi materialul ceramic descoperit în campania 2019 să fie prelucrat statistic, iar rezultatele vor face obiectul unui studiu separat. Aşteptăm, de asemenea, şi contribuţia colegilor de la laborator pentru întregirea unor vase. După prelucrarea completă a tuturor datelor, după restaurarea şi conservarea fragmentelor ceramice vom reveni cu detalii. În stadiul actual, putem să precizăm că şi în cadrul acestei campanii ceramica pictată din categoria semifină este preponderentă. Mulţumiri Ca în fiecare campanie de săpături am beneficiat de sprijinul primarului comunei Scânteia, Domnul Ştefan Săcăleanu. De asemenea, colegii din Germania au fost cazaţi la Şcoala generală din Rediu, datorită amabilităţii Doamnei Silvia Săcăleanu. Le mulţumim pentru ajutor şi pentru susţinere! BIBLIOGRAFIE ALECSĂ 2013 CHEVALIER, GHEEBRANT 1995 DRUMER et al. 2019A DRUMER et al. 2019B FASCINAŢIA CULTURII CUCUTENI 2004 12 13 Alecsă, D., Aşezarea cucuteniană de pe dealul Tănăsoaia, sat Toflea, jud Galaţi, in: Danubius, XXXI, Supliment, 107–152. Chevalier, J., A. Gheebrant, A., Dicţionar de simboluri, III (P‑Z), Ed. Artemis, Bucureşti. Drummer, C., Lazarovici, C.‑M., Mischka, D., Rekunstruktionsversuch eines kupferzeitlichen Hauses aus Scânteia, Kr. Iaşi, Rumänien. Vorläufige Synthese der Projektergebnisse aus Magnetik und Ausgrabung 2016, in: Eurasia Antiqua, 22 (2016), Rudolf habelt Verlag, Bonn, 101–114. Drummer, C., Lazarovici, C.‑M., Mischka, C., Mischka, D., Attempt to reconstruct a Copper Age dwelling from Scânteia- Dealul Bodeşti/La Nuci (Iaşi County). Preliminary results of the geomagnetic survey and excavations in 2016, in: Mischka, D., Uthmeier, Th. (coord.), Beyond excavation. Geophysics, aerial photography and the use of drones in Eastern and southeastern European Archaeology, Proceedings of the international Colloquium 5–8 December 2016, Piatra Neamţ, Erlanger Studien zur Prähistorischen Archäologie 3, in col. „Bibliotheca Memoriae Anthiquitatis” XL, Ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ, 51–68. Fascinaţia culturii Cucuteni. Catalog de expoziţie, Botoşani. CHEVALIER, GHEEBRANT 1995: 39. Thessalia: piesa provine dintr‑o colecţie particulară: ORPHANIDIS 1998: Fig. 2.6. Cercetările arheologice de la Scânteia. Campania 2019 HEGEDŰS, MAKKAY 1987 ISTINA 2016 KARUL et al. 2003 LAZAROVICI C.‑M. 2020 LAZAROVICI Gh. et al. 2019 MARINESCU‑BÎLCU, CIACÂRU 1994 ORPHANIDIS 1998 ÖZDOĞAN 2003 URSULESCU, TENCARIU 2006 37 Hegedűs, K., Makkay, J., Vestő – Mágor. A settlement of the Tisza culture, in: The Late Neolithic of the Tisza Region. A Survey of Recent Excavations and their Findings: Hódmezővásárhely-Gorzsa, SzegvárTűzköves, Öcsöd-Kováshalom, Vésztő-Mágor, Berettyóújfalu-Herpály, Budapest‑Szolnok, 85 ‑103. Istina, L.‑E., Aşezarea cucuteniană de la Fulgeriş. Catalogul descoperirilor, Bacău. Karul, N., Eres, Z., Özdoğan, M., Parzinger, H., Aşaği Pinar I. Einfürung, Forschungsgechichte, Stratigraphie und Architektur, in col. Archäologie in Eurasien, Band 15, Studien im Thrakien‑ Marmara‑Raum, Band 1, Deutsches Archäologisches Institut Eurasien – Abteilung, Verlag Philipp von Zabern, Mainz am Rhein. Lazarovici, C.‑M., Male anthropomorphc idols from Cucuteni A3 site Scânteia (Iaşi County, Romania), manuscris pentru volumul omagial W. Schier. Lazarovici, Gh., Lazarovici, C.‑M., Mischka, D., Mischka, C., Ţurcanu, S., Oancă, M., Kovács, A., Honcu, Șt., Berzovan, Al., Un sanctuar casnic sau comunitar la Scânteia. Studiu de etnoreligie, etnoarheologie, arheologice, in: AMT, XV, 35–76. Marinescu‑Bîlcu, S., Ciacâru, M., Un vas cultic cucutenian de la Izvoare-Piatra Neamţ, in: MemAntiq, XIX, 97–114. Orphanidis, L., Introduction to Neolithic Figurine Art. Southeastern Europe and Eastern Mediterranean, Academy of Athens Research Centre for Antiquity, Monograph 4, Athens. Özdoğan, M., The Prehistory of Northwestern Turkey, in: Grammenos, D. V. (ed.), Recent Research in the Prehistory of the Balkans, Archaeological Institute of Northern Greece and the Archaeological Receipts Fund, Thessaloniki, 329–368. Ursulescu, N., Tencariu, F. A., Religie şi magie la est de Carpaţi acum 7000 de ani. Tezaurul cu obiecte de cult de la Isaiia, Ed. Demiurg, Iaşi. LIST OF ILLUSTRATIONS Fig. 1. Doris Carsten cleaning the fireplace in room B of L14 and part of the partition wall between rooms A and B. Fig. 2. The base of the fireplace in room B of L14 and the partition wall. The blue plastic bags mark the pits from the resistance structure of the house L14. Fig. 3. Fragment of the altar fireplace (second eye) discovered when cleaning the partition wall in L14. Fig. 4a. The pit with the remains of the plate from the fireing oven, which has a fragment of broken grinder above. Fig. 4b. The same pit, with the plates of the firing oven. Fig. 4c. The plate of the firing oven, after cleaning and restoration (photo A. Huşleag). Fig. 5. Postholes of L14: in the central area, where the partition wall was, we can see the postholes of smaller dimensions compared to the outer ones. Fig. 6. Photo with the drone at a certain point in the research, marking the two houses. Fig. 7. L15, during cleaning, with fragments of adobes, stones and pieces of vessels. Fig. 7a. L15, outline of the construction and marking of the annex. Fig. 7b. Reconstruction of structure and walls of L15 with annex (reconstruction by Gh. Lazarovici). 38 Cornelia-Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, Senica Ţurcanu, Adela Kovács, Doris Mischka, Carsten Mischka, Arina Huşleag Fig. 8. View on the eastern side of the research, with L15, Pit 293 and part of L14 with the base of the fireplace in room B. Pit 293, painted fragments of the altar vessel. Pit 293, fragments of adobes, stones and other vessels beneath the altar vessel. Base of Pit 293, with the support vessel and several fragments of an amphorae. Cult pots from sites: 2. Isaiia (Precucuteni III, apud Ursulescu, Tencariu 2006); 1–1a. Izvoare (Cucuteni A2, apud Marinescu‑Bîlcu, Ciacâru 1994); 3. Toflea (Cucuteni A2‑A3; photo M. Lazarovici). Location of the pit (Befund 116/2019) with the remains of the storage pot placed with the bottom up in relation to L15 and Pit 293. Detail with the pit (Befund 116/2019) with the storage pot placed with the bottom up. Doris Mischka cleaning the storage pot and adobes fragments (Befund 116/2019). Remains of the altar and ceramic fragments dry on the porch of the school in Rediu (Scânteia comm.), „the home” of the German team. Painted pottery from the pit with the altar (Befund 116/2019). Some fragments of the altar painted with white: 1. lower layer, brown; 2. upper layer, reddish yellow. Other fragments of the altar, on which the white painting is visible: 1. lower layer, brown; 2. upper layer, reddish yellow. Fragments of the altar (Befund 116/2019) washed and conserved (photo A. Huşleag). Students from the German team drawing the section profile on the east side. Display of different artifacts from the campaign 2019. Processing by C. Mischka. Part of the plastic art discovered in 2019. Artifacts of polished stone. Flint artifacts. Fig. 9. Fig. 10. Fig. 11. Fig. 12. Fig. 13. Fig. 13a. Fig. 13b. Fig. 13c. Fig. 13d. Fig. 14a. Fig. 14b. Fig. 14c. Fig. 15. Fig. 16. Fig. 17. Fig. 18. Fig. 19. Cercetările arheologice de la Scânteia. Campania 2019 39 Fig. 1. Doris Carsten curăţând vatra din încăperea B a L14 şi parte din peretele despărţitor dintre încăperile A şi B. Fig. 2. Baza vetrei din încăperea B a L14 şi peretele despărţitor. Pungile de plastic albastru marchează gropile de la structura de rezistenţă a locuinţei L14. 40 Cornelia-Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, Senica Ţurcanu, Adela Kovács, Doris Mischka, Carsten Mischka, Arina Huşleag Fig. 3. Fragment din vatra‑altar (al doilea ochi) descoperit la curăţarea peretelui despărţitor din L14. Fig. 4a. Groapa cu resturile plăcii de la cuptorul de ars oale, care are deasupra un fragment de râşniţă spartă. Cercetările arheologice de la Scânteia. Campania 2019 Fig. 4b. Aceeaşi groapă, cu plăcile de la cuptorul de ars oale. Fig. 4c. Placa de la cuptorul de ars oale, după curăţare şi restaurare (foto A. Huşleag). 41 42 Cornelia-Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, Senica Ţurcanu, Adela Kovács, Doris Mischka, Carsten Mischka, Arina Huşleag Fig. 5. Gropile de la stâlpii L14: în zona centrală, unde a fost peretele despărţitor se observă gropile unor stâlpi de dimensiuni mai mici comparativ cu cei exteriori. Cercetările arheologice de la Scânteia. Campania 2019 Fig. 6. Fotografie cu drona într‑un anumit moment al cercetărilor, cu marcarea celor două locuinţe. 43 44 Cornelia-Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, Senica Ţurcanu, Adela Kovács, Doris Mischka, Carsten Mischka, Arina Huşleag Fig. 7. L15, în cursul curăţării, cu fragmente de chirpici, pietre şi bucăţi de vase. Fig. 7a. L15, conturul construcţiei şi marcarea anexei. Fig. 7b. Reconstrucţia structurii şi a pereţilor L15 cu anexa (reconstrucţie Gh. Lazarovici). Cercetările arheologice de la Scânteia. Campania 2019 45 Fig. 8. Vedere cu latura estică a cercetărilor, cu L15, Gr. 293 şi o parte din L14, cu baza vetrei din încăperea B. Fig. 9. Gr. 293, fragmente pictate din vasul altar. 46 Cornelia-Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, Senica Ţurcanu, Adela Kovács, Doris Mischka, Carsten Mischka, Arina Huşleag Fig. 10. Gr. 293, fragmente de chirpici, pietre şi de la alte recipiente sub vasul altar. Fig. 11. Fundul Gr. 293, cu vasul suport şi mai multe fragmente dintr‑o amforă. Fig. 12. Vase de cult din aşezările: 2. Isaiia (Precucuteni III, apud Ursulescu, Tencariu 2006); 1–1a. Izvoare (Cucuteni A2, apud Marinescu‑ Bîlcu, Ciacâru 1994); 3. Toflea (Cucuteni A2‑A3; foto M. Lazarovici). Cercetările arheologice de la Scânteia. Campania 2019 Fig. 13. Amplasarea gropii (Befund 116/2019) cu resturile din chiupul aşezat cu fundul în sus, în relaţie cu L15 şi Gr. 293. Fig. 13a. Detaliu cu groapa (Befund 116/2019) cu chiupul aşezat cu fundul în sus. 47 48 Cornelia-Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, Senica Ţurcanu, Adela Kovács, Doris Mischka, Carsten Mischka, Arina Huşleag Fig. 13b. Doris Mischka curăţând chiupul şi fragmentele de chirpici (Befund 116/2019). Fig. 13d. Ceramică pictată din groapa cu altarul (Befund 116/2019). Fig. 13c. Resturi din altar şi fragmente ceramice la uscat pe cerdacul şcolii din Rediu (com. Scânteia), „casa” echipei germane. Cercetările arheologice de la Scânteia. Campania 2019 49 Fig. 14a. Câteva fragmente din altarul pictat cu alb: 1. stratul inferior, brun; 2. stratul superior, gălbui‑roşietic. Fig. 14b. Alte fragmente din altar, pe care este vizibilă pictura cu alb: 1. stratul inferior, brun; 2. stratul superior, gălbui roşietic. Fig. 14c. Fragmente din altar (Befund 116/2019), spălate şi conservate (foto A. Huşleag). 50 Cornelia-Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, Senica Ţurcanu, Adela Kovács, Doris Mischka, Carsten Mischka, Arina Huşleag Fig. 15. Studenţi din echipa germană desenând profilul secţiunii pe latura de est. Cercetările arheologice de la Scânteia. Campania 2019 Fig. 16. Dispunerea diferitor artefacte descoperite în campania 2019. Prelucrare C. Mischka. 51 52 Cornelia-Magda Lazarovici, Gheorghe Lazarovici, Senica Ţurcanu, Adela Kovács, Doris Mischka, Carsten Mischka, Arina Huşleag Fig. 17. O parte din plastica descoperită în 2019. Cercetările arheologice de la Scânteia. Campania 2019 Fig. 18. Artefacte din piatră şlefuită. Fig. 19. Artefacte din silex. 53 DATE PRELIMINARE ASUPRA CIMITIRULUI ENEOLITIC DE LA PECICA-EST, JUDEŢUL ARAD VICTOR sAVA*, adrian urSuțiu** Abstract: The recent discovery of the Early and Middle Eneolithic cemetery in Pecica-Est can generate a beneficial discussion on the multiple chronological and social implications that such a site propagates over the neighbouring region. Through the 280 graves discovered there during three research campaigns (2015–2017), through the diverse pottery styles (Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr, Sălcuţa) present inside the cemetery, and through the numerous and rich funerary inventories found, this funerary space represents a benchmark of the researched era. At the same time, the cemetery can be chronological connected with several contemporary settlements located nearby and investigated on different occasions. The present article groups the preliminary data obtained during the three campaigns of archaeological excavations. Keywords: Eneolithic; Tiszapolgár; Bodrogkeresztúr; cemetery; Lower Mureş Basin. Introducere S itul arheologic Pecica‑Est a fost descoperit pe parcursul anului 2015. Existenţa unor situri importante în imediata apropiere a perimetrului ce urma a fi afectat de o investiţie a determinat demararea unor lucrări de cercetare arheologică. Zona investigată se află în partea estică a localităţii Pecica, judeţul Arad. Pecica se află la aproximativ 25 km vest de municipiul Arad, în apropierea graniţei cu Ungaria și face parte din punct de vedere geografic din Câmpia de Vest a României (Pl.I.1). După cum am precizat deja, primele lucrări arheologice s‑au desfăşurat în vara anului 2015, când a fost efectuat un diagnostic intruziv, care a avut ca scop evaluarea potențialului arheologic al unui teren ce ocupa o suprafață de aproape 5 ha. Ca urmare a acestor lucrări, am constatat existenţa unui cimitir eneolitic timpuriu și mijlociu, a unui alt cimitir ce aparţine secolelor VII–VIII d.Chr. şi a unor aşezări din secolele VIII–IX d.Chr. şi XI–XIII d.Chr. Datorită secţiunilor arheologice săpate, s‑a putut determina distribuţia orizontală a părţii de sit investigate şi amplasarea acestuia în funcţie de fostul curs de apă aflat în imediata apropiere. Situl multistratigrafic este amplasat pe o terasă înaltă a râului Mureş, iar de jur‑împrejurul acestuia foste cursuri de apă brăzdează întreaga câmpie. Înainte ca impactul uman asupra mediului să aducă schimbări majore, o bună parte a arealului situat între ieşirea Mureşului din Munţii Apuseni şi vărsarea acestuia în Tisa avea aspectul unei imense mlaştini brăzdate de numeroase cursuri de apă secundare1. Pe malul unui astfel de curs se află situl denumit de noi Pecica‑Est. Majoritatea complexelor arheologice identificate s‑au aflat în zona mai înaltă, fiind ferite de inundaţii. Doar câteva urme ale aşezării medievale din secolele XI–XIII d.Chr. au fost descoperite în zona inundabilă, indicator Complexul Muzeal Arad, sava_vic@yahoo.com. Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj‑Napoca; ursutiua@yahoo.com. 1 SAVA 2015: 12–15, cu literatura. * ** 56 Victor Sava, Adrian Ursuțiu al faptului că la acea dată cursul de apă nu funcţiona. Aceste observaţii au fost confirmate de săpăturile preventive efectuate ulterior. În cei 7400 m2 cercetați au fost documentate 165 de complexe arheologice, ce au fost datate în diferite perioade (Pl. I.2). Cel mai vechi orizont cronologic aparţine unei aşezări neolitice timpurii, urmate de gropi disparate ale unei alte aşezări neolitice mijlocii, un cimitir eneolitic timpuriu şi mijlociu, o scurtă locuire din perioada epocii târzii a bronzului, o alta din perioada secolelor VIII–IX d.Chr. şi XI–XIII d.Chr., dar şi urme ale unui cimitir din secolele VII–VIII d.Chr. Desigur că cele mai numeroase şi impresionante descoperiri au aparţinut cimitirului eneolitic, reprezentat prin cele 141 de morminte descoperite în campania respectivă2. Extinderea planurilor iniţiale ale investitorului a generat alte două săpături de salvare. Pe parcursul anului 2016 au fost cercetaţi 1700 m2, aflaţi la limita nord–estică a sitului, cu acest prilej fiind dezvelite două morminte şi urme ale unei aşezări eneolitice timpurii (cu ceramică Tiszapolgár), contemporană cu etapa veche a cimitirului3. Alţi 4700 m2 au fost cercetaţi în 2017, când au fost descoperite 137 morminte şi numeroase gropi ce aparţin aşezării Tiszapolgár deja menţionate. Pentru a rezuma, cele trei campanii de săpătură arheologică desfăşurate în situl Pecica‑Est au dus la descoperirea a 278 de morminte de inhumaţie şi alte două depuneri de tip „cenotaf”/„simbolice”4 din etapa timpurie şi mijlocie a eneoliticului. În suprafaţa de 13800 m2, care a fost investigată în cele trei campanii de săpături, au fost descoperite şi 36 de gropi ce au conținut o cantitate apreciabilă de ceramică Tiszapolgár. Prin acest articol ne propunem să atragem atenţia comunităţii ştiinţifice asupra importantei descoperiri funerare eneolitice timpurii şi mijlocii. Având în vedere că analiza post‑săpătură se află în desfășurare, dorim să oferim câteva date cu caracter general, legate cu precădere de topografia cimitirului, ritul funerar, dar vom zăbovi şi asupra unor aspecte de natură cronologică a cimitirului, cât și relația dintre acesta și unele așezări contemporane aflate în imediata apropiere. Dispunerea spaţială a cimitirului Prin cercetarea unei suprafeţe relativ întinse (aproape 1,4 ha) am putut stabili faptul că situl s‑a dezvoltat în funcţie de cursul de apă azi secat, care se desfășoară de la nord–est spre sud–vest. Atât din studierea celei de‑a doua ridicări topografice iosefine (Franziszeische Landesaufnahme), întocmită pe parcursul secolului al XIX‑lea, cât mai ales din observaţiile efectuate pe teren, putem preciza faptul că majoritatea complexelor arheologice sunt dispuse la nord şi nord–vest de cursul de apă ce brăzdează terasa înaltă a râului Mureş5. Ca urmare a săpăturii s‑a constatat că vechiul curs de apă a fost umplut cu depuneri de culoare neagră, cu consistenţă mâloasă, având o grosime de până la 1,5 m, specifice zonelor mlăştinoase. După decaparea acestei porţiuni au fost găsite doar câteva descoperiri din secolele XI–XIII d.Chr. Revenind la descoperirile eneolitice, atât cimitirul, cât şi aşezarea sunt dispuse pe mica terasă nord– vestică a acestui paleo‑canal. Mormintele din suprafeţele D şi E sunt dispuse în imediata apropiere a canalului, iar cele din suprafaţa A păstrează o oarecare distanţă de acesta. Totodată, au fost delimitate următoarele margini ale cimitirului: sud–estică (mărginită de cursul de apă), nordică şi nord–vestică, care coincid cu suprafeţele B, C, D şi E. Din câte se poate observa (vezi suprafaţa A), cimitirul se mai extinde înspre nord–vest–vest şi înspre sud–vest–vest (Pl. II). Aşa cum deja am precizat, pe parcursul campaniilor 2016 şi 2017 au fost descoperite şi numeroase urme ale unei aşezări Tiszapolgár, contemporane necropolei. Aşezarea se întinde în suprafeţele B şi E. Probabil, aceasta se desfăşoară între limita nord–vestică a cimitirului şi continuă pe această La scurt timp după încheierea săpăturii din 2015 a fost publicat un succint raport referitor la principalele descoperiri ale cimitirului eneolitic (SAVA, MĂRGINEAN, URSUȚIU 2017). 3 URSUȚIU et al. 2017A. 4 Având în vedere lipsa osemintelor umane din jurul acestor vase, ele pot fi privite ca depuneri a căror semnificaţie este necunoscută. 5 SAVA, MĂRGINEAN, URSUȚIU 2017: Fig. 2. 2 Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 57 direcţie, până dincolo de șoseaua E68. Din câte se poate constata la acest nivel al cercetării, aşezarea nu este compactă, ea dezvoltându‑se în mai multe nuclee. Printre diverse gropi cu destinaţii domestice sunt intercalate câteva morminte, în special pe latura nord–nord–vestică şi nord–estică. Majoritatea mormintelor în cauză nu pot fi deosebite prin rit şi ritual de cele ale cimitirului propriu‑zis; excepţie fac mormintele cx. 417, 447 şi 17/Lucaş (Pl. IV; VI.1–1). Latura de sud–vest–vest a zonei investigate reprezintă, cel mai probabil, centrul cimitirului, care se concentrează în suprafaţa A. Aici, mormintele sunt mult mai apropiate unul de celălalt, putându‑se observa mai multe grupări. Tot în această zonă de maximă densitate au fost identificate singurele cazuri de morminte suprapuse: cx. 242 suprapus de cx. 232 şi 236 suprapus de cx. 227. Mormintele descoperite în celelalte suprafeţe se află la distanţe mai mari unele faţă de altele. Un aspect demn de consemnat ar fi că o bună parte dintre defuncţii dezveliţi în suprafaţa C au fost înmormântaţi la mică adâncime faţă de nivelul actual de călcare, fapt ce a determinat ca lucrările agricole de deranjeze intens această zonă. Caracteristicile ritualului funerar La fel ca în cazul majorităţii cimitirelor contemporane ale arealului intra‑carpatic, mormintele descoperite la Pecica – Est sunt de inhumaţie (Pl. III)6. Pe lângă cele 278 de morminte, în spațiul destinat cimitirului au fost depuse două grupuri de vase, ce în literatura de specialitate sunt considerate morminte de tip „cenotaf”, ori „simbolice”7; desigur, nu avem nici o certitudine că cele două depuneri de vase contemporane cimitirului sunt parte integrantă a spaţiului funerar. Alături de mormintele ce conţin un singur defunct (258 de cazuri), am identificat un număr ridicat de morminte în care au fost depuşi câte doi indivizi8 (18 cazuri) (Tabelul I). Alături de acestea, în latura nordică a zonei cercetate, au fost descoperite două gropi circulare ce au conţinut câte trei indivizi. La nivelul actual al prelucrării datelor nu putem preciza dacă aceste două gropi aparţin cimitirului, ori aşezării aflate în imediata apropiere a acestuia. frecvenţă procent 258 92,805 % morminte cu doi indivizi 18 6,474 % morminte cu trei indivizi 2 0,719 % 278 100 % morminte individuale total (au fost excluse două morminte de tip „cenotaf”) Tabelul I. Rituri funerare. Un alt aspect al ritualului funerar îl reprezintă orientarea mormintelor. După cum se poate observa în tabelul II, au fost eliminate din această discuţie mormintele de tip „cenotaf” şi mormintele multiple, deoarece acestea din urmă conţin şi indivizi orientaţi în direcţii opuse. Se poate lesne constata faptul că există nu mai puţin de şapte orientări; dintre acestea cea mai frecventă orientare este SE‑NV. Pentru situaţia descoperirilor funerare neolitice şi eneolitice din Bazinul Mureşului Inferior vezi SAVA 2015: 183–187, 204–209, iar recent Ian Pawn a susţinut o teză de doctorat în care sunt discutate cimitirele contemporane din Câmpia Panonică (PAWN 2012). 7 Astfel de morminte „cenotaf” sunt întâlnite încă din neoliticul târziu (vezi SIKLÓSI 2013: 60–61 – pentru cimitirul de la Aszód – Papi földek), dar sunt prezente şi pe parcursul eneoliticului timpuriu și mijlociu la Székely – Szöllőhegy, Tiszapolgár – Basatanya, Deszk B (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 152, 155) și Rákóczifalva – Bagi-földön (CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2009: Kép 3/mormântul 218). 8 Deşi mormintele multiple nu reprezintă un procent ridicat în cadrul cimitirelor contemporane din Câmpia Panonică, ele sunt totuşi prezente la Tiszapolgár – Basatanya (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1963: 369–373), ori Pusztaistvánháza (PAWN 2012: 146). 6 Victor Sava, Adrian Ursuțiu 58 frecvenţă procent 4 1,550 % E–V 28 10,852 % N-S 1 0,387 % 181 70,155 % S-N 4 1,550 % SV-NV 2 0,775 % NE-SV 3 1,162 % 35 13,565 % 258 100 % ESE–VNV SE-NV nu poate fi specificat total (au fost excluse două morminte de tip „cenotaf” şi 20 de morminte cu înmormântări multiple) Tabelul II. Orientarea mormintelor. Cât priveşte poziţia defuncţilor, se constată că majoritatea sunt depuşi chircit (Tabelul III), pe dreapta sau pe stânga (Tabelul IV). Doar în cinci cazuri defuncţii au fost depuşi pe spate, cu membrele flexate. frecvenţă procent 239 85,971 % decubit dorsal 5 1,798 % altele 2 0,719 % 32 11,510 % 278 100 % chirciţi nu poate fi specificat total (au fost excluse două morminte de tip „cenotaf”) Tabelul III. Dispunerea defuncţilor. frecvenţă procent chirciţi pe partea dreaptă 100 39,525 % chirciţi pe partea stânga 101 39,920 % 52 20,553 % 253 100 % nu poate fi specificat total (au fost excluse două morminte de tip „cenotaf” şi 20 de morminte cu înmormântări multiple) Tabelul IV. Dispunerea defuncţilor. Situaţii interesante întâlnim în cazul celor două morminte triple. Dacă în groapa Cx. 417 defuncţii par a fi fost mai de grabă aruncaţi (Pl. IV.1,3,5), în cazul cx. 7/Lucaş se observă un ritual complex (Pl. IV. 2,4); unul dintre defuncţi este depus chircit pe partea stângă, peste care sunt aşezate câteva rămăşiţe ale altui defunct, iar în cealaltă parte a gropii a fost dezvelit un individ depus chircit pe partea dreaptă, care a avut craniul, membrele superioare şi o parte din torace dislocate şi dispuse în jurul acestuia; printre defuncţi au fost identificate numeroase scoici, vase ceramice, bucăţi mari de chirpici şi cenuşă. Alături de cx. 7/Lucaş, cx. 417, discutate deja, şi cele două depuneri/morminte de tip „cenotaf” (cx. 96 şi 254), întâlnim şi alte exemple de înmormântări atipice. Cei cinci defuncţi depuşi pe spate (cx. 65, 210, 213, 314 şi 325) (Pl. VI.1.2) reprezintă înmormântări ce se abat de la regulile generale (chirciţi Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 59 pe dreapta sau pe stânga) ale acestui cimitir. Totuşi, trebuie precizat că inventarul funerar nu poate fi diferenţiat faţă de celelalte morminte. În acelaşi registru se numără şi defunctul cx. 447, care a fost înmormântat într‑o groapă circulară, tipică celor din aşezarea contemporană (Pl. VI.1.1). Alte exemple de morminte atipice sunt mormintele duble cx. 246 (Pl. V.3–4) şi 307 (Pl. V.1–2). Cei doi defuncţi ai cx. 246 au fost depuşi unul în faţa celuilalt, cu mâinile încrucişate. Cx. 307 reprezintă un mormânt de chircit pe dreapta, sub care a fost aşezat un defunct aflat în poziţie secundară. În situaţia cx. 44 (Pl. VI.1.3) defunctul a fost dispus în poziție extrem chircită, conturul scheletului având formă circulară (trebuie precizat că îi lipseşte craniul). Altă categorie constă în înmormântări secundare: cx. 17, 121, ori 279, în care găsim doar câteva oase ale defuncţilor, de obicei craniul şi membrele superioare, ori inferioare (Pl. VI.1.4). Inventarele funerare Îndeobşte, mormintele eneolitice timpurii şi mijlocii din zona intra‑carpatică sunt cunoscute în literatura de specialitate prin numărul mare de obiecte depuse alături de defunct9. Pentru cimitirul Pecica – Est am constatat că doar 39 de morminte au fost lipsite de inventar, din cele 278. La fel ca în toate arealurile funerare contemporane, ceramica reprezintă o constantă în analiza acestor situri. În cimitirul nostru au fost descoperite 670 de vase dispuse în 230 de morminte (82,14%). În Pl. VI.2 se poate observa că în morminte au fost identificate între 1 şi 17 vase, majoritatea conţinând între 1 şi 4 vase. Deşi restaurarea vaselor nu este finalizată, s‑a putut observa diversitatea tipurilor şi decorurilor specifice acestui orizont cronologic (Pl. VII). Printre formele frecvent întâlnite se numără străchinile joase cu gura largă şi vasele cu pereţi aproximativ drepţi şi gura largă. Cu o frecvenţă moderată sunt oalele, cupele cu picior înalt, aşa‑zisele „oale de lapte”, vasele bitronconice de mari dimensiuni, paharele, iar rareori se întâlnesc căniţe cu două toarte. Desigur că cele mai numeroase decoruri sunt proeminenţele de diferite forme, specifice ceramicii Tiszapolgár și Bodrogkeresztúr; totodată, sunt întâlnite şi inciziile în reţea, umplute cu pastă de culoare albă, ori impresiunile circulare specifice ceramicii Bodrogkeresztúr. Printre decorurile mai puţin întâlnite sunt canelurile oblice dispuse pe toată suprafaţa vasului, care aparţin stilului ceramic Sălcuţa. Ceramica întâlnită în cimitirul de la Pecica – Est, deşi specifică lumii eneolitice timpurii şi mijlocii din estul arealului intra‑carpatic, se grupează în trei stiluri ceramice, mai mult sau mai puţin contemporane. Stilul ceramic Tiszapolgár este concretizat prin atât de specificele cupe cu picior înalt decorate cu proeminenţe, ori vase bitronconice de mari dimensiuni decorate în aceeaşi modalitate. Numeroasă este şi ceramica incizată, ori „oalele de lapte” specifice stilului Bodrogkeresztúr, care este parţial contemporan cu ceramica Tiszapolgár. Alături de acestea se găsesc puţine morminte care păstrează printre inventarul ceramic un vas decorat cu caneluri, ori căniţe cu două toarte atribuite stilului Sălcuţa. Pe lângă vasele ceramice deja descrise, au fost descoperite şi numeroase obiecte confecţionate din aur şi cupru. Piesele din aur sunt în număr de 17 şi au fost descoperite în 11 morminte (aproape 4%). Am identificat cinci tipuri: nouă „conuri”, două perechi de cercei, două „tuburi”, un pandantiv şi un saltaleone (Pl. VIII). Aceste „conuri” (Pl. VIII.1–7,10,12) reprezintă de fapt piese de formă conică decorate la bază cu mai multe şiruri de nervuri; doar unul dintre acestea nu era decorat (Pl. VIII.7). Piesele au fost confecţionate din foiţă subţire, majoritatea fiind deteriorate, probabil datorită condițiilor de păstrare în sol. Cu excepţia piesei descoperite în cx. 203 (Pl. VIII.4) (singura care pare a fi fost deteriorată intenționat încă din vechime), găsită la aproximativ 30 cm în spatele părţii inferioare a toracelui, toate au fost descoperite în jurul mandibulei, cu precădere la îmbinarea acesteia cu craniul. Un caz interesant a fost identificat în cx. 278, mormânt care a conţinut două astfel de piese, dar şi două „tuburi” (Pl. VIII.9–12); unul dintre „conuri” fiind dispus sub mandibulă, în prelungirea unui „tub” dispus orizontal, iar cealaltă pereche compusă dintr‑ul alt „tub” şi un „con” se aflau pe partea opusă a 9 În PAWN 2012 întâlnim o analiză detaliată a inventarelor funerare eneolitice timpurii şi mijlocii din Câmpia Panonică. 60 Victor Sava, Adrian Ursuțiu craniului, poziţionat perpendicular pe acesta10. În privinţa funcţionalităţii acestor obiecte, putem opina că acestea reprezintă o podoabă care a fost fixată în jurul capului cu ajutorul unui manşon confecţionat dintr‑un material perisabil11; piesele erau fie prinse direct în părul defunctului, fie pe o bucată de material care acoperea capul. Cei patru cercei plurispiralici au fost descoperiţi în cx. 84/89 şi 212 (Pl. VIII.14–17), în perechi, poziţionaţi de‑o parte şi de alta a craniului. Cât priveşte piesa de tip saltaleone (Pl. VIII.8), a fost descoperită într‑un şirag de mărgele de malahit, dispus sub mandibula defunctului cx. 97, iar pandantivul12 din cx. 101 (Pl. VIII.13) se afla în zona anterioară a toracelui superior. În privinţa dispunerii mormintelor care conţin piese de aur în cadrul cimitirului, nu putem observa un anumit tipar. Două dintre morminte, cx. 278 şi 280, se află unul lângă celălalt, pe latura vestică a cimitirului. De asemenea, se observă că o parte a acestor morminte sunt dispuse înspre marginea sud–estică a cimitirului (cx. 84/89, 97, 101, 142 şi 212). Alături de inventarele funerare deja evocate, aducem în discuţie cele 73 de artefacte confecţionate din cupru şi malahit, descoperite în 29 de morminte (aprox. 10 %). Cum era de aşteptat, cele mai numeroase artefacte sunt mărgelele din malahit (32 de piese), de formă circulară, cu diametrul cuprins între 0,4 şi 0,7 cm13. Acestea au fost descoperite în cx. 33 (Pl. IX.1) şi cx. 97 (Pl. IX.3). În cazul defunctului cx. 33 mărgelele de malahit se aflau în jurul bazinului alături de alte mărgele din piatră. În privinţa mărgelelor păstrate în mormântul cx. 97, acestea au fost identificate pe toată suprafaţa scheletului, dar cu precădere în zona corespunzătoare mastoidei stângă a craniului, delimitând un şirag compus şi din piesa de tip saltaleone din aur. Totodată, au fost descoperite şi numeroase ace de diferite dimensiuni14; cu excepţia a două piese (Pl. X.3–4) de mari dimensiuni, celelalte 16 au o lungime cuprinsă între 2,5 cm şi 12 cm (Pl. X.5–19). Nici unul dintre aceste ace nu sunt decorate, ele având secţiunea rectangulară, ori circulară. Mica piesă din Pl. X.9 prezintă la capătul superior o proeminenţă circulară, plată. Acest tip de piese sunt descoperite cu precădere între toracele anterior, bazin şi cotul stâng, dar au fost găsite şi în apropierea tibiilor, în partea anterioară a toracelui superior, în zona superioară a genunchilor, între craniu şi membrele superioare, ori la o oarecare distanţă de schelet. În general, acele de cupru sunt asociate cu piese confecţionate din piatră cioplită (mici lame, răzuitoare, vârfuri de săgeţi), iar în două cazuri cu topoare de cupru. Acele de cupru reprezintă frecvent singurul inventar metalic al defuncţilor. Privitor la dispersia acestora în cadrul cimitirului, am constatat că cele mai multe morminte care conţin ace de cupru sunt grupate în zona centrală a cimitirului, excepţie făcând cx. 97. Pe lângă piesele de cupru deja descrise se numără cinci topoare‑târnăcop de tip Jászladány (Pl. XI.1–5) şi unul plat de tip Szakálhat (Pl. XI.6)15. Toporul descoperit în cx. 142 (Pl. XI.5) este cea mai masivă piesă descoperită în La Cămin – Podul Crasnei, în mormântul 6/1981 a fost descoperit un singur astfel de con și un singur tub, ambele din aur, dispuse “lângă omoplatul mâinii stângi, ușor spre piept” (VIRAG 2007: 123, Nr. 60). 11 Piese asemănătoare găsim la Rákóczifalva – Bagi-földön (CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2009: Kép 7.1) sau la Urziceni – Vamă (VIRAG 2007: 122, Nr. 59; SZÜCS‑CSILLIK, VIRAG 2016: Fig. 5); trebuie precizat că şi aceste exemplare au fost descoperite în zona craniului. În literatura mai veche întâlnim analogii la PATAY 1961: Tábla II.8; VII.6. 12 Pandantive asemănătoare sunt larg răspândite în zona intra‑carpatică, printre cele mai recente fiind descoperite la Rákóczifalva – Bagi-földön (CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2009: Kép 7.2–5; CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2010: Abb. 5.2–5). În zona imediată a cimitirului de la Pecica – Est, Bazinul Mureşului Inferior, este cunoscut un singur pandantiv de aur la Hódmezővásárhely – Kishomok; ca urmare a acestei descoperiri, au fost demarate săpături arheologice care au condus la identificarea unui cimitir Bodrogkeresztúr (BONDÁR, KOREK 1995). 13 Mărgele asemănătoare sunt cunoscute în Bazinul Mureşului Inferior încă din neoliticul târziu în cadrul cimitirelor de la Szeged – Tápé-Lebo (mormântul nr. 5/săpătura lui M. Párducz; mormântul nr. 6/săpătura lui J. Korek) (KALICZ 2013: 373; SAVA 2015: Fig. 67), iar pe parcursul eneoliticului timpuriu ele sunt cunoscute la Deszk A în mormintele nr. 4 şi 8 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 22–34; SAVA 2015: Fig. 81) sau Hódmezovásárhely – Népkert, mormântul nr. 1 (BOGNÁR‑ KUTZIÁN 1972: 44–47, pt. 202; SAVA 2015: Fig. 81). 14 Deşi acele din cupru nu sunt caracteristice inventarelor funerare din Bazinul Mureşului Inferior, piesele de la Pecica – Est îşi au corespondenţă atât prin forme, dimensiuni şi frecvenţă în cimitirul de la Tiszapolgár – Basatanya (BOGNÁR‑ KUTZIÁN 1963: 333–334). 15 De‑a lungul timpului au fost scoase la lumină numeroase topoare de cupru contemporane cimitirului nostru; cu toate acestea, puţine sunt acelea ale căror contexte de descoperire sunt cunoscute, dar şi mai puţine provin din morminte. Pentru o privire de ansamblu asupra topoarelor din cupru descoperite în Bazinului Mureşului Inferior vezi SAVA 2015: 277–289; dintre acestea doar două au fost identificate în morminte: Hódmezovásárhely – Szakálhát-Bakay tanya nr. 2 (BANNER, 10 Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 61 cadrul cimitirului, restul topoarelor fiind de mai mici dimensiuni. Topoarele descoperite în cx. 142, 231 şi 325 au fost depuse în partea posterioară a toracelui, în apropierea craniului; în cx. 261 toporul a fost descoperit tot în partea posterioară a defunctului, dar de data aceasta între toracele inferior şi bazin. O altă zonă de distribuție în care astfel de piese au fost descoperite este proximitatea genunchilor (cx. 232 şi 312). În privinţa asocierii topoarelor cu alte arme, cel mai spectaculos exemplu îl regăsim la cx. 142, unde a fost depus un topor din piatră (Pl. XVII.7), alături de două lame de mari dimensiuni din silex (Pl. XV.22,25) şi un vârf de săgeată prelucrat din obsidian (Pl. XVII.1)16. Alt exemplu în acest sens este cx. 261 unde alături de toporul de cupru s‑a păstrat un vârf de săgeată prelucrat din obsidian, iar în cx. 312 toporul este asociat cu o lamă din silex. Analizând planul cimitirului se poate constata că patru dintre aceste morminte se grupează în centrul cimitirului, iar cx. 142 şi 325 se găsesc înspre marginile acestuia. Printre piesele din cupru se numără şi şase brăţări, două simple şi patru plurispiralice (Pl. IX.6–8,11–13)17. Brăţările simple au fost găsite pe antebraţul drept al defuncţilor din cx. 50 şi 221, iar în cazul brăţărilor plurispiralice, acestea au fost descoperite câte una pe fiecare antebraț al cx. 97 şi 272, ambele morminte remarcându‑se printr‑un inventar bogat. Totodată, au fost descoperite şi două inele pe degetele mâinii drepte ale defunctei de la cx. 97, o sulă cu manşon din os în mormântul dublu cx. 92 (Pl. X.2), o daltă în cx. 341 (Pl. XI.7), o sârmă spiralată (Pl. IX.9), un saltaleone (Pl. IX.10), un cârlig de pescuit (Pl. X.20), o plăcuţă şi un obiect cu utilitate necunoscută (Pl. X.1). De asemenea, trebuie menționate şi două piese descoperite în cx. 261 şi 312 (Pl. IX.4–5); acestea au fost identificate în ambele cazuri sub humerusul inferior al braţului stâng, în zona anterioară a toracelui anterior. În literatura de specialitate ele sunt cunoscute drept pumnale18, dar la o analiză mai atentă aceste piese par mai degrabă să aibă o cu totul altă utilitate19. Piese relativ numeroase sunt şi cele prelucrate din materie dură animală. În cadrul cimitirului au fost identificate 76 de piese în 21 de morminte (7,5%). Desigur că cele mai numeroase artefacte sunt mărgelele de diferite forme şi confecţionate din diverse materiale. Un prim tip de mărgele sunt cunoscute din mormintele cx. 89 şi 97, acestea având dimensiuni cuprinse între 1,5 şi 3 cm, fiind prevăzute în zona superioară cu un orificiu, iar de regulă partea de jos având aspect bombat (Pl. XII.1–3,7–34); toate sunt realizate din canini reziduali de cerb, ori posibile imitații ale acestora20. Piesele din cx. 89 au fost dispuse pe un şirag larg alături de mărgele din piatră, fiind plasate în zona bazinului. În cazul cx. 97, mormânt cu inventar foarte bogat, se observă că mărgelele din os se regăsesc în jurul genunchilor, alături de mărgele din piatră şi malahit, dar şi în zona bazinului, între bazin şi labele picioarelor, în zona dintre craniu şi palme. Alte trei mărgele de forme şi dimensiuni diferite sunt cunoscute în cx. 91 (Pl. XII.4–6), fiind dispuse în jurul bazinului, deasupra crestei iliace dreapta, dar şi în cx. 250 (Pl. XII.35–58), care au fost dispuse într‑o poziţie asemănătoare. La fel ca în cazul mărgelelor confecţionate din piatră, am putut constata după poziţia lor de descoperire că au fost prinse de costumul funerar; în cele mai multe situaţii, erau aranjate în şiraguri, de jur‑împrejurul bazinului. În unele situaţii costumul funerar este ornat cu mărgele dispuse în jurul genunchilor, a bazinului şi a membrelor superioare, precum în cazul cx. 97. Putem enumera şi alte piese confecţionate din oase de animal, precum patru vârfuri de săgeţi (Pl. XIII.5–8), trei topoare (Pl. XIII.9–11), o brăţară și o sulă (Pl. XIII.4). Se adaugă doi colţi de mistreţ BÁLINT 1935: 86, 95, Fig. 5.7; PATAY 1958: 149, Pl. 4; PATAY 1984: 26, pt. 42, Pl. 3.42) şi Hódmezovásárhely – Nagyfai Tiszakenyar (PATAY 1961: 31–32, pt. 14). 16 Pentru descrierea mormântului, ilustrarea acestuia şi a întregului inventar vezi SAVA 2015: Fig. 80; SAVA, MĂRGINEAN, URSUȚIU 2017: 65–66, Fig. 16.3; Fig. 19. 17 Brăţări asemănătoare au fost descoperite în cimitirul de la Deszk B, mormintele nr. 4, 8 şi 11 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 29–33, Pl. XXXIV.1, XXXIV.3–5), dar şi în cadrul cimitirului Hódmezovásárhely – Népkert nr. 2, 3, 4 (BOGNÁR‑ KUTZIÁN 1972: 44–47, Pl. XXXV.1–3,5). 18 Vezi în literatura mai nouă la CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2009: Kép 6.4–6; CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2010: Abb. 9.4–6. 19 La o simplă analiză macroscopică se poate lesne observa că lungimea aşa‑zisei lame este disproporţionată faţă de lungimea prea mare a mânerului, iar profilul este mult prea subțire. De precizat că în cazul piesei de la Pl. IX.5 aceasta este îndoită. După toate probabilităţile cele două artefacte în cauză nu reprezintă pumnale. 20 Vezi în CHOYKE 2001 o discuție largă asupra acestor tipuri de artefacte, răspândite și în arealul intra‑carpatic. 62 Victor Sava, Adrian Ursuțiu și alte piese cu utilitate necunoscută. Trei dintre piesele confecţionate din oase ne‑au suscitat interesul prin informaţiile regăsite în literatura de specialitate (Pl. XIII.1–3). În cazul cimitirului Pecica – Est, piese de acest fel sunt cunoscute doar într‑un singur mormânt (cx. 201), fiind dispuse în faţa toracelui inferior şi a bazinului. Deşi Miklós Gábori şi Ida Bognár‑Kutzián consideră aceste tipuri de piese ca fiind vârfuri de săgeţi pentru pescuit, admitem că datele avute la dispoziţie sunt lacunare pentru a preciza cu certitudine utilitatea acestora21. Prin studierea dispunerii planimetrice a mormintelor, care conţin piese de os prelucrate, am observat că acestea se concentrează cu precădere în marginea sudică şi sud–estică a cimitirului. Totuşi, o parte a mormintelor sunt plasate în zona centrală, de maximă densitate. Totodată, din examinarea inventarelor se poate preciza că piesele din os sunt asociate cu predilecţie cu piesele confecționate din piatră (lame, ori mărgele), iar mai rar cu cele din cupru şi aur. Un fapt demn de consemnat ar fi lipsa artefactelor confecţionate din materie dură animală în cimitirele contemporane din Bazinul Mureşului Inferior, dar putem lesne observa că în cimitirele neoliticului târziu ele sunt larg răspândite22. Cele mai numeroase obiecte de inventar funerar au fost confecţionate din piatră, 5721 de artefacte descoperite în 83 de morminte (29%). Numărul mare de astfel de artefacte se datorează diverselor mărgele (5569 bucăţi), descoperite în 34 de morminte (Pl. XIV)23. Toate mărgelele sunt de mici dimensiuni, având formă circulară. Datorită poziţionării mărgelelor în jurul defuncților este lesne de determinat că au fost purtate în şiraguri de două până la şase şiruri, dispuse de jur‑împrejurul bazinului pe costumul funerar. De obicei, mărgelele sunt asociate cu piese de cupru, os, dar frecvent şi cu piese din aur. Alte piese confecţionate din piatră, prin cioplire, descoperite într‑un număr consistent sunt lamele (56 piese)24; acestea au dimensiuni cuprinse între 4 şi 24 cm, iar 23 de piese au lungimea de peste 10 cm, majoritatea fiind bifaciale (Pl. XV). Observațiile realizate asupra pieselor cioplite din silex au relevat existența unei omogenități tehnologice, vizibilă la nivelul tipurilor de suport, în cadrul cărora am înregistrat o clară superioritate a lamelor, predominând piesele întregi și fragmentele proximale. Analizarea dimensiunilor lamelor de mari dimensiuni, conservate în întregime, a evidențiat un nivel ridicat de standardizare, vizibil în privința lățimii și grosimii. Gradul de uzură al acestora este foarte scăzut25. Majoritatea acestor lame de mari dimensiuni au fost depuse pe craniu, rareori sub craniu, ori pe toracele anterior. Lamele de mai mici dimensiuni se găseau în zona bazinului, sub mandibulă, sub cot sau genunchi. Totodată, am constatat că lamele de mari dimensiuni se asociază uneori cu alte arme, ca de pildă topoare din cupru (cx. 142 şi 232), măciucă (cx. 279), ori vârfuri de săgeţi (cx. 257, 15/48); lamele de mai mici dimensiuni se regăsesc în morminte care conţin ace din cupru. Privind planimetria mormintelor care conţin lame de mari dimensiuni în cadrul cimitirului, se observă o distribuţie mai densă în partea centrală, rareori pe latura estică. Pe lângă artefactele prelucrate prin cioplirea pietrei deja evocate, amintim şi 82 de alte răzuitoare, mici lame, resturi etc. Un caz aparte îl regăsim în mormântul cx. 98, unde, la picioarele defunctului a fost depusă o căniţă care conţinea pe fund 76 de mici bucăţi de piatră cioplită (Pl. XVI). Alături de Piese asemănătoare au fost găsite la Tiszapolgár – Basatanya, în mormintele nr. 9, 12 şi 28 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1963: 312–313, Pl. XIII.1; Pl. XX.10–11; XXXV.8), fiind considerate vârfuri de săgeţi pentru pescuit. În acest context trebuie amintit faptul că opinia Idei Bognár‑Kutzián privitoare la utilitatea acestor piese se sprijină pe nota lui Miklós GÁBORI (1950). 22 Vezi SAVA 2015: Fig. 67. 23 Mărgele asemănătoare sunt cunoscute în apropierea cimitirului discutat aici, la Deszk A, mormintele nr. 4, 8 şi 5 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: Pl. XXXII), Hódmezovásárhely – Kotacpart–vatatanya, mormântul 7 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 41) şi la Hódmezővásárhely – Népkert (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: Pl. XXXVI–XXXVII). 24 Analogii regăsim în cimitirele de la Srpski Krstur – mormântul nr. 4 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 116–117), Makó – Site nr. 23/M43 highway – mormântul 2 (PALUCH 2014: Kép 2.3), Deszk B – mormântul nr. 8 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: Pl. XXXIV.7–9), Battonya – 31. Kútkörzet (GOLDMAN 1985: Fig. 5.3) şi Maroslele – mormântul nr. 1 (PATAY 1961: Táb. XXIII.8). 25 Pentru mai multe detalii privitoare la aspectele tehnologice ale pieselor din piatră cioplită vezi MIHAIL, SAVA 2019. 21 Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 63 aceste piese, au mai fost identificate cinci vârfuri de săgeţi de obsidian (Pl. XVII.1–5)26, trei nuclee tot de obsidian, trei râşniţe27, două topoare (Pl. XVII.7–8)28 şi o măciucă (Pl. XVII.6)29. În ceea ce privește zona‑sursă pentru obsidianul folosit la prelucrarea pieselor depuse în mormintele cercetate la Pecica – Est, analizele recente arată că toate piesele de obsidian din acest cimitir provin din sursa denumită convențional Carpați 1, localizată în Dealurile Zemplín, din estul Slovaciei30, la fel ca în cazul altor situri arheologice contemporane, aflate în regiunile învecinate31. Se poate observa că cele mai multe piese au fost cioplite dintr‑un silex de culoare gri/negru, translucid pe margini, mat, cu granulație medie spre fină. În baza analogiilor identificate în literatura dedicată acestui subiect, zona de proveniență poate fi amplasată în bogatele și de bună calitate zăcăminte Volhyniene32. Printre alte categorii de inventar funerar se numără ocrul roşu descoperit în cx. 97, oase de animale şi scoici care provin din 84 de morminte (30%). Cât priveşte oasele de animale, acestea au fost dispuse de obicei în jurul defunctului, rareori în interiorul unor vase. Concluzii Deşi analiza materialului arheologic descoperit cu ocazia cercetării cimitirului eneolitic de la Pecica – Est se află într‑un stadiu incipient, pot fi trasate unele linii directoare cu privire la evoluţia cronologică a acestuia. Încă din prima campanie de cercetare am putut observa o paralelă cu cimitirul Tiszapolgár – Basatanya, atât din punct de vedere al dimensiunilor, cât mai ales prin diversitatea mobilierului funerar. Mai trebuie avut în vedere că ambele cimitire sunt folosite o perioadă îndelungată şi comportă existenţa a mai multe stiluri ceramice. În cazul celui de la Pecica – Est, se poate lesne observa că o parte a defuncţilor au fost înmormântaţi alături de ceramică de tip Tiszapolgár, iar alții, alături de ceramică Bodrogkeresztúr. O situaţie inedită s‑a observat în cx. 11, care avea depus ca inventar un vas decorat cu caneluri de tipul Sălcuţa. Alături de aceste elemente de cronologie relativă, care poziţionează evoluţia cimitirului pe parcursul eneoliticului timpuriu şi mijlociu, mai pot fi întâlnite şi altele, ca de pildă topoare de tip Jászladány şi Szakálhat, brăţări plurispiralice din cupru, „conuri” din aur, pandantive confecţionate din acelaşi material, ori lame de mari dimensiuni. Pe lângă informaţiile obţinute din analiza tipo‑cronologică a artefactelor, avem la dispoziţie un număr notabil de date AMS (Tabelul V), care cu siguranţă ajută la o mai bună înţelegere a relaţiei cronologice dintre mormintele cimitirului, cât şi relaţia cu alte spaţii funerare contemporane. Acestea confirmă folosirea îndelungată a cimitirului. Conform datelor obţinute până în prezent, putem preciza că cimitirul Pecica – Est se dezvoltă în intervalul 4350/4300–4000/3950 BC (Pl. XVIII–XIX). Datele preliminare avute la dispoziţie în cazul cimitirului Pecica – Est ne împiedică să discutăm pertinent relaţia cronologică dintre ceramica Tiszapolgár şi cea Bodrogkeresztúr. Cu toate acestea, constatăm și în situaţia cimitirului analizat un interval cronologic foarte apropiat între cele două stiluri ceramice33. Considerăm că această problemă poate fi tratată corespunzător doar după ce analiza de corespondență a ceramicii va fi concretizată şi după efectuarea de noi date AMS. Deşi în regiunea învecinată nu găsim vârfuri de săgeţi, acestea se găsesc într‑un număr consistent în cimitirul de la Tiszapolgár – Basatanya (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1963: 325–326) sau la Urziceni – Vamă (BORONEANȚ et al. 2018: Fig. 2). 27 Pentru analogii vezi Tiszapolgár – Basatanya (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1963: 328). 28 În zona apropiată găsim topoare prelucrate prin şlefuire la Deszk A – mormântul nr. 4 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: Pl. XXXIII.12) şi la Srpski Krstur – mormântul nr. 4 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 116–117). 29 Analogia cea mai apropiată din punct de vedere geografic, deşi mai timpurie din punct de vedere cronologic, o regăsim la Hódmezővásárhely – Gorzsa–mormântul 14 (HORVÁTH 1987: Fig. 3). 30 BORONEANȚ, BONSALL, SAVA 2020. 31 BIAGI, GRATUZE, BOUCETTA 2007; DOBRESCU, ȘTEFAN, BONSALL 2016; BORONEANȚ et al. 2018. 32 MIHAIL, SAVA 2019. 33 În ultimii ani acest subiect a fost tratat în mai multe lucrări: DIACONESCU 2013; RACZKY, SIKLÓSI 2013; BRUMMACK, DIACONESCU 2014; DIACONESCU 2014A; vezi în SAVA 2015: 197–200 un rezumat al discuțiilor referitoare la acest palier cronologic. 26 Victor Sava, Adrian Ursuțiu 64 Nr. crt. Situl Numărul contextului Tipul contextului Nr. lab. Age 14C [BP] ± ƍ13C AMS [‰] Valoarea calibrării 2σ Valoa- Matere rial medie 1 Pecica- cx. 7/Lucaş MorEst (M3) mânt RoAMS 664.80 5419 44 - 33.4 4354 – 4226 BC 4283 BC os uman 2 Pecica- cx. 11 Est Mormânt RoAMS 666.80 5297 45 - 35.0 4256 – 4033 BC 4132 BC os uman 3 Pecica- cx. 13 Est Mormânt RoAMS 692.82 5298 47 - 35,1 4257 – 4033 BC 4133 BC os uman 4 Pecica- cx . 47 Est Mormânt RoAMS 667.80 5390 45 - 35.2 4341 – 4221 BC 4255 BC os uman 5 Pecica- cx. 62 Est Mormânt RoAMS 1200.106 5323 37 -17.9 4261 – 4044 BC 4150 BC os uman 6 Pecica- cx. 89 Est Mormânt RoAMS 668.80 5408 43 - 16.3 4349 – 4224 BC 4276 BC os uman 7 Pecica- cx. 92 (M Est vest) Mormânt RoAMS 669.80 5330 57 - 33.7 4271 – 4040 BC 4161 BC os uman 8 Pecica- cx. 97 Est Mormânt RoAMS 693.82 5363 46 - 27.3 4329 – 4145 BC 4199 BC os uman 9 Pecica- cx. 142 Est Mormânt RoAMS 694.82 5390 43 - 20.9 4340 – 4222 BC 4257 BC os uman 10 Pecica- cx. 152 Est Mormânt RoAMS 1201.106 5330 31 -29.2 4258 – 4049 BC 4157 BC os uman 11 Pecica- cx. 187 Est Mormânt RoAMS 1202.106 5219 35 -15.5 4073 – 3961 BC 4018 BC os uman 12 Pecica- cx. 232 Est Mormânt RoAMS 1203.106 5222 31 -19.2 4069 4017 –3964 BC BC os uman 13 Pecica- cx. 242 Est Mormânt RoAMS 1204.106 5201 37 -14.8 4066 – 3952 BC 4007 BC os uman 14 Pecica- cx. 427 Duvenbeck Groapă RoAMS 986.80 5307 38 -14.7 4252 – 4040 BC 4137 BC os animal 15 Pecica- cx. 19 Est Groapă RoAMS 984.80 5324 37 -20.1 4080 – 3966 BC 4151 BC os animal Tabelul V. Lista datelor AMS repartizate pe contexte. Prin cele 278 de morminte dezvelite şi prin folosirea spaţiului funerar pe durata a mai multor secole, cimitirul Pecica – Est reprezintă unul dintre siturile reprezentative ale eneoliticului timpuriu şi mijlociu din arealul intra‑carpatic. La fel ca în cazul cimitirelor contemporane din întregul areal de distribuție a spațiului cultural Tiszapolgár‑Bodrogkeresztúr, ritualul funerar de dispunere al defuncților prezintă un înalt grad de standardizare. În majoritatea cazurilor, aceștia sunt depuși în morminte singulare, în poziție chircită, pe dreapta sau pe stânga și sunt orientați cu precădere SE‑NV. Se remarcă şi numărul destul de ridicat de înmormântări atipice, cum ar fi înhumările secundare, defuncţi depuşi în decubit dorsal, defuncţi aruncaţi într‑o groapă etc. Cimitirul studiat se remarcă prin numărul consistent de obiecte de inventar funerar, cât, mai ales, prin varietatea acestora. După cum bine se ştie numărul, frecvenţa redusă și raritatea materialelor de confecționare a unor piese pot oferi indicii referitoare la statutul şi prestigiul persoanei decedate. De remarcat în acest sens ar fi patru morminte care au conţinut cele mai bogate inventare funerare: cx. 84/89 (mormânt dublu), 97, 142 şi 278; în toate cele patru complexe au fost depuse piese din metal (aur și cupru), ceramică, piatră şi oase de animale. Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 65 Astfel, se poate susţine că mormintele evocate conţin un număr ridicat de obiecte, care, îndeobşte, sunt considerate indicatori al unui statut social înalt: diverse podoabe din aur, topoare de cupru, brăţări plurispiralice din cupru, mărgele de malahit, ori lame de silex de mari dimensiuni34. Remarcăm că aceste morminte (cel puțin cx. 84/89, 97 şi 142 – vezi Tabelul V) aparțin unei etape cronologice absolute mai timpurii din evoluția cimitirului, respectiv a doua jumătate a secolului 44 BC – finalul secolului 43 BC, eventual, debutul secolului 42 BC. Un alt aspect interesant de menționat este că aceste patru morminte sunt dispuse în marginea cimitirului şi nu în centrul acestuia, aşa cum ne‑am fi aşteptat. Deși numărul cercetărilor arondate perioadei eneolitice timpurii și mijlocii din arealul intra‑carpatic a crescut semnificativ în ultimele decenii, un aspect important a rămas la fel de necunoscut ca acum jumătate de secol, când Ida Bognár‑Kutzián publica sinteza sa legată de cultura Tiszapolgár. Facem referire la legătura cronologică și spațială dintre cimitire și așezări. Informațiile avute la dispoziție nu oferă prea multe indicii în acest sens35, excepție făcând poate doar cazul cimitirului și așezării de la Tibava36. În acest sens, important de reliefat ar fi că pe lângă spațiul funerar efectiv Pecica – Est, cercetări mai vechi sau mai noi au condus la identificarea unor așezări contemporane în imediata apropiere a acestuia (Pl. XX). După cum precizam în rândurile de mai sus, săpăturile din 2016 și 2017 de la Pecica – Est au dus la dezvelirea laturii sudice a unei așezări Tiszapolgár. Această așezare se dezvoltă din marginea cimitirului și continuă spre nord de acesta (Pl. II), fiind cu siguranță contemporană cu cimitirul, conform datelor absolute avute la dispoziție (Pl. XVIII). Un alt obiectiv important în contextul acestor discuții a fost descoperit în anii 1980 și a fost pentru prima dată sondat în 198937. Așezarea la care facem referire este cunoscută sub numele de Pecica – Forgaci și se află la doar 450 m est de cimitir. Ceramica de aici a fost decorată în stilul Bodrogkeresztúr timpuriu, fiind prezente influențe Sălcuța (specifice zonei sudice a României). Noi săpături efectuate pe parcursul anilor 201638 și 2018 au dus la stabilirea limitelor sitului multistratigrafic de la Forgaci, acesta întinzându‑se pe o suprafață de aproximativ 10 ha. La mai puțin de 200 m sud–vest de cimitir se află o altă așezare Bodrogkeresztúr, Pecica – Situl 15. Din datele publicate până în prezent aflăm că în partea cercetată prin săpături arheologice au fost dezvelite mai multe gropi având diverse utilități39. Săpături recent efectuate la aprox. 800 m sud–est de Pecica – Est au dus la descoperirea altor vestigii Bodrogkeresztúr, cu siguranță contemporane cu cimitirul (Pl. XVIII); în cei aproape 4,5 ha cercetate în situl de la Pecica – Duvenbeck au fost identificate doar câteva gropi, care au conținut ceramică Bodrogkeresztúr, indicator al unor activități discontinue ce pot fi puse în legătură cu așezările evocate mai sus40. Extinzându‑ne ușor arealul geografic, este important de precizat faptul că la aprox. 1,5 km sud–vest de întregul complex de situri enumerate, se află urmele unei restrânse locuiri în care predomină ceramica Tiszapolgár și un grup de patru morminte contemporane; situl recent săpat se numește Pecica – Arsat 41. După cum bine putem constata, luate separat, atât cimitirul Pecica – Est, cât și așezările din apropierea acestuia reflectă în mare măsură trăsăturile generale ale epocii. Studierea numărului pieselor și a tipurilor prezente alături de defuncți ne oferă o primă perspectivă asupra ierarhiilor prezente în interiorul comunităţii/comunităţilor. La fel ca în cadrul celorlalte cimitire contemporane, și aici inventarul defuncților diferă apreciabil, indiciu al unei diferențieri sociale considerabile. În privința așezărilor Pecica – Forgaci și Pecica – Situl 15, cât și a urmelor de activitate dispersate în zona Pecica – Duvenbeck, acestea sunt constituite cu precădere din gropi cu diverse utilități. Ceea ce oferă o Cele patru morminte însumează 30% din numărul total de inventare funerare ale întregului cimitir; repartizate pe materialul de confecţionare obţinem următoarele cifre: 30 de vase (4,5 %), 9 piese de aur (53 %), 27 piese de cupru (37 %), 44 artefacte confecţionate din materii osoase (58 %) şi 1792 piese din piatră (31,3 %). 35 BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 151; PARKINSON 2006: 52–53. 36 ŠIŠKA 1964. 37 LUCA 1993. 38 URSUȚIU et al. 2017B. 39 MARTA et al. 2012; VIRAG 2013. 40 URSUȚIU et al. 2019. 41 SAVA et al. 2019. 34 66 Victor Sava, Adrian Ursuțiu nouă perspectivă în studierea mărturiilor acestei perioade reprezintă strânsa asociere între dispersia geografică și cronologia tuturor acestor situri. Din datele avute la dispoziție până în prezent asupra acestui complex de situri eneolitice timpurii/ mijlocii, aflat la est de localitatea Pecica, putem afirma că reprezintă o situație inedită în peisajul arealului intra‑carpatic. Acum avem oportunitatea de a studia în oglindă atât rutina vieții zilnice a unei comunități umane, cât și comportamentul funerar al membrilor acesteia. Totodată, analiza în ansamblu a acestor descoperiri oferă perspectiva comparației cu alte situri contemporane și, implicit, definirea unor trăsături structurale care scot în evidență micro‑zona Pecica. De aceea, considerăm că cimitirul Pecica – Est și așezările din apropiere reprezintă o componentă esențială în cadrul dezbaterilor legate de cronologia acestei perioade, cât și asupra relației mult controversate a stilurilor ceramice Tiszapolgár și Bodrogkeresztúr. În egală măsură, viitoarele analize de diverse tipuri vor veni să răspundă unor întrebări legate de conexiunile dintre așezări și spațiile funerare aferente, cât și asupra structurilor sociale ale eneoliticului timpuriu și mijlociu din această regiune. Mulţumiri Se cuvine să mulţumim şi pe această cale întregii echipe de cercetare, care a muncit alături de noi pe parcursul celor trei campanii de săpături: dr. Florin Mărginean, dr. habil. Sorin Cociş, dr. Peter Hügel, MA Malvinka Urák, MA Gelu Copos, MA Constantin Ţuţuianu, dr. Luminiţa Andreica, MA Zlatoie Ţmor, MA Andrei Mihai, Agnes Szekely, dr. Alexandru Berzovan, MA Horia Furcovici, Raluca Matei, Bogdan Sorinca. Dr. Dragoș Diaconescu, dr. habil. Florin Draşovean și dr. habil. Florin Gogâltan le suntem recunoscători pentru observaţiile pertinente făcute în urma parcurgerii manuscrisului și a discuțiilor avute cu dânșii referitoare la acest subiect. Colegul nostru Ioan Scripciuc a avut răbdarea de a fotografia cu profesionalism toate obiectele de inventar funerar ale cimitirului, ocazie cu care îi mulţumim pentru munca asiduă depusă. BIBLIOGRAFIE BANNER, BÁLINT 1935 Banner, J., Bálint, A., A szakálháti őskori telep, in: DolgSzeg, XI, 76–96. BORONEANȚ et al. 2018 Boroneanț, A., Virag, C., Astaloș, C., Bonsall, C., Sourcing obsidian from prehistoric sites in Northwest Romania, in: MCA, S.N., XIV, 13–23. BORONEANȚ, BONSALL, SAVA 2020 Boroneanț, A., Bonsall, C., Sava, V., Obsidinaul din vestul României (in press). BIAGI, GRATUZE, BOUCETTA 2007 Biagi, P., Gratuze, B., Boucetta, S., New data on the archaeological obsidians from the Banat and Transylvania (Romania), in: Spataro, M., Biagi, P. (eds.), A short Walk through the Balkans: the First Farmers of the Carpathian Basin and Adjacent Regions, Società Preistoria Protoistoria Friuli–V.G., Trieste, Quaderno, 12, 129–148. BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972 BOGNÁR‑KUTZIÁN 1963 Bognár‑Kutzián, I., The Early Copper Age Tiszapolgár culture in the Carpathian Basin, Budapest. Bognár‑Kutzián, I., The Copper Age Cemetery of TiszapolgárBasatanya, Budapest. BONDÁR, KOREK 1995 Bondár, M., Korek, J., A Hódmezővásárhely-Kishomoki rézkoti temető és település, in: MFMÉ StudArch, I, 25–47. BRUMMACK, DIACONESCU 2014 Brummack, S., Diaconescu, D., A Bayesian approach to the AMS dates for the Copper Age in the Great Hungarian Plain, in: Prähistoriche Zeitschrift, 89, 2, 242–260. Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 67 CHOYKE 2001 Choyke, A. M., Late Neolithic Red Deer Canine Beads and Their Imitations, in: Choyke, A. M., Bartosiewicz, L. (eds.), Crafting Bone – Skeletal Technologies through Time and Space, British Archaeological Reports, International Series 937, Oxford, 251–266. CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2010 Csányi, M., Raczky, P., Tárnoki, J., Das kupferzeitliche Gräberfeld von Rákóczifalva–Bagi-föld in Ungarn, in: Das Altertum, 55, 241–270. Csányi, M., Raczky, P., Tárnoki, J., Előzetes jelentés a rezkori bodrogkereszturi kultúra Rákóczifalva–Bagi-földön feltárt temetőjeről, in: Tisicum, XVIII, 13–34. CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2009 DIACONESCU 2014 DIACONESCU 2013 Diaconescu, D., Considerations concerning the chronology of the early Copper Age Tiszapolgár culture, in: Prähistoriche Zeitschrift, 89, 2, 219–241. Diaconescu, D., Consideraţii privind cronologia epocii timpurii a cuprului în estul Bazinului Carpatic, in: Analele Banatului, S.N., XXI, 35–60. DOBRESCU, ȘTEFAN, BONSALL 2016 Dobrescu, R., Ștefan, C. E., Bonsall, C., Observations sur l’industrie en obsidienne découverte à Șoimuș–La Avicola (Ferma 2), in: MCA, S.N., XII, 45–56. GÁBORI 1950 Gábori, M., Egy őskori agancs nyílhegytípus, in: Archaeologiai Értesitő, 77, 2, 105–106. GOLDMAN 1985 Goldman, G., A bodrogkeresztúri kultúra temetője Battonyán, in: Communicationes Archaeologicae Hungariae, 27–37. HILLEBRAND 1929 Hillebrand, J., A Pusztaistvánházi Korarézokri Temető, Budapest. HORVÁTH 1987 Horváth, F., Hódmezővásárhely-Gorzsa. A settlement of the Tisza Culture, in: Tálas, L., Pál Raczky, P. (eds.), The Late Neolithic of the Tisza Region, A Survey of Recent Excavations and Their Findings, Budapest‑Szolnok, 31–46. KALICZ 2013 Kalicz, N., Siedlungsstruktur und Bestattungen mit Prestigeobjekten des Fundplatzes Tápé-Lebő (südliches Theißgebiet, Ungarn), in: Anders, A., Kulcsár, G. (eds.) with collaboration of G. Kalla, V. Kiss, G. V. Szabó, Moments in Time. Papers Presented to Pál Raczky on His 60th Birthday, Ősrégészeti Tanulmányok/Prehistoric Studies I, Budapest, 365–384. KOVÁCS, VÁCZI 2007 Kovács, K., Váczi, G., The Cemetery of the Early Copper Age Tiszapolgár Culture at Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dűlő, in: Kozloeski, J. K., Raczky, P. (eds.), The Lengyel, Polgár and Related Cultures in the Middle/Late Neolithic in Central Europe, Kraków, 398–409. LUCA 1993 Luca, S. A., Observaţii privind faza clasică a culturii Bodrogkeresztúr în România. Aşezarea de la Pecica-Forgaci (jud. Arad), in: Analele Banatului, S.N., II, 49–84. MARTA et al. 2012 Marta, L., Astaloş, C., Virag, C., Hágó, A. N., Kádas, Z., Iegar, D., Pecica, jud. Arad. Punct: Sit 15, km 28+600 – 29+100, in: CCA. Campania 2011. XLVI‑A Sesiune Naţională de rapoarte arheologice, Târgu Mureș, 23–26 mai 2012, Bucureşti, 288–290. MIHAIL, SAVA 2019 Mihail, F., Sava, V., The Lithic Material Discovered in the Eneolithic Cemetery from Pecica-Est, in Western Romania, in: Ziridava. Studia Archaeologica, 33, 9–41. 68 Victor Sava, Adrian Ursuțiu PALUCH 2014 Paluch, T., Rézkori sírok Makó határában, in: A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve. Új folyam 1, 23–34. PARKINSON 2006 Parkinson, W., The Social Organization of Early Copper Age Tribes on the Great Hungarian Plain, BAR International Series 1573, Oxford. PATAY 1984 Patay, P., Kupferzeitliche Meissel, Beile und Äxte in Ungarn, Prähistorische Bronzefunde IX, 15, München. Patay, P., A Bodrogkereszturi Kultura Temetöi, Budapesta. Patay, P., Kupferz eitliches Gräberfeld in Polgár am Bascókert genannten Hügel, in: ActaArchHung, 9, 141–154. PATAY 1961 PATAY 1958 PAWN 2012 Pawn, I., Negotiating Identities during the Copper Age: A Bioarchaeological Study of Burial and Social Networks on the Hungarian Plain (5400–3500 BC), Florida State University, PdD thesis. RACZKY, SIKLÓSI 2013 Raczky, P., Siklósi, Z., Reconsideration of the Copper Age chronology of the eastern Carpathian Basin: a Beyesian approach, in: Antiquity, 87, 555–573. SAVA 2015 Sava, V., Neolithic and Eneolithic in the Lower Mureş Basin, Mega Publishing House, Cluj‑Napoca. SAVA, MĂRGINEAN, URSUȚIU 2017 Sava, V., Mărginean, F., Ursuţiu, A., The Eneolithic Cemetery in Pecica „Est”, Arad County, in: Ziridava. Studia Archaeologica, 31, 55–68. SAVA et al. 2019 Sava, V., Mărginean, F., Kapcsos, N., Inel, I. C., Pecica, jud. Arad. Punct: Arsat, in: CCA. Campania 2018. A LIII‑a Sesiune Națională de rapoarte arheologice, Sibiu, 13–15 septembrie 2019, București, 298–299. SCHIER 2013 Schier, W., An Antiquarian’s Grave? Early Tiszapolgár Burials in the Late Vinča Tell Site of Uivar (Romania), in: Anders, A., Kulcsár, G., with Kalla, G., Kiss, V., Szabó, G. V. (eds.), Moments in Time. Papers Presented to Pál Raczky on His 60th Birthday, Ősrégészeti Társaság/ Prehistoric Society Eötvös, Loránd University, Ed. Harmattan, Budapest, 569–577. SIKLÓSI 2013 Siklósi, Z., Traces of Social Inequality during the Late Neolithic in the Eastern Carpathian Basin, in col. Dissertationes Pannonicae IV. 3. Budapest. SZÜCS‑CSILLIK, VIRAG 2016 Szücs‑Csillik, I., Virag, C., The orientation of the dead at Urziceni necropolis. An archaeoastronomical approach, in: Micle, D., Stavilă, A., Oprean, C., Forțiu, S. (eds.), Arheovest IV2. In honorem Adrian Bejan. Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie. Timișoara, 26 noiembrie, 2016, Szeged, 591–599. ŠIŠKA 1964 Šiška, S., Pohrebisko tiszapolgárskej kultúry v Tibave, in: Slovenská Archeológia, XII‑2, 293–356. URSUȚIU et al. 2019 Ursuțiu, A., Mărginean, F., Sava, Kapcsos, N., Urák, M., Pecica, jud. Arad. Punct: Est/Duvenbeck, in: CCA. Campania 2018. A LIII‑a Sesiune Națională de rapoarte arheologice, Sibiu, 13–15 septembrie 2019, București, 299–301. Ursuțiu, A., Mărginean, F., Sava, V., Urák, M., Pecica, jud. Arad. Punct: Est/Lucaș, in: CCA. Campania 2016. A LI‑a Sesiune Națională de rapoarte arheologice, București, 24–27 mai 2017, București, 209–210. URSUȚIU et al. 2017A Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 69 URSUȚIU et al. 2017B Ursuțiu, A., Mărginean, F., Sava, V., Urák, M., Pecica, jud. Arad. Punct: Forgaci/Lucaș, in: CCA Campania 2016. A LI‑a Sesiune Națională de rapoarte arheologice, București, 24–27 mai 2017, București, 210–211. VIRAG 2013 Virag, C., Archaeological discoveries from Pecica belonging the Bodrogkeresztúr Culture, in: EphNap, XXIII, 177–196. Virag, C., Neoliticul şi eneoliticul, in: Marta, L., Szőcz, P. L., Gindele R. (coord), Catalogul colecţiei de arheologie / A régészeti gyűjtemény katalógusa / Catalogue of the Archaeological Collection, Satu Mare, 30–41, 102–133. VIRAG 2007 LIST OF ILLUSTRATIONS Pl. I. 1. Administrative map of Romania and Arad County with location of Pecica Town (map by authors); 2. Map of the excavations carried out in Pecica – Est (map by authors). Pl. II. Topographic map of cemetery and settlement (graves in black, settlement in grey) (by authors). Pl. III. Photos of typical graves: 1. Cx. 31; 2. Cx. 234; 3. Cx. 28; 4. Cx. 272; 5. Cx. 212; 6. Cx. 71 (photos by the authors). Pl. IV. Photos and drawings of atypical graves: 1. Drawings of the skeletons in Cx. 417; 2, 4. Cx.7/Lucaş; 3, 5. Cx. 417 (photos and drawings by the authors). Pl. V. Photos and drawings of atypical graves: 1–2. Cx. 307; 3–4. Cx. 246 (photos and drawings by the authors). Pl. VI. 1. Photos of atypical graves: 1. Cx. 447; 2. Cx. 213; 3. Cx. 44; 4. Cx. 17 (photos by the authors); 2. Pottery incidence in graves (graphics by the authors). Pl. VII. Pottery (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc). Pl. VIII. Gold ornaments (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc). Pl. IX. Copper ornaments (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc). Pl. X. Copper ornaments and tools (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc). Pl. XI. Copper axes (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc). Pl. XII. Beads made of hard animal materials (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc). Pl. XIII. Ornaments, tools, and weapons made out of hard animal materials (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc). Pl. XIV. 1. In situ stone beads (photos by the authors); 2. Stone beads (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc). Pl. XV. Silex and volhynian blades (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by the authors). Pl. XVI. Cup found in CX. 98 containing small silex items (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by the authors). Pl. XVII. Stone and obsidian weapons (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc). Pl. XVIII. The sum of the AMS measurements obtained from Pecica – Est cemetery and Pecica – Duvenbeck, Pecica – Est settlements. Pl. XIX. 1. Distribution of AMS measurements obtained from Pecica‑Est cemetery and Pecica – Duvenbeck, Pecica – Est settlements, displayed on the calibration curve; 2. AMS measurements sum of the Pecica – Est cemetery. Pl. XX. Map of the Pecica – Est cemetery nearby contemporary sites (map by the authors). 70 Victor Sava, Adrian Ursuțiu 1 2 Pl. I. 1. Harta administrativă a României şi a judeţului Arad cu localizarea oraşului Pecica (hartă întocmită de autori); 2. Hartă cu localizarea săpăturilor de la Pecica – Est (hartă întocmită de autori). Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad Pl. II. Planul topografic al cimitirului şi al aşezării Tiszapolgár (cu negru sunt reprezentate mormintele, iar cu cenuşiu urmele aşezării) (plan întocmit de autori). 71 72 Victor Sava, Adrian Ursuțiu Pl. III. Fotografii ale unor morminte tipice: 1. Cx. 31; 2. Cx. 234; 3. Cx. 28; 4. Cx. 272; 5. Cx. 212; 6. Cx. 71 (fotografii realizate de autori). Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 73 Pl. IV. Fotografii și desene ale unor morminte atipice: 1. Desen al defuncţilor desfăşuraţi din Cx. 417; 2, 4. Cx. 7/Lucaş; 3, 5. Cx. 417 (fotografii și grafice realizate de autori). 74 Victor Sava, Adrian Ursuțiu Pl. V. Fotografii și desene ale unor morminte atipice: 1–2. Cx. 307; 3–4. Cx. 246 (fotografii realizate de autori). Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 75 1 2 Pl. VI. 1. Fotografii ale unor morminte atipice: 1. Cx. 447; 2. Cx. 213; 3. Cx. 44; 4. Cx. 17 (fotografii realizate de autori); 2. Frecvenţa vaselor ceramice în funcţie de morminte (grafic întocmit de autori). 76 Victor Sava, Adrian Ursuțiu Pl. VII. Vase ceramice (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc). Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 77 Pl. VIII. Podoabe din aur (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc). 78 Victor Sava, Adrian Ursuțiu Pl. IX. Podoabe din cupru (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc). Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad Pl. X. Podoabe şi unelte din cupru (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc). 79 80 Victor Sava, Adrian Ursuțiu Pl. XI. Topoare din cupru (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc). Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 81 Pl. XII. Mărgele confecţionate din materii dure animale (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc). 82 Victor Sava, Adrian Ursuțiu Pl. XIII. Podoabe, unelte şi arme confecţionate din materii dure animale (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc). Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 1 2 Pl. XIV. 1. Mărgele din piatră in situ (fotografii realizate de autori) 2. Mărgele din piatră (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc). 83 84 Victor Sava, Adrian Ursuțiu Pl. XV. Lame din silex și volhynian (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii realizate de autori). Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad Pl. XVI. Căniţă descoperită în Cx. 98, care conţinea piese cioplite din piatră (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii realizate de autori). 85 86 Victor Sava, Adrian Ursuțiu Pl. XVII. Arme din piatră (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc). Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 87 Pl. XVIII. Suma datelor AMS obţinute din cimitirul Pecica – Est și așezările Pecica – Duvenbeck și Pecica – Est. 88 Victor Sava, Adrian Ursuțiu 1 2 Pl. XIX. 1. Distribuția datelor AMS obţinute din cimitirul Pecica – Est și așezările Pecica – Duvenbeck și Pecica – Est, dispuse pe curba de calibrare; 2. Suma datelor AMS obţinute din cimitirul Pecica – Est. Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad Pl. XX. Hartă cu localizarea siturilor contemporane aflate în apropierea cimitirului Pecica – Est (hartă întocmită de autori). 89 DISCOVERED IN THE GROUND, REDISCOVERED IN THE MUSEUM. METALLIC ARTIFACTS FROM THE BRONZE AGE DISCOVERED AT VĂLENI (NEAMȚ COUNTY, EASTERN ROMANIA) VAsIlE DIACONU*, GEORGE-DAN hâNCEANU Abstract: In this article, the authors discuss a lot of metal objects specific to the Bronze Age, from Văleni, Neamț County. The artifacts come from donations, but also from systematic archaeological research, but only in one case the archaeological context is known. The pieces that are the subject of this article are two daggers and a bronze razor. One of the daggers can be attributed to the Late Bronze Age, as can the razor, while the second dagger, through its typological features, can be chronologically framed in the Early Bronze Age. The most interesting piece is the metal razor, discovered in the site from Văleni – La Moară, where other vestiges of the Noua culture were identified a long time ago. Beyond the presentation of the three original pieces, the authors also made a series of corrections on some information published in the archaeological literature, regarding the specific discoveries of the Late Bronze Age from Văleni. Keywords: Bronze Age; Văleni; dagger; razor; Noua culture; settlement. Introduction O lder researches conducted in the archaeological sites of the Neamț area (Eastern Romania) have often led to the identification of vestiges from various chronological periods. Depending on the scientific concerns of those who conducted the research, some archaeological materials were valorized with less interest or their inclusion in the scientific circuit was, simply, postponed. In some cases, such archaeological evidences have enriched the museum collections, being kept for a long time in deposits, but they have not benefited from publication, which needs to be corrected. In the inventory of the History Museum of Roman (Neamț National Museum Complex) was identified such a batch of artifacts, which entered the patrimony of the institution more than five decades ago and which comes from Văleni (Văleni commune, Neamț County), located on the lower course of the Moldova River. The three items, two of which were discovered by chance, and one comes from an archaeological excavation, are of prehistoric nature and have remained unpublished until now. The preoccupation of one of the authors (G. D. Hânceanu) of this article for the valorification of the museum old collections has led to the introduction of the three metal artifacts in the light of the scientific interest for the study of tools and weapons of the Bronze Age. As it happens in many cases with objects that have arrived in museum collections from donations, the information regarding the archaeological context from which they come is incomplete, or sometimes can even be questioned. In the present situation, two of the artifacts have a poorly documented place of discovery, but we know that they come from the perimeter of a site from which remains of the Bronze Age have been previously recovered. 1 Neamț National Museum Complex / The History and Ethnography Museum of Târgu Neamţ, Institute of Bioarchaeological and Ethnocultural Researches; diavas_n82@yahoo.com. ∗ 92 Vasile Diaconu, George-Dan Hânceanu The need to introduce the artifacts that represent the subject of this article in the scientific circuit derives from the fact that, although we are dealing with a very small number of items, they belong to a not very vast typological category and poorly represented in the eastern Carpathian area of Romania. In addition, some of the items come from the perimeter of a site where remains of the Bronze Age, including metal artifacts, have been discovered through systematic excavations, and this fact requires an overall discussion. As we will show below, some information existing in the archaeological literature about the discoveries specific to the Bronze Age from Văleni contains inaccuracies, and on this occasion we will make the necessary corrections. Fig. 1. The map of the Bronze Age discoveries from Văleni: 1. Văleni – La Moară; 2, Văleni – Dealul lui Dănilă; 3, Văleni – Dealul Cetății (map support – Google Earth). A retrospective of the discoveries from the Bronze Age from Văleni Shortly after the establishment of the History Museum of Roman (1957), the archaeological research carried out in the lower basin of the Moldova river led to the discovery of several sites, dated in various chronological stages1. Thus, in the locality of Văleni (Văleni commune, Neamț County), since 1959, prehistoric and ancient settlements have been identified, and in some of them, surveys or systematic excavations have been carried out. The researches carried out in the location La Moară or La Morișcă, within a large settlement attributed to 2nd – 3rd c. AD (settlement and two necropolises), also allowed the discovery of vestiges attributed to the Late Bronze Age (Noua Culture)2 (Fig. 1.1). Subsequently, several vessels and ceramic fragments typical of the mentioned chronological period were then included in the scientific circuit: three bronze needles, one of which has four protuberances, one with a circular ending and one of the Cypriot type, as well as some bone items3. The recent verification of the data from the inventory registers of the museum showed that two of the metal items, published in 1968, were erroneously URSACHI 1968. URSACHI 1968: 117–119, Fig. 4; HÄNSEL 1976: 71, Fig. 7.1–9; URSACHI 1970: 265–266; CUCOȘ 1977: 40; CUCOȘ 1992: 16; FLORESCU 1991: 140–141, Fig. 102.4–5,8–10; DUMITROAIA 1992: 139; MUNTEANU 2001: 49; CIUBOTARU 2007: 84; DIACONU 2016: 76, Fig. 82.1–7. 3 URSACHI 1968: Fig. 4. 1 2 Metallic artifacts from the Bronze Age discovered at Văleni 93 mentioned as being from Văleni, actually coming from the site of Poiana (Neamț County)4. In V. Ursachi’s work, only the needle with protuberances comes certainly from Văleni. A survey conducted in 1960, in the location Dealul lui Dănilă, highlighted archeological vestiges dated in the Middle and Late Bronze Age5, but the materials of the Noua culture are still unpublished (Fig. 1.2). For the Bronze Age, a series of materials were reported in the location Dealul Cetății, attributed to the Late Bronze Age6, but the field verification showed that in the respective perimeter there is a fortification specific to the Middle Bronze Age (Costișa culture)7 (Fig. 1.3). In a report on the excavations from the location La Moară / La Morișcă, published in 1970, the information regarding the aforementioned discoveries, attributed to the Bronze Age, was partially resumed8. In the synthesis work dedicated to the beginnings of the Hallstatt on the Lower Danube, B. Hänsel briefly mentions the discoveries specific to the Late Bronze Age from Văleni – La Moară, illustrating some materials, including three whole vessels, two fragments (Pl. I.1–6) and four bronze needles (Pl. I.7–9)9. Unfortunately, the quoted author perpetuated an older error, according to which all the metal needles were from Văleni. In reality, only the specimen with protuberances was discovered there (Pl. I.9), the rest of the bronze artifacts being from Poiana. The publication of the monography, dedicated to the necropolises of the free Dacians from Văleni, did not bring additional specifications regarding the discoveries typical of the Bronze Age, mentioning only briefly the discoveries attributed to the Noua culture10. In the repertoire of Noua culture sites, A. C. Florescu mentioned several discoveries attributed to the Late Bronze Age from Văleni, insisting on the materials from the location La Moară. Unfortunately, regarding the bronze items, the author created a series of confusions in the text, certain objects being noted, but with mistakes in the reference to the illustration11. Thus, two of the bronze needles that are considered discoveries from Poiana12, represent, in fact, artifacts identified in the site from Văleni. Based on the data mentioned, but also by checking the inventory registers, we can confirm that from the old excavations come the following metal artifacts, which have already entered the archaeological literature: a needle with protuberances and hemispherical head (inv. no. 5754) (Pl. I.9), a needle with rolled head (inv. no. 5511) (Pl. I.7) and a fragmentary needle (inv. no. 5553) (Pl. I.8). Description of the objects 1. Bronze dagger. The item was introduced in the collections of the History Museum of Roman through a donation made by D. Madici, who was a worker on the archeological site from Văleni – La Moară. Unfortunately, there is no certainty that the artifact comes from the mentioned site, but this hypothesis can also be considered. The artifact has a triangular, elongated blade, with rounded shoulders and a narrow handle, flattened towards the proximal extremity. In section, the blade is rhomboidal and the handle is rectangular. The dagger is completely covered by a thick, green patina, but it also has areas with corrosion products on its surface. URSACHI 1968: 147. URSACHI 1968: 125; ZAHARIA, PETRESCU‑DÎMBOVIȚA, ZAHARIA 1970: 297; CUCOȘ 1992: 16; DUMITROAIA 1992: 139; MUNTEANU 2001: 49, Pl. 59–61; CIUBOTARU 2007: 84; DIACONU 2016: 76, Fig. 81. 6 ZAHARIA, PETRESCU‑DÎMBOVIȚA, ZAHARIA1970: 296; CUCOȘ 1977: 39; CUCOȘ 1992: 16; FLORESCU 1991: 141; DUMITROAIA 1992: 139; CIUBOTARU 2007: 84; DIACONU 2016: 76. 7 DIACONU 2019: 90–91, Fig. 11. 8 URSACHI 1970: 265–266, Fig. 1 9 HÄNSEL 1976: 71, Fig. 7.1–9. 10 IONIȚĂ, URSACHI 1988: 7. 11 FLORESCU 1991: 140–141, Fig. 102.4,5,8–10. 12 FLORESCU 1991: 140, Fig. 102.2,3. 4 5 94 Vasile Diaconu, George-Dan Hânceanu Dimensions: blade length – 70 mm; peduncle length – 20 mm; maximum width of the blade – 22 mm; maximum width of the peduncle – 9 mm; maximum blade thickness – 3 mm; maximum thickness of the peduncle – 2 mm. Weight – 13.80 gr. Inv. no. 5561 (Pl. II.1). 2. Bronze dagger. The object was found on the surface of the site from Văleni – La Moară in 1963 and was handed over by D. Madici to the coordinator of the archaeological research – Dr. Vasile Ursachi13. The object was made by forging a bronze bar, with an asymmetrical blade, with one side blunt and the tip slightly rounded. The handle is rectangular, and the blade is much better highlighted and shows obvious signs of hammering and sharpening, being biconvex in section. A greenish patina is observed on the entire surface of the object, but it is not very consistent. Dimensions: blade length – 36 mm; handle length – 32 mm; maximum width of the blade – 22 mm; maximum width of the handle – 10 mm; blade thickness – 2 mm; handle thickness – 2 mm. Weight – 15.52 gr. Inv. no. – 5542 (Pl. II.2). 3. Bronze razor. The object was discovered in the site from Văleni – La Moară, during the researches from the settlement of the free Dacians, being identified in trench S. III, at a depth of 0.5 m. The artifact is relatively well preserved, but the handle was broken in the old times. The blade is elongated, and the part towards the handle is wider and triangular in section, unlike the distal part, which is narrower, strongly arched, and the tip is rounded and slightly widened. The blade has a slightly serrated appearance, most likely due to corrosion. In the proximal area it retains a very small segment of the handle, which was, most likely, rectangular. Also here, one can see a dark deposit, whose origin cannot be specified. The item has been restored and it no longer has the original patina, the surface of the object being slightly porous. Dimensions: blade length – 115 mm; handle length – 3 mm; maximum width of the blade – 25 mm; thickness – 2 mm. Weight – 25.08 gr. Inv. no. – 18508 (Pl. II.3). Discussions In the following lines we will attempt a brief analysis of the previously mentioned artifacts, in relation to other similar discoveries. The fact that two of the bronze artifacts from Văleni do not have a well‑defined archaeological context, determines us to refer to various analogies, so that we can make a relevant typological and chronological classification. Bronze Age daggers from the eastern Carpathians have often been discussed in the archaeological literature, in terms of either isolated discoveries or items that are part of deposits or from completely different contexts. Without mentioning each scientific contribution, we will summarize that for the Early and Middle Bronze Age there are two consistent studies14, and for the Late Bronze Age several papers were published about the daggers of Eastern origin found in Romania15. The dagger from Văleni (inv. no. 5561) is included in the category of items with tang in the handle and elongated triangular blade, which are found in various cultural environments of the Bronze Age. The closest analogies are found in Răcătău (Bacău County)16 and Sărata Monteoru (Buzău County)17, in Late Monteoru contexts, but some similarities can be established with the daggers from Gârbovăț (Galați County)18and Trușești (Botoșani County)19, with the difference that the latter have narrower and well‑highlighted blades and longer handles. The last two artifacts mentioned are attributed to the Late Bronze Age. There are good typological similarities between the dagger from Văleni and the 13 14 15 16 17 18 19 We would like to thank him for agreeing to publish the pieces. BĂJENARU, POPESCU 2012; POPESCU et al. 2017. POPA 1999; POPA 1999–2000. BĂJENARU, POPESCU 2012: 377, Fig. 8.6. BĂJENARU, POPESCU 2012: 395, Fig. 9.9. FLORESCU 1991: Fig. 109.23. FLORESCU 1991: Fig. 105.5. Metallic artifacts from the Bronze Age discovered at Văleni 95 one from Coslogeni (Călărași County)20, with the difference that the latter has a rectangular handle, delimited from the blade through an annular threshold. In fact, most Late Bronze Age daggers have a clear boundary between the blade and the handle. Based on the above mentioned, we propose a framing of the dagger in a stage that could correspond to the end of the Middle Bronze Age, or the beginning of the Late Bronze Age. This fact is also argued by the presence in the site from Văleni of some ceramic materials that remind of the decorative repertoire of the Costișa culture, perpetuated in the Noua environment21. The second metal artifact from Văleni (inv. no. 5542), although it has small dimensions, based on its morphology, is probably a dagger. Made by hammering, the object does not have the edges of the blade perfectly symmetrical, one of them even having traces of wear, probably due to contact with a hard object. The manufacturing technique generated different typological features compared to most of the bronze daggers known today, which limits the possibility of identifying very good analogies and, implicitly, raises some problems of chronological and cultural framing. Small daggers are quite rare in Bronze Age cultures. For the specimen from Văleni, to the east of the Carpathians, we do not know a similar item, but we find a good analogy in a tumulus / mound tomb from Grădiște (Republic of Moldova)22, attributed to the early bronze age. We could identify typological similarities, especially in the Yamnaya environment in the northern and northwestern part of the Black Sea23. For the space between the Carpathians and the Prut, we know small daggers only in the deposit from Ulmi24 and in the settlement from Târpești25. Both artifacts are attributed to the Late Bronze Age, but in the case of the specimen from Târpești, where materials specific to the Early Bronze Age are also reported, we consider that the respective bronze artifact can be attributed, most probably, to this chronological stage. Based on the abovementioned, we consider that the small dagger from Văleni should be framed in a chronological phase of the Early Bronze Age. In this context, the origin of the metallic object from the site of Văleni can be questioned, because in the mentioned settlement no vestiges of the Early Bronze Age were reported. Accepting that this dagger can be related to the Yamnaya environment, it is a good indicator of the penetration to the west of some groups of populations of the mentioned culture. What is even more interesting is the fact that west of the Siret Valley such discoveries are extremely few and here it would be worth mentioning the funeral features from Târpești26. The last metal artifact is also the most interesting in that it belongs to a category poorly represented numerically in the Bronze Age east of the Carpathians. In the archaeological literature such artifacts have been interpreted as knives or razors, although, their functionality is difficult to establish accurately. Often, the arched shape of the distal part determined most specialists to consider them razors, even if this category of artifacts has not been very intensively studied in the Romanian space27. The best analogies for the specimen from Văleni can be found in archaeological contexts specific to the Middle and Late Bronze Age. Thus, we can mention similar artifacts that were discovered in Toarcla (Brașov County)28, Costișa (Neamț County)29, Băleni (Galați County)30, Gura Dobrogei (Constanța County)31 and Dancu (Republic of Moldova), the last three specimens being attributed to the Late Bronze Age. 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 NEAGU; NANU 1986: Fig. 22. MUNTEANU 2001: 49. DERGAČEV 2002: 27, Fig. 18.V.1. SUBBOTIN 1998: Fig. 2.11; TOŠEV 2003: Tab I.18,21. PETRESCU‑DÎMBOVIȚA 1977: 77, Pl. 88.7. MARINESCU‑BÎLCU 1981: 104, Fig. 215.6. MARINESCU‑BÎLCU 1981: 89–91, Fig. 205, 206. BOROFFFKA 1997. KACSÓ 1997–1998: 13, Fig. VIII.2. POPESCU, BĂJENARU, CONSTANTINESCU 2017: 119–120. PETRESCU‑DÎMBOVIȚA 1977: 77, Pl. 73.12. PETRESCU‑DÎMBOVIȚA 1977: 80, Pl. 100.11. 96 Vasile Diaconu, George-Dan Hânceanu Of course, being discovered in various geographical areas and belonging to different communities, the specimens mentioned above also show certain typological differences, especially, regarding the area of the handle and the degree of arching of the blade. In the context of analogies discussions, it is worth mentioning that for the metal artifacts discussed above, considered to be razors32, we found very similar specimens in the Aegean area33 and we do not rule out the possibility that the origin of this type of artifact is in the space mentioned. Specimens similar to those presented by us are also found in archaeological contexts specific to the Bronze Age on the territory of present‑day Poland34. Starting from the mentioned analogies, to which is added the fact that the razor from Văleni comes from a clear stratigraphic context, in the respective perimeter being discovered materials typical of the Noua culture, it allows us to date the metallic artifact in the Late Bronze Age. Conclusions The introduction of prehistoric metallic artifacts in the scientific circuit is a necessary step. The three objects from Văleni complete the typological register of some categories of weapons and tools, documented quite poorly to the east of the Carpathians. The importance of these artifacts also derives from the fact that through their cultural imprint they can give hints about contacts of the Bronze Age communities in the sub‑Carpathian area with distant entities. Last but not least, we must consider the symbolism of the artifacts discussed: daggers, beyond their weapon value, were emblems of warriors, and that razor, as a masculine attribute, must also have belonged to a character with a certain social status in a Bronze Age community35. Although, for the two daggers we do not know the archaeological context, it is obvious that they belong to different chronological stages, and a connection between them and the remains of the Late Bronze Age from the site from Văleni is difficult to establish. Instead, the razor, through the archaeological context from which it comes, is an object that we certainly attribute to the Late Bronze Age and which can be associated with the other metallic artifacts from the site of Văleni, previously published. Acknowledgements We thank to C. Kacsó, T. Soroceanu, N. Boroffka and A. Frânculeasa for completing our bibliographic documentation and for useful advices. The drawings of the artifacts were made by D. Spatariu, from the History Museum of Roman, to whom we thank. BIBLIOGRAPHY BĂJENARU, POPESCU 2012 32 33 34 35 Băjenaru, R., Popescu, A.‑D., Pumnalele de metal cu limbă la mâner din bronzul timpuriu şi mijlociu din spaţiul carpato-dunărean // Poignards métalliques à languette au manche datant du Bronze ancien et moyen dans l’espace carpato-danubien, in: Sîrbu, V. (ed.), Un monument din Carpații orientali cu reprezentări din preistorie și evul mediu – Nucu–,,Fundu Peșterii”, județul Buzău // Un monument des Carpates orientales avec des représentations de la préhistoire et du moyen âge – Nucu–,,Fundu peșterii”, département de Buzău, Ed. Istros, Buzău‑ Brăila, 363–433. A discussion about this category you can see at WEBER 1996. BRANIGAN 1974: Fig. 14.680,681,692; Pl. 26.670. GEDL 1981: Fig. 11.145,146,147; Fig. 16.230. A discussion about this subject you can see at HARDING 2008: 192–193. Metallic artifacts from the Bronze Age discovered at Văleni 97 BOROFFKA 1997 Boroffka, N., Rasiermesser der Bronze- und Hallstattzei aus Rumänien, in: Becker, C., Dunkelmann, M. L., Metzner‑Nebelsick, C., Peter‑Röcher, Roeder, M., Teržan, B. (Hrsg.), Xρόνος. Beiträge zur Prähistorischen Archäologie zwischen Nord- und Südosteuropa. Festschrift für Bernhard Hänsel, Verlag Marie Leidorf, Espelkamp, 563–576. BRANIGAN 1974 Branigan, K., Aegean Metalwork of the Early and Middle Bronze Age, Clarendon Press, Oxford. CIUBOTARU 2007 Ciubotaru, E., Monumente istorice din județul Neamț. Vol. I. Situri Arheologice, Ed. Timpul, Iași. CUCOȘ 1992 Cucoș, Șt., Contribuții la repertoriul arheologic al județului Neamț, in: MemAntiq, XVIII, 5–61. CUCOȘ 1977 Cucoș, Șt., Mărturii din ,,arhiva” milenară, in: Războieni–Valea Albă și împrejurimile. Monografie istorică, economică şi social-culturală, Piatra Neamț, 29–46. DERGAČEV 2002 Dergačev, V., Die äneolithischen und bronzezeitlischen Metallfunde aus Moldavien, in col. PBF, XX, 9, Franz Steiner Verlag, Stuttgart. DIACONU 2019 Diaconu, V., Toponimele ,,cetățuia” și ,,cetate” din zona Neamțului, confirmări și infirmări ale prezenței unor situri arheologice, in: RAASI, 1, 85–104. DIACONU 2016 Diaconu, V., Repertoriul descoperirilor atribuite epocii bronzului din județul Neamț, in col. BMA, XXXVI, Ed. Constantin Matasă, Piatra Neamț. DUMITROAIA 1992 Dumitroaia, Gh., Cultura Noua pe teritoriul județului Neamț, in: Carpica, XXIII/2, 119–141. FLORESCU 1991 Florescu, A. C., Repertoriul culturii Noua-Coslogeni din România. Așezări și necropole, in col. CCDJ, IX, in col. Bibliotheca Thracologica, I. GEDL 1981 Gedl, M., Die Rasiermesser in Polen, in col. PBF, VIII/4, München. HÄNSEL 1976 Hänsel, B., Bieträge zur regionalen und chronologischen Gliederung der älteren Hallstattzeit an der unteren Donau. Bieträge zur Ur‑ und Frühgeschichtlichen Archäologie des Mittelmeer‑Kulturraumes, Bonn. HARDING 2008 Harding, A. F., Razors and male identity in the Bronze Age, in: Verse, F., Knoche, B., Graefe, J., Hohlbein, M., Schierhold, K., Siemann, C., Ucklemann, M., Woltermann, G. (Hrsg.), Durch die Zeiten… Festschrift für Albrecht Jockenhövel zum 65 Geburtstag, Verlag Marie Leidorf GmbH, Rahden/Westf., 191–195. IONIȚĂ, URSACHI 1988 Ioniță, I., Ursachi, V., Văleni. O mare necropolă a dacilor liberi, Ed. Junimea, Iași. KACSÓ 1997–1998 Kacsó, C., Das Depot von Satu Mare, in: A Jósa András Múzeum Évkönyve, XXXIX–XL, 11–31. MARINESCU‑BÎLCU 1981 Marinescu‑Bîlcu, S., Tîrpești. From Prehistory to History, BAR. International Series, 107, Oxford. 98 Vasile Diaconu, George-Dan Hânceanu MUNTEANU 2001 Munteanu, R., Sat Văleni, com. Botești, jud. Neamț, in: Cavruc, V., Dumitroaia, Gh. (coord.), Cultura Costișa în contextul epocii bronzului din România, Ed. Constantin Matasă, Piatra Neamț, 49–51. NEAGU, NANU 1986 Neagu, M., Nanu, D. B., Considerații preliminare asupra așezării eponime de la Grădiștea Coslogeni, județul Călărași, in: CCDJ, II, 99–128. PETRESCU‑DÎMBOVIȚA 1977 Petrescu‑Dîmbovița, M., Depozitele de bronzuri din România, Ed. Academiei R.S.R., București. POPA 1999 Popa, C. I, Un pumnal de tip răsăritean de la Cut, in: Carpica, XXVIII, 17–30. POPA 1999–2000 Popa, C. I, Un poignard de bronze de Cut (Dép. Alba). Considération concernant les poignards orientaux du territorie de la Roumanie, in: EphNap, IX–X, 61–87. POPESCU, BĂJENARU, CONSTANTINESCU 2017 Popescu, A. D., Băjenaru, R., Constantinescu, B., Piesele de metal din situl preistoric de la Costișa, in: Popescu, A. D. (ed.), Costișa. O perspectivă interdisciplinară, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște, 115–156. SUBBOTIN 1998 Subbotin, L. V., Mettalličeskie izdelija jamnykh plemen SeveroZapadnogo Pricernomor’ja, in: Acta Musei Varnaensis, VI, 227–240. TOŠČEV 2003 Toščev, G., Rannii period epokhi bronzy Kryma, in: Sava, E. (red.), Interferențe cultural-cronologice în spațiul nord-pontic, Institutul de Arheologie şi Etnografie AŞ, RM, Chișinău, 89–112. URSACHI 1970 Ursachi, V., Săpăturile arheologice de la Văleni, in: MCA, IX, 265–270. URSACHI 1968 Ursachi, V., Cercetările efectuate de Muzeul de Istorie din Roman, in: Carpica, I, 111–188. WEBER 1996 Weber, C., Die Rasiermesser in Südesteuropa, in col. PBF, VIII, 5, Stuttgart. ZAHARIA, PETRESCU‑DÎMBOVIȚA, ZAHARIA 1970 Zaharia, N., Petrescu‑Dîmbovița, M., Zaharia, Em., Așezări din Moldova. De la paleolitic până în sec. al XVIII-lea, Ed. Academiei R.S.R., București. Metallic artifacts from the Bronze Age discovered at Văleni Pl. I. Archaeological materials from Văleni – La Moară: 1–6. pottery; 7–9. bronze needles (published). 99 100 Vasile Diaconu, George-Dan Hânceanu Pl. II. Bronze artefacts from Văleni: 1–2, daggers; 3, razor. CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA BEIDAUD – CALEBAIR, JUD. TULCEA (1976–1977, 1979–1980). AȘEZAREA DE LA ÎNCEPUTUL EPOCII FIERULUI Sorin-CriStian ailinCăi* Abstract: The archaeological site at Beidaud-Calebair is located in central Dobrudja, at the eastern extremity of Casimcea Plateau, at approx. 12 km west of Golovița Lake and 7 km south of Altân Tepe copper mine. In 1976–1977 and 1979–1980 archaeologists Gavrilă Simion and Elena Lăzurcă investigated a fortified settlement at this location. The fortification walls are of irregular shape, almost trapezoidal. The northern and western sectors were protected by two vallums / wooden walls with adjacent ditches, while the southern and western sectors coincide with the steep slope of the promontory and were probably consolidated with a simple palisade or a wooden wall. The land and air view distinguish at least three access areas – one in the north, one in the north-east corner and one on the western side. The two research campaigns aimed to obtain stratigraphic data from the defensive system and the enclosed area. Unfortunately, the data was only succinctly published, on various occasions. The researchers considered that the earliest inhabitation dated to the end of the Bronze Age (Coslogeni culture) and Early Iron Age (Babadag culture), when Vallum I was thought to have been erected. The second inhabitation layer consists of numerous pits and dwellings with hand-made pottery and a large number of Greek pottery that could be dated to the 6th – 5th centuries B.C. This paper refers strictly to the finds from the early inhabitation period. Though, published on several occasions, the research undergone so far at Beidaud-Calebair still raises several questions regarding the early inhabitation at the site. Research notes are rather succint and part of the layouts have been either lost or never drawn. Thus, in our opinion, it is rather uncertain that inhabitation at the site began at the end of the Bronze Age, in a chronological horizon contemporaneous with Noua-Coslogeni cultures. As mentioned above, the pottery ascribed to this level (though some analogies can be identified in the Babadag culture) was found in uncertain contexts, often mixed with pottery specific to the Iron Age. The same enygma floats around the context of the bronze dagger, which, in our opinion, is an isolated find. Most likely, inhabitation at the site started the Babadag culture, in the 10th – 9th centuries B.C. Despite the insufficient documentation, the inhabitation seems to be specific to the Babadag culture, as the research unearthed mainly pits and dwellings dug in the ground. As the investigated area is rather small, we cannot estimate the inhabited surface. However, considering the data on Babadag culture sites, inhabited areas are usually large. Therefore it probably expanded beyond the fortified enclosure, which, in our opinion, dates to a later period. Keywords: Beidaud – Calebair archaeological site; Dobroudja; Bronze Age; Noua-Coslogeni culture; Early Iron Age; Babadag culture; Greek pottery. Introducere L ocalitatea Beidaud este situată în partea estică a Podișului Casimcei, la aproximativ 12 km vest de complexul lacustru Razelm – Golovița – Sinoe (zona Baia) și la 7 km sud de mina Altîn Tepe (Fig. 1). Primele cercetări arheologice au fost făcute aici în 1976, prilej cu care au fost salvate două vase dolium (sec. II p.Chr.)1. Probabil, cu același prilej au fost efectuate și o serie de cercetări de * Institutul de Cercetări Eco‑Muzeale ”Gavrilă Simion”, Tulcea; sailincai@gmail.com 102 Sorin-Cristian Ailincăi suprafață, fiind descoperite o serie de noi situri, printre care și cel de pe Dealul Calebair. Acesta se află la aproximativ 1,5 km nord–Vest de limita localității, fiind bine delimitat de Valea Cailderea și Valea cu Cișmea. Pe acest platou, bine delimitat de cele două văi, se pot observa și în prezent vestigiile unei fortificații din perioada epocii fierului, cu o suprafață de cca. 2,5 ha. Fig. 1. Situri arheologice atribuite culturii Babadag: 1. Babadag – Cetăţuie; 2. Babadag – Rățărie; 3. Bălteni; 4. Beidaud; 5. Beştepe; 6. Borduşani; 7. Brăhăşeşti; 8. Brăila; 9. Bucu; 10. Canlia; 11. Capidava – La bursuci; 12. Capidava – necropola tumulară romană; 13. Carcaliu; 14. Cârjelari; 15. Cavadineşti; 16. Cernavodă – Dealul Sofia; 17. Cernavodă – la 10 km S de oraş; 18. Cheia; 19. Cochirleni; 20. Constanţa; 21. Coslogeni; 22. Dridu; 23. Enisala – Cetatea Medievală; 24. Enisala – Fermă; 25. Enisala – Palanca; 26. Făcăieni; 27. Făgăraşu Nou; 28. Fântânele; 29. Galați; 30. Galiţa; 31. Gârliţa; 32. Garvăn; 33. General Praporgescu; 34. Ghindăreşti – Dealul Celea Mare; 35. Ghindăreşti – La Far; 36. Ghindăreşti – la S de sat; 37. Ghindăreşti – locul de încărcare al şlepurilor; 38. Ghindăreşti – Valea Cichirgeaua; 39. Gura Dobrogei; 40. Hagieni; 41. Hârşova – La lac; 42. Hârşova – Rasim; 43. Hârşova – Tell-ul gumelniţean; 44. Ijdileni; 45. Isaccea – Cetatea Noviodunum; 46. Isaccea – strada Suhat; 47. Istria – Cetatea Histria; 48. Ivrinezu Mic – marginea de V a satului; 49. Ivrinezu Mic – pe malul lacului Cochirleni; 50. Izvoarele; 51. Jijila; 52. Jurilovca – Cetatea Orgame; 53. Jurilovca – Insula Bisericuţa; 54. Luncaviţa – Tell-ul gumelniţean; 55. Luncaviţa – Valea Joiţei; 56. Mahmudia; 57. Mândreşti; 58. Mihai Bravu; 59. Murighiol; 60. Niculiţel – Cornet; 61. Niculițel – Mănăstirea Saon; 62. Novoselskoe II; 63. Orlovka II; 64. Ostrov – canabae Aeliae; 65. Ostrov – Cetatea Beroe; 66. Peceneaga – Piscul Sărat; 67. Piscu; 68. Platoneşti – La Cramă; 69. Platoneşti – Valea Babii; 70. Rachelu; 71. Râmnicelu; 72. Rasova; 73. Revărsarea; 74. Sâmbăta Nouă; 75. Sarichioi – La grădină; 76. Sarichioi – La bursuci; 77. Satu Nou – Colţul Pietrii; 78. Satu Nou – la N de dealul Cetăţii; 79. Satu Nou – Valea lui Voicu; 80. Sălcioara; 81. Schitu; 82. Siliştea – Conac; 83. Siliştea – Popină; 84. Somova; 85. Spiru Haret; 86. Stieţeşti; 87. Stoicani; 88. Suceveni; 89. Şuţeşti; 90. Ţăndărei – La spital; 91. Ţăndărei – Lacul Strachina; 92. Tătarca – cimitirul actual; 93. Teliţa; 94. Ţibrinu; 95. Topalu; 96. Tuluceşti; 97. Vânători; 98. Visterna; 99. Vlădeni – La vii; 100. Vlădeni – Popina Blagodeasca. Primele cercetări arheologice au fost efectuate în acest sit chiar în 1976–1977 de către Gavrilă Simion și Elena Lăzurcă, acestea fiind continuate și în perioada 1979–1980 doar de către Gavrilă Simion. Primele două campanii arheologice au fost publicate sumar încă din 1980. Cu această ocazie sunt prezentate descoperirile din Secțiunea I (SI), care a secționat fortificația de nord și o parte a incintei pe direcția NNE‑SSV. 1 SIMION, LĂZURCĂ 1980: 37. Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 103 Autorii considerau că cele mai vechi urme de locuire datau din epoca bronzului (cultura Coslogeni) și începutul epocii fierului (cultura Babadag), perioadă din care datau și primele elemente de fortificare (Valul I). Următoarea etapă de locuire a sitului, și cea mai consistentă, era datată după sec. VII a.Chr.2, fără a fi precizate alte date sau materiale în acest sens. Articolul prezintă profilul de est al SI (cercetările din 1976), cinci fotografii cu aspecte din timpul săpăturii, cărora li se adaugă și o câteva planșe cu materiale arheologice (ceramică) fotografiate. La peste 20 de ani de la sfârșitul cercetărilor de la Beidaud – Calebair, Gavrilă Simion revine cu un nou articol, în care reia informațiile deja publicate anterior și adaugă o serie de date rezultate în urma cercetărilor din perioada 1979–1980. Aceste din urmă investigații au determinat săparea Secțiunii II (SII), trasată perpendicular pe SI, și care traversa așezarea aproximativ pe direcția E–V3. Această nouă contribuție aduce și noi informații grafice, precum o fotografie aeriană realizată de Simion Ștefan, în care se pot vedea cele două secțiuni, dar și elementele de fortificație ale sitului4, fotografii din timpul cercetării și o cantitate mai mare de material ceramic, ilustrat de data aceasta prin desene. Cu această ocazie se fac noi precizări legate de evoluția cronologică și atribuirea culturală a etapelor de locuire a sitului, fiind menținută ideea că cele mai vechi vestigii aparțin culturii Coslogeni. În acest sens putem reține informația că în SII o locuință atribuită acestei culturi a fost suprapusă de valul de apărare, atribuit culturii Babadag (Valul I). Tot aici găsim precizări cronologice asupra locuirii mai târzii. Pe baza ceramicii grecești, locuirea din perioada târzie a primei epoci a fierului a fost datată în intervalul cuprins între jumătatea sec. VI și sec. V a.Chr., fiind pusă în legătură cu coloniile grecești Istros sau Orgame5. În ultimii ani am avut ocazia să putem studia materialul arheologic rezultat în urma cercetărilor de la Beidaud – Calebair, precum și documentația de șantier păstrată. Analiza acestor informații ne‑au determinat să încercăm o republicare a acestor descoperiri, în mai multe etape. În acest articol, vom analiza descoperirile atribuite de Gavrilă Simion sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului; ulterior urmând a fi publicate vestigiile din perioada greacă arhaică și cele romane. DESCRIEREA CERCETĂRILOR Documentația studiată În arhiva Institutului de Cercetări Eco‑Muzeale „Gavrilă Simion” am identificat planurile întocmite cu prilejul cercetărilor din anii 1976–1977, 1979–1980 de la Beidaud – Calebair. Departe de a fi complete, acestea aduc totuși informații suplimentare. Așa cum am menționat și mai sus, primele cercetări au avut loc în vara anului 1976. Cu această ocazie, a fost trasată Secțiunea I, care a tăiat valurile de apărare de pe latura nordică și o porțiune din incinta așezării. Aceasta avea o lățime de 1,50 m și o lungime de 94 de m. Numerotarea carourilor de 1,50×1,00 m s‑a făcut de la interior spre exterior. Ulterior, în 1977, SI a fost prelungită spre incintă cu 46 m, având dimensiunile totale de 140×1,5 m (210 mp). O primă problemă cu care ne‑am confruntat în reconstituirea situației arheologice a fost o renumerotare a carourilor dinspre exterior spre interior. Din fotografia aeriană (Fig. 2) se poate observa că au fost trasate și două casete, săpate probabil pentru cercetarea locuințelor numerotate cu 3 și 4. Acest fapt nu a fost însă consemnat nici în jurnal și nici în planuri. Din materialul publicat rezultă că în SI au fost identificate și cercetate, probabil parțial, 12 gropi și cinci locuințe6. Deși se păstrează profilul estic al SI pe toată lungimea sa, în arhivă am găsit doar planul cercetărilor din 1976. Datele despre dimensiunile structurilor cercetate sunt puține, gropile 11 și 12 nu sunt consemnate pe plan, fiind probabil identificate în profilul vestic, la fel ca și locuința 5 (Fig. 3). 2 3 4 5 6 SIMION, LĂZURCĂ 1980: 43 și urm. SIMION 2003: 79–98. SIMION 2003: Fig. 2.1; 4–12. SIMION 2003: 82–83. Despre datarea ceramicii grecești, vezi și LUNGU et al. 2007; DUPONT, LUNGU 2010. SIMION 2003: 81. 104 Sorin-Cristian Ailincăi Conform marcajelor de pe fragmentele ceramice, gr. 11 ar fi fost identificată în dreptul metrului 136. De aici provin numai fragmente ceramice realizate în stil Babadag. Fig. 2. Situl arheologic de la Beidaud – Dealul Calebair (fotografie aeriană Simion Ștefan). În campaniile anilor 1979–1980 a fost cercetată Secțiunea II. Din fotografia aeriană și din consemnările făcute în jurnal reiese că aceasta a fost trasată perpendicular pe direcția SI, fără a se intersecta. Aceasta a secționat fortificația de vest în apropierea intrării identificate în acest sector. Din jurnal reiese că SII avea o lungime de 140 m și o lățime de 1,5 m. La fel ca și în cazul SI, din fotografia aeriană se poate vedea că au fost deschise și două suprafețe suplimentare, probabil pentru a dezveli unele structuri de dimensiuni mai mari. În arhivă am identificat planul SII, pentru 122 m, profilul de nord al acesteia fiind întocmit numai pentru primii 40 m, numerotarea carourilor făcându‑se dinspre est, spre vest. Așa cum se poate observa din Fig. 3, au fost cercetate numeroase complexuri arheologice, mai ales gropi, numai o parte dintre acestea păstrând numerotarea. Între metrii 12 și 16 se poate observa o structură de dimensiuni mai mari (nu este numerotată), dar nu cunoaștem exact relația stratigrafică cu structurile 26 și 30. Din raportul campaniei 1979 (nu am identificat raportul dedicat săpăturilor din anul 1980) reiese că au fost cercetate 20 de gropi și o locuință (cu material grecesc), însă aceste structuri nu sunt descrise decât selectiv și extrem de sumar. Tot în acest plan este menționată între metrii 37–38 și o groapă romană, în vreme ce sectorul fortificației este marcat doar în plan cu numeroase pietre. Profilul, din păcate, lipsește. Din cele câteva fotografii păstrate se poate presupune că ambele linii de fortificare de pe latura vestică aveau piatră în compoziție (Fig. 5). Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului Fig. 3. Planurile cercetărilor arheologice de la Beidaud (1976–1977; 1979–1980). 105 106 Sorin-Cristian Ailincăi Despre structurile de locuire atribuite culturii Babadag În articolul din 2003, Gavrilă Simion relua analiza descoperirilor din SI, unde menționa că au fost descoperite cinci locuințe și 12 gropi menajere. În privința cronologiei acestora, autorul cercetării atribuia gropile 1, 9 și 11 unui orizont atribuit culturilor Coslogeni și Babadag. Despre structurile de habitat cercetate în SII nu se fac decât unele precizări generale. Din păcate, nici însemnările din jurnal nu sunt mai generoase. Acesta menționează că gropile 24, 31 și 33 „nu au decât cenușă, celelalte conțin un bogat material ceramic grecesc și autohton, majoritatea de la sfârșitul sec. VI – începutul sec. V. a.Chr.”. Tot din acest document reiese că groapa 18 „are materiale arheologic reprezentativ pentru diferire epoci, de la Hallstatt A până la sec. VI a.Chr.”. În profilele realizate se poate observa delimitarea a două niveluri de locuire (Fig. 3). Structurile atribuite locuirii mai vechi sunt figurate a fi fost săpate direct în solul steril, în vreme ce cele datate în sec. VI–V a.Chr. au fost săpate într‑un sol cenușiu, aflat sub vegetal. Această situație nu este consemnată în însemnările de șantier și nu poate verifica nici în fotografiile existente. Din cele de mai sus, se pot observa numeroasele carențe existente în privința documentației de șantier. O altă categorie de informații pe care o să o folosim este cea de pe marcajele existente pe materialele arheologice. Aceste date nu sunt de multe ori în concordanță cu publicațiile, planurile sau rapoartele existente, dar indică existența unor concentrări sau/și asocieri de materiale. Astfel, în urma prelucrării întregului lot de materiale arheologice (mai ales ceramică) am putut observa că structurile numerotate cu gr. 1, 3, 5, 8, 10, Loc. 3 (SI), 16, 17, 18, 19, 22, 23, 28, 29 și 30 (SII) conțineau numai material ceramic din perioada târzie a primei epoci a fierului (cu multă ceramică grecească). În același timp, structurile notate cu gr. 2, 7, 9, Loc. 4, gr.13, 15, 18, 27, 29 conțineau materiale ceramice atât din perioada timpurie, cât și din cea târzie a primei epoci a fierului. Doar în câteva contexte apar fragmente ceramice care pot fi atribuite celui mai timpuriu orizont de locuire. În SI acestea sunt cele notate cu gr. 4, 6 (?) și 11. Situația marcajelor din SII este destul de greu de lămurit. Este posibil ca în campania 1980, după prelungirea acestei secțiuni, să se fi refăcut și un caroiaj diferit față de cel din 1979. În ciuda acestui fapt, putem observa o serie de concentrări de materiale ceramice de la începutul epocii fierului în SII, c. 12–14, locuință (Pl. IV.1–12), SII, c. 20 (Pl. III.21–25), SII, c. 31, gr. 18 (Pl. VI.1–5), SII, c. 122–127 (Pl. VII). Deși este imposibil să reconstituim situația reală, putem totuși concluziona că cel mai vechi nivel de locuire poate fi atribuit unui orizont cu ceramică incizată și imprimată. Acestui orizont îi pot fi atribuite o serie de gropi și locuințe (?), care au fost ulterior parțial distruse mai ales de locuirea din sec. VI–V a.Chr. Cărei locuiri îi aparține fortificația? Sistemul de fortificare conturează o incintă de formă neregulată, aproximativ trapezoidală (Fig. 2, 4.1). Sectoarele de nord și de vest au fost apărate de două valuri/ziduri din lemn cu șanțuri adiacente, în vreme ce partea de sud și cea de est coincid cu panta abruptă a promontoriului și au fost întărite probabil doar cu o palisadă sau zid de lemn7. În teren și din fotografiile aeriene se pot distinge trei zone de acces, una în partea de nord și una pe colțul de nord‑est și alta pe latura vestică (Fig. 2, 4.1). Sistemul de fortificație a fost secționat în sectorul de nord (SI) și în cel vestic (SII). Se pare că singurele înregistrări grafice sunt doar cele deja publicate (profilul estic al SI). Valul dinspre interior a fost considerat primul val (VI), iar cel din exterior, al doilea (VII), fiecare dintre acestea având un șanț adiacent. În sectorul de nord, fortificația se păstrează mai bine sau a avut dimensiuni mai mari (Fig. 5). Autorii cercetării considerau că VI a fost „construit după o tehnică de tradiție mai veche cunoscută în așezarea de la Babadag, fiind ridicat din lut placat cu pietre. Baza acestui val măsoară 14 m și se află pe stratul vegetal antic care în prealabil … a fost bătătorit și ars”8. În secțiunea sa, Gavrilă Simion a observat două zone 7 8 Aceste sectoare, deși au fost secționate, nu sunt nici descrise, nici documentate grafic. SIMION 2003: 80. Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 107 distincte. Cea dinspre șanț, unde „s-a constatat existența unui emplecton constituit din vălătuci din lut placat cu pietre și ars până la roșu. La exterior, panta bazei are un strat gros de bolovani maei de piatră, cu lățimea de 1,20 m …”. În vreme ce, în cea de a doua zonă a VI, autorul cercetării observa mai puține urme de ardere, compoziția sa fiind în linii mari aceeași (Fig. 3). 3 Fig. 4. 1. Planul topografic al zonei, cu schița fortificației (după SIMION 2003); 2–4. Fotografii cu Valul I, Secțiunea II (fototeca ICEM‑Tulcea). Cu ocazia publicării cercetărilor, Gavrilă Simion menționa descoperirea în structura VI a unui fragment ceramic cu brâu triunghiular în profil, pe care îl atribuie culturii Coslogeni, dar din păcate nu îl ilustrează; și o ceașcă întregibilă specifică olăriei Babadag (Pl. I.7). Pe baza acestor argumente se considera că „inițial, a existat aici o așezarea a culturii Coslogeni a cărei continuitate a determinat fortificarea ei în faza Hallstatt-ului timpuriu sau mijlociu. În această fază a fost ridicat valul de pământ, construit după o tehnică mai veche, cu emlectonul din lut și placat cu pietre. După o primă distrugere, care nu a putut fi sesizată în timp, valul a fost refăcut și supraînălțat în perioada Hallstatt-ului târziu”9. Cel de al doilea val (VII) a fost construit în opinia autorilor cercetării „cu pământ luat din șanțul adiacent din exterior și realizat în sistemul cu straturi alternante. La bază, valul măsura 7 m și a fost ridicat … 9 SIMION 2003: 80. 108 Sorin-Cristian Ailincăi pe stratul vegetal antic, care prezintă un strat subțire de arsură și cenușă. La exterior linia valului a fost bine determinată … de un strat de 4 m de pietre care au placat suprafața sa”. În structura sa au fost descoperite doar fragmente ceramice lucrate la roată, provenite de la amfore grecești10. Fig. 5. Așezarea de la Beidaud–Dealul Calebair, vedere dinspre sud–Vest. Nu cu mult timp în urmă, într‑o sinteză dedicată perioadei timpurii a epocii fierului în Dobrogea, atrăgeam atenția asupra posibilității ca fortficația de la Beidaud să dateze în întregime din perioada sec. VI–V a.Chr11. Şi din punctul nostru de vedere ar trebui privită ca o amenajare unitară. Ne este greu să ne imaginăm că aceasta arata ca în prezent. Așa cum sunt prezentate datele în ultimele studii efectuate în domeniul sistemelor defensive, cel mai probabil fortificația de la Beidaud era alcătuită din două rânduri de ziduri din lemn umplute cu pământ și piatră (Fig. 6.2–4)12. Urmele de ardere menționate de Gavrilă Simion se datorează mai degrabă arderii structurii din lemn, decât unui procedeu de întărire a valului. În Fig. 4.3–4 se pot observa două nuclee de piatră, care probabil au stat la baza zidurilor din lemn, dacă ținem cont și de forma regulată a secțiunilor obținute. Metodele de cercetare folosite, suprafața mică a secțiunilor trasate prin fortificație şi, mai ales, lipsa condițiilor de păstrare a structurilor lemnoase au contribuit probabil la o documentare deficitară a sistemului defensiv. În privința datării acestuia, putem considera că locuirea cea mai consistentă este cea din perioada sec. VI–V a.Chr., acest fapt justificând ridicarea unui sistem defensiv. Mai mult decât atât, o datare târzie a fortificației poate fi susținută și de ridicarea acesteia peste o locuință (din păcate nu este reprezentată pe planuri) cu materiale specifice culturii Babadag (Pl. VII.5–10) în SII13. Pe de altă parte, asemănările cu fortificația de la Babadag sunt destul de nepotrivite, mai ales că din punctul nostru de vedere situl de la Babadag a fost întărit doar cu un șanț de dimensiuni impresionante, așa‑ zisul val, situat spre exterior, departe de a fi fost creat cu pământul scos din şanţ, fiind mai degrabă rezultatul diferenţei de nivel obţinută în urma săpării acestuia14. Privit în ansamblul descoperirilor din spațiul extracarpatic, fortificațiile sunt rare în toată perioada primei epoci a fierului15. În Dobrogea, culturii Babadag îi sunt atribuite cu siguranță fortificația așezării eponime16 și cea de la Jijila – Cetățuie17, în vreme ce în perioada târzie a primei epoci a fierului poate fi încadrată doar fortificația de la Beidaud. 10 11 12 13 14 15 16 17 SIMION 2003: 81. AILINCĂI 2013A; AILINCĂI 2016A. ZANOCI 2011; KRAUSE 2019 ș.a. SIMION 2003: 82 atribuie locuința culturii Coslogeni. AILINCĂI 2013A. ZANOCI 1998; ZANOCI 1999; ZANOCI 2013. MORINTZ 1987; JUGĂNARU, AILINCĂI 2003; AILINCĂI 2013. SÎRBU et al. 2008. Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 109 Fără îndoială, amenajarea unui astfel de sistem defensiv poate indica cel puțin existența unei structuri sociale ierarhizate dar și delimitarea clară a unui teritoriu, simbolizând puterea și ideologia elitelor18. Existența unor tendințe de organizare și exploatare a teritoriului este vizibilă încă de la începutul mileniului I a.Chr. în zona lacului Babadag, unde în jurul așezării eponime au fost identificate mai multe situri contemporane19. Cu atât mai mult acestea trebuie să fi existat spre sfârșitul primei epoci a fierului, mai ales dacă ținem cont și de relatările lui Herodot despre campania lui Darius împotriva sciților și episodicul conflict cu geții20. Pe de altă parte ne putem întreba dacă fortificația poate fi atribuită populației autohtone sau coloniștilor greci, un rol mai probabil al fortificației de la Beidaud fiind probabil și controlul unui drum ce unea printre altele și mina de la Altîn Tepe cu coloniile grecești sau alte centre; dar din păcate lipsesc cercetările referitoare la posibila exploatare preistorică a minereurilor de fier și cupru de aici. MATERIALUL ARHEOLOGIC În urma prelucrării materialului arheologic am atribuit perioadei timpurii de locuire un lot de 126 de obiecte, în majoritate recipiente ceramice fragmentare, dar și două fusaiole din lut. Acestora li se adaugă și un pumnal din bronz a cărui condiții de descoperire sunt incerte. Ceramica Lotul ceramic este compus din 124 de recipiente ceramice, în cea mai mare parte păstrate fragmentar. Având în vedere că în multe cazuri nu cunoaștem cu exactitate locul descoperirii, separarea de ceramica celui de al doilea orizont de locuire s‑a făcut mai mult pe principii tipologice și tehnologice, persistând totuși o serie de îndoieli asupra încadrării cronologice unor străchini sau vase de bucătărie. Pe de altă parte, nu știm cu exactitate modul de prelevare a materialului arheologic din timpul săpăturii, astfel încât datele pe care le putem obține în urma analizei pot fi puse sub semnul întrebării. Tipuri de vase Din punct de vedere tipologic putem observa existența a patru categorii ceramice, specifice în linii mari olăriei culturii Babadag21 (Fig. 7). Categoria A – vasele bitronconice pot fi atribuite numai subcategoriilor A1 şi probabil A2. Acestea sunt reprezentate de 70 de exemplare, păstrate în cele mai multe cazuri fragmentar, ceea ce împiedică efectuarea unei tipologii cât mai amănunţite. Pe ansamblu, am putut identifica mai multe fragmente de la vase de mari dimensiuni, precum cel descoperit în gr. 15/c. 36/S II (Pl. V.17), pe care l‑am atribuit tipului A1–I.3–1. Recipientul păstrează în zona îmbinării gâtului cu umărul un decor format din benzi şi cercuri concentrice imprimate, flancat în partea de jos de o bandă de linii paralele vălurită, care uneşte cele patru proeminenţe conice existente dispuse diametral opus. Tot de la vase de dimensiuni apreciabile provin şi alte fragmente a căror formă este greu de apreciat (Pl. II.1,5,10,15,16; VI.1). În mai multe cazuri putem presupune existenţa unor recipiente de dimensiuni medii sau chiar mici, cu corpul mai mult sau mai puţin bombat (Pl. II.17; III.12,14,18; IV.1,14; VI.6; VII.10), în vreme ce un alt fragment, cu un profil mai complet, a dus la reconstituirea grafică a unui vas de dimensiuni medii, cu un aspect suplu, gâtul scurt, marginea trasă spre exterior şi corpul mai puţin bombat – tipul A1–III.3–1 (Pl. V.16). Greu de reconstituit sunt, însă, cele mai multe fragmente descoperite, care provin din partea superioară (Pl. I.13; II.3,8,14,16; III.1,17,23; IV.2–3; V.4,13–15; VI.2–3; VII.4,11–13) sau mediană (Pl. I.1–2,4,9–10,12,14,17,21,22; II.1,4–7,9,10,12,15; III.4–6,12,14,18,19,22,24,25; IV.1, 5; VI.8; VII.2,8– 10) a unor astfel de vase. 18 19 20 21 KRAUSE 2019: 6–7. AILINCĂI et al. 2019. Herodot, Istorii, IV, 93 și urm. AILINCĂI 2011. 110 Sorin-Cristian Ailincăi Fig. 6. Tipuri de construcții defensive din epoca fierului documentate în spațiul est‑carpatic (ZANOCI 2011). Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 111 În câteva cazuri am putut identifica torți semicirculare de tip III.2–3 (Pl. I.17; III.12; VII.9), proeminențe de tip I.1–2 (Pl. I.12; II.12,18; IV.16) sau benzi aplicate de tip II.1 (Pl. II.5) sau III.1 (Pl. VII.5). Trebuie să remarcăm că multe din recipientele de acest tip sunt bogat ornamentate cu cercuri concentrice şi benzi imprimate, combinate sau nu cu linii incizate (Pl. I.1,14,22; II.1,6–7,10; III.2–3,5– 6,14–15,19;22;25; IV.14; V.17; VII.8), dar există şi unele exemplare decorate exclusiv prin linii incizate dispuse vălurit, în zigzag, triunghi, orizontal sau oblic (Pl. I.4,10,21; II.4; IV.5; VI.1,6,8; VII.2,15). Un loc aparte îl ocupă şi câteva fragmente decorate cu cercuri simple realizate prin imprimarea unei unelte tubulare, unite de linii tangente incizate (Pl. I.2; IV.15), acestora li se adăugă şi o serie de vase decorate prin şiruri de puncte (Pl. I.9,12; II.5,9,12,18; III.4; IV.16). Categoria C. Ceştile (22 exemplare) – sunt reprezentate de mai multe subcategorii și tipuri. Subcategoria C1, cu două torți supraînălțate, este reprezentată de un singur exemplar întreg, nedecorat, care are diametrul maxim dispus în partea mediană, iar pe umăr au fost realizate două proeminenţe conice dispuse simetric pe diametrul opus toartelor. Acesta poate fi atribuit tipului C1–IV.2–2 (Pl. III.7). Acesteia i se adaugă câteva exemplare ce pot fi atribuite subcategoriei C2, ceşti cu corp bitronconic şi o toartă supraînălţată. Exemplarele descoperite la Beidaud sunt de dimensiuni diferite, corpul fiind realizat mai mult sau mai puţin suplu (Pl. I.3,7,11,16; II.2,11; III.11; VII.16). Acestea pot fi atribuite tipurilor C2– IV.2.2 (Pl. I.11; II.11; III.11) sau C2–IV.4.2 (Pl. I.7). Cele mai multe exemplare sunt însă fragmentare şi nu pot fi încadrate cu siguranţă într‑un anumit tip, fiind reprezentate de părţi din corp sau torţi (Pl. I.3; II.2,13; III.8,10,15; IV.7,9; V.7–9; VII.3,6). Printre acestea putem totuşi remarca şi două fragmente din corpul altor recipiente de dimensiuni mai mari (Pl. IV.6; VII.18). Cea mai mare parte a toartelor pot fi încadrate în tipul I.1, un singur fragment are partea superioară ascuțită și poate fi atribuit tipului I.2.c (Pl. IV.9). Pe o parte din fragmente se păstrează și proeminențe conice, de tip I.2, amplasate de obicei în zona diametrului maxim (Pl. I.7; II.11; III.7; IV.6; V.7–8,10; VII.16,18). În privinţa decorului, putem observa că majoritatea fragmentelor nu prezintă urme de decorare (Pl. I.3; III.8; IV.7,9; VII.3,6); pe patru dintre exemplare se pot observa diverse combinaţii de linii incizate (Pl. I.7,11; II.2; III.15); într‑un singur caz sub o linie incizată orizontal se regăseşte un şir de puncte (Pl. VII.16); iar trei piese prezintă şiruri de puncte sau mici alveole în zona de îmbinare a gâtului cu umărul (Pl. I.16; III.11; V.9). Un decor interesant compus din cercuri simple cu câte un punct în mijloc, unite de linii tangente apare pe o ceaşcă (Pl. V.10), în mod asemănător cu cele realizate pe câteva vase bitronconice. Categoria E. Străchinile sunt reprezentate de 22 exemplare de forme şi dimensiuni diferite. Cele mai multe dintre acestea aparțin subcategoriei E1, având marginea trasă spre interior (Pl. I.5–6; III.9,16; IV.10,12; V.5–6,8; VII.1,7,14), un exemplar are marginea aproximativ dreaptă (verticală) (Pl. VI.9), în vreme ce alte străchini au marginea oblică, continuând direcţia pereţilor vasului (Pl. I.8,19–20; III.13,21; V.12; VII.17). Dintre acestea, opt recipiente au marginea canelată (Pl. I.5–6,20; III.9; V.6,12; VI.5; VII.1), în restul cazurilor aceasta fiind dreaptă sau uşor ondulată, iar două vase prezintă apucători sau agăţători în partea superioară a corpului (Pl. III.16; VII.7); în vreme ce alt exemplar are două perforații executate în lutul moale (Pl. III.21). Categoria F. Vasele de bucătărie (10 exemplare) – deşi, probabil mult mai numeroase, sunt greu de diferenţiat de cele hallstattiene târzii. Acestea aveau cu siguranță dimensiuni diferite, greu de presupus în starea lor actuală de păstrare. Fragmentele înregistrate de noi provin de la vase de dimensiuni medii, având formă bitronconică şi care pot fi atribuite subcategoriilor F1 (Pl. V.1,3) și F2 (Pl. I.15,18; III.20; IV.8; VI.7,10). Alte două fragmente au aparținut probabil unor exemplare specifice subcategoriei F3 (Pl. III.10; VI.4), cu deschidere nerestricționată. Cele mai multe exemplare au în partea superioară brâuri aplicate. Acestea au de cele mai multe ori alveole create prin apăsare (Pl. I.15,18; III.20; V.1; VI.4,7). În două cazuri acestea brâuri nu au alveole (Pl. IV.11; V.3), iar la un singur exemplar, în zona sa Sorin-Cristian Ailincăi 112 superioară se poate observa un șir de impresiuni, fără brâu (Pl. VI.10). Alte două recipiente au păstrat apucători plate, de tip II (Pl. V.1,3). Fig. 7. Categorii ceramice identificate în situl de la Beidaud. Frecvența categorii ceramice Lotul ceramic analizat de noi, deși nu pare numeros în comparație cu siturile Babadag publicate mai recent22, este totuși unul important dacă îl raportăm la loturile de ceramică redate prin desen, până la sfârșitul anilor ’9023. Nu știm însă în ce măsură acest lot este și valoros din punctul de vedere al compoziției sale, dacă privim prin prisma proceselor de prelevare, selectare și păstrare aplicate de la descoperire până în prezent. ADAMESCU 2011 (366 recipiente); AILINCĂI 2013B (695 recipiente); AILINCĂI et al. 2011 (181 recipiente); AILINCĂI et al. 2013 (216 recipiente); AILINCĂI et al. 2014 (296 recipiente); AILINCĂI et al. 2016 (310 recipiente); AILINCĂI et al. 2017 (867 recipiente); SÎRBU et al. 2008 (334 desene) etc. 23 MORINTZ 1964 (20 recipiente); MORINTZ 1986 (6 recipiente); MORINTZ 1987 (60 recipiente); MORINTZ, JUGĂNARU 1995 (35 recipiente); MORINTZ et al. 1995 (64 recipiente) etc. 22 Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 113 Grafic 1. Frecvența categoriilor ceramice din perioada timpurie a epocii fierului în situl de la Beidaud – Dealul Calebair. Din Graficul 1 se poate observa că vasele bitronconice (categoria A) reprezintă 56,45% din lotul analizat. Acestea sunt urmate de cești (categoria C) și străchini (categoria E), cu câte 17,74% și de vasele de bucătărie (categoria F), cu 8,07%. Frecvența categoriilor ceramice de la Beidaud este cumva atipică față de situațiile întâlnite în siturile Babadag publicate până în prezent24. Pe ansamblu putem observa preponderența vaselor folosite la depozitarea lichidelor și ca veselă, și procentajul foarte redus al vaselor folosite la gătit. Stilul decorativ Încă de la definirea culturii Babadag stilul decorativ a avut un rol important în argumentarea cronologiei relative și absolute25. Așa cum am arătat însă cu diverse ocazii, tipul de decor și modul de realizare al acestuia se asociază de multe ori cu anumite categorii ceramice, fără să reprezinte obligatoriu un indiciu cronologic26. Categorii Tip decor I.1 II.A.1 II.A.4 II.B.1 II.B.2 III.A.1 III.A.2 IV VI.A ? nc. 0 3 2 6 2 1 0 1 6 0 mp. 0 0 6 0 0 0 1 1 2 0 ct. 3 0 0 0 0 0 0 1 0 3 Inc. 0 0 1 1 0 2 0 0 1 0 Pct. 4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 E Can. 0 8 0 0 0 0 0 0 0 0 Total Inc. 0 3 3 7 2 3 0 1 7 0 Imp. 0 0 6 0 0 0 1 1 2 0 Pct. 7 0 0 0 0 0 0 1 0 3 Can. 0 8 0 0 0 0 0 0 0 0 Total 7 11 9 7 2 3 1 3 9 3 A C Tabel 1. Tipuri de decor aplicate pe ceramica din perioada timpurie a epocii fierului de la Beidaud. 24 25 26 Vezi AILINCĂI 2011: 159 și urm. MORINTZ 1964; MORINTZ 1987. AILINCĂI 2011: 171; AILINCĂI 2016B: 334–335. 114 Sorin-Cristian Ailincăi Din cele 124 de recipiente înregistrate, 55 (44,35%) prezintă urme de decorare cu elemente realizate prin incizie, imprimare sau canelură (Tabel 1; Fig. 8). Dintre acestea, cele mai multe sunt compuse exclusiv din motive incizate (26). În 11 cazuri decorul este compus aproape exclusiv din puncte, iar în zece cazuri se pot vedea și elemente executate prin imprimare. Canelura a fost folosită doar în cazul decorării marginii străchinilor, în opt cazuri. Grafic 2. Frecvența tipurilor de decor aplicate pe recipientele din categoria A. Mai mult de jumătate din recipientele încadrate în categoria A au fost decorate (54,29%) cu benzi de tip I.1 (Pl. I.9; II.9; III.4), II.A.1 (Pl. I.10,21; III.22), II.B.2 (Pl. VI.8; VII.15), III.A.1 (Pl. II.4), III.A.2 (Pl. II.10), IV (Pl. I.4,22; II.5), dar mai ales II.A.4 (Pl. I.1–2,14; II.1,6–7; IV.15; VII.8), II.B.1 (Pl. II.15; III.2,5,19; IV.14; VII.2) și VI.A (Pl. III.3,6,14,25; IV.5; V.17; VI.1,6), executate preponderent cu motive realizate exclusiv prin incizie, dar și asociate cu motive imprimate sau puncte (Grafic 2). Un procentaj de decorare mai redus îl au vasele din categoria C (ceștile). Acestea păstrează benzi de decor de tip I.1 (Pl. I.16; III.11; V.9), II.A.4 (Pl. V.10), II.B.1 (Pl. III.15), III.A.1 (Pl. I.11; II.2) și VI.A (Pl. I.7), executate preponderent prin incizie sau prin aplicarea de puncte (Grafic 3). Grafic 3. Frecvența tipurilor de decor aplicate pe recipientele din categoria C. Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 115 Fig. 8. Tipuri de decor. Fusaiole din lut Printre obiectele atribuite orizontului de la începutul epocii fierului sunt și două fusaiole din lut. Descoperite frecvent în aproape toate aşezările, acestea sunt mici greutăţi din lut (mai rar din piatră), de formă rotundă sau discoidală, cu un orificiu mic pe mijloc, în care se fixa un beţişor lung şi subţire pentru fus. Prima dintre acestea are o formă bitronconică, cu diametrul maxim dispus în zona mediană. Piesa a fost arsă în mediu oxidant, suprafaţa sa fiind atent lustruită. Obiectul a fost perforat înainte de ardere. La una din extremități prezintă deterioarări produse în vechime (Pl. V.2). Acestă metodă de realizare este cea mai frecventă în cultura Babadag, până în prezent fiind cunoscute peste 100 de exemplare (Tipul I)27. Cel de al doilea exemplar are corpul aproape discoidal, extremitățile fiind ascuțite (Tipul IV)28. Arderea s‑a făcut în mediu oxidant, suprafața fiind amenajată destul de neglijent (Pl. IV.13). 27 28 AILINCĂI 2010: 211. AILINCĂI 2010: 211. 116 Sorin-Cristian Ailincăi Pumnalul din bronz Deși, reprezintă o descoperire importantă, pumnalul nu este menționat în primul articol dedicat cercetărilor de la Beidaud și nici în rapoartele de săpătură păstrate, chiar dacă se pare că a fost descoperit încă din 1978. De altfel, piesa a fost publicată mai târziu de Gabriel Jugănaru, care precizează că a fost descoperită în nivelul de la baza așezării de la Beidaud29. Ulterior, deși este ilustrat de Gavrilă Simion în cel de al doilea articol dedicat cercetărilor de la Beidaud, acesta nu face precizări asupra acestei descoperiri30. Totuși, în alt articol publicat în același volum menționează că pumnalul a fost identificat la o adâncime de 0,70–0,80 m alături de fragmente ceramice de tip Babadag și Coslogeni, fără să se precizeze un context exact31. Pumnalul se află într‑o stare bună de conservare şi păstrează o patină nobilă de culoare verde‑ închis (nr. inv. 4858). Pe ambele feţe ale lamei şi pe tăişuri se pot observa numeroase urme ale utilizării obiectului în vechime. Mici deformări sunt vizibile şi la extremitatea limbii de înmănuşare. Lama pumnalului este plată, părţile active fiind bine ascuţite; lăţimea maximă este dispusă spre mâner, aceasta îngustându‑se treptat spre vârful ascuţit şi brusc spre mâner. Pe ambele feţe se poate observa câte o nervură mediană de formă triunghiulară în profil, dispusă longitudinal, continuată de o tijă pe care se află o gardă ovală în secţiune şi limba de înmănuşare de formă dreptunghiulară, a cărei lăţime se subţiază spre capăt. Piesa a fost turnată într‑un tipar bivalv închis, prin zona vârfului sau a limbii de înmănuşare. Aceasta are un aspect foarte îngrijit şi nu prezintă pe suprafaţa sa asperităţi sau mici goluri produse în timpul confecţionării. Dimensiunile pumnalului sunt: L = 17,7 cm; lăţimea maximă a lamei = 4,1 cm; grosimea lamei = 0,6 cm; dimensiunile gărzii = 1,4×1,9 cm; lăţimea limbii de înmănuşare = 1,1 cm; greutate = 70 g. Piesa a fost analizată metalografic, nedistructiv, rezultatele obținute fiind următoarele: Cu – 59,63%; Sn – 39,94%; Fe – 0,27%; Pb – 0,17% (As – 80%); As – 11030 ppm; Ag – 632 ppm32. Din punct de vedere geografic, cele mai apropiate analogii le reprezintă piesele descoperite la Sabangia și cea care provine dintr‑o groapă din nivelul superior al aşezării de la Coslogeni33. Alte exemplare provin din spaţiul dintre Carpaţi şi Nistru, fiind atribuite de V. Dergačev tipului Lobojkova, varianta Malye Kopani34, precum şi cele din depozitele de la Băleni35, Duda36, descoperirile izolate de la Crucişoara37, Răcătău38, Iugani39, Goian40, Beriozki41, dar şi exemplarele din tumulul 81 de la Târnăuca IV42 şi aşezarea culturii Noua de la Mahala43. Descoperirilor din spaţiul românesc i se adaugă şi un exemplar descoperit izolat în Transilvania la Band44. JUGĂNARU 1995: 354. SIMION 2003A. 31 SIMION 2003B: 64. 32 Profit de această ocazie pentru a‑mi exprima recunoştinţa faţă de dl. fizician Gh. Niculescu şi de colaboratorii săi Al. Ţârlea şi M. Florea pentru ajutorul acordat. Pentru determinarea compoziţiei obiectelor au fost efectuate măsurători de fluorescenţă de raze X cu un aparat portabil tip InnovX α Series cu anticatod de Wolfram 30 kV şi 40 μA. Timpul de expu‑ nere a fost de 300”. 33 NEAGU, NANU‑BASARAB 1986: 113, Taf. 17, 22. 34 DERGAČEV 2002: 125–126. 35 DRAGOMIR 1967: R 18b/32; PETRESCU‑DÎMBOVIŢA 1977: Fig. 73.21. 36 PETRESCU‑DÎMBOVIŢA 1977, Fig. 80.15. 37 DERGAČEV 2002: 126, Taf. 70.A423. 38 DERGAČEV 2002: 126, Taf. 7./A424. 39 BOBI 1981: Taf. 24.5. 40 DERGAČEV 2002: 126, Taf. 43.B129. 41 DERGAČEV 2002: 126, Taf. 40.B119. 42 DERGAČEV 2002: 125, Taf. 44.B141. 43 SMIRNOVA 1969: Fig. 7.28; LESKOV 1981: Taf. 9.87. 44 ROSKA 1942: 174–175, Fig. 207; Popa 1999–2000: Pl. 5.3. 29 30 Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 117 Fig. 9. Pumnalul din bronz descoperit la Beidaud. Numeroase pumnale de acest tip au fost înregistrate şi în nordul Mării Negre, în depozite, precum cele de la Lobojkova45, Elisejeviči46, Dobrjanka47, Kobakovo48 sau descoperite izolat la Dubrovskogo49, Novo Petrovsk50, Vydumka51, Zvenigorodom52, Salgany53, pe teritoriul raioanelor Hmel’ny Kanevskogo54 şi Dnepropetrovsk55 şi în regiunea Nikolaevsko56; majoritatea lor fiind încadrate de E. N. Černych în tipurile H‑34 şi 36. Originea nord‑pontică a acestor pumnale este dovedită şi de descoperirea în acest spaţiu a singurelor forme pentru turnat astfel de piese, precum cele de la Drevjennoje57, Golourov58, Derevjamnaje59, Mazepicy60, Vološskoje61, Vjazovok62, Dnepopeetrovsk63 şi Malye Kopani64. 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 ČERNYCH 1976: Fig. 36.7–8; LESKOV 1981: 8–12, Taf. 3.38–39. ČERNYCH 1976: Fig. 36.17; LESKOV 1981: 13–14, Taf. 3.B1. LESKOV 1981: 18, 4/D1. LESKOV 1981: 60, Taf. 1.8C. ČERNYCH 1976: 119–120, Fig. 36.6. ČERNYCH 1976: Fig. 36.3. ČERNYCH 1976: Fig. 36.10. ČERNYCH 1976: Fig. 36.13. BRUJAKO, TOŠEV 2001–2002: 590, Fig. 3.2. ČERNYCH 1976: Fig. 36.2. ČERNYCH 1976: Fig. 36.4. ČERNYCH 1976: Fig. 36.9. BOČKAREV, LESKOV 1980: 10, Taf. 2.17. BOČKAREV, LESKOV 1980: 8–9, Taf. 1.9 a‑c. BOČKAREV, LESKOV 1980: 9–10, Taf. 1.16 a‑b. BOČKAREV, LESKOV 1980: 10, Taf. 2.21. BOČKAREV, LESKOV 1980: 11, Taf. 2.24 a. BOČKAREV, LESKOV 1980: 11–12, Taf. 2.22; 3.28. BOČKAREV, LESKOV 1980: 13, Taf. 3.35. BOČKAREV, LESKOV 1980: 14, Taf. 4.39 c; 5.42 a. 118 Sorin-Cristian Ailincăi Referindu‑ne la arealul de răspândire al acestor artefacte, putem considera ca pumnalele de la Beidaud şi Sabangia, alături de cel descoperit la Coslogeni, marchează în momentul de faţă limita sudică, în vreme ce exemplarul descoperit la Band pe cea vestică. Cele mai multe descoperiri sunt cuprinse în nordul şi nord–Vestul Mării Negre până în zona Niprului Mijlociu. Cronologic, asocierile cu alte obiecte din depozite, precum şi prezenţa în aşezările de la Coslogeni şi Mahala, dar şi în mormântul de la Târnăuca indică o datare în perioada târzie a epocii bronzului (Br D), piesele putând fi atribuite culturilor Coslogeni, Noua, Sabatinovka sau Belogrudovka. ÎNCADRAREA CRONOLOGICĂ A DESCOPERIRILOR Așa cum am menționat și în rândurile de mai sus, autorii cercetării susțineau existența unei locuiri încă de la sfârșitul epocii bronzului (cultura Coslogeni), urmată de una atribuită culturii Babadag (cu cele trei faze)65. Această succesiune cronologică a fost considerată una ideală și a fost acceptată de multe ori și în situri unde aceasta nu a existat, fiind argumentată prin scoaterea unor fragmente ceramice din contextul inițial și prezentarea lor ca argumente tipologice și stilistice66. Este și cazul sitului de la Beidaud, unde ceramica considerată specifică culturilor și fazelor menționate mai sus sunt prezentate ca fiind scoase din context67. Astfel, sunt considerate specifice culturii Coslogeni „fragmentele ce provin de la vase mari cu pereţii groşi. Pasta este poroasă, conţinând multe pietricele şi cioburi pisate mărunt, iar la exterior are o culoare cărămizie sau cărămiziu – gălbuie. Vasele au fost decorate cu bandă aplicată, netedă şi triunghiulară în secţiune. Sunt fragmente de la vase mari, tip borcan, decorate cu una sau cu mai multe benzi aplicate şi alveolate prin presiune digitală sau cu un corp tare. Tot în aceeaşi categorie se înscriu şi fragmentele decorate prin incizii”; în comparaţie cu cele de tip Babadag, care „au pastă de calitate bună, bine arse, de culoare gălbui – cărămizie….provin de la vase mari cu pereţii nu prea groşi sau de la străchini cu buza uşor arcuită spre interior. Ca decor prezintă mici proeminenţe conice, şiruri de găuri pe umăr sau un ornament format din striuri circulare” …. Concluzia pare destul de clară. Ceramica grosieră este atribuită culturii Coslogeni, iar cea lustruită culturii Babadag. Mai mult decât atât, ceramica de tip Babadag aparţine celor trei faze de existenţă ale culturii cu toate că nu a fost dovedită o stratigrafie în acest sens68. Comparând planșele publicate în 2003 cu cele care însoțesc acest articol, se poate observa că o mare parte din fragmentele considerate de Gavrilă Simion specifice culturii Coslogeni apar izolat, ori în asociere cu materiale Babadag. Mai mult decât atât, o parte dintre acestea pot fi atribuite orizontului de locuire de la sfârșitului primei epoci a fierului69. La fel de problematic este și contextul descoperirii pumnalului70, a cărui datare la sfârșitul mileniului II a.Chr. este destul de sigură. Dacă existența unui nivel de locuire de la sfârșitul epocii bronzului poate fi pusă în acest moment sub semnul întrebării, existența unei locuiri cu ceramică de tip Babadag este indiscutabilă. De altfel, așa cum am arătat mai sus întreg lotul ceramic își găsește analogii în mediul Babadag71, inclusiv fragmentele ceramice considerate de Gavrilă Simion specifice culturii Coslogeni. În privința locuirii de la începutul epocii fierului (cultura Babadag), așa cum am susținut cu diverse ocazii72, cronologia relativă în trei faze propusă de Sebastian Morintz73 nu este conformă cu realitatea. Prezentarea materialelor în funcție de contextul descoperirii indică destul de clar că cele trei tehnici de decor considerate indicatoare cronologice (incizia, imprimarea și canelura) se asociază de cele SIMION 2003A: 81 și urm. Vezi în acest sens AILINCĂI et al. 2014: 32 și urm. 67 SIMION 2003A: Fig. 6–9. 68 SIMION 2003A: 81–82. 69 De exemplu SIMION 2003A: Fig. 6.4. 70 Nu am găsit referiri la condițiile descoperirii. Pumnalul poate fi considerat în opinia noastră o descoperire izolată, fără a fi asociat cu alte materiale. 71 Vezi în acest sens AILINCĂI 2011. 72 AILINCĂI 2010; AILINCĂI 2011; AILINCĂI 2013A; AILINCĂI 2013B; AILINCĂI 2016A; AILINCĂI 2016B; AILINCĂI 2020. 73 MORINTZ 1964; MORINTZ 187. 65 66 Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 119 mai multe ori în structuri închise. Mai mult decât atât, tehnicile de decor amintite pot fi asociate cu ornamentarea unor anumite tipuri de vase74. Această observație este vizibilă și în cazul descoperirilor de la Beidaud (Graficele 2–3). Deși este greu să refacem contextele inițiale, din Planșele I–VII se poate observa că benzile de decor care au în componență și motive imprimate, deși procentual mai puțin numeroase decât cele realizate exclusiv prin incizii, se regăsesc exclusiv pe vasele din categoria A și sunt răspândite destul de uniform pe suprafața sitului; sunt asociate, uneori, cu cele executate exclusiv prin incizii. Până în prezent avem peste zece datări 14C din situri atribuite culturii Babadag (Babadag, Enisala, Niculițel, Jurilovca – Orgame). În ciuda presupunerilor de până acum, datările existente indică în linii mari un interval cronologic cuprins între începutul sec. X și probabil debutul sec. VIII a.Chr.75, interval în care a fost locuit și situl de la Beidaud. Din păcate nu avem elemente care să dateze mai precis această locuire. CONCLUZII Deși au fost publicate în mai multe rânduri, cercetările efectuate până acum la Beidaud – Calebair ridică încă o serie de semne de întrebare referitoare la perioada timpurie de locuire a sitului. Așa cum am arătat mai sus există o serie de lipsuri în privința documetării săpăturilor. Însemnările sunt destul de sumare, iar o parte din planuri au fost pierdute sau nu au fost întocmite. Aceste deficiențe fac destul de dificilă reconstituirea contextelor și implicit stabilirea unor orizonturi clare de locuire, singura metodă ce poate fi folosită fiind cea tipologică. Aceste deficiențe de înregistrare s‑au reflectat și în analiza zooarheologică, care a preluat tot lotul osteologic fără a fi făcută o separare între orizonturile cronologice76. Interesant este că, deși numărul resturilor osteologice a fost unul destul de redus (107), frecvența speciilor identificate este asemănătoare cu situațiile înregistrate în mai multe situri ale culturii Babadag77. Astfel, debutul așezării la sfârșitul epocii bronzului, într‑un orizont cronologic contemporan cu culturile Noua‑Coslogeni, este din punctul nostru de vedere destul de incert. Așa cum am arătat, ceramica atribuită acestui orizont (deși are analogii și în mediul Babadag) a fost descoperită în contexte incerte, de multe ori în asociere cu ceramică specifică epocii fierului. Aceeași enigmă planează și asupra contextului descoperirii pumnalului din bronz, care din punctul nostru de vedere poate fi considerat o descoperire izolată. Cel mai probabil, începutul locuirii poate fi atribuit culturii Babadag, într‑un interval cronologic curpins între sec. X – IX a.Chr. În ciuda lipsurilor din documentare această locuire pare a fi una specifică acestei culturi, fiind amenajate mai ales gropi, dar și locuințe adâncite în sol. Având în vedere perimetrul cercetat destul de redus, nu putem să ne pronunțăm asupra suprafeței locuite. Având în vedere datele cunoscute despre siturile Babadag, acestea ocupă de obicei suprafețe destul de întinse, deci, probabil, mai mare decât incinta fortificată, care în opinia noastră datează din perioada mai târzie (sec. VI–V a.Chr.). Aceste aspecte pot fi lămurite cu siguranță prin cercetări viitoare, care vor aduce cu siguranță date suplimentare privitoare la datarea primului orizont de locuire de pe Dealul Calebair, suprafața și planigrafia acesteia cât și a locuirilor ulterioare. 74 75 76 77 AILINCĂI 2011; AILINCĂI 2016B. AILINCĂI 2020: 457 și urm. HAIMOVICI, CHIRILĂ 2004: 303–310. BĂLĂȘESCU et al. 2015. 120 Sorin-Cristian Ailincăi BIBLIOGRAFIA Izvoare Herodot. Istorii Herodot, Istorii, vol. I, Ed. Ştiințifică, București, 1961. Lucrări speciale ADAMESCU 2011 Adamescu, A., Descoperiri din prima epocă a fierului în așezarea de la Suceveni–Stoborăni, jud. Galați, in: Peuce, S.N., 11, 377–436. AILINCĂI 2020 Ailincăi, S. C., Early Iron Age Stamped Pottery in Southeastern Europe. Analysis, Chronology and Interpretation, in: Maran, J., Băjenaru, R., Ailincăi, S. C., Popescu, A. D., Hansen, S. (eds.), Objects, Ideas and Travelers. Contacts between the Balkans, the Aegean and wetsren Amatolia during the Bronze and Early Iron Age, Volume to the Memory of Alexandru Vulpe. Proceedings of the Conference in Tulcea, 10–13 November, 2017, Universitätsforschungen zur prähistorischen Archäologie, Band 350, Verlag Dr. Rudolf Habelt GmbH, Bonn, 447–472. AILINCĂI 2016A Ailincăi, S. C., Before the Greeks. The Early Iron Age in Dobrudja, in: Gogâltan, F., Cordoș, C. (eds.), Prehistoric Settlements: Social, Economic and Cultural Aspects. Seven Studies in the Carpathian Area, Ed. Mega, Cluj‑Napoca, 201–236. AILINCĂI 2016B Ailincăi, S. C., Analysis and Interpretation of the Babadag culture -pottery decorating style, in: Zanoci, A., Kaiser, E., Kashuba, M., Izbiter, M., Băț, M. (eds.), Mensch, Kultur und Gesellschaft von der Kupferzeit bis zur Frühen Eisenzeit im Nördlichen Eurasien. Beiträge zu ehren zum 60. Gebertstag von Eugen Sava, in col. Tyragetia International I, Chișinău, 319–336. AILINCĂI 2013A Ailincăi, S. C., Începuturile epocii fierului în Dobrogea, in: SCIVA, 64, 3–4, 223–292. AILINCĂI 2013B Ailincăi, S. C., Începuturile epocii fierului în Dobrogea. Cercetările arheologice de la Revărsarea, Isaccea, judeţul Tulcea, in col. BiblIP‑A 8, Ed. Istros, Brăila. AILINCĂI 2011 Ailincăi, S. C., Ceramica din siturile culturii Babadag. Cu privire specială asupra descoperirilor din Dobrogea, in: Peuce, S.N., 9, 55–178. AILINCĂI 2010 Ailincăi, S. C., Începuturile epocii fierului în Dobrogea, teză de doctorat, Iași. AILINCĂI et al. 2019 Ailincăi, S. C., Adamescu A., Mihail, F., Micu, C., Țârlea A., Stănică A. D., Despre locuirile umane de la începutul mileniului I a.Chr. în zona lacului Babadag, in: Zanoci, A., Băț, M. (ed.), Contribuții la preistoria și istoria antică a spațiului Carpato-danubiano-pontic. In honorem professoris Ion Niculiță natalia sua octogesima celebrantis, Ed. Cartdidact, Chișinău, 163–186. AILINCĂI et al. 2017 Ailincăi, S. C., Topoleanu, F., Mihail, F., Constantinescu, M., Rafailă‑Stanc, S., Livanov, O., Aşezarea din perioada timpurie a epocii fierului de la Niculiţel – Cornet, jud. Tulcea. Cercetările arheologice din anul 2000, in: Peuce, S.N., 15, 175–278. Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 121 AILINCĂI et al. 2016 Ailincăi, S. C., Topoleanu, F., Mihail, F., Aşezarea din perioada timpurie a epocii fierului de la Niculiţel – Cornet, jud. Tulcea. Cercetările arheologice din anul 1988, in: Peuce, S.N., 14, 233–292. AILINCĂI et al. 2014 Ailincăi, S. C., Adamescu, A., Mihail, F., Noi date despre începuturile epocii fierului la Dunărea de Jos. Aşezarea de la Vânători – La Jolică, jud. Galaţi, in: SCIVA, 65, 1–2, 5–48. AILINCĂI et al. 2013 Ailincăi, S. C., Mihail F., Constantinescu, M., Aşezarea din prima epocă a fierului de la Enisala – Palanca. Cercetările arheologice din 2010, în Ailincăi, S. C., Ţârlea, A., Micu, C. (eds.), Din preistoria Dunării de Jos. 50 de ani de la începutul cercetărilor de la Babadag (1962–2012). Actele conferinţei „Lower Danube Prehistory. 50 Years of Excavations at Babadag, Tulcea, September 20th – 22th, Muzeul Brăilei, Ed. Istros, Brăila, 387–460. AILINCĂI et al. 2011 Ailincăi, S. C., Jugănaru, G., Ţârlea, A., Mihail, F., Vernescu, M., Ailincăi, A., Noi date referitoare la aşezarea culturii Babadag de la Enisala – Palanca, com. Sarichioi, jud. Tulcea. Cercetările arheologice din perioada 2003–2006, in: Revista Arheologică, 7, 1–2, 157–199. BĂLĂȘESCU et al. 2015 Bălășescu, A., Radu, V., Constantinescu, M., Ailincăi, S. C., Animal Expoitation in Babadag culture. Satu Nou – Valea lui Voicu site (Oltina, Constanța county), in: Dacia, N.S. 59, 227–240. BOBI 1981 Bobi, V., Descoperiri arheologice din epoca bronzului în judeţul Vrancea, in: Vrancea. Studii şi Comunicări, 4, 47–77. BOČKAREV, LESKOV 1980 Bočkarev, V. S., Leskov, A. M., Jung- und spätbronzezeitliche Gußformen im nördlichen Schwarzmeergebiet, in col. PBF, XIX, 1, München. BRUJAKO, TOŠEV 2001–2002 Brujako, I. V., Tošev, G. N., Materialy k arheologičeskoj karte poberež’ja Dnestrovskogo limana (epoha bronzy), in: Stratum plus, 2, 587–591. ČERNYCH 1976 Černych, E. N., Drevnjaja metallo–obrabotka na Yugo–Zapade SSSR, Moscova. DERGAČEV 2002 Dergačev, V., Die äneolithischen und bronzezetlichen Metallfunde aus Moldavien, in col. Prähistoriche Bronzefunde 20, 9, Stuttgart. DRAGOMIR 1967 Dragomir, I. T., Le dépot de l’Âge du Bronze Tardif de Băleni, in: Inventaria Archaeologica. Corpus des ensembles archéologiques, fasc. 4. DUPONT, LUNGU 2010 Dupont, P., Lungu, V., Beidaud: un cas d’acculturation potière dans l’hinterland gète ? in: Tréziny, H. (ed.), Grecs et indigènes de la Catalogne à la Mer Noire. Actes des rencontres du programme europeen Ramses2 (2006–2008), Centre Camille Jullian, Bibliothèque d’Archéologie Mediterranéene et Africane 3, 493–498. HAIMOVICI, CHIRILĂ 2004 Haimovici, S., Chirilă, L., Studiul unor resturi faunistice descoperite în cetatea datată în Hallstattul târziu de la Beidaud (jud. Tulcea), in: Peuce, S.N., 2, 303–310. JUGĂNARU 1995 Jugănaru, G., Un pumnal de tip răsăritean descoperit la Beidaud – județul Tulcea, in: CCDJ, 15, 353–357. 122 Sorin-Cristian Ailincăi JUGĂNARU, AILINCĂI 2003 Jugănaru, G., Ailincăi, S. C., Noi consideraţii privind sistemul de fortificaţie al aşezării hallstattiene de la Babadag, in: Peuce, S.N., 1, 51–62. KRAUSE 2019 Krause, R., Fortresses and Fortfications. On Fortfified Hilltop Settlements of the Bronze Age, in: Hansen, S., Krause, R. (eds.), Bronze Age Fortresses in Europe, UPA 335, Bonn, 1–16. LESKOV 1981 Leskov, A. M., Jung- und spätbronzezeitlichen Depotfunde im nördlichen Schwartzmeergebeit I (Depots mit einheimischen Formen), in: Prähistoriche Bronzefunde, 20, 5, München. LUNGU et al. 2007 Lungu, V., Dupont, P., Simion, G., Une officine de céramique tournée de type grec en milieu gète? Le cas de Beidaud, in: Eirene, 43, 25–56. MORINTZ 1987 Morintz, S., Noi date şi probleme privind perioadele hallstattiană timpurie şi mijlocie în zona istro–pontică (Cercetările de la Babadag), in: Thraco-Dacica, 8, 1–2, 39–72. MORINTZ 1986 Morintz, S., Săpăturile de la Babadag, 1973–1974, 1977–1981, in: MCA, XVI, 58–64. MORINTZ 1964 Morintz, S., Quelques problèmes concernant la période du Hallstatt au Bas Danube à la lumière des fouilles de Babadag, in: Dacia, N.S., 8, 1964, 101–118. MORINTZ, JUGĂNARU 1995 Morintz, S., Jugănaru, G., Raport privind săpăturile arheologice efectuate în Sectorul V al aşezării hallstattiene de la Babadag (1991– 1992), in: Peuce, 11, 177–202. MORINTZ et al. 1995 Morintz, S., Jugănaru, G., Munteanu, M., Aşezarea din prima epocă a fierului de la Babadag, in: Cercetări arheologice în aria nord-tracă, 1, 222–235. NANU‑BASARAB 1986 Neagu, M., Nanu‑Basarab, D., Consideraţii preliminare asupra aşezării eponime de la Grădiştea Coslogeni, judeţul Călăraşi, in: CCDJ, 2, 99–128. PETRESCU‑DÎMBOVIŢA 1977 Petrescu‑Dîmboviţa, M., Depozitele de bronzuri din România, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti. POPA 1999–2000 Popa, C. I., Un poignard de bronze de Cut (dép. Alba). Considérations concernant les poignards orientaux du territioire de la Roumanie, in: EphNap, 9–10, 61–87. ROSKA 1942 Roska, M., Erdély Régészeti Repertóriúma, I, Kolozsvár. SIMION 2003A Simion, G., Așezarea hallstattiană de la Beidaud – Tulcea, in: Simion, G., Culturi antice în zona Gurilor Dunării, vol. I, in col. BiblIP‑A 5, Ed. Nereamia Napocae, Cluj‑Napoca, 79–98. SIMION 2003B Simion, G., Cultures et groupes cultureles dans la région du Bas Danube à la fin du Bronze récent, in: Simion, G., Culturi antice în zona Gurilor Dunării, vol. I, in col. BiblIP‑A 5, Ed. Nereamia Napocae, Cluj‑ Napoca, 63–78. SIMION, LĂZURCĂ 1980 Simion, G., Lăzurcă, E., Aşezarea hallstattiană de la Beidaud – Tulcea, in: Peuce, 8, 37–54. SÎRBU et al. 2008 Sîrbu, V., Ailincăi, S. C., Simion, G., Jijila-Cetățuie. O așezare fortificată a culturii Babadag în nord–Vestul Dobrogei, Ed. Istros, Brăila. Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 123 SMIRNOVA 1969 Smirnova, G. I., Poselenie Magala–Pamjatnik drevnefrakijskoj kul’tury v Prikarpat’e (vtoraja polovina XIII-seredina VII v. do n. e.), in: Drevnie Frakijcy c Severnom Pričernomor’e, Nauka, Moscova, 7–34. ZANOCI 2013 Zanoci, A., Fortificaţiile din arealul culturilor Babadag şi Cozia-Saharna, in: Ailincăi, S. C., Ţârlea, A., Micu, C. (eds.), Din preistoria Dunării de Jos. 50 de ani de la începutul cercetărilor arheologice la Babadag (1962– 2012), Actele conferinţei „Lower Danube Prehistory. 50 years of excavations at Babadag”, Tulcea, 20–22 septembrie 2012, Muzeul Brăilei, Ed. Istros, Brăila, 313–372. ZANOCI 2011 Zanoci, A., Tipologia și evoluția construcțiilor defensive din spațiul est-carpatic în secolele XII/XI–III a.Chr., in: Tyragetia, S.N., 5, 1, 117–152. ZANOCI 1999 Zanoci, A., Fortificaţiile hallstattiene timpurii din spaţiul est carpatic, in: Arnăut, T., Zanoci, A., Matveev, S. (eds.), Studia in honorem Ion Niculiţă, Ed. Cartdidact, Chişinău, 105–120. ZANOCI 1998 Zanoci, A., Fortificațiile geto-dacice din spațiul extracarpatic în secolele VI–III a.Chr., in col. Bibliotheca Thracologica 25, București. LIST OF ILLUSTRATIONS Tabel 1 Types of decoration patterns on the Early Iron Age pottery from Beidaud. Grafic 1. Incidence of Early Iron Age pottery categories at the Beidaud–Calebair site. Grafic 2. Frecqency of types of decorations on class A vessels / Incidence of types of decoration patterns on class A vessels / Incidence of types of decorations on class C vessels. Grafic 3. Frecqency of types of decorations on class C vessels. Fig. 1. Fig. 2. Archaeological sites attributed to the Babadag culture: 1. Babadag – Cetăţuie; 2. Babadag – Rățărie; 3. Bălteni; 4. Beidaud; 5. Beştepe; 6. Borduşani; 7. Brăhăşeşti; 8. Brăila; 9. Bucu; 10. Canlia; 11. Capidava – La bursuci; 12. Capidava – Roman tumular necropolis; 13. Carcaliu; 14. Cârjelari; 15. Cavadineşti; 16. Cernavodă – Dealul Sofia; 17. Cernavodă – 10 km S from the city; 18. Cheia; 19. Cochirleni; 20. Constanţa; 21. Coslogeni; 22. Dridu; 23. Enisala – Medieval Fortress; 24. Enisala – Fermă; 25. Enisala – Palanca; 26. Făcăieni; 27. Făgăraşu Nou; 28. Fântânele; 29. Galați; 30. Galiţa; 31. Gârliţa; 32. Garvăn; 33. General Praporgescu; 34. Ghindăreşti – Dealul Celea Mare; 35. Ghindăreşti – La Far; 36. Ghindăreşti – south of the village; 37. Ghindăreşti – charging place for barges; 38. Ghindăreşti – Valea Cichirgeaua; 39. Gura Dobrogei; 40. Hagieni; 41. Hârşova – La lac; 42. Hârşova–Rasim; 43. Hârşova – The Gumelniţa Tell; 44. Ijdileni; 45. Isaccea – Noviodunum Fortress; 46. Isaccea – Suhat street; 47. Istria –Histria Fortress; 48. Ivrinezu Mic – the western limits of the village; 49. Ivrinezu Mic – on the shores of Lake Cochirleni; 50. Izvoarele; 51. Jijila; 52. Jurilovca – Orgame Fortress; 53. Jurilovca –Bisericuţa Island; 54. Luncaviţa – The Gumelniţa Tell; 55. Luncaviţa – Valea Joiţei; 56. Mahmudia; 57. Mândreşti; 58. Mihai Bravu; 59. Murighiol; 60. Niculiţel – Cornet; 61. Niculițel –Saon Monastery; 62. Novoselskoe II; 63. Orlovka II; 64. Ostrov – canabae Aeliae; 65. Ostrov – Beroe Fortress; 66. Peceneaga – Piscul Sărat; 67. Piscu; 68. Platoneşti – La Cramă; 69. Platoneşti – Valea Babii; 70. Rachelu; 71. Râmnicelu; 72. Rasova; 73. Revărsarea; 74. Sâmbăta Nouă; 75. Sarichioi – La grădină; 76. Sarichioi – La bursuci; 77. Satu Nou – Colţul Pietrii; 78. Satu Nou – north of the Cetăţii hill; 79. Satu Nou – Valea lui Voicu; 80. Sălcioara; 81. Schitu; 82. Siliştea – Conac; 83. Siliştea – Popină; 84. Somova; 85. Spiru Haret; 86. Stieţeşti; 87. Stoicani; 88. Suceveni; 89. Şuţeşti; 90. Ţăndărei – At hospital; 91. Ţăndărei –Strachina Lake; 92. Tătarca – contemporary cemetery; 93. Teliţa; 94. Ţibrinu; 95. Topalu; 96. Tuluceşti; 97. Vânători; 98. Visterna; 99. Vlădeni – La vii; 100. Vlădeni – Popina Blagodeasca. The archaeological site at Beidaud‑Calebair (aerial photo by Simion Ștefan). 124 Fig. 3. Fig. 4. Fig. 5. Fig. 6. Fig. 7. Fig. 8. Fig. 9. Pl. I. Pl. II. Pl. III. Pl. IV. Pl. V. Pl. VI. Pl. VII. Sorin-Cristian Ailincăi The archaeological research layouts at Beidaud‑Calebair (1976–1977; 1979–1980). 1. Topographic layout of the area, with sketch of the fortification (after SIMION 2003); photographs of Vallum I, Section II (photo archives of ICEM‑Tulcea). The settlement at Beidaud – Calebair, view from the southwest. Types of Iron Age defensive constructions documented in the Eastern Carpathian region (ZANOCI 2011). Pottery categories identified at the Beidaud‑Calebair site. Types of decoration patterns. The bronze dagger found at Beidaud‑Calebair. The settlement at Beidaud – Calebair. S I. 1. sq. 1; 2. sq. 7, 3–5. sq. 14–15; 6–7. sq. 17; 8–12. sq. 22–23, pit 7; 13–18. sq. 25–26; 19. sq. 34; 20. sq. 45; 21. sq. 88; 22. sq. 101–102, dwelling 3. The settlement at Beidaud – Calebair. S I. 1–2. sq. 85–86, Area 1, pit 2; 3–4. sq. 110–112; 5. sq. 105; 6. sq. 116–118; 7–8. sq. 120; 9–10. sq. 130–132; 11–14. sq. 136, pit 11; 15–18. Dwelling 4. The settlement at Beidaud – Calebair. S I. 1–19. Top soil; 11–13. S II, sq. 1–2, pit; 14–17. S II. sq. 3, cross‑section from 1.20–1.30 m depth; 18. sq. 6; 21–25. sq. 20. The settlement at Beidaud – Calebair. S II. 1–12. C. 12–14, dwelling; 13–15. sq. 26; 16. sq. 29. The settlement at Beidaud – Calebair. S II. 1. sq. 29; 2. sq. 31; 3. sq. 33; 4–6. sq. 34; 7–9. sq. 52; 10. Pit 13; 11–13. Pit 14; 14–17. Pit 15. The settlement at Beidaud – Calebair. S II. 1–6, sq. 31, pit 18; 7–10. Top soil. The settlement at Beidaud – Calebair. S II. 1–2. Western Vallum I, 0.80–1.00 m; 3–4. Western Vallum I,–1.20 m; 5–10. Dwelling under western Vallum I; 11–13. Defensive ditch; 14–18. Vallum II, West. Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 125 Pl. I. Așezarea de la Beidaud – Calebair. SI. 1. c. 1; 2. c. 7, 3–5. c. 14–15; 6–7. c. 17; 8–12. c. 22–23, gr. 7; 13–18. c. 25–26; 19. c. 34; 20. c. 45; 21. c. 88; 22. c. 101–102, locuința 3. 126 Sorin-Cristian Ailincăi Pl. II. Așezarea de la Beidaud – Calebair. S I. 1–2. C. 85–86, Caseta 1, gr. 2; 3–4. C. 110–112; 5. C. 105; 6. C. 116–118; 7–8. C. 120; 9–10. C. 130–132; 11–14. C. 136, gr. 11; 15–18. Locuința 4. Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 127 Pl. III. Așezarea de la Beidaud – Calebair. S I. 1–10. Strat vegetal; 11–13. S II, c. 1–2, groapă; 14–17. S II. c. 3, din profil de la adâncimea de 1,20–1,30 m; 18. c. 6; 19. c. 8; 21–25. c. 20. 128 Sorin-Cristian Ailincăi Pl. IV. Așezarea de la Beidaud – Calebair. S II. 1–12. C. 12–14, locuință; 13–15. C. 26; 16. C. 29. Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului Pl. V. Așezarea de la Beidaud – Calebair. S II. 1. C. 29; 2. C. 31; 3. C. 33; 4–6. C. 34; 7–9. C. 52; 10. Gr. 13; 11–13. Gr. 14; 14–17. Gr. 15. 129 130 Sorin-Cristian Ailincăi Pl. VI. Așezarea de la Beidaud – Calebair. S II. 1–6, c. 31, gr. 18; 7–10. Stratul vegetal. Beidaud – Calebair. Așezarea de la începutul epocii fierului 131 Pl. VII. Așezarea de la Beidaud – Calebair. S II. 1–2. Val I Vest, ‑0,80–1,00 m; 3–4. Val I Vest,–1,20 m; 5–10. Locuință sub Valul I vest; 11–13. Șanțul de apărare; 14–18. Valul II, Vest. RELUAREA CERCETĂRII SITURILOR DE TIP POIENEŞTI-LUCAŞEUCA ÎN SPAŢIUL PRUTO-NISTREAN: CAMPANIILE DE LA BRĂNEŞTI ŞI IVANCEA ÎN ANII 2014–2018 MIChAEl MEyER, OCTAVIAN MUNTEANU*, VAsIlE IARMUlsChI, BjöRN RAUChfUß, TORBEN SCHATTE Abstract: Our approach was determined by the gaps accumulated in the research of P-L 1 sites, on the one hand, and on the other – by the spectacular diversification of research methods. However, there is a need for new archaeological research in the P-L culture settlements, and in this context, the correct selection of the site is a defining stage. We present the actions that were undertaken in 2014–2018 in order to identify the optimal site. Our actions started from the assumption that for P-L culture settlements, geomagnetic surveys can provide valuable information even in the first stage of the investigation. In order to verify the hypothesis, we focused our attention on the lower valley of the Moţca stream, where two new P-L type settlements were delimited. In 2015, magnetometric surveys were carried out in the Brăneşti site, and in the summer of 2016 and 2018 in the Ivancea site. In both sites, several archaeological surveys were carried out, following the possibility of delimiting certain types of archaeological features depending on the intensity of the anomalies. The information gathered was the basis for the analysis of the discovered remains to decide on the opportunities for organizing future research. Keywords: magnetometric surveys; archaeological surveys; Poieneşti-Lucaşeuca culture; archaeological structures; longhouse, migrations. Introducere C ercetarea extinsă şi interdisciplinară a unei aşezări din cadrul culturii Poienești‑Lucașeuca (P‑L) reprezintă de foarte mult timp o necesitate în istoriografie, însă speranţa materializării ei s‑a conturat abia din momentul stabilirii unei fructuoase colaborări între autorii rândurilor de mai jos. Ceea ce ne propunem, este să prezentăm faza de pregătire a unui proiect amplu de cercetări arheologice, care presupune şi diseminarea rezultatelor obţinute. Este adevărat că această etapă a necesitat aproximativ şapte ani pentru implementarea efectivă a proiectului2. Vom prezenta cât mai succint aceste demersuri premergătoare, oferind o imagine de ansamblu a măsurilor întreprinse şi a rezultatelor obţinute. În acest sens, vor fi prezentate, deopotrivă, materiale deja publicate, cât şi materiale inedite pentru a oferi o imagine generală. Considerăm utilă o privire de ansamblu asupra necesităţii studierii fenomenelor, care definesc spaţiul şi perioada aflată în vizorul nostru, în general, şi un sit de habitat, în particular. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Chişinău; ocmunteanu@gmail.com. P‑L – Poienești‑Lucașeuca. 2 La momentul definitivării textului am primit vestea îmbucurătoare de la DFG prin care a fost aprobat proiectul de cercetare a sitului Ivancea – sub Pădure, elaborat, în mare măsură, pe baza rezultatelor obţinute în cadrul investigaţiilor arheologice din anii 2014–2018. * 1 134 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Fundamentarea necesităţii cercetărilor arheologice în aşezările culturii P-L Subiectul abordat se referă la un fenomen de proporţii care a cuprins o bună parte a Europei Centrale şi de Est. Este vorba de importantele mişcări migratorii ce s‑au produs începând cu a doua jumătate a secolului al III‑lea a.Chr., pe care le cunoaştem atât din sursele scrise3, cât şi din cele arheologice. Aceste deplasări de populaţii pot fi observate într‑un areal întins cuprinzând teritoriile actualelor state Danemarca, Germania, Polonia, România, Republica Moldova și Ucraina, unde se constituie grupuri de culturi arheologice înrudite, care au trecut prin aşa‑zisul „proces de Latènizare”. Pe teritoriul ultimelor două ţări, mai exact în silvostepa Moldovei istorice și a spațiilor limitrofe din Ucraina, s‑a constituit grupul cultural P‑L4, care reprezintă periferia sudică a marelui complex de culturi arheologice documentate între regiunea Mării Nordului și a Mării Negre în a doua epocă a fierului. Acest grup cultural, care a fost și este asociat cu bastarnii, este cunoscut şi interpretat, în fond, datorită descoperirilor funerare. La acestea se adaugă și cercetarea unor așezări, dar care sunt reduse ca număr şi relativ slab documentate. Până în acest moment, au fost identificate 205 puncte arheologice cu descoperiri de tip P‑L care pot fi apreciate ca aşezări (Pl. I.1)5. Din numărul total de situri, doar în 46 (22,44%) s‑au efectuat cercetări sistematice, în 14 (6,83%) au fost realizate sondaje arheologice, iar 145 (70,73%) sunt cunoscute numai prin intermediul perieghezelor6. Această disproporţie în studierea şi analiza siturilor funerare în raport cu cele de locuire a generat atât discrepanţe în interpretarea materialelor arheologice, cât şi contradicţii principiale în lista concluziilor la care s‑a ajuns. Consemnăm, astfel, că aspectele esențiale ce țin de realitățile cultural‑istorice ale silvostepei est‑carpatice, în ultimele secole ale erei pre‑creştine, sunt văzute încă foarte diferit şi că se menține necesitatea soluționării unui lung şir de probleme. Astfel, printre cele mai importante teme de dezbatere actuale pot fi menţionate chestiunea originii şi genezei culturii, stabilirea cadrului cronologic, care lasă loc atât pentru precizări ale limitei superioare, cât şi a celei inferioare, dar şi relația dintre cultura getică și cultura P‑L. Una dintre problemele‑cheie, care necesită soluții, este determinată de insuficienţa cercetărilor arheologice a aşezărilor culturii P‑L, dar şi de raritatea studiilor comparative ale vestigiilor ce definesc cele două culturi. În ultimii ani, am decis să acordăm o atenție suplimentară siturilor de habitat din cadrul culturii P‑L, atât prin revenirea la mai vechile materiale descoperite7, cât și prin delimitarea unor situri care ar merita să fie supuse unor noi cercetări arheologice (periegheze în microzona localităţilor Brănești, Ivancea, Trebujeni, Trebujeni – Potârca, Trebujeni – Fântâna Joiei, din raionul Orhei, Republica Moldova)8. Necesitatea noilor cercetări de teren este probată atât de existența unei baze informaționale extrem de reduse pentru așezările din această perioadă, cât și de o evidență deficitară a materialelor recoltate preponderent în anii ’60–’70 ai secolului trecut. Totodată, relevanța noilor metode de cercetare pe care le avem astăzi la dispoziție, vor deschide perspective noi asupra studierii fenomenului migrației din a doua epocă a fierului. Cu alte cuvinte, obiectivul principal, care se conturează din primele constatări făcute, presupune studierea pe scară largă a unei așezări bine conservate a culturii P‑L, folosind toate metodele accesibile, transformând astfel cercetarea arheologică clasică într‑un program de lucru interdisciplinar, cu rezultate şi date ale analizelor arheobotanice, arheozoologice, geologice, arheometrice, studii de izotopi, datări C14 și altele, care, coroborate, ar putea să asigure un câștig fundamental în cunoașterea fenomenelor pe care le urmărim. PSEUDO‑SCYMNOS: 795; POLYBIUS, XXVI: 9,2; DIODOR, XXX,19; STRABON, VII, 3.2; 15,17; TITUS LIVIUS, XXXIX, 35, XL; TROGUS POMPEIUS, XXXII; PLUTARH: 9; APPIAN, 11,1; DIO CASSIUS, LI: 23, 3. 4 BABEŞ 1993; MUNTEANU 2004; MEYER et al. 2016; MEYER et al. 2018; IARMULSCHI 2017; IARMULSCHI 2018. 5 MUNTEANU, IARMULSCHI 2019: 139. 6 IARMULSCHI 2010: 159; IARMULSCHI 2017: 29–30; MUNTEANU, IARMULSCHI 2019: 217. 7 IARMULSCHI, MUNTEANU 2014: 121–129; MUNTEANU, IARMULSCHI 2013: 76–84; MUNTEANU, IARMULSCHI 2013: 101–111. 8 IARMULSCHI, MUNTEANU 2015: 29; ZANOCI et al 2015: 209–220; TENTIUC, BUBULICI, SIMALCSIK 2015: 221–248. 3 Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 135 Pornind de la aceste obiective, ne‑am propus să selectăm un sit de locuire (aşezare) care să se potrivească criteriilor stabilite anterior, cum ar fi: să fie bine conservat; de preferat cu un singur nivel de locuire; să fie amplasat într‑o zonă în care sunt atestate mai multe aşezări de tip P‑L, iar cel puţin o parte dintre ele să fi fost deja cercetate pentru a dispune de suficient material pentru analiza comparativ‑analogică. Experienţa acumulată ne‑a determinat să ne orientăm spre zona văii Răutului Inferior, unde este atestată o densitate destul de mare a aşezărilor de tip P‑L. În această regiune au fost semnalate 12 obiective arheologice atribuite perioadei cuprinse între secolele III–I a.Chr. (Pl. I.2). Este adevărat că atestarea siturilor nu a însemnat şi o intensă cercetare a acestora, excepție făcând așezările de la Orheiul Vechi9, Pohărniceni – Petruha10 și de la Trebujeni – Potârca11. Dincolo de concentraţia masivă a aşezărilor de tip P‑L în această microregiune, atragem atenţia asupra unui număr semnificativ de alţi factori, care au favorizat alegerea noastră. În primul rând, atenţia ne‑a fost captată de zona învecinată, care este deja relativ bine cunoscută grație cercetărilor de la Lucașeuca (situri funerare și aşezări eponime). În al doilea rând, fiind vorba de o regiune în care avem o densitate relativ mare de situri cunoscute, unele dintre ele deja cercetate, ne‑am gândit că datele obţinute vor reprezenta referințe în contextul noilor descoperiri. De asemenea, cercetările anterioare din aceste situri vor deschide perspectiva înțelegerii manifestărilor culturale în spații restrânse, bine delimitate, și vor oferi posibilitatea de a fi comparate între ele, dar şi cu cele învecinate sau din teritorii mai îndepărtate. Nu în ultimul rând, a contat faptul că microregiunea a conservat un număr important de fortificaţii getice, iar corelaţia dintre acestea şi siturile culturii P‑L (care încă nu a fost foarte clar stabilită, cel puţin pentru spaţiul pruto‑nistrean) ar putea fi cheia înţelegerii perioadei de pătrundere a populaţiilor venite dinspre nord, a modului de pătrundere a acestora şi a relaţiilor stabilite cu comunitățile getice locale. După delimitarea microzonei s‑a recurs la un şir de acţiuni care aveau să ne apropie de selectarea sitului optim pentru cercetare. În primul rând, au fost realizate periegheze extinse în siturile deja cunoscute, actualizând informaţiile pentru fiecare sit în parte. Totodată, atenţia ne‑a fost îndreptată şi în afara siturilor deja cunoscute, fiind delimitate două astfel de stațiuni arheologice, care la momentul cercetărilor nu figurau în repertoriul arheologic12. În baza informaţiilor acumulate s‑a recurs la trierea informaţiilor pentru delimitarea siturilor cu potenţial major, restrângând treptat numărul acestora, mai întâi la trei, pentru ca, în cele din urmă, să fie alese două dintre ele: aşezarea Brăneşti – Marginea de Vest şi Ivancea – sub Pădure. Oprindu‑ne la cele două situri, ne‑am propus să realizăm cercetări geografice, prospecţiuni magnetometrice, să verificăm prin sondaje informaţiile obţinute şi să decidem care dintre siturile nominalizate va fi selectat pentru viitoarele cercetări. Autori şi colaboratori. Autorii acestui program de cercetare reprezintă două instituţii: Octavian Munteanu de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău (UPSC) şi Michael Meyer, împreună cu Vasile Iarmulschi de la Institutul de Arheologie Preistorică (Freie Universität) din Berlin. Echipa din Moldova a inclus, de‑a lungul celor cinci/şapte ani, studenţi‑voluntari de la UPSC, coordonaţi de O. Munteanu şi V. Iarmulschi, iar echipa din Germania a fost constituită din studenţi germani, coordonaţi de M. Meyer împreună cu B. Rauchfuß şi T. Schatte. Cercetările geografice au fost coordonate de către prof. dr. B. Schütt şi Ph. Günter. Prospecţiunile geomagnetice, care au precedat sondajele arheologice, au fost efectuate, în situl Brăneşti – Marginea de Vest de A. Popa (Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sfântul Gheorghe (România), iar în situl Ivancea – sub Pădure de A. Asăndulesei şi F.‑A. Tencariu (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi). La redactarea grafică a desenelor ceramicii au participat studenţii de la Facultatea de Istorie a UPSC, iar imaginile vestigiilor prezentate au fost definitivate de către I. Midari. Întocmirea hărţilor rezultate din prospecţiunile arheologice au fost realizate de către A. Popa, A. Asăndulesei şi F.‑A. Tencariu, iar proiectarea geospaţială a secţiunilor MUNTEANU 2005: 56–62; MUNTEANU 2004: 343–366; MUNTEANU 2001: 43–56, POSTICĂ, MUNTEANU 1999: 457–49; MUNTEANU 1999: 212–230. 10 POSTICĂ, KAVRUC 1989. 11 NICULIŢĂ, MATVEEV, NICIC 2019; NICULIŢĂ, MATVEEV, POTÂNGĂ 1999: 279–343. 12 Le mulţumim colegilor N. Telnov şi V. Bubulici pentru informaţiile oferite, care au servit ca punct de plecare pentru delimitarea clară a siturilor de la Ivancea şi Brăneşti. 9 136 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte trasate de către I. Lungu. Analiza osteologică a fost realizată de către Fr. Höppner, iar cea a seminţelor de către Dr. S. Karg (Freie Universität Berlin). Unele dintre aceste semințe de cereale au fost transmise la laboratorul de analize radiocarbon a Universității „A. Mickiewicz” din Poznan. În cadrul investigaţiilor au participat, în calitate de invitaţi, J. Martens de la Muzeul Oslo (Norvegia), A. Michalowski şi M. Teska de la Universitatea „A. Mickiewicz” din Poznan (Polonia). Microzona de pe cursul inferior al râului Răut. Amplasarea siturilor Brănești – Marginea de Vest şi Ivancea – sub Pădure. Microzona studiată se află la periferia nord–estică a regiunii Codrilor, care ocupă partea centrală a Republicii Moldova şi este cea mai înaltă din spaţiul pruto‑nistrean. Ea este străbătută de râul Ivancea (Moţca), care izvorăşte de pe versanţii sudici din preajma satului cu același nume, la o distanță de circa 2,7 km de la limita vestică a acestuia. Râul curge īn direcţia nord–estică într‑o vale relativ simetrică, fiind alimentat de mai multe pâraie. În preajma satului Brănești, râul Ivancea fragmentează puternic relieful microregiunii și se varsă în râul Răut, creând o vale adâncă cu pante abrupte. Partea de est a Codrilor este constituită din peisajele Periseci şi Trebujeni. Relieful are o orientare spre est și sud– est, în care altitudinea maximă scade spre 250 m, având o densitate a fragmentării de 3–4 km/km2 în partea nordică și 2–3 km/km2 în partea estică. La baza structurii tectonice stau depozite deluviale, ce se caracterizează prin suprafeţe considerabile de soluri de pădure, cu două tipuri principale – soluri brune şi cenuşii de pădure şi soluri cu cernoziomuri podzolite şi levigate. Aceste condiții au oferit spațiului o vegetație silvică bogată, care este reprezentată de păduri de foioase de tip central‑european13. Suprafața de teren pe care este amplasat situl Brănești – Marginea de Vest se află la distanța de aproximativ 0,8 km vest de localitatea Brănești, pe malul drept al râului Ivancea (Pl. I.2). Terenul se caracterizează printr‑o pantă care coboară spre albia râului, orientată nord–vest (PL. II.1). Dinspre sud și sud–vest se învecinează cu zona silvică, iar dinspre vest este delimitată de apele unui lac artificial. Actualmente, suprafața este utilizată ca imaș, anterior fiind cultivată cu plante anuale. Vestigiile arheologice atribuite perioadei P‑L sunt concentrate mai aproape de albia râului și ocupă o suprafață de circa 4 ha. Situl Ivancea – sub Pădure este amplasat pe malul stâng al Moţcăi, la distanţă de circa 1750 m spre NV de centrul satului Ivancea (mai exact, de la clădirea Primăriei, Pl. I.2). Vestigiile arheologice au fost localizate în dreapta drumului care duce dinspre tabăra de odihnă pentru copii spre nord–est, de‑a lungul pădurii (pădurea rămânând în stânga drumului). Urmele sitului pot fi observate pe o distanţă de circa 200 m de‑a lungul pădurii, respectiv, pe o suprafaţă de circa 100 m perpendicular pe pădure, în direcţia terenurilor incluse în circuitul agricol (Pl. III.1). De remarcat că vestigii arheologice au fost depistate şi în pădure, astfel încât, acum este dificilă aprecierea dimensiunilor reale ale aşezării. Obiectivele cercetării, metodele utilizate şi vestigiile arheologice descoperite Pentru selectarea finală a sitului, care urma să fie supus unei cercetări arheologice exhaustive, ne‑am propus să întreprindem mai multe acţiuni. În primul rând, s‑a dorit realizarea prospecţiunilor geo‑ magnetice în fiecare sit în parte, apoi, analizarea şi interpretarea tipurilor de anomalii existente, după care efectuarea de mici sondaje arheologice pentru fiecare tip de anomalie. În acest fel, s‑a urmărit, pe de‑o parte, în ce măsură o imagine magnetometrică obţinută pentru o aşezare de tip P‑L poate servi pentru o analiză primară a acesteia, iar pe de altă parte, s‑a încercat identificarea tipurilor de anomalii depistate anterior în urma scanărilor magnetometrice şi confirmate prin metode tradiţionale arheologice intruzive. Evident, în baza rezultatelor obţinute, urma să apreciem care dintre cele două situri este mai promiţător pentru o amplă cercetare. Într‑o primă etapă a cercetării am acordat prioritate sitului de la Brănești – Marginea de Vest, unde pe parcursul anilor 2014 și 2015 au fost realizate prospecțiuni geomagnetice14, însoţite de sondaje arheologice. Ulterior, în anii 2016 şi 2018, ne‑am concentrat atenţia asupra sitului Ivancea – sub DANILESCU 1999: 73. Prospecțiunile geomagnetice au fost realizate în octombrie 2014 de Alexandru Popa, căruia îi aducem mulțumiri și pe această cale. 13 14 Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 137 Pădure, unde s‑a recurs la aceeaşi metodologie: iniţial, efectuarea prospecţiunilor geomagnetice15, după care a urmat verificarea acestora prin sondaje arheologice punctuale. Cercetările au fost rezultatul unei frumoase colaborări a specialiștilor şi studenţilor de la cele două instituții amintite mai sus: Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău și Universitatea Liberă din Berlin16. În rândurile ce urmează, vom face o succintă trecere în revistă a acţiunilor întreprinse şi a rezultatelor obţinute, pentru fiecare sit în parte. Situl Brănești – Marginea de Vest Prospecţiunile magnetometrice. Pentru cartografierea geomagnetică a suprafeţei siturilor s‑a folosit o instalaţie compusă din cinci sonde „Fluxgate” de tip „Dr. Förster”. Sondele au fost dispuse pe un suport mobil non‑magnetic, elaborat şi asamblat de firma „Sensys” din Germania. Distanţa dintre ele este de 0,25 m, astfel încât măsurătorile să poată fi executate concomitent pe o fâşie cu lăţimea de 1,25 m. Viteza de propulsare a căruciorului varia între 0,6–1,2 m/s. Suprafața cercetată a atins 3569.25 m2. Numeroase anomalii pozitive au fost semnalate pe întreaga suprafață supusă prospecțiunii. Numărul lor scade în partea sudică, unde se poate presupune că ar fi limita așezării. O anomalie pozitivă, cu lățimea îngustă, străbate întreaga zonă examinată de la sud la nord, aproximativ în partea de est. După toate probabilitățile aceasta reprezintă urmele unui pârâu, care în momentul actual (inclusiv, în perioada de prospectare și de excavări arheologice) este secat. În partea de vest, sunt vizibile trei structuri rectangulare de dimensiuni mari, iar ceva mai la nord–est de ele, amplasate sub un unghi de 90° în raport cu acestea, se observă alte două structuri similare, ale căror colțuri sunt rotunjite. Un alt grup de patru posibile structuri cu dimensiuni mari se observă în partea de sud faţă de complexele rectangulare. În partea estică a pârâului nu apar anomalii accentuate, având dimensiuni apreciabile (Pl. II.2). Săpăturile arheologice. În vara anului 2015 au fost trasate șase casete în zonele unde au fost observate anomalii (Pl. II.2). În aceste sondaje au fost descoperite șase complexe arheologice: urmele unei locuințe de suprafață atribuită culturii Cucuteni‑Tripolie și cinci gropi, dintre care, trei sunt din perioada culturii P‑L, iar altele două din perioada Cucuteni‑Tripolie17. În rândurile care urmează, vom prezenta doar vestigiile din a doua epocă a fierului, pe care le vom descrie în ordinea descoperirii acestora. Caseta nr. I. Prima casetă a fost trasată în partea de nord a spațiului prospectat, aproximativ, în zona centrală (Pl. II.2). În acel loc, scanările geomagnetice au evidenţiat o anomalie care sugera existenţa unei gropi. Caseta a fost trasată în așa fel încât să surprindă o jumătate din acest complex, strategie pe care am aplicat‑o pentru toate gropile pe care le‑am supus cercetării. Complexul a fost descoperit la adâncimea de circa 0,26–0,28 m de la nivelul actual de călcare și se prezenta în plan sub forma unei pete de formă semicirculară (PL. XIV.1). Dimensiunile acesteia erau de 1,65 m pe axa nord–sud (dimensiune integrală a complexului) și de 0,70 m pe axa est‑vest, care constituie partea cercetată parțial, respectiv, aproximativ jumătate din complex. În secțiune, complexul avea formă bitronconică. Pe axa nord–sud groapa avea la deschidere 1,65 m, pentru ca în cea mai îngustă parte dimensiunile să se diminueze până la 1,16 m (la adâncimea de 0,66 m), după care din nou să se lărgească, atingând în partea inferioară dimensiunea maximă de 1,65 m, exact ca la deschidere. Adâncimea maximă a gropii era de 1,38 m. Umplutura gropii era foarte neomogenă. Ceea ce o caracterizează, însă, este cantitatea substanțială de cenușă și cărbune de lemn. Astfel, un strat destul de consistent de cenușă a fost descoperit chiar în partea superioară a complexului. Acesta se prezenta ca o lentilă convexă, cu grosimea de circa 0,10– 0,20 m, în amestec cu cărbune de lemn și fragmente ceramice. Un strat de sol în amestec cu cenușă a fost sesizat în cel mai îngust loc al complexului, având grosimea de circa 0,24–0,32 m, după care un al Prospecțiunile geomagnetice au fost realizate în lunile august ale anului 2016 şi 2018 de către colegii Andrei Asăndulesei şi Felix Tencariu, cărora le aducem sincere mulţumiri şi pe această cale. 16 În afară de autorii acestor rânduri, la investigaţiile arheologice au contribuit studenții – S. Moraru, M. Vetrilă, A. Stratan, I. Dimov, M. Moraru, N. Batog, D. Obriștea, V. Astafii, V. Prohniţchi şi N. Boboc (UPS „Ion Creangă“ din Chișinău), A. Wolf, J. Krengel, Fr. Höppner, Fr. Fiebig, S. Lenfers, F. Fiebig, Th. Belling; R. Hotani; Ph. Günter, J. Franzen; A. Chowdhury; M. Hoppe (Freie Universität din Berlin). 17 MEYER et al. 2016: 310–330. 15 138 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte treilea strat a fost identificat chiar la fundul gropii, unde cărbunele de lemn predomina în detrimentul cenușii. Din groapă au fost recuperate 382 de fragmente ceramice, 68 de fragmente de oase de animale și alte patru piese: o rondelă, un fragment de disc şi două fragmente ale unei piese de fier. Ceramica (Pl. XIV.2–8,12–22 și XV) descoperită este lucrată atât cu mâna (382 de fragmente – 98,7%), cât și la roată (5 fragmente – 1,3 %, fiind vorba de amfore grecești). Ceramica lucrată cu mâna poate fi divizată în două categorii: vase grosiere și vase fine. Olăria grosieră constituie 84,48 % (327 de fragmente), iar cea fină 14,21 % (55 de fragmente). La rândul ei, ceramica grosieră se divizează în funcție de maniera de finisare a suprafeței, distingându‑se vase cu suprafața netezită și vase acoperite cu barbotină. Vasele netezite reprezintă 66,4 % din totalul descoperirilor (257 de fragmente), iar cele acoperite cu barbotină doar 18,8 % (70 de fragmente). Piesele de inventar. Rondela (Pl. XIV.11) este lucrată din peretele unui vas de factură grosieră cu ardere oxidantă, care avea pasta de calitate redusă, iar ca degresanți au fost folosite fragmente mărunte de cioburi pisate. Piesa are formă circulară, cu diametrul de 3,80 cm, iar grosimea este de 1,20 cm. Este lucrată destul de neglijent, marginile nefiind şlefuite şi nici măcar netezite. Fragmentul de disc (Pl. XV.6) face parte dintr‑o piesă lucrată din lut, cu pasta relativ bine frământată, degresanţi mărunţi, suprafaţa grijuliu netezită şi ardere uniformă oxidantă. Diametrul piesei este de 16 cm, iar grosimea de 1,60 cm. Fragmentul din fier (Pl. XIV.9 ) are forma unui cleşte miniatural cu „braţele” ce au secţiunea aproape pătrată, având dimensiunile de 0,45 × 2,60 cm. „Braţele” mai lungi (circa 2,10 cm) sunt amplasate în unghi de circa 850, fiind uşor îndoite spre interior. „Braţele” mai scurte (circa 0,70 cm) sunt amplasate în un unghi mai mic şi au fost distruse. Descoperirea unui al doilea obiect similar celui descris, care are şi el capetele distruse, ne determină să nu excludem posibilitatea ca cele două fragmente să reprezinte părţi componente ale aceluiaşi artefact. Nu cunoaştem analogii pentru astfel de piese şi nici stabilirea funcţionalităţii nu este clară în acest moment. Al doilea obiect din fier (Pl. XIV.10), ca şi piesa prezentată anterior, are forma unui „cleşte” miniatural cu „braţele” de formă aproape pătrată în secţiune, având dimensiunile de 0,45 × 2,6 cm. „Braţele” mai lungi (circa 2,10 cm) sunt amplasate în unghi de circa 850, fiind uşor îndoite spre interior. Unul dintre aceste „braţe” lipsește, păstrându‑se însă urmele de distrugere. „Braţele” mai scurte sunt amplasate în un unghi mai mic şi poartă aceleaşi urme de rupere. Materialul arheozoologic recoltat este constituit din 68 fragmente de oase, care reprezintă resturile a șapte indivizi din șapte specii diferite de animale. Din totalul de oase descoperite două au urme de prelucrare, iar alte două prezintă urme de ardere (detalii privind materialul osteologic se pot vedea în tabelele din compartimentul analitic). Caseta nr. II. Cea de a doua casetă a fost trasată în apropiere de prima, la o distanţă de circa 15 m mai spre sud–vest, în locul în care prospecţiunile geomagnetice au indicat un complex de dimensiuni mari, de formă rectangulară (Pl. II.2). Scopul investigaţiei era de a înţelege tipul structurii şi cărui orizont cultural îi aparţine, pentru a putea înţelege funcţionalitatea acestor complexe şi pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra întregului sit în care au fost evidenţiate mai multe anomalii asemănătoare. Cercetările au demonstrat clar că este vorba despre o locuinţă de suprafaţă din perioada Cucuteni‑Tripolie, dar pe lângă aceasta, în partea de nord a secţiunii, au fost descoperite urmele unei gropi datând din a doua epocă a fierului. Secţiunea a surprins doar o parte din complex. Acesta a fost descoperit la adâncimea de 0,26–0,30 m de la nivelul actual de călcare. Partea cercetată sugerează o formă circulară în plan, cu diametrul de 1,70 m (Pl. XVI.1). Deşi a fost investigat doar jumătate din complex, se poate observa că groapa avea o formă bitronconică în secţiune. Pereţii gropii coborau oblic spre interior până la adâncimea de 0,62 m (partea cea mai îngustă în spațiul cercetat avea 1,34 m), după care traiectoria se schimba în direcţie opusă, groapa lărgindu‑se în partea de jos. Conform observaţiilor făcute în urma secţionării acestui complex, s‑a putut constata că diametrul gropii în partea inferioară era practic egal cu cel al deschiderii acesteia. Umplutura complexului este neomogenă. Ca şi în cazul complexului nr. 1, în această groapă au fost identificate multiple fragmente de cărbune de lemn şi o concentraţie semnificativă de cenuşă, dar spre deosebire de primul complex cercetat, cărbunele şi cenuşa erau dispuse în partea de mijloc a gropii. În umplutura complexului s‑au descoperit 54 de Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 139 fragmente ceramice, 46 de fragmente de oase de animale și alte două piese: un fragment de cuţit din fier şi un fragment de la un obiect din fier incert din punct de vedere a funcţionalităţii. Ceramica (Pl. XVI.2–7,10–21) descoperită este lucrată în exclusivitate cu mâna (51 de fragmente), spre deosebire de complexul din secțiunea I, în care au fost descoperite și fragmente lucrate pe roata olarului. Ceramica lucrată cu mâna poate fi divizată în două categorii: vase grosiere și vase fine. Olăria grosieră constituie 94,37 % (51 de fragmente), iar cea fină 5,5 % (trei fragmente). La rândul ei, ceramica grosieră poate fi divizată în funcție de maniera de finisare a suprafeței, distingându‑se vase cu suprafața netezită și vase acoperite cu barbotină. Vasele netezite reprezentau 70,3 % din totalul descoperirilor (38 de fragmente), iar cele acoperite cu barbotină doar 24,07 % (13 fragmente). Piese de inventar. Un cuţit din fier (Pl. XVI.8) a fost descoperit la adâncimea de 1,58 m, în umplutura complexului. Artefactul a fost recuperat parțial, păstrându‑se doar un fragment din lamă. Lama este uşor curbată dinspre tăiş, iar dosul este drept. Vârful cuțitului nu s‑a păstrat. Lungimea părții recuperate este de 5 cm, iar lăţimea maximă de 1,30 cm. Partea dorsală a acestuia are grosimea maximă de 0,20 cm. Piesa este relativ bine conservată. Un alt obiect din fier (Pl. XVI.9) se prezintă sub forma unei bare cu secțiunea de formă aproape rectangulară, care avea dimensiunile de 1,10 × 2,30 cm. Un capăt este drept, iar al doilea este îndoit în un unghi de circa 450. Partea îndoită are și o neînsemnată albiere de formă elipsoidală, cu dimensiunile de 0,90 × 2,60 cm. Aceste caracteristici, analizate împreună cu contextul descoperirilor, nu ne‑au oferit deocamdată nici un reper pentru stabilirea funcționalității acestei piese. Materialul arheozoologic recoltat este constituit din 46 de fragmente de oase, care reprezintă resturile a opt indivizi din opt specii de animale. Din totalul de oase descoperite, un fragment de corn este prelucrat, iar alte trei fragmente au urme de ardere (detalii privind materialul osteologic a se vedea în tabelul nr. 3). Caseta nr. V. Aceasta a fost trasată spre est față de primele două (PL. II). Cercetările au scos la lumină un complex arheologic care se prezenta sub forma unei gropi, care a fost cercetată doar pe jumătate, ca și în cazul celorlalte două. Complexul a fost descoperit la adâncimea de circa 0,34–0,42 m de la nivelul actual de călcare și se prezenta în plan sub forma unei pete de formă semicirculară. Dimensiunile acesteia erau de 1,54 m pe axa nord–sud (dimensiunea maximă a complexului) și de 0,72 m pe axa est‑vest, care constituie partea cercetată parțial, respectiv aproximativ jumătate din complex (Pl. XVII.1). Groapa avea formă bitronconică în secțiune. Pe axa nord–sud avea la deschidere dimensiunile de 1,54 m; în cea mai îngustă parte dimensiunile se diminuau până la 1,20 m (la ‑0,66 m), după care, din nou, se lărgea, atingând în zona inferioară dimensiunea maximă de 1,80 m, depășind cu circa 0,30 m diametrul acesteia la nivelul descoperirii. Adâncimea maximă a gropii era de 1,28 m. În umplutura complexului s‑au descoperit 50 de fragmente ceramice și trei oase de animale. Ceramica (Pl. XVII.2–10) descoperită este lucrată în exclusivitate cu mâna (50 de fragmente), fiind divizată în două categorii: vase grosiere și vase fine. Olăria grosieră constituie 86 % (43 de fragmente), iar cea fină 14 % (șapte fragmente). Ceramica grosieră se împarte în două grupe, în funcție de modul de finisare a suprafeței, distingându‑se vase cu suprafața netezită și vase acoperite cu barbotină. Vasele netezite reprezentau 82 % din totalul descoperirilor (41 de fragmente), iar cele acoperite cu barbotină doar 4 % (două fragmente). Materialul arheozoologic recoltat este constituit din trei fragmente de oase, care reprezintă resturile a doi indivizi din două specii diferite de animale. Un fragment de os are urme de ardere (detalii privind materialul osteologic se pot vedea în tabelul nr. 4). Situl Ivancea-sub Pădure Prospecţiuni magnetometrice. Prospecţiunile geomagnetice efectuate de către colegii A. Asăndulesei şi F.‑A. Tencariu s‑au desfăşurat în lunile iulie 2016 şi iulie 2018. Pentru cartografierea geomagnetică a suprafeţei siturilor s‑a folosit o instalaţie compusă din cinci sonde „Fluxgate” de tip „Dr. Förster”. Sondele au fost dispuse pe un suport mobil non‑magnetic, elaborat şi asamblat de firma „Sensys” din Germania. Distanţa dintre ele este de 0,25 m, aşa încât măsurătorile să poată fi executate concomitent 140 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte pe o fâşie cu lăţimea de 1,25 m. Viteza de propulsare a căruciorului varia între 0,60–1,20 m/s. Suprafaţa cercetată atinge 5000 m2 (Pl. III.1) Numeroase anomalii pozitive au fost semnalate pe întreaga suprafaţă supusă prospecţiunii (Pl. III, IV şi V). Cercetările de teren şi vestigiile arheologice descoperite. În prima etapă a cercetării s‑a urmărit clarificarea rezultatelor oferite de prospecţiunile geomagnetice, realizându‑se un şir de sondaje în diferitele tipuri de structuri delimitate. Sondajele au fost realizate în spaţiile exact delimitate de anomaliile geomagnetice, fiecare casetă fiind trasată astfel încât să surprindă o jumătate din respectivul complex, strategie pe care am aplicat‑o pentru toate structurile pe care le‑am supus cercetărilor arheologice, cu excepţia gropilor de par care au fost cercetate integral. În vara anului 2016, au fost trasate cinci casete în spaţiile marcate de anomalii (Pl. IV). În urma acestor sondaje au fost identificate două construcţii de suprafaţă, o groapă auxiliară şi un şir de gropi de la parii de construcţie, toate atribuite culturii P‑L18. În anul 2018, au fost deschise patru casete în zone noi şi o alta care urma să încheie cercetările începute în anul 2016, în structura descoperită în caseta nr. 3 (PL. V). Vom prezenta în rândurile de mai jos acţiunile întreprinse şi rezultatele obţinute. Descrierea cercetărilor arheologice în secţiunea nr. I Amplasarea casetei nr. I şi stratigrafia. Prima casetă a fost trasată în partea centrală a spaţiului prospectat (PL. III.2 şi V), acolo unde magnetometria a arătat existenţa unei anomalii accentuate, de culoare închisă, constituită din două pete alăturate. Din experienţa cercetărilor de la Brăneşti, anomaliile sugerau delimitarea unei aglomeraţii de lut ars. Caseta, cu dimensiunile de 10 × 1,50 m, a fost trasată în aşa fel încât să surprindă o jumătate din anomalie, fiind orientată pe axa nord–sud (PL. IV). În perimetrul casetei a fost identificată şi cercetată o structură de suprafaţă (nr. 1), reprezentând o aglomeraţie de lut ars (multiple fragmente păstrau urme de nuiele) în asociere cu fragmente ceramice, cărbune de lemn şi oase de animale (Pl. VI.1,2). Stratigrafia reprezintă un tablou relativ simplu, observat practic pe suprafeţele tuturor secţiunilor: solul vegetal de circa 0,30–0,38 m, după care urma stratul cultural constituit din sol de culoare brun‑cenuşie, relativ tasat, în asociere cu urme antropice (Pl. VI.2). Arătura a afectat parţial stratul cultural, antrenând sporadic vestigii arheologice care se observă şi la suprafaţa terenului. Grosimea stratului era cuprinsă între 0,20 şi 0,26 m. Vestigiile sunt relativ reduse, fiind constituite din fragmente ceramice şi fragmente de lipitură de lut, unele dintre ele păstrând urme de nuiele. O bună parte a materialului are urme de ardere secundară, anumite fragmente fiind arse până la zgurificare. Sub stratul cultural s‑a regăsit sterilul arheologic constituit din sol lutos, compact, de culoare gălbuie. Structuri descoperite şi cercetate Structura nr. 1, care reprezintă urmele unei construcţii de suprafaţă, a fost descoperită la adâncimea de circa 0,49–0,54 m de la nivelul actual de călcare şi se prezenta în plan sub forma unei aglomeraţii de lipitură de lut, arsă la roşu. În momentul identificării, aceasta era amplasată preponderent în partea de vest a secţiunii (Pl. VI.1,2; VIII), având dimensiunile de 3,15 m pe axa nord–sud şi maxim de 0,78 m pe axa est‑vest la nivelul descoperirii (aproximativ jumătate din complex). Avansarea în profunzime a cercetărilor a demonstrat că la un nivel mai jos aglomeraţia de lut se extinde, acoperind practic întreaga suprafaţă a secţiunii (Pl. VI.1,2; VIII). De fapt, situaţia se explică printr‑o înclinare a nivelului antic de călcare spre nord–est, existând o anumită discrepanţă cu nivelul actual de călcare. Această discrepanţă a generat decalajul de adâncimi la care au fost descoperite urmele construcţiei din lut. Grosimea lentilei de lut ars ajungea până la 0,14 m în partea vestică şi se reducea semnificativ spre estul secţiunii. În aglomeraţia de lut ars a fost descoperit un număr restrâns de fragmente ceramice atribuite orizontului P‑L şi două piese de inventar. 18 MEYER et al. 2018: 145–179. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 141 Ceramica (Pl. XIX.1,2,3) descoperită este lucrată atât cu mâna (55 de fragmente – 98,19%), cât şi la roata olarului (un fragment de perete de amforă grecească – 1,81%). Ceramica lucrată cu mâna poate fi divizată în două categorii: vase grosiere şi vase fine. Olăria grosieră constituie 98,11% (53 de fragmente), iar cea fină doar 1,89% (un fragment). La rândul ei, ceramica grosieră se divizează în funcţie de maniera de finisare a suprafeţei, distingându‑se vase cu suprafaţa netezită şi vase acoperite cu barbotină. Prima piesă reprezintă un pandantiv (Pl. XVIII.10), care a fost descoperit în partea de nord a secţiunii, la adâncimea de circa 0,30 m. Piesa lucrată din bronz este fragmentară. S‑a păstrat doar partea inferioară, care este constituită din două părţi distincte. Partea mai complexă reprezintă două componente bitronconice asimetrice, de dimensiuni diferite (diametrul maxim şi înălţimea fiecărui element bitronconic sunt identice – 4 × 4 mm şi 7 × 7 mm). Acestea sunt unite între ele şi fac legătură printr‑o înmănuşare cu veriga de susţinere. Aceasta din urmă are diametrul de circa 1,50 mm. Piesa este acoperită cu o patină arhaică de calitate inferioară. Cea de‑a doua piesă are o structură şi o formă greu de desluşit la prima vedere, necesitând o expertiză de specialitate (Pl. XVIII.14). Descrierea cercetărilor arheologice în secţiunea nr. II Amplasarea Casetei nr. II. A doua casetă a fost trasată în partea de nord–est a spaţiului prospectat (Pl. III.2; IV). În acel loc, sondajele geomagnetice au arătat existenţa unei anomalii accentuate, de culoare închisă, formată din două pete, aproape identică cu anomalia pentru care a fost trasată prima casetă, sugerând delimitarea unei aglomeraţii de lut. Caseta, cu dimensiunile de 3,50 × 1,50 m, a fost trasată astfel încât să surprindă o jumătate din anomalie, fiind orientată pe axa nord–sud. Stratigrafia profilului casetei este asemănătoare cu cea surprinsă în secţiunea nr. I (PL. VII.2). Structuri descoperite şi cercetate Structura nr. 2 (construcţie de suprafaţă cu urme de pari, PL. VII.2; IX.1) a fost descoperită la adâncimea de circa 0,49–0,54 m faţă de nivelul actual de călcare şi se prezenta în plan sub forma unei concentraţii de lipitură de lut, arsă la roşu. Aceasta ocupa practic întreaga suprafaţă cercetată (Pl. IX.1). Dimensiunile aglomeraţiei erau de circa 3 m pe axa nord–sud şi maxim de 1,30 m pe axa est‑vest la nivelul descoperirii (partea cercetată a complexului reprezintă aproximativ jumătate din complex). Aglomeraţia de lut ars nu reprezenta o lentilă compactă, aşa cum a fost în cazul primei secţiuni, ci era constituită din fragmente dispersate de lipitură de lut de dimensiuni relativ mici. În perimetrul aglomeraţiei au fost descoperite patru gropi de par (PL. VII.2; IX.). Două gropi au fost surprinse de‑a lungul profilului de vest, iar altele două în perimetrul secţiunii, mai aproape de limita estică a acesteia (Pl. VII.2; IX.1,3–4). Diametrul gropilor variau de la 0,22 la 0,38 m, iar adâncimile erau cuprinse între 0,14 şi 0,28 m. În gropile descoperite de‑a lungul profilului, umplutura conţinea o cantitate sporită de fragmente de lipitură de lut, pe când în celelalte două lipitura lipsea. Totodată, în groapa amplasată în colţul de sud–est au fost descoperite resturi carbonizate din lemn. Ceramica (Pl. XX.14,15) descoperită în perimetrul secţiunii este lucrată în exclusivitate cu mâna (25 de fragmente) şi aparţine aproape în totalitate orizontului P‑L. Din 25 de fragmente, 21 sunt de factură P‑L, iar patru – incerte (dintre ele un fragment mic este lucrat la roată având culoarea cenuşie). Ceramica P‑L lucrată cu mâna este în exclusivitate de factură grosieră, fără să fi fost descoperit vreun fragment cu barbotină. În secţiunea II au mai fost descoperite şi două piese de inventar, dintre care una din fier şi una din bronz. Obiectul de bronz (Pl. XVIII.12) a fost descoperit în partea de nord a secţiunii, la adâncimea de 0,60 m, în stratul aglomeraţiei de lut ars. Piesa reprezintă un fragment de placă subţire, de dimensiuni mici, acoperită cu patină de calitate proastă, unul dintre colţuri fiind îndoit. Funcţionalitatea obiectului descoperit nu a fost deocamdată stabilită. Obiectul din fier (Pl. XVIII.13) a fost identificat în partea de nord a secţiunii, la adâncimea de 0,44 m, în stratul cultural caracterizat prin aglomeraţia de lut ars. Se prezintă sub forma unei plăcuţe cu grosimea de circa 1 mm. Lungimea fragmentului este 142 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte de 1,80 cm, lăţimea variind între 1,10 şi 1,40 cm. Piesa este corodată şi deocamdată nu cunoaștem funcţionalitatea sa. Descrierea cercetărilor arheologice în secţiunea III Amplasarea Casetei nr. III. A treia casetă a fost trasată în partea de sud–est a zonei scanate (Pl. III.2; IV), în spațiul unei anomalii de intensitate mai redusă, dar şi de dimensiuni mai mici decât anomaliile precedente. Din experienţa acumulată, o astfel de anomalie sugera existenţa unei gropi. Caseta a fost trasată astfel încât să surprindă o jumătate din anomalie, având dimensiunile de 6 × 2,50 m și fiind orientată pe axa nord–est – sud–vest. Ulterior, spre nord–vest a mai fost deschisă o casetă cu dimensiunile de 1 × 2 m, astfel încât, a rezultat o suprafaţă cercetată de 5 m2. Stratigrafia se prezintă asemănător cu cele obţinute în casetele deja prezentate mai sus (Pl. XII.2). Cercetările complexului propriu‑zis nu au fost definitivate în anul 2016, fiind reluate în anul 2018. Pentru a contura tot complexul, spre sud–est a mai fost deschisă o suprafaţă cu dimensiunile de 1,60 × 2 m (Pl. XII). Structuri descoperite şi cercetate. În această secţiune au fost descoperite două complexe arheologice: o groapă de dimensiuni mai mari şi una de par (Pl. X.2). Primul complex – groapa (complex nr. 3, Pl. X.1,2; XII) – a fost descoperit în partea centrală a secţiunii, sub profilul de sud–est, la adâncimea de 0,32 m de la nivelul actual de călcare şi se prezenta în plan sub forma unei pete de culoare întunecată pe fundalul lutului brun‑gălbui, întinzându‑se dincolo de suprafaţa trasată. Partea descoperită iniţial avea forma semicirculară în plan, având dimensiunile de 1,60 m de‑a lungul profilului şi 0,60 m perpendicular pe acesta (Pl. VI.3,4; XII, partea colorată a gropii). După lărgirea suprafeţei de cercetare s‑a conturat întregul complex, care, la nivelul descoperirii, avea forma circulară în plan, având dimensiunile de 1,60 × 1,20/1,40 m (Pl. VI.3,4; XII). Cercetarea s‑a realizat gradual. Mai întâi a fost cercetată jumătatea de nord–vest, apoi, lăsându‑se un martor de 0,30 m, s‑a investigat partea de sud–est, iar la final, procesul a fost definitivat prin demontarea martorului. După cercetare, groapa nr. 3 se prezenta ca una circulară în plan, alungită pe axa NE‑SV, având dimensiunile de 1,92 × 2, 35 m. În secţiune, groapa are forma de clepsidră asimetrică (Pl. XII.3), fiind mai scundă în partea superioară, respectiv, mai largă şi mai zveltă în partea inferioară. Chiar de la deschidere, structura se îngustează destul de pronunţat, astfel încât deja după primii 40 cm în adâncime, ajungea la un diametru de circa 40 cm, care se va menţine și pe următorii 30 cm. Din acel punct, groapa se lărgește din nou, ajungând să aibă diametrul de 1,70 m la adâncimea de ‑1,10 m. Se poate constata o anumită asimetrie a gropii: în partea de nord–vest, fundul gropii este deplasat spre interior în raport cu gura acesteia, iar în partea de sud–vest, baza se află cam pe aceeaşi linie cu limita deschiderii. Vestigii arheologice. Descoperirile sunt reprezentate preponderent prin fragmente ceramice, dar care sunt destul de numeroase şi asociate în aglomeraţii consistente. În mod special acestea au fost identificate în partea inferioară a structurii (Pl. XIX.4–12; XX.1–12). Groapa de par (structura 3A, Pl. VI.3; X.3) a fost descoperită în partea de sud a secţiunii, sub profilul de sud–est, la adâncimea de 0,35 m faţă de nivelul actual de călcare şi se prezenta în plan sub forma unei pete de culoare întunecată pe fundalul lutului brun‑gălbui. Groapa avea aspect circular în plan, cu diametrul de 0,38 m. Pereţii erau verticali şi coborau până la adâncimea de 0,25 m de la nivelul descoperirii. În umplutura afânată nu au fost depistate vestigii arheologice. În perimetrul secţiunii au fost descoperite sporadice materiale arheologice. Ceramica descoperită a fost lucrată atât cu mâna (75 de fragmente – 93,75%), cât şi la roata olarului (cinci fragmente de amfore greceşti – 6,25 %). Ceramica lucrată cu mâna, sigur atribuită orizontului P‑L, face parte în exclusivitate din categoria vaselor grosiere. La rândul ei, ceramica grosieră se divizează în vase cu suprafaţa netezită şi vase acoperite cu barbotină. Vasele netezite reprezentau 96,66 % din totalul descoperirilor (58 fragmente), iar cele acoperite cu barbotină doar 3,34 % (două fragmente). În perimetrul secţiunii au fost descoperite şi două piese de inventar. Una dintre piesele de inventar reprezintă, după toate probabilitățile, un fragment de fibulă (Pl. XVIII.15). Artefactul descoperit a fost lucrat dintr‑o tijă de fier cu secţiunea circulară, a cărei grosime variază între 2 şi 4 mm. Partea centrală a fragmentului a fost Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 143 decorată cu o sferă, care are dimetrul de 6 mm. Lungimea maximă a piesei este de 3,70 cm. Cea de‑a doua piesă reprezintă un vârf de săgeată de bronz (Pl. XVIII.11) și a fost descoperită în partea de nord a secţiunii, la adâncimea de circa 0,30 m. Piesa face parte din categoria vârfurilor cu trei aripioare şi manşon cu orificiu. Piesa este relativ prost conservată, având o patină de culoare ruginie. Descrierea cercetărilor arheologice secţiunea nr. IV Amplasarea Casetei nr. IV. A patra casetă a fost trasată în partea de sud–vest a spaţiului prospectat (Pl. III.2; IV). În acel loc, scanările geomagnetice au arătat existenţa unei anomalii de intensitate foarte redusă şi de dimensiuni mici. Este vorba de un tip de anomalie care nu a fost cercetat până la acel moment. Caseta a fost trasată astfel încât să surprindă anomalia în întregime, având iniţial dimensiunile de 1 × 1 m, fiind orientată cu colţurile pe direcţia nord–sud. Ulterior, spre nord–est a fost deschisă o altă casetă cu dimensiunile de 0,60 × 0,60 m cu scopul de a surprinde şi un segment din multiplele fâşii de culoare deschisă, care traversează aproape întreaga suprafaţă cercetată (Pl. VII.1). Prin urmare, a fost investigată o suprafaţă de circa 1,46 m2. Stratigrafia nu este diferită de registrele stratigrafice obţinute în cazul primelor trei secţiuni (Pl. VII.1/1,3,4). Stratul de sol arat avea grosimea de circa 0,28 m, urmat de nivelul cultural cu materiale arheologice, cu grosimea cuprinsă între 0,12 şi 0,16 m. Vestigiile sunt reduse, fiind constituite din câteva fragmente ceramice şi fragmente de lipitură de lut, unele dintre ele păstrând urme de nuiele. Sterilul arheologic este constituit din sol lutos, compact, de culoare gălbuie. Structuri descoperite şi cercetate. În perimetrul secţiunii au fost descoperite şi cercetate două complexe, ambele reprezentând gropi de par. Complexul nr. 4 (groapă de par, Pl. VII.1/2,4) a fost descoperit în partea de nord–vest a secţiunii, la adâncimea de 0,32 m de la nivelul actual de călcare şi se prezenta în plan sub forma unei pete foarte greu sesizabile pe fundalul lutului brun‑gălbui. Groapa a fost cercetată integral, având în plan forma circulară, uşor alungită, cu dimensiunile de 0,30 × 0,26 m. De la nivelul descoperirii, groapa se adâncea cu 0,16 m. Umplutura gropii era constituită din sol brun‑cenuşiu, fără să conţină artefacte arheologice. Complexul nr. 5 (groapă de par, Pl. VII.1/2) a fost descoperit în partea de sud a secţiunii, la adâncimea de 0,32 m de la nivelul actual de călcare şi se prezenta în plan sub forma unei pete foarte greu sesizabile pe fundalul lutului brun‑gălbui, dar relativ uşor vizibilă în profil. Groapa a fost cercetată parţial, având în vedere extinderea ei dincolo de suprafaţa trasată. Partea cercetată avea forma semicirculară în plan, cu dimensiunile de 0,28 m de‑a lungul profilului şi 0,11 m perpendicular pe acesta (estimativ, se poate deduce o formă circulară a gropii cu dimensiunile de 0,24–28 × 0,28–30 m). De la nivelul descoperirii, groapa se adâncea cu 0,20 m. Umplutura gropii era constituită din sol cenuşiu‑închis în asociere cu multiple fragmente de lut ars. Materiale arheologice nu au fost descoperite. Menţionăm că în zona anomaliilor de culoare deschisă au fost descoperite, după cum s‑a presupus iniţial, urme de plug, care aveau lăţimea de circa 0,45 m, iar adâncimea de 0,36–0,40 m. Descrierea cercetărilor arheologice în secţiunea nr. V Amplasarea Casetei nr. V. Cea de‑a cincea casetă a fost trasată în partea centrală a spaţiului prospectat, la 6 m spre sud–vest de secţiunea nr. I (PL. III). În acel loc, scanările geomagnetice au indicat o anomalie de intensitate foarte redusă şi de dimensiuni mici, precum cea descrisă mai sus. Caseta a fost trasată astfel încât să surprindă anomalia în întregime (PL. IV). Dimensiunile spaţiului cercetat erau de 1 × 1 m, caseta fiind orientată cu colţurile pe direcţia nord–sud. Stratigrafia din secţiunea nr. V nu este cu nimic deosebită de situaţiile constatate în celelalte patru suprafeţe cercetate. Structuri descoperite şi cercetate. În perimetrul secţiunii a fost descoperit şi cercetat un singur complex (nr. 6), care reprezintă o groapă de par (Pl. VII.3/1,2). Aceasta a fost descoperită în partea centrală a secţiunii, la adâncimea de 0,26 m de la nivelul actual de călcare şi se prezenta în plan sub forma unei pete foarte greu sesizabile pe fundalul lutului brun‑gălbui. Groapa a fost cercetată integral, având în plan forma circulară, uşor alungită, cu dimensiunile de 0,3 × 0,32 m. De la nivelul descoperirii, groapa se adâncea cu 0,18 m, îngustându‑se substanţial spre fund. Umplutura gropii era constituită din sol 144 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte brun‑cenuşiu în care n‑au fost reperate însă materiale arheologice. În perimetrul suprafeţei cercetate au fost descoperite doar fragmente ceramice, care au fost lucrate în exclusivitate cu mâna (15 fragmente, dintre care două buze) şi aparţin categoriei olăriei grosiere de tip P‑L (Pl. XVIII.5–7). Descrierea cercetărilor arheologice în secţiunea nr. VI Amplasarea Casetei nr. VI. Caseta a fost trasată în partea de vest a spaţiului cercetat prin scanări geomagnetice, în imediata apropiere de caseta nr. IV (Pl. III), pentru a verifica o concentraţie de anomalii aranjate liniar. Acestea erau de dimensiuni mici şi aveau intensitate foarte redusă. Caseta a fost trasată astfel încât să surprindă întreg şirul de anomalii, respectiv, această suprafaţa a avut dimensiunile de 15 × 2 m, fiind orientată pe axa nord–sud, cu o uşoară deviere spre est (Pl. V; XI.1,2). Stratigrafia reprezintă un tablou relativ simplu, observat şi pe profilele celorlalte secţiuni cercetate. Structuri descoperite şi cercetate. În perimetrul secţiunii a fost surprins un şir de complexe, constituit din şase gropi de par aliniate pe o lungime de peste 11 m (Pl. XI.1,2), care, foarte probabil, ar putea să reprezinte adânciturile în care au fost fixaţi stâlpii din lemn din structura de rezistenţă a unei construcții de suprafață. Majoritatea gropilor au forma circulară în plan, unele dintre ele fiind elipsoidale. Dimensiunile acestora variază între 0,35 m şi 0,50 m, iar două dintre ele atingând chiar dimensiuni de până la 0,6 × 2,8 m. Adâncimea maximă care a fost surprinsă este de 0,30 m. În afară de acest şir de gropi, a fost investigată şi o structură surprinsă parţial (structura nr. 31), care avea forma semicirculară, cu dimensiunile de 1,10 × 2,50 m. Odată întregit acest complex, se poate intui forma circulară a unei adâncituri cu diametrul de circa 1,10 m. Groapa era puţin adâncită (maxim 0,30 m), iar în umplutura ei au fost descoperite câteva fragmente ceramice, care ar putea fi atribuite culturii P‑L, dar şi un fragment de mărgică din pastă de sticlă în formă de pepene (XVIII.9). În perimetrul aceleiași casete s‑au găsit şi alte gropi de dimensiuni mici, amplasate haotic, dar şi câteva structuri atipice, fără artefacte arheologice. În stratul cultural al suprafeţei cercetate s‑au găsit sporadic fragmente atribuite culturii P‑L. Descrierea cercetărilor arheologice în secţiunea nr. VII Secţiunea a fost trasată în extremitatea de est a spaţiului prospectat (Pl. III, V). În acel loc, scanările geomagnetice au indicat existenţa unei anomalii de intensitate foarte pronunţată, dar şi de dimensiuni mai mari decât situaţiile descrise mai sus. Din experienţa căpătată, o astfel de anomalie sugerează delimitarea unui complex de proporţii, similare construcţiilor de suprafaţă din secţiunile nr. 1 şi 2. Caseta a fost trasată astfel încât să secţioneze pe lungime întreaga anomalie (Pl. V). Caseta a avut dimensiunile de 6,50 × 1 m, fiind orientată pe axa nord–sud, cu o uşoară deviere spre vest; a fost cercetată o suprafaţă de 6,50 m2 (Pl. XI.3–5). Stratigrafia este asemănătoare cu cele înregistrate în suprafeţele deja prezentate (Pl. XI.3,5). Structuri descoperite şi cercetate. În secţiune au fost descoperite o construcţie, care poate fi apreciată ca fiind o locuinţă (cu două amenajări suplimentare) şi patru gropi (dintre care trei sunt de la par, iar încă una este din perioada contemporană). Complexul de locuire (Pl. XI.3–5) a fost descoperit la adâncimea de 0,50 m de la nivelul actual de călcare, în partea centrală a secţiunii, ocupa o bună parte a acesteia şi se prezenta ca o aglomeraţie de lipitură de lut în asociere cu sol închis la culoare. Avea lungimea de 5,60 m şi se delimita foarte bine pe fundalul lutului brun‑gălbui, extinzându‑se dincolo de suprafaţa trasată, atât spre nord, cât şi spre sud. O bună parte a fragmentelor de lipitură de lut era de dimensiuni mari, păstrând urme de par şi de nuiele pe una dintre feţe, cealaltă fiind bine netezită. Se pare că, construcţia a fost prevăzută cu două șănțulețe orientate nord–sud, care au fost săpate la distanţa de 3,20 m unul de altul, în interiorul locuinţei. Şănţuleţul de pe latura vestică avea lăţimea de 0,30 m şi adâncimea de 0,24 m, iar cel din partea de est avea lăţimea de 0,36 și adâncimea de 0,30 m. În acest fel, spaţiul interior al construcţiei avea lăţimea de 2,44 m. Vestigii arheologice. Descoperirile sunt reprezentate preponderent de multiple fragmente de lipitură de lut cu urme de nuiele, dar şi prin sporadice fragmente ceramice, care au fost identificate cu precădere Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 145 în partea inferioară a structurii şi pot fi atribuite culturii P‑L. Alte două gropi de par au fost localizate în partea de vest a secţiunii, fiind săpate în stratul medieval. De menţionat că tot în acest spaţiu au şi fost descoperite câteva fragmente de ceramică medievală. Gropile au fost surprinse în profilul de nord şi de sud al secţiunii, fiind amplasate una în faţa celeilalte. Groapa din profilul de nord avea lăţimea de 0,20 m şi adâncimea de 0,20 m. Groapa din profilul de sud avea lăţimea de 0,16 m şi adâncimea de 0,16 m. Descrierea cercetărilor arheologice în secţiunea nr. IX Amplasarea Casetei nr. IX. Ultima casetă trasată în cadrul acestor campanii a fost amplasată în partea centrală a spaţiului sondat prin prospecţiuni geomagnetice, cu o uşoară deviere spre est (Pl. III). În acel loc scanările au arătat existenţa unei anomalii de dimensiuni şi intensitate medie, ceea ce sugera existenţa unei gropi. Caseta a fost trasată astfel încât să surprindă o jumătate din anomalie. Caseta a avut dimensiunile de 2 × 2 m, fiind orientată pe axa est‑vest (Pl. III, V). Stratigrafia reprezintă un tablou similar celorlalte deja prezentate. Structuri descoperite şi cercetate. În secţiune a fost descoperită un singur complex: o groapă (complex nr. 26, Pl. XIII). Aceasta a fost identificată mai aproape de profilul de sud, la adâncimea de 0,40 m de la nivelul actual de călcare şi se prezenta în plan sub forma unei pete elipsoidale, de culoare întunecată pe fundalul lutului brun‑gălbui. Dimensiunile gropii, în momentul interceptării ei, erau de 0,50 × 2,40 m. Odată cu avansarea în adâncime, structura se extindea atât spre sud, dincolo de suprafaţa trasată, cât şi spre nord, fără a depăşi limitele secţiunii. În anul 2018 a fost cercetată doar jumătatea nordică a structurii. În secţiune, groapa are forma tronconică, uşor asimetrică, formând în partea inferioară, dinspre vest, ceva asemănător unei nişe (Pl. XIII.2). Diametrul maxim este de 1,50 m, iar adâncimea este de 1,22 m de la nivelul descoperirii, ori 1,62 de la nivelul actual de călcare. Vestigii arheologice. Descoperirile sunt reprezentate preponderent prin fragmente ceramice, dar care sunt destul de numeroase şi dispuse în aglomeraţii consistente. În mod special, acestea au fost identificate în partea inferioară a structurii (PL. XXI). Interesante sunt fragmentele de lipitură de lut, pe suprafaţa cărora s‑au păstrat urme de aplicare ale unei soluţii pe bază de var. Din umplutura gropii a fost recuperată o piesă de bronz în formă de spirală, având 1,5 rotaţii (Pl. XVIII.8). Descoperiri passim. În preajma secţiunii nr. IV, cu ajutorul detectorului de metale, la adâncimea de 0,18 m, fost descoperită o piesă din fier (Pl. XVIII.16). Analiza vestigiilor şi analogii Complexele arheologice descoperite în situl de tip P‑L de la Brănești – Marginea de Vest sunt reprezentate, deocamdată, doar de gropi, în timp ce în situl de la Ivancea – sub Pădure au fost cercetate pe lângă două gropi (posibil menajere) şi trei structuri de suprafaţă. Gropile aveau forma circulară în plan și bitronconică sau tronconică în secțiune. Astfel de complexe au fost semnalate în majoritatea așezărilor de tip P‑L cercetate prin săpături, cum ar fi, spre exemplu, cele de la Borosești (jud. Iași)19, Botoșana (jud. Suceava?)20 sau de la Orheiul Vechi21. Nu avem indicii referitoare la amenajarea suplimentară a gropilor (lutuire sau ardere), dar judecând după aspectul gropilor degajate de umplutură, pereții acestora erau suficient de îngrijiți. Cel mai probabil, gropile au fost utilizate pentru păstrarea produselor, iar ulterior, după surparea pereților, ele au fost umplute cu resturi menajere. Luând în considerație informațiile transmise de Tacitus22, care relatează că, pentru a le feri de ger și de privirile dușmanilor ce îi atacau, germanii își acopereau gropile de provizii cu gunoi, se poate admite că în același mod au procedat şi comunităţile culturii P‑L, în general, precum și vechii locuitori de la Brănești – Marginea de Vest și de la Ivancea – Sub Pădure, în particular. În ceea ce priveşte structurile considerate 19 20 21 22 BABEȘ 1993: 184. TEODOR 1980: 197–198. TKACHUK 1991: 50; POSTICĂ, MUNTEANU: 1999: 457–494. TACITUS XVI, 3. 146 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte ca fiind locuinţe, cercetate în număr limitat şi doar parţial, ar fi prematur să ne pronunțăm tranşant asupra funcţionalităţii lor şi, cu atât mai mult, asupra particularităţilor acestora, menţionând totuşi, că spaţii de locuire amenajate la suprafaţă solului sunt frecvent întâlnite în aşezările culturii P‑L (Lunca Ciurei23, Dolheştii Mari24, Botoşana25, Lucaşeuca II26, Kruglik27 etc.). Totodată, atragem atenţia asupra faptului că în siturile cercetate, inclusiv cele din microzonă, predomină locuinţele adâncite în sol. Cele mai surprinzătoare aspecte au fost determinate de cercetările gropilor de par, în special a celor aliniate. Gropile aveau forme circulare în plan, cu dimensiunile variind între 0,26 şi 0,38 m, iar adâncimea ajungea spre 0,20 m. Destul de vizibile în imaginea magnetometrică, aceste complexe sunt instrumente pentru posibile analize ale sitului prin prisma datelor magnetometrice, ţinând cont, în mod special, de particularitatea populaţiei migratoare din nordul Europei Centrale de a construi locuinţe de suprafaţă de dimensiuni mari. Aspectul important care se desprinde din cercetările realizate vizează gradul satisfăcător de conservare a stratului cultural şi posibilitatea unei analize cât mai exacte a complexelor arheologice. Ceramica reprezintă cea mai numeroasă categorie de descoperiri şi în cazul siturilor pe care le discutăm, dar şi cea mai expresivă. Din punctul de vedere al tehnicii de lucru, ceramica poate fi divizată în două categorii mari: ceramică lucrată cu mâna şi ceramica lucrată la roată. Recipientele lucrate la roată reprezintă importuri din lumea greacă. Este drept că dispunem de doar cinci fragmente de pereți de amfore grecești, descoperite în S I la Brăneşti şi alte câteva bucăţi ceramice identificate la Ivancea, care, nu oferă însă indicii suplimentare. Ceramica produsă nemijlocit de purtătorilor culturii P‑L a fost confecţionată în exclusivitate cu mâna. Având în vedere materialul și calitatea pastei din care a fost modelată, aceasta a fost împărțită în două grupe mari: grosieră şi fină. Ceramica grosieră. Vasele lucrate din pastă grosieră constituie majoritatea covârşitoare în ambele situri. Recipientele din această categorie au fost lucrate dintr‑o pastă friabilă şi insuficient frământată. Ca degresanţi s‑au folosit cioburile pisate, lutul ars fărâmiţat şi, mai rar, pietricele de mici dimensiuni. Modelarea este neglijentă, manifestându‑se prin inegalităţi şi asimetrii în formă. Descoperirile din această categorie sunt foarte fragmentate, provocând suficiente dificultăți în clasificarea ei, care, până la urmă, poate fi realizată doar pe baza analizei părții superioare a vaselor. Repertoriul ceramicii din această categorie cuprinde deocamdată un spectru redus de forme; menţionăm aici oalele, străchinile și discurile. Oale. Bazându‑ne pe analiza formei corpului, a buzei, gâtului și a zonei de tranziţie spre corpul recipientelor, s‑au identificat două tipuri de oale confecționate din pastă grosieră. Vasele primului tip (Tip I) au corpul slab profilat, în cadrul lor fiind stabilite două variante în funcție de forma buzei: vasele din varianta 1 practic sunt lipsite de gât și au buza dreaptă (Pl. XVII.3), iar cele din varianta 2 au gâtul scund şi bine pronunțat, buza evazată și subțiată. Unele fragmente au alveole dispuse pe marginea superioară (Pl. XIV.19–20; XVI.6,20). Piese asemănătoare provin din majoritatea așezărilor de tip P‑L, amintind aici descoperirile de la Botoșana28, Kruglik29 și Lozna – Hlibicioc30. În Tipul II am inclus vasele cu corpul bine profilat, uneori destul de bine rotunjit. Luând în considerație trăsăturile părții superioare, am evidențiat două variante. Varianta 1 cuprinde oale cu corpul bine profilat și buza verticală, iar în funcție de dimensiunile buzei, au fost identificate două subvariante. Prima este constituită din vasele cu buza verticală, relativ înaltă și marginea tăiată drept (Pl. XV.1; XXI.5; XX.6,7), iar cea de a doua din vasele cu buza verticală, relativ scurtă, tăiată oblic (Pl. XIV 12, 22; Pl. XXI.4). În varianta 2 am inclus recipientele cu corpul bine profilat și buza evazată. Ca și în cadrul primei variante, 23 24 25 26 27 28 29 30 TEODOR 1987: 79. ANDRONIC 1994: 235, Fig. 2. TEODOR 1980: 193. FEDOROV 1960: 244–245. TIMOSHCHUK, VINOKUR 1962: 72. TEODOR 1980: Fig. 18.5–6. PACHKOVA 1977: Pис. 2.3. TEODOR 1992: Fig. 12.5. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 147 distingem mai multe subvariante, în funcție de particularitățile buzei: subvarianta 1 – oale cu buza evazată și tăiată drept (Pl.XVI.19; XIV.17,21); subvarianta 2 – oale cu buza mică, evazată și tăiată oblic (Pl. XIV.18; XVII.4,8; XVI.17–18; XX.8; XIX.5); subvarianta 3 – vasele cu buza evazată și ușor îngroșată (Pl. XIV.14–15; XX.1) şi subvarianta 4 – vase cu buza înaltă și trasă spre exterior (PL. XVI.12; XVII; XIX.4). În mediul culturii P‑L astfel de recipiente sunt apariții destul de frecvente. Printre descoperiri amintim exemplarele de la Botoșana31, Ghelăiești32 și Orheiul Vechi33. Străchini. În cadrul ceramicii grosiere semnalăm și descoperirea unui fragment de strachină de tip deschis cu buza tăiată oblic (Pl. XIV.6). În mediul culturii P‑L astfel de vase au fost descoperite în majoritatea siturilor cercetate, amintind aici descoperirile de la Botoșana 34 și Davideni35. La Ivancea au fost descoperite şi fragmente de strachină de tip închis, diametrul maxim aflându‑se la curbura vasului. Buza lor este uşor evazată, tăiată oblic (PL. XXI.11). Analogii în mediul culturii P‑L au fost descoperite în multiple aşezări, cum sunt cele de la Borniș36, Botoșana37, Lozna – Hlibicioc38 etc. Totodată, astfel de forme nu sunt străine nici mediului culturii getice39, dar nici celui din nordul Europei Centrale – cultura Jastorf, din regiunea Brandenburg40. Discuri. Printre descoperirile de până acum există doar un singur fragment de disc, care a fost descoperit la Brănești (grosimea de aproximativ 1 cm şi diametrul de cca 26 cm (Pl. XV.6). În arealul culturii P‑L astfel de fragmente ceramice au fost găsite în majoritatea siturilor cercetate prin săpături, amintindu‑le aici pe cele de la Botoșana41, Kruglik42 și Ulmu43. Acest tip de artefact ar fi putut servi atât în calitate de capac, cât și de tipsie de copt turte, așa cum s‑a admis pentru descoperirile similare din cadrul culturi P‑L44. Decorul vaselor grosiere. Cel mai răspândit motiv ornamental constă din diferite tipuri de decor în relief. Acesta era reprezentat fie de butoni, ce aveau formă ovală în plan, cu secțiune conică sau cilindrică (Pl. XV.2,4; XVII.5; XX.1), fie de brâuri alveolate dispuse pe partea superioară a vaselor (Pl. XVII.5; XIX.7; XX.4,15). Unele vase aveau astfel de adâncituri dispuse pe marginea superioară (Pl. XIV.19– 20; XIX.5; XX.6,7). Asemenea tipuri de motive decorative au fost observate pe vasele descoperite în toate siturile de tip P‑L, cercetate prin săpături sau sondaje arheologice, cum ar fi cele de la Borniș45, Ghelăiești46, Kruglik47 sau Ulmu48. Un alt element decorativ semnalat este barbotina (Pl. XV.5; XVII.5; XX.4,5). Așa cum am menţionat mai sus, fragmentele ceramice ce au suprafața exterioară acoperită cu barbotină reprezintă aproximativ 15% din numărul total de cioburi recuperate. Vase barbotinate au fost descoperite în majoritatea așezărilor de tip P‑L, dintre ele amintind descoperirile de la Lucașeuca II49, Lunca Ciurei50 și Tîrpești51. 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 TEODOR 1980: Fig. 21.16. BABEȘ 1993: Taf. 26.43–44. MUNTEANU 2001: Fig. 3.7. TEODOR 1980: Fig. 22.2–3. BABEȘ 1993: Taf. 23.22. POPVICI 1980–1981: Fig. 1.9. TEODOR 1980: Fig. 22.6. TEODOR 1992: Fig. 9.1. ARNĂUT 2003: Fig. 46.5; NICULIȚĂ, ARNĂUT ZANOCI 2002: Fig. 94.3. KLEEMAN 1994: Abb. 8; BEST 1997: Abb. 2.15. TEODOR 1980: 215, Fig. 3.13–15. PACHKOVA 1977: Fig. 5.2. ROMANOVSKAJA 1987: Fig. 6.20. BABEȘ 1993: 68; MUNTEANU 1999: 214. POPOVICI 1980–1981: Fig. 1.13–14. BABEȘ 1969: Fig. 8.1. PACHKOVA 1977: Pис. 2.2–5,8–12. ROMANOVSKAJA 1987: Fig. 6.7–12. MUNTEANU 1999: Fig. 10.5. TEODOR 1987: 89. BABEȘ 1993: 38–39, Taf. 41. 148 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Ceramica fină a fost lucrată dintr‑o pastă relativ bună, având ca degresanţi şamotă măruntă. La unele recipiente se mai observă slipul, care prezintă un luciu metalic, datorat lustruirii vaselor înainte de ardere. Fragmentele ceramice din această categorie au, de regulă, nuanțe închise, având un spectru larg – de la cenuşiu‑maroniu până la culoarea neagră. Totodată, unele exemplare au fost arse oxidant, având culoare gălbuie. Mai menționăm că ceramica fină constituie aproximativ 10% din totalul fragmentelor ceramice descoperite. Ca și în cazul ceramicii grosiere, această categorie este foarte fragmentară, ceea ce constituie un impediment major la clasificarea ei. Totuși, a fost posibilă identificarea unor recipiente precum castroanele, oalele, cănile și străchinile. Castroanele lucrate din pastă fină au umărul profilat, partea inferioară tronconică, iar buza, de regulă, îngroşată și fațetată (Pl. XIV.2; XVI.3). Evident, există şi excepţii (Pl. XVII.7,2). În arealul culturii P‑L găsim numeroase similitudini pentru astfel de recipiente. Printre ele amintim descoperirile de la Lozna – Hlibicioc (jud. Botoşani)52, Lucaşeuca II (raionul Orhei)53 și Ulmu (raionul Ialoveni)54. Analogii pentru castroanele provenite din acest sit se întâlnesc și în cultura Jastorf, cum ar fi, spre exemplu, descoperirile de la Göslow 755, Luboszyce56 și Zeetow57. Oalele. Au fost descoperite și câteva cioburi din pastă fină, care, foarte probabil, reprezintă fragmente ale unor vase de tip oală (Pl. XIV.8; XVI.5–7). Din păcate, starea lor fragmentară nu ne permite să delimităm eventuale tipuri ale unor astfel de recipiente. În siturile de tip P‑L, oalele confecționate din pasta fină se întâlnesc destul de frecvent. În acest context, menționăm descoperirile de la Davideni58, Ghelăiești59 și Lunca Ciurei60. Castroanele reprezintă vase scunde, cu profilarea accentuată a corpului, practic fără gât, dar cu un fel de prag în locul lui, având buza înaltă, care formează cu corpul un unghi obtuz. În funcție de forma buzei şi modul de amplasare a acesteia, au fost stabilite două variante: varianta 1 are buza puțin îngroșată, relativ înaltă şi fațetată (Pl. XIX.11), iar varianta 2 este cu buza subțire, ascuțită spre margine, tăiată oblic spre interior, având atât exemplare cu fațete, cât și nefațetate (PL. XIX.8,10). În arealul culturii P‑L găsim numeroase similitudini pentru astfel de recipiente. Printre ele amintim descoperirile de la Botoșana61, Dolheștii Mari62 şi Lunca Ciurei63. În necropolele de la Boroseşti și Poieneşti ele reprezintă tipul I conform tipologiei lui M. Babeş64. Totodată, analogii au fost semnalate şi în Nordul Europei Centrale, în cadrul culturii Jastorf – grupul Gubin65 şi Jastorf – Brandenburg66. Cănile au gura largă, buza evazată şi fațetată (Pl. XIV.3; XVI.4). În mediul culturii P‑L cunoaștem numeroase analogii pentru astfel de vase. Dintre ele amintim pe cele de la Moşna67, Poieneşti68 şi Târpeşti69. Analogii pentru cănile lucrate din pastă fină găsim în nordul Germaniei70 și în grupul Gubin al culturii Jastorf71. 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 TEODOR 1992: Fig. 14.2,4. IARMULSCHI, MUNTEANU 2014: Fig. 4.6. ROMANOVSKAJA 1987: Fig. 6.14. KRÜGER 2011: Abb. 11.10,16. DOMAŃSKI 1975: Abb. 4.f. KLEEMAN 1994: Abb. 5.8. BABEȘ 1993: Taf. 23, 4–5. BABEȘ 1993: Taf. 26. 10–15. TEODOR 1987: Fig. 20.5. TEODOR 1980: Fig. 20.8. ANDRONIC 1994: Fig. 4.8. TEODOR 1987: Fig. 19.9. BABEŞ 1993: Taf. 2.9a, 36.453a. DOMAŃSKI 1975: Taf. V.e; VI.m; 154, Abb. 4.f. REINBACHER 1963: Taf. 98–99; KLEEMAN 1994: Abb. 5.8. FLORESCU, MELINTE 1968: Fig. 3. VULPE 1953: 431, 131, Fig. 354.3. BABEȘ 1981: 110, Fig. 225.15. BUCKE 2007: Taf. 41.25. DOMAŃSKI 1975: tab. XXII.i; 163, tab. X.3; DOMAŃSKI 2014: Abb. 2.15. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 149 Străchinile se caracterizează prin buza superioară evazată, îngroşată şi faţetată, corpul fiind mai mult sau mai puțin profilat, având partea inferioară puternic trasă spre interior. Din totalitatea de străchini descoperite, poate fi delimitat un singur tip (tip A, după M. Babeș). Acest tip de străchini se caracterizează prin diametrul maxim stabilit în partea superioară a vasului, la deschidere, și prin buza evazată. În funcţie de forma corpului, pot fi delimitate două variante: varianta 1 – vase cu corpul bine profilat (Pl. XVI.2, tipul II A2, după Babeş)72 şi varianta 2 – vase ce au profilarea slabă a corpului (Pl. XIV.5,13, tipul II A2, după Babeş)73. În cadrul acestei variante pot fi delimitate două subvariante: subvarianta 2.1. reprezentată de străchini ale căror buze sunt evazate oblic, formând un unghi obtuz în raport cu corpul vasului (Pl. XIV.5), iar subvarianta 2.2. reprezentată de străchini ale căror buze sunt puternic evazate, amplasate aproape vertical în raport cu corpul vasului (Pl. XIV.13). În mediul culturii P‑L astfel de analogii pentru acest tip de străchini pot fi găsite în toate siturile investigate prin săpături, cum ar fi exemplarele de la Dolheştii Mari74, Lucaşeuca II75 și Ulmu76. Similitudini pentru asemenea recipiente se pot observa și în necropolele de tip Jastorf din Brandenburg77, în grupul Gubin78, dar şi în mediul culturii Przeworsk79. Analiza osteologică. Până la acest moment au fost analizate doar oasele din situl Brăneşti – Marginea de Vest. Din totalul de 155 de fragmente de oase descoperite la Brăneşti, 117 de fragmente sunt din contexte specifice celei de‑a doua epoci a fierului, iar dintre ele au fost identificate doar 84 de fragmente (71,2%). Având în vedere numărul mic de fragmente de oase de animale, trebuie să precizăm că în acest stadiu al cercetărilor nu se pot trage concluzii tranșante, ci se pot preciza doar tendințe, iar deocamdată nu se pot face aprecieri generale. Trebuie să mai avem în vedere că oasele sunt foarte fragmentate. Nici unul dintre fragmentele osteologice nu este complet conservat, fapt ce a determinat prezentarea materialului ca fiind fie resturi de bucătărie, fie rămăşiţe de la sacrificări. Unele părți ale oaselor prezintă urme de ardere, iar altele semne de prelucrare secundară pentru a fi transformate în unelte. Doar un singur fragment descoperit nu aparține acestui grup. Este vorba de o unealtă, realizată din corn de cerb, care a fost complet carbonizat. Prezența câinilor nu este demonstrată pentru perioada celei de a doua epoci a fierului, dar este foarte probabil să fi fost atestați indirect, prin semnele caracteristice de roadere descoperite pe mai multe dintre oase. Ca urmare a analizei care se referă la materialul osteologic descoperit în complexele culturii P‑L din a doua epocă a fierului, s‑au putut identifica următoarele animale80: Bos taurus (bovină); Ovis aries (oaie); Ovis/Capra (oaie/capră); Sus domesticus (porcul), Equus caballus (calul); Cervus elaphus (cerbul), Amphibia (nespecificată). Dincolo de aspectele prezentate, trebuie menţionat și un şir de alte activităţi cu impact definitoriu asupra deciziilor luate. Ne referim, mai întâi, la amplele prospecţiuni geografice care au fost realizate în spaţiul cercetat de o echipă de studenţi specializaţi de la Freie Universität din Berlin, în frunte cu prof. dr. Brigitta Schütt şi Philipp Günter. Rezultatele preliminare au fost de real folos pentru înţelegerea mediului în care au activat comunităţile din siturile cercetate. Extrem de sugestive au fost analizele paleobotanice realizate de către Dr. S. Karg (Freie Universität din Berlin), care au permis descoperirea diferitor tipuri de cereale, cum ar fi Triticum aestivum și Hordeum vulgare, trasând astfel perspectivele cercetării şi în direcţia unor reconstituiri cu caracter economic. Unele dintre aceste semințe de cereale au fost transmise laboratorului de analize radiocarbon al Universității „A. Mickiewicz” din Poznan, pentru efectuarea datărilor C 14. Rezultatele acestor analize vor permite şi precizarea unor repere cronologice corecte. Deosebit de importante au fost şi analizele arheometrice comparate realizate pe 72 73 74 75 76 77 78 79 80 BABEȘ 1993: 62. BABEȘ 1993: 62. ANDRONIC 1994: Fig. 4.15. IARMULSCHI, MUNTEANU 2014: Fig. 4.8–10. ROMANOVSKAJA 1987: Fig. 13.3,7. BEHRENDS 1968: Taf. 58.335. DOMAŃSKI 1975: Taf. V.d; X.c. CZARNECKA 2007: Taf. LI.7. Pentru detalii a se vedea MEYER et al. 2016: 317–319. 150 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte ceramica provenită din siturile culturii P‑L şi a celor getice81, demonstrând încă o dată multitudinea de oportunităţi de date care pot fi valorificate pe această cale. Concluzii Făcând bilanţul celor prezentate până acum, constatăm că atât la Ivancea, cât şi la Brăneşti se conturează un orizont cert aparţinând culturii P‑L. Drept confirmare a acestei aserţiuni vin totalitatea vestigiilor descoperite de‑a lungul campaniilor din ultimii ani. Astfel, complexele descoperite fac parte din aceleaşi tipuri ce sunt caracteristice pentru majoritatea siturilor P‑L, în ansamblu. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre cel mai răspândit tip de artefacte descoperite – ceramica. În ambele situri întâlnim aceleaşi tehnologii (pornind de la calitatea şi compoziţia pastei, tehnica de modelare a vaselor, decorarea şi definitivarea suprafeţei, arderea etc.) şi aceleaşi forme şi decor ce sunt caracteristice activității olăritului din cadrul culturii P‑L. Sunt de evocat aici și analogiile pentru ceramica grosieră, ce se observă în mediul culturii locale anterioare, dar şi în mediile culturilor sincrone din nordul Europei Centrale. Așadar, ambele situri prospectate se includ în lista aşezărilor tipice pentru cultura P‑L. Un aspect important al cercetărilor îl reprezintă verificarea şi confirmarea rezultatelor oferite de prospecţiunile magnetometrice. Astfel, în baza intensităţii anomaliilor identificate s‑a reuşit delimitarea corectă a anumitor tipuri de complexe. Gropile din cadrul siturilor prospectate, chiar dacă sunt mai puţin evidente, pot fi evidenţiate cu aproape aceeaşi probabilitate ca şi complexele în care au fost depistate aglomeraţii de lut ars. Dincolo de structurile de dimensiuni mai mari, în special, în cele care s‑au păstrat concentraţii de lut ars, prospecţiunile geomagnetice au demonstrat că pot fi delimitate şi complexe de proporţii mici cum sunt, spre exemplu, gropile de par. În mod special atragem atenţia asupra posibilităţii conturării clare a celor din urmă, ceea ce oferă o mai mare exactitate în procesul de planificare al cercetărilor, dar şi un suport suplimentar în desluşirea unor situaţii dificile care pot apărea în timpul investigaţiilor de teren. Posibilitatea delimitării gropilor de pari deschid orizonturi de analiză mai detaliată a imaginilor rezultate din prospecţiunile geomagnetice, iar filtrările mai riguroase ale acestora ar permite elaborarea unor perspective mai extinse de analiză non‑invazivă a siturilor de habitat şi de pregătire mai minuţioasă a cercetărilor cu caracter tradiţional. Totodată, atragem atenţia asupra unor particularităţi ce disting situl de la Ivancea de cel de la Brăneşti, dar şi de altele, din cadrul culturii P‑L. După cum s‑a precizat deja, cel mai frecvent material arheologic descoperit în situl Ivancea este ceramica, care aproape în totalitate este reprezentată de categoria celei lucrate cu mâna. În acest context, trebuie să remarcăm cantitatea redusă a ceramicii barbotinate, care deosebeşte acest sit, cel puţin, de cel de la Orheiul Vechi, sit situat în aceeaşi microzonă în care a fost realizată o evidenţă statistică clară în acest sens82. O altă particularitate a sitului o reprezintă procentul foarte redus al ceramicii greceşti. În mediul culturii P‑L astfel de situaţii s‑au mai semnalat în aşezările de la Ghelăieşti83 şi Lozna – Hlibicioc (jud. Botoşani)84, realitate ce a fost pusă pe seama unor aspecte cronologice. Astfel, potrivit lui M. Babeş, siturile de habitat în care materialul amforistic, în special cel rhodian, se întâlneşte foarte puţin, corespund fazei a II‑a a culturii P‑L, fapt ce ar permite să admitem fie o evoluţie îndelungată a sitului, fie constituirea acestuia în faza a II‑a. Având în vedere anumite descoperiri, suntem tentaţi să dăm prioritate primei ipoteze. Chiar dacă cercetările limitate de la Ivancea – sub Pădure nu au permis acumularea mai multor materiale, ce ar fi îngăduit desluşirea multiplelor aspecte ce vizează comunitatea umană din zona respectivă, în ultimele secole ale erei păgâne, se pot întrezări perspective mari de cercetare a acestuia. Oportunităţile create pornesc atât de la descoperirile înregistrate, cât şi de la caracterul bine conservat al sitului (arătura nu depăşeşte 0,30–0,40 m, ceea ce practic nu a afectat stratul cultural într‑o măsură 81 82 83 84 DASZKIEWICZ et al. 2017: 32–74; DASZKIEWICZ, MUNTEANU, IARMULSCHI 2019: 190–225. MUNTEANU, IARMULSCHI 2017: 67–97. BABEŞ 1993: 146. TEODOR 1992: 69. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 151 foarte mare), la care se adaugă şi delimitarea doar a unui singur orizont cultural pe cea mai mare parte a sitului. Excepţie face doar partea estică, în care este înregistrat şi un nivel medieval, dar care, din fericire, nu a bulversat stratul cultural al aşezării din ultimele secole precreştine. Conform acestor perspective, cercetările arheologice din situl Ivancea – sub Pădure arată condiții neobișnuit de ideale pentru o explorare orientată a culturii P‑L. În plus, dincolo de metodele tipologice, sistematice şi statistice, utilizate pentru evaluarea cronologică a constatărilor geofizice, cercetarea viitoare se vrea a fi una multidisciplinară, astfel încât, pe lângă arheologia preistorică, vor urma cercetările geomorfologice, arheobotanice, arheozoologice, antropologice și de izotopie. Această abordare ar fi de natură să livreze o multitudine de cunoștințe în ceea ce privește tradițiile tehnicilor de construcție aproape neexplorate, despre tradițiile artizanale, despre economia comunităţii și, nu în ultimul rând, despre structurile sociale ale purtătorilor culturii P‑L. Prin urmare, este de așteptat ca cercetarea extinsă şi multidisciplinară a sitului să aducă o contribuție importantă la înţelegerea naturii acelor procese istorice care devin tangibile, din punct de vedere arheologic, cu difuzarea fenomenelor culturale din perioada pre‑romană a epocii fierului, ce se poate observa dinspre Europa de Nord spre regiunile de sud și sud–est. BIBLIOGRAFIE Izvoare Appian, Istoria Romană Appian, Istoria Romană, in: FHDR I, p. 558–577. Dio Cassius, Istoria Romană Dio Cassius, Istoria Romană, in: FHDR I, p. 668–707. Diodor din Sicilia, Biblioteca Istorică Diodor din Sicilia, Biblioteca Istorică, in: FHDR I, p. 188–199. Plutarh, Vieţi paralele Plutarh, Vieţi paralele. Aemilian Paulus, in: FHDR I, p. 455–457. Polibiu, Istorii Polibiu, Istorii, in: FHDR I, p. 160–167. Pseudo Scymnos, Descrierea pământului Pseudo Scymnos, Descrierea pământului, in: FHDR I, p. 168–175. Strabon, Geografia Strabon, Geografia, in: FHDR I, p. 216–253. Titus Livius, De la întemeierea Romei Titus Livius, De la întemeierea Romei , in: FHDR I, p. 254–261. Trogus Pompeius, Istoria lui Filip Trogus Pompeius, Istoria lui Filip, in: FHDR I, p. 350–361. Lucrări speciale ANDRONIC 1994 Andronic, M., Aşezarea din sec. II–I î. H. de la Dolheştii Mari-Suceava, in: MemAntiq, XIX, 235–242. ARNĂUT 2003 Arnăut, T., Vestigii ale sec. VII–III a.Chr. în spaţiul de la răsărit de Carpaţi, Ed. CE USM, Chişinău. BABEŞ 1993 Babeş, M., Die Poieneşti-Lukaševka-Kultur. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte im Raum östlich der Karpaten in der letzten Jahrhunderten vor Christi Geburt, in series „Saarbrücker Beiträge zur Altertumskunde”, 30, Bonn. BABEŞ 1981 Babeș, M., The Bastarnae, in: Marinescu‑Bîlcu, S. (ed.) Tîrpești. From prehistory to History in Eastern Romania, BAR 107, Oxford, 109–113. BABEŞ 1969 Babeş, M., Noi date privind arheologia şi istoria bastarnilor. O ,,fibulă pomeraniană” descoperită la Ghelăieşti, in: SCIVA, 20, 2, 195–218. 152 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte BEST 1997 Best, W., Eine Siedlung des 2 Jh. v. Chr. in Spenge-Lenzinghausen, in: Archäologische Beitrage zur Geschichte Westfalens, 165–172. BUCKE 2007 Bucke, S., Siedlungsfunde der jüngeren vorrömischen Eisenzeit aus Hamburg–Volksdorf, in: Internationale Archäologie, Rahden/Westf, Marie Leidorf. CZARNECKA 2007 Czarnecka, K., Oblin. Ein Graberfeld der Przeworsk Kultur in Südmasovien, Państwowe Muzeum Archeologiczne, Wrocław. DANILESCU 1999 Danilescu, I., Studiu landşaftic al părţii centrale şi sud–estice din Republica Moldova. Teză de doctorat susţinută la Universitatea A. I. Cuza, Iaşi. DASZKIEWICZ et al. 2017 Daszkiewicz, M., Meyer, M., Munteanu, O., Iarmulschi, V., Pottery found at the Horodca Mică and Ulmu Iron Age settlements – results of archaeoceramological analysis, in: Munteanu, O., Iarmulschi V. (eds.), Pre-Roman and Roman Iron Age in Central and Southeastern European Barbaricum. Plural: History. Culture. Society, seria Archaeologica, 2, 32–74. DASZKIEWICZ, MUNTEANU, IARMULSCHI 2019 Daszkiewicz, M., Munteanu, O., Iarmulschi, V., Archaeocer amological analysis of the pottery from Orheiul Vechi and Butuceni–Vest settlements (Poieneşti-Lucaşeuca and Getic cultures), in: Munteanu, O., Iarmulschi V. (eds.), Interdisciplinary Study of the Pre-Roman and Roman Iron Age in Central and South Eastern European Barbaricum. Plural: History. Culture. Society, seria Archaeologica, 2, 190–225. DOMAŃSKI 2014 Domański, G., Die Gubener Gruppe. Kontakte zwischen der Jastorf und- der Przeworskkultur. in: Brandt, J., Rauchfuß B. (Hrsg.), Das Jastorf Konzept und die vorrömische Eisenzeit in nördlichen Mitteleuropa, Archäologisches Museum, Hamburg, 303–312. DOMAŃSKI 1975 Domański, G., Studia z dziejów srodkowego Nadodrza w III–I po n.e., Zakł. Narod. im. Ossolińskich, Breslau‑Warshau‑Krakau‑Danzig. FEDOROV 1960 Fedorov, G. B., Naselenie Pruto-Dnevstrovskogo mezhdurech'ja v I t. n. je., in: MIA 89. FLORESCU, MELINTE 1968 Florescu, A., Melinte, Gh., Cetatea traco-getică din a doua jumătate a mileniului I î. e. n. de la Moşna, in: SCIV, 19, 1, 129–134. IARMULSCHI 2018 Iarmulschi, V., Consideraţii privind cronologia şi periodizarea aşezărilor culturii Poieneşti-Lucaşeuca, in: Tyragetia, S.N., XII [XXVII], 1, 29–39 IARMULSCHI 2017 Iarmulschi, V., Reflections on the settlements attributed of the PoieneștiLucșeuca culture, in: JAHA, 4, 1, 29–30. IARMULSCHI 2010 Iarmulschi, V., Observaţii privind aşezările de tip Poieneşti-Lucaşeuca, in: Revista Arheologică, V, 2, 159–168. IARMULSCHI et al. 2020 Iarmulschi, V., Băţ, M., Zanoci, A., Munteanu, O., Zur latènezeitlichen Ringfibeln mit aufgerollten Enden aus dem PrutDnister Gebiet (in print). IARMULSCHI, MUNTEANU 2015 Iarmulschi, V., Munteanu, O., Două fibule circulare descoperite la Mana, r. Orhei, in: Sesiunea ştiinţifică a Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei (8–9 octombrie 2015, Chişinău). Rezumatele comunicărilor. Сhişinău, 29. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea IARMULSCHI, MUNTEANU 2014 KLEEMAN 1994 KRÜGER 2011 MEYER et al. 2016 MEYER et al. 2018 MUNTEANU 2005 MUNTEANU 2004 MUNTEANU 2001 MUNTEANU 1999 MUNTEANU, IARMULSCHI 2019 MUNTEANU, IARMULSCHI 2017 153 Iarmulschi, V., Munteanu, O., Ceramica lucrată cu mâna din aşezarea Lucăşeuca II (sec. II–I a. Chr.), in: Revista Arheologică, S.N., X/1–2, 121–128. Kleeman, J., Eine Siedlung der vörromischen Eisenzeit in Zeestow, in: Kunow, J. (Hrsg.) Veröffentlichungen des Brandenburgischen Landesmuseums für Ur- und Frühgeschichte Potsdam Bd. 28, Hüthig Verlagsgemein, Potsdam, 135–144. Krüger, A., Eisenzeitliche und frühslawische Siedlungreste vom Fundplatz Göslow 7 in Vorpommern, in: Biermann F. (ed), Der Peeneraum zwischen Frühgeschichte und Mittelalter. Archäologische Beiträge zur Siedlungs und Wirtschaftsgeschichte des 8. bis 14. Jahrhunderts, in col. Studien zur Archäologie Europas 16. Bonn: Habelt, 31–70. Meyer, M., Munteanu, O., Iarmulschi, V., Rauchfuß, B., Höppner, F., Aşezarea de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti – Marginea de Vest, raionul Orhei, Republica Moldova (cercetările din anii 2014–2015), in: Sârbu, L., Telnov, N., Sârbu, G., Ciobanu, L., Kashuba M. (eds.), Culturi, procese şi contexte în arheologie, IPC AŞM, Chişinău, 310–330. Meyer, M., Munteanu, O., Iarmulschi, V., Schatte, T., Geomagnetic prospects and archaeological surveys on the Poieneşti-Lucaşeuca type settlement from Ivancea-sub Pădure, in: Zanoci, A., Băț, M., Ailincăi, S.‑C. (eds.), Interdisciplinary research at Iron Age sites in the TisaDniester space. Proceedings of Saharna Summer Colloquium (Saharna, July 13th-16th, 2017), Ed. Mega, Cluj‑Napoca, 145–179. Munteanu, O., Tipologia şi particularităţile complexelor PoieneştiLucaşeuca la Orheiul Vechi, in: Tyragetia, XIV, 56–62. Munteanu, O., Cultura Poieneşti-Lucaşeuca: două aspecte în baza aşezării Orheiul Vechi, in: Niculiţă, I., Zanoci, A., Băţ M. (eds.), Thracians and Circumpontic World. Proceedings of the Ninth International Congress of Thracology, sept. 2004, Chişinău–Vadul lui Vodă), II, Ed. Cartdidact, Chişinău, 343–365. Munteanu, O., Unele particularități ale așezării de tip PoieneștiLucașevca la Orheiul Vechi, in: Florea, G., Gheorghiu, G., Iaroslavschi E. (eds.), Studii de istorie antica. Omagiu profesorului I. Glodariu, Muzeul de Istorie al Transilvaniei, Cluj Napoca , 43–56. Munteanu, O., Ceramica Poieneşti-Lucaşeuca: o tipologie a recipientelor de uz comun, in: Arnăut, T., Zanoci, A., Matveev S. (eds.), Studia in Honorem I. Niculiţă, Ed. Cartdidact, Chişinău, 212–230. Munteanu, O., Iarmulschi, V., Cultura Poieneşti-Lucaşeuca: istoricul cercetărilor de teren si istoriografia problemei, in: Diaconu, V., Pîrnău, L. (ed.), Un secol de arheologie în spaţiul est-carpatic. Concepte, metode, tendinţe, in col. BMA, XLI, Ed. Constantin Matasă, Brăila – Piatra Neamţ, 217–242. Munteanu, O., Iarmulschi, V., Pottery from the PoieneştiLucaşeuca Culture Settlement of Orheiul Vechi, Republic of Moldova, in: Michałowski, A., Teska, M., Niedzielski, P., Żołkiewski, M. (eds.) Settlements Pottery of the pre-Roman Iron Age in Central European Barbaricum – new research perspectives, Biblioteka Telgte Wydawnictwo, Poznań, 67–97. 154 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte MUNTEANU, IARMULSCHI 2013A Munteanu, O., Iarmulschi, V., Lingurile de lut descoperite în mediul culturii Poieneşti-Lucaşeuca, in: Revista Arheologică, S.N., IX/2, 76–84. MUNTEANU, IARMULSCHI 2013B Munteanu, O., Iarmulschi, V., Observations regarding the Wear of Fibulae in Poieneşti-Lucaseuca Culture, in: Ferencz, I. V., Rişcuţa, N. C., Tutilă Bărbat, O. (eds.), Archaeological Small Finds and Their Significance, Proceeding of the Symposion Costume as an Identity Expression, Deva, 4–5 aprile, Ed. Mega, Cluj‑Napoca, 101–111. NICULIȚĂ, ARNĂUT, ZANOCI 2008 Niculiță, I., Arnăut, T., Zanoci, A., Construcții de suprafață din siturile de la Saharna, in: Tyragetia, XVII, 1, 51–78. NICULIŢĂ, MATVEEV, NICIC 2019 Niculiţă, I., Matveev, S., Nicic, A., Cercetările sitului arheologic Potârca din Rezervaţia Cultural-Naturală Orheiul Vechi, Ed. Cartdidact, Chişinău. NICULIŢĂ, MATVEEV, POTÂNGĂ 1998 Niculiţă, I., Matveev, S., Potângă, E., Săpăturile arheologice de la cetatea getică Potârca din anul 1998, in: Cercetări arheologice în aria nord–tracă, III, Institutul Român de Tracologie, Bucureşti, 279–343. PACHKOVA 1977 Pachkova, S. P., Poselenie po blizu sela Kruglik na Bukovine, in: Arkheologija, 23, 24–34. POPOVICI 1981–1982 Popovici, R., Descoperirile din sec. III–II î.e.n de la Borniș-Neamț, in: CI, 12–13, 153–158. POSTICA, KAVRUK 1989 Postica, G., Kavruc, V., Investigaţiile arheologice ale așezării Petruha din anul 1988 (raport ştiinţific), Arhiva Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, nr. 496, Chişinău. POSTICĂ, MUNTEANU 1999 Postică, Gh., Munteanu, O., Aşezarea de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Orheiul Vechi, in: Cercetări arheologice în aria nord–tracă, III, Institutul Român de Tracologie, Bucureşti, 457–494. REINBACHER 1963 Reinbacher, E., Börnicke. Ein ältereisenzeitlicher Urnenfriedhof im Havelland, Academie–Verlag, Berlin. ROMANOVSKAJA 1987 Romanovskaja, M. A., Aşezarea de la Ulmu, in: ArhMold, XI, 207–226. TENTIUC, BUBULICI, SIMALCSIK 2015 Tentiuc, I., Bubulici, V., Simalcsik, A., Un mormânt de incineraţie al unui călăreţ războinic descoperit lângă satul Mana (Orhei) in: Tyragetia, S.N., IX/1, 221–248. TEODOR 1999 Teodor, S., Regiunile est-carpatice ale României în secolele V–II a.Chr. Consideraţii generale şi repertoriul arheologic, in col. Bibliotheca tracologica, București. TEODOR 1992 Teodor, S., Cercetările arheologice de la Lozna – Hlibicioc, in: ArhMold, XV, 45–70. TEODOR 1987 Teodor, S., Cercetările arheologice de la Ciurea, in: ArhMold, XI, 65–102. TEODOR 1980 Teodor, S., Aşezarea din epoca Latène de la Botoşana, in: SCIV, 31, 2, 181–227. TIMOSHCHUK, VINOKUR 1962 Timoshchuk, B. A., Vinokur, I. S., Pamjatniki jepokhi polej pogrebenij na Bukovine, in: KSIA, 90, 73–76. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 155 TKACHUK 1991 Tkachuk, M. E,. Novye dannye k issledovaniju pamjatnikov tipa Pojanesht'-Lukashevka po materialam Starogo Orhee, in: Byrnja P. P. (ed.), Arkheologicheskie issledovanija v Starom Orhee, Ed. Știința, Chișinău, 44–53. VULPE 1953 R. Vulpe, Săpaturile de la Poieneşti din 1949, in: MCA, I, 213–506. ZANOCI et al. 2015 Zanoci, A., Munteanu, O., Tentiuc, I., Bubulici, V., Noi descoperiri arheologice din epoca fierului în preajma satului Mana, raionul Orhei, in: Tyragetia, S.N., IX/1, 209–220. LIST OF ILLUSTRATIONS Pl. I. Pl. II. Pl. III. Pl. IV. Pl. V. Pl. VI. Pl. VII. Pl. VIII. Pl. IX. Pl. X. Pl. XI. Pl. XII. Pl. XIII. Pl. XIV. Pl. XV. Pl. XVI. Pl. XVII. 1. Map of Moldova. P‑L culture settlements; 2. P‑L culture settlements and Getic fortifications in the Lower Raut area. 1. Brăneşti – Marginea de Vest. 1. general view of the site from the northwest; 2. orthophoto of the site and the results of geomagnetic surveys, view from the south. Ivancea – sub Pădure. 1. orthophoto of the site and the results of the geomagnetic surveys. 2. map of magnetometric surveys with the location of the archaeological surveys carried out, view from the southeast. Ivancea – sub Pădure. Partial map of magnetometric surveys with the location of archaeological surveys conducted in 2016. Ivancea – sub Pădure. Partial map of magnetometric surveys with the location of archaeological surveys conducted in 2016. Ivancea – sub Pădure. 1. the plan of the trench no I; 2. western profile of the trench no I. 3. the plan of the trench no. III; 4. south profile of the trench no. III. Ivancea – sub Pădure. 1. Trench no. IV: 1. west profile; 2. the plan of the trench; 3. east profile; 4. south profile. 2. Trench no. II: 1. the plan of the trench; 2. southern profile; 3. Trench no. V: 1. the plan of section no. V; 2. profile of trench no. V on the feature line. Ivancea – sub Pădure. Trench no. I. 1. at the level of the burnt clay agglomeration, view from the northwest; 2. at the level of ‑0.6 m, view from the northwest; 3. after clearance the layer outside the agglomeration; 4. western profile with the delimitation of the riverbed. Ivancea – sub Pădure. Trench no. II. 1. at the level of the features, view from the east; 2. pits 2A and 2B, seen in the southern profile; 3. pit 2A, view from the southwest in the process of research; 4. pit 2B, view from the northeast in the process of research. Ivancea – sub Pădure. Trench no. III. 1. pit no. 3 at the level of discovery, view from the northwest; 2. pit no. 3 at the level of discovery, view from the northeast; 3. pit no. 3A. Ivancea – sub Pădure. 1 Trench no. VI, plan; 2. Trench no. VI, after the clearance of the archeological features, view from the northeast; 3. Trench no. VII, northwest profile; 4. the plan of the trench no. VII; 5. Trench no. VII, southeast profile. Ivancea – sub Pădure. Trench no. V. 1. the plan of the trench; 2. the profile of the trench at the level of the discovery of the feature no. 3; 3. The profile of the pit. Ivancea – sub Pădure. Trench no. IX. 1. the profile of the trench; 2. the profile of the feature no. 26. Brăneşti 2015. Trench no. I. 1. the plan and profile of the feature; 2–8 fine pottery; 9–10 pieces of iron; 11 clay washers; 12–22 coarse pottery (2–8, 12–22: E. Fraseniuk; 9–11: I. Midari). Brănești 2015. Trench no. I. 1–5, 7–10 coarse pottery from the feature; 6. disc (1–5, 7–10: E. Fraseniuk; 6: I.Midari) Brănești 2015. Trench no. II. 1. plan and profile of the feature; 2–3. pieces of iron; 4–9. fine pottery; 9–10. pieces of iron; 11–21. coarse pottery (2–7, 10–21: E. Fraseniuk; 8, 9: I. Midari). Brănești – Marginea de Vest. Trench no. V. 1. plan and profile of the feature; 2, 6, 7. fine pottery; 3–5, 8–10. coarse pottery (2–10: E. Fraseniuk). 11. the distribution of domestic mammals discovered in Brănești on the P‑L horizon. 156 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Pl. XVIII. Ivancea – sub Pădure. 1–4. ceramics from trench no. III; 5–7. ceramics from trench no. V; 8. bronze link; 9. Melon‑shaped bead; 10. bronze pendant fragment; 11. bronze arrowhead; 12. bronze plate; 13, bronze plate; 14 pieces of unappreciated material; 15. fragment of iron brooch; 16. iron object (passim). Pl. XIX. Ivancea – sub Pădure. 1–3. pottery fragments discovered in feature no. 1; 4–12. pottery fragments discovered in feature no. 3 (drawing by I. Midari). Pl. XX. Ivancea – sub Pădure. 1–12. pottery fragments discovered in feature no. 3; 13. pottery fragment discovered in trench no. III; 14, 15. pottery fragments discovered in trench no. II (drawing by I. Midari). Pl. XXI. Ivancea – sub Pădure. 1–13 pottery fragments from trench no. IX, feature no. 26 (drawing by I. Midari). Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 157 Pl. I. 1. Harta Moldovei. Așezările culturii P‑L; 2. Așezările de tip P‑L și fortificațiile getice în zona Răutului inferior. 158 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Pl. II. 1. Brăneşti – Marginea de Vest. 1. vedere generală asupra sitului dinspre nord–vest; 2. ortofotoplan cu suprafața sitului și ancorarea rezultatelor prospecțiunii geomagnetice, vedere dinspre sud. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 159 Pl. III. Ivancea – sub Pădure. 1. ortofotoplan cu suprafața sitului și ancorarea rezultatelor prospecțiunii geomagnetice. 2. harta prospecţiunilor magnetometrice cu localizarea sondajelor realizate, vedere dinspre sud–est. 160 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Pl. IV. Ivancea – sub Pădure. Extras din harta prospecţiunilor magnetometrice cu localizarea sondajelor realizate în anul 2016. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea Pl. V. Ivancea – sub Pădure. Extras din harta prospecţiunilor magnetometrice cu localizarea sondajelor realizate în anul 2018. 161 162 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Pl. VI. Ivancea – sub Pădure. 1. planul secţiunii nr. I; 2. profilul de vest al secţiunii nr. I; 3. planul secţiunii nr. III; 4. profilul de sud al secţiunii nr. III. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 163 Pl. VII. Ivancea – sub Pădure. 1. Secţiunea nr. IV: 1. profil de vest; 2. planul secţiunii; 3. profil de est; 4. profil de sud. 2. Secţiunea nr. II: 1. planul secţiunii; 2. profilul de sud; 3. Secţiunea nr. V: 1. planul secţiunii nr. V; 2. profilul secţiunii nr. V pe linia complexului. 164 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Pl. VIII. Ivancea – sub Pădure. Secţiunea nr. I. 1. la nivelul conturării aglomeraţiei de lut, privire dinspre nord–vest; 2. la nivelul de ‑0,6 m, privire dinspre nord–vest; 3. după degajarea stratului din afara aglomeraţiei; 4. profilul de vest cu delimitarea albierii. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 165 Pl. IX. Ivancea – sub Pădure. Secţiunea nr. II. 1. la nivelul conturării structurilor arheologice, privire dinspre est; 2. gropile construcţiei 2A şi 2B văzute în profilul de sud; 3. groapa 2A, privire dinspre sud–vest, în proces de cercetare; 4 groapa 2B, privire dinspre nord–est, în proces de cercetare. 166 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Pl. X. Ivancea – sub Pădure. Secţiunea nr. III. 1. groapa nr. 3 la nivelul descoperirii, privire dinspre nord–vest; 2. groapa nr. 3 la nivelul descoperirii, privire dinspre nord–est; 3. groapa nr. 3A. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea Pl. XI. Ivancea – sub Pădure. 1. Secţiunea nr. VI, plan; 2. secţiunea nr. VI, după degajarea structurilor arheologice, vedere dinspre nord–est; 3. secţiunea nr. VII, profil de nord–vest; 4. planul secţiunii nr. VII; 5. secţiunea nr. VII, profil de sud–est. 167 168 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Pl. XII. Ivancea – sub Pădure. Secţiunea nr. V. 1. planul secţiunii; 2. profilul secţiunii la nivelul descoperirii structurii arheologice nr. 3; 3. profilul gropii. Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 169 Pl. XIII. Ivancea – sub Pădure. Secţiunea nr. IX. 1. planul secţiunii; 2. profilul structurii arheologice nr. 26. 170 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Pl. XIV. Brăneşti 2015. Caseta nr. I. 1. planul și profilul complexului; 2–8 ceramica fină; 9–10 piese de fier; 11 rondelă de lut; 12–22 ceramică grosieră (2–8, 12–22: E. Fraseniuk; 9–11: I. Midari). Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 171 Pl. XV. Brănești 2015. Caseta nr. I. 1–5, 7–10 ceramică grosieră din complex; 6 disc (1–5, 7–10: E. Fraseniuk; 6: I. Midari). 172 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Pl. XVI. Brănești 2015. Caseta nr. II. 1 planul și profilul complexului; 2–3 piese de fier; 4–9 ceramica fină; 9–10 piese de fier; 11–21: ceramică grosieră (2–7, 10–21: E. Fraseniuk; 8, 9: I. Midari). Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 173 Pl. XVII. Brănești – Marginea de Vest. Caseta nr. V. 1. planul și profilul complexului; 2, 6, 7. ceramica fină; 3–5, 8–10. ceramică grosieră (2–10: E. Fraseniuk); 11. repartiția mamiferelor domestice descoperite la Brănești în orizontul P‑L. 174 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Pl. XVIII. Ivancea – sub Pădure. 1–4. ceramică din secţiunea nr. III; 5–7. ceramică din secţiunea nr. V; 8. verigă de bronz; 9. Mărgică în formă de pepene; 10. fragment pandantiv de bronz; 11. vârf de săgeată de bronz; 12. plăcuţă de bronz; 13. plăcuţă de bronz; 14. piesă din material neapreciat; 15. fragment de fibulă de fier; 16. obiect de fier (passim). Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea 175 Pl. XIX. Ivancea – sub Pădure. 1–3. ceramica descoperită în complexul nr. 1; 4–12. ceramica descoperită în complexul nr. 3 (desen de I. Midari). 176 Michael Meyer, Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi, Björn Rauchfuß, Torben Schatte Pl. XX. Ivancea – sub Pădure. 1–12. ceramica descoperită în complexul nr. 3; 13. ceramica descoperită în secţiunea nr. III; 14, 15. ceramica descoperită în secţiunea nr. II (desen de I. Midari). Siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Brăneşti şi Ivancea Pl. XXI. Ivancea – sub Pădure. 1–13. ceramică din secţiunea nr. IX, structura nr. 26 (desen de I. Midari). 177 MOTIVELE DECORATIVE ALE CERAMICII BASTARNE DE LA ROȘIORI – DULCEȘTI (JUD. NEAMȚ) GEORGE-DAN hâNCEANU* Abstract: In the Roșiori site, Dulcești commune (Neamț county) Bastarnae pottery was discovered during the 2004–2007 and 2015–2019 campaigns. Some fragments of black pottery are decorated with incised geometric motifs, others with alveolar decorations (alveoli), fluted decorations (flutings), applied decorations („X”-shaped handles) or relief decorations (also geometric motifs). These were shaped before burning in coarse clay. Regarding the ornaments, the incised and relief patterns are frequent while the alveolar, fluted and applied ones are rare. These were made either by using a tool or by hand. The ornaments appear mainly on the body of the vessels (mugs, jugs, jars and tureens). Most often, the ornaments are applied on vessels for serving (solid and liquid foods) and rarely on cooking pots. The ceramic vessels can be dated 1st century BC. Keywords: Bastarnians; black pottery; incised decorations; fluted decorations; applied decorations; relief decorations. Generalități S itul arheologic de la Roșiori, comuna Dulcești, județul Neamț, este situat pe terasa superioară a râului Moldova și a fost identificat de către semnatarul acestui material în timpul unei periegheze efectuate în anul 2003. Ulterior, au fost demarate cercetări sistematice, care au avut loc între anii 2004– 20071 și 2015–20192. Situl se află la circa 2 km distanță de așezarea dacilor liberi de la Poiana‑Dulcești, punctul Varniță, cercetată de regretatul Gh. Bichir. În cele nouă campanii de săpături arheologice au fost identificate patru niveluri de locuire3: primul corespunde secolelor III–II a.Chr., al doilea secolului I a.Chr., în secolele II–III p.Chr. se plasează al treilea, pentru ca ultimul să fie amplasat între secolele VI–VII p.Chr. Ceramica recuperată din cel de‑al doilea nivel de locuire aparține bastarnilor. Cultura materială a acestei populații se caracterizează, printre altele, prin vase ceramice de culoare neagră, din pastă semifină sau fină, ultimele lustruite, cu buzele fațetate și torțile terminate sub forma literei „X”. Deși nu au fost descoperite locuințe care să aparțină numai acestei populații, considerăm că a existat, probabil, o enclavă bastarnă în apropiere, tot pe terasa râului Moldova. Ipoteza este susținută de cantitatea mare de ceramică descoperită în respectivul strat de locuire. Aceasta este fragmentară, însă au fost cazuri care au permis și restaurarea unor vase întregi. Pe lângă ceramica de culoare neagră s‑a găsit și ceramică arsă incomplet, de nuanță gălbuie sau gălbui‑maronie. Semnalăm prezența cănilor, cănițelor, străchinilor, Muzeul de Istorie Roman (Complexul Muzeal Național Neamț); georgehanceanu@yahoo.com. Responsabil de șantier, dr. V. Ursachi (în colectiv G. D. Hânceanu). 2 Responsabil de șantier, dr. G. D. Hânceanu. 3 Primele două niveluri mai vechi, datate inițial în secolele V–IV a.Chr. și II–I a.Chr., au fost redatate în urma noilor dovezi arheologice. * 1 180 George-Dan Hânceanu castroanelor, strecurătorilor, afumătorilor, vaselor borcan și a recipientelor mari de provizii4. În situl de la Roșiori, ceramica neagră, cu variantele sale cu pastă semifină și fină, lustruită, cu pereții subțiri sau grosieri, este completată de vasele ceramice cu barbotină. Din această categorie au fost identificate doar vase pentru depozitare. În alte articole publicate au fost analizate tipologic vasele ambelor categorii ceramice amintite. În materialul de față ne‑am propus descrierea motivelor decorative ale ceramicii negre. Până în momentul actual al cercetărilor, decorurile ceramicii bastarne de la Roșiori5, ca tehnică de execuție, pot fi împărțite în patru grupe: a) decoruri incizate; b) decoruri canelate; c) decoruri aplicate și d) decoruri reliefate. Motivele decorative din prima grupă reprezintă figuri geometrice (triunghiuri, pătrate, dreptunghiuri) incizate în pasta moale, anterior arderii. Majoritatea sunt dispuse pe un singur registru, încadrat între două șiruri orizontale, adâncite. Rare sunt decorurile aparținând următoarelor două grupe. Din a doua avem un decor canelat, adâncit vertical în pasta crudă. A treia grupă cuprinde un fragment cu o toartă grosieră aplicată, sub forma literei „X”, prinsă vertical pe corp. Decorurile în relief, din ultima grupă, sunt situate, ca frecvență, după cele incizate. Pe lângă ornamente, semnalăm trei cazuri cu fragmente de vase perforate. Metoda perforării vaselor, în scopul „reparării” (perforații perechi) sau în vederea agățării lor (câte două dispuse la extreme) este des întâlnită în comunitățile preistorice și antice6, însă este mai rar observată în cazul ceramicii atribuite populației bastarne. Primul fragment este de la o jumătate de strachină neagră cu buza fațetată, care are la legătura gâtului cu corpul două perforații perechi, realizate în scopul „reparării” (Pl. V.8; VI.9). Al doilea fragment aparține unei străchini, similare ca formă celei anterioare, însă cu buza doar evazată, nu și fațetată, având o singură perforație (Pl. V.7; VI.8). Ultimul fragment provine tot de la o strachină de culoare neagră, însă cu buza trasă spre interior, la care se remarcă în zona gâtului o singură perforație (Pl. V.6; VI.7). Pentru ultimele două exemple, din cauza stării fragmentare păstrăm rezerve în ceea ce privește rolul perforațiilor, care fie puteau ajuta la „reparări”, fie făceau parte din „sistemul de agățare” al recipientelor. Descrierea ornamentelor În privința celor patru grupe decorative ale ceramicii bastarne de la Roșiori (vezi Tabelul 1) se pot observa diferențe în alegerea motivelor și a tehnicii de execuție: prima (grupa a) reunește decoruri incizate manual, cu ajutorul unei unelte speciale; a doua (grupa b) are caneluri executate manual; la a treia (grupa c) decorul este aplicat; la a patra (grupa d) decorurile sunt evidențiate cu ajutorul unei unelte specifice. Chiar dacă modul de execuție și elementele decorative sunt diferite, aceste grupe distincte au în comun, totuși, realizarea ornamentelor în pasta crudă, anterior arderii. a) Motive decorative incizate Potrivit metodei de realizare a motivelor ornamentale, cele incizate (care predomină) au fost efectuate manual în pasta crudă, cu ajutorul unei unelte din os, fier sau bronz. Pot fi distinse cinci astfel de tipuri mai des incizate pe ceramică (vezi Tabelul 1): a1. tipul 1 conține linii drepte sau oblice; a2. tipul 2 prezintă figuri geometrice (pătrate, triunghiuri, dreptunghiuri), linii și puncte; a3. tipul 3 are șiruri de linii orizontale; a4. tipul 4 descrie linii orizontale, dar și linii vălurite și oblice; a5. tipul 5 prezintă hașuri (rețele de linii întretăiate). a.1. Tipul 1 decorativ este format din motive simple, fiind compus din linii dispuse oblic, într‑un singur registru, orizontal, așezat pe corpul vaselor și delimitat prin două incizii destul de adâncite. Potrivit numărului de linii componente se pot distinge două variante ale acestui ornament. Pentru detalii, vezi HÂNCEANU 2006: 61–64; HÂNCEANU 2008: 277–286; HÂNCEANU 2016: 42–44, 58–59, 68–69, Pl. VII.4; VIII; XVII–XVIII; HÂNCEANU 2018A: 271–292; HÂNCEANU 2018B: 61–76. 5 Mulțumim colegului desenator, muzeograf Dan Spătariu (Muzeul de Istorie Roman), pentru partea grafică. 6 Tematică abordată într‑un articol, în care s‑au făcut trimiteri la diverse descoperiri din Preistorie și până la Antichitatea târzie; vezi HÂNCEANU 2019A: 199–206. 4 Motivele decorative ale ceramicii bastarne de la Roșiori – Dulcești 181 Prima are ca element de bază linia simplă și se împarte, după modul de dispunere, în două subvariante: una (subvar.1.1) cu linii scurte (de doar 4 cm), verticale (ușor ilizibile), incizate pe interiorul vasului (un fragment de strachină), într‑un registru delimitat cu două linii orizontale (Pl. I.4; II.4), iar alta (subvar.1.2) cu o linie ce se repetă prin dispunerea oblică (Pl. I.1,5; II.1,5). A doua variantă cuprinde grupuri de câte trei linii așezate oblic, repetitiv (Pl. I.2,3; II.2,3). Spre deosebire de tipul următor, acestuia nu doar că îi lipsesc figurile geometrice, dar nu are nici puncte incizate. Vase fragmentare cu ornamente având o singură linie oblică ori cu grupuri de trei sau patru linii oblice s‑au descoperit la Ghelăiești, jud. Neamț (punct neprecizat)7, Botoșana, punctul La Cruce8 (jud. Suceava) și Poienești, punctul Dealul Măgura (jud. Vaslui)9. Decorul cu linii scurte, din interiorul vasului (subvar.1.1), este mai rar dispus astfel pe ceramica bastarnă. a.2. Tipul 2 decorativ este complex, comparativ cu cel precedent, având forme geometrice repetitive: un pătrat secționat prin două linii încrucișate (care dau aspectul unor triunghiuri incluse) și cu puncte în interior. Ornamentul poate fi privit în ansamblu ca un pătrat umplut cu puncte incizate sau în detaliu ca un pătrat format din patru triunghiuri punctate. Între pătratele aproximativ identice ale singurului registru decorativ (situat pe corpul recipientelor) se află elemente intercalate, de diferențiere, dispuse de la stânga spre dreapta, după cum urmează: un dreptunghi secționat pe lungime și punctat, o casetă îngustă, punctată și un dreptunghi simplu punctat (Pl. I.6a‑6d; II.6a‑6d). Cu siguranță, această schemă de trei pătrate cu trei elemente distincte (de separație), păstrată pe respectivul fragment, se regăsea de jur împrejurul vasului. La o scurtă analiză a dispunerii punctelor în formele geometrice amintite, se observă un anumit tipar, schematic, repetitiv: fiecare triunghi din cele patru ale pătratului are șase șiruri de puncte, compuse din unul, până la șase puncte, dispuse piramidal. Întrucât schema semnalată este respectată cu aproximație, putem calcula maximum 21 de puncte pentru fiecare triunghi și un total de 84 de puncte într‑un pătrat. La dreptunghiurile simple dintre pătrate, se observă tot șase șiruri componente, verticale, cu câte două și trei puncte, dispuse paralel, cu un total de 15 puncte. Pentru dreptunghiurile secționate vertical se remarcă câte opt‑nouă puncte pentru fiecare parte, diferența fiind dată de punctul dispus spre unul din capetele dreptunghiului. În cazul casetelor ce departajează pătratele avem tot câte opt‑nouă puncte verticale. De altfel, casetele au forma unor jumătăți de dreptunghiuri, de unde și numărul similar de puncte componente, inclusiv ca dispunere. În toată această schemă, reprodusă cu migală, se remarcă competența meșterului de a reda cât mai fidel, repetitiv, tiparul. Ambele tipuri și variante de ornamente au fost identificate pe fragmente de vase a căror formă indică prezența cănilor globulare și a vaselor borcan, secundar utilizate și ca urne de incinerație. Decoruri asemănătoare găsim și pe fragmentele descoperite în așezările de la Lozna, punctul Hlibicioc (jud. Botoșani)10 și Târpești, punctul Râpa lui Bodai (jud. Neamț)11, precum și pe una din urnele din cimitirul de la Poienești, punctul Dealul Măgura (jud. Vaslui)12. a.3. Tipul 3 decorativ se află pe un fragment de castron negru, ars incomplet pe alocuri, cu buza rotunjită, care dispune pe corp de șase șiruri incizate orizontal, sub forma unor striații (Pl. III.1; IV.1). Același ornament, din care s‑au păstrat parțial doar primele patru‑cinci șiruri orizontale, îl avem pe un alt fragment de vas (posibil castron), de culoare neagră (Pl. III.2; IV.2) și pe o rondea din ceramică reciclată (Pl. III.3; IV.3). Acest tip de ornament este des întâlnit pe ceramica bastarnă. a.4. Tipul 4 decorativ este constituit dintr‑un decor de bază, o rețea de cinci linii drepte, orizontale, incizate (Pl. III.5a; IV.5a), din care se prelungesc alte linii dispuse vertical, iar unde se intersectează se formează linii vălurite (bucle), susținute și prin alte linii scurte, oblice (Pl. III.5b; IV.5b). Practic, decorul de bază (liniile orizontale) este completat de unul secundar (liniile verticale, vălurite și cele BABEȘ 1993: 200, Taf. 26.51. BABEȘ 1993: 192, Taf. 22.24,25; TEODOR 1999: 234, Fig. 48.3,4. 9 TEODOR 1999: 235, Fig. 49.1. 10 TEODOR 1992: 62, Fig. 14.2,4,6,7; TEODOR 1999: 234, Fig. 48.1,2,5,6. 11 BABEȘ 1981: 110, Fig. 227.2; BABEȘ 1993: 216, Taf. 41.12. 12 VULPE 1953: 430, Fig. 355; TEODOR 1999: 235, Fig. 49.1. 7 8 182 George-Dan Hânceanu oblice). Ornamentele, care uneori surprind îmbinarea decorurilor amintite (Pl. III.4,6; IV.4,6), se află pe fragmente de culoare neagră și pe unul ars incomplet (gălbui), cu pereții ușor îngroșați, aspecte ce indică vase de dimensiune medie și mare, folosite în activități casnice, pentru păstrarea alimentelor și a apei. Decoruri asemănătoare se pot observa pe vase din necropola de la Poienești, punctul Dealul Măgura (jud. Vaslui)13 și din situl de la Ripiceni, punctul La Izvor (jud. Botoșani)14. a.5. Tipul 5 decorativ este format din hașuri, linii întretăiate sub forma unor pătrățele, grupate pe suprafața corpului. Ornamentul este obținut printr‑o rețea de linii drepte sau ondulate, întretăiate, executate în pasta crudă, care au aspect de pătrățele, imitând „tabla de șah” (Pl. V.1–3; VI.1–3). Decorul se află pe fragmente de culoare neagră sau gălbuie (arse incomplet), grosiere, fapt ce sugerează că vasele erau de dimensiune medie și mare. Potrivit formei fragmentului de culoare neagră, pe care au fost identificate astfel de ornamente, acestea începeau de la mijlocul vasului și ajungeau până spre baza sa. Sintetizând, dacă primul tip ornamental are decorurile încadrate într‑un singur registru, pe orizontală, delimitat prin două șiruri adâncite, unul superior și altul inferior, la următoarele tipuri se observă cum registrul care are rol de separare dispare, iar ornamentele sunt fie singulare (tipurile 3, 5), fie combinate (tipul 4). Toate decorurile semnalate se întâlnesc pe ceramica de culoare neagră, fină și semifină, dispuse pe corpul vaselor, de dimensiune medie sau mică (căni globulare, vase borcan). Ultimele două tipuri ornamentale sunt întâlnite și pe vase negre de mari dimensiuni, folosite pentru depozitare, precum se observă în alte situri arheologice. Dacă pentru prima grupă (a) s‑au distins cinci tipuri ornamentale, pentru următoarele două grupe (b și c) situația este diferită, motivele folosite regăsindu‑se mult mai rar: b) Motive decorative canelate Pe un singur fragment dintr‑o căniță neagră, din pastă fină, lustruită, cu buza fațetată, se poate observa un decor canelat, realizat în pasta crudă, anterior arderii. Meșterul olar a realizat șănțuiri longitudinale pe corpul vasului cu ajutorul amprentelor digitale. Întrucât s‑au păstrat doar două caneluri (Pl. V.5; VI.6) nu ne putem pronunța dacă decorul era grupat (format din două‑trei adâncituri verticale) sau continuu, pe toată suprafața. O posibilă analogie ar putea fi cea de la Lunca Ciurei, punctul Crihan (jud. Iași)15. c) Motive decorative aplicate Pe un fragment de vas cu pereții grosieri, de culoare neagră, se află o toartă sub forma literei „X”, aplicată anterior arderii. De regulă, această toartă scurtă este întâlnită la străchini, vase borcan (reutilizate ca urne) și căni. În acest caz, toarta este mare și prinsă de corpul recipientului, având rol decorativ (Pl. V.4; VI.4) și nu utilitar. Un fragment dintr‑un vas cu barbotină, ce are o toartă decorativă aplicată, s‑a găsit la Botoșana, punctul La Cruce (jud. Suceava)16. d) Motive decorative reliefate În ultima grupă ornamentală se încadrează acele motive conturate, „decupate” în pasta crudă. Prin unele șănțuiri longitudinale, circulare (executate cu unelte), s‑au obținut decoruri ce par a fi în relief, însă fără a depăși cadrul piesei. d.1. Pe un mic fragment se observă scurte șănțuiri orizontale ce scot în relief câteva linii (Pl. VI.5; VII.1). d.2. Pe câteva fragmente de plăci exterioare ale cățeilor de vatră17 s‑a remarcat un decor reliefat, sub forma unor zig‑zag‑uri, grupate câte două‑trei și dispuse în registre alăturate (Pl. VII.2–5; VIII.1– 4). Aspectul general, meandrat, al ornamentului se aseamănă cu cel de pe urna mormântului de 13 14 15 16 17 VULPE 1953: 349, 350, Fig. 176, 177; TEODOR 1999: 235, Fig. 49.2. BABEȘ 1993: 214, Taf. 39.30. TEODOR 1987: 90, Fig. 20.6; BABEȘ 1993: 204, Taf. 29.56. BABEȘ 1993: 192, Taf. 22.36. Piese publicate, pentru detalii vezi HÂNCEANU 2019B: 273–279. Motivele decorative ale ceramicii bastarne de la Roșiori – Dulcești 183 incinerație M.339, de la Poienești, punctul Dealul Măgura (jud. Vaslui)18. Artefacte similar ornamentate, unele descoperite întregi, au fost găsite la Botoșana, punctul La Cruce (jud. Suceava)19, Lozna, punctul Hlibicioc (jud. Botoșani)20, Ghelăiești, punct neprecizat (jud. Neamț)21 și Borosești, punctul Pe Lesă/La Picior (jud. Iași)22. În afara grupelor și tipurilor identificate, pe unele fragmente ale ceramicii negre se observă incizarea unor linii orizontale, cu scopul delimitării gâtului prelung de buză și corp, fără a avea și un decor interior (Pl. VII.6–8; VIII.5–7). Astfel de linii întâlnim pe multe din vasele bastarne, din majoritatea siturilor menționate deja, motiv pentru care vom exemplifica selectiv câteva căni, străchini, vase borcan descoperite la Borosești, punctul Pe Lesă/La Picior (jud. Iași)23, Budeni, punct neprecizat (jud. Suceava)24, Poienești, punctul Dealul Măgura (jud. Vaslui)25 și Târpești, punctul Râpa lui Bodai (jud. Neamț)26. Considerații finale Ceramica fragmentară decorată de la Roșiori a fost descoperită, de regulă, în nivelul de locuire, mai rar în complexe, în amestec cu ceramica locală, dacică. Starea de conservare nu a permis restaurarea vreunui exemplar ornamentat și nici obținerea unor dimensiuni concludente ale recipientelor. Intuitiv, potrivit formelor fragmentelor, putem remarca aplicarea motivelor pe căni globulare, vase borcan și vase de provizii, dintre care, doar o mică parte erau vase de gătit – cele grosiere și cu ardere secundară (Pl. V.3,4). Restul, îndeosebi recipientele de nuanță neagră, erau destinate servirii alimentelor solide și lichide. Ordonarea tipurilor descrise s‑a bazat pe câteva criterii: în cazul primei grupe, la ornamentele geometrice s‑a plecat de la simplu spre complex. De exemplu, la început o linie sau mai multe linii oblice sau drepte (tipul 1, ambele variante și subvariante), iar ulterior din linii s‑au format triunghiuri, pătrate și dreptunghiuri, umplute cu puncte (tipul 2) sau linii orizontale și verticale, urmate de cele vălurite ori întretăiate (tipurile 3–5). Numeroase sunt decorurile incizate (grupa a), urmate de motivele în relief (grupa d), celelalte fiind rar întâlnite. Toate ornamentele au fost executate în pasta crudă, anterior arderii, fie prin intermediul unui obiect ascuțit (pentru cele incizate, reliefate), fie manual, cu ajutorul degetelor (cele canelate, aplicate). Decorurile se găsesc, îndeosebi, pe ceramica neagră, fină și semifină, iar uneori și pe fragmente arse incomplet. Pentru prima grupă (a), primele trei tipuri ornamentale au fost executate pe recipiente mici și medii, celelalte fiind pe recipiente negre ori arse incomplet, uneori și cu pereții grosieri, probabil, de la vase utilizate în gospodărie, pentru depozitat. Cele cu aspect grosier și arse secundar erau vase de gătit. Dintre toate tipurile grupei a, doar primul are două variante și subvariante. Motivele decorative ale următoarelor două grupe (b, c) sunt mai rar folosite pe ceramica bastarnă, iar cele din ultima grupă (d) se situează ca intensitate după ornamentele incizate ale primei grupe. 18 19 20 21 22 23 24 25 26 VULPE 1953: 409–411, Fig. 336, 337; TEODOR 1999: 235, Fig. 49.6. TEODOR 1980: 223, Fig. 16.4; BABEȘ 1993: 192, 193, Taf. 22.12; TEODOR 1999: 75, 241, Fig. 55.3. TEODOR 1992: 63, 65, Fig. 15.1,3; TEODOR 1999: 75, 241, Fig. 55.1,5. BABEȘ 1993: 199, 200, Taf. 25.3a‑d,4,5a‑c; CIUBOTARU 2005: 98, Fig. 44. BABEȘ 1993: 183, 184, Taf. 16.1a‑d; 17.6–14. BABEȘ 1993: 185, 186, Taf. 2.10; 3.14b; 6.36a. BABEȘ 1993: 194, Taf. 46.1. BABEȘ 1993: 211–213, Taf. 34.394a; 35.434a; 37.535a. BABEȘ 1993: 216, Taf. 41.1. 184 George-Dan Hânceanu BIBLIOGRAFIE BABEȘ 1993 Babeș, M., Die Poieneşti-Lukaševka-Kultur. Ein Beitrag zur kulturgeschichte in Raum ostlich der Karpaten in der letzen Jarhunderten vor Christi Geburt, Dr. Rudolf Habelt GMBH, Bonn. BABEȘ 1981 Babeș, M., The Bastarnae, in: Marinescu‑Bîlcu, S. (ed.), Tîrpești. From Prehistory to History in Eastern Romania, Oxford, 109–103 (+ fig. 10, 224–228, nepaginate). CIUBOTARU 2005 Ciubotaru, El., Monumente istorice din județul Neamț. 1. Situri arheologice, Ed. Crigarux, Piatra Neamț. HÂNCEANU 2019A Hânceanu, G. D., Ipoteze privind scopul perforării vaselor de lut și de bronz din situl de la Roșiori-Dulcești (jud. Neamț), in: RAASI, I, 199–206. HÂNCEANU 2019B Hânceanu, G. D., Locuirea bastarnă de la Roșiori. Plăcuțe decorative de la cățeii de vatră, in: ArhMold, XLII, 273–279. HÂNCEANU 2018A Hânceanu, G. D., Bastarnii de la Roșiori. Rezultatele campaniei arheologice din anul 2016, in: Tyragetia, S.N., XII [XXVII], nr.1, 271–292. HÂNCEANU 2018B Hânceanu, G. D., Situl arheologic de la Roșiori. Semnalarea principalelor tipuri de obiecte bastarne, in: CA, XXV, 61–76. HÂNCEANU 2016 Hânceanu, G. D., Vestigii dacice şi bastarne dintr-o locuinţă a sitului de la Roşiori-Neamţ, in: AMT. Istorie veche şi arheologie (Historica et Archaeologica in honorem Ion Ioniţă octogenarii), XII2, 40–71. HÂNCEANU 2008 Hânceanu, G. D., Ceramica bastarnă din aşezarea de la RoşioriDulceşti (jud. Neamţ), in: ArhMold, XXX, 277–286. HÂNCEANU 2006 Hânceanu, G. D., Două strecurători bastarne din aşezarea carpică de la Roşiori-Dulceşti (jud. Neamţ), in: Carpica, XXXV, 61–64. TEODOR 1999 Teodor, S., Regiunile est-carpatice ale României în secolele V–II î.d.Hr. Considerații generale și repertoriu arheologic, in col. Bibliotheca Thracologica, XXXIX, București. TEODOR 1992 Teodor, S., Cercetările arheologice de la Lozna-Hlibicioc, județul Botoșani, in: ArhMold, XV, 45–70. TEODOR 1987 Teodor, S., Cercetările arheologice de la Ciurea, jud. Iaşi, in: ArhMold, XI, 65–102. TEODOR 1980 Teodor, S., Așezarea de epocă La Tène de la Botoșana, jud. Suceava, in: SCIVA, 31, 2, 181–227. VULPE 1953 Vulpe, R., Săpăturile de la Poieneşti din 1949, in: MCA, I, 213–506. Motivele decorative ale ceramicii bastarne de la Roșiori – Dulcești 185 LIST OF ILLUSTRATIONS Pl. I. 1–5. fragments of mugs decorated with oblique or straight lines (group a, type 1, both variants and subvariants); 6a‑6d. fragments of mug with geometric incised (group a, type 2). Pl. II. 1–5. fragments of decorated cups (group a, type 1, both variants and subvariants); 6a‑6d. fragmentary mug decorated (group a, type 2). Pl. III. 1–2. fragments of tureen with horizontal lines; 3. ronda ceramic recycled with vertical lines (1–3, group a, type 3); 4, 5a‑5b. fragments of vessels with horizontal and oblique lines; 6. fragment with wavy and oblique lines, continued with horizontal lines (4–6, group a, type 4). Pl. IV. 1–2. fragments of decorated tureen; 3. ronda with decor (1–3, group a, type 3); 4–6. fragments with horizontal, oblique and wavy lines (group a, type 4); Pl. V. 1–3. fragments of crossed lines, in the form of hatches (group a, type 5); 4. fragment with applied decor (group c, type 1); 5. fragment with fluted decor (group b, type 1); 6–8. fragments of dishes with single or double perforations. Pl. VI. 1–3. fragments with hatchings (group a, type 5); 4. fragment with applied decor (group c, type 1); 5. fragment with in relief decoration (group d, type 1); 6. fragment with in relief decoration (group d, type 1); 7–9. dishes with perforations. Pl. VII. 1. fragment with in relief decoration (group d, type 1); 2–5. decorative plates from the fire‑dogs with geometric motifs in relief (group d, type 2); 6–8. fragments of demarcation lines. Pl. VIII. 1–4. decorative plates from the fire‑dogs with geometric motifs in relief (group d, type 2); 5–7. fragments of demarcation lines. 186 George-Dan Hânceanu Pl. I. 1–5. fragmente de căni decorate cu linii oblice sau drepte (grupa a, tipul 1, ambele variante și subvariante); 6a‑6d. fragmente de cană cu motive geometrice incizate (grupa a, tipul 2). Motivele decorative ale ceramicii bastarne de la Roșiori – Dulcești Pl. II. 1–5. fragmente de căni decorate (grupa a, tipul 1, ambele variante și subvariante); 6a‑6d. cană fragmentară ornamentată (grupa a, tipul 2). 187 188 George-Dan Hânceanu Pl. III. 1–2. fragmente de castroane cu linii orizontale; 3. rondea din ceramică reciclată cu linii verticale (1–3, grupa a, tipul 3); 4, 5a‑5b. fragmente din vase cu linii orizontale și oblice; 6. fragment cu linii vălurite și oblice, continuate cu linii orizontale (4–6, grupa a, tipul 4). Motivele decorative ale ceramicii bastarne de la Roșiori – Dulcești 189 Pl. IV. 1–2. fragmente de castroane decorate; 3. rondea cu decor (1–3, grupa a, tipul 3); 4–6. fragmente cu linii orizontale, oblice și vălurite (grupa a, tipul 4). 190 George-Dan Hânceanu Pl. V. 1–3. fragmente cu linii întretăiate, sub formă de hașuri (grupa a, tipul 5); 4. fragment cu decor aplicat (grupa c, tipul 1); 5. fragment cu decor canelat (grupa b, tipul 1); 6–8. fragmente de străchini cu perforații singulare sau duble. Motivele decorative ale ceramicii bastarne de la Roșiori – Dulcești 191 Pl. VI. 1–3. fragmente cu hașuri (grupa a, tipul 5); 4. fragment cu decor aplicat (grupa c, tipul 1); 5. fragment cu decor în relief (grupa d, tipul 1); 6. fragment cu decor în relief (grupa d, tipul 1); 7–9. străchini cu perforații. 192 George-Dan Hânceanu Pl. VII. 1. fragment cu decoruri în relief (grupa d, tipul 1); 2–5. plăci ornamentale de la căței de vatră cu motive geometrice în relief (grupa d, tipul 2); 6–8. fragmente cu linii de demarcație. Motivele decorative ale ceramicii bastarne de la Roșiori – Dulcești Pl. VIII. 1–4. plăci ornamentale de la căței de vatră cu motive geometrice în relief (grupa d, tipul 2); 5–7. fragmente cu linii de demarcație. 193 George-Dan Hânceanu 194 Tabelul 1. GRUPELE ȘI TIPURILE DECORURILOR CERAMICII BASTARNE DE LA ROȘIORI GRUPĂ, TIP & DECOR TIPUL 1: linii drepte / oblice var.1, subvar. 1–2 TIPUL 2: forme geometrice TIPUL 3: linii orizontale TIPUL 4: linii combinate TIPUL 5: hașuri - - - - - - - - - - - Grupa a Decor incizat var.2 TIPUL 1: caneluri Grupa b Decor canelat TIPUL 1: toartă Grupa c Decor aplicat TIPUL 1: linii orizontale Grupa d Decor reliefat TIPUL 2: zig-zag-uri TIBISCUM ŞI LUMEA ROMANĂ ÎNAINTE DE ANUL 102 P. CHR. adrian ardeŢ* Abstract: In order to have an image on the archeological discoveries dated in the 2nd centuries BC – 1st AD. I resorted to a repertory approach trying to place all the discoveries made so far within a radius of 20 km, starting from the current location in Tibiscum. We are dealing with seven points arranged in a circle in relation to the current location of the current Tibiscum, which close the main valleys and access roads to the Poiana Ruscăi Mountains (Criciova, Jdioara and Tincova as well as Gavojdia), the Semenic Mountains (Goleţ) and Muntele Mic (Var şi Iaz). Our surprises appeared with the preventive archaeological research carried out in 2019 in view of the works for the introduction of the gas pipeline that crosses the Roman settlement of Tibiscum. At a depth of 1.60 m, six linear pits appeared, in which sharp stakes described by Caesar as “Lilium” pits appeared. Keywords: Tibiscum; Dacians; Romans; “Lilium” pits. zvoarele istorice care au ajuns până în zilele noastre sunt destul de sărace în ceea ce priveşte menţionarea numelui antic Tibiscum, chiar dacă această aşezare s‑a dovedit a fi bine cunoscută geografilor și istoricilor Antichităţii. Cea mai veche menţiune despre râul Timiş aparţine lui Herodot, care scrie următoarele: „Alte trei mari râuri, Atlas, Auras şi Tibisis coboară de pe culmile munţilor Haemus şi, luând-o spre miazănoapte, se varsă în Istru”1. Problema existenţei unei aşezări dacice înainte de cucerirea romană din anul 102 p.Chr. este destul de controversată şi discutată, chiar dacă toponimul Tibiscum este de origine traco‑dacică și a fost preluat de la numele râului Tibiscus (acum Timiș), care însemna „loc mlăștinos”2. Pentru a avea o imagine asupra artefactelor și a complexelor arheologice datate în secolele II a.Chr. – I p.Chr. din această zonă, am recurs la un demers repertorial. Astfel, am amplasat pe o hartă toate descoperirile făcute până astăzi pe o rază de 20 km, pornind de la actualul amplasament de la Tibiscum (Fig. 1). I 1. Criciova, jud. Timiş, este amplasată la poalele Munţilor Poiana Ruscăi. La nord–vest de sat, spre Tapia, a fost descoperit în anul 1910 un tezaur monetar dacic datat în perioada 250–150 a.Chr3. Aceste monede sunt imitaţii după cele emise în timpul lui Filip al II‑lea şi Alexandru cel Mare4. Descoperirea de la Criciova dă şi denumirea monedelor de tip Criciova5. * 1 2 3 4 5 Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş; ardet@yahoo.co.uk. Herodot, Istorii, IV, 49. RUSSU 1981: 78–79. MILLEKER 1906. MEDELEŢ 1994: 257–258, Nr. 38. PREDA 1973: 62. 196 Adrian Ardeţ Fig. 1. Descoperirile dacice din apropiere de Tibiscum în perioada sec. II a.Chr. – I p.Chr. 2. Gavojdia, jud. Timiş, este amplasată pe câmpia Timişului. Andrei Sârbu, directorul şcolii din sat, a amenajat o frumoasă expoziţie arheologică, în care au fost incluse monede dacice şi republicane romane, ceramică dacică şi cărămizi romane6. 3. Goleţ, jud. Caraş‑Severin, este amplasat pe valea Goleţului, la poalele Munţilor Semenic. În anul 1840 a fost găsit un tezaur monetar ascuns într‑o ladă, tezaur compus din monede romane republicane şi imperiale7. 4. Iaz, jud. Caraş‑Severin. Cercetările efectuate în anul 1993, la cca. 1,5 km est de municipiul roman Tibiscum, au dus la descoperirea unui templu roman închinat zeului Apollo8. La intrarea în templu a fost identificată, într‑o groapă rituală, ceramică dacică datată în sec. II–I a.Chr.9. În anii ‘70 ai secolului al XX‑lea muzeul încă funcționa; am avut ocazia să văd materialul expus la acea dată, dar, din cunoștințele noastre, astăzi nu se mai păstrează. 7 MEDELEŢ 1994: 192–262. 8 PISO, ROGOZEA 1985: 211–218; RUSU‑PESCARU, ALICU 2000. 9 BONA, ROGOZEA 1985: 155–168; BONA, ROGOZEA 1985–1986: 439–451. 6 Tibiscum şi lumea romană înainte de anul 102 p. Chr. 197 5. Jdioara, com. Criciova, jud. Caraş‑Severin. Aşezarea se află la poalele Munţilor Poiana Ruscăi, închizând valea pârâului. Pe această vale se află amplasată cetatea medievală de la Jdioara10. Tot aici, în anul 1973 a fost descoperit un tezaur de monede romane republicane compus din 69 de monede datate de la sfârşitul sec. al III‑lea şi până în anul 74 a.Chr.11. Colegii de la Muzeul Naţional al Banatului au descoperit în vara anului 2019 pe un promontoriu aflat în partea opusă cetăţii medievale o aşezare dacică care va face obiectul unei viitoare cercetări arheologice12. 6. Tincova, jud. Caraş‑Severin. Aşezarea se află tot la poalele Munţilor Poiana Ruscăi, fiind a treia aşezare, după Criciova şi Jdioara, care este amplasată la limita estică a Munţilor Poiana Ruscăi, închizând valea pârâului Radului. Aici, în anul 1978, cu ocazia refacerii drumului forestier, a fost descoperit un tezaur de monede romane republicane format iniţial din 131 monede13 şi completat ulterior cu alte 16 monede14. Astfel, astăzi, la Muzeul din Caransebeş se păstrează 147 de monede datate în perioada 211–69 a.Chr. 7. Var, comuna Obreja, judeţul Caraş‑Severin. Aşezarea se află la poalele Muntelui Mic, închizând valea pârâului Axân. La intrarea în sat, în anul 198715 a fost descoperită ceramică dacică16. Aşa cum se poate observa din scurta noastră prezentare, avem de‑a face cu şapte puncte dispuse în cerc faţă de actualul amplasament al Tibiscum‑ului actual, care închid principalele văi şi căi de acces spre Munţii Poiana Ruscăi (Criciova, Jdioara, Tincova, precum şi Gavojdia), Munţii Semenicului (Goleţ) şi Muntele Mic (Iaz şi Var). Surprizele au apărut odată cu cercetările arheologice preventive efectuate în anul 201917 cu ocazia lucrărilor de introducere a gazoductului care trece prin aşezarea romană de la Tibiscum. Pentru a putea traversa castrul militar s‑a făcut un proiect care prevedea săparea în subsol a unui canal în care să fie introdusă conducta. De‑o parte şi de alta a râului Timiş au fost cercetate două zone, ambele de cca. 2000 m2, reprezentând platformele de forare. În platforma cercetată la Iaz nu s‑au descoperit materiale arheologice. Platforma investigată la Jupa se află amplasată la 207 m spre vest de colţul castrului militar (Fig. 2). Fig. 2. Tibiscum. Platforma cercetată în anul 2019. 10 11 12 13 14 15 16 17 VANICI 1896: 119; DAICOVICIU/MILOIA 1930: 12–14; ŢEICU 2009: 86–87. MOGA 1975: 129–146. Informaţie de la Dan Ciubotaru, căruia îi mulţumim.. PETROVSZKY, PETROVSZKY 1981: 175–187. BĂLĂNESCU, ROGOZEA 1987: 109–116. Cercetarea arheologică de teren a fost făcută de către Petre Rogozea, Zeno Pinter şi autorul acestui material. ARDEŢ 1993: 339–337. Colectivul a fost format din responsabil ştiinţific Adrian Ardeţ şi Doru Bogdan. Adrian Ardeţ 198 Spre uimirea noastră, la adâncimea de 1,60 m sub pământul aluvionar au apărut şase gropi dispuse liniar pe o lungime de 42 m, între ele distanţa variind de la 6,50 la 11 m (Fig. 3). Fig. 3. Tibiscum. Dispunerea gropilor în mod liniar pe o distanţă de 42 m. Dimensiunile gropilor se încadrează între 3,50 m şi 4,70 m diametrul mare şi între 1,40 m şi 2,45 m diametrul mic. Ele au o adâncime de 0,80–0,90 m, pereţii acestora având culoarea brun‑gălbuie. Fig. 5. Tibiscum. Groapă de stâlp. Fig. 4. Tibiscum. Groapa nr. 1, unde se văd cele patru gropi de stâlp. Tibiscum şi lumea romană înainte de anul 102 p. Chr. 199 Pe fundul acestor gropi, la cca. 2,50 m de nivelul de călcare actual, au fost descoperite alte patru gropi de stâlpi, orientate spre sudul gropii, care au diametrul de 0,20 m (Fig. 4 și 5). În interiorul acestor gropi au fost descoperiţi pari ascuţiţi de stejar şi crăpaţi în partea de sus, care au lungimi cuprinse între 0,90–1,00 m şi 0,10 m grosime (Fig. 6). Fig. 6. Tibiscum. Stâlp din stejar, ars şi ascuţit. În interiorul gropilor a fost identificat foarte puţin material arheologic, acesta fiind reprezentat de fragmente ceramice şi tegulae. Registrul stratigrafic cercetat se prezintă astfel: până la nivelul gropilor se observă un strat de cca. 0,20–0,30 m de pământ brun gălbui, reprezentând stratul geologic modern; sub acest strat, cu o grosime de circa 1,60 m, se observă un altul, având o structură compact‑aluvionară, constituit din nisip şi lut gălbui şi care acoperă gropile săpate de la ‑1,60 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare; gropile au o adâncime de 0,80–0,90 m şi sunt umplute cu pământ brun‑gălbui (Fig. 7). Cu siguranţă, suntem în faţa unui sistem cu rol defensiv aflat în faţa castrului militar, construit în vederea apărării de un mare pericol. În acest moment este dificil de datat aceste complexe, din cauza lipsei materialului arheologic, însă analiza izvoarelor istorice ar putea releva date semnificative în acest sens. Astfel, în comentariile lui Caesar, redactate cu ocazia războiului cu galii găsim următoarele informaţii: Fig. 7. Tibiscum. Stratigrafia cercetărilor din anul 2019. Adrian Ardeţ 200 „[7.73.2] Prin urmare, am decis că trebuie să fac și mai multe adăugiri la fortificațiile noastre, astfel încât să poată fi apărate de un număr mai mic de bărbați. Și au fost tăiate trunchiuri de copaci sau ramuri foarte puternice, iar capetele lor au fost despuiate de coajă și ascuțite. [7.73.3] Au fost săpate șanțuri lungi cu o adâncime de doi metri, iar stâlpii s‑au îngropat doar cu părțile de sus; ele erau fixate la bază, astfel încât să nu poată fi extrase. [7.73.4] În fiecare șanț au fost dispuse cinci rânduri, fixate împreună și intercalate, și oricine se aventura în mijlocul lor era probabil să intre în părțile ascuțite. Soldații le‑au numit „pietre de mormânt”. [7.73.5] În fața lor, au fost săpate gropi, aranjate în rânduri diagonale pentru a forma quincunxes. Erau la un metru adâncime și se micșorau treptat spre fund. [7.73.6] Stâlpi netezi și groși cât coapsele bărbatului, cu capete ascuțite și întărite în foc, au fost așezați în aceste gropi, astfel încât să nu fie proiectate la mai mult de patru centimetri deasupra solului. [7.73.7] Pentru a fi bine fixați, a fost aruncat pământ în fundul gropilor și bătătorit până la o adâncime de un picior, iar restul gropii a fost acoperit cu crengi și lemne pentru a ascunde capcana. [7.73.8] Gropile au fost construite în grupuri; fiecare grup avea opt rânduri, la o distanță de trei picioare. Soldații le‑au numit „crini” din cauza asemănării lor cu această floare. [7.73.9] În fața acestora am avut un alt dispozitiv. Lemnul cu lungimea de un picior s‑a îngropat complet în pământ, cu cârlige de fier fixate și împrăștiate este tot în zonă. Pe acestea, soldații le‑au numit „pinteni”18. Aşa cum reiese din această descriere, ne aflăm în faţa unei prezentări a unui sistem defensiv, în care sunt menţionate gropile de tip lilium (7.73.6), apoi “pietrele de mormânt”(7.73.4) sau „gropile de lup”. Un alt document foarte important în vederea elucidării numeroaselor întrebări cu privire la construcţia acestor elemente defensive îl reprezintă Columna lui Traian de la Roma (Fig. 8)19. Fig. 8. Columna lui Traian, scena XXIV (după http://www.trajans‑column.org/?page_id=107). 18 19 Iulius Caesar, Războiul Galic, 7.73.2–9. VULPE 2002. Tibiscum şi lumea romană înainte de anul 102 p. Chr. 201 Radu Vulpe a descris evenimentele din timpul războaielor dacice şi, comentând scena XXIV, a consemnat următoarele: „În scena XXIV, cu lupta de la Tapae, ultimul copac din dreapta, din spatele lui Decebal, poate fi luat ca semn despărţitor faţă de scena XXV. Aceasta, de altfel, se distinge şi prin caracterul net diferit al subiectului său, care se referă la trei episoade: în planul din fund, apariţia împăratului Traian înaintea unor fortificaţii dace, iar în planul din faţă, pe de o parte, în stânga, incendierea unei aşezări inamice evacuate, pe de alta, în dreapta, retragerea unei trupe de daci. Traian, însoţit de doi generali, se află pe o înălţime stâncoasă de pe care se uită cu luare‑aminte, peste o vale, la complexul unor întinse fortificaţii dace. În mâna stângă ţine o lance cu vârful în jos, iar cu mâna dreaptă, a cărei palmă distrusă prin deteriorarea marmurei, schiţează un gest exclamativ. Unul dintre însoţitori, ţinând mâna stângă pe mânerul spadei, priveşte în aceeaşi direcţie, iar celălalt a întors capul spre el, întrebător. În spatele grupului, pe aceeaşi înălţime, se vede o fortificaţie de lemn, constând din stâlpi verticali, legaţi prin bârne transversale”. „Fortificaţiile dace spre care priveşte Traian constau din două cetăţi cu ziduri construite din blocuri de piatră. Una din cetăţi nu este arătată decât pe o scurtă porţiune, în fund. Cealaltă, în schimb, este înfăţişată cu o insistenţă minuţioasă. La temelie este înconjurată de un şanţ cu apă (poate un pârâu), peste care, înaintea unei porţi cu turn, se vede o podişcă. Panta stâncoasă din faţa cetăţii este presărată cu obstacole constând din stâlpi izolaţi şi din nişte ciudate îngrădituri pătrate de lemn, din mijlocul cărora ies vârfuri de pari ascuţiţi. Sunt probabil insidii de tipul „gropilor de lup“, arătate descoperite, pentru claritate. Pe marginea superioară a zidului cetăţii, printre creneluri, sunt înfipţi pari în vârful cărora au fost fixate cranii omeneşti, ca trofee de război. Imediat lângă aceste cranii, este figurat un vexillum roman, cu ciucuri. În interiorul cetăţii se mai văd două construcţii înălţate pe stâlpi liberi, ca nişte palafite. Una constă dintr‑o casă patrulateră de zid, de tip dac, cu ferestre şi cu acoperiş în două pante, iar cealaltă, mai mare, fără acoperiş, formează o îngrăditură circulară de pari ascuţiţi la vârf şi uniţi prin două cercuri orizontale de scânduri. Între ele, ca semn că cetatea aparţine dacilor, este înfiptă hasta unui stindard dac, purtând în vârf caracteristicul balaur. Dincolo de construcţii, în fund, cetatea este închisă printr‑un alt zid, paralel, prevăzut de asemenea cu creneluri” 20. Fig. 9. Tibiscum. Stratigrafia secţiunii S1/1990. 20 21 VULPE 2002: 38. ARDEŢ, ARDEŢ 2004. Aşa cum rezultă din interpretarea făcută de către Radu Vulpe, acesta a observat existenţa „gropilor de lup” şi le plasează undeva în apropierea bătăliei de la Tapae. În finalul materialului nostru vom prezenta şi o descoperire făcută în anul 1990, în timpul cercetărilor efectuate la Tibiscum – Iaz, în secţiunea S1/199021 (Fig. 9). Este vorba de o monedă din bronz, descoperită la adâncimea de 2,30 m în stratul de nisip aluvionar, care se afla la 0,50 m sub primul strat de locuire roman, reprezentat printr‑un nivel compact de arsură şi cenuşă (Fig. 10). AE; 7,57 g; 23 × 35 mm; slab conservată; ruptă; Av. TABH NΩN Bustul drapat al lui Dionysos, purtând coroană de iederă, spre dreapta. Rv. TABH NΩN Poseidon, spre stânga, sprijinind piciorul drept pe o proră, în mâna dreaptă ținând un delfin, iar în cea stângă, un trident, așezat pe un delfin. Caria, Tabae, anii 54–68 (domnia lui Nero) (BMC: 165, nr. 39–40) sau anii 54–96 (perioada cuprinsă între domniile lui Nero și Domitianus) (SNG von Aulock, Tafel 86, nr. 2707) sau secolul I a.Chr. – secolul I p.Chr. (SNG München, Tafel 38, nr. 439). MJERG, inv. nr.2008. Adrian Ardeţ 202 Fig. 10. Tibiscum. Monedă romană descoperită în anul 1990. Aşa cum se poate remarca din cele prezentate mai sus, fără investigaţii arheologice sistematice nu se pot trage concluzii definitive, ci numai sugera doar câteva idei cu valoare ipotetică. În primul rând, rezultatele cercetărilor preventive din anul 2019 par să confirme, pentru prima dată, veridicitatea detaliilor scenelor de pe Columna lui Traian, în cazul reprezentărilor de fortificaţii şi elemente defensive dacice. În al doilea rând, dispunerea fortificațiilor dacice, care ar sugera blocarea accesului către Munţii Poiana Ruscăi, precum şi semnalarea sitului dacic de la Jdioara deschid perspective noi în localizarea precisă a cetăţii dacice Tibiscum, precum şi a locului unde s‑a dat bătălia de la Tapae. BIBLIOGRAFIE Izvoare Herodot, Istorii Herodot, Istorii, ediție bilingvă, studiu introductiv, note istorice și note de A. Piatkowski, Ed. Teora, București, 1998. Iulius Caesar, Războiul Galic C. Iulius Caesar, Războiul Galic. Războiul civil, studiu introductiv, traduceri, note și indice de C. Poghirc, E. Poghirc, J. Vilan Unguru, Ed. Științifică, București, 1964. Lucrări speciale ARDEŢ 1993 Ardeţ, A., Din colecţia Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş. Noi descoperiri arheologice, in: Tibiscum, VIII, 339–337. ARDEŢ, ARDEŢ 2004 Ardeţ, A., Ardeţ, L. C., Tibiscum. Aşezările romane, Ed. Nereamia Napocae, Cluj‑Napoca. BĂLĂNESCU, ROGOZEA 1987 Bălănescu, D., Rogozea, P., Notă suplimentară asupra tezaurului monetar roman republican de la Tincova, judeţul Caraş-Severin, in: BSNR, LXXVII‑LXXIX (1983–1985), Nr. 131–133, 109–116. Tibiscum şi lumea romană înainte de anul 102 p. Chr. 203 BONA, ROGOZEA 1985 Bona, P., Rogozea, P., Tibiscum – cercetări arheologice (III), in: Banatica, 8, 155–168. BONA, ROGOZEA 1985–1986 Bona, P., Rogozea, P., Necropola dacică de la Iaz, in: AMN, 22–23, 439–451. COINS 1936 Mattingly, H., M.A., Coins of Roman Empire in the British Museum, vol. 3; Nerva to Hadrian, London, 1936. DAICOVICIU, MILOIA 1930 Daicoviciu, C., Miloia, I., Repertoriul arheologic al aşezărilor preistorice din Banat, in: Analele Banatului, III, 11–117, 12–14. MEDELEŢ 1994 Medeleţ, Fl., Contribuţii la repertoriul numismatic al Banatului, Epoca Latène. Secolul IV î.Chr. – 106 d.Chr., in: Analele Banatului, S.N., 3, 257–258, nr. 38. MILLEKER 1906 Milleker, B., Délmagyarország régiségleletei a honfoglalás előtti időkből, vol. III, Temesvár (Timişoara). MOGA 1975 Moga, M., Tezaurul de monede republican descoperit la Jdioara, in: Tibiscus, IV, 129–146. PISO, ROGOZEA 1985 Piso, I., Rogozea, P., Ein Apolloheiligtum in der nähe von Tibiscum, in: ZPE, 58, 211–218. PETROVSZKY, PETROVSZKY 1981 Petrovszky, M., Petrovszky, R., Tezaurul de monede republican romane de la Tincova (Judeţul Caraş-Severin), in: AMP, V, 175–187. PREDA 1973 Preda, C., Monedele geto-dacilor, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti. ŢEICU 2009 Ţeicu, D., Cetăţile medievale din Banat, Ed. Cosmopolitan‑Art, Timişoara. RUSSU 1981 Russu, I. I., Etnogeneza Românilor, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti. RUSU‑PESCARU, ALICU 2000 Rusu‑Pescaru, A., Alicu, D., Templele romane din Dacia (I), in col. Acta Musei Devensis, Deva. VULPE 2002 Vulpe, R., Columna lui Traian (Trajan’s Column), CIMEC, Bucureşti. http://www.trajans‑column.org/?page_id=107 LIST OF ILLUSTRATIONS Fig. 1. The Dacian discoveries near Tibiscum during the second century BC – the first century AD. Fig. 2. Tibiscum. The researched platform in 2019. Fig. 3. Tibiscum. Arrange the pits linearly over a distance of 42 m. Fig. 4. Tibiscum. Pit no. 1 where the four pillar pits can be seen. Fig. 5. Tibiscum. Pillar pit. Fig. 6. Tibiscum. Oak pillar, burnt and sharp. Fig. 7. Tibiscum. Research stratigraphy from 2019. Fig. 8. Trajan’s Column, scene XXIV Fig. 9. Tibiscum. Stratigraphy of section S1 / 1990. Fig. 10. Tibiscum. Roman coin discovered in 1990. CONTRIBUȚII EXPERIMENTALE PRIVIND TEHNOLOGIA DE CONFECȚIONARE A OPAIȚELOR DIN CERAMICĂ DAN GEORGE ANGhEl*, GEORGE VAlENTIN BOUNEGRU** Abstract: Our approach illustrates ways of producing and diversification of lamps by practical experiments, using ancient manufacturing techniques. The experiments identified the technological markers from the body of the original pieces, a fact which emphasised the work stages and technological vices that may appear during the range of carried operations. Results obtained following more experiments allowed identification as main causes that lead to fading details, the usage of some bad cast in moulds and especially following careless and unskilful handling of pieces during shaping and finishing operations. Keywords: Roman oil lamps; prototype; moulds; experiments. L ucernele reprezintă un eșantion important al ceramicii romane, evidențiat prin numărul mare de artefacte descoperite în diferite contexte arheologice1, precum și prin varietatea formelor de exprimare meșteșugărească și artistică. Diversitatea tipologică, informațiile documentare și iconografice oferite de aceste piese sunt rezultatul unei evoluții îndelungate a sistemelor portabile de iluminat2. Prefecționarea lor s‑a concertizat prin formele „închise”, ale Antichității greco‑romane3, sistemul funcțional și forma putând fi regăsite în diferite domenii ale activităților umane (e.g. minerit) până în epoca modernă. Modificarea treptată a unor boluri sub formă de calotă confecționate din piatră sau ceramică în care se ardeau uleiuri vegetale4 sau grăsimi animale5, direct sau prin intermediul unui fitil6, a avut ca scop obținerea unor caractersici tehno‑morfologice ce au permis creșterea performanţelor, siguranţei şi confortului la utilizare7. Primele piese prelucrate cu mâna sau la roată, remodelate apoi pentru obținerea unor pliuri ale pereților care, treptat, se închid complet cu rolul de suport pentru fitil8, respectiv orificiul de Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, doctorand Univ. 1 Decembrie 1918 Alba Iulia; dnanghel@yahoo.com. Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, bounegru_g_viziru@yahoo.com. 1 Clădiri publice (CAMPBELL, GRIFFITH 2013: 21); sanctuare sau alte destinații cultice (ALICU 1994: 71; BĂLUȚĂ 2003: 18; CAMPBELL, GRIFFITH 2013: 22; BAILEY 1972: 10), necropole (BOCAN et al. 2008: 41–50; BOLOG 2017: 240 și ilustrația; BOUNEGRU 2017: Pl. XLII.8–11). 2 Arti del fuoco 1991: 4–5. 3 POBLOME et al. 2012: 5484. 4 Este atestată utilizarea uleiului de măsline, ricin, semințe de platan (PLINIUS, Hist. Nat., XXXI, 7, 39, XXIII, 8, XXXV, 15, 51). 5 BAILEY 1972: 11. 6 Fitilul era confecționat din fibre sau țesături de natură vegetală (cânepă, stuf, in, cânepă, tulpini de lumânărică sau rogoz), sau lână (PLINIUS XXV, 121; XXIII, 84; BĂLUŢĂ 2003: X; ROMAN 2005: 56). Este amintită și utilizarea fibrelor de azbest (gr. ασβεστος, lat. asbestos) (Arti del fuoco 1991: 7). 7 Lumiére 2003: 14–15. 8 ROSS 2015: 2, Fig. 1, 11, 12. * ** 206 Dan George Anghel, George Valentin Bounegru alimentare9 sunt realizate de către fenicieni între secolele IX–VI a.Chr., fiind apoi răspândite în diferite areale ale spaţiului mediteranean10. Evoluţia formei are ca scop izolarea fitilului aprins de bazinul în care se stochează combustibilul, astfel încât flacăra să nu se extindă accidental la întregul rezervor, iar poziția fitilului este fixă și nu implică o serie de reajustări. În paralel, forma devine tot mai alungită, căldura degajată de flacără fiind mai puțin transmisă spre partea opusă destinată manipulării, iar deschiderile rezervoarelor mai înguste, aspecte ce măresc portabilitatea lămpii și permit realimentarea în siguranță11, chiar dacă ftilul este aprins12. Începând cu sec al IV‑lea a.Chr. se definește forma acestor instrumente utilizate pentru iluminat, ce vor fi alcătuite din trei piese modelate separat ‒ bazinul fasonat la roată, ciocul și toarta (mânerul) asamblate ulterior13. Confecționarea din module fasonate separat implică mai multe operații de lipire a subansamblelor și nu permite decât prin intervenții conexe, oarecum limitate ca mod de operare (incizare și/sau imprimare) obținerea unor motive decorative efectuate pentru fiecare piesă în parte. La sfârșitul secolului al III‑lea a.Chr. în lumea greco‑elenistică devin tot mai frecvente opaițele realizate prin presare în tipare bivalve în detrimentul celor modelate la roată14. Noua tehnologie permite fasonarea mult mai simplă a unor forme complexe ce prezintă toate elementele morfologice, fără a implica o serie de ajustări și finisări ale produsului. În paralel, oferă posibilitatea redării unui decor elaborat care devine o caracteristică a opaițelor începând cu epoca lui Augustus15. Lanțul operator de manufacturare al acestei categorii de piese, cu diferitele lui aspecte generale sau particulare, poate fi considerat definitoriu pentru producţia de ceramică în serie specifică lumii romane16. * Demersul nostru își propune ilustrarea prin experimente practice a modalităților de confecționare și diversificare a opaițelor prin utilizarea metodelor antice de manufacturare17. Totodată, încearcăm să identificăm anumiți markeri tehnologici prezenți pe corpul pieselor orginale, care permit evidențierea etapelor și a viciilor tehnologice ce pot apărea în derularea lanțului operator. Ca morfologie generală lucernele sunt constituite dintr‑un bazin (infuntibulum)18 rotund, rectangular sau oval, de la care pornesc unul sau mai multe ciocuri (rostrum, nasus, myxos)19, mai mult sau mai puțin detașate de corp. În partea opusă poate fi prezentă o toartă discoidală (ansa, manubrium)20, o palmetă figurativă (palma, hedera, aqvila etc) ramforsată la exterior cu o creastă (cresta)21 sau combinații între cele două (palmetă și toartă). Elementele ce conferă funcționalitate piesei constau din două sau mai multe orificii, efectuate în partea superioară a acestui corp, situate în vârful ciocului (ciocurilor) destinat fitilului (ellychnium) și pe suprafața bazinului (orificium, oculus) pentru alimentare. Tot pe cioc poate fi regăsită una sau două perforații cu dimensiuni mai mici, situate în apropierea fitilului, cu rolul de mărire a tirajului de oxigen la baza flăcării22. ROMAN 2005: 31. BUSSIERE, WOHL 2017; ROMAN 2005: 30. 11 ROMAN 2005: 31. 12 BAILEY 1972: 9; Virgilius Varus menționează că denumirea de lucernae provine din cuvântul lux, derivat din avantajele funcţionale ale acestui instrument pentru iluminat, comparativ cu lumânările, bețișoarele din lemn de esență moale (brad) şi vasele deschise (WALTERS 1914: XII.). 13 Lumiére 2003: 13; ROMAN 2005: 32; CAMPBELL, GRIFFITH 2013: 24; ROSS 2015: 7, Fig. 16, 17. 14 WALTERS 1914: XXI; Lumiére 2003: 15; CAMPBELL, GRIFFITH 2013: 26. 15 WALTERS 1914: XXXVII. 16 POBLOME et al. 2012: 5484. 17 Studiul are la bază experiența autorilor în realizarea de replici din ceramică în cadrul Laboratorului de restaurare al Muzeului Național al Unirii, pentru standul cu vânzare și cadrul instituției și diferite activități de „renactement” (ANGHEL 2003). 18 WALTERS 1914: XII; BĂLUŢĂ 2002: 273; BĂLUŢĂ 2003: IX. 19 WALTERS 1914: XIII. 20 BĂLUȚĂ 1961: 190; BĂLUŢĂ 2003: IX. 21 BĂLUȚĂ 2003: IX. 22 Unii autori consideră că acest orificiu avea și rolul de tragere a fitilului cu ajutorul unui ac în interiorul bazinului 9 10 Contribuții experimentale privind confecționarea opaițelor 207 Forma este tributară atât aspectelor utilitare, cât și posibilităților de modelare prin presare în tipare bivalve, confecționate din ceramică sau ipsos23. Utilizarea lutului pentru realizarea tiparelor creează premisele copierii, diversificării și modificării unor forme preexistente, în funcție de talentul și experiența fiecărui meșter, astfel că produsul finit poate devine o piesă nouă, mai mult sau mai puțin diferită de originalul folosit ca și model. Un rol important în acest demers reiese din modul în care meșterul reușește să îmbine și să manipuleze o serie de componente tehnologice directe și indirecte (ștampile, diverse tipuri de tipare și posibilitatea copierii unor piese confecționate din alte material), în vederea îmbunătățirii aspectului modelelor inițiale sau pentru crearea unor piese noi. În paralel, manufacturarea produsului final (opaițul), chiar dacă acesta este laborios din punct de vedere al designului, nu implică manopera unui personal specializat sau cu abilități motrice deosebite, deoarece modelarea prin presare este ușor de învațat și de pus în practică24, produsele finite fiind ieftine și ușor accesibile25. Prin urmare, producerea opaițelor se caracterizează prin două tipuri de acțiuni: o primă etapă specializată, concretizată prin modelarea unor piese noi și de realizare a tiparelor (Pl. I; IV; V) și, a doua, multiplicarea, prin care se poate obține un număr apreciabil de piese similare cu un efort minim (Pl. II). Lanțul operator cuprinde o serie de etape comune și sub‑etape care țin de specificul și identitatea fiecărei piese în parte: – modelarea arhetipului, sau alegerea unei piese care urmează a fi copiată; – realizarea tiparului bivalv; – finisarea și ornamentarea suplimentară; – arderea tiparului în cuptor; – manufacturarea pozitivelor prin presare (multiplicarea); – finisarea, ornamentarea secundară și adăugarea unor elemente morfo‑utilitare și/sau decorative; – angobarea; – arderea produsului finit. Pentru cofecționarea unui tipar se pot utiliza două metode ce constau din copierea unei piese finite sau a unui arhetip confecționat special în acest scop (patrix)26. Acesta este o piesă plină, nefuncțională, care prezintă parțial sau total elementele morfologice și decorative ale formei ce se dorește a fi multiplicată (Pl. I.1; III.9; IV.1,5–6). Un astfel de prototip pentru opaițe cu două guri (bimixos) este păstrat în colecția Muzeului Național al Unirii și reprezintă singura piesă de acest tip documentată până la ora actuală în Dacia (Pl. VI.2)27. Descoperirile de prototipuri întregi sunt relativ rare pe tot cuprinsul Imperiului Roman28, iar realizarea lor implică munca unui figulus cu o bună manualitate. WALTERS 2014: XIII), dar această operație ar fi trebuit să lase urme concretizate prin ovalizarea perforației și zgârieturi în interiorul piesei. 23 FREMESDORF 1922: 49–54; BAILEY 1971: 12; ROSS 2015: 5, Fig. 8. Ipsosul este mai puțin rezistent în timp în condițiile unei clime umede, aspect care poate contribui la frecvența redusă în Europa a tiparelor confecționate din acest material (GRANDJOUAN 1961: 4). 24 ARNOLD 1999: 64. 25 ROMAN 2005: 2. 26 Numite arhetip (BĂLUȚĂ 2002), model, patern sau patriţă (TOPOLEANU, CHRZANOVSKI 2016: 148). 27 BĂLUȚĂ 2001: 2002; BENEA 2008: 340, Pl. VI; Trebuie remarcat că perforațiile prezente pe corpul piesei sunt intervenții „moderne”, prin care descoperitorul, necunoscut, a încercat să redea utilitatea funcțională a piesei. 28 BĂLUȚĂ 2002: 275; TOPOLEANU, CHRZANOVSKI 2016: 150. Sunt atestate câteva demi‑arhetipuri ce reprezintă doar partea superioară a opaițelor, precum cel descoperit la Mainz (FREMERSDORF 1922: 188), piese similare fiind conservate în muzeele de la Paris și Berlin (TOPOLEANU, CHRZANOVSKI 2016: 149, 151, Fig. 1). Un prototip complet provine din necropola Atenei (HOWLAND 1958: tip 58 B; 210; Pl. 54; Nr. 814. De la Noviodunum provin două arhetipuri sumar realizat pentru lămpi de tip Loescke VIII (TOPOLEANU, CHRZANOVSKI 2016: 149–150; Nr. 1, 3; Fig. 1, 3; Ceramic Goods 2018: 239, Nr. Cat. 660; 242, Nr. 668. 208 Dan George Anghel, George Valentin Bounegru Prin urmare, replicarea directă și modificarea parțială unor piese finite a fost cea mai uzitată metodă de multiplicare a opaițelor folosită de către olarii romani29. La crearea unui arhetip pot fi utilizate mai multe tehnici începând de la modelarea directă din bulgărele de lut a unui opaiț sau prin asamblarea unor elemente obținute prin presare în alte tipare. Valva inferioară poate constitui suportul pe care se modelează capacul (Pl. IV.3) sau, cu pornire de la cea superioară, se modelează un bazin nou cu o dimensiune diferită decât cea a originalului. O altă variantă bazată pe copiere poate presupune asamblarea mai multor ciocuri la un bazin obținut într‑un tipar, un opaiț monolychnis putând fi transformat într‑o piesă bilychnis, sau trilychnis (PL.III.8,9). La acest corp poate fi atașată o ansă, provenită dintr‑un tipar diferit, utilizată ca atare sau modificată în funcție de designul noii piese (Pl. III.9). Se poate utiliza drept capac un pozitiv obținut după valva anterioară a unui tipar pentru figurine din ceramică30 sau după o piesă din bronz (opaiț31 sau alt tip de piesă), bazinul fiind modelat în funcție de profilul acesteia, soluție abordată uneori pentru opaițele figurative (Pl. VII.3)32. Modurile de operare sunt diverse și țin, în special, de imaginația fiecărui meșter33, noile piese manufacturate putând fi mai mult sau mai puțin elaborate sau echilibrate dimensional. Aspectul, calitatea pastei și a manoperei permit o deosebire a produselor atelierelor consacrate de cele manufacturate în oficinae34. Obținerea unui tipar implică modelarea a două valve, respectiv cea inferioară (care mulează forma bazinului, respectiv posteriul ansei și creasta dacă acestea sunt prezente) și superioară care replică în negativ detaliile capacului și partea posterioară, ornamentată a mânerului (Pl. I.3). Pentru aceasta se prepară lut lipsit de impurități (curățat manual sau levignat35) cu o plasticitate medie, care permite amprentarea, dar nu se lipește de piesă36. Pe original nu se aplică ulei sau grăsime37, deoarece aceastea măresc aderența lutului la suprafața ceramicii. Un aspect important este ca fiecare valvă să fie obținută dintr‑o singură bucată de lut, adăugarea de pastă în mai multe etape, în special pentru zonele de contact cu originalul, ducând la apariția unor pliuri (sub formă de fisuri) în corpul tiparului. În prima etapă se încorporează partea inferioară a prototipului într‑un calup de lut până la marginea bordurii (Pl. I.2; IV.2,7). Cu o lamă ascuțită se decupează marginile acestuia la circa 2–3 mm mai jos de muchia bordurii, obținându‑se grosimea dorită a capacului. Pe suprafața formei, în exteriorul negativului, pot fi efectuate adâncituri concave sau decroșuri rectangulare, ce vor forma „chei”. Rolul lor este important deoarece permit fixarea doar într‑o singură poziție a celor două valve și exclud posibitatea alunecării formelor la asamblare și obținerea unor pozitive descentrate. Nu toate tiparele prezintă chei38, olarii putându‑se orienta și cu ajutorul altor elemente, precum marginile celor două valve pentru fixarea lor în poziția corectă. Mulajul cu piesa fixată în el este lăsat o scurtă perioadă de timp (1–3 ore, în funcție de temperatura ambientală) pentru o uscare și rigidizare parțială a lutului39. Peste capacul opaițului se aplică un alt calup de lut care este presat cu atenție pentru a se amprenta în toate adânciturile piesei și în decorșurile cheilor. Dacă acestea sunt poziționate lateral, controlul BĂLUȚĂ 2003: 20–23; BENEA 2008: 303. GRANDJOUAN 1961: 3. 31 RUSU‑BOLIDEȚ 1994: 60. 32 CHRZANOVSKI 2011: 41–110. 33 GRANDJUAN 1961: 3. 34 BĂLUȚĂ 2003: XVI. 35 Operație care se realizează prin decantare gravimetrică cu ajutorul apei, particulele grosiere depunându‑se pe fundul recipientelor (SHEPARD 1985: 182) sau a instalațiilor utilizate (PEACOCK 1982: 54, Fig. 20; GIANNICHEDDA, VOLANTE 2007: 26, Fig. 5; TRAVERSO 2015: 11, Fig. 5). 36 ARNOLD 1999: 66. 37 BĂLUȚĂ 2002: 27; substanțele uleioase se aplică doar atunci când se realizează tiparul din ipsos. 38 Tipare de la Cristești (Ceramic Goods 2018: 92, Nr. cat. 231–233), Romula (Ceramic Goods 2018: 174, Nr. cat. 468), Gârla Mare (HAMAT 2018: 179–180, Fig. 6); Noviodunum (TOPOLEANU, CHRZANOVSKI 2016: 149–150; Nr. 2, 3, 4, 9, 11, 12; Fig. 2–4, 9, 12, 13; Ceramic Goods 2018: 238–239, Nr. cat. 658–659, 670–672). 39 La uscare lutul se contractă (GOFFER 2007: 231), iar menținerea piesei rigide în interior produce crăparea tiparului. 29 30 Contribuții experimentale privind confecționarea opaițelor 209 manoperei este mult mai bun și se reduce posibilitatea deformării valvei inferioare, ca urmare a unei presiuni prea puternice. Mânerul este acoperit în aceeași etapă, până în zona muchiei, acordându‑se atenție suplimentară modului cum se realizează presarea în punctul de contact al ansei cu bazinul40. În unele cazuri, olarii au preferat să înceapă formarea tiparului prin amprentarea valvei superioare (Pl. V.2)41, dar din perspectivă practică cele două moduri de operare nu diferă ca și realizare. Pentru a se evita lipirea celor două valve, între ele se poate aplica un strat subțire de cenușă, var sau orice altă substanță pulverulentă, care va facilita, ulterior, desfacerea celor două calupuri de lut. În toate cazurile trebuie evitat ca una dintre valve să depășească linia diametrului maxim, pentru ca modelul să nu rămână blocat în tipar, extragerea lui forțată provocând deformarea negativului. Prezența cheilor adâncite pe suprafața unei valve indică faptul că aceasta a fost presată în prima etapă de modelare a tiparului. Același marker tehnologic poate fi identificat și pe valva superioară a unui tipar păstrat în colecțiile Muzeului Național al Unirii (Pl. VI.1)42 care surprinde și prin numărul mare de intervenții realizate ulterior amprentării43. După finisarea exteriorului44, forma este lăsată la uscat timp de câteva ore, în funcție de temperatură45, pentru ca lutul să se usuce parțial. Cele două valve sunt desfăcute cu atenție, pozitivul este îndepărat și chiar dacă apar ușoare deformări prin repoziționarea celor două piese, forma poate fi readusă în poziția inițială. Dacă amprentarea nu este satisfăcătoare, mulajul este distrus, iar operația se reia de la început, fiind mult mai dificil să se încerce ajustări majore prin scobire sau aplicare de pastă. În tipar pot fi efectuate o serie de intervenții ce constau din finisări, amprentarea ștampilelor cu numele meșterului sau cu rol decorativ–realizarea unor incizii (Pl. I.4,5), incripții sub formă de graffiti, impresiuni cu diferite unelte–astfel că, pornind de la un arhetip, se pot obține piese similare ca formă, dar cu elemente ornamentale diverse (Pl. VI.3–5). Obținerea tiparului după o piesă finită poate fi identificată prin prezența pe valva superioară a unor mici protuberanțe cilindrice care marchează perforațiile din corpul piesei originale (Pl. V.4) și care nu au fost ulterior îndepărtate46, același marker fiind prezent și pe tiparul de la Apulum amintit mai sus. La manufacturarea pozitivelor, acestea devin marcaje pentru perforarea pieselor finite47, ele imprimându‑se pe pozitiv sub formă de adâncituri. În acest sens se remarcă o valvă superioară descoperită în vicus–ul militar de la Războieni, la care centrul discului este marcat cu o pastilă din lut aplatizată48, cu rolul de marcaj. Tiparul este lăsat la uscat inițial cu cele două valve unite pentru a se contrabalansa tendințele de contracție diferențială datorate gosimii neuniforme a lutului (Pl. V.3), apoi este ars în cuptor de olar. În demersurile noastre experimentale am observat menținerea în repetate rânduri a unor zone superficial imprimate. Valva inferioară de la Potaissa (ANDONE‑ROTARU, NEDELEA 2018: 80, Fig. 6.2a). 42 MOGA 1978: 165, Fig. 8; BENEA 2008: 337, Pl. III.1. 43 Piesa este confecționată dintr‑o pastă fină de culoare galbenă și este realizată prin presare pe suprafața unui pozitiv. Pe lateral prezintă trei chei obținute prin tragerea‑presarea pastei valvei superioare peste cea inferioară. În tipar bordura a fost ornamentată prin ștampilare cu motive în zigzag, dispuse nesimetric, și au fost imprimate trei protuberanțe bifide (similitudini în modul de operare sunt prezente pe un tipar de la Porolissum (BENEA 2008: 389, Pl. III.7). Totodată, se observă mici fisuri, bavuri și nesimetrii, apărute în urma unor intervenții de corectare a mulurii care înconjoară bazinul. Același tip de intervenție poate fi observat și pe o valvă de la Cășei (Somun) (BENEA 2008: 388, Pl. IV.5). 44 De cele mai multe ori exteriorul tiparelor este sumar finisat, această operație fiind oarecum inutilă, iar forma ușor rotunjită rezultă din operațiile de presare directă pe suprafața piesei originale. 45 Nici una dintre operațiile de uscare nu se face prin expunerea piesei la o sursă de căldură, deoarece se produce o uscare bruscă a exteriorului care conduce ulterior la apariția de fisuri. 46 Tipar de la Romula (POPILIAN 1976: 239, Fig. 17.5; Ceramics Goods 2018: 174, Nr. 467); Romula (BENEA 2008: Pl. IV.3); un tipar Feldioara care prezintă marcarea prin impresiune a perforației pentru alimentare și o protuberanță cilindrică (BENEA 2008: 337, Pl. IV.4). 47 În demersurile de realizare a sute de replici, chiar dacă s‑a utilizat același instrumentar, diverși operatori au efectuat deschideri cu diametre și poziționări diferite, în funcție de abilități sau de atenția acordată operației și unghiul de aplicare al presiunii. 48 BOTIȘ 2018: 149, Fig. 3.4. Piesa este acoperită cu depuneri carbonatice. 40 41 210 Dan George Anghel, George Valentin Bounegru Este de preferat arderea lor la o temperatură mai joasă decât produsele finite (sub 800 °C), ceramica obținută fiind mai poroasă și prin urmare va absorbi mai repede apa la presarea pozitivelor49. Orice operație de copiere produce o anumită estomparea a reliefului, fiind influențată de calitatea lutului (granulația și compoziția mineralelor argiloase), dar și de plasticitatea și modul în care a fost realizată manopera. Producerea opaițelor reprezintă etapa cea mai simplă în derularea lanțului operator, iar manualitatea necesară se poate dobândi foarte repede (Pl. II)50. Procesul implică presarea dinspre centru spre extremitățile fiecărei valve a unui bulgăre de lut (Pl. II.1). Pentru valva superioară presarea se realizează până la nivelul tiparului, iar pentru cea inferioară se obține o bavură de 2,3 mm în exterior care are rolul de lipire a celor două subansamble. La presare puternică a celor două valve, bavura se aplatizează și mărește zona de contact între pereții bazinului și muchia capacului (Pl. II.2). La majoritatea pieselor se poate observa acordarea unei atenții sporite pentru obținerea unor pereți cât mai subțiri, aceștia uscându‑se mult mai repede în tipar, iar piesele au o greutate redusă. Probabil, acestă caracteristică constituia un etalon suplimentar alături de aspect și marcă la evaluarea calității unui produs din perspectivă comercială. Opaițele sunt lăsate în tipar pentru uscare perioade diferite de timp, care depind de proprietățile lutului, porozitatea ceramicii şi temperatură, până ce se desprind de pereții mulajului și pot fi extrase fără a se exercita o tensiune suplimentară. Piesa rezultată va prezenta bavuri (Pl. II.4; III.1) care marchează limita de contact dintre cele două valve, ce pot fi îndepărtate prin decupare cu ajutorul unei lame subțiri din metal, a căror parte activă poate rămâne uneori imprimată pe piesă (Pl. VI.7). Totodată, pot apărea o serie de microfisuri sau neregularități de presare ce pot fi corectate prin adăugare de pastă, finisare sau doar prin netezirea piesei cu mâna umedă. Aceste operații pot constitui factori ce produc aplatizarea sau deformarea unor detalii ale pieselor și afectează în special zona inferioară a bazinului, care este ținută în palmă. În paralel, sunt realizate perforațiile prin presare‑rotire cu o unealtă ascuțită, poziționată vertical, și se pot efectua o serie de intervenții de accentuare a detaliilor, repararea unor greșeli (Pl. VI.8) sau de redare a unor elemente decorative prin incizare și imprimare. Tot în această etapă sunt aplicate toartele inelare sau anse cu o tridimensionalitate sportită, a căror obținere prin presare în același tipar este dificilă sau, de cele mai multe ori, imposibilă (Pl. III.3,7,9). Pentru poziționarea lor, opaițele sunt așezate pe masă, iar lipirea se face după o umezire prealabilă a celor două piese, fiind urmată de adăugarea de pastă la exterior pentru mascarea joncțiunii și finisare51. Și în această etapă partea inferioară este supusă la presiuni ce pot afecta literele ștampilelor. După finisare opaițele pot fi angobate prin scufundare într‑o soluție diluată de barbotină bogată în oxizi de fier, de cele mai multe ori operația fiind efectuată prin apucarea opaițului de fund, angoba acoperind doar partea superioară a piesei. În unele cazuri poate fi observat conturul degetelor în punctele de unde olarul a ținut piesa la imersia în vasul cu barbotină (Pl. VII.4a‑4b). O angobă cu o diluție bine controlată crează efecte cromatice atractive în mai multe tonuri de culoare prin acumularea barbotinei în adânciturile piesei, fără să producă o nivelare a suprafeței. Dacă soluția este mai puțin fluidă, același proces poate conduce la acoperirea parțială sau totală a zonelor adâncite. Deformări ca urmare a intervențiilor ulterioare de montare le‑am surpins din analiza a două palmete similare, păstrate fragmentar, bogat decorate cu motive vegetale (frunze, lujeri). Piesele, cu dimensiunile de 100 × 2 mm, respectiv, 75 × 2 mm și o grosime maximă de 7 mm, au fost prelucrate separat prin presare în tipar monovalv (Pl. VII.5–6). Ulterior, au fost alipite la bazinul opaițului și ramforsate la exterior, cu toarte inelare ce amplifică și suprafața zonelor de contact dintre subansamble. Această tehnică este documentată pentru producerea tiparelor de terra sigillata (MAGGETTI 1995: 227). În demersurile noastre experimentale și diferite aplicații de teren realizate cu persoane de vârste și pregătire diferite, am observat că după cca. 10 piese presate, majoritatea operatorilor maturi, interesați în aceste experimente, pot obține rezultate satisfăcătoare. 51 BAILEY 1972: 15. 49 50 Contribuții experimentale privind confecționarea opaițelor 211 Una dintre piese este acoperită cu un firnis de culoare roșie (Pl. VII.6), cealaltă fiind neangobată (Pl. VII.5). Palmetele provin din același context arheologic, dar se poate observa o aplatizare mult mai accentuată a lujerilor din partea inferioară în cazul piesei angobate. Pornind de la faptul că fragmentul neangobat prezintă un decor mult mai bine definit, putem considera că aplatizarea a survenit în timpul aplicării palmetei, această zonă fiind cea mai expusă unor atingeri accidentale, survenite în timpul manoperei. Piesele finisate și angobate sunt lăsate la uscat timp de mai multe zile, apoi sunt arse în cuptoare. În urma acestui proces, pozitivele devin mai mici decât arhetipul din cauza contractării lutului la fasonarea tiparului și la uscarea și arderea produselor finite. În funcție de proprietățile argilelor, această micșorare poate atinge valori de 20–30%52 și afectează uneori detaliile fine în special ale scenelor complexe, cu tridimensionalitate scăzută. Un aspect interesant îl constituie numărul de replici ce se pot obține într‑o formă și cum se reverberează uzura acesteia asupra calității produselor, proces pe care l‑am putut observa în urma realizării unor replici în tipare de ipsos. Astfel, după obținerea a 50–60 de copii prin presare (nu au fost înregistrate și rebuturile) majoritatea formelor prezentau urme de uzură, dar fără ca detalii precum literele ștampilelor sau ale repezentărilor să devină ilizibile sau aplatizate. Surpinzătoare în acest demers experimental a fost utilizarea tiparelor din ceramică, la care a fost observată la primele amprentări lipirea pe suprafața pozitivelor a unui praf foarte fin de ceramică degajat din porii tiparului. Acest proces s‑a finalizat după 4–5 amprentări, iar capacitatea de absorție a ceramicii a crescut, timpii de uscare ai pozitivelor fiind mai scurți. După presarea a 25 de piese nu s‑au observat alte deteriorări vizibile ale detaliilor. Considerăm că cele mai frecvente cauze care conduc la estomparea detaliilor rezidă din utilizarea unor tipare defectuos manufacturate și, mai ales, ca urmare a manipulării neglijente sau stângace a pieselor în timpul etapelor de fasonare și finisare. Determinarea momentului în care au survenit aceste vicii tehnologice este dificilă și uneori subiectivă dacă nu se poate opera cu un număr semnificativ de piese pentru care pot fi identificate centrele de producere. În concluzie, înțelegerea procesului tehnologic de realizare a pieselor în serie conduce la eliminarea unor supoziții false cu privire la anumite anomalii funcționale sau ale detaliilor întâlnite. Este stabilită clar granița dintre eroare și intenție. Pot fi, astfel, mult mai clar individualizate caracteristicile de meșter sau de atelier și în baza acestora stabilite rutele comerciale și arealul de distribuție. BIBLIOGRAFIE Izvoare Plinius Plinius cel Bătrân, Historia Naturalis, https://archive.org/details/ plinysnaturalhis00plinrich/page/n449. Lucrări speciale ANDONE‑ROTARU, NEDELEA 2018 52 GOFFER 2007: 231. Andone‑Rotaru, M., Nedelea, L., The Pottery Workshops at Potaissa, in: Rusu‑Bolindeţ, V., Roman, C.‑A., Gui, M., Iliescu, I.‑A., Botiş, F.‑O., Musteaţă, S., Petruţ, D. (eds.), Atlas of Roman Pottery Workshops from the Provinces Dacia and Lower Moesia/ Scythia Minor (1st–7st Centuries AD) (I), in col. BMN, L, Mega Publishing House, Cluj‑Napoca, 69–90. 212 Dan George Anghel, George Valentin Bounegru ANGHEL 2003 ARNOLD 1999 Arti del fuoco 1991 BAILEY 1972 BĂLUŢĂ 2003 BĂLUŢĂ 2002 BĂLUȚĂ 2001 BĂLUŢĂ 1961 BENEA 2008 BOCAN et al. 2008 BOLOG 2017 BOTIȘ 2018 BOUNEGRU 2017 BUSSIÈRE, WOHL 2017 CAMPBELL, GRIFFITH 2013 Ceramic Goods 2018 CHRAZANOVSKI 2011 FREMERSDORF 1992 GIANNICHEDDA, VOLANTE 2007 GOFFER 2007 Anghel, D., Reconstituirea tehnologiei de prelucrare a lămpilor romane din ceramică, in: PA, III, 272–278. Arnold, D. E., Advantages and Disadvantages of Vertical-Half Moulding Echnology: Implications for Production Organization, in: Skibo, J. M., Feinman, G. M. (eds.), Pottery and People: A Dynamic Interaction, Salt Lake City, 50–80. Arti del fuoco, II, publicație nonperiodică a GRAL, 1991. Bailey, D. M., Greek and Roman pottery lamps, British Museum. Băluţă, C. L., Lămpile antice de la Alba Iulia (Apulum) I, Lămpile epigrafice, Ed. Altip, Alba Iulia, 2003. Băluţă, C., Arhetip pentru tipare bivalve de lampă descoperit la Apulum, in: Apulum, XXXIX, 273–276. Băluță, C., Archetype for Bivalvular Mould of a Bilychnis Laps found at Apulum (Dacia), in: RCRFActa, XXXVII, 191–192. Băluţă, C. L., Opaiţele romane de la Apulum, I, in: Apulum, IV, 189–220. Benea, D., Ateliere locale de opaiţe în provincia Dacia, in: Benea, D., Dacia în sistemul socio-economic roman. Cu privire la atelierele meşteşugăreşti locale, Timişoara, 301–340. Bocan, I., Ursuţiu, A., Cociş, S., Stamped clay oil lamps from the Roman cremation necropolis of Tăul Cornii. Preliminary Consideration, in: Lychnological Acts, 2, 41–50. Bolog, A. C., Necropola romană de la Apulum, Dealul Furcilor„Podei” (campaniile 2008–2012), in col. BMApulensis, XXVII, Ed. Risoprint, Alba Iulia. Botiș, F.‑O., The pottery workshops at Războieni-Cetate, in: Rusu‑ Bolindeţ, V. et al. (eds.), Atlas of roman pottery workshops from the Provinces Dacia and Lower Moesia/Scythia Minor (1st–7st Centuries AD) (I), in col. BMN, L, Mega Publishing House, Cluj‑Napoca, 143–156. Bounegru, G. V., The northern necropolis of Apulum ”Ambulance Station” 1981–1985, Ed. Mega, Cluj‑Napoca. Bussière, J., Wohl, B. L., Ancient lamps in the J. Paul Getty Museum, Los Angeles, J. Paul Getty Museum. Campbell, M., Grifith, A. B., Greek and Roman Oil Lamps in Canterbury Museum: Casting a Light on Ancient Life, in: Records, 27, 19–45. Rusu‑Bolindeţ, V., Botiş, F.‑O., (eds.) The supply of ceramic goods in Dacia and Lower Moesia: Imports and local developments, Exhibition Catalogue, Mega Publishing House, Cluj‑Napoca. Chrazanovski, L., Facéties lumineuses, Lampe-statuetes antiques d’historie de Genéve et du Département des Antiquités greques, étrusque et romaines du Musée du Louvre, Brescia, 2011. Fremersdorf, F., Römische Bildlampen; unter besonderer Berücksichtigung einer neuentdeckten Mainzer Manufaktur, ein Beitrag zur Technik und Geschichte der frühkaiserzeitlichen Keramik, Bonn. Giannichedda, E., Volante, N., Introduzione allo studio della ceramica in archeologia, Siena, 3–32. Goffer, Z., Archaeological Chemistry, second edition, Wiley– Interscience, A John Wiley & Sons, INC Publication, New Jersey. Contribuții experimentale privind confecționarea opaițelor GRANDJOUAN 1961 HAMAT 2018 HOWLAND 1958 Lumiére 2003 MAGGETTI 1995 MOGA 1978 TOPOLEANU, CHRZANOVSKI 2016 TRAVERSO 2015 PEACOCK 1983 POBLOME et al. 2012 POPILIAN 1976 ROMAN 2005 ROSS 2015 RUSU‑BOLINDEŢ 1994 SHEPARD 1985 WALTERS 1914 213 Grandjouan, C., Teracottas and plastic lamps, in: Athenian Agora, VI, 196. Hamat, A. C., The pottery workshops at Gârla Mare (Mehedinți), in: Rusu‑Bolindeţ, V. et al. (eds.), Atlas of roman pottery workshops from the Provinces Dacia and Lower Moesia/Scythia Minor (1st–7st Centuries AD) (I), in col. BMN, L, Mega Publishing House, Cluj‑Napoca, 175–189. Howland, R. H., Greek Lamps and their Survivals, in: Athenian Agora, IV. Lumiére! L’éclairage dans l’antiquite. Une exposition itinérante conçue par le Musée romain de Nyon, Suisse, textes de L. Chrzanovski, Milan. Maggetti, M., Technical aspects of the Terra Sigillta Production: The pottery centre of Schwabergg (Augsburg, Germane 2/3 D. C. AD), in: Vicennzini, P. (ed.), The Ceramics Cultural Heritage, in col. TechnaMonographs in Materials and Society, 2, 221–228. Moga, V., Tipare romane pentru produse ceramice de la Apulum, in: Apulum, XVI, 161–167. Topoleanu, F., Chrzanovski, L., O descoperire arheologică unică la Noviodunum: Arhetipuri, tipare şi producerea opaiţelor, in: Peuce, S.N., XIV, 145–158. Traverso, G., Fornaci romane per la produzione ceramica: Tipologia e funzionamento, Corso di laurea Magistrale in Archeologia, Dipartimento scienze storiche e dei beni culturali, Universita di Siena. Peacock, D. P. S., Pottery in the Roman World: an Ethnoarchaeological Approach, in Longman Archaeology Series, London‑New York. Poblome, J., Malfitana, D., Lund, J., Pottery, Roman Empire, in: Bagnall, R. S., Brodersen, K., Champion, C. B., Erskine, A., Huebner, S. R. (eds.) Encyclopedia of Ancient History, Blackwell Publishing Ltd., Editors5482–5489. Popilian, Gh., Ceramica romană din Oltenia, Ed. Scrisul Românesc, București. Roman, C‑A., Piese de iluminat în epoca romană. Dacia Porolissensis, teză de doctorat, Cluj‑Napoca. Ross, Th., Lamps in terracotta and bronze, in: Naukratis: Greeks in Egypt (The British Museum Online Research Catalogue), 1–19. Rusu‑Bolindeţ, V., Un opaiţ cu reprezentarea lui Bacchus (Liber Pater) de la Apulum, in: Mitu, S., Gogâltan, F. (ed.), Studii de istorie a Transilvaniei. Specific regional şi deschidere europeană, Cluj‑ Napoca, 58–60. Shepard, A. O., Ceramics for the archeologist, 11 Edition, Washinghton. H. B. Walters, M.A., F.S.A., Catalogue of the Greek and Roman Lamps in the British Museum, London. 214 Dan George Anghel, George Valentin Bounegru LIST OF ILLUSTRATIONS Pl. I. Pl. II. Pl. III. Pl. IV. Pl. V. Pl. VI. Pl. VII. Diversification of lamps starting from the same prototype. Stages of making lamps by casting in moulds. Diversification of shapes by a combination of elements formed in separate moulds. Methods of diversifying lamps by combining elements preformed during making of the prototypes. Making a mould after a finite piece. 1. lamp mould; 2. archetype (prototype); 3–5. lamps made after the same prototype, yet with different decoration; 6. fingerprints after the casting; 7. traces of cutting burrs; 8. repairing interventions made during finishing. 1–2; lamps with specific decoration; 3. figurative lamp; 4. fingerprint following engobe; 5–6. handles made in the same mould. Contribuții experimentale privind confecționarea opaițelor Pl. I. Diversificarea opaițelor pornind de la același prototip. 215 216 Dan George Anghel, George Valentin Bounegru Pl. II. Etapele producerii opaițelor prin presare în tipare. Contribuții experimentale privind confecționarea opaițelor Pl. III. Diversificarea formelor prin combinarea de elemente formate în tipare diferite. 217 218 Dan George Anghel, George Valentin Bounegru Pl. IV. Metode de diversificare a opaițelor prin combinare de elemente preformate la confecționarea prototipurilor. Contribuții experimentale privind confecționarea opaițelor Pl. V. Realizarea unui tipar după o piesă finită. 219 220 Dan George Anghel, George Valentin Bounegru Pl. VI. 1. tipar de opaiț; 2. arhetip (prototip); 3–5. opaițe produse după același prototip, dar cu decor variat; 6. amprente digitale rămase în urma presării; 7. urme ale decupării bavurilor; 8. intervenții de reparare efectuate la finisare. Contribuții experimentale privind confecționarea opaițelor Pl. VII. 1–2; opaițe cu design aparte; 3. opaiț figurativ; 4. amprentă rămasă în urma angobării; 5–6. Anse (mânere) produse în același tipar. 221 PRELIMINARY CONSIDERATIONS REGARDING THE ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES OF SITE NO. 4 (SĂUCEȘTI, BACĂU COUNTY). 2019 CAMPAIGN CaSandra Brașoveanu*, Felix-adrian tenCariu*, andrei aSănduleSei*, lăCrăMioara-elena iStina**, RADU BRUNChI***, radu-șteFan Balaur*, radu Pîrnău**** Abstract: The article presents the preliminary results of the preventive archaeological investigation carried out in May – September 2019 in the perimeter of site no. 4 from Săucești, Bacău County. The excavations concluded with 537 archaeological complexes, dating from the Late Bronze Age to the Modern / Contemporary periods, thus revealing the high density of site no.4’s habitation. These were added to the 392 complexes identified in the 2016 campaign on the same site. The latest archaeological vestiges unearthed establish the occupation of site 4 especially between the 5th/4th centuries BC and the 4th century AD. Given the site’s complexity and implicitly the enormous amount of documentation, the paper only presents a summarized selection of the results, structured on the types of archaeological discoveries. These categories clearly illustrate both the diversity of the types of site occupation and that of the ‘ages’ of habitation (chronologically). Keywords: preventive archaeology; Late Hallstatt; Carpic culture; Sântana de Mureș culture; early Middle Ages. Introduction he preventive archaeological research activity carried out during the 2016 and 2019 campaigns in Site no. 4, in the framework of Objective 1 of the project “Bypass Variant of Bacău Municipality”, from km. 15 + 130 – 15 + 360, led to the identification of a very confined settlement1 located on a natural levee of the Siret and Bistrița’s common floodplain (Pl. I), which on account of its elevation provided protection against the putatively frequent overflows of the two major rivers. Although on the territory of Săucești were identified traces of human presence from various chronological periods (late Chalcolithic, Bronze Age, the Carpic and Sântana de Mureș cultures2), site no. 4 was not known until the moment of the archaeological diagnostic (2016). The magnetic surveys, carried out on the natural levee mentioned above, have revealed a high number of anomalies from anthropic interventions, of various shapes and sizes, but impossible to classify chronologically3. T Interdisciplinary Research Institute – Science Department (Arheoinvest Research Centre), “Alexandru Ioan Cuza” University of Iași; andrei.asandulesei@yahoo. ** “Iulian Antonescu” Museum Complex of Bacău. *** Faculty of History, “Alexandru Ioan Cuza” University of Iași. **** Romanian Academy–Iași branch, Geography Group. 1 ISTINA et al. 2017: 112–117 – intrusive archaeological diagnostic, carried out in July – August 2016 by a team of specialists from CMIA‑Bacău, the “Alexandru Ioan Cuza” University of Iași, and Vanderlay Arheo S.R.L. 2 FLORESCU, CĂPITANU 1969; CĂPITANU 1982. 3 ASĂNDULESEI, TENCARIU 2017: 126–144. * 224 Casandra Brașoveanu, Felix-Adrian Tencariu, Andrei Asăndulesei, Lăcrămioara-Elena Istina, Radu Brunchi, Radu-Ștefan Balaur, Radu Pîrnău This high density of habitation is reflected by the large number of archaeological complexes (sometimes the abbreviation Cx. will be used to indicate the “complex”) investigated — 392 and 537 in the 2016 and, respectively, the 2019 campaign. With respect to the typology of the discovered complexes, several categories can be distinguished, which clearly illustrate both the diversity of types of site occupation and that of the “age” of habitation. Pl. I. The Bacău County’s ring road route represented on: a. The Romanian Map; b. Bacău County Map (source: DEM SRTM); c. Topographic map (source: Direcția Topografică Militară DTM); d. Hypsometric map; e. DEM derived LIDAR data (LiDAR data source: Romanian Water Administration). Archaeological researches of site no. 4 (Săucești, Bacău County) 225 The present article covers the preliminary results of the preventive archaeological investigation, carried out in May–September 2019 in the perimeter of the site by an archaeological team from the “Alexandru Ioan Cuza” University of Iași. The site’s complexity and the enormous amount of documentation led to only a selective summary of the research results, structured on the types of archaeological discoveries. Site no. 4 – preventive research Site 4 is located in the floodplain of the Siret River, on the administrative territory of Săucești commune, Bacău County, upstream of the confluence with the Bistrița River, which is found at approximately 12 km southwards, near the village Nicolae Bălcescu. The site is situated on a natural levee of the Siret floodplain, on the right side, where the corridor’s profile is wider and more open. The elevation (4–5 m above the level of the floodplain) was a decisive factor for settling this area by communities, thus explaining the concentration and multiple intersections of living areas from different periods. The accumulative terrain is represented by the floodplain of the Siret River and its characteristic micro‑landforms, with positive forms such as longitudinal levees, and low ones, like meanders, depressions and slumps, areas with excessive humidity, etc. In regards to the methodology of the research, on the area affected by the constructions, clearly outlined topographically, a single unit of archaeological excavation has been investigated. The topsoil was removed using a slope‑bucket excavator along narrow strips parallel to the length of the future ring road; this operation was followed by the identification and demarcation of complexes. In order to ascertain the characteristics of the filling, the archaeological inventory, and the potential successions of contexts that were found in direct stratigraphic connection, almost all the complexes (especially, the pits) were sectioned, with the resulting profile being photographed and drawn. Subsequently, the complete excavation of the discovered complexes was carried out, followed by the final photography and drawings. The data obtained at each of these stages were recorded on a special form, called the complex/archaeological context sheet. The resulting archaeological material was processed by CMIA Bacău, properly packaged and labelled. The primary data used for the general plan were recorded with the help of a topography team from the “Alexandru Ioan Cuza” University of Iași. Most of the complexes excavated during the 2019’s campaign date from the period between the 5th/4th centuries BC and the 4th century AD, thus assignable to the Carpic and Sântana de Mureș communities. A limited quantity of materials from the late Bronze Age, Hallstatt, the early Middle Ages, modern and contemporary period was also found. For the most part, the general stratigraphy of the site (on top of the natural levee) looks as follows: 0 – 0.20 m — the arable layer (topsoil with plants), with various archaeological materials in composition; 0.20 – 0.40/0.50 m — a relatively uniform cultural layer (grey‑black in colour), with relatively large granulation (no stratigraphic distinction can be made between the occupation periods); below 0.50 m — a yellowish loam layer, sometimes sandy, compact, sterile, in which the archaeological complexes are outlined. The situation changes towards the bases of the levee’s slopes, where the grey‑black layer, devoid of archaeological materials, reaches and exceeds 1 m in thickness. The archaeological complexes investigated can be included into nine categories of archaeological discoveries, as follows: A. Household pits B. Sunken or half-sunken houses C. Exterior household ovens D. Pits containing cremation urns E. Inhumation tombs F. Postholes G. Modern/Contemporary constructions 226 Casandra Brașoveanu, Felix-Adrian Tencariu, Andrei Asăndulesei, Lăcrămioara-Elena Istina, Radu Brunchi, Radu-Ștefan Balaur, Radu Pîrnău H. Small-size ditches I. Other A. Household pits Most of the complexes consisted of household / borrowing / special purpose pits of medium and large sizes, mostly bell‑shaped. Their filling consisted in most cases of ceramic fragments, adobe debris, animal bones, river stones, etc. However, compared to the medium and large sizes of these complexes, it can be said that their inventory is rather very poor (few ceramic and osteological fragments, highly fragmented, gravel, sporadically fragments of burnt clay). In addition, the fact that they were dug in extremely sandy loess, unsuitable for use as raw material, makes it unlikely that these pits were dug for the extraction of clay. Consequently, given their notable recurrence across the site, we advance the slight possibility that there was a cultural reason for their digging (especially since some are very narrow in the upper part and very wide towards the bottom, of considerable depths, thus being difficult to excavate). Moreover, some of these complexes have a special content: some are distinguished by the fact that on their bottom were deposited human skeletons (Cx. 123, 130B, 336) or animal remains (Cx. 68 – a veal skeleton; 156B – a pig skeleton; 77 – a dog skeleton; 196 – two dog skulls placed together; 352 – a deer bucranium) (Pl. II–III). We also have to mention Cx. 301, a pit at the top of which a hearth was laid out, and Cx. 95 (Pl. IV), a very large pit at the bottom of which other 12 postholes, arranged in a circle were identified located between three deep dwellings. With respect to the latter, although we do not have enough arguments so far, we cannot but consider a possible destination as a place of worship. Thus, from the category of household pits, the following discoveries should be presented in detail: Complex 339 (Pl. V) was discovered on the northern slope of the levee and initially identified as an ensemble of three pits that intersect, but, after the analysis of the aerial photographs and the stratigraphy, was proved to be a single discovery, whose functionality is difficult to establish. Its shape is peculiar, with the central pit — somewhat oval — endorsing two others to the East and West respectively, probably as a threshold to facilitate access. The orientation of the long axis for the entire complex is approximately on an E–W direction. In profile, it is semi‑oval in shape, with the two aforementioned steps being very clearly captured. Fragments of adobe and, in some places, small pieces of charcoal were discovered, both in the mentioned areas and in the sediment of the main pit. Also worth mentioning are a few ceramic fragments, including an almost complete censer (identified near the bottom of the pit and decorated with a notched cordon at the top), a handle, numerous stones, but with no traces of use or processing, and a fragment from a perforated clay plaque. The censer has analogies, in terms of form, in other Carpic settlements, such as Varnița and Piatra‑Neamț – Lutărie4. As mentioned above, human osteological remains were discovered in four of the pits. Thus, complex 123 (Pl. II.a) represents an oval pit, on the bottom of which was discovered a child skeleton (M1), oriented with the head to the East, dating from the Carpic period. The archaeological material collected consists of ceramic and lithic fragments. The complex 130B (Pl. II.b) is a round, large pit, on the bottom of which was discovered an adult skeleton (M2), facing North, dating from the same period. Near the skeleton, there were identified two clay beads, decorated with peacock eyes (Pl. II.b`). This is a common type, found in many sites belonging to the classic La Tène period, but in almost all cases, they are made entirely of glass paste (Cucuteni – Băiceni5, Bunești6, Saharna Mare7, Poiana Mânăstirii8, etc.). The complex was overlapped by Cx. 130, which is why the skeleton was not discovered complete. Complex 336 (Pl. II.c) is another Carpic complex with human osteological 4 5 6 7 8 BICHIR 1973: Pl. XXXIX.4, XL.8. DINU et al. 1983–1984: Fig. 4.9–14. BAZARCIUC 1979: 34. NICULIȚĂ et al. 2008: Fig. 158.1. BERZOVAN 2016: 220, 225; Pl. 11.16. Archaeological researches of site no. 4 (Săucești, Bacău County) 227 Pl. II. Human skeletons deposited in household pits. a. Complex 123; b. Complex 130B; b`. decorated clay bead; c. Complex 336 – Carpic culture. Pl. III. Animal skeletons deposited in household pits. a. Complex 68; b. Complex 156B; c. Complex 196; d. Complex 352. 228 Casandra Brașoveanu, Felix-Adrian Tencariu, Andrei Asăndulesei, Lăcrămioara-Elena Istina, Radu Brunchi, Radu-Ștefan Balaur, Radu Pîrnău Pl. IV. Household pits. Complex 95. Carpic culture. remains, namely skeleton (M5), which was oriented West‑East. In the filling of the pit, above the skeleton, there were identified two fragmentary vessels, river stones and a shell. The skeleton was supine and with flexed legs. Between it and the layer of sterile sediment there is a black sediment filling of about 0.05 – 0.10 m, which indicates the time of its deposition, namely during the process of filling the pit. Finally, complex 457 consisted of a pit, oval in plan and quasi‑rectangular in profile, located in the western part of the site. The filling was compact, greyish‑black in colour, with charcoal pigmentation and burnt clay. The pit yielded scarce and strongly fragmented material remains (ceramic, hearth clay, bone fragments). In this complex, there were also identified human osteological remains of a child, aged 1–3 years, probably related to a bead discovered in the pit inventory. This type of deposition of individuals, inside household pits, can be linked to five other similar discoveries, in which complete or fragmentary skeletons of animal origin were deposited, as mentioned above. In addition, these types of complexes seem to belong only to the Carpic period, thus being a characteristic for the afore‑ mentioned communities that occupied Site 4 from Săucești. Continuing with Complex 95 (Pl. IV), it consisted of a Carpic pit, circular in shape, with a depth of about 1.14 m from the outlining, and a maximum diameter of 1.74 m. On the bottom of the pit, after the clean‑up there were outlined twelve postholes, eleven of which arranged circularly and one centrally. Traces of burnt clay were found in the filling. It is noticeable that around this complex there were identified four occupation structures: Cx. 72, 96, 268 and 248. Archaeological researches of site no. 4 (Săucești, Bacău County) Pl. V. Household pits. Complex 339. 229 230 Casandra Brașoveanu, Felix-Adrian Tencariu, Andrei Asăndulesei, Lăcrămioara-Elena Istina, Radu Brunchi, Radu-Ștefan Balaur, Radu Pîrnău B. Sunken or half-sunken houses. Complex 72 (Pl. VI.a) is a Carpic, half‑sunken house, delineated on the aerial photos (oblique and vertical), after being vaguely identified on the soil surface. The perimeter of the house is approximately 23 m2, and the orientation is East–West. The entrance seems to have been on the East, where we found two steps of approximately 30 cm (the lower one is very well preserved). To the West was identified a small apse. At the bottom of the dwelling, mostly in the eastern half, there was discovered a level of reddish or, in some places black, burnt, extremely crumbly soil, with a sandy texture. Complex 96 (Pl. VI.b) is a quasi‑rectangular dwelling, oriented NE–SW, 3.50 × 2.10 m in size and with a depth of 0.6 m. No special architectural details were registered, besides a consistent stain of burnt soil at the bottom of the structure — a possible quasi‑circular hearth, with a diameter of 0.80 m. Complex 248 (Pl. VII.a) consisted of small structure (4 × 4 m), identified after the analysis of the aerial photographs. After the clean‑up, the floor was very well outlined, being represented by a layer of extremely tamped, carbonate that covered almost the entire surface of the dwelling. Complex 268 (Pl. VII.b) represents a rectangular structure (2.60 × 2 m), oriented North–South. In the NE, SE and SW corners there were discovered postholes and, in the inferior area there was identified complex 268A (remains of a brick‑red burnt area, which appeared after the burning of the beams, and which were part of the resistance structure of the dwelling). The archaeological material consists of ceramic, osteological and lithic fragments, along with burnt clay and debris. In addition, we found remains from the carbonized wood pillars that endorsed the roof. Pl. VI. Sunken or half‑sunken houses. a. Complex 72; b. Complex 96. Archaeological researches of site no. 4 (Săucești, Bacău County) 231 Pl. VII. Sunken or half‑sunken houses. a. Complex 248; b. Complex 268. Complex 425 (Pl. VIII) representing a sunken or half‑sunken house, was identified in the central‑ eastern area of the site, being oriented on the North–South direction. Its filling contained an important amount of pottery, both fine and coarse (Carpic culture), a moderate amount of bones, with a high degree of fragmentation, as well as river stones, with dimensions of 0.05 – 0.15 m. Inside the same complex, another 24 pits were investigated, of which 15 were postholes and 9 were household pits. The last discovery of the living structures type is represented by complex 477 (Pl. IX), a Carpic dwelling situated in the western area of the site. With a rectangular shape in plan, it is oriented West– East, with a semi‑oval stepped profile. In the central part of the structure, on an area of 0.8 × 0.8 m, there was found a large quantity of adobe floor fragments, with dimensions between 0.05 m and 0.15 m. In the western part, in the profile, on an area of 0.4 × 0.4 m, with a thickness of 0.3 m, there was identified a possible deposit of river stones. The inventory consisted of a large number of pottery, both wheel‑thrown and coarse, fractured, of different sizes, floor adobe (with Ø of 0.05 – 0.15 m) and numerous broken bones. River stones represent a significant category (with Ø of 0.05 – 0.20 m). Also, in the outline of the dwelling, there were identified four other complexes, of which three were household pits (complex 477/3 having in the filling about 30 mollusc shells, grouped in the SE area of the complex), and one as a posthole. 232 Casandra Brașoveanu, Felix-Adrian Tencariu, Andrei Asăndulesei, Lăcrămioara-Elena Istina, Radu Brunchi, Radu-Ștefan Balaur, Radu Pîrnău Pl. VIII. Various pits that were identified in the house and pottery examples. Complex 425. Pl. IX. Sunken or half‑sunken houses. Complex 477. Most of the deep quasi‑rectangular structures investigated can be considered dwellings from the 2nd–3rd centuries AD. The presence of imported ceramic fragments in the filling of the pits is notable. The vast majority of this fill behaves sedimentological exactly as in the case of the extraction pits, mentioned above. Given the much larger open area, it was possible to highlight millimetric and submillimetric lenses of rainwater deposits. Architectural details — perimeters, infrastructure elements, partitions (in one case), apparent interior design, etc. — increase, for this era, the few documentary elements of such magnitude. Archaeological researches of site no. 4 (Săucești, Bacău County) 233 C. Exterior household ovens Continuing with the segment specific to the domestic space, we notice four discoveries of combustion installations, namely: complexes 215, 281, 294, and 451, as well as four complexes that showed strong burn marks (complexes 122, 301 / 301A, 274, and 312). Complex 215 (Pl. X.a) consisted of a domestic oven, located in the central‑northern part of the site and oriented NE–SW, with a maximum length of 1.02 m and a maximum width of 0.66 m. The remains of the oven consisted of two categories of burnt clay: remnants of the vault and remnants of the hearth, once horizontal, now “sunk” in the pit under the oven (Cx. 310). The upper part of the vault fragments is flattened and smoothed, while the lower one bears the imprints of the wooden substructure — twigs with a diameter of 0.03 – 0.07 m. After removing the fragments from the vault and the filling, the remains of the oven hearth were uncovered, in the form of plates with a thickness of about 1 cm, which showed traces of successive restorations consisting of layers with a thickness of about 1–2 mm, well visible on some fragments. Pl. X. Exterior household ovens. a. Complex 215; b. Complex 451. Complex 294 (Pl. XI.a) also consists of a domestic oven, dug entirely into the ground. Very similar to Cx. 281 (although located more than 100 m away), it had a quasi‑hemispherical shape (diameter at the hearth = 0.95 m; diameter at the vault surprised = 0.60 m; height = 0.35 m). The hearth did not show visible restorations, the classic aspect of mosaic cracking being a result of the repeated firings. The thickness of the hearth (3 cm towards the edges, 7 cm in the center) is the result of the different intensity of the fire on its surface. Complex 281 (Pl. XI.b) is a domestic oven, dug entirely into the ground. The oven had a quasi‑ hemispherical shape (hearth diameter = 1.10 m, height = 0.38 m), repeated burns reddening the natural walls on thicknesses of over 5 cm and consolidating very well the hearth (with variable thickness — 4–6 cm, thicker towards the center). The hearth of the oven has the classic appearance of mosaic cracks and has no visible restorations. 234 Casandra Brașoveanu, Felix-Adrian Tencariu, Andrei Asăndulesei, Lăcrămioara-Elena Istina, Radu Brunchi, Radu-Ștefan Balaur, Radu Pîrnău Pl. XI. Exterior household ovens. a. Complex 294; b. Complex 281. Complex 451 (Pl. X.b) is a stone‑made oven (pietrar type), partially destroyed. The vault that had completely collapsed over and around the hearth was built of medium and large stones, probably fastened with clay. The hearth, partially destroyed from antiquity, does not seem to have been built, but only arranged on natural clay, thermally impressed after successive burns on a thickness of 4–5 cm. Cx. 451 was partially built over the filling of a pit (Cx. 451A), which over time compacted, a reason for which the hearth partially slid to the east. The discovery was assigned to the early medieval period, based on the construction technique and the materials used. This type of installation was most often used by the population of the early medieval communities, during the 6th/7th – 9th/10th centuries9. In the same category, as mentioned before, we have to add another four discoveries, consisting of household pits, showing strong signs of burning, which indicate the presence of hearths: – Cx. 122 (Pl. XII.a) (a bell‑shaped pit, in the filling of which there was discovered burnt debris, in large quantities, coming from the remains of a fire installation and of a wall); – Cx. 301 / 301A (Pl. XII.b) (originally outlined underneath a half‑sunken house‑complex no. 248–in a disturbed area of the floor with a perfectly circular shape and a diameter of about 120 cm; after cleaning, a reddish part was highlighted in the eastern half, with a lot of burning, ash and a bed of stone, especially burnt tiles, oval in shape); – Cx. 274 (Pl. XII.c) (remains of a hearth or a possible burning place; in the central part there was identified a posthole and, on the western side, the remains of a carbonized plank, placed with the edge perpendicular to the surface of the complex; this is illustrated by the vertical orientation of the carbonized plant fibers); 9 VIZAUER 2008: 102–105. Archaeological researches of site no. 4 (Săucești, Bacău County) 235 – Cx. 312 (Pl. XII.d) (a quasi‑oval Carpic pit with osteological fragments and clays, most probably originating from a disused hearth, built on a bed of stones; impressions and even stones are preserved on the back of the clays). Pl. XII. Exterior household ovens. a. Complex 122; b. Complex 301; c. Complex 274; d. Complex 312. D. Pits containing cremation urns With respect to the funerary discoveries investigated in the settlement of Săucești, we can talk about three cremation graves and 22 burials. Complex 220 (Pl. XIII.a) was a large, Hallstattian pit (length 2 m, width 0.85 m and depth 0.20 m), in which were discovered three bifrustoconical vessels (used as urns, covered with bowls, containing cremated human remains) and a small vessel with a raised handle. The urns and the vessels, which were used as lids, are fragmented. Both the urns and the cup, that was most likely deposited with offerings, have analogies in the Geto‑Dacian necropolis from Slobozia10. Complex 283 (Pl. XIII.b) was represented by the discovery of cremation urns, affected by excavation works. The number of the vessels could not be determined exactly (but no more than three). The soil filling was compact, except for one layer, represented by an agglomeration of biological remains, identified near the bottom of the pit. The archaeological material discovered consisted of fragments of adobe, ceramics and osteological remains (of animal origin), as well as three fragments, of small dimensions, from copper fibulae. Complex 223 (Pl. XIII.c) consisted of a bell‑shaped pit approx. 1.45 m long and 1.20 m wide. Its depth was 0.90 m, and inside there were discovered ceramic fragments from a funerary urn and burnt osteological remains. 10 BUZDUGAN 1968. 236 Casandra Brașoveanu, Felix-Adrian Tencariu, Andrei Asăndulesei, Lăcrămioara-Elena Istina, Radu Brunchi, Radu-Ștefan Balaur, Radu Pîrnău Pl. XIII. Pits containing cremation urns. a. Complex 220; b. Complex 283; c. Complex 223. E. Inhumation tombs In addition to the four depositions of human osteological remains in household pits, presented at the beginning, it is worth mentioning, at least briefly, the complexes inside which burial graves were discovered. Thus, Complex 319 – M4 (Pl. XIV.a) is a burial tomb (maximum length 1.15 m, maximum width 0.36 m), oriented SSE–NNW and located in the central‑northern part of the construction site. The skeleton was lying on its back, face up, the skull facing SSE, the right arm brought to the pelvis, the position of the left arm being unknown. Complex 349 – M6 (Pl. XIV.b) is a burial tomb, discovered on the edge of the pit of complex 350, located in the central‑northern part of the construction site. The general orientation is NW–SE, the upper part of the skeleton being located on the NW–SE axis, while the lower one (from the pelvis downwards) is oriented on the ESE–WNW axis. Located on the edge of Cx. 350, it was positioned with its head on the edge of the pit and its body facing the centre. The skeleton was lying on its back, face up, arms along the body, palms brought under the pelvic area, at the back, having the dimensions: maximum length 0.64 m and maximum width 0.20 m. Numerous osteological remains (the skull, along with the collarbones, vertebrae of the neck, most of the left arm, Archaeological researches of site no. 4 (Săucești, Bacău County) 237 etc.) were destroyed in the process of mechanical excavation. Complex 388 – M7 (Pl. XIV.c) was a pit of approx. 1.80 × 1.10 m, with a depth of 0.60 m, inside which a skeleton was found. The skeleton was not in anatomical position, the tomb being also without inventory. Complexes 83–84 – M8-M9 (Pl. XIV.d) consisted of two burial pits placed together (dimensions: M8 – 1.34 m long, 0.45 m wide; M9 – 1.90 m long, 0.60 m wide). The buried individuals were in their teens, and most likely facing West. The inventory of tomb 9 includes two bronze beads. Complex 150 – M10 (Pl. XIV.e) is a burial tomb, found in the eastern part of the site. A baby skeleton was found inside, lying on its back, with its hands probably brought forward, slightly bent at the elbow, with its palms resting on its abdomen. The length of the skeleton is 0.90 m. It had no inventory, and the orientation was West–East, which led to its chronological placing in the medieval period. Pl. XIV. Inhumation tombs. a. Complex 319; b. Complex 349; c. Complex 388; d. Complexes 83–84; e. Complex 150. Complexes 125–126 – M11-M12 (Pl. XV.a) are two burial tombs, found in the eastern part of the site. Two skeletons lying on the back of young and very young individuals (a teenager and a child under 3) were discovered. The height of the individual in M11 is about 1.65 m. Complex 145 – M13 (Pl. XV.b) 238 Casandra Brașoveanu, Felix-Adrian Tencariu, Andrei Asăndulesei, Lăcrămioara-Elena Istina, Radu Brunchi, Radu-Ștefan Balaur, Radu Pîrnău was a burial tomb, approx. 1.80 m long (of which 1.60 m was the length of the skeleton) and 0.55 m wide. The complex was outlined under the pit of tomb 12, oriented West–East. No objects deposited as inventory were discovered. Most likely, the individual was a Christian from the medieval period. Complexes 151–151A – M14-M14A (Pl. XV.c‑d) represented burial graves, oriented West–East. M14 consisted of a baby skeleton, lying on its back, with very fragile bones, the skull being damaged by the mechanical excavation. His age was between 1 and 3 years old (medieval Christian). In M14A, several bone fragments were discovered, belonging to another child, probably buried originally in the pit. The first tomb is severely disturbed, probably by the second burial or by animal galleries. Thus, apart from the skull, only a few larger bones have been preserved. Complex 183 – M15 (Pl. XV.e) is a burial tomb, oriented West–East, which included a bronze head in its inventory. An adult skeleton (1.60 m long) was found in supine position and with its hands flexed. Complex 457 – M16 (Pl. XV.f) is a Carpic pit, located in the western part of the site, with a length of 1.22 m and a width of 1.30 m. Here there were identified human osteological remains from a child aged between 1–3 years and a bead. Pl. XV. Inhumation tombs. a. Complexes 125–126; b. Complex 145; c. Complex 151; d. Complex 151A; e. Complex 183; f. Complex 457. Archaeological researches of site no. 4 (Săucești, Bacău County) 239 In complex 469 – M17 (Pl. XVI.a) were identified human osteological remains. The skeleton was lying on its back, on the axis West–East, the skull being damaged due to soil pressure. Another anatomically highlighted element is related to the fully flexed position of the left hand on the shoulder, while the right hand was placed on the sternum. The skeleton belongs to a child aged about 5–9 years, with deciduous teeth, and a height of about 1 m, who lived in the medieval period. Complex 479 – M18 (Pl. XVI.b) is a medieval burial tomb, oriented West–East. The skeleton was lying on its back, and its hands were flexed on its sternum; the cranial cavity was damaged due to earth pressure. The length of the skeleton is 1.52 m. Complex 496 – M19 (Pl. XVI.c) is a double burial tomb 2.10 m long and 0.76 m wide, located in the eastern part of the site, found at a depth of 0.42 m and attributed to the medieval period. The complex contained a female skeleton, placed with her head to the West. Between the femurs was a second skeleton, of a child (infant), placed with the head to the East. The presence of the baby skeleton points to the probable cause of death (during birth) of both the woman and the baby. As inventory items, we mention a copper coin. Complex 505 – M20 (Pl. XVI.d), oriented North– West, was partially investigated and had the dimensions of 0.45 m long and 0.65 m wide, the rest of the remains being out of our research area. In the profile there were identified osteological remains of human nature (femur, patella, tibia and fibula — length of about 0.40 m). Complex 504 – M21 (Pl. XVI.e) was oriented North–West and had the dimensions 0.55 m wide and 0.50 m long. The filling had clay lenses mixed with gray‑black soil and burnt brick, and human osteological remains. Pl. XVI. Inhumation tombs. a. Complex 469; b. Complex 479; c. Complex 496; d. Complex 505; e. Complex 504. 240 Casandra Brașoveanu, Felix-Adrian Tencariu, Andrei Asăndulesei, Lăcrămioara-Elena Istina, Radu Brunchi, Radu-Ștefan Balaur, Radu Pîrnău These types of complexes, not few in number, also testify to site 4 being a necropolis. Two of these discoveries, Cx. 319 and Cx. 349 (Pl. XIV.a‑b), not chronologically framed, are strongly disturbed, with almost undetectable pits and without inventory. The others are grouped in the western area of the site (Cx. 469, 479, 496, 125, 145, 150 and 151), and are part of an early medieval necropolis. Some are heavily disturbed, with very crumbly, W–E oriented skeletons, with poor inventory (a bead/ button on a few, a corroded coin in one case). F. Postholes (Pl. XVII) During the archaeological researches from 2019, numerous postholes were investigated, which belonged to some ancient or modern/contemporary constructions, but which are not obviously related to identifiable vestiges. In general, on account of being included in the surfaces of other complexes, which they overlap, they were investigated first. Some still preserved the organic remains of the wooden poles. It can be considered that the mentioned construction/constructions occupy the area of maximum elevation of the ridge on which the site rests. Regarding the geomorphological aspect, the structure, texture and color of natural sediments demonstrate the specific attribution. Pl. XVII. Postholes. a. Complex 14; b. Complex 242; c. Complex 274A; d. Complex 367. G. Modern/Contemporary constructions (Pl. XVIII) The internal structure of this type of complex (circular, rectangular or square in plan), the wooden remains of the pillars, but also the scarce archaeological material (including fragments of bricks or iron slag) warrants in most cases a close dating to the contemporary period. Thus, they can be related to other discoveries, constructions, from this period (a dwelling from the modern period, a landfill from the late 19th century – early 20th century). For example, most of the postholes discovered, along with the contemporary cellar (Cx. 393), can be related to the ovicaprine farm, that operated in this area in the 20th century. Archaeological researches of site no. 4 (Săucești, Bacău County) Pl. XVIII. Modern / Contemporary constructions. a. Complex 393 – cellar; b. Complex 127 – house; c. Complex 219 – landfill; d. Complex 124 – well. Modern period. Pl. XIX. Small‑size ditches. a. Complex 32; b. Complex 357. 241 242 Casandra Brașoveanu, Felix-Adrian Tencariu, Andrei Asăndulesei, Lăcrămioara-Elena Istina, Radu Brunchi, Radu-Ștefan Balaur, Radu Pîrnău H. Small-size ditches (Pl. XIX) During the archaeological campaign of 2019, we discovered two small‑sized ditches, with unknown functionality (Cx. 32 and 357). The first one overlapped many Iron Age (La Tène) pits and had very little material in the filling. The second one contained many animal bones, placed in heaps, without being in anatomical connection. None of the ditches could be framed chronologically. I. Other Last but not least, it is worth mentioning complex 99 (Pl. XX), which could not be included in any of the predetermined categories. It consists of a large amount of stones, deposited on the old living surface and located in the central‑northern part of the site, with a NW–SE orientation. The filling consisted of 709 river stones measuring between 1 × 2 cm and 22 × 7 cm, a few bones, ceramic fragments and a flint splinter. Pl. XX. Other discoveries. Complex 99. Conclusions The archaeological vestiges investigated during this archaeological campaign frame the habitation of site no. 4 especially between the 5th/4th centuries BC and the 4th century AD: the Geto‑Dacian La Tène, the Carpic communities (most of the vestiges), and the Sântana de Mureș culture. To these are added the less numerous materials from the Late Bronze Age and Hallstatt, some complexes (and the burial necropolis) from the early Middle Ages, and a number of modern and contemporary findings. Unfortunately, the stratigraphy of the site does not allow the distinction of occupational levels and possible continuities or interruptions of housing. The detailed processing of the vast archaeological material collected from the almost 1000 complexes, as well as the possible radiocarbon dating will allow the completion and nuanced interpretation of the chronological and cultural framework of the human communities that inhabited/transited site no. 4. Archaeological researches of site no. 4 (Săucești, Bacău County) 243 BIBLIOGRAPHY ASĂNDULESEI, TENCARIU 2017 Asăndulesei, A., Tencariu, F.‑A., Investigații non–Intruzive pe traseul Variantei ocolitoare a orașului Bacău, in: Istina, L.‑E., Prisecaru, D., Colțeanu, P., Heroiu, A., Varianta ocolitoare Bacău. Diagnosticul arheologic, Ed. Magic Print Onești, 126–144. BAZARCIUC 1979 Bazarciuc, V. V., Date noi privind cultura geto-dacică în lumina recentelor cercetări arheologice în zona Hușilor, in: Hierasus, II, 33–36. BERZOVAN 2016 Berzovan, A., Considerații privind două cetăți getice din Podișul Moldovei: Poiana Mânăstirii-Între Șanțuri și Dobrovăț-Cetățuia, jud. Iași (sec. V–III î.Hr.), in: Arheovest, IV, 215–245. BICHIR 1973 Bichir, G., Cultura carpică, Ed. Academiei R.S.R. BUZDUGAN 1968 Buzdugan, C., Necropola getică de la Slobozia, in: Carpica, I, 67–94. CĂPITANU 1982 Căpitanu, V., Cercetări arheologice de suprafață pe teritoriul județului Bacău (II), in: Carpica, XIV, 139–158. DINU et al. 1983–1984 Dinu, M., Măgirescu, L., Boghian, D., Unele considerații cu privire la necropola tumulară, daco-getică descoperită în Cucuteni, județul Iași, in: CI, XIV–XV, 115–130. FLORESCU, CĂPITANU 1969 Florescu, M., Căpitanu, V., Cercetări arheologice de suprafață în județul Bacău, in: ArhMold, VI, 213–275. ISTINA et al. 2017 Istina, L.‑E., Prisecaru, D., Colțeanu, P., Heroiu, A., Varianta ocolitoare Bacău. Diagnosticul arheologic, Ed. Magic Print Onești. NICULIȚĂ et al. 2008 Niculiță, I., Zanoci, A., Arnăut, T., Habitatul din mileniul I a. Chr. în regiunea Nistrului mijlociu (siturile din zona Saharna), in col. Biblioteca “Tyragetia”, XVIII, Chișinău. VIZAUER 2008 Vizauer, V. V., Așezări și locuințe medievale timpurii în Transilvania (sec. VI/VII–IX/X), Ed. Argonaut, Cluj‑Napoca. A NEW REPRESENTATION OF THE GOD SOL ON A GEMSTONE FROM ROMULA GABRIELA FILIP* Abstract: This article discusses a gemstone which comes from the workshop of processing engraved gemstones at Romula. The piece has incised on its surface the image of the oriental god Sol, in the bust version. Except for a briefly mention, in a small exhibition catalog, the gemstone was not published properly, with photos, drawing and detailed information. The engraving manner of the subject, as well as the chosen iconographic type, places the piece chronologically between the 2nd and 3rd centuries AD. Keywords: gemstone; Sol; Romula; Dacia; carnelian; engraving. * he Museum from Caracal currently has the richest collection of Roman gemstones that were made in the workshop of engraving gemstones from Romula (Reșca village, Dobrosloveni commune, Olt County). Published since the first decades of the last century, the pieces that make up the collection are well known in the specialized literature today. In the following lines, I propose to your attention a gemstone that belongs to the above mentioned collection, but which, until now, has not benefited of a proper presentation1. T The description of the gemstone (Pl. I.a-c) Technical specifications. The gemstone was processed by engraving in depth and polishing, in high quality red carnelian2. By exposure to a natural light source, the rock fragment shows, in some places, iridescences. It has an oval shape, with a flat obverse and reverse. In section it is trapezoidal, with the large base at the top. The thickness of the piece varies, so that it narrows slightly towards the bottom. Dimensions: height: 0.9 cm3; width: 0.75 cm; thickness: 0.1–0.25 cm. Weight: 0.23g4. State of preservation: very good. Storage place: Museum from Caracal. Inventory Number: 8254. Oltenia Museum, Craiova, Romania; gabryela1982@yahoo.com. The piece appears briefly mentioned in an exhibition catalog, without illustration, drawing, or other detailed information. See the exhibition catalog: Catalog de expoziție, Spada și gloria. Dacia Inferior o provincie romană la limita nordică a Imperiului, Pitești, mai‑august 2002, p. 37, No. 272, without illustration. 2 The gemological expertise was performed by gemologist geophysicist engineer Andrei Costin Victor, to whom I thank in this way as well. 3 cm = centimeters. 4 g = grams. ⃰ 1 246 Gabriela Filip Artistic commentary. Regarding the representation, one can see, on the main surface of the gemstone, the face of a man, profiled to the left. The character is beardless, and wears a crown with rays on his head. From a stylistic point of view, the piece proves mastery, the most expressive elements being the hairstyle and the crown of rays. The hair is very richly rendered, and the strands are extremely carefully carved and well highlighted by contrast with the almost smooth face of the young man. The strands of hair are partially covered by a series of densely streaks, over which the six rays crown can be seen. The engraver did not pay less attention to the facial details either. Of these, the nose is the most strongly highlighted. The mouth, eye and chin are quite well defined, but compared to the rest of the representation, they remain quite schematic. At the base of the neck of the young men, there is a kind of collar, treated quite clumsy by the craftsman. Subject identification. The character carved in gemstone can be easily identified with the god Sol (The Sun). The crown with the six rays, which adorns its head, supports, without problems, this attribution. Such representations of Sol, like bust type version, are very well known in the art of Roman glyphic. Chronological framing. Unfortunately for pieces of this kind, a major deficiency regarding the dating section is, most of the time, the lack of a clear and certain context of discovery. In this case, the chosen iconographic version of the subject, as well as the engraving manner used, is a starting point in this matter. Thus, if the bust image of god Sol can be found in roman glyptic throughout the period of the Roman Empire5, the method of engraving the piece from Romula places it between the 2nd and 3rd centuries AD. Our gemstone therefore corresponds to the period of Roman rule of Dacia. This dating is a relative one and it can certainly be improved; we can think, for example, of the fact that after the middle of the 3rd century, in the context of the dramatic political and military events in our area, it is possible that in Romula the preoccupations regarding the production of engraved gemstones diminished or disappeared completely. Analogies. There are many analogies for the piece presented here, both in Dacia and throughout the Roman Empire6. * The oriental deity Sol is attested in Romula by other several representations, as follows: six gemstones7 (seven, with the one presented here), two votive plates, one of which has an inscription dedicated to Sol Invictus8 and another attributed to the cult of Mithras 9, a ceramic medallion10 and two lamps11. The solar deity is also present on the four lead tablets with the representation of the Danubian Knights 12. For discussions regarding the images of the god Sol on Roman gems, over time, see MILCHEVA 1980: 45, No.57 and No.58; and also, POLLIO 2018: 66. 6 I will list only the most representative bibliographical references related to this subject: BOUNEGRU, CIOBANU, OȚA, ANGHEL 2011: 90, No.148; FURTWÄNGLER 1896: 231, No. 6315; KRUNIĆ, IGNJATOVIĆ 2018: 105, Fig. 90; MILCHEVA 1980: 45, Nos. 57–59; POLLIO 2018; 66; SPIER 1992: 101, No. 243; ȚEPOSU‑MARINESCU, LAKÓ 1973: 9, Nos. 31–32, Pl. II, Fig. 31–32. 7 These six gemstones were published and republished by TUDOR 1935: 31–47, No. 67, Fig. 19.11 and Fig. 21.j; No. 66, Fig. 19.3; TUDOR 1936: 208, No. 14, Tab. VII.9; TUDOR 1958: Fig. 28.3 and Fig. 28.11; TUDOR 1967: 217, No. 37, Fig. 3.19 and 4.1; 221, No. 52, Fig. 5.12; TUDOR 1968A: Fig. 35.19.; TUDOR 1976: 210, Fig. 80; TUDOR 1978: Fig. 33.19; TĂTULEA 1994: Fig. 36.14, 37.3 and 37.14; PETOLESCU 2000: 127–129; PETOLESCU 2017: 288, Pl. LXIV. The two gemstones published in TUDOR 1967 (see previous paragraph), are briefly mentioned in SANIE 1974–1975: 331–341, at 334; and also in SANIE 1981: 129. 8 For the piece with an inscription dedicated to Sol Invictus, see TUDOR 1942: 65; TUDOR 1958: 80; VERMASEREN 1960: Nos. 2172–2173; TUDOR 1968A: 91; TUDOR 1968B: Fig. 28; IDR II 1977: 342, with bibliography. 9 For this votive plate, see PÂRVAN 1913: 39–68, at56, Fig. VII.1; TUDOR 1968B: Fig. 23; BORDENACHE 1969: 93, Fig. 188; TĂTULEA 1994: 119, Fig. 30.6. 10 The ceramic medallion was published by BERCIU, PETOLESCU 1976: 56, No. 64; and also by BONDOC, DINCĂ 2005: 151, No. 158. 11 For the two clay lamps, see TUDOR 1978: 91, Fig. 20.1; PETOLESCU, CHIȚU 1974: 63, No. 26. 12 For these four lead tablets, see TUDOR 1938: Fig. 44–45; TUDOR 1969: 19, Pl. XVI, Fig. 34; 20, Pl. XVII–XVIII, 5 A new representation of the god Sol on a gemstone from Romula 247 The gemstone with the bust representation of the god Sol is one of the most beautiful and well‑ preserved pieces of this kind from Romula. Most likely, since the material in which it was carved is of a superior quality, it was brought from special quarries13, in the workshop at Romula14, in order to be processed by a local craftsman, in the manner which was fashionable in those times. BIBLIOGRAPHY BERCIU, PETOLESCU 1976 Berciu, I., Petolescu, C. C., Les cultes orientaux dans la Dacie méridionale, Brill, Leiden. BONDOC, DINCĂ 2005 Bondoc, D., Dincă, D. R., Tipare și figurine ceramice romane din centrul ceramic de la Romula. Muzeul Romanațiului din Caracal/ Roman moulds and figurines of Ceramic from the Ceramic Centre from Romula. The Museum from Caracal, Ed. Sitech, Craiova. BORDENACHE 1969 Bordenache, G., Sculture greche e romane del Museo Nazionale di Antichita di Bucarest, Casa ed. Dell’Accademia, București. BOUNEGRU, CIOBANU, OȚA, ANGHEL Bounegru, G., Ciobanu, R., Oța, R., Anghel, D., Lux, util și estetic 2011 la Apulum. Podoabe și accesorii vestimentare. Catalog de expoziție, Alba‑Iulia. FURTWÄNGLER 1896 Furtwängler, A., Beschreibung der geschnittenen Steine im Antiquarium (Konigliches Museum zu Berlin), I, Berlin. GRAMATOPOL 2000 Gramatopol, M., Arta romană în România, in: Curente și sinteze, București. IDR II 1977 Inscriptiones Daciae Romanae – Inscripţiile Daciei romane, vol. II, Oltenia şi Muntenia, Ed. Academiei R.S.R., București. MILCHEVA 1980 Milcheva, D. A., Antike Gemmen und Kameen aus dem Archäologischen Nationalmuseum Sofia, Septemvri Verlag, Sofia. PÂRVAN 1913 Pârvan, V., Știri nouă din Dacia Malvensis, in: AARMSI, XXXVI, 39–68. PETOLESCU 2017 Petolescu, C. M., Daco-Moesica. Studii de numismatică şi gliptică, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 288–291. PETOLESCU 2000 Petolescu, C. M., O pecete după o gemă antică din Oltenia, in: Oltenia. Studii și comunicări. Arheologie–Istorie, XII, 127–129. PETOLESCU, CHIȚU 1974 Petolescu, C. C., Chițu, Șt., Noi monumente de la Romula, in: RMMI, 3, 61–65. Fig. 35–36; 21, Pl. XIX, Fig. 37. 13 A laboratory analysis of the material of the piece is required, as well as some rock samples from different local or external quarries. Based on the comparison of the results, it will be possible to draw conclusions regarding the belonging of the material from which the Romula gemstone was processed, to a certain geographical region. 14 As in Romula there were no raw materials necessary for this craft, rock cores were brought here, from other parts, for processing and finishing. Regarding this aspect, see GRAMATOPOL 2000: 109. 248 POLLIO 2018 Gabriela Filip Pollio, T. N., Ancient Rings. An Illustrated Colector’s Guide, Carolina de Nord. https://books.google.ro/books?id=YuxzDwAAQBA‑ J&pg=PT74&lpg=PT74&dq=sol+invictus+gemstones&‑ source=bl&ots=OVYGOwEKIb&sig=ACfU3U3jHbcNyxsbPGKL‑ srVx9_JSBvzObw&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwjO7rzy6YfpAhV mmIsKHQ5kDEoQ6AEwBnoECAkQAQ#v=onepage&q=sol%20invic‑ tus%20gemstones&f=false (01.05.2010). SANIE 1981 Sanie, S., Cultele orientale în Dacia romană. 1. Cultele siriene și palmiriene, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, București. SANIE 1974–1975 Sanie, S., Cultul lui Sol Invictus în Dacia, in: Sargetia, XI–XII, 331–341. SPIER 1992 Spier, J., Ancient Gems and Finger Rings. Catalogue of the collections. The J. Paul Getty Museum, California. TĂTULEA 1994 Tătulea, C. M., Romula Malva, Ed. Museion, Bucureşti. TUDOR 1978 Tudor, D., Oltenia romană, ediţia IV‑a, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti. TUDOR 1976 Tudor, D., Arheologia romana, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti. TUDOR 1969 Tudor, D., Corpus Monumentorum Religionis Equitum Danuvinorum (CMRED), I, Brill, Leiden TUDOR 1935 Tudor, D., Monumente inedite din Romula, in: BCMI, XXVIII, 83, 31–47. TUDOR 1968A Tudor, D., Oltenia romană, ediţia III‑a, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti. TUDOR 1968B Tudor, D., Romula, Ed. Meridiane, Bucureşti. TUDOR 1967 Tudor, D., Pietre gravate descoperite la Romula, in: Apulum, VI, 209–229. TUDOR 1958 Tudor, D., Oltenia romană, ediţia a II‑a, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti TUDOR 1936 Tudor, D., Geme din Romula și Sucidava, in: CNA, XII, București, 205–215. TUDOR 1942 Tudor, D., Oltenia romană, ediţia I, Bucureşti TUDOR 1938 Tudor, D., Monumente inedite din Romula, in: BCMI, XXXI, 96, 79–93. ȚEPOSU‑MARINESCU, LAKÓ 1973 Ţeposu‑Marinescu, L., Lakó, E., Catalogul colecţiei de geme romane din Muzeul de Istorie şi Artă Zalău, Zalău. VERMASEREN 1960 Vermaseren, M. J., Corpus Inscriptionum et Monumentorum Religionis Mithriacae, II, Haga. A new representation of the god Sol on a gemstone from Romula a 249 b c Pl. I. Gemstone from Romula, with the representation of god Sol: a ‑ photography; b ‑ clay‑impression; c ‑ drawing made by the author. AEGYSSUS – UN ANTREPOZIT LA GURILE DUNĂRII. RAPORT PRELIMINAR ASUPRA CERCETĂRILOR DIN ARIA C MARIAN MOCANU* Abstract: Aegyssus is a fortification positioned near the Danube mouths who played an essential role in the Danubian limes defensive system. The oldest habitation evidence dates from the 4th–3rd centuries BC. The Roman fortification was preceded by an indigenous settlement. The archaeological excavations inside the late Roman fortification were resumed in 2015. In Aria C, after four years of archaeological research, a large space used in late antiquity for grain storage, was highlighted. The significant amount of grain stored at Aegyssus could be explained by the existence of a warehouse under the administration of the Roman state. Such facilities were used probably for imports and redistribution of wheat in the province of Scythia during the 5th and 6th centuries. Keywords: Aegyssus; Danubian Limes; warehouse; trade; wheat supplies. Introducere S ituată în vecinătatea gurilor Dunării, așezarea de la Aegyssus ocupă o poziție strategică, în dreapta fluviului, pe un promontoriu stâncos, de unde putea fi controlat cu ușurință traficul pe apă și pe uscat, atât în aval cât și în amonte (Pl. I). Poziția naturală, foarte ușor de apărat, a favorizat dezvoltarea unor așezări în această zonă încă din secolul III a.Chr1. La finalul mileniului I a.Chr. a reprezentat un centru de putere politică a regatelor getice de la Dunărea de Jos2. Prima atestare documentară a așezării fortificate de la Aegyssus este în anul 12 p.Chr., în lucrarea poetului Ovidiu, în contextul expansiunii influenței romane în spațiul vest‑pontic3. Evoluția istorică a așezării în epoca romană timpurie este dificil de urmărit, sursele literare antice fiind practic inexistente, iar cele epigrafice extrem de puține4. O inscripție din secolul al III‑lea menționează prezența la Aegyssus a unei unități militare – cohors II Flavia Brittonum5. În antichitatea târzie Aegyssus face parte din sistemul defensiv al limesului dunărean, aici fiind încartiruită o unitate de cavalerie – cuneus equitum armigenorum – menționată în Notitia Dignitatum6. Fortificația de la Aegyssus mai apare într‑o serie de documente din secolul al VI‑lea. Astfel, Procopius din Caesarea plasează cetatea pe lista fortificațiilor refăcute de împăratul Iustinian; Hierocles o menționează în itinerariul său printre centrele urbane ale provinciei Scythia, iar Notitia Episcopatum o plasează în rândul sediilor de episcopii din aceeași provincie7. Poziționarea sa geografică * 1 2 3 4 5 6 7 Institutul de Cercetări Eco‑Muzeale „Gavrilă Simion”, Tulcea; marian1054@yahoo.com. LUNGU 1996: 49–50. RĂDULESCU 2001: 663. GOSTAR 1970: 113–115. BARNEA 1950, GOSTAR 1970. OPAIȚ 1981: 297–298. N.D.Or. XXXIX, 17. TIR L, 35: 21. 252 Marian Mocanu face ca această fortificație să intre și în sfera de dominație a Imperiului Bizantin8, iar mai târziu a celui Otoman9. Orașul modern Tulcea se dezvoltă în perioada medievală târzie și în epoca modernă în jurul Colnicului Hora, acolo unde a existat în antichitate vechiul Aegyssus. Ruinele vechiului Aegyssus au atras atenția pasionaților de antichități încă de la începutul secolului XX. Primele cercetări au avut loc în anul 1908, însă rezultatele acestora au rămas necunoscute. Ulterior, au fost publicate o serie de monede medievale descoperite probabil cu ocazia acestor cercetări10. Începând cu anul 1959, Gavrilă Simion a efectuat o serie de săpături în interiorul fortificației, pe versantul răsăritean al promontoriului, în apropierea turnului A. Începând cu 1974, la Muzeul Deltei Dunării din Tulcea se constituia un colectiv de arheologi care a realizat o serie de săpături arheologice sistematice în zona parcului Monumentul Independenței. Săpăturile s‑au concentrat pe latura sud– estică a fortificației romane târzii, atunci fiind reconstituit pentru prima dată traseul zidului de incintă și poziționarea turnurilor de apărare. Referitor la locuirea romană, A. Opaiț a publicat un articol în revista „Pontica” din 197711. Tot atunci a fost dezvelit un edificiu intramuros de mari dimensiuni. Funcționalitatea construcției a fost stabilită ca fiind un edificiu termal, însă în perioada târzie (sec. V– VI) acesta a suferit transformări din punct de vedere planimetric, astfel încât utilitatea clădirii a căpătat noi valențe (Pl. II). Cercetările arheologice din perioada 1974–1998 cât și cele de dată recentă s‑au concentrat în zona acestui complex arhitectonic și în imediata sa vecinătate. Săpăturile arheologice de la Tulcea, atât cele sistematice cât și cele preventive, au oferit posibilitatea publicării unui număr consistent de articole în revistele de specialitate naționale și internaționale. Un istoric al acestor publicații a fost realizat într‑o lucrare recentă12, prin urmare ne vom limita în a trece în revistă principalele articole apărute după anul 2000. Majoritatea acestora au ca subiect prezentarea unor descoperiri ca urmare a cercetărilor arheologice preventive efectuate în zona fortificației romane târzii. În 2008, G. Costea și I. Costea au publicat un articol în care prezintă un mormânt din secolul al IV‑lea, descoperit în necropola romană târzie13. În același an G. Nuțu a publicat o statuetă din bronz provenită dintr‑o donație făcută Muzeului de Istorie și Arheologie din Tulcea14. În anul 2010, Gh. Mănucu‑Adameșteanu a publicat un articol despre locuirea medio‑bizantină de la Aegyssus15, iar în 2014 vede lumina tiparului un text în care sunt prezentate materialele ceramice rezultate în urma unei cercetări arheologice efectuate pe strada Gloriei16. După reluarea cercetărilor sistematice în parcul Monumentul Independenței au fost tipărite o serie de articole dedicate studiilor interdisciplinare17, sau realizate pe baza reluării materialelor arheologice descoperite în timpul vechilor săpături18. Cercetările arheologice din Aria C (2016–2019) La reluarea cercetărilor arheologice în anul 2015, zona edificiului intramuros a fost împărțită în trei arii de cercetare. Aria A corespunde suprafeței ocupate de încăperea cunoscută anterior sub denumirea de palestra. Aria B este localizată la sud de această încăpere cu dimensiuni apreciabile și suprapune edificiul termal, care a funcționat în perioada romană timpurie, utilitatea ulterioară a acestuia nefiind clar stabilită. Aria C se află la nord de palestra și suprapune un vast spațiu de depozitare, care a funcționat în antichitatea târzie (Pl. III). Prima cercetare la nord de palestra a fost efectuată de V. H. Baumann în anii 1994–1996. Din păcate, în arhivele ICEM Tulcea am găsit o singură fotografie alb‑negru realizată în acea perioadă. După VASILIU, MĂNUCU‑ADAMEȘTEANU 1980: 150; MĂNUCU‑ADAMEȘTEANU 2010. POPESCU 2012: 23–24. 10 DIMIAN 1957: 200. 11 OPAIȚ 1977: 307–311. 12 PÄFFGEN, NUȚU 2017: 283–284. 13 COSTEA, COSTEA 2008: 337–346. 14 NUȚU 2008: 209–218. 15 MĂNUCU‑ADAMEȘTEANU 2010: 219–250. 16 NUȚU, MIHĂILESCU‑BÎRLIBA, COSTEA, 2014: 133–138. 17 PÄFFGEN, NUȚU 2017: 281–292. 18 MOCANU, NUȚU 2017: 121–140; STĂNESCU 2018: 205–226. 8 9 Cercetările arheologice de la Aegyssus – Aria C 253 cunoștințele noastre, nu există alte informații scrise sau vizuale despre respectiva săpătură arheologică. Astfel, în anul 2016, la reluarea cercetărilor în Aria C, primul obiectiv s‑a conturat de la sine, acesta constând în înregistrarea și, pe cât posibil, recuperarea informației arheologice la nivelul la care se prezenta situaţia la momentul respectiv. Trebuie menţionat faptul că V. H. Baumann a trasat două secțiuni stratigrafice, orientate nord–sud, aproape paralele cu latura lungă a palestrei. În 2016 aceste două suprafețe au fost numerotate după cum urmează: S 1 – la est de palestra și S 2 – la est de S 1. În anul 1994, între aceste două secțiuni exista un martor stratigrafic demontat până în 1996–1997. Adâncimile celor două suprafețe variază. Astfel, în S 1, în perioada 1994–1996 s‑a coborât până la cota de aproximativ –3,00 m, săpătura oprindu‑se pe un nivel de la sfârșitul secolului III sau începutul celui următor. În S 2 a fost decapat doar nivelul de umplutură, săpătura fiind oprită pe primul nivel antic. Campania 2016 În vara anului 2016 cercetarea arheologică s‑a desfășurat exclusiv în S 1. Situația înregistrată se prezintă astfel: structura aflată la nord de palestra adăpostea un spațiu pentru depozitare ocupat cu vase de provizii de mari dimensiuni (dolia). Au fost inventariate șase chiupuri dispuse pe două șiruri orientate nord–sud, paralel cu zidul palestrei. Din șirul aflat imediat în vecinătatea zidului se mai păstrau doar două vase; în schimb, din șirul aflat către est s‑au conservat patru chiupuri. Din păcate nu cunoaștem numărul vaselor de provizii descoperite în perioada 1994–1996, dar o parte dintre cele aflate în șirul vestic, probabil, au fost demontate şi mutate cu această ocazie. Distanța dintre cele două rânduri de chiupuri este de aproximativ 2,5 – 3,0 m. Singurele elemente de arhitectură prezente în S 1 la acel moment erau reprezentate de amenajări din pietre (blochete de calcar de dimensiuni medii, sumar fasonate) așezate pe cant, cu orientarea aproximativ est‑vest, deci perpendiculare pe peretele estic al palestrei. Structura descrisă este localizată în capătul nordic al S 1, la adâncimea de ‑2,95 m față de nivelul actual de călcare. O a doua amenajare din pietre și un strat consistent de mortar de culoare albă este localizat la limita sudică a S 1. Aceasta are aceeași orientare ca și amenajarea din limita de nord și se află aproximativ la aceeași cotă. Pe profilul de est, pandant cu această ultimă amenajare, se află o aglomerare de blocuri de calcar de mari dimensiuni, bine fasonate. Funcționalitatea structurilor descrise anterior era neclară la nivelul anului 2016. Un obiectiv fundamental al cercetărilor din anul 2016 a fost înregistrarea secvenței stratigrafice (Pl. IV.1). De la bun început trebuie spus că zona în care se află sectorul Aria C a fost supus unei multitudini de intervenții antropice în afara cercetărilor arheologice de la sfârșitul secolului XX. De altfel, întreg perimetrul parcului Monumentul Independenței a suferit mai multe intervenții edilitare în cursul secolului XX, realitate care a perturbat puternic stratigrafia locului, iar interpretarea acesteia s‑a dovedit o reală provocare. Nivelurile de locuire specifice perioadei medievale și chiar ale perioadei finale a fortificației romane târzii au fost probabil înlăturate în cursul cercetărilor din perioada 1994– 1996. În profilul rezultat în urma campaniei din 2016 este vizibil un prim nivel de umplutură, care are în compoziția sa numeroase elemente specifice epocii contemporane. Un prim nivel arheologic clar a fost identificat la nivelul gurii chiupurilor, acesta fiind alcătuit dintr‑un strat de nivelare de aproximativ 0,20 m grosime, constituit din pământ galben foarte compact. Până la o analiză exhaustivă a materialului arheologic, datarea propusă pentru acest nivel este sfârșitul secolului al V‑lea și prima jumătate a celui următor. Nivelarea descrisă anterior acoperă un strat masiv, cu o grosime ce depășește un metru, constituit din prăbușirea elevației unei clădiri din chirpici. În acest strat sunt vizibile urme de lemn carbonizat. Un aspect foarte important este că gropile chiupurilor au fost săpate în acest strat. Un al doilea nivel de locuire a fost identificat la aproximativ 3,00 m față de nivelul actual de călcare. El este constituit din mortar cu mult var în compoziție și pietre de dimensiuni medii și mici. Acest ultim nivel a fost încadrat cronologic la sfârșitul secolului al III‑lea și în secolul al IV‑lea, în special, pe baza descoperirilor numismatice19. Monedele descoperite în campania 2016 au fost identificate de Dan Vasilescu. Acestea au fost datate la finalul secolului al III‑lea și în secolul al IV‑lea. 19 254 Campania 2017 Marian Mocanu În prima parte a campaniei din anul 2017 cercetările arheologice s‑au desfășurat în S 1. Scopul principal a fost identificarea unui nivel roman timpuriu prin adâncirea săpăturii sub nivelul la care s‑a oprit cercetarea în anii ’90. Deoarece o parte importantă a S 1 este ocupată de vestigii (vasele de provizii) s‑a ales soluția practicării a două sondaje stratigrafice pe jumătatea de vest a secțiunii, prima amplasată la limita nordică, iar a doua la limita sudică. Pentru a putea trasa caseta stratigrafică din partea de nord a S 1 a fost necesară desființarea unui strat de dărâmătură, fapt care a permis punerea în evidență a structurii din pietre identificată aici încă din campania precedentă. Materialul arheologic recoltat din această zonă este destul de numeros, atât fragmentele ceramice cât și monedele fiind specifice secolului IV. Desființarea nivelului de dărâmătură a evidențiat amenajarea din pietre (blochete de calcar de dimensiuni medii) legate cu mortar, orientate aproximativ est‑vest, surprinsă pe toată lățimea secțiunii. Lățimea amenajării descrise mai sus este de 0.40 m. Ținând cont de aspectul și orientarea amenajării, cât și de informațiile oferite de A. Opaiț, potrivit căruia în zona respectivă ar fi fost descoperită o stradă (din păcate această situație nu a fost înregistrată), putem lua în calcul că respectiva structură ar putea reprezenta o parte a unui sistem de evacuare a apelor menajere (canalizare sau mai degrabă rigolă de scurgere), construită foarte probabil paralel cu zidul nordic al palestrei. Primul sondaj stratigrafic, având dimensiunile de 2,50 × 2,00 m (în jumătatea de vest a caroului 3), a fost trasat la capătul de sud al S 1. Adâncimea maximă atinsă în acest sondaj este de ‑4,50 m. Săpătura s‑a oprit pe un nivel roman timpuriu reprezentat dintr‑o podea realizată din cărămidă. Podeaua în cauză ar putea fi pusă în relație cu un zid din blochete de calcar, de dimensiuni medii, legate cu pământ, cu orientarea NNE‑SSV, aproape paralel cu zidul palestrei. Aceste asocieri de complexe arheologice au o importanţă aparte deoarece se poate interpreta că trama stradală din această parte a fortificației rămâne neschimbată în epoca romană târzie. Materialul arheologic descoperit în nivelul de dărâmătură al edificiului cuprins între 4,00–4,50 m ne permite să datăm perioada de funcționare a edificiului timpuriu în secolul II p.Chr. Tot în acest sondaj am identificat materiale ceramice mai timpurii (amfore pseudo‑Cos fragmentare), care atestă și o locuire pre‑romană în această zonă. În caroul 1, în extremitatea nordică a S 1, pe jumătatea vestică a secțiunii, a fost trasat un al doilea sondaj stratigrafic, cu dimensiunile de 2,50 × 2,00 m. Situația documentată se prezintă astfel: a fost identificată limita nordică a secțiunii practicate în anii 1994–1995 (cel puțin asta era interpretarea inițială, care se va dovedi eronată în campania următoare). La nord de această zonă a apărut un strat de pământ galben, foarte compact. La răzuială, aici s‑au conturat trei gropi având diametre de aproximativ 0,80 m. Am procedat la secționarea acestor complexe, iar materialul arheologic descoperit este reprezentat exclusiv din fragmente ceramice și oase de animale. Materialul ceramic extrem de fragmentar este specific populației getice locale (ceramică modelată cu mâna, vase decorate cu brâu). Au fost identificate și fragmente de amfore elenistice. Cele două complexe atestă o perioadă de locuire pre‑romană, datată între secolul II a.Chr și I p.Chr. Suprafața 2 (S 2), amplasată în continuarea suprafeței 1 (S 1), spre est, a fost inițial trasată în timpul vechilor săpături desfășurate în anii ’90. De la nivelul actual de călcare s‑a atins cota de ‑0,50 m. Primul pas în campania 2017 a fost refacerea profilelor vechii săpături. Ulterior, am adâncit vechea săpătură până la cota de ‑0,90 m. Obiectivul reluării cercetărilor în această suprafață a fost de a vedea cum evoluează spre est aliniamentul vaselor de provizii şi, implicit, a încăperii care a funcționat în epoca romană târzie (sec. V–VI), a cărei funcționalitate a fost de spațiu pentru depozitare. În campania 2017 am reușit să ajungem pe un nivel de dărâmătură databil în secolele V–VI, evidenţiat în special în extremitatea de sud a secțiunii şi reprezentat prin rămășițele unui perete a cărui elevație a fost realizată din pământ. Materialul arheologic colectat este redus din punct de vedere cantitativ și eterogen din punct de vedere cronologic şi cultural. Cercetările arheologice de la Aegyssus – Aria C Campania 2018 255 În prima fază a cercetării în S 1, am procedat la golirea și demontarea celor două vase de provizii din jumătatea vestică a suprafeței (Pl. IV.2). În urma acestor operațiuni s‑a constatat că cele două recipiente fuseseră deja golite în urma cercetărilor de la mijlocul anilor ’90. După demontarea celor două chiupuri s‑a trecut la excavarea suprafeței dintre cele două sondaje stratigrafice trasate în campania precedentă. Astfel, am obținut o semi‑secțiune pe toată jumătatea de vest a S 1, cu dimensiunile de 13,00 × 2,50 m. Această suprafaţă nou obţinută a fost împărțită în trei carouri, fiecare având dimensiunile de 4,00 × 2,50 m. După demontarea chiupului din caroul 1 (nord) s‑a mărit suprafața cercetată, constatându‑se următoarele: în extremitatea nordică a acestuia am păstrat amenajarea de pietre cercetată în campania precedentă – sistemul de scurgere al apelor meteorice. Imediat către sud față de acest complex cercetarea arheologică a atins stratul de pământ galben (sterilul) la ‑4,13 m, în care s‑au conturat trei gropi cu material pre‑roman (ceramică getică și elenistică), cercetate în campania 2017. În extremitatea sudică a caroului 1 (nord) a fost identificat, încă din campania precedentă, un șanț de formă regulată şi pe care, în momentul descoperirii, l‑am interpretat ca limita vechii săpături arheologice. În această campanie, odată cu lărgirea ariei cercetate, a fost degajat şi conţinutul respectivului șanț, astfel încât s‑a constatat că este vorba despre un șanț realizat pentru demantelarea unui zid care a avut grosimea de 0,90 m. Șanțul a fost săpat în pământul galben până la cota de ‑5,02 m (Pl. V.1). De asemenea, acesta este vizibil în profilul vestic al S 1, având înălțimea de 1,80 m. Acest șanț este paralel cu structura de pietre care alcătuia canalul de scurgere al apelor pluviale, astfel încât putem presupune că zidul demantelat a funcționat odată cu strada și canalizarea pe care aceasta o deservea. La sud de șanțul de demantelare cercetarea arheologică s‑a oprit la ‑3,55 m, pe un strat din țigle și blochete de calcar de dimensiuni medii și mari. În acest caz avem de‑a face cu acoperișul prăbușit al clădirii căreia i‑a aparținut probabil şi zidul demantelat. Acest strat a fost identificat pe toată suprafața caroului 2. Ca elemente de datare avem descoperiri numismatice în acest strat, care la prima vedere ar putea fi încadrate cronologic în secolul al IV‑lea. Astfel de monede au fost descoperite şi în campaniile 2016 și 2017, în corelație cu sistemul de scurgere, precum și cu presupusa stradă din extremitatea nordică a S 1. În caroul 3 (sud) s‑a procedat la demontarea chiupului cu scopul de a lărgi suprafața cercetată în campania precedentă, acolo unde a fost atins un nivel de locuire roman timpuriu, datat în secolul II, pe baza materialului numismatic și ceramic atribuit acestui nivel. În această suprafață nu am făcut decât să conturăm elementele identificate în 2017, cel mai important fiind restul unui zid cu o grosime de aproximativ 0,60 m, din care s‑a păstrat doar o singură asiză, fiind surprins la cota de adâncime ‑4,18 m și având orientarea aproximativă nord–sud. La vest de acest zid a fost identificat un pavaj din cărămidă. Astfel, avem de‑a face cu resturile unui edificiu care a funcționat probabil în perioada secolelor II–III. La mijlocul caroului 3, către sud, există o structură din piatră (la ‑3,10 m) descoperită în urma cercetărilor anterioare. Aceasta este alcătuită din blochete de calcar de dimensiuni medii, sumar fasonate, orientată aproximativ est‑vest (paralelă atât cu șanțul de demantelare cât și cu sistemul de canalizare). Deasupra acestui rând de pietre există o șapă de mortar alb care pare a fi alunecat către sud. Această structură pare a fi contemporană și a face parte din același complex cu zidul demantelat și sistemul de canalizare pentru apele pluviale. Caroul 3 a fost prelungit și în jumătatea de est a S 1, cu scopul de a elucida prezența amenajării de pietre de mari dimensiuni din profilul de est. Deși cercetarea în această zonă nu este definitivată, am identificat baza (fundația) unui postament circular, cu diametrul de aproximativ 2 m. Structura se compune din blochete de calcar nefasonat, de mici dimensiuni. Deasupra acesteia a fost plasată amenajarea din pietre de mari dimensiuni care pare să fi avut rolul de pilon de sprijin pentru un acoperiș menit să asigure protecție magaziei de chiupuri. Postamentul descris anterior apare la cota de ‑3,30 m (Pl. V.2). 256 Marian Mocanu În suprafața 2 (S 2) au fost continuate cercetările în profunzime cu scopul de a surprinde limita estică a magaziei de chiupuri (Pl. VI.1). Adâncimea maximă atinsă în S 2, față de actualul nivel de călcare, este de ‑1,60 m. La această cotă ne aflăm practic la nivelul chiupurilor identificate în S 1. De la bun început precizăm că nu am surprins către est alte vase de provizii și nici nu am identificat elemente care să ne indice limita magaziei de chiupuri. Săpătura s‑a efectuat într‑un strat compus din pământ roșiatic cu urme evidente de arsură, care pare a ne indica existența unei construcții cu elevație din pământ (chirpici) şi care a sfârșit prin incendiere. Materialul arheologic descoperit în acest strat este unul eterogen (de la ceramică elenistică la ceramică specifică epocii moderne), astfel că suntem lipsiți de elemente clare de datare. Cu toate acestea, la ‑1,60 m, în limita sudică a S 2, a fost identificat nivelul de funcționare pentru construcția descrisă anterior. Acest nivel este marcat de existența unei râșnițe din piatră de calcar, de urmele unei vetre și de o bârnă de lemn incendiată, căzută pe acest nivel, grindă care ar fi putut proveni fie de la acoperișul structurii, fie de la un stâlp de susținere. Campania 2019 În S 1 a fost cercetat nivelul de dărâmătură aflat la aceeași cotă cu baza de pilon identificat în campania precedentă. Acest nivel este constituit din elevația din chirpici a unui edificiu incendiat, care suprapune resturile unei clădiri (sau cel puțin fundația acesteia) realizată din piatră legată cu mortar. Relația cronologică dintre chiupuri și momentul prăbușirii acestui edificiu din chirpici este de posterioritate, deoarece în profilul de est al S 1 sunt vizibile gropile chiupurilor, iar acestea se pare că au fost săpate în acest strat compact de incendiu. Din păcate, materialul arheologic recoltat din acest strat este amestecat și neconcludent. După îndepărtarea dărâmăturii în care au fost săpate gropile chiupurilor, în zona bazei pilonului identificat la finalul campaniei 2018 situația s‑a modificat după cum urmează: la îndepărtarea pietrelor aflate în poziție secundară s‑a păstrat postamentul circular, pe care a fost așezat un bloc de calcar de mari dimensiuni (90 × 2 cm), iar la aproximativ 1,80 m către sud s‑a conturat o altă structură de piatră, care poate fi restul unui zid sau un al doilea postament pentru un alt pilon. Aceeași situație a fost identificată către nord (la 2,20 m față de pilon), unde, după degajarea stratului de dărâmătură, s‑a conturat o nouă structură circulară din pietre de dimensiuni medii și mici, de data aceasta legate cu mortar. În momentul de față, toate cele trei structuri par a fi aparținut edificiului anterior chiupurilor (cel cu elevația de chirpici), sau au făcut parte din structura palestrei, existând posibilitatea ca aceasta să fi avut un portic către est (această ipoteză va fi verificată în campaniile următoare). Cercetarea în S 2 a avut ca scop prelungirea acestei suprafețe către sud (secțiunea a fost prelungită cu 4 m), pentru a ajunge și în această zonă pe nivelul de funcționare a chiupurilor. A fost identificat un strat compact de dărâmătură, a unui edificiu cu elevația din chirpici. Spre deosebire de nivelul descris în S 1, cel identificat în S 2 se află deasupra nivelului de funcționare a chiupurilor, deci, este posterior acestora. Altfel spus și structura care închidea și proteja magazia cu vase de provizie se pare că avea elevația din chirpici. La curățarea stratului de dărâmătură s‑a conturat linia unui zid, orientat E–V (perpendicular pe zidul palestrei), acesta reprezentând limita sudică a încăperii care adăpostea vasele de provizii (Pl. VI.2). Către nord și est nu am surprins deocamdată aceste limite, însă cercetarea nu a fost încheiată. Tot în S 2, de data aceasta de pe nivelul de funcționare al chiupurilor, a fost recoltat un număr considerabil de fragmente ceramice (amfore romane târzii – sec. IV), unele dintre ele prezentând dipinti cu vopsea roșie. Descoperirile numismatice, mai puțin numeroase ca în campania precedentă, nu sunt de foarte mare ajutor în privința datării, deoarece intervențiile succesive (atât cele antice sau medievale cât și cele moderne) au bulversat straturile, astfel încât, pe același nivel am descoperit monede datate în a doua jumătate a secolului al IV‑lea dar și două monede din a doua jumătate a secolului al VI‑lea. Concluzii În urma celor patru campanii de cercetări arheologice desfășurate în interiorul fortificației romane târzii de la Aegyssus – Aria C, se pot formula o serie de concluzii preliminare. Cercetările arheologice de la Aegyssus – Aria C 257 La limita nordică a suprafeței S1 au fost identificate cele mai timpurii complexe din perimetrul fortificației de la Aegyssus – trei gropi menajere cu material getic și elenistic. La limita sudică a aceleiași suprafețe a fost documentată prezența unui nivel roman timpuriu (sec. II–III), marcat printr‑un fragment de zid și existența unui pavaj, care ar putea indica funcționarea unui edificiu în intervalul cronologic menționat. În stadiul actual al cercetării avansăm ipoteza că pe parcursul secolului al IV‑lea, în această zonă, a funcționat un edificiu marcat de un șanț de demantelare la nord și de resturile unui zid către sud. Aceste două structuri sunt paralele, iar distanța dintre ele este de aproximativ 8,00 m. La nord de presupusul edificiu există o amenajare paralelă cu șanțul de demantelare, susceptibilă a fi fost o scurgere, care indică și prezența unei străzi la nord de edificiu. Având în vedere orientarea zidurilor, această structură a fost adosată palestrei, iar șanțul de demantelare reprezintă probabil limita nordică a acestui edificiu de mari dimensiuni. În această situație se poate explica și existența străzii cu sistemul de scurgere aferent, care a funcționat în relație cu acest edificiu. După secolul al IV‑lea zona cercetată este ocupată de un spațiu pentru depozitare în care au existat cel puțin șase chiupuri, acestea fiind așezate imediat deasupra nivelului de țigle datat cert în secolul al IV‑lea. Magazia era protejată de un acoperiș susținut de stâlpi, ai căror baze circulare au fost identificate la limita sudică a S 1 în campaniile din 2018 și 2019. Pentru înţelegerea pe deplin a situației arheologice din sectorul Aria C informațiile prezentate mai sus trebuie corelate cu rezultatele cercetărilor efectuate în sectoarele Aria A și Aria B, deoarece tot complexul de edificii din partea sud–vestică a fortificației romane târzii de la Aegyssus are o evoluție unitară. Ca argument precizăm că datorită cercetărilor efectuate în 2019 în sectorul Aria A s‑a stabilit că așa‑numita palestra a fost folosită în secolele V–VI tot ca magazie pentru chiupuri. Cu alte cuvinte, ne aflăm în zona unui edificiu public (încadrat ca atare datorită suprafeței pe care o ocupă) utilizat în secolele V–VI de autoritățile de la Aegyssus (militare, civile sau ecleziastice?) ca spațiu pentru depozitarea unei cantități considerabile de cereale. Având în vedere contextul istoric și specificul economiei romane în perioada antichității târzii, cât și poziția fortificației pe limesul dunărean, este posibil ca la Aegyssus să fi funcționat un fel de antrepozit, folosit de statul roman pentru aducerea și redistribuirea în provincia Scythia a unei importante cantități de cereale. În secolele V–VI legăturile economice dintre spațiul vest‑pontic, estul Mediteranei dar și nordul Africii sunt bine documentate prin descoperiri arheologice. BIBLIOGRAFIE Izvoare antice N.D.Or. Notitia Dignitatum Omnium, tam civilium quam militarium, in partibus Orientis, in: FHDR, II, p. 206–213. Lucrări speciale BARNEA 1950 Barnea, I., O inscripție de la Aegyssus, in: SCIV, 1, 2, 175–184. BAUMANN 1973–1975 Baumann, V. H., Noi mărturii istorice rezultate dintr-un sondaj arheologic, in: Peuce, 4, 213–231. COSTEA, COSTEA 2008 Costea, G., Costea, I., A tomb from 4th century AD discovered in Tulcea (Aegyssus), in: Peuce, S.N., 7, 337–346. DIMIAN 1957 Dimian, I., Câteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul R.P.R., in: SCN, 1, 189–216. 258 Marian Mocanu GOSTAR 1970 Gostar, N., Caspios Aegyssus. Ovidiu, Pontica, I, 8, 13, in: Danubius, 4, 113–121. LUNGU 1996 Lungu, V., Aegyssus – documentare arheologică preromană, in: Peuce, 12, 47–102. MĂNUCU‑ADAMEȘTEANU 2010 Mănucu‑Adameșteanu, Gh., Locuirea de epocă medio-bizantină pe teritoriul orașului Tulcea (sec. X–XIII), in: SCIVA, 61, 2–4, 219–250. MĂNUCU‑ADAMEȘTEANU 1995 Mănucu‑Adameșteanu, Gh., Raport final asupra locuirii medievale timpurii de la Aegyssus – Tulcea (sec. X–XV), in: Peuce, 11, 363–371. MĂNUCU‑ADAMEȘTEANU 1983 Mănucu‑Adameșteanu, Gh., Considerații finale asupra locuirii medievale (sec. XIV–XV) de la Aegyssus, jud. Tulcea, in: MCA, 17, 2, 439–454. MOCANU, NUȚU 2017 Mocanu, M., Nuțu, G., Late Roman red slip ware from Aegyssus, in: Novensia, 28, 121–140, NUȚU 2008 Nuțu, G., Mars from Aegyssus, in: Ailincăi, S. C., Micu, C., Mihail, F. (ed.), Omagiu lui Gavrilă Simion la a 80-a aniversare, Ed. Dobrogea, Constanța, 209–218. NUȚU, MIHĂILESCU‑BÎRLIBA, COSTEA 2014 Nuțu, G., Mihăilescu‑Bîrliba, L., Costea, G., Roman Pottery from Aegyssus: the Tableware, in: RCRFActa, 43, 133–138. OPAIȚ 1981 Opaiț, A., O nouă unitate militară atestată la Aegyssus, in: SCIVA, 32, 2, 297–298. OPAIȚ 1977 Opaiț, A., Aegyssus ’76 – Raport preliminar, in: Pontica, 10, 307–311. RĂDULESCU 2001 Rădulescu, A., Politica romană la Dunărea de Jos, in: Petrescu‑ Dîmbovița, M., Vulpe, A. (eds), Istoria românilor. Vol. I. Moștenirea timpurilor îndepărtate, Ed. Enciclopedică, București, 655–667. PÄFFGEN, NUȚU 2017 Päffgen, B., Nuțu, G., in Zusammenarbeit mit Anton, D., Hölzl, M., Rinser, F., Scharafin‑Hölzl, Scheiblecker, M., Schauer, M., Neue prospektionsmethoden im antiken Aegyssus, in: Nuțu, G., Ailincăi, S‑C., Micu, C. (ed.), Omul, Fluviul și Marea. Studii de arheologie și istorie în onoarea lui Florin Topoleanu la a 65-a aniversare, Ed. Mega, Cluj‑Napoca, 281–292. POPESCU 2014 Popescu, A., Portul Tulcea în documentele otomane din secolul al XVIlea, in: Stănică, A. D., Micu, C‑L. (eds.), Istro-pontica 2. Studies and Papers on Dobrudjan History, Tulcea, 23–32. STĂNICĂ 2015 Stănică, A. D., Viața economică în nordul Dobrogei în secolele X–XIV, in col. BiblIP–A, 11, Ed. Dobrogea, Tulcea. STĂNESCU 2018 Stănescu, R‑O., Amphorae ex Aegysso. Fragments from older excavations, in: Peuce, S.N., 16, 205–226. VASILIU 1980 Vasiliu, I., Două locuințe feudale timpurii de la Aegyssus, in: Peuce, 8, 437–449. VASILIU, MĂNUCU‑ADAMEȘTEANU 1984 Vasiliu, I., Mănucu‑Adameșteanu, Gh., Considerații finale asupra locuirii feudal-timpurie (sec. X–XI) de la Aegyssus-Tulcea (Campaniile 1959–1980), in: Peuce, 9, 143–155 (541–563). Cercetările arheologice de la Aegyssus – Aria C LIST OF ILLUSTRATIONS Pl. I. Pl. II. Pl. III. Pl. IV. Pl. V. Pl. VI. Map of Dobrudja. Archaeological research from 1974–1998. Intramuros building. Research areas of intramuros building. 1. S 1. Grundriss and stratigraphic profile (2016); 2. Emptying of dolia (2018). 1. Ditch for wall dismantling (2018); 2. Base for support pillar (2018). 1. S 1 and S 2. 2019 archaeological research; 2. Overview of intramuros building (2019). 259 260 Marian Mocanu Pl. I. Harta Dobrogei. Cercetările arheologice de la Aegyssus – Aria C Pl. II. Săpăturile arheologice 1974 – 1998. Edificiu intramuros. 261 262 Marian Mocanu Pl. III. Ariile de cercetare ale edificiului intramuros. Cercetările arheologice de la Aegyssus – Aria C 1 2 Pl. IV. 1. S 1. Planul și profilul stratigrafic (2016); 2. Golire chiup (2018). 263 264 Marian Mocanu 1 2 Pl. V. 1. Șanț de demantelare (2018); 2. Bază pentru pilon de susținere (2018). Cercetările arheologice de la Aegyssus – Aria C 1 2 Pl. VI. 1. S 1 și S 2. Cercetarea arheologică din 2019; 2. Edificiul intramuros – vedere generală (2019). 265 OBSERVAȚII ASUPRA UNOR BRĂȚĂRI DIN TEZAURUL DE LA BASARABI (JUD. DOLJ) Silviu oța* Abstract: The present article discusses two bracelets discovered in the Basarabi hoard, Dolj County, in 1968. Due to the fact that they were partially damaged, several observations on the materials and the manufacturing method could be made. We could see that they are different from other bracelets with trapeze-shaped ends. Moreover, given the typology of the items manufactured from wires or twisted bars, we could frame them from a typological point of view. The coins discovered in association, but also the chronology of the adornments discovered in the hoards that contained such items allowed us to better classify them chronologically. Three types of bracelets were identified, which are different in terms of execution of their body. In terms of time of burial, the first is datable between the late thirteenth century and the beginning of the following century (Amnaș, Pădurea Cernica, Voinești), except for the bracelet in the hoard from Păcuiul lui Soare. The second group includes the items from Basarabi (to which are added those from Vidin, Arčar in Bulgaria, or Juhor in Serbia, but also others from museum collections in Berlin, Timișoara and Belgrade), which can be dated to the late fourteenth century and the beginning of the following one. The third group is dated similarly (Gogoșu, Șușița, Voinești, Prahovo, Dolište, Baniska, Kladovo, Prilep, Dragiževo, Sliven, Popovo, Zdravec, German, Šumen, Gorna Bela Rečka). Coins from the North-Danube area are discovered in the hoards, in all three groups of items1. Keywords: bracelet; granule; filigree; silver; treasure. escoperit în anul 1963, tezaurul de la Basarabi (jud. Dolj) a fost compus din patru brățări din argint2 și un lot de 561 de monede, emise în timpul lui Mircea cel Bătrân (1386–1418) și Mihail I (1418–1420). Acestea au fost depuse într‑un recipient ceramic, care a fost distrus ca urmare a lucrărilor agricole3. Locul descoperirii se afla la 150 m sud de șoseaua Craiova‑Calafat, în zona kilometrului 76. D Stadiul cercetărilor Până în prezent, tezaurul a fost publicat destul de succint de către Gheorghe Popilian, cel care a făcut și primele cercetări la fața locului. După primul articol, piesele de podoabă au fost reanalizate de către Luminița Dumitriu în anul 20014 într‑un cadru mai larg, și anume legat de podoabele medievale de la Dunărea de Jos. Descrierea lor este, însă, destul de sumară. Muzeul Național de Istorie a României; silviuota@yahoo.com. Translated by Alexandra Decu. 2 În articolul semnat de către Gh. Popilian în anul 1968 sunt menționate două brățări (POPILIAN 1968: 3), apoi în urma cercetărilor a mai fost descoperită una (POPILIAN 1968: 4). La pagina 5 sunt menționate însă patru brățări. 3 POPILIAN 1968: 4. Nu voi insista mai mult asupra acestor amănunte, ele fiind deja publicate. 4 DUMITRIU 2001: 65, 114, Taf. 23.1–3. * 1 268 Silviu Oța O tipologie a brățărilor lățite la capete și decorate în tehnica granulației și filigranului în care sunt aduse în discuție și aceste exemplare a fost publicată în cursul anului 2010 de către autorul acestor rânduri, în colaborare cu Aurel Dragotă și Gabriel T. Rustoiu5. Mai apoi, au fost reluate de către Svetlana Reabțeva, într‑un volum dedicat podoabelor medievale6. Pe ansamblu, s‑a considerat că sunt podoabe care au fost în uz în cursul secolelor XIV‑XV, având în vedere și monedele găsite în asociere în tezaure. În actualul stadiu al cercetărilor, știm că au fost descoperite doar în tezaure și nu au apărut în complexe funerare. Dintre podoabele din tezaurul de la Basarabi, în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României din București au ajuns două brățări executate din bare torsionate, decorate în tehnica granulației, filigranului și cu tuburi de sârmă spiralată. Un exemplar se mai păstrează în colecția Muzeului Olteniei Craiova, iar cel de‑al patrulea s‑a pierdut7. În articolul de față am avut în vedere doar exemplarele păstrate în Muzeul Național de Istorie a României, pe care s‑au putut face câteva observații destul de importante privind modul de execuție. Acestea sunt, însă, suficiente pentru a extinde concluziile și la celelalte piese similare, având în vedere că au fost produse de serie descoperite până în prezent într‑un spațiu relativ restrâns, care cuprinde Oltenia, Banatul, nord‑vestul Bulgariei și, probabil, estul Serbiei. Descrierea pieselor8 1. Basarabi, jud. Dolj (MNIR, Inv. nr. 139637) Brățară de argint (Pl. III.1; VII) Piesa este confecționată din trei bare de argint (D măsurat pe pastile = 67.7 mm; D măsurat pe bară = 61.3 mm/D măsurat pe pastile = 58.2 mm; D măsurat pe bare = 54.2 mm) rectangulare (Grosime=2.4 mm) în secțiune, torsionate (Grosime = 8.8 mm). În spațiile libere rezultate după răsucire au fost introduse trei sârme (D = 1.5 mm) de argint spiralate (Pl. VI.2). Una dintre ele are o porțiune lipsă. Pe corp, aproape de zona mediană are o incizie făcută cu un obiect ascuțit (Pl. IV). Capetele brățării au fost aplatizate prin batere (L = 35.6 mm; l = 21.0 mm/20.3 mm) și au forma unui trapez (Pl. V.1–2). Spațiul dintre corp și terminații a fost marcat prin lipirea unei pastile de argint în formă de calotă (D = 9.5 mm). Pe marginile capetelor a fost lipită o sârmă filigranată și apoi aplatizată, care formează un cadru. La baza trapezului, decorată cu trei granule de argint distanțate (D. granulă = 4.7 mm), cadrul din sârmă o ocolește pe cea centrală, fiind lipit spre interiorul plăcuței. Capetele sunt împărțite în zona mediană în două registre prin câte o sârmă îndoită în formă de tub (Pl. VI.1). Pe fiecare plăcuță sunt alte două cadre din granule mici. Lângă ele, din loc în loc au fost lipite și alte granule care formează mici triunghiuri. În interiorul fiecărei jumătăți a capetelor brățărilor este lipit un „S” din sârmă filigranată. Pe terminațiile fiecăruia este lipită o granulă de argint (D = 1.2 mm). Datorită unei deteriorări, se poate observa că tot decorul capetelor a fost realizat separat și apoi lipit pe barele aplatizate în formă de trapez (Pl. V.1a). Piesa a fost îndoită. Greutate = 70.10 gr. 2. Basarabi, jud. Dolj (MNIR, Inv. nr. 139638) Brățară de argint (Pl. III.2; VIII) Piesa este confecționată (D măsurat pe pastile = 72.2 mm; D măsurat pe bară = 67.3 mm/D măsurat pe pastile = 57.7 mm; D măsurat pe bare = 55.4 mm) din trei bare de argint rectangulare (grosime = 2.2 mm) în secțiune, torsionate (grosime = 9.0 mm). În spațiile libere rezultate după răsucire au fost introduse trei sârme de argint spiralate (D = 1.6 mm). Una dintre ele are o porțiune lipsă. 5 6 7 8 OȚA et al. 2010:158, 165, 169, Pl. 3/1–3. REABȚEVA 2014:103, 104. DUMITRIU 2001:114. Se vor folosi următoarele abrevieri: D = diametru; L = lungime; l = lăţime. Observații asupra unor brățări din tezaurul de la Basarabi 269 Capetele brățării au fost aplatizate și au forma unui trapez (L = 38.1 mm; l = 21.0 mm/20.5 mm). Spațiul dintre corp și terminații a fost marcat prin lipirea unei pastile de argint în formă de calotă (D = 9.8 mm). Pe marginile capetelor a fost lipită o sârmă filigranată și apoi aplatizată (grosime = 1.0 mm/1.6 mm), care formează un cadru. La baza trapezului, decorată cu trei granule de argint distanțate (D. granulă = 2.7 mm), cadrul din sârmă o ocolește pe cea centrală, fiind lipit spre interiorul plăcuței. Capetele sunt împărțite în zona mediană în două registre prin câte o sârmă îndoită în formă de tub. Pe fiecare plăcuță sunt alte două cadre din granule mici. Lângă ele, din loc în loc au fost lipite și alte granule care formează mici triunghiuri. În interiorul fiecărei jumătăți a capetelor brățărilor este lipit un „S” din sârmă filigranată. Pe terminațiile fiecăruia este lipită o granulă de argint (D = 1.2 mm). Una dintre ele lipsește. La baza unei terminații are trei incizii realizate cu un obiect ascuțit. Piesa a fost ușor deformată, având terminațiile una mai jos și alta mai sus. Greutate = 71.11 gr. Încadrarea tipologică și cronologică a brățărilor cu terminații în formă de trapez După revenirea Bizanțului în Peninsula Balcanică, în vremea împăratului Ioan Tzimiskes (969– 976), aici au pătruns și au fost confecționate brățări diverse din sârme torsionate, cu terminații foarte variate, în special din cupru și, mai rar, din argint. După căderea Imperiului în anul 1204, variante ale lor au fost produse în continuare, chiar și mai variate și mai scumpe, de regulă din argint și, mai rar, din aur. Tradiția producerii acestor piese a continuat până în veacul al XV‑lea în fostele teritorii bizantine din zona centrală și estică a Peninsulei Balcanice. Nu este exclus ca anumite modele să fi fost confecționate și la nordul Dunării, dar în acest stadiu al cercetării nu putem avea o certitudine. În secolele XIII‑XV, conform descoperirilor arheologice efectuate până în prezent, se poate observa că au fost produse mai multe modele de brățări care au terminațiile lățite, în formă de trapez. Dintre acestea, am avut în vedere doar anumite modele, și anume cele din tezaurele de la Basarabi, Voinești, Amnaș, Pădurea Cernica‑Pantelimon, Șușița, Jiana Mare, Gogoșu și Păcuiul lui Soare. Ele sunt diferite, atât ca mod de confecționare, cât și al ornamentării. Tehnicile utilizate au rămas, însă, în linii mari, aceleași (torsionare, granulația, filigranul, sârma spiralată, trefilarea etc.). Dacă avem în vedere aria de răspândire, putem spune că toate sunt specifice spațiului sud‑est european (Pl. I). În analiza brățărilor din bare sau sârme torsionate se poate constata că există câteva etape pe parcursul utilizării lor. Acestea sunt observabile, în special din punct de vedere al execuției, cât și prin prisma decorurilor. Pentru acest caz, am luat în discuție doar acele exemplare ale căror terminații sunt în formă de trapez, deoarece pe ansamblu se observă o destul de mare diversitate, atât ca materiale, cât și ca forme ale terminațiilor și tehnici utilizate. În literatura de specialitate sunt menționate și piese cu terminații în formă de triunghi, dar este vorba, de fapt, tot de brățări cu terminația în formă de trapez. Pentru această analiză am avut în vedere doar acele exemplare executate din argint, cu terminațiile trapezoidale. Un prim lot (Pl. I), care reprezintă precursoarele pieselor brățărilor analizate, sunt cele din tezaurele de la Amnaș (Transilvania)9, Voinești10, Păcuiul lui Soare11 și Pădurea Cernica12 și pot fi considerate mai timpurii (Pl. II.I). Ele sunt databile, ca moment al îngropării, spre sfârșitul veacului al XIII‑lea și începutul celui următor. Data îngropării lor este, în linii mari, similară, și anume sfârșitul veacului al XIII‑lea sau începutul celui de‑al XIV‑lea. Uzura unor exemplare arată că ele au fost folosite, chiar WEISSKIRCHER 1935: 236, 232, Fig. 2; MESTERHÁZY 1994: 206. TEODOR 1961: 246, 247, Fig. 2.3. 11 DIACONU, BARASCHI 1977: 125, Fig. 98.3. 12 OȚA, OBERLÄNDER‑TÂRNOVEANU 2018: 224–226, 247, Pl. 7; 248, Pl. 8, 249, Pl. 9; 251, Pl. 11; 252, Pl. 12; 253, Pl. 13; 254, Pl. 14. 9 10 270 Silviu Oța destul de mult. Alte piese din componența acestor tezaure (precum unii cercei de la Voinești (jud. Iași) sau Kladovo, din Serbia) vin să sprijine ideea că ele au fost adunate ceva mai devreme, foarte probabil de pe la sfârșitul secolului al XII‑lea și începutul celui următor. Brățările, însă, ca și alte piese, precum cercei, aplici de centură, catarame cu placă etc., sunt, din punct de vedere tipologic, ceva mai târzii, unele chiar din ultima treime a secolului al XIII‑lea și, probabil, începutul celui de‑al XIV‑lea. Datarea lor relativă este dată de faptul că nu au fost descoperite în asociere cu monede. Excepție face doar tezaurul de la Amnaș, în care au fost găsite emisiuni monetare13 și cel de la Păcuiul lui Soare, care era într‑un context stratigrafic foarte clar, databil, însă, mai târziu. În aceste condiții, foarte probabil, brățările din tezaurele amintite au fost produse mai timpuriu. Un alt aspect care trebuie remarcat, este că brățările din tezaurele menționate, cu excepția piesei de la Păcuiul lui Soare, au fost descoperite până în acest stadiu al cercetării doar în spațiul nord‑dunărean. Acestea au fost confecționate fie din sârme groase, fie din tuburi de foiță de argint, torsionate. Capetele au fost bătute și sunt compacte, în formă de trapez. Printre tuburi sau sârmele groase au fost introduse sârme de argint filigranate. Decorul terminațiilor constă într‑un cadru de sârmă filigranată. În interiorul său sunt cerculețe din sârmă filigranată peste care au fost lipite granule mari de argint. Ele sunt dispuse pe rânduri paralele (4+3+2+1 sau 3+2+1). Punctul în care se formează terminația, spre corpul brățării, este decorat cu o pastilă mare de argint în formă de calotă, lipită sau nu pe un cerculeț de sârmă filigranată (Pl. 2.I). Un alt lot de piese (Pl. I), stilistic asemănătoare (Pl. II.II), îl reprezintă cele descoperite la Basarabi. Ele se încadrează unui grup cu analogii în nordul Dunării, în Banat (loc de descoperire necunoscut)14 și Oltenia (Jiana Mare)15. În regiunile învecinate, astfel de brățări au mai fost descoperite la Vidin16 și Arčar17, în Bulgaria și la Juhor, în estul Serbiei18. Un alt exemplar provine din Ungaria, dintr‑o localitate necunoscută19 și un altul din colecția Muzeului Național din Beograd (Serbia)20, al cărui loc de descoperire este necunoscut. Cea de‑a treia grupă de piese (Pl. I) este reprezentată de brățările cu terminații lățite, de formă trapezoidală, decorate în tehnica granulației și filigranului, dar care au corpul confecționat din grupuri de sârme subțiri torsionate. Acestea au fost descoperite în Oltenia, la Gogoșu21 și Șușița22. Un fragment provine din tezaurul de la Voinești23. La piesele descoperite în tezaurele din nordul Dunării, întâlnim câteva subvariante de decor. Brățara de la Gogoșu (Pl. II.III.A) are un cadru triplu, executat din sârme de argint filigranate, alăturate. Grosimea fiecăreia descrește de la exterior spre interior. Pe suprafața plăcuței au fost lipite cerculețe de sârmă filigranată (registrul unu și doi) peste care sunt granule de argint (4+3+2+1). Cerculețele care leagă registrul trei de granule de cea din vârf au fost realizate dintr‑o singură bucată de sârmă. Aceasta formează baza unei granule, apoi este lipită pe plăcuță până spre granula din vârf unde formează un cerc, apoi este îndoită și lipită până la granula a doua din registrul doi, unde a fost format un alt cerculeț. Spre corpul piesei, este lipită o pastilă de argint. Fragmentul de brățară de la Șușița (Pl. II.III.C) – pe plăcuța terminală – are un cadru dublu din sârme filigranate, distanțate. Între ele sunt mici sârme de argint, paralele și distanțate. Decorul interior Acestea au fost emise în timpul dogelui Jacopo Contarini (1275–1280) până la Ștefan Uroș II Milutin (1282–1321) și Filip IV cel Frumos (1285–1314). 14 Piesele se află în colecția Muzeului Banatului din Timișoara, iar alte piese în Germania, la Staatliche Museum din Berlin și în Marea Britanie, la British Museum din Londra. 15 DUMITRIU 2001: 127, Taf. 40.1,1a,2,2a; Taf. 111. 16 STANČEV 1962: 7, Fig. 5, 6. 17 FILOV 1912: 332, 333, Obr. 263. 18 BIKIĆ 2010:86, 87, Sl. 56.1; MILOŠEVIĆ 1990: 173, Nr. Cat 287; 174, Nr. Cat. 289, 290; 175; Nr. Cat. 291, 292. 19 IANKUHN 1933: 189, Abb. 24–26. 20 MILOŠEVIĆ 1990: 174, Nr. Cat 288; 21 DUMITRIU 2001: 124, Taf. 35.20–21. 22 DUMITRIU 2001: 137, Taf. 50.8. 23 TEODOR 1961: 247, Fig. 2.4. 13 Observații asupra unor brățări din tezaurul de la Basarabi 271 este similar cu cel al exemplarului precedent. În partea superioară a plăcuței este prezent acelaşi tip de pastilă. În ceea ce privește fragmentul de brățară de la Voinești (Pl. II.III.B), pastila a fost lipită pe alte granule mai mici24. Acest procedeu se mai poate observa la câteva exemplare din spațiul balcanic, ca de exemplu la piesele de la Prahovo25, Dolište26, Razgrad (?) și Baniska27. La sudul Dunării frecvența descoperirilor este mult mai ridicată, ele fiind găsite la Prahovo28, Kladovo (Serbia)29, Prilep30 (Macedonia), Dragiževo31, Sliven32, Popovo33, Zdravec34, German35, Šumen36, Dolište37, Baniska38, zona Tărgovište, Velingrad39, Gorna Bela Rečka40 (Bulgaria). Această serie de brățări a avut cea mai largă difuzare teritorială. Alte exemplare se regăsesc în colecțiile Muzeului Național Maghiar din Budapesta și Razgrad41, dar locul lor de descoperire este necunoscut42. Dacă avem în vedere componența tezaurelor din care au făcut parte fiecare, putem spune că ultimele două grupe au circulat în paralel. Ultima dintre ele, este posibil să fie contemporană pentru un scurt segment cronologic cu cele de la Voinești, Păcuiul lui Soare, Amnaș și Pădurea Cernica. Concluzii Pe ansamblu, se poate observa că este vorba de artefacte care au circulat în veacurile XIV‑XV, atât la sudul, cât și la nordul Dunării. Modelele existente demonstrează că sunt piese care au fost confecționate, cel mai probabil, la sudul Dunării, în special exemplarele al căror corp este lucrat din sârme subțiri. Un argument în acest sens este densitatea descoperirilor din spațiul bulgar, sârb și macedonean. Fiind vorba de piese tezaurizate, nu putem menționa cu exactitate data producerii lor, ci doar momentul îngropării. Ceea ce putem spune cu precizie este că au circulat, în linii mari, în veacurile XIV‑XV. Putem, însă, bănui că au fost în uz, în special în primul secol amintit, probabil, până la cucerirea de către otomani a Țaratelor de Vidin și de Târnovo. Nu este exclus ca anumite exemplare să fie chiar și puțin mai timpurii, și anume din a doua jumătate a secolului al XIII‑lea, mai ales dacă avem în vedere tezaurul de la Kladovo (Serbia), unde brățara a fost găsită în asociere cu doi cercei ce pot fi datați ca moment al confecționării cel mai târziu în al treilea sfert al veacului al XIII‑lea. Într‑o situație asemănătoare este și tezaurul de la Voinești, unde fragmentul de brățară a fost descoperit în asociere cu podoabe databile în secolele XII‑XIII, dar și altele care pot fi atribuite chiar începutului celui de‑al XIV‑lea. OȚA, GEORGESCU 2016: 307, Рис. 4.4; 312. JANKOVIĆ 1979: 272–273, Sl. 2. 26 REABȚEVA 2014: 329, Fig. 67.3–8; 330, Fig. 68.1,2,4; PAVLOVA 2007: 38, Cat. Nr. 4.5.1.‑4; 44, Cat. Nr. 5.4.‑7; 45, Cat. Nr. 5.8. 27 REABȚEVA 2014: 329, Fig. 68.5–8; PAVLOVA 2007:66, Cat. Nr. 13.3.1–5. 28 JANKOVIĆ 1979: 271–272, Sl 2; BIKIĆ 2010: 86–87, Sl. 56.2. 29 GUBIZA 1908: 264, 265, 4. Ábra.; MESTERHÁZY 1994: 200. Brățara a ajuns la Muzeul din Szombor. Din cauza unor traduceri greșite din limba maghiară, unii autori au considerat că ea a fost descoperită la Szombor și nu la Kladovo. 30 MANEVA 1992: 194, Pl. 39.58.45; REABȚEVA 2014: 328, Fig. 66.6. 31 STANČEV 1962: 8, Fig. 7–8. 32 STANČEV 1962: 8, Fig. 9. 33 STANČEV 1962: 9, Fig. 10. 34 ANTONOVA 1964: 47, Fig. 2.1–5. 35 FILOV 1914: 280, Obr. 250. Pentru datare, vezi JANKUHN 1933. Piesa de aici a fost datată cu monede emise în timpul lui Ștefan Uroș IV Dușan (1331–1346) și Ivan Alexandăr (1331–1371). 36 Mulțumim pentru informație doamnei Stela Dončeva. 37 REABȚEVA 2014: 104, 329, Fig. 67.3–8; 330, Fig. 68.1–4. 38 REABȚEVA 2014: 105, 330, Fig. 68.5–8. 39 TANKOVA 2009: 179, 184, Obr.14. 40 REABȚEVA 2014: 328, Fig. 66/5. 41 RADOSLAVOVA et al. 2004: 64. 42 MESTERHÁZY 1994: 205–207, 7.Ábra.1–2; 209, 8.Ábra.1–2. 24 25 272 Silviu Oța Brățările, deși diferite ca aspect al corpului și ca mod de confecționare, au circulat, foarte probabil, în paralel. Până în acest stadiu al cercetării nu pot fi făcute diferențe cronologice între ele și datorită faptului că fiind piese de mare valoare, nu se depuneau în morminte (singura excepție pare a fi la Gherman, în Bulgaria), ci constituiau bunuri de tezaur. Având în vedere diferențele între exemplarele care au corpul din bare și cele din sârme, putem vorbi de ateliere și meșteri diferiți care au produs în paralel astfel de podoabe. Este, însă, greu de precizat în care centre au activat. Fiind vorba de podoabe din metale prețioase și, în general, dintr‑o cantitate destul de mare de argint, presupunem că este vorba, în special, de orașe aflate sub un control destul de strict al statului, indiferent sub ce formă s‑a manifestat. În altă ordine de idei, se poate observa că este vorba de produse balcanice, cu o arie extinsă de difuzare. Unele semne de întrebare le ridică, însă, brățările de la Basarabi și cele similare lor. Nu este exclus ca acestea să fi fost produse de meșteri care au activat la Dunărea Mijlocie și de Jos și să constituie o caracteristică a artei prelucrării argintului în Țaratul de Vidin din veacul a XIV‑lea. Numărul relativ redus de astfel de podoabe poate demonstra că au fost confecționate și pentru o perioadă destul de mică de timp. Dacă avem în vedere și aria lor de răspândire limitată, se poate spune că au fost comercializate în sudul Regatului ungar, estul Serbiei, Țaratul de Vidin și Țara Românească. Corelarea dintre aria de răspândire a lor cu teritoriul Țaratului amintit înclină balanța în favoarea ipotezei că sunt piese specifice acestui spațiu. Pătrunderea lor în nordul Dunării, în Oltenia și Banat, presupune existența relațiilor comerciale între populațiile din vestul Dunării de Jos. Este, însă, interesant că astfel de piese au fost descoperite, în special, în zone populate cu valahi, precum Oltenia, Banatul estic și Valea Timocului. Doar foarte puține exemplare au fost găsite în alte puncte, dar nu departe de acest areal (Arčar, situat tot în Țaratul de Vidin). În ceea ce privește exemplarele păstrate în colecția Muzeului Național din Belgrad, și piesa din Ungaria, locurile de descoperire sunt necunoscute. BIBLIOGRAFIE ANTONOVA 1964 Antonova, V., Srednovekovni nakiti v Okrăžnija naroden muzeii v Kolarovgrad, in: ArcheologijaSof, 6, 1, 45–52. BIKIĆ 2010 Bikić, V., Vizantijski nakit u Srbiji. Modeli i nasleđe, Altanova, Beograd. DIACONU, BARASCHI 1977 Diaconu, P., Baraschi, S., Păcuiul lui Soare. Așezarea medievală (secolele XIII-XV), II, Ed. Academiei R.S.R., București. DUMITRIU 2001 Dumitriu, L., Der Mittelalterliche Schmuck des Unteren Donaugebietes im 11.-15. Jahrhundert, Muzeul Național de Istorie a României, București. FILOV 1914 (1915) Filov, B., Novootkriti starini, in: BlBulg, IV, 278–293. FILOV 1912 Filov, B., Novootkriti starini, in: BlBulg, III, 1, 328–339. GUBITZA 1908 Gubitza, K., A zombori (Sáponya-pusztai) bronzleleteről és a kladovói kincsről, in: AÉrt, 28, 262–265. JANKOVIĆ 1979 Jankovic, M., Srebrni Nalaz iz Prahova, in: ZborMuzBeograd, IX‑X, 271–278. IANKUHN 1933 Iankuhn, H., Ein Mittelalterlichen Goldring aus Schlesien, in: PZ, 24, 174–201. MANEVA 1992 Maneva, E., Srednovekoven nakit od Makedonija, Grafički Centar, Skopje. Observații asupra unor brățări din tezaurul de la Basarabi 273 MESTERHÁZY 1994 Mesterházy, K., Azún. Tokaji kinks revíziója, in: FoliaA, XLIII, 193–242. MILOŠEVIĆ 1990 Milošević, D., Nakit od XII do XV veka iz zbirke Narodnog Muzeja – Beograd, Narodni Muzej – Beograd, Beograd. OȚA, DRAGOTĂ, RUSTOIU 2010 Oţa, S., Dragotă, A., Rustoiu, G. T., Brăţări din sârme torsionate și împletite, lăţite la capete (secolele X-XV), in: MCA, S.N., 6, 155–171. OȚA, GEORGESCU 2016 Oța, S., Georgescu, M., K voprosu ob utočnenii datirovki klada ot Vojnešti (žudec Iassi), in: Stratum Plus, 5, 301–319. OȚA, OBERLANDER‑TÂRNOVEANU 2018 Oța, S., Oberlander‑Târnoveanu, The medieval adornments treasure discovered in the Cernica Forest (Ilfov County), in: Aparaschivei, D., Bilavschi, G. (eds.), Studia Romana et Mediævalia Europænsia. Miscellanea in honorem annos LXXXV peragentis Professoris emeriti Dan Gh. Teodor oblata, 221–254, Ed. Academiei Române – Ed. Istros, București‑Brăila. PAVLOVA 2007 Pavlova, V., Săkrovišata na srednovekovna Bălgaria. Katalog na izložba, Arheologiceski Muzej, Varna. POPILIAN 1968 Popilian, Gh., Tezaurul medieval de la Basarabi, in: Comunicări, Seria Numismatică, 2, 3–22 + Planșa. RADOSLAVOVA et al. 2004 Radoslavova, G., Dzanev, G., Gancheva, D., Ivanova, E., Catalogue. Selected Finds. Archaeology, Ethnography. The Bulgarian history in the 15th – 19th century, Parnas, Razgrad. REABȚEVA 2014 Reabțeva, S., Piese de podoabă şi vestimentaţie din Moldova şi Ţara Românească în contextul relaţiilor cultural-istorice (secolele XIV-XVII), Ed. Istros, Brăila. STANČEV 1962 Stančev, S., Stara tradicija v edin naroden nakit, in: ArheologijaSof, 4, 2, 5–11. TANKOVA 2009 Tankova, Ž., Srednovekovni grivni ot stăclo I metal ot fondovete na Regionalen Arheologičeski Muzej – Plovdiv, in: GodMuzejPlov, XI, 177–185. TEODOR 1961 Teodor, D. Gh., Tezaurul feudal timpuriu de obiecte de podoabă descoperit la Voinești-Iași, in: ArhMold, 1, 245–269. WEISSKIRCHER 1935 Weisskircher, R., Gelfund in Hamlesch, în: Siebenbürgische Vierteljahrsschrift, 58 (3), 229–237. LIST OF ILLUSTRATION Pl. I. Pl. II. Bracelets with trapeze‑shaped widened ends, found in south‑eastern Europe. Models of bracelets with trapeze‑shaped widened ends, which were circulated on the present territory of Romania and their chronology based on the coins discovered in association. Pl. III. Bracelets from Basarabi, Dolj County (photo: Marius Amarie). Pl. IV. Detail of the cut in the body of the bracelet (photo: Marius Amarie). Pl. V. Bracelet no. 2 (photo: Marius Amarie). Pl. VI. Detail of adornment with curly wire (photo: Marius Amarie). Pl. VII. Bracelet, Inv. no. 139637 MNIR (drawings: Simona Mateescu). Pl. VIII. Bracelet, Basarabi, Inv. no. 139638, MNIR (drawings: Simona Mateescu). 274 Silviu Oța Pl. I. Brățări cu terminații lățite în formă de trapez, descoperite în sud‑estul Europei. Observații asupra unor brățări din tezaurul de la Basarabi 275 Pl. II. Modele de brățări cu terminațiile lățite în formă de trapez de pe teritoriul României și cronologia lor pe baza monedelor descoperite în asociere. 276 Silviu Oța Pl. III. Brățările de la Basarabi, județul Dolj (foto: Marius Amarie). Observații asupra unor brățări din tezaurul de la Basarabi Pl. IV. Detaliu cu tăietura în corpul brățării (foto: Marius Amarie). 277 278 Silviu Oța Pl. V. Brățara 2 (foto: Marius Amarie). Observații asupra unor brățări din tezaurul de la Basarabi Pl. VI. 1–2. Detalii de ornamentare (foto: Marius Amarie). 279 280 Silviu Oța Pl. VII. Brățara, Basarabi, Inv. nr. 139637, MNIR (desene: Simona Mateescu). Observații asupra unor brățări din tezaurul de la Basarabi Pl. VIII. Brățara, Basarabi, Nr. Inv. 139638 MNIR (desene: Simona Mateescu). 281 PARS PRO TOTO? CONSIDERAȚII PE MARGINEA UNUI TEZAUR MONETAR MEDIEVAL DESCOPERIT ÎN IAȘI (STRADA COSTACHE NEGRI) lUCIAN MUNTEANU*, CRIsTIAN IOsUB** Abstract: We present a batch of 25 medieval silver coins, which is kept in the numismatic collection of the Institute of Archaeology in Iași. The chronological structure of the batch of coins is the following: Polish–Lithuanian Commonwealth: Poland: Zygmunt III Waza, trojaki: Poznań, 1597 (1); Malbork, 1592 (2), 1593 (1); Wschowa, 1598 (1); Lublin, 1596 (1), 1597 (2); szóstak: Malbork, 1596 (1); Lithuania: Stefan Batory, trojaki: Wilno, 1583 (1), 1586 (1); Zygmunt III Waza, trojaki: Wino, 1592 (2), 1596 (1); Prussia: Albrecht I. v. Hohenzollern–Ansbach I, Dreigröscher: Königsberg, 1541 (1); Riga (city): Stefan Batory, trojaki: Riga, 1586 (1); Zygmunt III Waza, trojaki: Riga, 1592 (1), 1593 (2), 1594 (4), 1595 (1); Holy Roman Empire: Herzogtum Sachsen–(Alt)Weimar: Friedrich Wilhelm und Johann, ¼ Thaler: Saalfeld, 1587 (1). The coins were discovered in Iași, in 1961, during archaeological research due to digging the foundation of the “Vasile Alecsandri” high school (“Costache Negri” street). Two other batches of coins (26 and 161 pieces), which were discovered in the same circumstances, are published. They were erroneously interpreted as representing two distinct hoards. We tried to argue that all three monetary batches have a similar composition and chronological structure and they belong to a single hoard. Keywords: medieval coin hoard; Poland; trojaki; XVIIth century; Iași; “Costache Negri” street. Î n colecția numismatică a Institutului de Arheologie din Iași se păstrează un lot de 25 de monede din argint. Informații cu privire la originea acestora se regăsesc în Registrul inventar și într‑un proces verbal de achiziție, întocmit și semnat de către Al. Andronic și datat la 7 decembrie 1961. Potrivit acestor documente, piesele ar fi fost descoperite la 8 iulie 1961, în curtea bisericii „Sf. Sava”, în timpul săpării fundației Școlii Medii nr. 6 din Iași (actualul Liceu „Vasile Alecsandri”). Ele au fost cumpărate la 19 decembrie 1961, de la Manea Ileana, care locuia în Iași, strada Vicol, nr. 10, cu suma de 150 lei. Lotul pe care îl prezentăm este compus, preponderent, din troiaci, emiși în diferite ateliere ale Uniunii Polono–Lituaniene sau aflate sub suzeranitatea acesteia, între anii 1541–1598. În general, acest nominal cu valoarea de trei groși (trojak, grossus triplex argenteus) este bine documentat în spațiul de origine, mai ales prin prisma numeroaselor documente monetare care s‑au păstrat. Primele emisiuni de acest fel, având reprezentări particulare, dimensiuni mari și greutăți ridicate (6,18 g, cu un titlu de 375‰), au fost bătute de către Sigismund I, în anul 1528, în atelierele Coroanei1. Nominalurile similare contemporane din monetăria de la Toruń erau deosebite și cântăreau mai puțin2. Aceste ultime piese au reprezentat modelul iconografic și au fixat standardul ponderal pentru troiacul polonez vreme de Institutul de Arheologie al Academiei Române – Filiala Iași; lucanas2000@yahoo.com. Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași; cristiosub96@gmail.com. 1 GUMOWSKI 1960: 34–35, 205, Tab. i; MIKOŁAJCZYK 1988: 24–25; KURPIEWSKI 1994: 30–32. Edictul monetar din 17.II.1528. 2 GUMOWSKI 1960: 35; MIKOŁAJCZYK 1988: 24–25; KURPIEWSKI 1994: 86–89. * ** 284 Lucian Munteanu, Cristian Iosub aproape un secol. Monede cu aceeași valoare au fost produse și în Prusia Ducală, începând cu anul 1530, în atelierul de la Königsberg, de către Albrecht I, devenit vasal al regelui polon. Piesele respective, bătute după sistemul monetar al Coroanei, aveau un titlu mai stabil (2,67 g, cu un titlu de 875‰) și o execuție mai îngrijită3. În general, se apreciază că volumul emisiunilor de troiaci, în timpul domniei lui Sigismund I, a fost unul destul de scăzut4. Sub urmașul său, Sigismund II, triplii groși, superiori calitativ (3 g, cu un titlu de 875‰), au fost bătuți, cu intermitențe, în atelierele de la Vilnius și Gdansk5. De asemenea, emiterea lor a continuat în monetăria de la Königsberg6. Abia după reforma monetară a lui Ștefan Bathory producția de troiaci a crescut în mod considerabil. Între anii 1580–1601, aceste nominaluri au fost fabricate în cantități apreciabile în atelierele Coroanei (în special la Bydgoszcz și Poznań) și, într‑o măsură mai mică, la Riga și Vilnius7. În toată această perioadă ele au păstrat, în mod constant, o calitate ridicată a argintului (2,44 g, cu un titlu de 844‰)8. După anul 1601, titlul lor s‑a degradat progresiv9, fiind bătute, cu întreruperi, în câteva centre (în special la Cracovia)10. Emiterea lor a încetat, pentru câteva decenii, în anul 1627, când a fost suspendată baterea monedelor din argint sub valoarea talerilor11. Deși erau nominaluri relativ mici, troiacii s‑au bucurat de un real prestigiu în epocă, sprijinind interesele economice și politice ale Poloniei, atât în zona centrală a Europei, cât, mai ales, în partea ei răsăriteană, la sfârșitul secolului al XVI‑lea și la începutul celui următor. Un volum semnificativ de astfel de piese au ajuns în Imperiul Otoman, iar una dintre căile continentale folosite străbătea chiar teritoriul Moldovei12. De altfel, în această zonă, Republica Nobiliară s‑a implicat activ pentru a câștiga influența economică și politică, în detrimentul Porții. Troiacul a reprezentat unul dintre principalele instrumente monetare, care au fost folosite în acest scop. S‑a considerat că aceste nominaluri („monede de război”) ar fi pătruns, masiv, pe piața de la răsărit de Carpați, mai ales prin intermediul plăților destinate mercenarilor lui Jan Zamoyski. Dar generalizarea circulației lor în acest areal s‑ar fi petrecut abia după anul 1604, o dată cu retragerea soldaților polonezi și în urma deprecierii lor considerabile în spațiul de origine13. Troiacii par să fi jucat un rol însemnat în viața economică a Principatului Moldovei, în prima parte a veacului al XVII‑lea. Ei sunt atestați în documentele din epocă sub diferite denumiri, cel mai frecvent folosite fiind acelea de „potronic”, „babcă” sau „costandă”14. Numărul descoperirilor de acest fel este unul semnificativ, în special în tezaure. În momentul de față, există informații despre 62 de depozite aflate pe teritoriul dintre Carpați și Nistru, care conțin un număr semnificativ de troiaci, anteriori anului 1627 (peste 3600 de piese)15. Ponderea acestor nominaluri în compoziția depozitelor respective este una variabilă. În linii mari, se pot distinge trei situații distincte. Foarte rare (cinci cazuri) sunt tezaurele alcătuite exclusiv din tripli groși. Mai numeroase (17 cazuri) sunt cele constituite, preponderent, din ENGEL, SERRURE 1897: 380–381; GUMOWSKI 1960: 205, Tab. i; MIKOŁAJCZYK 1988: 21, 24; IGER 2008: 295–301. Edictul monetar din 10.V.1530. 4 MIKOŁAJCZYK 1988: 26 (au fost estimate peste 145.000 de piese). 5 GUMOWSKI 1960: 37–38, 206, Tab. k; 207, Tab. m; MIKOŁAJCZYK 1988: 29–31. 6 IGER 2008: 295–301. 7 GUMOWSKI 1960: 40–41, 46–53; MIKOŁAJCZYK 1988: 48, 52–53, 61. Cele mai mari cantități au fost bătute între anii 1592 și 1598. 8 GUMOWSKI 1960: 40, 208, Tab. n; 210, Tab. p; 211, Tab. r; 212, Tab. t; MIKOŁAJCZYK 1988: 50. Ordonanța monetară din 5.I.1580. 9 GUMOWSKI 1960: 45, 210, Tab. p; 211, Tab. r; 212, Tab. t; MIKOŁAJCZYK 1988: 63–64, 69. Greutatea și titlul lor au evoluat astfel: anul 1604 (2,23 g, cu un titlu de 844‰), 1616 (1,92 g, cu un titlu de 812‰), 1623 (2,01 g, cu un titlu de 453‰). 10 MIKOŁAJCZYK 1988: 66–68. 11 GUMOWSKI 1960: 44–45; MIKOŁAJCZYK 1988: 68–69. Ordonanța monetară din 11.I.1627. 12 MIKOŁAJCZYK 1985/1986: 87–90; MIKOŁAJCZYK 1989: 563–568. 13 BUTNARIU, ȘTIRBU 1994: 558; BUTNARIU 1998: 169–171; BUTNARIU 2012: 82–83. 14 MOISIL 1945; ŞTIRBU, VELTER 1994: 345; ILIESCU 2002: 115, 117, 127, 130. 15 O repertoriere a acestor descoperiri, cu principalele date de identificare, a fost realizată într‑o lucrare recent apărută (BUTNARIU 2019). 3 Un tezaur monetar medieval descoperit în Iași (str. Costache Negri) 285 astfel de piese (între 99% și 53%). În aceste depozite, considerate ca fiind unele de acumulare16, troiacii se asociază, îndeosebi, cu piese din argint și chiar din aur, de valoare mare și mijlocie, originare din centrul și vestul Europei. Ultima categorie, majoritară, include tezaure de acumulare și, mai rar, de circulație, în care triplii groși ocupă doar o poziție periferică (sub 20%). Datele de încheiere a depozitelor în care troiacii au întâietate se concentrează între ultimul deceniu al veacului al XVI‑lea și prima treime a celui următor. Doar arareori, în cazul acumulărilor care conțin sporadic astfel de numerar, această limită cronologică depășește mijlocul secolului al XVII‑lea. Este remarcabil faptul că cea mai mare parte a tezaurelor de tripli groși au fost descoperite de–a lungul văilor Siretului, Prutului și Nistrului, care constituiau importante rute comerciale în epocă. Fără îndoială, rolul armatei poloneze în introducerea acestor nominaluri în spațiul de la est de Carpați a fost unul semnificativ. Dar relațiile comerciale au fost cele care au contribuit la pătrunderea lor în masă și la răspândirea lor omogenă pe teritoriul Moldovei. În compoziția lotului studiat, troiacilor li se asociază doar alte două specii monetare. Prima dintre ele, un șuștac de la Sigismund III, are aceeași origine poloneză. Aceste piese, cu valoarea nominală de șase groși, au avut, în general, o evoluție similară troiacilor. Ele au fost bătute, pentru prima dată, în atelierele Coroanei, în anul 152817. Ulterior, au fost emise doar în mod sporadic, într‑un număr redus18. O producție mai consistentă de șuștaci a avut loc în prima parte a domniei lui Sigismund III. În această perioadă, asemenea nominaluri, având un titlu stabil (844‰)19, au fost bătute în monetăriile Coroanei și cele lituaniene20. Devalorizarea și dispariția lor21 s‑a petrecut simultan cu cea a pieselor de trei groși. Difuzarea acestei categorii de numerar în afara granițelor poloneze s‑a realizat în acord cu interesele economice și politice ale Republicii Nobiliare, la finalul veacului al XVI‑lea și începutul celui următor22. Pe teritoriul Moldovei, sunt atestate puțin peste 100 de piese cu valoarea de șase groși (anterioare anului 1627), aflate în compoziția a 26 de tezaure23. Cea mai mare parte a acestor depozite conțin și troiaci. În linii mari, se poate aprecia că pătrunderea, circulația și tezaurizarea celor două specii monetare poloneze, în spațiul de la est de Carpați, s‑au realizat într‑o manieră similară. Dar, spre deosebire de tripli groși, impactul șuștacilor asupra pieței monetare locale a fost unul destul de limitat, așa cum o arată și numărul mic de descoperiri. O apariție deosebită în lotul pe care îl publicăm o constituie moneda germană cu valoarea de un sfert de taler. Aceasta a fost emisă de către ducii saxoni din Linia Ernestină (ramura Alt‑Weimar), Johann și Friedrich Wilhelm, care au domnit și au bătut monede împreună, între anii 1573–160224. Activitatea monetară a Casei Ernestine a început în timpul lui Friedrich III. În prima jumătate a veacului al XVI‑lea, reprezentații celor două ramuri (ernestină și albertină) au avut numeroase emisiuni comune. Acestea au încetat în anul 1547, când ducii ernestini au pierdut demnitatea electorală, în favoarea celor albertini. Saxonia a respins prevederile Ordonanțelor monetare imperiale (din anii 1551 și 1559), refuzând să‑și devalorizeze talerul, care avea o poziție dominantă în teritoriile Imperiului. Abia în anul 1571, electorul Saxoniei, Augustus, s‑a conformat măsurilor imperiale, reducând titlul talerului și a submultiplilor lui (1/2, 1/4 și 1/8) de la 902,78‰ la 888,89‰. Aceste standarde au rămas în vigoare vreme de un secol25. BUTNARIU, ȘTIRBU 1994: 558; BUTNARIU 1998: 165 (grupa C). GUMOWSKI 1960: 34, 205, Tab. i; MIKOŁAJCZYK 1988: 24–25. Edictul monetar din 17.II.1528 (12,35 g, cu un titlu de 375‰). 18 GUMOWSKI 1960: 34, 36–37, 205, Tab. i; 207, Tab. m; 208, Tab. n; MIKOŁAJCZYK 1988: 25–26, 30–31, 50–53. 19 GUMOWSKI 1960: 208, Tab. n; 210, Tab. p; MIKOŁAJCZYK 1988: 50. Ordonanța monetară din 5.I.1580. 20 GUMOWSKI 1960: 46–49; MIKOŁAJCZYK 1988: 52–53. 21 GUMOWSKI 1960: 210, Tab. p; 211, Tab. r; 212, Tab. t; MIKOŁAJCZYK 1988: 64, 69. În anul 1623, aceste monede au devenit piese din bilon (4,03 g, cu un titlu de 453‰). 22 MIKOŁAJCZYK 1989: 563–568. 23 A se vedea BUTNARIU 2019. 24 ENGEL, SERRURE 1897: 292. 25 ENGEL, SERRURE 1897: 122–126, 288–292; ARNOLD 1980: 50–72. 16 17 286 Lucian Munteanu, Cristian Iosub Din rândul monedelor cu valoare ridicată, originare din centrul și vestul Europei, cele bătute în Saxonia sunt cel mai frecvent întâlnite în descoperirile monetare din Țările Române, în secolul al XVI‑lea. Perioada de proliferare a lor în acest areal a fost estimată în ultima treime a veacului respectiv26. Ne apare verosimilă ipoteza penetrației emisiunilor saxone prin intermediul căilor comerciale care treceau prin Polonia27. În compoziția tezaurelor descoperite pe teritoriul Moldovei se cunosc piese provenind din această regiune a Imperiului, majoritatea aparținând ducilor din Casa Albertină28. Monedele Liniei Ernestine se întâlnesc mai rar, iar cele din ramura Alt‑Weimar, apar doar în trei depozite est‑carpatice (Stăuceni, jud. Botoșani29; Netezi, jud. Neamț30 și Doroșăuți, din Ucraina31). Ele au fost bătute în timpul domniei comune a fiilor lui Johann Wilhelm și au valoarea de un taler. În continuare, vom încerca să urmărim în ce măsură lotul numismatic păstrat în colecțiile Institutului de Arheologie din Iași constituie un tezaur în sine sau ar putea aparține unei singure descoperiri, de dimensiuni mai mari. În literatura de specialitate se cunosc alte două loturi de monede, păstrate la Muzeul de Istorie a Moldovei din Iași, care ar avea o proveniență asemănătoare. Ele au fost descoperite cu ocazia cercetărilor arheologice, prilejuite de săparea fundației Liceului „Vasile Alecsandri”. Primul dintre ele conținea 26 de piese (din care au fost identificate 2532), fiind recuperat la data de 8 iulie 196133. Cel de‑al doilea, având dimensiuni mai mari (161 de exemplare), ar fi fost găsit mai târziu, la 21 august 196134. Fără excepție, atât cei care au participat la descoperirea monedelor (Al. Andronic și E. Neamțu), cât și cel care le‑a studiat și publicat în mai multe rânduri (V. M. Butnariu), au considerat că ele reprezintă două tezaure distincte35. O analiză numismatică sumară a celor trei loturi de monede (Tabelul I) relevă faptul că acestea au trăsături similare. Numeroase asemănări caracterizează deopotrivă compoziția și structura lor cronologică. Ele sunt alcătuite, majoritar, din troiaci, a căror pondere depășește, de fiecare dată, 90% din total. În toate cazurile, nominalurile asociate sunt piese mari din argint, originare din diferite regiuni ale Imperiului Romano‑German, toate fiind bătute în a doua jumătate a veacului al XVI‑lea. În două situații (loturile I–II), ele aparțin ducilor saxoni. Pe lângă acestea, două loturi (II–III) mai conțin numerar polonez de valoare medie, șuștaci din atelierul de la Malbork. Am aprofundat investigația monedelor reprezentative, troiacii, urmărind distribuția lor pe ateliere monetare (cele ale Coroanei, VELTER, ŞTIRBU 2002: 275, 289–291. MURGESCU 1996: 137. 28 VELTER, ŞTIRBU 2002: 289–291. 29 BUTNARIU 2010: 34, No. 2. 30 BĂTRÎNA, BĂTRÎNA 1983: 260. 31 BUTNARIU 2019: 222. 32 În descrierea inițială a lotului este menționată o „emisiune prusiană din anul 1567” (ANDRONIC, NEAMȚU, CHEPTEA 1980: 109), aceasta a fost atribuită lui „Georg Albert” (ANDRONIC 1986: 64). Ulterior, în momentul publicării detaliate a descoperirii, piesa respectivă lipsea, iar V. M. Butnariu a presupus că este vorba despre un gros de la Albrecht I. v. Hohenzollern‑Ansbach I, care ar fi fost menționat în registrul de inventar al Institutului de Arheologie din Iași (BUTNARIU, ȘTIRBU 1994 557; BUTNARIU 2001: 73, nota 2; BUTNARIU 2019: 88). Putem doar să confirmăm faptul că o astfel de mențiune nu există în documentul respectiv. Este posibil ca cercetătorul ieșean să fi făcut o confuzie cu moneda noastră din Catalog (nr. 15). 33 NEAMȚU 1974: 310; ANDRONIC, NEAMȚU, CHEPTEA 1980: 104, 109; RAJI 1984: 200, Nr. XXXIII.58; 203, Nr. XXXVIII.73N; ANDRONIC 1986: 16, 64; BERCIU‑DRĂGHICESCU 1990: 69, Nr. 59d; 70, Nr. 59g; BUTNARIU, ȘTIRBU 1994: 556–557; BUTNARIU 2001: 73–74, Nr. 14; BUTNARIU 2012: 87; BUTNARIU 2019: 88, Nr. 78; MURGESCU 1996: 333–334; HRIBAN 2012: Anexa I, Nr. 4. 34 NEAMȚU 1974: 310; ANDRONIC, NEAMȚU, CHEPTEA 1980: 104, 109; RAJI 1984: 200, Nr. XXXIII.58; 203, Nr. XXXVIII.73N; ANDRONIC 1986: 16, 64; BERCIU‑DRĂGHICESCU 1990: 69, Nr. 59d; 70, Nr. 59g; BUTNARIU, ȘTIRBU 1994: 556–557; BUTNARIU 2001: 75–76, Nr. 15; BUTNARIU 2012: 89; BUTNARIU 2019: 97, Nr. 92; MURGESCU 1996: 333–334; HRIBAN 2012: Anexa I, Nr. 4. 35 Dintr‑o greșeală regretabilă a autorilor Repertoriului arheologic al județului Iași, au apărut informații chiar despre existența a patru tezaure, două aflate în anul 1961, în zona Liceului „Vasile Alecsandri” (RAJI 1984: 200, Nr. XXXIII.58), iar alte două, în anii 1959 și, respectiv, 1961, lângă Biserica „Sf. Sava” (RAJI 1984: 203, Nr. XXXVIII.73N). Această eroare s‑a perpetuat, ulterior, în literatura de specialitate (BERCIU‑DRĂGHICESCU 1990: 69, Nr. 59d [cele două depozite de lângă Biserica „Sf. Sava”]; 70, Nr. 59g [cele două tezaure aflate în timpul construirii Liceului „Vasile Alecsandri”]). 26 27 Un tezaur monetar medieval descoperit în Iași (str. Costache Negri) 287 Lituaniei și din Riga). Într‑o bună măsură, se remarcă faptul că cele trei loturi conțin cantități similare de tripli groși având aceeași origine. De asemenea, ponderea destul de ridicată a emisiunilor de la Riga (între 31% – 41%) pare să reprezinte o constantă, în fiecare caz. Aceste date sunt diferite de cele calculate, estimativ, pentru volumul producției de troiaci, în atelierele poloneze, între anii 1580– 160136. Din diverse motive, în cazul de față, situația monedelor din spațiul de origine nu se reflectă în descoperirile dintr‑un areal secundar de circulație a lor37. În sfârșit, piesele care alcătuiesc cele trei loturi au fost bătute într‑un interval cronologic extrem de restrâns (cca. 50 de ani), iar datele de încheiere ale acestora sunt extrem de apropiate (anii 1598–1599). Fără îndoială, multe dintre aceste trăsături pe care le‑am evidențiat se regăsesc, adeseori, alternativ, și în cazul altor tezaure care conțin troiaci, aflate pe teritoriul Moldovei. Însă doar cele trei loturi împărtășesc, în mod consecvent, toate aceste caracteristici, astfel că ipoteza apartenenței lor la o singură descoperire ne apare ca fiind una destul de verosimilă. Ar putea fi aduse în discuție și condițiile în care au fost aflate și recuperate monedele din primele două loturi (I–II). Publicațiile care descriu cercetarea arheologică precizează doar faptul că ele au fost dezgropate în momente diferite și au provenit din stratul cu depuneri din secolele XVI–XVII38. Din păcate, acestea sunt singurele informații care au fost consemnate despre contextul descoperirii unor artefacte extrem de valoroase pentru încadrarea cronologică a nivelului cultural identificat. De asemenea, par să existe incertitudini cu privire la locul exact al descoperirii monedelor. Cercetările arheologice s–au desfășurat în zona unde se află, în momentul de față, Liceul „Vasile Alecsandri”, fiind prilejuite de săparea fundației acestuia. Deși amplasamentul respectiv este situat în vecinătatea bisericii „Sf. Sava” (Fig. 1–2), unele mărturii au identificat locul apariției monedelor în curtea acestui lăcaș de cult39. De altfel, o proveniență similară a fost indicată și în procesul verbal de achiziție a pieselor pe care le publicăm (lotul III). Ne intrigă faptul că acest ultim lot monetar, descoperit, cu certitudine, în timpul săpăturilor arheologice, a intrat în posesia unei persoane private, fiind predat Institutului de Arheologie abia după jumătate de an. În mod surprinzător, niciunul dintre autorii săpăturii nu face referire la aceste piese în lucrările publicate, deși aveau cunoștință despre existența lor (a se vedea procesul verbal de achiziție). Reevaluând critic toate aceste situații, suntem îndreptățiți să ne întrebăm în ce măsură specialiștii implicați în cercetarea arheologică au avut un control real asupra circumstanțelor în care au fost descoperite și recuperate monedele. În aceste condiții, este justificată o atitudine sceptică față de informațiile existente în literatura de specialitate cu privire la identificarea a două tezaure distincte40. Pare mai verosimilă ipoteza, susținută de argumente numismatice, ca cele două loturi de monede (păstrate la Muzeul de Istorie a Moldovei), împreună cu cel de‑al treilea (de la Institutul de Arheologie), să fi aparținut unui singur depozit monetar, a cărui dimensiune inițială este necunoscută. Acesta a fost descoperit în vara anului 1961, în timpul cercetărilor arheologice desfășurate cu ocazia săpării fundației Liceului „Vasile Alecsandri”. Din diferite motive, recuperarea lui s‑a realizat în mai multe etape (iulie‑august și decembrie 1961), iar monedele care au putut fi salvate, în număr de 212 (Tabelul I), au ajuns în colecțiile a două instituții distincte. În veacul al XVII‑lea, ulița „Podului Vechi” (actuala stradă Costache Negri) reprezenta una dintre zonele economice active ale orașului. Izvoarele scrise și descoperirile arheologice atestă existența aici a Se consideră că, în această perioadă de apogeu a troiacilor, ei au fost bătuți, preponderent, în atelierele Coroanei (64,28%) și, mai puțin, în cele de la Vilnius (13,78%) și Riga (21,94%) (MIKOŁAJCZYK 1988: 61). 37 Cu altă ocazie, am putut surprinde convingător variațiile producției atelierelor, tot de origine poloneză, în descoperirile monetare din Iași (MUNTEANU 2006: 451, 453). 38 ANDRONIC, NEAMȚU, CHEPTEA 1980: 104, 109; ANDRONIC 1986: 64. 39 ANDRONIC 1986: 64. De asemenea, pe planul întocmit de autori, locul descoperirii tezaurelor a fost marcat diferit de cel al săpăturii, fiind poziționat în spatele liceului, în apropiere de strada „Sf. Sava” (ANDRONIC, NEAMȚU, CHEPTEA 1980: 103, Fig. 1). 40 Considerăm interesant faptul că, în colecția Muzeului de Istorie a Moldovei, monedele din cele două loturi au fost amestecate, fiind tratate ca o singură descoperire (M.I.M. inv. 1950). Separarea lor, pe criterii neprecizate, a fost realizată de către V. M. Butnariu (BUTNARIU, ȘTIRBU 1994: 556). 36 288 Lucian Munteanu, Cristian Iosub numeroase dughene aparținând unor categorii diferite de meșteșugari (arcari, săbieri, zlătari, argintari, olari, blănari, șelari, băcali etc.). Unele dintre aceste construcții îndeplineau, probabil, atât rolul unor ateliere, cât și pe acela de puncte de desfacere a produselor41. Tezaurul monetar la care facem referire se află în legătură firească cu activitățile mercantile din această parte a târgului. S‑a considerat că îngroparea monedelor ar fi fost determinată de acțiunile militare ale lui Mihai Viteazul în Moldova, din anul 1600. Această constatare a avut în vedere exclusiv data de emitere a ultimei piese din acumulare (anul 1599)42. Pentru a aprecia o asemenea situație, trebuie să se țină seama de mai mulți factori. Unele dintre monedele tezaurului, dintre cele mai recente chiar, poartă urme vizibile de uzură (Cat. nr. 6, 19–20, 24 – majoritatea au reliefurile tocite), ceea ce indică faptul că ele au circulat o perioadă destul de îndelungată. Este dificil de apreciat dacă acest lucru s‑a realizat în spațiul originar sau pe teritoriul Moldovei. De asemenea, credem că pătrunderea masivă a troiacilor pe piața de la răsărit de Carpați a avut loc, mai ales, prin canalele comerciale ale epocii, abia după retragerea armatei poloneze, în anul 1604. În aceste condiții, considerăm plauzibil ca îngroparea tezaurului să se fi petrecut în prima jumătate a veacului al XVII‑lea. În absența unor indicii concrete, este imposibil de fixat un moment mai precis, care, eventual, să poată fi asociat unui eveniment istoric particular din această perioadă. CATALOGUL MONEDELOR43 (Fig. 3–4) UNIUNEA POLONO–LITUANIANĂ COROANA Zygmunt III Waza (1587–1632); trojaki 1. AR; 1,76 g; 20 mm; 7h; b.c.; bătută descentrat pe revers; Av. SIG•IIID•G•REX•POM•DL• Rv. •III• / – – – / •GROSARG / TRIP•REG• / POLONIÆ• / I – F H – R / 9 – 7 Poznań; 1597; herb Lewart și literele I F – Jan Firlej; semne monetare: roza și literele H R – Herman Rüdiger și crenguța – Jan Dittmar (GUMOWSKI 1960: 125, Nr. 1059; IGER 2008: 109, Nr. P97.4b var.); IAI, inv. 319.550/1. 2. AR; 2,02 g; 20 × 21 mm; 12h; b.c.; Av. •SIGISM•III•D:G–•REX•PO•M•D•L• Rv. III / – – – / GROS•ARG / TRIP•REG / •POLONI• / *–92–* / * Malbork; 1592; semne monetare: inel – Kasper Goebel și triunghi – Gracjan Gonzalo (GUMOWSKI 1960: 123, Nr. 1004; IGER 2008: 115, Nr. M.92.1a); IAI, inv. 319.550/2. 3. AR; 2,25 g; 21 mm; 12h; b.c.; Av. •SIGISM•III•D:G•–•REX•PO•M•D•L• Rv. III / – – – / GROS•ARG / TRIP•REG / •POLONI• / *–92–* / * Malbork; 1592; semne monetare: inel – Kasper Goebel și triunghi – Gracjan Gonzalo (GUMOWSKI 1960: 123, Nr. 1004; IGER 2008: 115, Nr. M.92.1a); IAI, inv. 319.550/3. 4. AR; 2,18 g; 20 mm; 12h; b.c.; tăiată drept; Av. SIGISM•III•D:G–•REX•PO•M•D•L Rv. III / * – – – * / GROS•ARG / •TRIP•REG• / •POLONI• /*–93–*/ * Malbork; 1593; semne monetare: inel – Kasper Goebel și triunghi – Gracjan Gonzalo (GUMOWSKI 1960: 124, Nr. 1012; IGER 2008: 115, Nr. M.93.1b var.); IAI, inv. 319.550/4. CIHODARU, PLATON 1980: 99, 113, 122, 126–127, 134; ANDRONIC, NEAMȚU, CHEPTEA 1980: 104–109; ANDRONIC 1986: 16, 53, 64; HRIBAN 2012: 117–118, 134–135, Harta 6–7, 16, 18, 20. 42 ANDRONIC, NEAMȚU, CHEPTEA 1980: 109; ANDRONIC 1986: 64. 43 Sunt folosite următoarele abrevieri pentru metale (AR – argint), date metrologice [g – gram, mm – milimetru, h – ax (ora)], stare de conservare a monedelor (b.c. – bine conservată, f.s.c. – foarte slab conservată, s.c. – slab conservată), determinatoare numismatice (var. – variantă) și colecţii (inv. – inventar; IAI – Institutul de Arheologie, Iași; MIM – Muzeul de Istorie a Moldovei, Iași). 41 Un tezaur monetar medieval descoperit în Iași (str. Costache Negri) 289 5. AR; 2,00 g; 20 mm; 1h; s.c.; bătută descentrat pe revers; Av. SIGI.3 D G•REX•POL•MDL• Rv. III / – – – / GROS •ARG / TRIP•REG / POLO:98 / HR–K Wschowa; 1598; herb Lewart – Jan Firlej; monograma HR – Hermann Rüdiger; litera K (GUMOWSKI 1960: 126, Nr. 1080; IGER 2008: 132, Nr. W.98.2d); IAI, inv. 319.550/5. 6. AR; 1,97 g; 20,5 × 21 mm; 7h; f.s.c.; tăiată drept; Av. SIG 3•D:G•REX•POM.D.L. Rv. III / – – – / GROS•ARG / TRIP•REG / POLONI / I–F–[...] / –9– Lublin; 1596; herb Lewart și literele I F – Jan Firlej; semn monetar (leu și cârlig) – Daniel Koste (GUMOWSKI 1960: 125, Nr. 1052; IGER 2008: 142, Nr. L.96.5c var.); IAI, inv. 319.550/6. 7. AR; 2,04 g; 20 × 21 mm; 12h; s.c.; Av. SIG3DG •REXP•M•DL Rv. •III•/ – – – / GROS•ARG / TR•R•PO97 / I–F– Lublin; 1597; herb Lewart și literele I F – Jan Firlej; monograma MR – Melchior Reysner (GUMOWSKI 1960: 126, Nr. 1074; IGER 2008: 149, Nr. L.97.24b var.); IAI, inv. 319.550/7. 8. AR; 1,87 g; 20 × 21 mm; 10h; b.c.; bătută descentrat pe revers; Av. SIG3DG–REEXPMDL Rv. III / – – – / GROSARG / TRRPO97 / I–F– Lublin; 1597; herb Lewart și literele I F – Jan Firlej; monograma MR – Melchior Reysner (GUMOWSKI 1960: 126, Nr. 1075; IGER 2008: 150, Nr. L.97.25c); IAI, inv. 319.550/8 Zygmunt III Waza (1587–1632); szóstak 9. AR; 4,49 g; 27,5 mm; 12h; b.c.; bătută descentrat pe avers; Av. •SIGISMVN•III•D:G•–•REX•PO•M•D•L Rv. •GROS•ARGEN•SEX•REG•POLONI•96• / VI Malbork; 1596; herb Lewart – Jan Firlej; semne monetare: inel – Kasper Goebel și triunghi – Gracjan Gonzalo (GUMOWSKI 1960: 128, Nr. 1151; KOPICKI 2007: 160, Nr. 904); IAI, inv. 319.550/9. MARELE DUCAT AL LITUANIEI Stefan Batori (1576–1586); trojaki 10. AR; 1,81 g; 20 × 21 mm; 6h; s.c.; tăiată drept; Av. STEP•D•G•REX–PO•M•D•L• Rv. III / – – – / 15–83 / GROS.ARG. / TRIP.M.D / LIT• Wilno; 1583; herb Leliwa – Jan Hlebowicz (GUMOWSKI 1960: 115, nr. 758; IGER 2008: 55, nr. V.83.1a); IAI, inv. 319.550/10. 11. AR; 1,86 g; 19 mm; 5h; b.c.; Av. STEP•DG•REX•PO•M•D•L Rv. III / – – – / 15–86 / GROS•ARG / TRIP•M•D / –LIT– Wilno; 1586; semn monetar (frunze) – Piotr Platyny (GUMOWSKI 1960: 113, Nr. 716; IGER 2008: 57, Nr. V.86.1d var.); IAI, inv. 319.550/11. Zygmunt III Waza (1587–1632); trojaki 12. AR; 1,91 g; 21 mm; 7h; b.c.; bătută descentrat pe revers; Av. SIG•III•D•G•REX•PO•M•D•L Rv. III / – – – / 15–92/ GROS•ARG / TRIP•M•D•L• / – – – Wilno; 1592; herb Syrokomla – Dymitr Chalecki; semn monetar (roză) (GUMOWSKI 1960: 135, Nr. 1333; IGER 2008: 167, Nr. V.92.1a var.); IAI, inv. 319.550/12. 13. AR; 2,14 g; 20,5 × 21 mm; 12h; b.c.; bătută descentrat pe avers și pe revers; tăiată drept; Av. SIG•III•D•G•REX•PO•M•D•L Rv. III / – – – / 15–92/ GROS•ARG / TRIP•M•D•L / – – – Wilno; 1592; herb Syrokomla – Dymitr Chalecki; semn monetar (roză) (GUMOWSKI 1960: 135, Nr. 1333; IGER 2008: 167, Nr. V.92.1a var.); IAI, inv. 319.550/13. 290 Lucian Munteanu, Cristian Iosub 14. AR; 2,44 g; 21 mm; 6h; s.c.; bătută descentrat pe avers; tăiată drept; Av. S[...]III•D:G •REX•PO•M•D.L• Rv. •III• / – – – / GROS•ARG / TRIP•M•D•L[...] / •15•–96[...] Wilno; 1596; herb Syrokomla – Dymitr Chalecki; herb Prus – Jan Dołmat Isajkowski (GUMOWSKI 1960: 135, Nr. 1337; IGER 2008: 168, Nr. V.96.1a var.); IAI, inv. 319.550/14. PRUSIA Albrecht I. v. Hohenzollern–Ansbach I (1525–1568); Dreigröscher 15. AR; 1,98 g; 22 mm; 9h; s.c.; perforată (2); Av. ♣ALBERDG[...]RBRANDVX×PRVSS Rv. ♣III♣ / GROSS:AR: /:TRIPLEX• / •ALBER:DVC• / •PRVSSIE• / ♣1541♣ Königsberg; 1541; semn monetar (trifoi) (KOPICKI 1995: 170, Nr. 3806; IGER 2008: 299, Nr. Pr.41.2a); IAI, inv. 319.550/15. RIGA (ORAȘ) Stefan Batori (1576–1586); trojak 16. AR; 1,99 g; 20 mm; 3h; b.c.; bătută descentrat pe avers; tăiată rotund; Av. STEP♦D♦G♦REX♦P♦D♦L♦ Rv. –III– / 15–86 / GR–OS / ARG♦TRIP / CIVIRI♦♦ / +GE + Riga; 1586; semn monetar (crin) – Hermann Wulf (GUMOWSKI 1960: 117; Nr. 814; IGER 2008: 61, Nr. R.86.1a var.); IAI, inv. 319.550/16. Zygmunt III Waza (1587–1632); trojaki 17. AR; 2,11 g; 21,5 mm; 3h; b.c.; Av. SIG× […]×D×G×REX×PO×D×LI× Rv. ×III× / 15–92 / GR–OS / ARG×TRIP / CIVI×RI / GE– Riga; 1592; semn monetar (crin) – Henryk Wulf (GUMOWSKI 1960: 140, Nr. 1451; IGER 2008: 178, Nr. R.92.1d); IAI, inv. 319.550/17. 18. AR; 1,86 g; 21 mm; 3h; s.c.; Av. SIG×III×D:G:REX×PO×D×LIV Rv. ×III× / 15–93 / GR–OS / ARG•TRIP / CIVI×RI / ×GE– Riga; 1593; semn monetar (crin) – Henryk Wulf (GUMOWSKI 1960: 140, Nr. 1452; IGER 2008: 179, Nr. R.93.1c); IAI, inv. 319.550/18. 19. AR; 1,93 g; 21 mm; 3h; s.c.; bătută descentrat pe avers și pe revers; Av. SIG×III×D:G:REX×PO×D×LIV Rv. ×III× / 15–93 / GR–OS / ARG×TRIP / CIVI×RI / ×GE– Riga; 1593; semn monetar (crin) – Henryk Wulf (GUMOWSKI 1960: 140, Nr. 1452; IGER 2008: 179, Nr. R.93.1c); IAI, inv. 319.550/19. 20. AR; 2,15 g; 21 mm; 3h; s.c.; bătută descentrat pe avers și pe revers; tăiată rotund; tăietura este suprapusă de cercul perlat al unei alte ștanțe; Av. SIG×III×D×G×REX×PO[…] Rv. ×III× / 15–94 / GR–OS / ARG×TRIP / CIVI×RI / ×GE– Riga; 1594; semn monetar (crin) – Henryk Wulf (GUMOWSKI 1960: 140, Nr. 1453; IGER 2008: 179, Nr. R.94.1h); IAI, inv. 319.550/20. 21. AR; 2,04 g; 22 × 21,5 mm; 3h; s.c.; bătută descentrat pe avers și pe revers; Av. SIG:III•D:G×REX×PO[…]I Rv. ×III× / 15–94 / GR–OS / ARG•TRIP / CIVI×RI: /:GE– Riga; 1594; semn monetar (crin) – Henryk Wulf (GUMOWSKI 1960: 140, Nr. 1453; IGER 2008: 179, Nr. R.94.1e); IAI, inv. 319.550/21. Un tezaur monetar medieval descoperit în Iași (str. Costache Negri) 291 22. AR; 2,06 g; 22 mm; 3h; f.s.c.; bătută descentrat pe avers și pe revers; Av. SIG:III•D:G:REX•PO•D:LIV Rv. ×III× / 15–94 / GR–OS / ARG×TRIP / CIVI×RI / GE– Riga; 1594; semn monetar (crin) – Henryk Wulf GUMOWSKI 1960: 140, Nr. 1453; IGER 2008: 179, Nr. R.94.1i); IAI, inv. 319.550/22. 23. AR; 2,02 g; 21,5 mm; 3h; b.c.; bătută descentrat pe avers și pe revers; Av. SIG:III×D×G:REX×PO:D:LI Rv. ×III× / 15–94 / GR–OS / ARG×TRIP / CIVI×RI• / •GE– Riga; 1594; semn monetar (crin) – Henryk Wulf (GUMOWSKI 1960: 140, Nr. 1453; IGER 2008: 179, Nr. R.94.1c var.); IAI, inv. 319.550/23. 24. AR; 1,84 g; 21 × 20 mm; 3h; f.s.c.; bătută descentrat pe avers și pe revers; tăiată rotund; pe avers, în afara cercului perlat, apare urma de la o altă ștanță; Av. SIG×III×D×G×REX•PO:D:LI Rv. ×III× / 15–95 / GR–OS / ARG×TRIP / CIVI×RI / ×GE– Riga; 1595; semn monetar (crin) – Henryk Wulf (GUMOWSKI 1960: 140, Nr. 1454; IGER 2008: 180, Nr. R.95.1i var.); IAI, inv. 319.550/24. SFÂNTUL IMPERIU ROMAN HERZOGTUM SACHSEN–(ALT)WEIMAR Friedrich–Wilhelm und Johann (1573–1602); 1/4 Taler 25. AR; 5,51 g; 31 mm; 3h; b.c.; bătută descentrat pe revers; rebătută pe revers, cu aceeași ștanță; Lot I (8.07.1961) MIM Lot II (21.08.1961) MIM Lot III (8.07.1961) IAI Av. –D:G•FRIDE•WIL•E•IOHAN•FRA•DVC•SAX: Rv. LAND[...]GRAVI•THVRIN:E•MARCHI•MISNI– / 1587 Saalfeld; 1587; semn monetar (litera B și ghindă) (MERSEBURGER 1894: 171, Nr. 3766 var.; HÖHN 2019: 15, Nr. 4094); IAI, inv. 319.550/25. (1557– 1598) (1562– 1599) (1541– 1598) 2 3 5 Bydgoszcz 7 7 Wschowa 3 STRUCTURA TEZAURULUI SPAȚIU MONETAR EMITENT ATELIER Stefan Batori Olkusz UNIUNEA POLONO– LITUANIANĂ Zygmunt III Waza Prusia Riga Stefan Batori Zygmunt III Waza Albrecht I. v. Hohenzollern– Ansbach I Stefan Batory Zygmunt III Waza Curlandia Friedrich Kettler 4 10 8 1 5 3 9 Malbork 2 8 3 13 Poznań 5 27 1 33 Lublin trojaki Imitație Lituania 1 (1541– 1599) 2 Olkusz Coroana NOMINAL Total tezaur Malbork szóstaki Wilno trojaki Groschen (?) Königsberg Riga 1 1 2 1 3 1 9 2 12 3 10 3 16 1 1 Dreigröscher trojaki trojak 1 1 2 5 1 8 5 70 8 83 1 1 SFÂNTUL IMPERIU ROMAN Lot III (8.07.1961) IAI SPAȚIU MONETAR Lot II (21.08.1961) MIM STRUCTURA TEZAURULUI Lot I (8.07.1961) MIM Lucian Munteanu, Cristian Iosub 292 (1557– 1598) (1562– 1599) (1541– 1598) Total tezaur EMITENT ATELIER NOMINAL Austria Boemia Ferdinand I Praga 10 Kreuzer 1 1 Thaler 1 1 Saxonia (linia Albertină) Augustus Joachimstal Annaberg Thaler Christian II/ Johann–Georg/ August Dresden Thaler Friedrich Wilhelm/ Johann Saalfeld ¼ Thaler Maximilian Saxonia– Weimar 1 (1541– 1599) 1 1 1 1 1 26 161 25 212 Tabelul I. Structura tezaurului monetar descoperit în Iași, strada Costache Negri. BIBLIOGRAFIE ANDRONIC 1986 Andronic, Al., Iaşii până la mijlocul secolului al XVII–lea. Geneză şi evoluţie, Ed. Junimea, Iași. ANDRONIC, NEAMȚU, CHEPTEA 1980 Andronic, Al., Neamțu, E., Cheptea, S., Cercetări arheologice pe teritoriul orașului Iași în anii 1961–1967, in: ArhMold, 9, 103–119. ARNOLD 1980 Arnold, P., Die Sächsische Talerwährung von 1500 bis 1763, in: SNR, 59, 50–95. BĂTRÎNA, BĂTRÎNA 1983 Bătrîna, L., Bătrîna, A., Tezaurul monetar de la Netezi, jud. Neamţ, in: CA, 6, 259–260. BERCIU–DRĂGHICESCU 1990 Berciu‑Drăghicescu A., Repertoriul descoperirilor monetare de pe teritoriul Moldovei (secolele XIV–XVI), in: Berciu‑Drăghicescu, A. (coord.), Caietul seminarului special de științe auxiliare ale istoriei. Opuscula bibliologica, genealogica, numismatica, II, Tipografia Universității București, București, 54–93. BUTNARIU 2019 Butnariu, V. M. (ed.), Moneta Terrae Moldaviae II. Repertoriu tezaure, Ed. Ștef, Iași. BUTNARIU 2012 Butnariu, V. M., «Grossus argenteus triplex» în Moldova (II), in: SCN, S.N., 3 (15), 73–95. BUTNARIU 2010 Butnariu, V. M. (éd.), Monnaies et parures du Musée Départemental de Botoşani, Ed. Terra Design, Gura Humorului. BUTNARIU 2001 Butnariu, V. M. (coord.), Monnaies et parures du Musée d’Histoire de la Moldavie de Iași, Ed. Vasiliana ’98, Iași. BUTNARIU 1998 Butnariu, V. M., Moldova între „spaţii monetare” și „raţiuni de stat”. Anii 1574–1612, in: SCN, 12 (1997), 157–172. Un tezaur monetar medieval descoperit în Iași (str. Costache Negri) 293 BUTNARIU, ȘTIRBU 1994 Butnariu, V. M., Ştirbu, A., Tezaure monetare din secolele XV–XVII descoperite în Moldova (III), in: AIIX, 31, 555–559. CIHODARU, PLATON 1980 Cihodaru, C., Platon, Gh. (red. resp.), Istoria orașului Iași, I, Ed. Junimea, Iași. ENGEL, SERRURE 1897 Engel, A., Serrure, R., Traité de Numismatique moderne et contemporaine, Ière partie: Époque moderne (XVIe – XVIIe siècles), Ernest Leroux, Paris. GUMOWSKI 1960 Gumowski, M., Handbuch der polnischen Numismatik, Akademische Druck‑ und Verlagsanstalt, Graz. HÖHN 2019 Leipziger Münzhandlung und Auktion Heidrun Höhn e.K. 93. Auktion. Sammlung Theo Seitz. Sachsen–Weimar. 1. November 2019, Köthen GmbH&Co.KG, Leipzig. HRIBAN 2012 Hriban, C., Iașii în secolele XV–XVIII. Elemente de topografie istorică, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava. IGER 2008 Iger, T., Katalog trojaków polskich, Wydanie pierwsze, Warszawa. ILIESCU 2002 Iliescu, O., The history of coins in Romania (cca. 1500 B.C. – 2000 AD). Chronology – Bibliography – Glossary, Ed. Enciclopedică, Bucharest. KOPICKI 2007 Kopicki, E., Monety Zygmunta III Wazy, Wydawn. „Nefryt”, Szczecin. KOPICKI 1995 Kopicki, E., Ilustrowany skorowidz pieniędzy polskich i z polską związanych, I–II, Polskie Towarzystwo Numizmatyczne, Zarząd Główny, Warszawa. KURPIEWSKI 1994 Kurpiewski, J., Katalog monet polskich 1506–1573 (Zygmunt I Stary– Zygmunt II August – Berzkrólwwie 1573), Polskie towarzystwo numizmatyczne, Warszawa. MERSEBURGER 1894 Merseburger, O., Sammlung Otto Merseburger, umfassend Münzen und Medaillen von Sachsen: Albertinische und Ernestinische Linie, Zschiesche & Köder, Leipzig. MIKOŁAJCZYK 1989 Mikołajczyk, A., Polish coins in the monetary circulation of Europe in the sixteenth and seventeenth centuries, in: Carradice, I. (ed.), Proceedings of the 10th International Congress of Numismatics: London, September 1986 / Actes du 10ème Congrès international de numismatique, International Association of Professional Numismatists, London, 563–568. MIKOŁAJCZYK 1988 Mikołajczyk, A., Einführung in die neuzeitliche Münzgeschichte Polens, Biblioteka Muzeum Archeologicznego i Etnograficznego w Łodz, Łódź. MIKOŁAJCZYK 1985/1986 Mikołajczyk, A., Polish–Ottoman monetary relations in the light of numismatic evidence (16th to 18th century), in: WN, 29/ PNN, 4, 87–100. MOISIL 1945 Moisil, C., O monetă curioasă: costanda, in: CNA, 19, 133–136, 8–14, 56–59. MUNTEANU 2006 Munteanu, L., Preliminary data about the coin hoard of Iași – 2002, in: Mihailescu‑Bîrliba, V. (ed.), The Great Medieval Coin Hoard of Iași. Historical Significance of the Great Medieval Coin Hoard of Iași, Ed. Institutul European Press, Iași, 433–474. 294 Lucian Munteanu, Cristian Iosub MURGESCU 1996 Murgescu, B., Circulaţia monetară în Ţările Române în secolul al XVI-lea, Ed. Enciclopedică, Bucureşti. NEAMȚU 1974 Neamțu, E., Contribuții la cunoașterea motivelor ceramicii ornamentale medievale moldovenești, in: SCIVA, 25, 2, 309–313. RAJI 1984 Chirica, V., Tanasachi, M., Repertoriul arheologic al județului Iași, I, Ed. Junimea, Iași. ŞTIRBU, VELTER 1994 Ştirbu, C., Velter, A.–M., Tezaurul de la Săpoca, judeţul Buzău, in: Mousaios, 4, 1, 343–366. VELTER, ŞTIRBU 2002 Velter, A.–M., Ştirbu, C., Circulaţia monedelor de argint cu valoare ridicată emise de către Statele, oraşele şi autorităţile ecleziastice germane în Ţările Române în secolele XVI–XVII, in: CN, 8, 273–308. LIST OF ILLUSTRATIONS Tabel I. Chronological structure of the coin hoard discovered in Iași, Costache Negri street. Fig. 1. The place of discovering the coin hoard (“Vasile Alecsandri” high school, Costache Negri street). Fig. 2. The place of discovering the coin hoard (“Vasile Alecsandri” high school, in the background, “St. Sava” Church). Fig. 3. Coins from the hoard discoverd in Iași, Costache Negri street (nos. 1–18). Fig. 4. Coins from the hoard discoverd in Iași, Costache Negri street (nos. 19–25). Un tezaur monetar medieval descoperit în Iași (str. Costache Negri) Fig. 1. Locul descoperirii tezaurului monetar (Liceul „Vasile Alecsandri”, strada Costache Negri). Fig. 2. Locul descoperirii tezaurului monetar (Liceul „Vasile Alecsandri”, în fundal, Biserica „Sf. Sava”). 295 296 Lucian Munteanu, Cristian Iosub Fig. 3. Monede din tezaurul descoperit în Iași, strada Costache Negri (nr. 1–18). Un tezaur monetar medieval descoperit în Iași (str. Costache Negri) Fig. 4. Monede din tezaurul descoperit în Iași, strada.Costache Negri. (nr. 19–25). 297 CONSIDERAŢII PRELIMINARE PRIVIND HABITATUL UMAN PREISTORIC, ANTIC ŞI MEDIEVAL, PE BAZA RECENTELOR INVESTIGAŢII ARHEOLOGICE, PEDOLOGICE ŞI GEOMORFOLOGICE DIN MICROZONA RĂDĂUŢI Bogdan Petru niCuliCă*, VAsIlE BUDUI**, ConStantin aParaSChivei*** Abstract: Over the years, archaeologists from the “National Museum of Bukovina” in Suceava have conducted numerous surface archaeological investigations in the area of Rădăuți city and adjacent regions. These researches have resulted in the discovery of a limited number of archeological sites (14), dating from various historical periods (from prehistory to the late medieval period). As a result, a first archaeological map of Rădăuți was published (2004), after more than 20 years of research, but – we emphasize this fact – no explanation could be offered, at that time, for the precariousness of the archaeological data existing both in the urban space of Rădăuţi, and especially in the neighboring regions (we mention that in those times there was no possibility to carry out complex interdisciplinary investigations or minimal archaeological surveys). In the spring of 2019, the undertaking of extensive works for the future ring road bypassing Rădăuți, on a length of 16,000 + 500 m, required a number of 157 stratigraphic surveys specific to archeology and 10 pedological profiles. The specialists sought to identify any traces of anthropogenic habitation on the route of the mentioned road, but, surprisingly, no archaeological traces were identified along it. The present study refers to the corroboration of the data published in 2004 with the recent ones, which suggest that not only the prehistoric human communities, but also those from the Middle Ages sought to establish settlements in certain areas, more favorable, avoiding the space bordering Rădăuți (where the ring road was planned); precisely the lack of these favorable conditions on the route of the ring road of Rădăuți is discussed and argued based on geological, geomorphological and pedological research, which enrich the archaeo-historical image of Rădăuți. Keywords: Rădăuți; archaeology; geomorphology; pedology; human habitat. Introducere Î n perioada 26 martie – 15 aprilie 2019, în baza autorizaţiei de diagnostic arheologic nr. 95/12.03.2019, eliberată de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale prin Direcţia Patrimoniu Cultural, Muzeul Naţional al Bucovinei1 din Suceava a desfăşurat cercetări de diagnostic arheologic non‑intruzive şi intruzive, în baza solicitării Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi (DRDP Iaşi) (contract cu Muzeul Bucovinei nr. 34/20.02.2019), pe obiectivul Varianta de ocolire a municipiului Rădăuţi, jud. Suceava, pe o lungime Muzeul Naţional al Bucovinei, Suceava: niculicab@yahoo.com. Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava: vbudui@yahoo.com. *** Muzeul Naţional al Bucovinei, Suceava: costi_costi0@yahoo.com. 1 Noua titulatură a Muzeului Bucovinei, începând cu februarie 2020, cf. HG 611/21 august 2019. * ** 300 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei de 16+500 km. Acest proiect a fost cuprins în cadrul H.G. 666/2016 de aprobare a master Planului General de Transport al României, fiind inclus în categoria proiectelor finanţate din Bugetul de Stat, prin Ministerul Transporturilor, capitolul 84.01 „Transporturi”, subcapitolul 03 „Transport Rutier”, titlul 58 – „Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014– 2020”, aliniatul 58.01 – „Programe din Fonduri Europene de Dezvoltare – FEDR”. Obiectivul principal urmărit de echipa de arheologi l‑a constituit identificarea / reperarea, cartografierea, recuperarea posibilelor vestigii arheologice descoperite şi delimitarea eventualelor situri arheologice de pe traseul viitoarei șosele de centură a orașului Rădăuţi, inclusiv în beneficiul unei eventuale cercetări arheologice preventive în cadrul culoarului destinat şoselei ocolitoare. Precizări fizico-geografice Traseul centurii ocolitoare a municipiului Rădăuţi se încadrează, ca poziție, în Depresiunea Rădăuți, parte componentă a Podişului Sucevei2. Această subunitate depresionară a fost strâns legată evolutiv de aria piemontană care face legătura cu unitatea Carpaților Orientali, motiv pentru care unii autori au inclus‑o în subunitatea distinctă a Podișului piemontan Ciungi-Corni și Culoarul Moldova-Siret, considerată de același rang cu Podișul Sucevei3. Parte componentă a Podişului Sucevei, această unitate depresionară, descrisă de geografi ca „depresiune de contact”, „câmpia intracolinară” sau „câmpia piemontană Rădăuţi”, având aspectul unui bazin alungit, cu altitudinea absolută medie cuprinsă între 350–360 m, se include în arealul Podişului Moldovei. Depresiunea Rădăuţi, cunoscută şi ca „cel mai lat şes din Moldova” sau „ochiu de câmpie”, aşa cum o descria geograful N. N. Lupu încă din perioada interbelică4, este poziţionată în partea de nord‑vest a Podişului Sucevei, fiind traversată de râul Suceava ca arteră hidrografică principală, la care se adaugă Suceviţa, Pozenul, Temnicul şi Topliţa. Depresiunea are o suprafaţă aproximativă de 627 km2, de la NV la SE, între localităţile Straja şi sud de Milişăuţi fiind o distanţă de 35 km, iar de la V la E, între localităţile Marginea şi Dorneşti fiind de 20 km. La vest, depresiunea intră în contact cu Obcina Mare, prin piemontul colinar Marginea, cu înălțimi de 602–912 m, iar la est şi sud‑est cu înălţimile Podişului Sucevei, de cca. 485–708 m altitudine absolută; aşa cum se arăta în Enciclopedia României (1938), oraşul Rădăuţi este amplasat „pe un teren foarte puţin prielnic din cauza umidităţii aproape permanente a solului”, fiind asociată de C. Brânduş şi Al.–I. Cristea cu o „piaţă de adunare a apelor, inclusiv a celor subterane”5. Din punct de vedere geo‑structural, zona menţionată aparţine Platformei est‑europene, care „cade” către vest, în trepte, sub orogenul Carpaţilor Orientali. Aceasta prezervă groase stive de depozite marine, asociate la trei cicluri de sedimentare. Ultimul dintre acestea se finalizează la începutul sarmaţianului, când, în urma unei regresiuni marine determinate de cauze epirogenetice (mişcări tectonice pozitive), începe evoluţia subaeriană, ce se va extinde treptat din nord către sud în intervalul Volhinian – Cuaternar6. La contactul dintre Carpaţi şi Marea Sarmaţiană în retragere, râurile care coborau din culmile montane depuneau mari cantităţi de prundişuri, ce se apreciază în prezent a fi constituit aşa‑numitul piemont sarmatic. Nordul Podişului Moldovenesc – Podişul Sucevei, prin urmare, şi aria în care se include şi Depresiunea Rădăuţi, a fost supusă modelării determinate de agenţii externi de la începutul Volhinianului. În prezent, pe fundul depresiunii, dar şi către NE de aceasta, în Podişul Bălcăuţi se documentează depozite marine mai vechi, bugloviene. Acestea apar la zi ca urmare a exercitării unor îndelungate procese erozive care au îndepărtat, conform geografilor, sute de metri de sedimente din stiva iniţială; foraje efectuate la nord‑est de Rădăuți indică 950 m grosimea depozitelor bugloviene7. BADEA, BĂCĂUANU 1992: 459–474. BĂCĂUANU et al. 1980: 244–263; VELCEA, BADEA 1983: 597, 631. 4 LUPU 1937: 7. 5 LUPU 1937: 5–32; GUSTI et al. 1938: 655; REZUŞ 1975: 7; BĂCĂUANU et al. 1980: 260–261; IAŢU 2002: 27, 47–51, 55–58; BRÂNDUŞ, CRISTEA 2013: 47. 6 IONESI 1968: passim. 7 ŞANDRU 1955: 230; ŞANDRU, BLAJ 1956: 231 şi urm.; REZUŞ 1975: 7–9; BĂCĂUANU et al. 1980: 9–25 şi urm., 2 3 Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi 301 Depresiunea Rădăuți este o depresiune de contact, între unitatea de podiş şi montană, iar din punct de vedere ştiinţific, este cunoscut faptul că nu a beneficiat de o atenţie sporită din partea geografilor şi nici a arheologilor, nefiindu‑i consacrate o multitudine de studii sau monografii strict dedicate (majoritatea cu atingere tangenţială pe subiectul istoriei vechi / arheologiei ori a analizelor geografice secvenţiale)8; alte diverse chestiuni arheologice sunt de dată relativ recentă, cum este cazul unor descoperiri din zona localităţii Rădăuţi, menţionate de un colectiv de arheologi de la Muzeul Naţional al Bucovinei din Suceava, în urma unor cercetări de teren îndelungate, desfăşurate pe parcursul mai multor ani de investigaţii de teren (1984–2004)9. În ceea ce priveşte traseul centurii Rădăuţi, de mare valoare sunt studiile pedologice întreprinse de‑a lungul anilor de către specialişti10. Astfel, se menţionează faptul că cea mai mare extindere a solurilor gleice de pe cuprinsul judeţului Suceava se află în Depresiunea Rădăuţi, motivul constituindu‑l apropierea de suprafaţă a apei freatice, la aproximativ 1 m (Fig. XLI.2,4,5; XLIII; XLIV.1–4). Sunt notate următoarele tipuri de sol: soluri aluviale de‑a lungul râului Suceava şi a afluenţilor mai importanţi; soluri pseudogleice, majoritar situate în nordul depresiunii; soluri gleice amplasate în partea plană a depresiunii; soluri puternic afectate de procese de eroziune şi pseudogleizare, pe ramele vestică şi sudică a depresiunii. De altfel, zona depresionară Rădăuţi este renumită pentru amplele lucrări de ameliorare şi drenaj (Fig. I–II; XVI–XX; XXV–XXVI, XXIX) aplicate solurilor cu exces de umiditate, existând în literatura de specialitate şi noţiunea de „câmpul experimental de drenaj de la Rădăuți”, valorificată într‑o teză de doctorat de către F. Filipov în anul 199811. Astfel, conform geografilor, Depresiunea Rădăuți este marcată de o caracteristică principală, oarecum negativă, dată de prezenţa apei freatice aproape de suprafaţă (din cuprinsul judeţului Suceava, cele mai importante ape freatice se regăsesc în Depresiunea Rădăuţi)12, ceea ce conduce direct la scăderea capacităţii fertile a unor soluri13. De asemenea, depresiunea constituie un veritabil „laborator natural”, în care impunerea unor măsuri agrotehnice speciale, desecări, drenări a fost obligatorie decenii la rând14, primele studii tehnico‑economice fiind realizate începând cu anul 1950 de către Serviciul Hidrotehnic15. Interesante sunt şi anumite consideraţii de geografie istorică, conform cărora oraşul Rădăuţi era numit „oraşul fără beciuri”16, iar aşa cum arăta P. Rezuş, zona depresionară întreţine umiditatea solului, apele freatice generând o bogată reţea hidrografică, compusă din izvoare, pâraie, heleşteie17. O altă observaţie remarcabilă este aceea că la nord de oraşul Rădăuți, în zona Pozenului, care prezintă o luncă largă, oamenii au utilizat pentru deplasare bărcile, până în anul 1928 (bărci numite de localnici „ciobâci” sau „ciobăci”)18, atunci când viiturile inundau o bună parte a câmpurilor („toloaca” Rădăuţiului şi cartierele marginale), situate pe poziţii mai joase, acest fapt fiind consemnat de către cercetători19. În acest context, menţionăm că geograful I. Şandru observa că „terenurile băltoase, străbătute de mici grinduri şi protejate de păduri, reprezentau puncte de siguranţă” pentru populaţiile străvechi, dar 260–261; IAŢU 2002: 30–31. 8 Dintre acestea cităm selectiv pe cele elaborate de LUPU 1937: 5–74; ŞANDRU 1946: 166–168; ŞANDRU 1955: 227–242; ŞANDRU, BLAJ 1956: 231–256; REZUŞ 1975; BĂCĂUANU et al. 1980; IAŢU 2002; SCHIPOR 2010. 9 ANDRONIC et al. 2004: 130–135, Fig. 8. 10 IAŢU 2002: 36–36. 11 Cf. IAŢU 2002: 36. De exemplu, deşi atestat ca târg la sfârşitul secolului al XIV‑lea, Rădăuți devine oraş abia în secolului al XIX‑lea, tocmai din cauza elementelor cadrului natural nu tocmai favorabile, între care şi prezenţa solurilor hidromorfe şi a arealelor cu exces de umiditate – cf. BRÂNDUŞ, CRISTEA 2013: 129. 12 ŞANDRU 1955: 230, Fig. 3–4, arată că locuinţele din Rădăuţi sufereau de igrasie din cauza prezenței aproape de suprafaţă a freaticului; POPP 1972: 42; IAŢU 2002: 34, 55–58. 13 IAŢU 2002: 66–70. 14 IAŢU 2002: 67. 15 ŞANDRU, BLAJ 1956: 238. 16 ŞANDRU, BLAJ 1956: 238; PAULENCU 1982: 242. La Rădăuţi primele blocuri au fost ridicate după 1962, pe terasa mai înaltă a Suceviţei („cea mai înaltă şi uscată suprafaţă din intravilan”) – cf. PAULENCU 1982: 241. 17 REZUŞ 1975: 9. 18 REZUŞ 1975: 8; SCHIPOR 2010: 31. 19 REZUŞ 1975: 7–8, 14–15. 302 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei un impediment în calea dezvoltării moderne a oraşului Rădăuți, tot el semnalând şi desele inundări produse de Pozen, precum şi că în Evul Mediu circulaţia pe drumurile transversale, între munţi şi valea Siretului / Sucevei era îngreunată de „regiunea băhnoasă a Rădăuţilor”, fiind utilizate vadurile („Vadul Pietros”, peste Pozen, „Vadul Vlădichii” peste Suceviţa) şi grindurile20. Sunt consemnate şi inundaţii puternice (P. Rezuş menţionează, în ceea ce priveşte cadrul geografic al oraşului Rădăuţi, că acesta este format din şesul de circa 631 km2, inundabil, în general, al bazinului Rădăuţi, din dealurile specifice podişului spre răsărit şi apus, până spre Obcinele Bucovinei – Obcina Mare)21, când Suceviţa a inundat, prin afluenţii săi, Topliţa şi Redea, centrul Rădăuţiului, spre nord, în anii 1899 şi 190622; în august 1953, o ploaie torenţială a creat bălţi pe o suprafaţă de 11 ha, scurgerea fiind epuizată după 2–3 zile23. De aceea, majoritatea albiilor cu pericol de inundare au beneficiat de lucrări de consolidare şi amenajare. De asemenea, sectoarele cu izvoare, iazuri, heleșteie (folosite exclusiv pentru pescuit) şi mori au existat în trecut până spre centrul oraşului24, cu precădere în sectoarele de nord şi nord‑est, fiind menţionate şi în documentele medievale (cele de pe valea Pozenului sunt legate de domnia lui Ieremia Movilă, anul 1597)25 Iazuri mari erau cunoscute în trecut în marginea răsăriteană a Rădăuțiului. La jumătatea secolului al XX‑lea, existau informaţii detaliate, fiind cartate 19 heleşteie, alimentate de izvoare sau pâraie, cu suprafeţele cuprinse între 56 şi 2400 m2 – Heleşteul lui Tofănel din centrul Rădăuţiului, Heleşteul Rotărenilor de pe Valea Seacă, Heleşteul Mărculenilor ş.a.26. În secolul al XIX‑lea, circulaţia pe drumurile comerciale care duceau spre Rădăuţi era mult îngreunată de suprafeţele cu mlaştini întinse, dintre care cele mai greu de străbătut erau cele din zona limitrofă nordică, nord‑vestică şi răsăriteană. Este cunoscut faptul că uneori se ocoleau anevoie suprafeţele întinse ocupate de mlaştini, abia în timpul administraţiei austriece a Bucovinei fiind începute lucrări de drenaj / asanare27. Teologul şi scriitorul Isidor cavaler de Onciul descria, la finele secolului al XIX‑lea, regiunea Rădăuţi astfel: „Întreg şesul cât ţine de la apa Sucevei şi până sub munte de o parte, de alta de la Rădăuţi şi până la Straja, era o mlaştină întinsă acoperită de huci, prin care primăvara şi toamna precum şi la timp ploios, nu putea străbate mai nimeni. Locuitorii din Straja şi din Vicove, după cum îmi povesteau bătrânii din acele sate, dacă aveau treabă la Rădăuți, şi timpul era rău, pentru ca să încunjure locul acesta periculos, făceau încunjur pe sub munte pe la Voitinel şi Horodnic şi aşa le trebuia o zi de mers şi alta de întors. Cei din Frătăuţi, neavând putinţă de încunjur, mulţi din ei pe locul acela în timp de iarnă moale îşi pierdură şi viaţa, neputând ieşi nici ei, nici vitele cu trăsura din glodul în care se împlântau. Am apucat în copilărie încă câteva cruci, care însemnau locurile, în care se întâmplaseră nenorociri de acest feliu”28. Pozenul este amintit în documente şi pe vremea domnului Moldovei Ştefan cel Mare, în 1503, iar ulterior în 1520, în timpul domniei lui Ştefăniţă, când sunt menţionate mori de‑a lungul cursului său. Pe firul Pozenului existau bulboane cunoscute de localnici, care le foloseau la scăldat, şi plise: Plisa Cailor, Plisa lui Talchig, Plisa de la Podul Unguresc. Totodată, gospodinele își albeau pânzele în apa Pozenului29. Tradiţia orală a conservat şi povestiri despre castori (brebi) din zona luncilor Pozenului şi Temnicului, care stăvileau apele, dar şi despre „case făcute de oameni pe locuri pline de mlaştini şi de bahne”30. De asemenea, notăm că porţiunile joase din răsăritul Rădăuților, cunoscute sub numele de „ochiuri”, se bucură de o bogată tradiţie orală. Se păstrează în memoria rădăuțenilor istorii vechi, conform cărora în aceste zone cu poteci cunoscute doar de către localnici s‑au înecat tătarii care au năvălit în Evul ŞANDRU 1955: 229–230, 239–240. GUSTI et al. 1938: 655; REZUŞ 1975: 11. 22 ŞANDRU 1955: 228, Fig. 1–2; ŞANDRU, BLAJ 1956: 248; REZUŞ 1975: 14–15. 23 ŞANDRU, BLAJ 1956: 249. 24 ŞANDRU, BLAJ 1956: 245 şi urm. 25 ŞANDRU, BLAJ 1956: 250; REZUŞ 1975: 13. 26 ŞANDRU, BLAJ 1956: 249; REZUŞ 1975: 15. 27 IAŢU 2002: 110; SCHIPOR 2010, 31 şi nota 37; 45; 162. 28 ONCIUL 1891: 12. Despre Isidor Onciul şi câteva dintre descoperirile arheologice ale Bucovinei veacului al XIX‑lea vezi IGNAT 2000: 343–346. 29 REZUŞ 1975: 14. 30 REZUŞ 1975: 110. 20 21 Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi 303 Mediu. Mai târziu, tot aici, în timpul primului război mondial, o brigadă de artilerie austriacă, aflată în retragere, a suferit pierderi considerabile. Uneori, în caz de primejdie, rădăuțenii se ascundeau în zonele mlăştinoase ale „ochiurilor”31. C. Iaţu arată că inclusiv stabilirea necropolei voievodale de la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi nu s‑a făcut doar din considerente politico‑administrative, ci a reprezentat în realitate o combinaţie de factori, unul dintre aceștia fiind factorul natural. Așadar, pădurea Jalcăului şi sectorul „ochiurilor de apă” au protejat orașul Rădăuţi32. În 1956, geografii I. Șandru şi C. Blaj publicau o primă clasificare hidrogeomorfogenetică, folosită şi astăzi ca reper fundamental în orice analiză, din punct de vedere geografic, a microzonei pe care se extinde şi evoluează municipiul Rădăuţi33. La acel moment, geografii propuneau delimitarea următoarelor cinci zone, în care s‑a dezvoltat istoric oraşul Rădăuţi şi zona limitrofă (de aceasta din urmă se legă în mod direct şi centura ocolitoare a Rădăuţiului): 1) terasa Suceviţei, spre sud de oraş; 2) conul de dejecţie Pozen, la nord‑vest, nord şi nord‑est de Rădăuți; 3) sectorul grindurilor (uneori cu depuneri de lehmuri), specifice părţii centrale şi nordice a oraşului, amplasarea acestora fiind între terasa Suceviţei, sectorul conului de dejecţie al Pozenului, cel al ochiurilor şi zona marginală inundabilă; înălţimea grindurilor este cu cca. 1–2 m peste lunca inundabilă din vecinătate; 4) sectorul „ochiurilor”, cu sol humic negru cu aspect turbos, situat în regiunea de sud‑est a Rădăuţiului, între lunca Pozenului şi marginea nord‑vestică a terasei Suceviţei; aceste ochiuri sunt mici depresiuni ovale, cu izvoare subterane puternice, având suprafeţe variind de la 50 m2 la 5–6 ha, adâncimile atingând uneori şi 10–15 m sau chiar mai mult, în funcţie de debitul izvoarelor; 5) sectorul inundabil – lunca Pozenului se întinde în partea de est şi nord‑est a Rădăuţiului, lunca având o dezvoltare de aproximativ 2–2,5 km. Studiul de faţă reia consideraţiile geomorfologice anterioare şi nuanţează printr‑o hartă geomorfologică actuală caracteristicile microzonei Rădăuţi (Fig. VI). Se remarcă larga dezvoltare a regiunii joase inundabile din partea nord‑estică a arealului de studiu, aflată sub influența Pozenului. Aici terasele de luncă ale Sucevei sunt practic estompate de depunerile aluviale. Jumătatea sud‑vestică a regiunii este ușor mai ridicată și aparține nivelurilor de terase inferioare și mijlocii, cu frunți estompate prin glacizare și prin depunerile aluviale. Terenurile acestea sunt mai stabile și mai bine drenate, iar adâncimea nivelului freatic coboară sub nivelul de bază al solurilor, influențându‑le doar periodic. Martori ai eroziunii depozitelor sarmatice, care acoperea depresiunea, sunt prezenți astăzi de jur‑împrejurul arealului rădăuțean, fiind reprezentați de o serie de dealuri și versanți: Dealul Ursoiul (sau Ursoaiei, 482 m), versantul nordic al Dealului Volovăț (512 m), Dealul Crucii (387 m). Descoperiri arheologice în zona municipiului Rădăuți Cel mai vechi document cartografic, care consemnează diverse descoperiri arheologice de pe teritoriul provinciei austriece Bucovina (1774–1918), intitulat Charta archeologică a Bucovinei (Bucureşti, 1894), realizată de arheologul Dionisie Olinescu34 (Fig. X – extrasul pentru zona Rădăuți), nu prezintă decât un singur obiectiv de interes major: Biserica Sf. Nicolae, gropniţa voievozilor Moldovei. Nici zona înconjurătoare nu beneficia de menţiuni / descoperiri arheologice, spre deosebire de alte regiuni ale Bucovinei, bogate în varii descoperiri: monede, piese de piatră, silex, bronz, fier, tumuli izolaţi şi grupe tumulare, fortificaţii preistorice şi medievale. Pe harta menţionată, la sud de valea Suceviţei REZUŞ 1975: 9, 40–41. REZUŞ 1975: 7–8, menționează că în trecut „păduri imense de fag şi brad” se întindeau până la limita municipiului Rădăuţi, oferind localnicilor adăpost în caz de primejdie; IAŢU 2002: 37. 33 ŞANDRU, BLAJ 1956: 232–236; REZUŞ 1975: 8–9. 34 OLINESCU 1894A: 64–94; OLINESCU 1894B: 3–10 şi harta în mss. la biblioteca Academiei Române; NICULICĂ 2009: 117–149 – reproducerea textului şi harta în format A3, anexată la volum; NICULICĂ 2013: 525–526; NICULICĂ 2017: 111–136, Fig. V; NICULICĂ 2019: 131. 31 32 304 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei întâlnim Biserica din Volovăţ, ctitorie a lui Ştefan cel Mare. La nord de Suceviţa, spre Rădăuţi, precum şi la nord de acesta, până spre valea râului Suceava (zona Frătăuţi) exista o mare pată albă. Înainte de 1989 şi imediat după, colectivul de arheologi de la Muzeul Judeţean de Istorie din Suceava a întreprins repetare cercetări de suprafaţă, unele datorate unor semnalări ale unor localnici, care identificau în timpul lucrărilor edilitare sau agricole diverse obiecte. Astfel, în 2004, a fost întocmită prima hartă arheologică a microregiunii Rădăuţi, care conţinea descoperiri din varii etape istorice35. Deşi aparent puţine la număr, respectiv 14, ele sunt importante, întrucât au rămas singurele repere clare ale habitatelor din trecut. Astfel, trei puncte arheologice erau situate în afara spaţiului definit de şoseaua de centură, fiind amplasate mult în exteriorul localităţii, unele la peste 1,5–2,5 km – cum este cazul Dealului Osoi / Ursoi de la vest de Rădăuți sau Dealul Crucii spre răsărit–şi 11 puncte în interiorul arealului definit de centura Rădăuți, pe teritoriul localităţii36. Aceste puncte / descoperiri (Fig. XI), reprezentă efortul unor ani îndelungaţi de cercetări de teren minuţioase, iar prin modul de aranjare în teritoriu ne dezvăluie mai multe „pete albe” pentru care, până în prezent, nu au fost confirmate dovezi că au fost locuite de comunitățile umane. Din punctul nostru de vedere, aceasta este legată de motive ce ţin de specificul geografic microregional ce se regăsesc expuse mai sus, în subcapitolul referitor la condițiile geografice caracteristice Depresiunii Rădăuţi. Din punct de vedere cronologic‑istoric, diversele piese arheologice (ceramică, piese litice confecţionate din roci magmatice şi silex) recoltate din teren de echipa de arheologi37 se leagă de paleoliticul superior (gravettian oriental), civilizaţia Cucuteni, epoca bronzului, Hallstatt‑ul timpuriu (Ha A), prezenţa bastarnilor, de populația culturii Sântana de Mureş, perioada medievală timpurie (secolele VI–VII, VIII–IX, X–XIII), perioada întemeierii statului medieval Moldova (secolul XIV), secolele XV–XVIII. De asemenea, în centrul oraşului au fost descoperite urme provenind, probabil, de la ateliere meşteşugăreşti, respectiv, fierari din secolele XVIII–XIX. Notăm şi faptul că unele fragmente ceramice, precar păstrate, ar putea aparţine populaţiilor culturilor Criş şi Precucuteni (probabil, faza a III‑a) (zona hipodromului). Totodată, se cunosc şi unele descoperiri monetare romane, bizantine şi medievale, majoritatea păstrate în Muzeul Etnografic Rădăuţi sau în diverse colecţii particulare locale38. Traseul variantei ocolitoare a municipiului Rădăuți se inserează, din considerente inginereşti, economice, sociale (exproprieri mai facile), tocmai în zona limitrofă, plană sau cvasiplană, cu umezeală sporită şi pânză freatică apropiată de suprafaţă39, zonă în care nu au fost menţionate descoperiri arheologice, conform studiului din 200440. Pentru centrul oraşului se observă inserarea punctelor arheologice tocmai pe acele zone mai înalte, grinduri cu lehmuri, cu elevaţie de cca. 1–3 m, fapt care a permis ca acestea să nu fie supuse inundaţiilor repetate ale Pozenului şi Suceviţei cu afluenţii lor, în timpurile istorice. În mod evident, condiţionalitatea geografică, a mediului natural, a prevalat în stabilirea habitatelor, comunităţile umane indiferent de epoca istorică urmărind să fructifice anumite favorabilităţi, precum ridicări naturale ale terenului faţă de zonele umede din împrejurimi, cu pante uşor înclinate, care să favorizeze scurgerea apelor pluviale, alături de expuneri preponderent sudice, care aduc un plus de însorire. ANDRONIC et al. 2004: 130–135, Fig. 8 – harta microzonei municipiului Rădăuţi; vezi şi excursul de geografie istorică întreprins de IAŢU 2002: 73–90 şi urm. 36 ANDRONIC et al. 2004: 130–135, Fig. 8. 37 Iniţiatorul şi sufletul acestor cercetări a fost dr. M. Andronic, muzeograf, şef al Secţiei de Arheologie a Muzeului Naţional al Bucovinei (1994–2002) şi director adjunct (2002–2007). La cercetările din zona Rădăuţi, de‑a lungul deceniilor, au participat: M. Ignat, E. I. Emandi, D. Popovici, P.–V. Batariuc, D. Boghian, I. Mareş, Fl. Hău, M. Dejan, S. Ignătescu, B. P. Niculică, C. Aparaschivei, V. Budui. O parte a perieghezelor efectuate de Muzeul Naţional al Bucovinei a fost finanţată de Ministerul Culturii, prin intermediul unui proiect coordonat de dr. M. Andronic. 38 REZUŞ 1975: 9, 23 şi urm. – pentru vechimea locuirii umane din zona Rădăuţi, invocând descoperiri din Hallstatt, menţionate în trecut de geografii care au studiat regiunea; IAŢU 2002: 73 şi urm.; ANDRONIC et al. 2004: 130–135. 39 Raport (mss.) păstrat la Muzeul Naţional al Bucovinei, Suceava. 40 ANDRONIC et al. 2004: 130–135, Fig. 8 – harta descoperirilor. 35 Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi Diagnosticul non-intruziv 305 Cea dintâi etapă a investigării traseului variantei ocolitoare Rădăuţi a constat în efectuarea unui diagnostic non‑intruziv şi a conţinut două subetape: a) cercetarea geografică şi istorico-arheologică de birou; b) perieghezele efectuate în teren, pe traseul şoselei de centură Rădăuţi, cu realizarea documentarului fotografic şi cartografic aferent (vezi ilustraţia studiului de faţă), inclusiv pregătirea preliminară a unui model de fişă pentru înregistrarea descoperirilor, conform practicii instituției. a) Cercetarea geografică şi istorico-arheologică de birou. În primul rând, era necesară cunoaşterea particularităţilor terenului. În acest sens, un rol important l‑a constituit experienţa din trecut (ante şi post 1989, în mod deosebit notiţele din teren ale colegului dr. Mugur Andronic)41. Astfel, au fost consultate ortofotoplanurile puse la dispoziţie de către constructor, inclusiv cel mai recent, datând din anul 2017 şi care a constituit suportul de lucru. La acestea se adaugă hărţile topografice alb‑negru şi color editate de Direcţia Topografică Militară, ediţiile 1961 şi 1986 – ediţia a 2‑a, color, la scara 1:25.000, din arhiva Muzeului Naţional al Bucovinei şi din portofoliul constructorului. Alături de acestea au fost studiate hărţile topografice austriece de la finele secolului al XVIII‑lea, din secolul al XIX‑lea (cadastrul austriac din 1856) şi din 1914 (Fig. I–II; X; XII–XIV). În special analiza cartografică a relevat faptul că traseul variantei ocolitoare Rădăuţi se inserează de‑a lungul unor foste zone supuse în trecut inundaţiilor sau care, mai recent, au fost supuse unui regim de drenaj şi ameliorare a terenurilor, din cauza înmlăştinirilor şi a freaticului aflat mult prea aproape de suprafaţă. De asemenea, se observă că traseul respectiv intersectează numeroase canale, amenajate majoritar în perioada de după 1950, în mod special, în sectoarele nordic, nord‑estic, estic şi sud‑estic (Fig. I–II; XVI–XX; XXV–XXVI; XXIX). De asemenea, şoseaua de centură traversează zone inundabile frecvent, anume lunca Suceviţei, la sud, precum şi zone în care, pe ortofotoplanuri şi hărţi se observă vechi meandrări şi schimbări de curs ale Pozenului şi a unor vechi afluenţi, la nord de Rădăuţi, în zona imaşului din marginea localităţii. În sectorul sud‑estic, în aşa‑zisa zonă a ochiurilor, se mai observă şi astăzi iazuri şi mici acumulări de apă, care nu au fost supuse drenajului post 1950, inclusiv microzone mlăștinoase. În ceea ce priveşte caracterizarea zonei, se poate observa că traseul centurii Rădăuţi se desfăşoară pe zone plane sau cvasiplane, cu variaţii minime ale altitudinii absolute și cu pante reduse, ceea ce conduce imediat la reducerea costurilor și ajută la construirea mai facilă a şoselei. Harta hipsometrică, harta pantelor şi profilele N‑S şi V‑E ale sectorului studiat de noi sunt elocvente (Fig. III–V). Remarcăm faptul că 365, 375, 380, 395 şi 400 m sunt principalele cote ale curbelor de nivel care intersectează centura, cu precizarea că doar în sectorul vestic sunt cotele mai mari, în rest fiind specifice cele joase (conform hărţilor topografice, produse în varii perioade istorice şi a planului topografic general efectuat de constructor de‑a lungul traseului centurii). Din studiul geografic rezumat mai sus rezultă că din punct de vedere istoric municipiul Rădăuţi a evoluat într‑o zonă depresionară, cvasiplană, trăsătura principală fiind aceea că a fost brăzdat şi înconjurat de numeroase ape (curgătoare, mlaştini, heleşteie, iazuri). În microzona Rădăuţi, pe hărţile austriece de la 1774–1778, secţiunile 39 şi 45 (mss. Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, Suceava)42 (Fig. XII–XIII), este marcat râul Pozen, la nord de Rădăuţi, apoi Saca, în marginea de nord a localităţii, Suceviţa la sud, precum şi zonele cu cantonare a apei din răsăritul Rădăuţiului, în zona vărsării Topliţei și Sacăi în Pozen (ambele regularizate în prezent). Pe extrasul din harta cadastrală austriacă a Bucovinei datând din anul 1856 (mss., Direcţia Naţională a Arhivelor Statului, Suceava), precum şi pe harta austriacă din 1914 (colecţiile Muzeului Naţional al Bucovinei, Suceava) se observă partea de răsărit a Rădăuţiului, zonele numite „ochiuri”, precum şi fostul pârâu Temnic, cu vechea albie, aflată (mutată) mai la nord de cea observabilă la jumătatea veacului al XIX‑lea. Toponimele „Intre Helestie” şi „Plob” sunt sugestive pentru microzonă, denotând prezenţa apei / a sectoarelor umede, la fel ca „Mühle”, morile existente în acea perioadă fiind denumite după amplasarea pe cursul de apă, în amonte sau aval: „Obere” şi „Untere” (Fig. XIII b). 41 42 Pe această cale îi mulţumim pentru bunăvoinţă. Vezi şi: IOSEP, URSU, PALAGHEANU 2011: secţiunile 39, 45. 306 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei Legat de cercetarea de cabinet geografică şi istorico‑arheologică, menţionăm că în literatura de specialitate43 toate descoperirile arheologice cunoscute la nivelul anului 2004 (Fig. X) se referă fie la spaţiul mult exterior traseului variantei ocolitoare, fie se înscriu în interiorul delimitat de traseu, în partea centrală a municipiului Rădăuţi, dar departe de viitoarea centură, pe zone mai înalte (ex. grinduri sau porţiuni de terasă), ferite de inundaţii. Explicaţia este, prin urmare, una de natură geomorfologică şi hidrografică. b) Perieghezele efectuate în teren. În cadrul acestui segment al cercetării au fost urmate metodele cunoscute şi aplicate de multă vreme de către colegii de breaslă44. Cercetarea de suprafaţă a fost realizată în două echipe de câte doi oameni şi a vizat traseul variantei ocolitoare şi zonele adiacente, având ca suport atât documentele cartografice (hărţi topografice, ortofotplanuri, harta arheologică întocmită de M. Andronic și colectivul, în anul 200445), cât şi sistemul GPS Trimble R8 GNSS, un ansamblu ce conţine un receptor GNSS, care operează şi pe frecvenţele transmise de generaţia a III‑a de sateliţi, respectiv, frecvenţele L2C şi L5 (Fig. XV). Cercetarea de suprafaţă a avut o durată de cinci zile (uneori cu timp de lucru diminuat din cauza vântului, precipitaţiilor şi temperaturilor care nu depăşeau +1 °C), cei 16+500 km fiind parcurşi având ca punct de pornire şantierul de organizare al constructorului, aflat la km 3+880, în zona în care urmează a fi construit un pod peste albia râului Suceviţa. Menţionăm că în timpul cercetărilor de teren nu au fost descoperite vestigii/materiale arheologice şi nici ruine sau alte obiective legate de activităţi umane / antropice din trecut. Traseul variantei ocolitoare traversează întinse suprafețe folosite ca păşuni şi terenuri arabile, lipsind pădurile sau livezile cu pomi fructiferi; totodată, traseul urmează zona umedă limitrofă a Rădăuţiului, care, aşa cum s‑a arătat mai sus, a fost regularizată pe porţiuni întinse (ex. Pozenul, Temnicul, Topliţa, Saca), de la vest spre nord, nord‑est, est şi sud‑est existând un număr imens de canale, majoritatea construite între 1950–1980 (practic, doar sectorul sudic, definit de râul Suceviţa a „scăpat” de aceste lucrări antropice) (vezi harta topografică 1:25.000). De asemenea, s‑a notat şi existenţa unor zone largi, care în trecut au funcţionat ca mlaştini, iazuri, heleşteie, unele dintre aceste terenuri fiind actualmente desecate şi incluse în circuitul agricol, doar câteva fiind menţinute sub forma unor bălţi de uz gospodăresc sau privat (Fig. XX). Deseori, de‑a lungul centurii, aşa cum reiese şi din ortofotoplanuri, au fost intersectate cursuri mai vechi ale reţelei hidrografice locale. Având în vedere lipsa descoperirilor, pentru a verifica substratul, s‑a continuat cu etapa cercetării de diagnostic intruziv, care era necesară şi singura în măsură să ajute în stabilirea existenţei unor obiective arheologice; concomitent cu aceste lucrări arheologice, s‑a decis efectuarea unor profile pedologice de detaliu, care aveau menirea să completeze imaginea arheologilor, deja familiară, asupra peisajului microzonei. Diagnosticul intruziv În ceea ce privește diagnosticul intruziv, acesta a fost efectuat prin executarea unui număr de 157 de secţiuni arheologice (notate S 1 – S 157), amplasate în funcţie de morfologia terenului, din 50, 100, 200 m sau mai mult (prezenţa albiei Suceviţei – cazul sectorului sudic al şoselei de centură, zona podului de la Volovăţ, între km 2+860 şi 3+840 m), în lungul axului şoselei de centură, precum şi alternant, lângă limita de expropriere. Densitatea şi dimensiunile secţiunilor arheologice a fost apreciată în funcţie de specificul reliefului, de rezultatul negativ, din păcate, al perieghezelor şi de specificul pedologic microzonal, care indicau în anumite perimetre prezenţa freaticului foarte aproape de suprafața solului. Dimensiunea secțiunilor a variat între 3 şi 6 m lungime şi între 1,20 şi 1,50 lăţime, în funcţie de lăţimea cupei cu taluz a buldoexcavatorului folosit. Adâncimile au fost cuprinse între 0,60 m şi 1,50 m. De asemenea, din considerente ştiinţifice, legate de completarea informaţiilor ANDRONIC et al. 2004: 130–135. Pentru metodele de lucru specifice lucrărilor de diagnostic cităm selectiv: MARINOIU et al. 2015: 75–133 şi COLŢEANU 2016. 45 ANDRONIC et al. 2004. 43 44 Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi 307 arheologice şi geomorfologice, pentru înţelegerea substratului, dar şi a ansamblului geomorfologic şi pedologic general, au fost executate şi 10 profile pedologice, majoritatea la 2,00 m adâncime, notate P 1 – P 10. Pentru înregistrarea fişierelor de coordonate şi prelucrările de cabinet, a fost utilizată unitatea Trimble, alături de software‑ul dedicat (Trimble Acces / Trimble Business Center), Autocad 2011 şi Global Mapper v 17. Investigaţia intruzivă nu a avut, din păcate, rezultatele sperate de către specialişti, nefiind surprinse vestigii arheologice. Această situaţie a fost pusă, la momentul desfăşurării cercetărilor, în legătură cu geomorfologia şi hidrografia zonei şi a confirmat, o dată în plus, în acord cu observaţiile din 200446, absenţa locuirilor umane în regiunile limitrofe ale municipiului Rădăuţi. Harta arheologică publicată de M. Andronic şi colaboratorii este explicită în acest sens; mai mult, la vremea publicării, nefiind corelată cu date hidrogeomorfologice şi pedologice, ea trebuia completată, înţeleasă şi raportată la condiţiile geomorfologice, în coroborare cu observaţiile legate de prezenţa aproape de suprafaţă a freaticului, la care se adaugă variaţiile / evoluţiile laterale ale albiilor Suceviţei şi Pozenului, spre nord şi spre sud, toate acestea determinând comunităţile umane, de‑a lungul timpurilor, să aleagă zone mai puţin expuse viiturilor şi, în general, excesului de apă. Observaţiile pedologice extrase din cele 10 profile (P 1 – P 10) (Fig. VIII; XLVII) au avut la rândul lor un rol important, ele fiind în acord cu observaţiile arheologice. A fost confirmată prezența solurilor de luncă, a pietrişurilor de terasă joasă (de luncă), procesele de gleizare manifestându‑se extrem de activ, ca urmare a prezenţei apei freatice la adâncimi critice și subcritice, în cele mai multe cazuri la mai puţin de 2 m și în unele zone chiar la mai puțin de 1 m adâncime (ex. segmentele nordice, nord‑estice şi răsăritene ale variantei ocolitoare). De asemenea, textura argiloasă sau luto-argiloasă a favorizat în unele cazuri instalarea proceselor de stagnogleizare, dovadă în plus privind stagnarea apei vreme îndelungată în partea superioară a profilului de sol. Toate acestea nu constituie condiţii de favorabilitate a amplasării unei aşezări, dimpotrivă47. În acelaşi timp, uneori, s‑a constatat că scurgerea superficială este minimă, consecinţă a planeităţii terenului, ceea ce determină ca apa să băltească din cauza substratului argilos poziţionat la mică adâncime. Referitor la stratigrafia (din punct de vedere arheologic) întâlnită pe traseul variantei ocolitoare a municipiului Rădăuți, precizăm că aceasta este simplă, cu sol vegetal de diverse grosimi, de regulă până la cca. 30–45 cm, rareori până la 60 cm, după care urmează „sterilul arheologic”, de culoare brună, cenuşie sau gălbuie (în funcţie de proprietăţile / specificul microzonal al solului întâlnit de‑a lungul culoarului şoselei ocolitoare). Uneori există o intermediere a acestor straturi prin acumulări datorate unor inundaţii din trecut sau orizonturi de sol de culoare cenuşiu‑negricioasă (câteodată slab formate), de cca. 20–30 cm, precum şi unele zone în care substratul este compus din lentile de pietrişuri de terasă, cum este cazul sectorului sudic al şoselei de centură, traversat de râul Suceviţa, unde au fost surprinse albii fosile. În acelaşi sector menţionat, al Suceviţei, uneori stratul vegetal prezintă o culoare deschisă, gălbuie sau brună (se poate presupune că acesta a suportat o spălare puternică, fiind aproape lipsit de materie organică, dar, fără analize chimice de detaliu, faptul este discutabil, existând şi posibilitatea ca în anumite perimetre să fie vorba de o humificare cu predominarea acizilor fulvici) (vezi harta solurilor – Fig. IX). Nr. profil P1 Elevaţia (m) 387,799 P2 P3 P4 391,515 402,589 395,315 P5 377,051 P6 P7 372,245 364,375 P8 P9 P 10 358,515 364,876 376,781 Tab. I. Elevaţia profilelor pedologice P 1 – P 10. ANDRONIC et al. 2004: 130–135. Spre exemplu, se poate face o comparaţie în ceea ce priveşte condiţiile de favorabilitate surprinse prin intermediul unei analize complexe de landscape archaeology, cu studii geomorfologice, geologice, pedologice, coroborate cu observaţiile rezultate din săpăturile arheologice desfăşurate în perioada 2000–2006, în siturile arheologice de la Adâncata – Imaş şi Adâncata – Sub Pădure (vezi BUDUI, NICULICĂ 2012: 79–86) –, cu situaţia întâlnită în spaţiul limitrof al municipiului Rădăuţi, pe traseul variantei ocolitoare, diferenţele fiind izbitoare şi determinate de caracteristicile mediului natural pentru fiecare regiune în parte. 46 47 308 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei Observaţiile pedologice În perimetrul de activitate (culoarul de expropriere) pentru amenajarea variantei ocolitoare a municipiului Rădăuți au fost executate 10 profile pedologice (notate P 1 – P 10) (Fig. VIII; XLVII). Profilele au fost săpate până la adâncimi maxime de 2 m, cu excepția situațiilor în care materialul aluvial sau pânza freatică au fost interceptate mai aproape de suprafață; orientarea secţiunilor pentru profile a fost aleasă astfel încât secțiunile de control să fie bine iluminate în momentul observațiilor morfologice şi în funcţie de poziţia solară la un anumit moment al zilei, cerinţă specifică unor observaţii pedologice de calitate. Datele au fost înregistrate în softul GPS, în carnetul tehnic de investigaţie pedologică48, precum şi în jurnalul de cercetare arheologică. În primul rând, menţionăm că analiza morfologică a pus în evidență acțiunea predominantă a procesului pedogenetic de gleizare, proces destul de activ ca urmare a prezenței apei freatice foarte aproape de suprafață. Acest fapt s‑a observat, în special, în luncile principalelor artere hidrografice (Sucevița, Toplița, Temnic), dar chiar și în arealul nord‑vestic, situat la o altitudine ceva mai ridicată faţă de restul culoarului şoselei de centură. În aceste condiții, prezența solurilor de luncă de tipul aluviosolurilor este însoțită de formarea solurilor gleizate destul de avansat, până la formarea gleiosolurilor. Materialele pe care s‑au format sunt reprezentate de pietrişuri de terasă joasă (de luncă), apropiate de suprafață în partea sud‑vestică a arealului cercetat, de luturi și luturi argiloase, precum și materiale nisipo‑argiloase. Aşa cum s‑a arătat mai sus, procesele de gleizare s‑au manifestat puternic şi activ, ca o consecinţă a prezenţei freaticului la adâncimi critice și subcritice (în general, la mai puţin de 2 m, dar şi la mai puțin de 1 m adâncime (aproximativ jumătatea nord‑estică a variantei ocolitoare); astfel, textura argiloasă sau luto‑argiloasă a favorizat şi determinat instalarea proceselor de stagnogleizare, ceea ce confirmă stagnarea apei timp îndelungat în partea superioară a profilurilor de sol. Cercetarea geomorfologică (Fig. VI) a arătat că, în cea mai mare parte a traseului centurii ocolitoare, terenul este foarte slab înclinat, și, din cauza substratului argilos aflat la mică adâncime, ca urmare, s‑a constatat că drenajul superficial este deficitar, favorizând stagnarea apei pe sol. Procesul de stagnogleizare a condus la formarea subtipului stagnogleizat al solurilor. Morfologia întâlnită pe traseul variantei ocolitoare a municipiului Rădăuți este destul de simplă, date fiind condițiile pedogenetice menționate (Fig. XLVII). Orizontul A, echivalat cu „solul vegetal”, prezintă culori de la brun‑deschis și brun‑gălbui deschis, caracteristice orizontului Ao (P 1, P 4, P 7, P 9, P 10), până la culori închise de orizont Am (P 2, P 5, P 6, P 8). Acesta prezintă grosimi diferite, de la 20–25 cm până la cca. 30–45 cm, rareori fiind mai gros. În majoritatea cazurilor se face tranziția către orizontul C, de culoare brună, cenuşie sau gălbuie, printr‑un orizont de glei de reducere sau de oxido‑reducere (P 5, P 6, P 8) sau printr‑un orizont cu nuanțe marmorate, trădând variabilitatea influenței apei în anumite perioade ale anului (P 3, P 4, P 7). Uneori, există o intermediere a acestor straturi prin acumulări datorate unor inundaţii din trecut sau orizonturi de sol de culoare cenuşiu‑negricioasă (câteodată slab formate), groase de cca. 20–30 cm, ce au stat sub influența apei, care a saturat solul vreme îndelungată. Semnificativă în acest sens este prezența unor lentile de pietriş de terasă care se datorează aluvionărilor, produse de Sucevița în mod deosebit, cum este cazul sectorului sudic al şoselei de centură, unde au fost identificate albii fosile (Fig. II; XL.1–2; XLV.3,5; XLVI.1,3–5). Între „stratul vegetal” constituind orizontul A (molic sau ocric) și orizonturile subiacente există continuitate genetico‑evolutivă, ceea ce exclude prezența unui strat rezultat din activitatea antropică preistorică, fapt confirmat de cercetarea arheologică intruzivă. Stratificările observate se datorează depunerilor aluvionare succesive din diferitele etape cu viituri și inundații puternice. Legat de prezenţa albiilor fosile, a fost analizată documentaţia cartografică existentă, începând cu primele hărţi austriece ale Bucovinei, până la cele topografice recente şi ortofotplanurile executate după anul 2005; cu acest prilej, în vederea elaborării în viitor a unui studiu de caz, au fost marcate evoluţiile laterale ale principalelor artere hidrografice din Pentru descrierea pedologică au fost utilizate două instrumente de lucru: sistemul de taxonomie a solurilor publicat de FLOREA, MUNTEANU 2013 şi Harta solurilor României, scara 1:200.000, foaia Rădăuți (I.G.F.C.O.T.) publicată în 1989. 48 Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi 309 sudul microzonei noastre studiate, tangente la traseul variantei ocolitoare Rădăuţi (Fig. VII). Analiza preliminară a pus în evidență o pendulare lateral‑orizontală semnificativă în cazul râului Sucevița și a afluenților, mai ales în aria conului aluvial și de confluență cu Volovăț și Hârbovăț, materialele depuse în etapele de aluvionare puternică forțând râurile să devieze lateral. Aceste abateri laterale în timpul ultimei perioade de cca. 245 de ani au mers până la 500–550 m. Acolo unde, pe lângă evoluția naturală firească, au intervenit mai evident și amenajările antropice, devierea cursurilor s‑a făcut chiar la distanțe mult mai mari de peste 1 km, așa cum este cazul cursului inferior al pârâului Hârbovăț, care, din afluent al Volovățului a devenit confluent direct cu Sucevița, amonte cu cca. 2 km față de confluența Volovățului cu Sucevița. Procesele au fost similare și în partea nordică a arealului de studiu și au fost favorizare de procesele continue eroziune și acumulare fluvială care caracterizează regiunea. Concluzii Situaţia arheologică constatată în timpul cercetării non‑intruzive şi intruzive, definită de lipsa vestigiilor arheologice necesita o explicaţie ştiinţifică fundamentată, lungimea de 16+500 km a traseului variantei ocolitoare a municipiului Rădăuţi fiind una importantă. Apelarea la investigaţiile ce ţin de domeniile geomorfologiei, geologiei, hidrologiei şi pedologiei a avut drept consecinţă identificarea unor repere clare intercorelate, pornind de la planeitatea terenului, slaba înclinare a depresiunii, prezenţa apei freatice aproape de suprafaţă, realitatea divagării arterelor hidrografice şi, ca o consecință pedogenetică, formarea unor tipuri de sol specifice regiunii. În timpuri istorice au existat inundaţii repetate ale zonei limitrofe a localităţii Rădăuţi; punctele cu descoperiri semnalate de arheologi sunt poziţionate spre centrul municipiului, pe zonele cu elevaţie faţă de împrejurimile expuse. Un element de noutate este cel oferit de harta geomorfologică, care surprinde detaliat evoluţiile laterale ale râului Suceviţa începând cu sfârşitul secolului al XVIII‑lea (când au fost întocmite primele hărţi detaliate), demonstrând că sectorul sudic al centurii Rădăuţi a fost puternic afectat şi expus în trecut inundaţiilor, ceea ce a determinat poziţionarea / stabilirea habitatului pe terenurile mai înalte. Hărţile tematice– hipsometrică, geomorfologică, izohipselor şi pedologică–susţin, completează şi nuanţează observaţiile arheologice şi geografice din teren. Ele oferă un plus de înţelegere a condiţiilor de habitat, uneori favorabile, alteori nepotrivite, pe care comunităţile omeneşti din microzona Rădăuţi din cele mai vechi timpuri, până la jumătatea secolului al XX‑lea, când au luat amploare lucrările de amenajare a terenurilor, le‑au întâlnit în evoluţia lor istorică. În ceea ce ne priveşte, credem că nu greşim atunci când apreciem că se poate vorbi despre un determinism natural al întemeierii habitatului uman în microzona Rădăuţi. BIBLIOGRAFIE ANDRONIC et al. 2004 Andronic, M., Batariuc, P.–V., Hău, Fl., Gogu, M., Niculică, B. P., Mareş, I., Noi cercetări arheologice de teren în judeţul Suceava, in: Suceava, XXIX–XXX, I, 117–226. BADEA, BĂCĂUANU 1992 Badea, L., Băcăuanu, V., Podișul Moldovei, in: Badea, L., Bugă, D. (coord.), Geografia României, IV, Regiunile pericarpatice: Dealurile și Câmpia Banatului și Crișanei, Podișul Mehedinți, Subcarpații, Piemontul Getic, Podișul Moldovei, Ed. Academiei Române, București, 421–558. BĂCĂUANU et al. 1980 Băcăuanu, V., Barbu, N., Pantazică, M., Ungureanu, Al., Chiriac, D., Podişul Moldovei. Natură. Om. Economie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti. 310 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei BRÂNDUȘ, CRISTEA 2013 Brânduș, C., Cristea, Al.–I., Județul Suceava, Ed. Academiei Române, București. BUDUI, NICULICĂ 2012 Budui, V., Niculică, B. P., The Komariv community from Adâncata, Suceava County. The evaluation of the habitation conditions, in: Cotiugă, V., Caliniuc, Şt. (eds.), Interdisciplinarity Research in Archaeology. Proceedings of the First Arheoinvest Congress, 10–11 June 2011, Iaşi, Romania, BAR International Series 2433, Oxford, 79–86. COLŢEANU 2016 Colţeanu, P.–I., Managementul proiectelor de cercetare în arheologia contractuală, rezumatul tezei de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi. FLOREA, MUNTEANU 2012 Florea, N., Munteanu, I. (coord.), Sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS), Ed. SITECH, Craiova. GUSTI et al. 1938 Gusti, D., Orghidan, C., Vulcănescu, M., Leonte, V. (red.), Enciclopedia României. II. Ţara Românească, Bucureşti. IAŢU 2002 Iaţu, C., Depresiunea Rădăuţilor – studiu de geografie umană, Ed. Corson, Iaşi. IGNAT 2000 Ignat, M., Un cercetător mai puţin cunoscut al vestigiilor arheologice din Bucovina: Isidor cav. de Onciul, in: Suceava, XXIV–XXV, 1997– 1998, 343–346. IONESI 1968 Ionesi, B., Stratigrafia depozitelor miocene de platformă dintre Valea Siretului și Valea Moldovei, Ed. Academiei R.S.R., București. IOSEP, URSU, PALAGHEANU 2011 Iosep, I., Ursu, C.‑E., Palagheanu, S., Plans des Bukowiner Districts in 72 Sections welche in denen Jahren 1773, 1774 und 1775 von einem Departement des Kaÿs: Königlicher General Staabs geometrisch aufgenommen worden, Ed. „Karl A. Romstorfer”, Suceava. LUPU 1937 Lupu, N. N., Contribuțiuni la studiul fizic și antropogeografic al regiunei subcarpatice din Bucovina, cunoscută în literatura geografică, sub denumirea de „Basinul Rădăuțului”, extras din Lucrările Societăţii Geografice „Dimitrie Cantemir”, Universitatea Iași, I, 5–74 şi X planşe. MARINOIU et al. 2015 Marinoiu, V., Sana, D., Petcu, R., Colţeanu, P., Cercetările pentru diagnostic arheologic, desfăşurate în lunile noiembrie-decembrie 2014, în perimetrul de construcţie a variantelor de ocolire a municipiului Târgu Jiu, in: Litua. Studii şi cercetări, XVII, 75–133. NICULICĂ 2019 Niculică, B. P., Despre metodele de cercetare arheologică în Bucovina austriacă, in: Diaconu, V., Pîrnău, L. (eds.), Un secol de arheologie în spaţiul est-carpatic. Concepte, metode, tendinţe, in col. BMA, XLI, Ed. Istros – Ed. „Constantin Matasă”, Brăila – Piatra Neamţ, 127–139. NICULICĂ 2017 Niculică, B. P., Din gândirea teoretica a lui Dionisie Olinescu, primul arheolog român al Bucovinei, in: Analele Bucovinei, XXIV, nr. 1 (48), 111–136. NICULICĂ 2013 Niculică, B. P., Arheologie şi arheologi în Bucovina secolului al XIX-lea. De la anticarism la instituţionalizare, in: Analele Bucovinei, XX, nr. 2 (41), 517–533. Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi 311 NICULICĂ 2009 Niculică, B. P., Din istoricul preocupărilor arheologice în Bucovina. Societatea arheologică română, Ed. Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava. OLINESCU 1894A Olinescu, D., Charta arheologică a Bucovinei, in: Buletinul Societăţii Române de Geografie, XV, trim. I–II, 64–94. OLINESCU 1894B Olinescu, D., Chărţile Bucovinei, in: Buletinul Societăţii Române de Geografie, XV, trim. III–IV, 3–10 şi harta în mss. la Biblioteca Academiei Române. ONCIUL 1891 Onciul, I., Fondul religionar gr. or. al Bucovinei, substratul, formarea, dezvoltarea, administrarea şi starea lui de faţă, in: Candela. Foaie bisericească-literară, X, nr. I, 1 ianuarie, Cernăuţi, 1–15. PAULENCU 1982 Paulencu, D., Aspecte de geografie urbană în nordul Podişului Suceava, in: Buletinul Societății de Ştiințe Geografice din Republica Socialistă România, VI (LXXVI), S.N., Bucureşti, 240–244. POPP 1972 Popp, N., Cadrul natural al judeţului Suceava, extras din Comunicări şi referate. Geografie, Suceava, 31–46. REZUŞ 1975 Rezuș, P., Contribuții la istoria orașului Rădăuți (până la 1918), Ed. Litera, București. SCHIPOR 2010 Schipor, Gh., Rădăuți, scurtă privire istorică / studiu documentar, Ed. Cygnus, Suceava. ȘANDRU 1955 Şandru, I., Contribuţii istorico-geografice asupra dezvoltării oraşului Rădăuţi, in: Probleme de Geografie, II, 227–242. ŞANDRU 1946 Şandru, I., Populaţia oraşului Rădăuți, in: Revista ştiinţifică „V. Adamachi”, XXXII, 2–3, aprilie‑septembrie, Iaşi, 166–168. ŞANDRU, BLAJ 1956 Șandru, I., Blaj, C., Câteva trăsături geografice ale teritoriului orașului Rădăuți, in: Probleme de geografie, III, 231–256. VELCEA, BADEA 1983 Velcea, V., Badea, L., Unitățile fizico-geografice, in: Badea L., Gâștescu P., Velcea, V. (coord.), Geografia României, I, Geografie fizică, Ed. Academiei R.S.R., București, 593–653. * * * 1989 Harta solurilor României, 1:200.000, foaia Rădăuți (I.G.F.C.O.T.). LIST OF ILLUSTRATIONS Fig. I Fig. II. Fig. III. Fig. IV. Fig. V. Fig. VI. Fig. VII. Fig. VIII. Fig. IX. Fig. X. Fig. XI. General topographical plan of the ring road of the city of Rădăuţi. 2017 orthophotoplan: land survey, sections, mileage. Rădăuti microzone: hipsometric map. Rădăuti microzone: aspect‑slope map. Rădăuti microzone: N‑S and W‑E profiles. Rădăuti microzone: geomorphic map, with lateral developments of the hydrographic network for the southern sector. Cartographic analysis of the lateral development of the hydrographic network in the area of the southern sector of the ring road of the city of Rădăuţi, for the period 1773–2017. Bypass of the city of Rădăuţi: positioning (a) and prominence (b) of the pedological profiles. Rădăuţi microzone: soil map (apud Harta solurilor României, 1:200,000, 1989). Excerpt of the Charta archeologica a Bucovinei, drafted by D. Olinescu (OLINESCU 1894B). Processing according to the archaeological map of the Rădăuţi area (ANDRONIC et al. 2004), with representation of the archaeological spots in the concerned area of the city’s ring road. 312 Fig. XII. Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei a‑b. Rădăuţi microzone, on the 1774–1778 Austrian maps, sections 39 and 45 (mss., County Directorate of National Archives, Suceava). See also: IOSEP, URSU, PALAGHEANU 2011: sections 39, 45. One can notice the Pozen, north of Rădăuţi, the Saca, to the northern limit of Rădăuţi, the Suceviţa to the south, as well as the water containing areas in the eastern part of the city, in the area where the Toplița and the Saca flow in the Pozen (both rectified nowadays). Fig. XIII. Excerpt of the 1856 cadastral map of Bukovina (mss., County Directorate of National Archives, Suceava). Fig. XIV. Rădăuti microzone, Austrian map, 1914. Fig. XV. GPS Trimble R8 GNSS (builder’s equipment). Fig. XVI. Canals crossing the ring road (northwest segment). Fig. XVII. Canals crossing the ring road (northeast segment) and deserted watercourses. Fig. XVIII. Part of the southern sector of the ring road, with the previously floodable zone: the Suceviţa meadow. Fig. XIX. Part of the southern sector of the ring road, east of the previous one – the Suceviţa meadow. Fig. XX. Canals crossing the ring road and loop area (eastern segment). Fig. XXI. Km 4+800 m: view towards south, towards the Suceviţa watercourse (site management for the bridge). Fig. XXII. Km 6+100 m: view towards the city of Rădăuți, from the left terrace of the Topliţa. Fig. XXIII. Km 10+340, view towards east, the area of the green of Rădăuţi, the northern segment of the ring road (the entrance of the road coming from Frătăuţii Vechi to Rădăuţi). Fig. XXIV. Land flatness, the northern sector of the „loops”, in the area of Km 13–14. Fig. XXV. Canals crossing the ring road route in the north‑east segment, between the road to Frătăuţii Vechi and the road to Dorneşti (Km 10+480 – Km 13+260). Fig. XXVI. Canals crossing the ring road route in the north‑east segment, between the road to Frătăuţii Vechi and the road to Dorneşti (Km 10+480 – Km 13+260). Fig. XXVII. The „loops” area, former ponds, marshes, ponds, near the water tower in the northeastern end of the city of Rădăuți, Km 14+500. Fig. XXVIII. Km 15+100: view towards Km 0, intersection with national road DN 2H, Suceava‑Rădăuţi. Fig. XXIX. Km 15+320, canal. Fig. XXX. Km 16+120: view towards km 0, national road DN 2H Suceava‑Rădăuţi. Fig. XXXI. Km 0. View to the right, national road DN Suceava‑Rădăuți (DN 2H). Fig. XXXII. Km 0+20: view towards Suceviţa River. Previously floodable zone. Fig. XXXIII. Km 0+260: view towards Suceviţa River. Fig. XXXIV. Km 1+500: view towards the bridge in Volovăţ village over the Suceviţa. Previously floodable zone. To the right, the valley of Sucevița River; to the left, the valley of Volovăţ creek, the right tributary of the Sucevița. Fig. XXXV. Km 1+800: view towards the Volovăț valley, to the southeast. Fig. XXXVI. Km 1+920: view towards the bridge in Volovăț village over Suceviţa River. To the left (to the southwest), one can notice the bank of a temporary creek, a left tributary of the Volovăț. Fig. XXXVII. Km 2+960: view towards south‑east (km 2), taken from the bridge in Volovăț village over Sucevita River. Fig. XXXVIII. Aspects of intrusive research (1). Fig. XXXIX. Aspects of intrusive research (2). Fig. XL. Aspects of intrusive research (3). Fig. XLI. Aspects of intrusive research (4). Fig. XLII. Aspects of intrusive research (5). Fig. XLIII. Aspects of intrusive research (6). Fig. XLIV. Aspects of intrusive research (7). Fig. XLV. Pedological profiles P 1 – P 10 undertaken on the ring road route of the city of Rădăuţi. Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi Fig. I. Planul general topografic al variantei ocolitoare a municipiului Rădăuţi. Fig. II. Ortofotoplan 2017: ridicarea topografică, tronsoane, kilometraj. 313 314 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei Fig. III. Microzona Rădăuţi: harta hipsometrică. Fig. IV. Microzona Rădăuţi: harta pantelor. Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi Fig. V. Microzona Rădăuţi: Profile N‑S şi V‑E. Fig. VI. Microzona Rădăuţi: harta geomorfolgică, cu evoluţiile laterale ale reţelei hidrografice pentru sectorul sudic. 315 316 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei Fig. VII. Analiza cartografică a evoluţiei laterale a reţelei hidrografice din zona sectorului sudic al variantei ocolitoare a municipiului Rădăuţi, pentru perioada 1773–2017. Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi a b Fig. VIII. Centura municipiului Rădăuţi: poziţionarea (a) şi elevaţia (b) profilelor pedologice. 317 318 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei Fig. IX. Microzona Rădăuţi: harta solurilor (după Harta solurilor României, 1:200.000, 1989). Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi Fig. X. Extras din Charta archeologica a Bucovinei, redactată de D. Olinescu (OLINESCU 1894B). Fig. XI. Prelucrare după harta arheologică a zonei Rădăuţi (ANDRONIC et al. 2004), cu reprezentarea punctelor arheologice din zona de interes a variantei ocolitoare a municipiului. 319 320 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei a b Fig. XII. a‑b. microzona Rădăuţi, pe hărţile austriece de la 1774–1778, secţiunile 39 şi 45 (mss., Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, Suceava). Vezi şi: IOSEP, URSU, PALAGHEANU 2011: secţiunile 39, 45. Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi a b Fig. XIII. a‑b. Extrase din harta cadastrală a Bucovinei din 1856 (mss., Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, Suceava). 321 322 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei Fig. XIV. Microzona Rădăuţi. Hartă austriacă, 1914. Fig. XV. GPS Trimble R8 GNSS (dotarea constructorului). Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi Fig. XVI. Canale care traversează şoseaua de centură (segmentul de nord‑vest). Fig. XVII. Canale care traversează şoseaua de centură (segmentul de nord‑est) şi cursuri de apă părăsite. Fig. XVIII. O parte a sectorului sudic al centurii, cu zona inundabilă în trecut: lunca Suceviţei. 323 324 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei Fig. XIX. O parte a sectorului sudic al centurii, la est de precedenta – lunca Suceviţei. Fig. XX. Canale care traversează şoseaua de centură şi zona ochiurilor (segmentul de răsărit). Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi Fig. XXI. Km 4+800 m: vedere spre sud, spre cursul Suceviţei (organizarea de şantier pentru pod). Fig. XXII. Km 6+100 m: vedere spre Rădăuți, de pe terasa de stânga a Topliţei. 325 326 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei Fig. XXIII. Km 10+340, vedere spre răsărit, zona pășunii localității Rădăuţi, segmentul nordic al variantei ocolitoare (intrarea drumului dinspre Frătăuţii Vechi în Rădăuţi). Fig. XXIV. Planeitatea terenului, sectorul nordic al „ochiurilor”, în zona km. 13–14. Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi 327 1 2 3 4 5 6 Fig. XXV. 1–6. Canale care intersectează traseul variantei ocolitoare în segmentul de nord‑est, între drumul spre Frătăuţii Vechi şi cel spre Dorneşti (km 10+480 – km 13+260). 328 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei 1 2 3 4 Fig. XXVI. 1–4. Canale care intersectează traseul variantei ocolitoare în segmentul de nord‑est, între drumurile spre localitățile Frătăuţii Vechi şi Dorneşti (km 10+480 – km 13+260). 5 Fig. XXVII. Zona „ochiurilor”, foste iazuri, mlaştini, heleşteie, în apropierea castelului de apă din marginea de nord‑est a localității Rădăuți, km. 14+500. Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi Fig. XXVIII. Km 15+100: vedere spre km 0, intersecţia cu DN 2H, Suceava‑Rădăuţi. Fig. XXIX. Km 15+320, canal. 329 330 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei Fig. XXX. Km 16+120: vedere spre km 0, DN 2H Suceava‑Rădăuţi. Fig. XXXI. Km 0. Vedere spre dreapta DN Suceava‑Rădăuți (DN 2H). Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi Fig. XXXII. Km 0+20: vedere spre râul Suceviţa. Zonă inundabilă în trecut. Fig. XXXIII. Km 0+260: vedere spre râul Suceviţa. 331 332 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei Fig. XXXIV. Km 1+500: vedere spre podul de la Volovăţ peste râul Suceviţa. Zonă inundabilă în trecut. La dreapta, valea Suceviţei; la stânga, valea pârâului Volovăţ, afluent de dreapta al Suceviţei. Fig. XXXV. Km 1+800: vedere spre valea Volovăţului, la sud‑est. Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi 333 Fig. XXXVI. Km 1+920: vedere spre podul de la Volovăţ peste râul Suceviţa. La stânga (spre sud‑vest), se observă malul unui pârâu temporar, afluent de stânga al Volovăţului. Fig. XXXVII. Km 2+960: vedere spre sud‑est (km 2), de pe podul peste râul Suceviţa de la Volovăţ. 334 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei 2. S 4, km 4+260, se observă pietrişurile terasei Suceviţei. 1. S 2, km 4+040, se observă pietrişurile terasei Suceviţei. 3. S 21, km 5+660. 4. S 27, pe terasa de stânga a Topliţei. 5. S 25, pe terasa de stânga a Topliţei, km 6+160. Fig. XXXVIII. 1–5. Aspecte ale cercetării intruzive (1). Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi 1. Deschidere realizată pentru construcţia unui pod, km 7+760, cu stratigrafia zonei. 335 2. Km 7+920, umiditate puternică a solului, stratul impermeabil aproape de suprafaţă. 4. Km 8+961, canal aflat în curs de drenare; se observă straturile impermeabile ale solului şi freaticul acumulat. 3. Km 8+720, S 56. 5. Km 9+300, S 63; detaliu cu straturile impermeabile apropiate de suprafaţa actuală. 6. Km 9+600, S 66, în apropierea stânei de pe imaşul Rădăuţiului. Fig. XXXIX. 1–6. Aspecte ale cercetării intruzive (2). 336 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei 1. Km 10+000, S 71, aproape de drumul Frătăuțiului Vechi, intrarea în Rădăuţi. 2. Km 10+420, S 75, la est de drumul Frătăuţiului, nord de Rădăuţi, tot pe imaş (DJ 178C). 3. Km 11+280, S 83, pe imaş, nord de Rădăuți. 5. Km 13+100, S 95, în apropierea intrării drumului dinspre Dorneşti în Rădăuţi. 4. Km 13+100, S 95, în apropierea intrării drumului dinspre Dorneşti în Rădăuţi; strat vegetal puţin dezvoltat. Fig. XL. 1–5. Aspecte ale cercetării intruzive (3). Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi 1. Km 13+600, S 101, stratigrafie specifică începutului zonei „ochiurilor” din răsăritul Rădăuţiului, la sud de şoseaua Dorneşti‑Rădăuţi (DN 17A). 337 2. Km 14+500, S 112. Zona „ochiurilor”, cu sol vegetal având un aspect turbos afânat. 4. Km 15+440, S 122, zona „ochiurilor”. 3. Km 15+100, S 119, zona „ochiurilor”. Fig. XLI. 1–4. Aspecte ale cercetării intruzive (4). 338 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei 1. Km 15+680, S 124, zona ochiurilor, la sud‑est de Rădăuți, în apropierea DN 2H Suceava‑Rădăuţi. 2. Km 15+820, S 125, strat cenuşiu impermeabil, care anunţă sfârşitul zonei ochiurilor şi apariţia formaţiunilor pedologice de terasă. 4. Km 16+380, S 130. 3. Km 16+040, S 127, strat vegetal/arabil consistent, deasupra stratului galben. 5. Km 16+450, S 131. Fig. XLII. 1–5. Aspecte ale cercetării intruzive (5). Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi 1. Km 0+40, S 132, în sectorul Suceviţei, segmentul sudic al variantei ocolitoare Rădăuți. 2. Km 0+240, S 134. 3. Km 0+520, S 137, pietrişurile Suceviţei. 4. Km 0+420, S 136. 5. Km 1+360, S 142. 6. Km 0+720 – km 0+960, amenajarea albiei Suceviţei, îndiguiri, pregătire pod. Fig. XLIII. 1–6. Aspecte ale cercetării intruzive (6). 339 340 Bogdan Petru Niculică, Vasile Budui, Constantin Aparaschivei 2. Ultima parte a variantei ocolitoare, spre podul peste Suceviţa, de la Volovăţ (zona DJ 178 Volovăţ‑Rădăuţi) (foto din cupa utilajului, ridicată deasupra S 148). 1. Km 1+860, S 147. Pietrişuri la baza profilului, sectorul Suceviţei. 4. Km 2+760, S 156. Pietrişuri. 3. Km 2+760, S 156. Pietrişuri. 5. Km 2+660, S 155. Pietrişuri aproape de suprafaţă, sectorul Suceviţei. Fig. XLIV. 1–5. Aspecte ale cercetării intruzive (7). Habitatul uman preistoric, antic şi medieval din microzona Rădăuţi 341 P 1 – Aluviosol P 2 – Aluviosol P 3 – Luvosol P 4 – Luvosol P 5 – Gleiosol P 6 – Gleiosol P 7 – Aluviosol P 8 – Gleiosol P 9 – Aluviosol P 10 – Aluviosol Fig. XLV. Profilele pedologice P 1 – P 10 executate pe traseul variantei ocolitoare a municipiului Rădăuţi.