OGLINDA CU SEMNE TAMGA DIN AŞEZAREA DE LA SEBEŞPODUL PRIPOCULUI (JUD. ALBA, ROMÂNIA). OBSERVAŢII PE MARGINEA ORIGINII ŞI DATĂRII ACESTEIA Vitalie BÂRCĂ The Mirror with Tamgas from the Settlement at Sebeş-Podul Pripocului (Alba County, Romania): Notes on Its Origin and Dating Abstract. The mirror from the settlement at Sebeş-Podul Pripocului, unique in the intraCarpathian area, belongs to a type of mirror specific mainly to the Sarmatae world. On its reverse are two identical tamgas set into the mirror; however, in previous publications the marks have been rendered erroneously. The analysis shows that many of the analogues identified are specific to the region to the right of the Dnieper, and that such mirrors are specific to the second half of the first century to mid-third century AD. The item’s significance, the function of the tamgas and the fact that such marks were borrowed by the neighbouring peoples offer evidence that this mirror did not reach the area via exchange or trade, but rather that there was a “barbarian” presence, which also included the Sarmatae, in the settlement of Sebeş-Podul Pripocului. Keywords: mirrors, tamgas, the Sarmatians, the Carpi, the Free Dacians, north Pontic area. Cuvinte-cheie: oglinzi, semne tamga, sarmaţi, carpi, daci liberi, spaţiul nord-pontic. Introducere Oglinda supusă analizei noastre a fost descoperită în vara anului 1967 ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate în aşezarea situată în marginea estică a oraşului Sebeş (jud. Alba), pe malul stâng al Secaşului, lângă Podul Pripocului1. Aceasta a apărut în nivelul de locuire atribuit secolelor III-IV p.Chr.2, în care au fost găsite, ca urmare a cercetărilor arheologice din anii 1960 şi 1966, artefacte şi complexe caracteristice acestei perioade3. Dintre acestea se remarcă groapa nr. 4, în care a fost descoperită o fibulă din bronz cu piciorul întors pe dedesubt (fig. 3/3), împreună cu mai multe vase ceramice fragmentare, precum şi câteva bucăţi de cărămizi romane4. Oglinda a fost descoperită în stare fragmentară, lipsindu-i mânerul lateral, întotdeauna de formă dreptunghiulară, prevăzut cu o perforaţie, şi o  Versiunea în limba engleză a acestui studiu a fost publicată în Journal of Ancient History and Archaeology, 8/1, 2021, p. 87-115 (Bârcă 2021).  Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca, România; e-mail: vitalie_barca@yahoo.com. 1 Aldea 1971, p. 693. Oglinda a fost descoperită în secţiunea V, carourile 5-6, la adâncimea de 0,30 cm de la nivelul actual de călcare. Informaţii oferite cu amabilitate de Radu Totoianu. 2 Ibidem. 3 Horedt et alii 1967, p. 25. 4 Ibidem, p. 23-25, fig. 10/10-15. Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, 13, 2021, p. 93-135. Vitalie Bârcă mică porţiune din corpul ei. Aceasta, la fel ca celelalte oglinzi din acea perioadă, a fost realizată dintr-un aliaj de culoare alb-argintie. La momentul descoperirii piesa avea suprafaţa acoperită cu o patină neagră-verzuie. Aversul este plat, fiind folosit ca oglindă, iar reversul are marginea marcată printr-o bordură nu foarte înaltă. Suprafaţa reversului este decorată spre margine cu o linie în zigzag, iar în zona centrală cu două semne tamga în relief dispuse „în oglindă”. Diametrul oglinzii este de 6 cm, grosimea de 0,15 cm, iar greutatea de 27 de grame5. Piesa a fost publicată de către Ioan Al. Aldea la patru ani după ce a fost descoperită6, iar în anul 1982 aceasta a fost menţionată şi ilustrată în studiul monografic Siebenbürgen in spätrömischer Zeit, elaborat de către Kurt Horedt7. Mai recent, o prezentare succintă a acestei piese a fost realizată de către Coriolan H. Opreanu8. În cele trei publicaţii semnele tamga de pe reversul oglinzii, aşa cum se poate vedea din fotografiile realizate recent9 (fig. 1-2), au fost redate eronat10 (fig. 3/1-2), fapt ce explică lipsa unor analogii pentru acestea. Studierea piesei după 50 de ani de la publicarea ei ne-a permis să constatăm că pe reversul acesteia avem două semne tamga identice, dispuse „în oglindă”. Acestea au forma unor volute din a căror parte mediană pornesc perpendicular două vrejuri cu buclă spre exterior (fig. 1-2). Câteva aspecte legate de originea, răspândirea şi datarea oglinzilor cu mâner lateral şi reversul ornamentat În mediul barbar nord-pontic din ultimele secole a.Chr. – primele secole p.Chr., numărul oglinzilor, precum şi varietatea lor tipologică sunt semnificative, mai ales pentru ultimul interval. Numărul mare al oglinzilor a contribuit de-a lungul timpului la elaborarea mai multor tipologii ale acestor artefacte din spaţiul şi perioada menţionate. O atenţie aparte a fost acordată oglinzilor discoidale cu mâner lateral perforat de formă dreptunghiulară, din primele secole p.Chr., răspândite pe întregul teritoriu cuprins între Volga şi Dunărea de Jos. În articolul dedicat acestei oglinzi, diametrul figurează ca fiind de 5,9 cm (Aldea 1971, p. 693). Oglinda are numărul de inventar A. 6321 şi se găseşte în colecţia Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeş. Măsurătorile, o serie de informaţii, precum şi imaginile care ilustrează oglinda ne-au fost furnizate de către dr. Radu Totoianu, căruia îi mulţumim şi pe această cale pentru promptitudinea şi sprijinul acordat. 6 Aldea 1971, p. 693-700. 7 Horedt 1982, fig. 14/8. 8 Opreanu 1998, p. 104, fig. 23/1. 9 Documentarea fotografică computaţională H-RTI (Highlight-reflectance transformation imaging), redare normală (Default), cu filtru matematic (specular enhancement) şi vizualizarea vectorilor normali (normals visualization) a fost realizată de dr. Călin Şuteu, Gigapixel Art SRL, căruia îi mulţumim şi pe această cale pentru sprijinul acordat. 10 O redare similară regăsim şi în lucrarea lui C. Beldiman (Beldiman 1990, fig. 5/21). 5 94 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Oglinzile discoidale cu mâner lateral de formă dreptunghiulară au fost atribuite de către A. M. Khazanov tipului IX din clasificarea sa tipologică11. Cronologic, el deosebea, pe baza aspectului, o variantă cu proeminenţă conică în partea centrală a discului şi o alta cu decor în relief cu reprezentarea diferitor motive pe revers, cel mai adesea simboluri solare sau semne de tip tamga12. Oglinzile aparţinând primei variante erau datate de A. M. Khazanov în secolele I-II p.Chr.13. Tot el respingea opinia lui P. Rau, potrivit căruia aceste oglinzi sunt de provenienţă caucaziană14. În accepţiunea aceluiaşi cercetător, originea acestor oglinzi se află în cadrul vechilor culturi din Siberia, unde prototipurile lor – oglinzile cu discul rotund şi plat şi mâner lateral perforat – au fost utilizate o perioadă îndelungată de timp. Acestea din urmă, în opinia A. M. Khazanov, sub influenţa oglinzilor cu marginea îngroşată, proeminenţă în partea centrală a discului şi mâner în formă de cui (tip Khazanov VIII), au contribuit la formarea oglinzilor acestui tip15. Nu excludea o astfel de provenienţă a acestor oglinzi nici B. A. Litvinskij16. Urmând opinia lui A. M. Khazanov, I. I. Marchenko consideră că tipul analizat a putut să se formeze în urma sintezei dintre oglinzile cu discul rotund şi plat, prevăzute cu mâner lateral perforat de formă dreptunghiulară (tip Marchenko IX.317) şi cele cu marginea îngroşată, mâner în formă de cui şi proeminenţă conică în partea centrală (tip Khazanov VIII18, Skripkin 6.719, Marchenko VIII.120, Glukhov 6.7.121). Acest proces a avut loc, în opinia aceluiaşi cercetător, însă, nu în regiunea Volgăi, ci în mediul sarmaţilor din nordul Caucazului, la hotarul dintre secolele I a.Chr.-I p.Chr.22. Oglinzile decorate pe revers cu motive geometrice, simboluri solare sau semne de tip tamga au fost datate de A. M. Khazanov în secolele II-III p.Chr., iar apariţia lor în oraşele din Bospor plasată la sfârşitul secolului I secolul II p.Chr.23. Pentru zona Volgăi, acelaşi cercetător, remarcă existenţa unei 11 Khazanov 1963, p. 65-67, fig. 4. Semnele în relief prezente pe oglinzi reprezintă, conform cercetătorilor, atât semne de proprietate, ornamente, cât şi simboluri religioase, iar oglinzile cu tamga pe ele au avut pe lângă funcţia primară şi o semnificaţie magico-apotropaică. 13 Khazanov 1963, p. 65-67. 14 Ibidem, p. 65-66. 15 Ibidem. 16 Litvinskij 1971, p. 47. 17 Marchenko 1996, p. 24-25. 18 Khazanov 1963, p. 64-65, fig. 1/VIII, 3/5. 19 Skripkin 1990, p. 95, 152-153, fig. 36/5-10. 20 Marchenko 1996, p. 21-23, fig. 4. 21 Glukhov 2005, p. 15, 46-47, fig. 7/4, 6-8; 8/2; 10/1. 22 Marchenko 1996, p. 27. 23 Khazanov 1963, p. 67. 12 95 Vitalie Bârcă variante caracterizate prin prezenţa unei proeminenţe conice rudimentare în partea centrală a discului24. Un punct de vedere diferit în ceea ce priveşte provenienţa oglinzilor cu mâner lateral perforat de formă dreptunghiulară îi aparţine lui M. P. Abramova25. Studiind oglinzile discoidale cu mâner lateral perforat din teritoriul nord-caucazian, ea a evidenţiat existenţa în cadrul acestora a trei variante: 1. cu bordură pe margine şi proeminenţă conică în partea centrală a discului; 2. decorate pe partea exterioară a discului; 3. cu suprafaţa plată şi neornamentată26. Autoarea menţiona că majoritatea oglinzilor aparţinând variantei 1 au fost descoperite pe teritoriul Caucazului de Nord, mare parte a acestora fiind din regiunile montane ale zonei centrale27. Respingând ipoteza originii siberiene a acestui tip de oglinzi, aceeaşi cercetătoare considera posibil ca cele aparţinând primei variante să fie denumite „caucaziene”. O dovadă a provenienţei caucaziene a acestora, cât şi a producerii lor în această regiune, este oferită, în opinia autoarei, de numărul mare al acestora în cadrul monumentelor fazei târzii a culturii Koban28. În urma analizei tuturor oglinzilor aparţinând primei variante din nordul Caucazului, M. P. Abramova a ajuns la concluzia că acestea pot fi datate în secolul I – începutul secolului II p.Chr. şi că în aceeaşi perioadă ele s-au răspândit şi în alte regiuni29. De la sfârşitul secolului I p.Chr. unele dintre oglinzile acestei variante încep să aibă reversul ornamentat30. Aceste exemplare, potrivit observaţiilor lui M. P. Abramova, au bordură pe margine şi convexitatea din partea centrală a discului puţin proeminentă, iar ornamentul unul simplu, fiind considerate ca o formă intermediară, ce a contribuit la apariţia odată cu secolul al II-lea p.Chr. a oglinzilor celei de-a doua variante. Acestea din urmă au o formă mai aplatizată şi au ca trăsătură distinctă prezenţa decorului de pe revers, fiind caracteristice perioadei secolelor II-III p.Chr. pentru întregul spaţiu cuprins între Volga şi Dunărea de Jos31. Originea nord-caucaziană a oglinzilor cu marginea îngroşată, proeminenţă conică şi mâner lateral perforat de formă dreptunghiulară (tip Khazanov IX.132, Skripkin 6.1033, Marchenko IX.134, Glukhov 6.10.135, 24 Ibidem, p. 67, fig. 4/5-9. Abramova 1971. 26 Ibidem, p. 121-123, fig. 1. 27 Ibidem, p. 125. 28 Ibidem. 29 Ibidem, p. 124-125, 129-131; vezi şi Abramova 1993, p. 155, tipul 5, varianta 1, fig. 60/2833. 30 Abramova 1971, p. 128-129. 31 Ibidem, p. 129-130; vezi şi Abramova 1993, p. 167, tipul 5, varianta 2, fig. 66/40-44. 32 Khazanov 1963, p. 65-67, fig. 4/2-4. 25 96 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Abramova, varianta 136) a fost susţinută şi de către V. B. Vinogradov şi V. A. Petrenko. Aceştia pun însă apariţia lor pe seama transformării evolutive a oglinzilor sarmatice cu marginea îngroşată, mâner în formă de cui şi proeminenţă conică în partea centrală (tip Khazanov VIII, Skripkin 6.7, Marchenko VIII.1, Glukhov 6.7.1). Acest proces, în opinia aceloraşi autori, a avut loc în mediul sarmaţilor siraci stabiliţi în regiunea precaucaziană. Tot ei consideră că aceste oglinzi sunt de provenienţă sarmatică, cu epicentrul în nordul Caucazului, unde s-au produs din metal local şi au fost exportate în alte regiuni37. A. S. Skripkin evidenţiază în rândul oglinzilor discoidale cu mâner lateral perforat de formă dreptunghiulară aflate în mediul sarmatic din regiunea Volgăi de Jos şi cea de la sud de Urali existenţa a două tipuri: cu bordură pe margine şi proeminenţă conică în partea centrală a discului (tipul 1) şi ornamentate pe revers (tipul 2)38. Corelarea oglinzilor cu restul artefactelor cu care au fost descoperite, în mod special cu fibulele, i-au permis lui A. S. Skripkin să le dateze pe cele cu bordură pe margine şi proeminenţă conică în partea centrală şi fără decor pe revers (tipul 1)39 în secolul I – începutul secolului II p.Chr.40. Tot el nu exclude apariţia lor cândva către mijlocul secolului I p.Chr., iar originea este considerată ca fiind în regiunea nord-caucaziană41. Apariţia oglinzilor ornamentate pe revers (tipul 2) în regiunea Volgăi de Jos şi în cea de la sud de Urali este plasată de A. S. Skripkin la începutul secolului II p.Chr., iar utilizarea lor pe scară largă în a doua jumătate a secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr.42. Ca urmare a analizei oglinzilor discoidale cu mâner lateral perforat de formă dreptunghiulară din interfluviul Don-Volga, A. A. Glukhov le-a împărţit în două grupe. În cadrul primei grupe au fost incluse exemplarele masive, dar nu foarte mari ca dimensiuni (diametrul între 4,5 şi 7 cm), cu bordură înaltă pe margine şi proeminenţă conică în partea centrală a discului, iar în cadrul celei 33 Skripkin 1990, p. 95, 153, fig. 36/13-18. Marchenko 1996, p. 24. 35 Glukhov 2003, p. 93, fig. 1/6.10.1; 4/3-5; Glukhov 2005, p. 15, 47-48, fig. 8/3-10. 36 Abramova 1971, p. 121, 125, fig. 1. 37 Vinogradov, Petrenko 1976, p. 44-49. 38 Skripkin 1984, p. 47-48. 39 În clasificarea sa tipologică, A. S. Skripkin a atribuit aceste oglinzi tipului 6.10 (Skripkin 1990, p. 95, 153). 40 Skripkin 1984, p. 47-48. 41 Skripkin 1990, p. 153. 42 Skripkin 1984, p. 48. 34 97 Vitalie Bârcă de-a doua oglinzile cu bordură joasă pe margine, proeminenţă conică slab evidenţiată şi ornament în relief pe reversul acestora43. V. M. Kosyanenko a identificat în necropola de la Kobyakova (dreapta Donului de Jos) o serie de oglinzi cu decor în relief pe partea exterioară, pe care le-a datat în secolul I p.Chr.44. Ca urmare a analizei acestora, cercetătoarea a reuşit să identifice diferenţele cronologice pentru anumite scheme decorative de pe aceste oglinzi45, ajungând la concluzia că pentru datarea exemplarelor ornamentate pe revers sunt importante nu doar trăsăturile morfologice, ci şi tipul de decor46. Tot ea remarcă faptul că pentru secolul I p.Chr. sunt caracteristice oglinzile cu o grosime semnificativă, proeminenţă conică pronunţată în zona centrală, margine teşită spre exterior, toartă dreptunghiulară care se îngustează uneori spre disc, şi decorul simplu ce constă din rozete, cercuri şi raze47. Pentru oglinzile din secolul II – începutul secolului III p.Chr., din mormintele necropolei de la Kobyakovo, s-a constatat că acestea sunt mai subţiri şi că au dimensiunile mânerului lateral mai mici, precum şi că partea convexă din centrul discului este mult mai mică sau este înlocuită cu un cerc48. În cazul decorului s-a remarcat că acesta devine mult mai complex, cel mai adesea fiind reprezentat de cercuri, semne apropiate literei gamma, de la care pornesc ornamente de forma unor „labe de pasăre” şi semne de forma unor raze cu bucle la capete, toate în interiorul unui alt cerc, precum şi ornamente de formă dreptunghiulară/pătrată înscrise într-un cerc49. Pe unele oglinzi din această perioadă se mai întâlnesc ornamente ce au forma unor raze50. Toate oglinzile cu decor în relief de formă dreptunghiulară/pătrată înscrisă într-un cerc sunt, cu o singură excepţie51, din a doua jumătate a secolului II – începutul secolului III p.Chr.52. M. V. Krivosheev, pe baza prezenţei ornamentului şi a motivelor sale, a definit două tipuri şi mai multe variante de oglinzi discoidale cu mâner lateral perforat de formă dreptunghiulară din mediul sarmatic, din partea sudică a 43 Glukhov 2005, p. 15, 47. Kosyanenko 1994, p. 71-73, fig. 23/2-8; Kosyanenko 2008, p. 108-112, pl. 15/2-8. Principalul argument invocat în apariţia atât de timpurie a oglinzilor decorate se bazează pe descoperirea acestora cu fibule a căror datare pentru necropola de la Kobyakovo a fost revizuită, în baza asocierii lor cu vase ceramice modelate la roată din pastă fină, cu suprafaţa acoperită cu firnis de culoare roşie-cărămizie cu reflexe metalice. 45 Kosyanenko 1994, p. 71-77; Kosyanenko 2008, p. 108-117. 46 Cf. Kosyanenko 1994, p. 71-77; Kosyanenko 2008, p. 108-117. 47 Kosyanenko 1994, p. 71-74, 76, fig. 23/2-8; Kosyanenko 2008, p. 116, pl. 15/2-8. 48 Kosyanenko 1994, p. 76; Kosyanenko 2008, p. 111, 117. 49 Kosyanenko 1994, p. 76-77, fig. 24/1-6; 25/1-5; Kosyanenko 2008, p. 111, 117, pl. 16/16; 17/1-5. 50 Kosyanenko 1994, p. 74, 76, fig. 23/9; Kosyanenko 2008, p. 112, 117, pl. 15/9. 51 Kosyanenko 1994, p. 76, fig. 25/6; Kosyanenko 2008, p. 116, pl. 17/6. 52 Kosyanenko 1994, p. 76; Kosyanenko 2008, p. 116. 44 98 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului interfluviului Volga-Don53. Primului tip i-au fost atribuite oglinzile cu proeminenţă conică în partea centrală a discului, iar celui de-al doilea tip cele ornamentate. În cadrul celui de-al doilea tip au fost stabilite pe baza ornamentului trei variante (A, B, V). Astfel variantei „A” i-au fost atribuite oglinzile decorate pe revers cu cercuri de la care pornesc ornamente de forma unor raze cu bucle la capete, toate în interiorul unui alt cerc, variantei „B” cele cu decor de formă pătrată înscrise într-un cerc, iar variantei „V” cele cu diverse ornamente sau neornamentate. În plus, acelaşi autor a clarificat cadrul cronologic al existenţei acestor tipuri de oglinzi din mediul sarmatic din regiunea supusă analizei. În mormintele sarmatice din zona Donului oglinzile ornamentate sunt o prezenţă destul de rară54, dar sunt întâlnite la Tanais şi în împrejurimile acestuia. T. N. Vysotskaya, ca urmare a analizei mormintelor cu astfel de oglinzi din cadrul necropolei de la Ust’-Al’ma (Crimeea), constată că exemplarele cu marginea îngroşată, proeminenţă conică şi mâner lateral îşi fac apariţia în secolul I p.Chr., iar cele decorate pe revers se întâlnesc în mormintele acestei necropole din a doua jumătate a secolului I p.Chr., marea lor majoritate provenind din mormintele ce aparţin secolelor II-III p.Chr.55. La o privire atentă asupra inventarului celor două morminte din care provin oglinzile decorate pe partea exterioară a discului, datate în doua jumătate a secolului I p.Chr., se poate constata însă că unul dintre acestea se pot data mai degrabă la sfârşitul secolului I – începutul secolului II p.Chr., iar cel de-al doilea la începutul/prima jumătate a secolului II p.Chr. O analiză a oglinzilor discoidale cu mâner lateral perforat din primele secole p.Chr. descoperite în necropolele din Crimeea a fost efectuată de A. A. Trufanov56. Acesta a evidenţiat existenţa a opt variante, dintre care şapte sunt cu ornament în relief pe revers (variantele 2-8). Oglinzile neornamentate şi cu proeminenţă în partea centrală a discului au fost atribuite primei variante, în cadrul căreia, pe baza trăsăturilor, au fost identificate trei subvariante (1A, 1B, 1V)57. Oglinzile masive din cadrul variantei 1A au fost datate în a doua jumătate a secolului I p.Chr., iar apariţia lor în Crimeea plasată către mijlocul secolului I p.Chr.58. În cazul oglinzilor aparţinând variantelor 1B şi 1V se menţionează că pe teritoriul Crimeei cele mai timpurii exemplare ale acestora provin din complexe din ultima treime/sfârşitul secolului I p.Chr. 53 Krivosheev 2005, p. 51, 95-97, fig. 42/1 (tipul 1); 42/2-3 (tipul 2.A); 42/4-6; 43/3 (tipul 2.B); 43/1-2, 4-6 (tipul 2.V). 54 Maksimenko 1998, p. 131. 55 Vysotskaya 1994, p. 117. 56 Trufanov 2007, p. 173-186. 57 Ibidem, p. 175-176, fig. 1/1-4 (varianta 1A); 1/5-6 (varianta 1B); 1/7-10 (varianta 1V). 58 Ibidem, p. 175, 180. 99 Vitalie Bârcă În ceea ce priveşte oglinzile ornamentate, trebuie menţionat că A. A. Trufanov a atribuit variantelor timpurii exemplarele masive cu proeminenţă semisferică în partea centrală a discului şi cu o varietate semnificativă de ornamente fără standarde clare (cercuri ce înconjoară proeminenţa centrală; ornamente radiale sau de forma unor raze radiale; dreptunghiuri de la care pornesc linii drepte sau grupe de linii; cercuri ce înconjoară proeminenţa centrală de la care pornesc în cele patru direcţii cardinale grupuri de linii, iar între acestea plasate semne de forma literei gamma). Acestea au fost încadrate în variantele 2-5 şi provin cu precădere din complexe care sunt datate la sfârşitul secolului I – prima jumătate a secolului al II-lea p.Chr.59. Câteva exemplare de oglinzi aparţinând acestor variante au fost însă descoperite şi în morminte din a doua jumătate a secolului II p.Chr., a doua jumătate a secolului al II-lea – începutul secolului al III-lea p.Chr. sau sfârşitul secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr.60. Oglinzile ornamentate, încadrate de acelaşi autor în variantele 6-8, considerate mai târzii, sunt subţiri în secţiune şi se caracterizează prin convexitatea din centrul discului mult mai mică sau prin lipsa acesteia şi prin ornamentul standardizat (cercuri de la care pornesc ornamente de forma unor „labe de pasăre” şi semne de forma unor raze cu bucle la capete, toate în interiorul unui alt cerc; ornamente de forma unor „labe de pasăre” şi semne de forma unor raze cu bucle la capete care pornesc din centrul discului oglinzilor; ornamente de forma unor raze ce au la capete volute). Lipsesc pe teritoriul Crimeei oglinzile al căror ornament constă într-un dreptunghi/pătrat înscris într-un cerc61, decor întâlnit frecvent pe oglinzile din a doua jumătate a secolului II – prima jumătate a secolului III p.Chr. din zona Volgăi şi a Donului de Jos, precum şi în partea sudică a teritoriului dintre Volga şi Don62. Oglinzi cu un astfel de decor apar şi în mediul sarmatic din spaţiul nord-vest pontic. Sunt foarte rar întâlnite în Crimeea şi oglinzile decorate cu diferite semne de tip tamga în relief pe partea exterioară, la ora actuală fiind cunoscute doar câteva exemplare63. Potrivit lui A. A. Trufanov, pe teritoriul Crimeei cele mai timpuri oglinzi ornamentate provin din complexe care sunt datate în ultimul sfert/sfârşitul secolului I p.Chr., iar începutul pătrunderii în această regiune a oglinzilor 59 Ibidem, p. 176-178, 180, fig. 1/11-12 (varianta 2); 2/1-8; 5/2-3; 7-11 (varianta 3A); 2/912; 5/9 (varianta 3B); 3/3-6 (varianta 4); 3/1-2, 7-9; 5/13 (varianta 5). 60 Ibidem, p. 177, 178, fig. 2/8-10; 3/7-9; 5/13. 61 Ibidem, p. 179. 62 Kosyanenko 1994, p. 75-77, fig. 25/1-5; Kosyanenko 2008, p. 114, 116, 117, pl. 17/1-5; Krivosheev 2004, p. 119, fig. II/15-16; Krivosheev 2005, p. 51, 96-97, fig. 42/4-6; 43/3. 63 Informaţii oferite cu amabilitate de Anastasiya Stoyanova (Sevastopol, Crimeea). Vezi şi Trufanov 2007, p. 179, fig. 6/35; Puzdrovskij 2007, p. 153, pl. 129/18. 100 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului ornamentate atribuite variantelor târzii este plasat în prima jumătate a secolului II p.Chr., acestea fiind întâlnite până către sfârşitul secolului III p.Chr.64. Pornind de la opinia că în zona Volgăi şi în cea de la sud de Urali oglinzile ornamentate îşi fac apariţia doar de la începutul secolului II p.Chr., şi că au început să fie utilizate pe scară largă doar de la mijlocul acestuia, A. A. Trufanov a presupus că oglinzile cu decor în relief pe revers s-au format în teritoriile din nordul Mării Negre. Pentru oglinzile variantelor 6-7, acelaşi cercetător optează pentru regiunea Bosporană65. Recent, în urma analizei oglinzilor ornamentate pe revers din cadrul necropolelor meote, N. Yu. Limberis şi I. I. Marchenko au afirmat că acestea şiau făcut apariţia în regiunea din dreapta râului Kuban încă din prima jumătate a secolului I p.Chr.66. Exemplarele se caracterizează prin disc masiv, marginea îngroşată şi proeminenţă în partea centrală a discului67, demonstrând, odată în plus, că acestea îşi au originea în cele neornamentate. În opinia celor doi cercetători, apariţia oglinzilor cu decor pe revers în prima jumătate a secolului I p.Chr. poate indica posibilitatea evoluţiei acestora în paralel cu cele neornamentate, cu proeminenţă în partea centrală a discului68. La o privire atentă a fibulelor cu care aceste oglinzi au fost descoperite în cadrul mormintelor meote remarcăm faptul că atribuirea şi încadrarea acestora sunt discutabile. Bunăoară atât fibula din M 36 din necropola nr. 3 de la Starokorsunskaya, cât şi cele două exemplare din M 298 de la Spornoe69 aparţin grupei 4, seria I, varianta 2 din clasificarea tipologică a lui V. V. Kropotov70 şi nu variantei 1, aşa cum s-a susţinut71. Astfel de fibule, foarte numeroase în mediul identităţilor culturale din spaţiul nord-pontic, sunt datate în a doua jumătate a secolului I – începutul secolului II p.Chr.72. În cazul oglinzii de la Spornoe se remarcă lipsa proeminenţei din partea centrală a discului. În a doua jumătate a secolului I p.Chr. se datează, în opinia noastră, şi M 60v din necropola nr. 2 de la Starokorsunskaya care avea în inventar şi o fibulă 64 Trufanov 2007, p. 180. Vezi şi Puzdrovskij 2007, p. 153. Pentru o serie de descoperiri mai recente a unor oglinzi ornamentate de pe teritoriul Crimeei, vezi Khrapunov 2007, p. 40, 49, fig. 4/14; 9/2; Khrapunov 2013, p. 42-43, fig. 34/15, 17-19; Puzdrovskij, Trufanov 2016, p. 13, 35, 42, 80, 86, fig. 11/13-14; 55/1; 75/5; 143/12; 154/6; 167/10; 170/4. 65 Trufanov 2007, p. 180. 66 Limberis, Marchenko 2018. 67 Ibidem, p. 202-204, 215, fig. 1/1, 7. 68 Ibidem, p. 215. 69 Ibidem, p. 202, 204, fig. 1/2, 5-6. 70 Kropotov 2010, p. 72, 74, fig. 31-32. 71 Limberis, Marchenko 2018, p. 202, 204. Limita cronologică superioară a fibulelor variantei 1 este situată de către V. V. Kropotov la mijlocul secolului I p.Chr. (Kropotov 2010, p. 72). A. K. Ambroz plasa perioada de utilizare a fibulelor variantei 1 în secolul I p.Chr. (Ambroz 1966, p. 48, pl. 9/1-5). 72 Kropotov 2010, p. 74. 101 Vitalie Bârcă de tip Aucissa73, ce aparţine tipului 5.2 în clasificarea tipologică a E. Riha74. Datarea acestor fibule nu se limitează la mijlocul secolului I p.Chr., ele fiind purtate o bună perioadă de timp, chiar dacă erau ieşite din modă, atât în mediul barbar, cât şi în cel provincial roman75. În lumea sarmatică din spaţiul nord-pontic de la vest de Don, fibulele de tip Aucissa apar în inventarul unor morminte cu trăsături estice76, care au fost atribuite noului val de sarmaţi veniţi din est, începând cu mijlocul secolului I p.Chr.77, fapt ce indică o utilizare certă a fibulelor acestui tip în a doua jumătate a secolului I p.Chr. De altfel, la o analiză atentă a descoperirilor de fibule de tip Aucissa din estul Europei (149 exemplare) s-a constatat că în acest areal geografic ele provin din morminte din a doua jumătate a secolului I – începutul secolului II p.Chr., rareori fiind întâlnite şi în complexe care sunt datate cu precădere în secolul al II-lea p.Chr.78. Oglinzile ornamentate descoperite în mormintele meote din a doua jumătate a secolului I – începutul secolului II p.Chr. continuă să aibă o grosime semnificativă şi mai păstrează proeminenţa din partea centrală a discului, în prima jumătatea a secolului II p.Chr. acestea fiind încă adeseori întâlnite în mormintele meote din regiunea Kuban79. În cazul unora dintre exemplarele din al doilea interval cronologic se remarcă faptul că ele sunt mult mai subţiri în secţiune, precum şi că dimensiunile convexităţii din centrul discului sunt mult mai mici. Începând din prima jumătate a secolului II p.Chr. oglinzile ornamentate fără proeminenţă în partea centrală a discului sunt o prezenţă tot 73 Limberis, Marchenko 2018, p. 204, fig. 1/8. Riha 1979, p. 114-120, pl. 23-24; Riha 1994, p. 100-107, pl. 18-19. 75 Cf. Böhme 1972, p. 11; Ettlinger 1973, p. 29, 93-96, tipul 29-30; Feugère 1985, p. 323324; Riha 1979, p. 114-115; Riha 1994, p. 101-107; Cociş 2004, p. 78, pl. XLV. Pentru descoperirile unor astfel de fibule şi datarea lor pe teritoriul Crimeei, vezi Puzdrovskij 2007, p. 174, fig. 194/5-6; Trufanov 2009, p. 201, 277, fig. 52/3-6; pentru cele de pe teritoriul Daciei preromane, vezi Rustoiu 1997, p. 60, tipul 29, fig. 70/1; 71/1-4. 76 Kostenko 1993, p. 78, 81, 105, fig. 24/22; 26/22; Simonenko 2008, p. 30, 65, pl. 52/2; 55/5; Simonenko 2011, p. 19, 21, fig. 10/1-2; Bârcă, Symonenko 2009, p. 157, fig. 58/8; Bârcă 2011, p. 10-11, fig. 1/8. 77 Pentru mai multe informaţii privind noul val de sarmaţi veniţi în spaţiul nord-vest pontic în a doua jumătate a sec. I p.Chr., vezi Bârcă 2013; Bârcă 2015; Bârcă 2020, p. 85, notele 111-112; Bârcă, Symonenko 2009, p. 348-364. 78 Vezi Kropotov 2010, p. 273, 276-279, 343, fig. 77/II. Pentru o serie de descoperiri mai noi de fibule de tip Aucissa, vezi Akhmedov 2020. K. Hellström, pe baza opiniilor exprimate de cercetători cu privire la cronologia fibulelor de tip Aucissa din teritoriile din nordul Mării Negre, a propus recent o datare a pieselor din spaţiul menţionat în intervalul cronologic cuprins între sfârşitul secolului I a.Chr. şi începutul secolului III p.Chr. (Hellström 2018, p. 102). 79 Vezi Limberis, Marchenko 2018, p. 204-215, fig. 2/1, 6, 9; 4/5, 8; 5/1, 3, 5; 6/1, 7; 7/5, 8, 10, 12; 8/4, 6; Marčenko, Limberis 2008, pl. 146/5; 161/3; 170/6; 180/5; 187/6; 190/4. 74 102 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului mai frecventă în mediul meot80. Pentru mediul sarmaţilor siraci din regiunea Kuban s-a constatat că oglinzile decorate pe revers se întâlnesc în morminte doar împreună cu fibule din secolul al II-lea p.Chr.81. În mediul sarmatic din spaţiul dintre Nipru şi Prut marea majoritate a oglinzilor aparţinând acestui tip cu decor pe revers provin cu precădere din morminte ce sunt datate în a doua jumătate a secolului II – prima jumătate a secolului III p.Chr.82, dar şi-au făcut apariţia în această regiune, aşa cum indică unele descoperiri, cu puţin timp înainte de mijlocul secolului II p.Chr. Unele oglinzi de acest tip se întâlnesc rareori şi în morminte ce se datează la mijlocul şi a doua jumătate a secolului III p.Chr.83, precum cele din T 5, M 1 de la Vladychen’ (fig. 4/6), T 12, M 1 de la Balki (fig. 4/11), T 13, M 1 de la Kurchi (fig. 4/7), T 3, M 1 de la Kubej (fig. 10/4) sau Cimişlia. De menţionat în cazul acestui spaţiu, prezenţa unui tipar din ardezie pentru turnat astfel de oglinzi descoperit la Lipceni (R. Moldova)84. Pentru teritoriile estice şi sud-estice ale României se poate constata lipsa oglinzilor discoidale cu bordură pe margine, proeminenţă în partea centrală a discului şi fără ornament pe revers85. Oglinzile aparţinând acestui tip cu decor pe revers sunt o prezenţă frecventă în teritoriile româneşti menţionate. Ele provin cu precădere din morminte sarmatice86, dar au fost descoperite şi în cadrul inventarelor funerare şi aşezărilor din spaţiul de la est de Carpaţi, atribuite carpilor, şi într-o măsură mai mică în aşezările de pe teritoriul Munteniei, ale dacilor liberi87. În acest din urmă teritoriu au fost descoperite şi tipare pentru turnat astfel de oglinzi. Bunăoară, în aşezarea de la Bucureşti-Militari88 a fost descoperit un tipar din şist argilos păstrat Limberis, Marchenko 2018, p. 209, 213-215, fig. 3/1, 4, 7; 4/1; 7/1; vezi şi Marčenko, Limberis 2008, pl. 118/6; 188/5. 81 Marchenko 1996, p. 24. 82 Simonenko 2004b, p. 152; Bârcă, Symonenko 2009, p. 246-249; Bârcă 2015, p. 47, cu toată bibliografia. 83 Cf. Simonenko 2004b, p. 152; Bârcă, Symonenko 2009, p. 247. 84 Grosu 1983, p. 35-36, fig. II/10. 85 Cea mai vestică descoperire a unei astfel de oglinzi provine din mormântul sarmatic nr. 1 de la Tătărăuca Nouă V-Piscul Gol (dreapta Nistrului, R. Moldova), care se pot data în a doua jumătate a secolului I p.Chr. (Bârcă 2006, p. 152, 364-365, fig. 127/6; 186/5). 86 Bichir 1971, p. 280; Bichir 1977, p. 186. 87 Vezi Bichir 1973, p. 106-111; Bichir 1984, p. 51-52. Prezenţa acestor oglinzi atât la sarmaţi, cât şi la „carpi” l-a determinat pe Gh. Bichir să le atribuie denumirea de oglinzi de tip sarmato-carpic (vezi Bichir 1971, p. 280, 285 cu nota 285; Bichir 1973, p. 108; Bichir 1977, p. 186), termen inadecvat, chiar dacă numărul unor astfel de piese în mediul „culturii carpice” este unul semnificativ. În acest sens, ţinem să menţionăm că deşi astfel de oglinzi au fost utilizate în mediul meot sau scitic târziu, unde numărul lor este considerabil mai mare ca în mediul „carpic”, acestora nu li s-a atribuit denumirea de oglinzi sarmato-meote sau sarmato-scitice. 88 Bichir 1984, p. 24, pl. XXX/5; LIV/1; Niculescu 2003, fig. 7/1. 80 103 Vitalie Bârcă aproape în întregime (fig. 9/1-2), precum şi fragmente din alte trei, diferite89. Un tipar pentru turnat astfel de oglinzi, realizat din lut, dintr-o pastă fină, a fost descoperit în satul Buriaş, comuna Periş (jud. Ilfov)90, pe suprafaţa unei posibile (potrivit fragmentelor ceramice) aşezări din secolele II-IV p.Chr.91. Un alt tipar, încă inedit, a fost descoperit în aşezarea de secol VI de la Dulceanca II, în anul 1977, în stratul de nivelare de la baza unui bordei, acesta fiind adus aici, potrivit lui C. Preda, dintr-o aşezare a dacilor liberi aflată în apropiere92. În cazul oglinzilor cu decor pe revers de pe teritoriul României se remarcă faptul că exemplarele cu proeminenţă semisferică/conică în partea centrală a discului şi bordură bine evidenţiată pe margine sunt reprezentate de un număr redus de exemplare. Grosul oglinzilor decorate sunt subţiri în secţiune şi au marginea slab evidenţiată. Convexitatea din partea centrală este foarte mică sau inexistentă, iar dimensiunile mânerului lateral sunt mai mici. O altă observaţie care merită a fi făcută este numărul mai mare, în comparaţie cu alte regiuni geografice cu descoperiri de astfel de oglinzi, al exemplarelor decorate cu semne tamga pe revers. Din cadrul descoperirilor de pe teritoriul României lipsesc oglinzile al căror ornament constă dintr-un dreptunghi/pătrat înscris într-un cerc, aşa cum regăsim pe oglinzile din a doua jumătate a secolului II – prima jumătate a secolului III p.Chr. din zona Volgăi şi a Donului de Jos. Nu se întâlnesc în decorul oglinzilor de pe teritoriul României exemplare ornamentate cu cercuri în partea centrală de la care pornesc ornamente de forma unor „labe de pasăre” sau semne de forma unor raze cu bucle la capete, toate în interiorul unui alt cerc. Până în momentul de faţă lipsesc ornamentele de forma unor „labe de pasăre”, cele de forma unor raze cu bucle la capete ce pornesc din centrul discului oglinzilor, precum şi cele de forma unor raze ce au la capete volute. La o privire atentă a complexelor şi contextelor în care au fost descoperite oglinzile de pe teritoriul estic şi sud-estic al României se poate conchide că acestea îşi fac apariţia în aceste teritorii cândva pe la mijlocul secolului II p.Chr. şi că provin cu precădere din morminte şi complexe din a doua jumătate a secolului II – prima jumătate a secolului III p.Chr.93. Sunt şi cazuri când astfel de oglinzi au fost descoperite în complexe a căror datare poate include şi prima partea a celei de-a doua jumătăţi a secolului III 89 Bichir 1972, p. 161; Bichir 1973, p. 109; Bichir 1984, p. 24, pl. XXX/5; LIV/1. Preda 1986, p. 341, fig. 1; vezi şi Niculescu 2003, fig. 7/2. Constantin Preda a plasat aceste localităţi în judeţul Prahova (Preda 1986, p. 341). 91 Preda 1986, p. 341, fig. 1. 92 Ibidem, p. 342-343. 93 Gh. Bichir aprecia că majoritatea oglinzilor de acest tip descoperite pe teritoriul României se pot data la sfârşitul secolului II – prima jumătate a secolului III p.Chr. (Bichir 1973, p. 111) sau în secolul II – prima jumătate a secolului III p.Chr. (Bichir 1976, p. 157). 90 104 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului p.Chr., dar asupra unei analize detaliate a oglinzilor şi complexelor din care provin acestea de pe teritoriul României ne vom opri în paginile unei alte lucrări. În cazul oglinzilor de pe teritoriul României mai trebuie remarcat că acestea nu sunt de dimensiuni mari, sunt subţiri în secţiune şi au bordura de pe margine slab evidenţiată. Convexitatea din partea centrală a discului lipseşte la majoritatea dintre ele, iar la exemplarele la care este prezentă, aceasta se caracterizează prin dimensiuni foarte mici. Toate aceste trăsături sunt specifice, cu precădere, oglinzilor decorate din a doua jumătate a secolului II – prima jumătate a secolului III p.Chr. Oglinzile de acest tip, cu sau fără decor pe revers, atât de obişnuite pentru teritoriile cuprinse între Volga – regiunea premontană din Caucazul de Nord în est şi Dunărea de Jos – Munţii Carpaţi la vest, sunt cvasiabsente în mediul sarmatic din Câmpia Panonică. La ora actuală, în acest areal geografic este cunoscută o singură astfel de oglindă, care însă provine de pe teritoriul fostei provincii romane Pannonia Inferior, de la Dunaújváros (Intercisa)94 (fig. 11/4). Piesa este pusă în legătură cu sarmaţii estici95, dar există şi opinia conform căreia apariţia oglinzii în estul acestei provincii romane trebuie pusă pe seama aşezării carpilor96. Interesantă este prezenţa câtorva oglinzi decorate cu semne tamga în vestul Europei, unde par a fi fost utilizate şi mai târziu, în perioada de început a marilor migraţii97. În cazul acestora, în opinia noastră, piesele nu au pentru teritoriul în care au fost descoperite o valoare cronologică, fiind relicve. Prezenţa unor astfel de oglinzi, alături de alte categorii de artefacte şi elemente pontice şi caucaziene, adeseori de provenienţă sarmato-alanică în vestul Europei98, este rezultatul deplasării unor grupuri de alani, alături de alte populaţii germanice din estul şi centrul Europei, spre vest, odată cu invazia hunică, în faza de început a epocii marilor migraţii99. Observaţii asupra semnelor tamga de pe oglinda de la Sebeş Un semn tamga foarte apropiat acelora de pe oglinda de la SebeşPodul Pripocului se regăseşte pe o oglindă de acelaşi tip din T 3, M 1 de la 94 Istvánovits, Kulcsár 2003, p. 75-78; Istvánovits, Kulcsár 2006, p. 176, fig. 2/6; Istvánovits, Kulcsár 2017, p. 243, fig. 191/1; Bârcă 2018, p. 45, fig. 2/2. 95 Kul’char et alii 2020, p. 213. 96 Tóth 2005, p. 372-373, fig. 8a. 97 Kuznetsov 1996, p. 72, 74-75, fig. 1/1, 5; Kazanski 1986, p. 35-36, fig. 2; Kazanski 1995, p. 42, fig. 7/2, 10; Kazanskij 2013, p. 149, fig. 2/6, 10, 14, 19; Kazanski 2020a, p. 837, fig. 25.2/7, 9, 15; Kazanski 2020b, p. 60, 66, fig. 4/7, 9; 11/2. 98 Pentru o prezentare a acestor descoperiri, vezi Kazanskij 2013; Kazanskij 2020; Kazanski 2020a, cu toată bibliografia din cele trei studii. 99 Pentru o analiză detaliată, vezi Kazanski 2020a; Kazanski 2020b. 105 Vitalie Bârcă Kubej100 (fig. 10/4), mormântul fiind datat în a doua jumătate a secolului III p.Chr.101, deşi bolul şi colierul din aur împreună cu care a fost găsită indică posibilitatea unei datări ceva mai timpurii. Printre analogiile foarte apropiate se numără şi un semn tamga indicat ca fiind din mediul muntenilor din vestul Caucazului102 (fig. 12/4) şi altele două de pe placa din calcar cu semne tamga de la Panticapaeum 103 (fig. 15/1[11-12], 4-5), dar şi cel de pe tiparul pentru turnat oglinzi de acest tip din aşezarea de la Bucureşti-Militari104 (fig. 9/1). Cele patru semne menţionate anterior se deosebesc de cele de pe oglinda de la Sebeş-Podul Pripocului prin faptul că vrejurile perpendiculare cu bucle spre exterior sunt puţin mai distanţate între ele. Asemănător este şi semnul tamga de pe plăcuţa din aur ce are suprafaţa decorată cu reprezentarea a trei lupi (?) alergând spre stânga, din mormântul sarmatic jefuit de la Dunaharaszti105 (fig. 11/1-3). Plăcuţa de la Dunaharaszti este datată în a doua jumătate a secolului I p.Chr. şi a ajuns în Câmpia Panonică, probabil, aşa cum am mai menţionat106, cândva către sfârşitul secolului I p.Chr. (anii ’80 p.Chr.) când a avut loc, foarte probabil, o altă migraţie sarmatică în această regiune107. Printre analogiile foarte apropiate se numără şi unul dintre semnele de pe stela din calcar de la Krivoj Rog108 (fig. 14/B), precum şi semnul de pe placa din calcar de la Panticapaeum109 (fig. 15/3). Acestora li se adaugă unul dintre semnele tamga din studiul lui N. Moroşan110 (fig. 12/1), ce ar proveni de pe o piatră funerară bizantină111. Acest semn se regăseşte şi în cartea lui V. S. Drachuk dedicată semnelor tamga din nordul Mării Negre, care însă menţionează că nu se cunoaşte locul de descoperire al piesei112 (fig. 12/2). Vrejurile cu bucle spre exterior 100 Subbotin, Dzigovskij 1990, p. 17, fig. 15/4; Simonenko 2008, pl. 162/7; Bârcă, Symonenko 2009, p. 246, fig. 98/7. Necropola se află la 3 km sud de localitatea Chervonoarmejsk, raionul Bolgrad, regiunea Odessa, Ucraina. 101 Bârcă, Symonenko 2009, p. 247. 102 Drachuk 1975, p. 150, pl. XXIII/15. 103 Solomonik 1959, p. 103, 168, nr. 68; Drachuk 1975, pl. VI/382, 436; XXXV/[11-12]; Yatsenko 2001, p. 66, fig. 9a. 104 Bichir 1984, p. 24, pl. XXX/5; LIV/1. 105 Vaday 1989, p. 129, fig. I/5; Ishtvanovich, Kul’char 1998, p. 11, fig. 10/2; Istvánovits, Kulcsár 1997, p. 161, pl. XX/1; Istvánovits, Kulcsár 2006, p. 176, fig. 1; Istvánovits, Kulcsár 2017, p. 243, fig. 190; Bârcă 2018, p. 43, fig. 1/5; 2/1. 106 Bârcă 2014a, p. 66. Acest punct de vedere a fost exprimat şi de către E. Istvánovits şi V. Kulcsár (Istvánovits, Kulcsár 2014, p. 222; Istvánovits, Kulcsár 2017, p. 246). 107 Bârcă 2018, p. 46. 108 Cf. Solomonik 1959, p. 98, 168, nr. 70; Yatsenko 2001, p. 68-69, fig. 12. 109 Solomonik 1959, p. 103, 168, nr. 56. 110 Moroşan 1938, p. 42, fig. 2/39. 111 Ibidem, p. 43. 112 Drachuk 1975, p. 119, nr. 365, pl. VI/365. 106 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului ale celor patru semne tamga amintite anterior pornesc din acelaşi punct al volutei şi se îndepărtează unele de altele treptat. Alte câteva semne care pot fi considerate apropiate se regăsesc pe: leul din marmură nr. 2 de la Olbia113 (fig. 12/5[15]); 13), harpa din lemn dintrun mormânt sarmatic de la Kozyrka114, placa din calcar de la Panticapaeum115 (fig. 15/1[35]), stela din calcar de la Krivoj Rog116 (fig. 14/A), brăţara din aur de la Olbia117 (fig. 15/6), precum şi în mediul muntenilor din vestul Caucazului118 (fig. 12/3). Trebuie totuşi menţionat că acestea se deosebesc de cele de pe oglinda de la Sebeş-Podul Pripocului prin faptul că vrejurile cu bucle ondulate spre exterior pornesc din acelaşi punct ca o singură tulpină şi se despart în două pe parcurs. O bună parte dintre semnele tamga menţionate în rândurile de mai sus se întâlnesc, aşa cum bine remarca S. A. Yatsenko119, în regiunea din dreapta Niprului. În ceea ce priveşte datarea lor se poate remarca faptul că acestea sunt caracteristice perioadei cuprinse între a doua jumătate a secolului I p.Chr. şi mijlocul secolului III p.Chr. Nu în ultimul rând, ţinem să menţionăm că în spaţiul nord-pontic sunt numeroase semne tamga care au părţi componente similare cu cele de pe oglinda de la Sebeş-Podul Pripocului120, dar acestea nu pot fi considerate ca fiind analogii121. Ceea ce trebuie spus, însă, este că semnele tamga ce au anumite deviaţii trebuie considerate ca aparţinând altor indivizi, cel mai probabil, din cadrul aceluiaşi clan sau trib/grupare. Câteva consideraţii finale Pe baza celor enunţate în rândurile de mai sus se poate conchide că piesa de la Sebeş-Podul Pripocului aparţine unui tip de oglinzi ce a avut o largă utilizare în spaţiul cuprins între Volga şi Dunărea de Jos în secolul al II-lea şi 113 Cf. Drachuk 1975, pl. L/15; Yatsenko 2001, p. 67, fig. 11. Symonenko 1999, p. 111-114, fig. 7/13; Simonenko 2004a, p. 209-221, fig. 15/13; Yatsenko 2001, p. 77-78, fig. 25/25. Mormântul de la Kozyrka este datat la sfârşitul secolului I p.Chr. (Simonenko 2004a, p. 221). 115 Solomonik 1959, p. 103, 168, nr. 65; Drachuk 1975, pl. XXXV-XXXVI; Yatsenko 2001, p. 66. 116 Cf. Solomonik 1959, p. 98, 168, nr. 70; Yatsenko 2001, p. 68-69, fig. 12. 117 Solomonik 1959, p. 131, nr. 70; Yatsenko 2001, p. 85, fig. 5/83; Mordvintseva, Trejster 2007, vol. I, p. 146, vol. II, p. 146 cat. nr. B/1.13, III, pl. 6/B/1.13; 61/B/1.13; Fless, Treister 2007, p. 176, fig. 7/3. 118 Drachuk 1975, p. 150, pl. XXIII/14. 119 Yatsenko 2001, p. 78. 120 Vezi pentru acestea Solomonik 1959; Drachuk 1975; Yatsenko 2001. 121 Pentru semnele tamga considerate identice, înrudite sau care nu au nicio legătură între ele, precum şi care sunt principalele modalităţi de formare a noilor semne, vezi la Yatsenko 2001, p. 19-21, 25-26, 48-50. 114 107 Vitalie Bârcă prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr. Aceste artefacte au fost caracteristice îndeosebi lumii sarmatice, dar se întâlnesc şi în mediul altor identităţi culturale ale arealului geografic menţionat. Rolul principal în difuzarea acestor oglinzi pe spaţii largi, inclusiv în teritoriile situate la est şi sud-est de Carpaţi, l-au avut sarmaţii. Utilizarea acestor obiecte de toaletă în diferite regiuni dintr-un spaţiu atât de întins indică existenţa unor conexiuni între persoane şi grupuri de persoane din cadrul unor identităţi culturale diferite, aceste legături fiind determinate de mobilitatea individuală şi colectivă care a generat transferul în spaţiu a mai multor categorii de artefacte. Prezenţa acestor oglinzi în mediile culturale din anumite teritorii aflate între Volga şi Dunărea de Jos pot indica existenţa unor relaţii între grupuri culturale diferite sau coabitarea unora în anumite regiuni o perioadă de timp. Nu reprezintă o excepţie în acest sens nici teritoriile de la est şi sud-est de Carpaţi, unde avem pe parcursul secolelor II-IV p.Chr. o convieţuire a mai multor populaţii, printre care îi regăsim şi pe sarmaţi. În cazul oglinzii de la Sebeş-Podul Pripocului lucrurile sunt ceva mai complicate. În primul rând că aceasta este singulară în spaţiul intracarpatic, aflat până cândva în al treilea sfert al secolului III p.Chr. în cadrul provinciei Dacia, iar în al doilea rând fiindcă de la descoperirea acesteia nu au mai fost realizate alte săpături arheologice sistematice care ar fi putut să aducă noi informaţii importante pentru elucidarea unor aspecte legate de prezenţa oglinzii în aşezare. I. Al. Aldea considera că oglinda descoperită la Sebeş a ajuns în Transilvania în secolul III p.Chr., datorită carpilor, odată cu invazia şi aşezarea acestora pe teritoriul fostei provincii122. Ţinând cont de faptul că oglinda reprezintă o descoperire singulară, nefiind însoţită în aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului de alte materiale din regiunea est-carpatică, acelaşi autor menţionează că este greu de precizat dacă aceasta a ajuns odată cu invazia carpică din anul 245 p.Chr. sau după anul 271 p.Chr., când se semnalează noi pătrunderi de carpi din Moldova123. Gh. Bichir aprecia, ţinând cont de numărul mare şi de semnificaţia acestor artefacte din mediul sarmatic, că oglinda de la Sebeş-Podul Pripocului n-a putut ajunge în Transilvania pe calea schimbului şi că aceasta demonstrează prezenţa unor sarmaţi sau carpi124, preferându-i pe cei din urmă125. Acelaşi cercetător 122 Aldea 1971, p. 698, 700. Ibidem, p. 700. 124 Bichir 1973, p. 168; Bichir 1976, p. 157. 125 Bichir 1973, p. 111, 168. Dincolo de orice alte aspecte şi discuţii, ţinem să menţionăm că dacă acceptăm că oglinda a ajuns în acest spaţiu odată cu invazia şi aşezarea carpilor, atunci putem admite şi prezenţa printre aceştia a unor sarmaţi, mai ales că şi carpii, asemeni altor identităţi culturale/etno-politice din primele secole p.Chr., erau mai degrabă un conglomerat multietnic. 123 108 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului propune datarea acestei oglinzi nu mai târziu de a doua jumătate a secolului III p.Chr.126. Atunci când discută într-un context mai larg oglinzile decorate pe revers, Gh. Bichir conchidea că majoritatea acelora descoperite pe teritoriul României provin din complexe ce sunt datate în secolul al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr., menţionând, însă, că cele mai târzii exemplare nu depăşesc cu mult mijlocul secolului III p.Chr.127. Pentru această extindere a datării, acelaşi cercetător invoca descoperirile din M 320 şi M 327 din necropola de la Poieneşti, dar a cărui datare, însă, nu depăşeşte mijlocul secolului al III-lea p.Chr. C. H. Opreanu consideră că, deocamdată, nu există motive pentru atribuirea acestei oglinzi carpilor şi nu sarmaţilor, afirmând că acest artefact indică foarte probabil o prezenţă barbară în aşezarea de la Podul Pripocului128. Oglinda, a cărei datare este independentă de restul descoperirilor din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului, poate fi legată de artefactele din groapa nr. 4, cercetată în anul 1960, în umplutura căreia au fost descoperite mai multe vase ceramice fragmentare, câteva fragmente de cărămizi romane, precum şi o fibulă din bronz. Complexul a fost datat pe baza fibulei în a doua jumătate a secolului al III-lea p.Chr., dar se admitea, ţinându-se cont de factura ceramicii şi a cărămizilor romane refolosite, o datare ulterioară stăpânirii romane, secolul al IV-lea p.Chr.129. Fibula are sistemul de închidere prin resort, iar corpul arcuit de formă dreptunghiulară şi secţiune uşor semicirculară. Piciorul, scund în raport cu lungimea corpului, este întors pe dedesubt formând o portagrafă de formă semicirculară care se înfăşoară pe partea inferioară a corpului prin câteva spire. Fibula a fost confecţionată din două bucăţi de metal (fig. 3/3) şi pare a aparţine tipului 37a3a, în clasificarea lui S. Cociş130. În mediul barbar, dar şi în cel provincial roman de la Dunărea de Jos şi Dunărea Mijlocie131, fibulele cu o morfologie similară sunt caracteristice cu precădere intervalului cronologic cuprins între sfârşitul secolului II p.Chr. şi sfârşitul secolului III p.Chr. (etapelor C1a-C2 din cronologia centraleuropeană)132. Aria de răspândire a acestor fibule se concentrează clar în lumea barbară, cu precădere germanică sau în strânsă legătură cu aceasta, ele 126 Bichir 1973, p. 168; Bichir 1976, p. 157. Bichir 1973, p. 111; Bichir 1976, p. 101. 128 Opreanu 1998, p. 104. 129 Horedt et alii 1967, p. 25. 130 Cociş 2004, p. 143, cat. nr. 1826-1837, pl. CXXXII/1826-1832; CXXXIII/1833, 18351837. 131 Pentru o trecere în revistă a originii şi răspândirii fibulelor cu piciorul întors pe dedesubt, vezi Bârcă 2014b; Cociş 2014, cu toată bibliografia. 132 Vezi Cociş 2004, p. 146-147; Bârcă 2014a, p. 111-115; Bârcă 2014b; Andrzejowski 2017; Andrzejowski 2018. 127 109 Vitalie Bârcă avându-şi originea în mediul germanic din teritoriile nordice133, unde, de altfel, sunt şi cele mai multe descoperiri timpurii, dar şi cele mai frecvente exemplare descoperite. Astfel de fibule sunt o prezenţă frecventă şi în provincia Dacia134, preponderent pe teritoriul Daciei Porolissensis135. Fibule cu piciorul întors pe dedesubt aparţinând unor variante diferite sunt întâlnite şi în cadrul aşezărilor de la Soporu de Câmpie şi Obreja136, unde avem de-a face cu comunităţi barbare din spaţiul est-carpatic colonizate în Dacia după războaiele marcomanice137. În contextul actual, pe baza descoperirilor existente, în mod special a fibulei şi a oglinzii, nu se poate susţine o datare a locuirii de la Podul Pripocului şi în secolul IV p.Chr., ci cel mult până cândva în a doua jumătate a secolului al III-lea p.Chr.138. În ceea ce priveşte oglinda, considerăm că datorită semnificaţiei acestui obiect, dar în mod special a funcţiei semnelor tamga şi a mecanismului de împrumut al acestora de către populaţiile vecine139, piesa nu a ajuns în spaţiul intracarpatic pe calea schimbului sau prin comerţ. De asemenea, ţinem să menţionăm că opinia conform cărora oglinda atestă prezenţa etnică a carpilor în aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului în a doua jumătate a secolului III p.Chr., în lipsa altor artefacte sau elemente care să susţină această supoziţie, necesită dovezi mai concludente, la fel ca şi cea conform căreia oglinda a ajuns pe teritoriul Transilvaniei datorită carpilor, ca urmare a evenimentelor din preajma mijlocului secolului III p.Chr. sau a celora de la finele celui de-al treilea sfert a aceluiaşi secol. În altă ordine de idei, trebuie spus că vasele ceramice din groapa nr. 4, din care face parte şi fibula, aparţin unor forme caracteristice secolelor II-III p.Chr.140, iar cărămizile romane au putut la fel de bine să fie refolosite în Andrzejowski 2017; Andrzejowski 2018; vezi şi Cociş 2014, p. 131; Bârcă 2014b, p. 30. Cf. Cociş 2004, p. 142-147, tipul 37a. 135 Ca urmare a migraţiei unor noi comunităţi germanice deplasate din nord, aceste fibule se răspândesc şi în teritoriile din sud şi sud-est. 136 Vezi ibidem. 137 Cf. Opreanu 1998, p. 101-104, 114-115. 138 O confirmare a unei locuiri în aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului pe parcursul secolului IV p.Chr. va putea fi adusă doar de către cercetările arheologice viitoare. 139 Pentru funcţiile principale şi secundare ale semnelor tamga, vezi Ol’khovskij 2001; Yatsenko 2001, p. 14-15, 22-23; Voronyatov 2009. 140 Informaţii oferite cu amabilitate de dr. Viorica Rusu-Bolindeţ (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei) şi de dr. Robert Gindele (Muzeul Judeţean Satu Mare), cărora le mulţumim şi pe această cale. Bunăoară, vasul modelat la roată din pastă cenuşie, ce are buza evazată, gâtul scurt, delimitat de o nervură orizontală, pereţii arcuiţi, iar fundul inelar din groapa nr. 4 (Horedt et alii 1967, fig. 10/14) are o serie de analogii în necropola de la Poieneşti (Spânu 2019, p. 38, fig. 6/I.2.1), dar şi în cadrul altor necropole atribuite grupului 133 134 110 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului perioada de până la mijlocul secolului III p.Chr. Ţinând seama de datarea fibulei şi a vaselor ceramice, inclusiv a celor descoperite mai recent141, este foarte probabil ca începutul aşezării de la Podul Pripocului să se plaseze anterior evenimentelor din preajma mijlocului secolului III p.Chr.142. Nu contravine acestei supoziţii nici oglinda, mai ales dacă ţinem cont de datarea mormintelor şi complexelor cu astfel de artefacte din teritoriile de la est de Carpaţi143, de unde aceasta a ajuns în spaţiul intracarpatic. Când anume a început şi când a încetat să existe aşezarea de la SebeşPodul Pripocului este greu de spus la ora actuală, dar ceea ce se poate afirma este că în cazul acesteia avem o prezenţă barbară certă, despre care vom putea şti mai multe doar în urma unor cercetări arheologice viitoare. Nu în ultimul rând, ţinem să menţionăm faptul că indiferent dacă acceptăm că oglinda a ajuns în acest spaţiu ca urmare a evenimentelor din preajma mijlocului III p.Chr., odată cu invazia şi aşezarea carpilor în spaţiul intracarpatic, sau cu mult înaintea acestor evenimente, ca urmare a colonizării unor grupuri de barbari din spaţiul est-carpatic pe teritoriul provinciei, este foarte probabil ca printre barbarii din aşezarea de la Podul Pripocului să fi fost prezenţi şi sarmaţi cărora să li se datoreze existenţa acestei oglinzii cu semne tamga pe teritoriul Transilvaniei. Poieneşti-Vârteşcoiu din spaţiul est-carpatic (pentru astfel de vase, vezi la Bichir 1973; Ioniţă, Ursachi 1988). 141 Pentru descoperirile ceramice din anul 1998, vezi Popa, Totoianu 2001, p. 40-41, fig. 7/6-16. 142 În cazul acestei aşezări trebuie menţionată amplasarea ei la drumul roman şi la o distanţă nu foarte mare de Apulum, locul de cantonare a Legiunii XIII Gemina. 143 La o privire atentă asupra descoperilor de oglinzi de tipul celei de la Podul Pripocului din spaţiul est-carpatic, exceptându-le pe cele din mormintele sarmatice, se poate constata faptul că acestea sunt cu precădere din inventarul unor morminte din intervalul cronologic cuprins între mijlocul secolului II p.Chr. şi prima treime/jumătatea secolului III p.Chr. Aceste morminte provin din cadrul necropolelor atribuite grupului Poieneşti-Vârteşcoiu, grup a cărui atribuire „dacilor liberi” pare cea mai plauzibilă (vezi în acest sens Spânu 2019, p. 26-28 cu toată bibliografia şi opiniile exprimate în legătură cu încadrarea culturală şi atribuirea etnică a acestor necropole), dar care, cu siguranţă, nu a fost unul pur dacic. Necropolele acestui grup se datează grosso modo în intervalul cronologic cuprins între primele decenii ale secolului II p.Chr. şi mijlocul secolului III p.Chr., întreaga grupă fiind sincronizată perioadei de existenţă a provinciei Dacia (ibidem, p. 77-78, 93-96). Inventarele mormintelor acestui grup scot în evidenţă prezenţa unor artefacte certe din mediul germanic sau sarmatic, din cadrul celuia din urmă fiind oglinzile cu decor pe revers. Acestora li se adaugă şi o serie de influenţe răsăritene, venite dinspre mediul sarmatic (toarte zoomorfe sau cu buton de pe castroane şi vasele ceramice cu picior înalt care imită forma unor cazane metalice cu toarte zoomorfe). 111 Vitalie Bârcă Explanation of Figures Fig. 1. Mirror with tamgas from the Sebeş-Podul Pripocului settlement (photo: Călin Şuteu). Fig. 2. Mirror with tamgas from the Sebeş-Podul Pripocului settlement (scan made by Călin Şuteu). Fig. 3. Mirror with tamgas (1–2) and the bronze brooch (3) from the Sebeş-Podul Pripocului settlement (after Aldea 1971 – 1; Horedt 1982 – 2; Horedt et al. 1967 – 3). Fig. 4. Disc mirrors with decoration in relief and pierced side handle from the Sarmatian environment of Ukraine (1–11) and the Republic of Moldova (12–23). Akkermen’ II T 17, G 1 – 1; Vasil’evka T 27, G 1 – 2; Krinichnoe G 6 – 3; Mayaki T 3, G 6 – 4; Ogorodnoe – 2, G 4 – 5; Vladychen’ T 5, G 1 – 6; Kurchi T 13, G 1 – 7; Vasil’evka T 23, G 1 – 8; Diviziya T 2, G 1 – 9; Kholmskoe T 8 – 10; Balki T 12, G 1 – 11; Mărcăuţi – 12 (after Bârcă, Symonenko 2009 – 1–3, 5–12; Simonenko 2008 – 4); Palanca, destroyed grave – 13 (after Kurchatov 2014); Paşcani – 14 (after Grosu 1983); Bădragii Noi-La Stânca G 7 – 15 (after Kurciatov, Bubulici 1997); Podojma T 3, G 5 – 16 (after Bubulich, Khakheu 2002); Bălăbăneşti T 3 – 17 (after Borziac et al. 1983); Brânzeni G 4 – 18 (after Grosu 1985); Camenca – 19 (after Manzura, Klochko, Savva 1992); Cuconeştii Vechi-I T 21, G 2 – 20; Cuconeştii Vechi-II T 38, G 1 – 21; Cuconeştii Vechi-II T 40, G 2 – 22 (after Dergachev 1982); Comrat – 23 (after Rikman 1966). Without scale. Fig. 5. Disc mirrors with decoration in relief and pierced side handle from the Sarmatian (1– 16) and Carpian (17–24) environment of Romania: Unceşti G 2 – 1; Bârlad-Fabrica de confecţii – 2; Ciocani – 3 (after Palade 1979); Cioinagi G 4 – 4 (photo: Alexandru Bădescu); Brăila-Radu Negru – 5 (after Oţa, Sîrbu 2009); Tîrgşor G 198 – 6; Tîrgşor G 200 – 7 (after Diaconu 1965); Borduşelu G 1 – 8; Pietroiu G 1 – 9 (after Muşeţeanu, Lungu 1978); Bucu G 6 – 10; Bucu G 8 – 11 (after Renţa 2000); Ulmeni G 3 – 12 (after Morintz, Ionescu 1970); Călăraşi G 7 – 13 (after Sîrbu et al. 2014); Dridu-Sat, G 1 – 14; Dridu-tell, G 2 – 15 (after Sîrbu et al. 2014); Călăraşi G 1 – 16; ÎnsurăţeiCanalul de irigaţie – 17 (after Oţa, Sîrbu 2009); Pădureni M 9 – 18; Butnăreşti M 72 – 19; Pădureni M 14 – 20; Pădureni M 60 – 21; Vârteşcoiu – 22–23; Pădureni M 34 – 24; Pădureni M 77 – 25 (after Bichir 1973). Without scale. Fig. 6. Disc mirrors with decoration in relief and pierced side handle from the Republic of Moldova and Romania: Mălcăuţi – 1 (after Vornic, Matveev 2016); Palanca – 2 (photo: Ion Tentiuc); Poieneşti G 1002 – 3 (after Spânu 2019); Vorniceni-Pod Ibăneasa G 1 – 4 (after Ciucălău 2018); Mitoc-Malu Galben G 1 – 5 (after Grumeza 2021); Vârteşcoiu – 6 (http://clasate.cimec.ro). Without scale. Fig. 7. Chronology of the disc mirrors with decoration in relief and pierced side handle from the Meotian environment. I – First half of the first century AD; II – Second half of the first century AD; III – First half of the second century AD; IV – Second half of the second century AD (after Limberis, Marchenko 2018). Fig. 8. Chronology of the disc mirrors with decoration in relief and pierced side handle from the cemeteries on the territory of Crimea. I – Last third of the first century AD; II – First half of the second century AD; III – Second half of the second century AD; IV – First half of the third century AD; V – Second half of the third century AD (after Trufanov 2007). Fig. 9. Mould for mirror casting from Bucureşti-Militari (after Bichir 1984). Fig. 10. Mirror with tamga and funerary goods in T 3, G 1 at Kubej (Odessa region, Ukraine) (after Subbotin, Dzigovskij 1990). 112 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Fig. 11. Golden plate with tamga from the Sarmatian grave at Dunaharaszti – 1–2; tamga on a Dunaharaszti plate – 3 (after Istvánovits, Kulcsár 2017); mirror with tamga from Dunaújváros/Dunapentele – 4 (after Istvánovits, Kulcsár 2017 – 1, 3–4; Vaday 1989 – 2). Fig. 12. Tamga on a tombstone (after Moroşan 1938 – 1; Drachuk 1975 – 2); tamgas from the mountain people environment of the western Caucasus – 3–4; tamga depictions on a marble lion no. 2 at Olbia – 5 (after Drachuk 1975). Without scale. Fig. 13. Tamgas specific to certain regions on marble lion no. 2 from Olbia: Tamgas from the first century BC to first half of the first century AD – 1; tamgas from the second half of the first century AD to first half of the second century AD – 2; tamgas from the second half of the second century AD to first half of the third century AD – 3; tamgas from the second half of the third century AD to first half of the fourth century AD – 4; king marks – 5 (after Yatsenko 2001). Without scale. Fig. 14. Tamgas specific to certain regions on a stone stela from Krivoj Rog: tamgas from the first century BC to first half of the first century AD – 1; tamgas from the second half of the first century AD to first half of the second century AD – 2; tamgas from the second half of the second century AD to first half of the third century AD – 3 (after Yatsenko 2001). Without scale. Fig. 15. Limestone plaque with tamgas from Panticapaeum – 1–2; tamgas on the Panticapaeum plaque – 3–5; golden bracelet with tamga from Olbia – 6 (after Solomonik 1959 – 3, 6; Drachuk 1975 – 1–2, 4–5). Without scale. Abrevieri bibliografice Abramova 1971 Abramova 1993 Akhmedov 2020 Aldea 1971 Ambroz 1966 Andrzejowski 2017 Andrzejowski 2018 – Maya P. Abramova, Zerkala gornyh rajonov Severnogo Kavkaza v pervye veka nashej ery, în S. M. Oreshnikova (ed.), Istoriya i kul’tura Vostochnoj Evropy po arkheologicheskim dannym, Moscova, 1971, p. 121-132. – Maya P. Abramova, Tsentral’noe Predkavkaz’e v sarmatskoe vremya (III v. do n. e. - IV v. n. e.), Moscova, 1993. – Ilya R. Akhnedov, Fibuly “AVCISSA” v Porus’e i Pooch’e, în Andrej M. Oblomskij (ed.), Istoriya veshchej - istoriya i veshchi. K 60-letnemu yubileyu I. O. Gavritukhina, Ranneslavyanskij mir 20, Moscova, 2020, p. 36-48. – Ioan Al. Aldea, O oglindă de tip sarmatic în Transilvania, în Apulum, IX, 1971, p. 693-700. – Аnatolij К. Ambroz, Fibuly yuga evropejskoj chasti SSSR, Arkheologiya SSSR. Svod Arkheologicheskih Istochnikov D130, Moscova, 1966. – Jacek Andrzejowski, Dwuczęściowe zapinki z podwinięta nóżka I górna cieciwa. Wariant Spychówko-Drozdowo, în Eduard Droberjar, Balázs Komoróczy (ed.), Římské a Germánské spony ve střední Evropě, Archeologie barbarů, 2012, Brno, 2017, p. 347-361. – Jacek Andrzejowski, Jartypory-type brooches – traces of a ‘living culture’ or just a research construct?, în Andrzej Michałowski, Jan Schuster (ed.), Kulturkonzepte und konzipierte Kulturen. Aussagemöglichkeiten und Grenzen einer systematischen Erfassung 113 Vitalie Bârcă Bârcă 2006 Bârcă 2011 Bârcă 2013 Bârcă 2014a Bârcă 2014b Bârcă 2015 Bârcă 2018 Bârcă 2020 Bârcă 2021 Bârcă, Symonenko 2009 Beldiman 1990 Bichir 1971 Bichir 1972 Bichir 1973 Bichir 1976 Bichir 1977 archäologischer Funde des eisenzeitlichen Mittel-und Nordeuropas, Akten des Internationalen Colloquiums anlässlich des 100. Jahrestages des Erscheinens des Fundkataloges von Erich Blume im Jahr 1915, Puszczykowo 2015, 6.-9. Mai, Kolloquien zur Vor- und Frühgeschichte, Band 23, Bonn, 2018, p. 99-128. – Vitalie Bârcă, Istorie şi civilizaţie. Sarmaţii în spaţiul est-carpatic (sec. I a.Chr. – începutul sec. II p.Chr.), Cluj-Napoca, 2006. – Vitalie Bârcă, The fibulae in the North-Pontic Sarmatian Environment (1st C – first half of the 2nd C CE), în EphNap, XXI, 2011, p. 7-35. – Vitalie Bârcă, Nomads of the Steppes by the Danube Frontier of the Roman Empire in the 1st Century CE: Historical sketch and Chronological Remarks, în Dacia, n.s., LVII, 2013, p. 99-125. – Vitalie Bârcă, Sarmatian Vestiges Discovered South of the Lower Mures River: The Graves from Hunedoara Timişană and Arad, ClujNapoca, 2014. – Vitalie Bârcă, Returned Foot Exterior Chord Brooches Made of a Single Metal Piece (Type Almgren 158) Recently Discovered in the Western Plain of Romania: Notes on Origin and Chronology, în JAHA, 1/2, 2014, p. 21-39. – Vitalie Bârcă, The Reinterpretation of the Sarmatian Finds from the Romanian Plain (I), în JAHA, 2/1, 2015, p. 35-71. – Vitalie Bârcă, A Few Notes on the Tamgas from the Golden Plaque in the Sarmatian Grave at Dunaharaszti (Hungary), în JAHA, 5/4, 2018, p. 41-65. – Vitalie Bârcă, The Bronze Cauldron of Piatra Şoimului (Calu) (Neamţ County, Romania): Notes on the Distribution, Dating and Use of Such Type Cauldrons in the Sarmatian Environment, în JAHA, 7/1, 2020, p. 79-105. – Vitalie Bârcă, The Sarmatian Mirror with Tamgas from the Settlement of Sebeş-“Podul Pripocului” (Alba County, Romania): 50 Years Later, în JAHA, 8/1, 2021, p. 87-115. – Vitalie Bârcă, Oleksandr Symonenko, Călăreţii stepelor. Sarmaţii în spaţiul nord-pontic, Centrul de Studii Militare Romane, 3, ClujNapoca, 2009. – Corneliu Beldiman, Semne de tip tamga din Dacia preromană, în Thraco-Dacica, XI, 1990, p. 139-151. – Gheorghe Bichir, Les Sarmates sur le territoire de la Roumanie, în Actes du VIII Congres des Sciences Préhistoriques et Protohistoriques. Beograd, 9-15 septembre 1971, I, Rapports généraux, Belgrad, 1971, p. 275-285. – Gheorghe Bichir, Sarmaţii la Dunărea de Jos în lumina ultimelor cercetări, în Pontica, V, 1972, p. 137-176. – Gheorghe Bichir, Cultura carpică, Bucureşti, 1973. – Gheorghe Bichir, The Archaeology and History of the Carpi from the Second to the Fourth Century A.D., BAR, International Series, 16 (1), Oxford, 1976. – Gheorghe Bichir, Les Sarmates au Bas-Danube, în Dacia, n.s., XXI, 1977, p. 167-198. 114 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Bichir 1984 Borziac et alii 1983 Böhme 1972 Bubulich, Khakheu 2002 Ciucălău 2018 Cociş 2004 Cociş 2014 Dergachev 1982 Diaconu 1965 Drachuk 1975 Ettlinger 1973 Feugère 1985 Fless, Treister 2007 Glukhov 2003 Glukhov 2005 Grosu 1983 Grosu 1985 – Gheorghe Bichir, Geto-dacii din Muntenia în epoca romană, Bucureşti, 1984. – Ilie A. Borziac, Igor V. Manzura, Oleg G. Levitskij, Korzhevskie kurgany, în Arkheologicheskie issledovaniya v Moldavii v 1979-1980 gg., Chişinău, 1983, p. 3-27. – Astrid Böhme, Die Fibeln der Kastelle Saalburg und Zugmantel, Saalburg Jahrbuch, XXIX, Berlin, 1972. – Valerij G. Bubulich, Vasilij P. Khakheu, Issledovanie kurganov v Kamenskom rajone na levoberezh’e Srednego Dnestra, în Severnoe Prichernomor’e ot eneolita k antichnosti, Tiraspol, 2002, p. 112-148. – Daniel Ciucălău, Sarmaţii în Nordul Moldovei. Catalog de expoziţie, Baia Mare, 2018. – Sorin Cociş, Fibulele din Dacia romană / The Brooches from Roman Dacia, Cluj-Napoca, 2004. – Sorin Cociş, Die Fibeln mit umgeschlagenem Fuss und mit äusserer Sehne vom Typ Almgren 158 und 166 (Neue Beiträge zur Chronologie der spätrömischen Kaiserzeit in Westrumänien), în Sorin Cociş (ed.), Archäologische Beiträge - Gedenkschrift zun hundertsten Geburtstag von Kurt Horedt, Cluj-Napoca, 2014, p. 127-137. – Valentin A. Dergachev, Materialy raskopok arkheologicheskoj ekspeditsii na Srednem Prute (1975-1976), Chişinău, 1982. – Gheorghe Diaconu, Tîrgșor. Necropola din secolele III-IV e. n., București, 1965. – Viktor S. Drachuk, Sistemy znakov Severnogo Prichernovor’ya. Tamgoobraznye znaki severopontijskoj periferii antichnogo mira pervykh vekov nashei ery, Kiev, 1975. – Elisabeth Ettlinger, Die römischen Fibeln in der Schweiz, Berna, 1973. – Michel Feugère, Les fibules en Gaule Méridionale de la conquêre à la fin du Ve siècle après J.-C., Revue Arhéologique de Narbonnaise, Supplément, 12, Paris, 1985. – Friederike Fless, Mikhail Treister, Der polychrome Stil der Schmuckproduktion. Zu Typologie und Entwicklung einer Schmuckform im nördlichen Schwarzmeergebiet vom 1. Jh. a. C. bis ins frühe 2. Jh. p. C., în Alain Bresson, Askold Ivantchik, Jean-Louis Ferrary (ed.), Une koinè pontique. Cités grecques, sociétés indigènes et empires mondiaux sur le littoral nord de la Mer Noire (VII e s. a. C. IIIe s. p. C.), Ausonius Éditions, Mémoires, 18, Bordeaux, 2007, p. 165-187. – Aleksandr A. Glukhov, Tipologiya i khronologiya zerkal srednesarmatskogo vremeni (po materialam mezhdurech’ya Volgi i Dona), în NAV, 6, 2003, p. 89-102. – Aleksandr A. Glukhov, Sarmaty mezhdurech’ya Volgi i Dona v I - pervoj polovine II v. n. e., Volgograd, 2005. – Vasile I. Grosu, Novye sarmatskie pamyatniki na teritorii Moldavii, în Arheologicheskie issledovaniya v Moldavii v 1979-1980 gg., Chişinău, 1983, p. 28-52. – Vasile I. Grosu, Sarmatskij mogil’nik u s. Brynzeny, în Arheologicheskie issledovaniya v Moldavii v 1981 g., Chişinău, 1985, p. 129-142. 115 Vitalie Bârcă – Lavinia Grumeza, The Sarmatian Cemetery from Mitoc – Malu Galben (Botoşani County/RO): 60 Years Later, în Victor Cojocaru, Annamária-Izabella Pázsint (ed.), Migration and Identity in Eurasia from the Ancient Times to the Middle Ages, ClujNapoca, 2021, p. 167-200. Hellström 2018 – Kirsten Hellström, Fibeln und Fibeltracht der Sarmatischen Zeit im Nordschwarzmeergebiet (2. Jh. v. Chr. – 3. Jh. n. Chr.), Archäologie in Eurasien, 39, Bonn, 2018. Horedt 1982 – Kurt Horedt, Siebenbürgen in spätrömischer Zeit, Bucureşti, 1982. Horedt et alii 1967 – Kurt Horedt, Ion Berciu, Alexandru Popa, Iuliu Paul, Ioan Raica, Săpăturile arheologice de la Răhău şi Sebeş, în Apulum, VI, 1967, p. 11-27. Ioniţă, Ursachi 1988 – Ion Ioniţă, Vasile Ursachi, Văleni. O mare necropolă a dacilor liberi, Iaşi, 1988. Ishtvanovich, Kul’char 1998 – Ester Ishtvanovich, Valeriya Kul’char, O verovaniyakh, plemennoj prinadlezhnosti i khronologii sarmatov Vengerskoj nizmennosti (po materialam pogrebeniya v Sentesh-Nad’khed’), în Boris A. Raev (ed.), Antichnaya tsivilizatsiya i varvarskij mir, Materialy 6-go arkheologicheskogo seminara, 2, Krasnodar, 1998, p. 3-27. Istvánovits, Kulcsár 1997 – Eszter Istvánovits, Valéria Kulcsár, Adatok az alföldi szarmaták vallásához és törzsi hovatartozásához, în JAMÉ, XXXVII–XXXVIII, 1995-1996 (1997), p. 153-188. Istvánovits, Kulcsár 2003 – Eszter Istvánovits, Valéria Kulcsár, Szarmata tükörcsüngő a Nemzeti Múzeum gyűjteményéből, în BarbSz, I, Seghedin, 2003, p. 75-78. Istvánovits, Kulcsár 2006 – Eszter Istvánovits, Valéria Kulcsár, Szarmata nemzetségjelek a Kárpát-medencében, în Arrabona, 44/1, 2006, 175-186. Istvánovits, Kulcsár 2014 – Eszter Istvánovits, Valéria Kulcsár, Sarmaţii şi organizarea provinciei Dacia (în oglinda descoperirilor arheologice), în StComSM, 30/1, 2014, p. 217-226. Istvánovits, Kulcsár 2017 – Eszter Istvánovits, Valéria Kulcsár, Sarmatians – History and Archaeology of the Forgotten People, Mainz, 2017. Kazanski 1986 – Michel Kazanski, Un témoignage de la présence des AlanoSarmates en Gaule: la sépulture de la Fosse Jean-Fat a Reims, în ArchMéd, 16, 1986, p. 33-38. Kazanski 1995 – Michel Kazanski, L’équipement et le matériel militaires au basEmpire en Gaule du Nord et de l’Est, în Revue du Nord, 77 (313), 1995, p. 37-54. Kazanski 2020a – Michel Kazanski, East Germanic and Alano-Sarmatian Finds of the Early Migration Period in the Roman West, în Aleksander Bursche, John Hines, Anna Zapolska (ed.), The Migration Period between the Oder and the Vistula, 2, Leiden, Boston, 2020, p. 830852. Kazanski 2020b – Michel Kazanski, Les objets archéologiques du type Černjahov en Occident romain a l’époque des Grandes Migrations, în Paolo De Vingo, Joan Pinar Gil (ed.), Romania Gothica IV. Barbares dans la ville de l’Antiquité tardive. Présences et absences dans les espaces publics et privés, Actes du Congrès International, Museu Grumeza 2021 116 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Kazanskij 2013 Kazanskij 2020 Khazanov 1963 Khrapunov 2007 Khrapunov 2013 Kostenko 1993 Kosyanenko 1994 Kosyanenko 2008 Krivosheev 2004 Krivosheev 2005 Kropotov 2010 Kul’char et alii 2020 Kurchatov 2014 Kurciatov, Bubulici 1997 Kuznetsov 1996 Limberis, Marchenko 2018 d’Història de Catalunya (Barcelone, 12-13 novembre 2010), Sesto Fiorentino, 2020, p. 57-71. – Mikhail M. Kazanskij, Alany na Zapade v epokhu pereseleniya narodov: arkheologicheskie dannye, în Boris B. Basaev (ed.), Etnogenez i etnicheskaya istoriya osetin, Vladikavkaz, 2013, p. 147165. – Mikhail M. Kazanskij, Vandaly, svevy i alany na rimskom Zapade v epokhu Velikogo pereseleniya narodov po arkheologicheskim dannym, în Stratum plus, 4, 2020, p. 95-113. – Anatolij M. Khazanov, Genezis sarmatskih bronzovyh zerkal, în SA, 4, 1963, p. 58-71. – Igor N. Khrapunov, Dve mogily s pogrebeniyami zhenshchin iz nekropolya Nejzats, în Materialy, 13, 2007, p. 31-55. – Igor N. Khrapunov (ed.), Exploring the Cemetery of Neyzats: Collected Papers, Simferopol, Kristiansand, 2013. – Vladimir I. Kostenko, Sarmaty v Nizhnem Podneprov’e (po materialam Uşt’-Kamenskogo mogil’nika), Dnepropetrovsk, 1993. – Viktoria M. Kosyanenko, K voprosu o khronologii i ritual’nomagicheskoj roli bronzovykh zerkal iz nekropolya Kobyakova gorodishche (po matyerialam raskopok 1956-1962 gg.), în Istoriko-arkheologicheskie isledovaniya v Azove i na Nizhnem Donu v 1993 godu, 13, Azov, 1994, p. 70-83. – Viktoria M. Kosyanenko, Nekropol’ kobyakovskogo gorodishchya (po materialam raskopok 1956-1962 gg.), Azov, 2008. – Mikhail V. Krivosheev, Khronologiya pozdnesarmatskoj kul’tury Nizhnego Povolzh’ya, în Boris A. Raev (ed.), Sarmatskie kul’tury Evrazii: problemy regional’noj khronologii. Doklady k 5-j mezhdunarodnoj konferentsii “Problemy sarmatskoj arkheologii i istorii”, Krasnodar, 2004, p. 117-126. – Mikhail V. Krivosheev, Pozdnesarmatskaya kul’tura yuzhnoj chasti mezhdurech’ya Volgi i Dona. Problemy khronologii i periodizatsii, teză de doctorat, Universitatea de Stat Volgograd, 2005. – Viktor V. Kropotov, Fibuly sarmatskoj epokhi, Kiev, 2010. – Valéria Kul’char, Eszter Istvanovich, Igor N. Khrapunov, A. Anastasiya Stoyanova, Zerkala sarmatskogo vremeni v Krymu i Al’fel’de, în Stratum plus, 4, 2020, p. 205-217. – Sergej Kurchatov, Sledy nevedomykh tsarej, în RevArh, s.n., X/1-2, 2014, p. 132-142. – Sergej Kurciatov, Valeriu Bubulici, Necropola de la Bădragii Vechi şi problema fazei finale a culturii sarmatice, în Vestigii arheologice din Moldova, Chişinău, 1997, p. 220-234. – Vladimir A. Kuznetsov, Alany na Zapade: arkheologicheskaya real’nost’ ili mif?, în RossArk, 4, 1996, p. 71-79. – Natal’ya Yu. Limberis, Ivan I. Marchenko, Khronologiya ornamentirovannykh zerkal-podvesok s bokovoj ruchkoj iz meotskikh mogil’nikov pravoberezh’ya Kubani, în Stratum plus, 4, 2018, p. 201217. 117 Vitalie Bârcă – Boris A. Litvinskij, Khronologiya i klassifikatsiya sredneaziatskikh zerkal, în Boris A. Litvinskij (ed.), Material’naya kul’tura Tadzhikistana, 2, Dushanbe, 1971, p. 34-67. Maksimenko 1998 – Vladimir E. Maksimenko, Sarmaty na Donu (arkheologiya i problemy etnicheskoj istorii), Donskie drevnosti, 6, Azov, 1998. Manzura, Klochko, Savva 1992 – Igor V. Manzura, Evgenij O. Klochko, Evgenij N. Savva, Kamenskie kurgany, Chişinău, 1992. Marchenko 1996 – Ivan I. Marchenko, Siraki Kubani (po materialam kurgannyh pogrebenij Nizhnej Kubani), Krasnodar, 1996. Marčenko, Limberis 2008 – Ivan I. Marčenko, Natali’ja Ju. Limberis, Römische Importe in sarmatischen und maiotischen Denkmälern des Kubangebietes, în Aleksandr Simonenko, Ivan I. Marčenko, Natali’ja Ju. Limberis, Römische Importe in sarmatischen und maiotischen Gräbern zwischen Unterer Donau und Kuban, Archäologie in Eurasien, 25, Mainz, 2008, p. 265-400. Mordvintseva, Trejster 2007 – Valentina Mordvintseva, Mikhail Trejster, Proizvedeniya torevtiki i yuvelirnogo iskusstva v Severnom Prichernomor’e 2 v. do n. e. – 2 v. n. e., vol. I-III, Simferopol’, Bonn, 2007. Morintz, Ionescu 1970 – Sebastian Morintz, Barbu Ionescu, Mormintele sarmatice din sud-estul judeţului Ilfov, în SCŞMI, 2, 1970, p. 37-54. Moroşan 1938 – Nicolae Moroşan, Semne ieroglifice dintr’un kurgan din Basarabia, în BMRBC, 8, 1937 (1938), p. 36-46. Muşeţeanu, Lungu 1978 – Crişan Muşeţeanu, Radu Lungu, Noi descoperiri sarmatice din judeţul Ialomiţa, în SCIVA, 29, 1978, 3, p. 423‐432. Niculescu 2003 – Gheorghe-Alexandru Niculescu, Die sarmatische Kultur im Zusammenhang der kaiserzeitlichen archäologischen Funde aus Muntenien – unter besonderer Berücksichtigung der Funde von Tîrgşor, în Claus von Carnap-Bornheim (ed.), Kontakt-KooperationKonflikt. Germanen und Sarmaten zwischen dem 1. und dem 4. Jahrhundert nach Christus. Internationales Kolloquium des Vorgeschichtlichen Seminars der Philipps-Universität Marburg, 12.-16. Februar 1998, Neumüster, 2003, p. 177-205. Ol’khovskij 2001 – Valerij S. Ol’khovskij, Tamga (k funktsii znaka), în IAA, 7, 2001, p. 75-86. Opreanu 1998 – Coriolan H. Opreanu, Dacia Romană şi barbaricum, Timişoara, 1998. Oţa, Sîrbu 2009 – Liana Oţa, Valeriu Sîrbu, Sarmaţii din judeţul Brăila, Brăila, 2009. Palade 1979 – Vasile Palade, Descoperiri sarmatice din secolele II-III e. n., în sudestul colinelor Tutovei, în CI, s.n., 9-10 (1978-1979), 1979, p. 247260. Popa, Totoianu 2001 – Cristian I. Popa, Radu Totoianu, Noi date asupra locuirilor umane de la Sebeş-Podul Pripocului (jud. Alba), în PA, 1, 2001, p. 33-54. Preda 1986 – Constantin Preda, Tipar de lut pentru turnat oglinzi cu tamga descoperit la Buriaş-Periş, jud. Prahova, în SCIVA, 37, 1986, 4, p. 341-344. Puzdrovskij 2007 – Aleksandr E. Puzdrovskij, Krymskaya Skifiya II v. do n. e. – III v. n. e. Pogrebal’nye pamyatniki, Simferopol’, 2007. Litvinskij 1971 118 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Puzdrovskij, Trufanov 2016 – Aleksandr E. Puzdrovskij, Aleksandr A. Trufanov, Polevye issledovaniya Ust’-Al’minskogo nekropolya v 2008-2014 gg., Simferopol’, Moscova, 2016. Rau 1927 – Paul Rau, Die Hügelgräber römischer Zeit an der unteren Wolga, Mitteilungen des Zentralmuseums der Aut. Soz. RäteRepublik der Wolgadeutschen. 1926, 1. Jahrgang. Heft 1-2, Pokrowsk, 1927. Renţa 2000 – Elena Renţa, Necropola sarmatică de la Bucu, judeţul Ialomiţa, în Ialomiţa, 3, 2000, p. 39-57. Riha 1979 – Emilie Riha, Die römischen Fibelen aus Augst und Kaiseraugst, Forschungen in Augst 3, Augst, 1979. Riha 1994 – Emilie Riha, Die römischen Fibelen aus Augst und Kaiseraugst. Die Neufunde seit 1975, Forschungen in Augst 18, Augst, 1994. Rikman 1966 – Emmanuil A. Rikman, Pozdnie sarmaty Dnestrovsko-Dunajskogo mezhdurech’ya, în SoveEtno, 1, 1966, p. 68-88. Rustoiu 1997 – Aurel Rustoiu, Fibulele din Dacia preromană (sec. II î. e. n. – I e. n.), BiblThrac, XXIII, Bucureşti, 1997. Simonenko 2004a – Aleksandr V. Simonenko, Eine sarmatische Bestattung mit Tamga-Zeichen im Gebiet Olbias, în Eurasia Antiqua, 10, 2004, p. 199-227. Simonenko 2004b – Aleksandr V. Simonenko, Khronologiya i periodizatsiya sarmatskih pamyatnikov Severnogo Prichernomor’ya, în Boris A. Raev (ed.), Sarmatskie kul’tury Evrazii: problemy regional’noj khronologii. Doklady k 5-j mezhdunarodnoj konferentsii “Problemy sarmatskoj arkheologii i istorii”, Krasnodar, 2004, p. 134-173. Simonenko 2008 – Aleksandr V. Simonenko, Römische Importe in sarmatischen Denkmälern des nördlichen Schwarzmeergebietes, în Aleksandr Simonenko, Ivan I. Marčenko, Natali’ja Ju. Limberis, Römische Importe in sarmatischen und maiotischen Gräbern zwischen Unterer Donau und Kuban, Archäologie in Eurasien, 25, Mainz, 2008, p. 1-94. Simonenko 2011 – Aleksandr V. Simonenko, Rimskij import u sarmatov Severnogo Prichernomor’ya, Sankt-Petersburg, 2011. Sîrbu et alii 2014 – Valeriu Sîrbu, Liana Oţa, Aurel Vîlcu, Marian Neagu, Vasile Oprea, Sudul Munteniei în sec. I a.Chr. – III p.Chr. Sarmaţi, daci, romani, Brăila, 2014. Skripkin 1984 – Anatoiij S. Skripkin, Nizhnee Povolzh’e v pervye veka nashei ery, Saratov, 1984. Skripkin 1990 – Anatoiij S. Skripkin, Aziatskaya Sarmatiya. Problemy khronologii i eĕ istoricheskij aspekt, Saratov, 1990. Solomonik 1959 – Ella I. Solomonik, Sarmatskie znaki Severnogo Prichernomor’ya, Kiev, 1959. Spânu 2019 – Daniel Spânu, Poieneşti. Necropola din sec. II-III, Cluj-Napoca, 2019. Subbotin, Dzigovskij 1990 – Leonid V. Subbotin, Aleksandr N. Dzigovskij, Sarmatskie drevnosti Dnestro-Dunajskogo mezhdurech’ya, III. Kurgannye mogil’niki Vasil’evskij i Kubej, Kiev, 1990. Symonenko 1999 – Oleksandr V. Symonenko, Sarmats’ke pokhovannya na terrytorii Ol’vijs’koj derzhavy, în Arkheologiya, 1, 1999, p. 106-118. 119 Vitalie Bârcă Tóth 2005 – Endre Tóth, Karpen in der Provinz Valeria. Zur Frage der spätrömischen eingeglatteten Keramik in Transdanubien, în CAH, 2005, p. 363-391. Trufanov 2007 – Aleksandr A. Trufanov, Zerkala-podveski pervykh vekov n. e. iz mogil’nikov Krymskoj Skifii, în Yurij P. Zajtsev, Valentina I. Mordvintseva (ed.), Drevnyaya Tavrika, Simferopl’, 2007, p. 173-186. Trufanov 2009 – Aleksandr A. Trufanov, Khronologiya mogil’nikov Predgornogo Kryma I v. do n. e. – III v. n. e., în Stratum plus, 4 (2005-2009), 2009, p. 117-328. Vaday 1989 – Andrea Vaday, Sarmatisches Männergrab mit Goldfund aus Dunaharaszti, în FolArch, 40/1, 1989, p. 129-136. Vinogradov, Petrenko 1976 – Vitalij B. Vinogradov, V. A. Petrenko, K proiskhozhdeniyu sarmatskikh zerkal-podvesok Severnogo Kavkaza, în Kratkie, 148, 1976, p. 44-49. Vornic, Matveev 2016 – Vlad Vornic, Sergiu Matveev, Un complex sarmatic descoperit la Mălcăuţi (com. Dărcăuţi, r-nul Soroca), în Arheologia preventivă în Republica Moldova, 3, Chişinău, 2016, p. 89-94. Voronyatov 2009 – Sergej V. Voronyatov, O funktsii sarmatskikh tamg na sosudakh, în Aleksej Furas’ev (ed.), Gunny, goty i sarmaty mezhdu Volgoi i Dunaem, Sankt-Petersburg, 2009, p. 80-98. Vysotskaya 1994 – Tat’yana N. Vysotskaya, Ust’-Al’minskoe gorodishche i nekropol’, Kiev, 1994. Yatsenko 2001 – Sergej A. Yatsenko, Znaki – tamgi iranoyazychnyh narodov drevnosti i rannego srednevekov’ya, Moscova, 2001. 120 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Fig. 1. Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului (foto: Călin Şuteu) 121 Vitalie Bârcă Fig. 2. Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului (scanare de Călin Şuteu) 122 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Fig. 3. Oglinda cu semne tamga (1-2) şi fibula din bronz (3) din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului (după Aldea 1971 – 1; Horedt 1982 – 2; Horedt et alii 1967 – 3) 123 Vitalie Bârcă Fig. 4. Oglinzi discoidale cu decor în relief şi mâner lateral perforat din mediul sarmatic de pe teritoriul Ucrainei (1-11) şi R. Moldova (12-23). 1 – Akkermen’ II T 17, M 1; 2 – Vasil’evka T 27, M 1; 3 – Krinichnoe M 6; 4 – Mayaki T 3, M 6; 5 – Ogorodnoe-2, M 4; 6 – Vladychen’ T 5, M 1; 7 – Kurchi T 13, M 1; 8 – Vasil’evka T 23, M 1; 9 – Diviziya T 2, M 1; 10 – Kholmskoe T 8; 11 – Balki T 12, M 1; 12 – Mărcăuţi (după Bârcă, Symonenko 2009); 13 – Palanca, mormânt distrus (după Kurchatov 2014); 14 – Paşcani (după Grosu 1983); 15 – Bădragii Noi-La Stâncă M 7 (după Kurciatov, Bubulici 1997); 16 – Podojma T 3, M 5 (după Bubulich, Khakheu 2002); 17 – Bălăbăneşti T 3 (Borziac et alii 1983); 18 – Brânzeni M 4 (după Grosu 1985); 19 – Camenca (după Manzura, Klochko, Savva 1992); 20 – Cuconeştii Vechi-I T 21, M 2; 21 – Cuconeştii Vechi-II T 38, M 1; 22 – Cuconeştii Vechi-II T 40, M 2 (după Dergachev 1982); 23 – Comrat (după Rikman 1966). Fără scară 124 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Fig. 5. Oglinzi discoidale cu decor în relief şi mâner lateral perforat din mediul sarmatic (1-17) şi carpic (18-25) de pe teritoriul României. 1 – Unceşti M 2; 2 – BârladFabrica de confecţii; 3 – Ciocani (după Palade 1979); 4 – Cioinagi M 4 (foto: Alexandru Bădescu); 5 – Brăila-Radu Negru (după Oţa, Sîrbu 2009); 6 – Tîrgşor, M 198; 7 – Tîrgşor, M 200 (după Diaconu 1965); 8 – Borduşelu, M 1; 9 – Pietroiu, M 1 (după Muşeţeanu, Lungu 1978); 10 – Bucu, M 6; 11 – Bucu, M 8 (după Renţa 2000); 12 – Ulmeni, M 3 (după Morintz, Ionescu 1970); 13 – Călăraşi, M 7 (după Sîrbu et alii 2014); 14 – Dridu-Sat, M 1; 15 – Dridu-tell, M 2 (după Sîrbu et alii 2014); 16 – Călăraşi, M 1; 17 – Însurăţei-Canalul de irigaţie (după Oţa, Sîrbu 2009); 18 – Pădureni, M 9; 19 – Butnăreşti, M 72; 20 – Pădureni, M 14; 21 – Pădureni, M 60; 22-23 – Vârteşcoiu; 24 – Pădureni, M 34; 25 – Pădureni, M 77 (după Bichir 1973). Fără scară 125 Vitalie Bârcă Fig. 6. Oglinzi discoidale cu decor în relief şi mâner lateral perforat de pe teritoriul R. Moldova şi României. 1 – Mălcăuţi (după Vornic, Matveev 2016); 2 – Palanca (foto: Ion Tentiuc); 3 – Poieneşti, M 1002 (după Spânu 2019); 4 – Vorniceni-Pod Ibăneasa, M 1 (după Ciucălău 2018); 5. Mitoc-Malu Galben, M 1 (după Grumeza 2021); 6 – Vârteşcoiu (http://clasate.cimec.ro). Fără scară 126 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Fig. 7. Cronologia oglinzilor discoidale cu decor în relief şi mâner lateral perforat din mediul meot. I – prima jumătate a secolului I p.Chr.; II – a doua jumătate a secolului I p.Chr.; III – prima jumătate a secolului II p.Chr.; IV – a doua jumătate a secolului II p.Chr. (după Limberis, Marchenko 2018) 127 Vitalie Bârcă Fig. 8. Cronologia oglinzilor discoidale cu decor în relief şi mâner lateral perforat din necropolele de pe teritoriul Crimeei. I – ultima treime a secolului I p.Chr.; II – prima jumătate a secolului II p.Chr.; III – a doua jumătate a secolului II p.Chr.; IV – prima jumătate a secolului III p.Chr.; V – a doua jumătate a secolului III p.Chr. (după Trufanov 2007) 128 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Fig. 9. Tiparul pentru turnat oglinzi de la Bucureşti-Militari (după Bichir 1984) 129 Vitalie Bârcă Fig. 10. Oglinda cu semn tamga şi inventarul funerar din T 3, M 1 de la Kubej (regiunea Odessa, Ucraina) (după Subbotin, Dzigovskij 1990) 130 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Fig. 11. Plăcuţa din aur cu semn tamga din mormântul sarmatic de la Dunaharaszti (12); semnul tamga de pe plăcuţa de la Dunaharaszti (3); oglinda cu semn tamga de la Dunaújváros/Dunapentele (4) (după Istvánovits, Kulcsár 2017 – 1, 3-4; Vaday 1989 – 2) 131 Vitalie Bârcă Fig. 12. Semnul tamga de pe o piatră funerară (1-2) (după Moroşan 1938 – 1; Drachuk 1975 – 2; semne tamga din mediul muntenilor din vestul Caucazului (3-4); reprezentarea semnelor tamga pe leul din marmură nr. 2 de la Olbia (5) (după Drachuk 1975) 132 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Fig. 13. Semne tamga specifice unor regiuni de pe leul din marmură nr. 2 de la Olbia: semne tamga din secolului I a.Chr. – prima jumătate a secolului I p.Chr. – 1; semne tamga din a doua jumătate a secolului I p.Chr. – prima jumătate a secolului II p.Chr. – 2; semne tamga din a doua jumătate a secolului II p.Chr. – prima jumătate a secolului III p.Chr. – 3; semne tamga din a doua jumătate a secolului III p.Chr. – prima jumătate a secolului IV p.Chr. – 4; semne ale regilor – 5 (după Yatsenko 2001). Fără scară. 133 Vitalie Bârcă Fig. 14. Semne tamga specifice unor regiuni, de pe stela din piatră de la Krivoj Rog. Semne tamga din secolului I a.Chr. – prima jumătate a secolului I p.Chr. – 1; semne tamga din a doua jumătate a secolului I p.Chr. – prima jumătate a secolului II p.Chr. – 2; semne tamga din a doua jumătate a secolului II p.Chr. – prima jumătate a secolului III p.Chr. – 3 (după Yatsenko 2001). Fără scară 134 Oglinda cu semne tamga din aşezarea de la Sebeş-Podul Pripocului Fig. 15. Placa din calcar cu semne tamga de la Panticapaeum (1-2); semne tamga de pe placa de la Panticapaeum (3-5); brăţara din aur cu semn tamga de la Olbia (6) (după Drachuk 1975 – 1-2, 4-5; Solomonik 1959 – 3, 6). Fără scară 135 LISTA ABREVIERILOR Abgadiyat ACD Acmeology ActaAC ActaMN ActaMP AD AÉ AI AIIAI/AIIX AIIGB AKÖG Alt Schaessburg AnAcad AnB Angustia Antinomies Antiquity Apulum – Abgadiyat. Brill. Writing and Scripts Center (Bibliotheca Alexandrina). – Acta Classica Universitatis Scientiarum Debreceniensis. University of Debrecen. – Acmeology. Mezhdunarodnoy akademii akmeologicheskikh nauk, Rossiyskoy akademii obrazovaniya, kafedry akmeologii i psikhologii professional’noy deyatel’nosti Akademii pri Prezidente RF (RANKhiGS), Tsentra akmeologicheskikh issledovaniy. Moscova. – Acta Archaeologica Carpathica. Polish Academy of Arts and Sciences. Cracovia. – Acta Musei Napocensis. Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. Cluj-Napoca. – Acta Musei Porolissensis. Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. – Archaeological Dialogues. Cambridge. – Archaeologiai Értesitö a Magyar régészeti, müvésyttörténeti és éremtani társulat tudományos folyóirata. Budapest. – Amazonia Investiga. Editorial Primmate. Colombia. – Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol” Iaşi (din 1990 Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi). Iaşi. – Anuarul Institutului de Istorie ,,George Bariţiu”. Series Historica. Institutul de Istorie ,,George Bariţiu” ClujNapoca. – Archiv für Kunde österreichischen GeschichtsQuellen. Wien. – Alt Schaessburg. Muzeul de Istorie Sighişoara. – Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice. Academia Română. Bucureşti. – Analele Banatului (serie nouă). Muzeul Naţional al Banatului. Timişoara. – Angustia. Muzeul Carpaţilor Răsăriteni. Sfântu Gheorghe. – Institute of Philosophy and Law Ural Branch of the Russian Academy of Sciences. Ekaterinburg. – Antiquity. Durham University. – Apulum. Acta Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii. Alba Iulia. 489 Lista abrevierilor ArchKözl ArchMéd ArhMold Arkheologiya Arrabona AS Astra Sabesiensis ASUI ATF AUASH AUASP AUB AUVT AVSL BAM Banatica BAR BarbSz BB BCŞS BerRGK BiblThrac BICS BI-PSA BMA – Archaeologiai Közlemények. Pesten. – Archéologie médiévale. Centre de Recherches Archéologiques Médiévales. Caen. – Arheologia Moldovei. Institutul de Arheologie Iaşi. – Arkheologiya. Kiev. – Arrabona. Xántus János Múzeum. Győr. – Annals of Science. Taylor & Francis. Abingdon-onThames (UK). – Astra Sabesiensis. Despărţământul Astra „Vasile Moga” Sebeş. – Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. Istorie. Iaşi. – Acta Terrae Fogarasiensis. Muzeul Ţării Făgăraşului „Valer Literat”. Făgăraş. – Annales Universitatis Apulensis. Series Historica. Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. – Annales Universitatis Apulensis. Series Philologica. Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. – Analele Universităţii Bucureşti. Istorie. Universitatea Bucureşti. – Annales d’Université Valahia Târgovişte, Section d’Archeologie et d’Histoire. Târgovişte. – Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde. Sibiu. – Bibliotheca Archaeologica Moldaviae. Iaşi. – Banatica. Muzeul Banatului Montan. Reşiţa. – British Archaeological Reports (International Series). Oxford. – Barbarikumi Szemle. University of Szeged. – Bibliotheca Brukenthal. Muzeul Naţional Brukenthal. Sibiu. – Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti. Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. – Bericht der Römisch-Germanischen Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts. Frankfurt am Main. – Biblioteca Thracologica. Institutul Român de Tracologie. Bucureşti. – Bulletin of the Institute of Classical Studies. Institute of Classical Studies. The University of London’s School of Advanced Study. London. – Biblioteca Istro-Pontică, Seria Arheologie. Tulcea. – Bibliotheca Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia. 490 Lista abrevierilor BMN BMRBC BMS Boabe de grâu BS BSNR BULR Brukenthal Byzantion ByzF Bylye Gody BYULR CACS CAF/FHA CAH Caietele ARA Caietele CIVA Calitatea vieţii CASS CCA CCDJ CEJC CH CI Concept – Bibliotheca Musei Napocensis. Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. Cluj-Napoca. – Buletinul Muzeului Regional al Basarabiei din Chişinău. – Bibliotheca Musei Sabesiensis. Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş. – Boabe de grâu. Revistă de cultură. Bucureşti. – Bibliotheca Septemcastrensis. Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European. Sibiu. – Buletinul Societăţii Numismatice Române. Societatea Numismatică Română. Bucureşti. – Boston University Law Review. Boston University School of Law. Boston (Massachusetts). – Brukenthal. Acta Musei. Muzeul Naţional Brukenthal. Sibiu. – Byzantion. Revue Internationale des Études Byzantines. Peeters Publishers. Louvain. – Byzantinische Forschungen. Internationale Zeitschrift für Byzantinistik. Amsterdam. – Bylye Gody. Cherkas Global University Press. Washington. – Brigham Young University Law Review. J. Reuben Clark Law School. Provo (Utah). – Central Asia and the Caucasus Studies. The Ministry of Foreign Affairs of Islamic Republic of Iran. Tehran. – Cahiers d’Archéologie Fribourgeoise. Freiburger Hefte für Archäologie. Zürich. – Communicationes archaeologicae Hungariae. Budapest. – Caietele Ara. Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”. Bucureşti. – Asociaţia Cercul de Istorie Veche şi Arheologie, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. – Calitatea vieţii. Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii. Bucureşti. – Canadian-American Slavic Studies. Brill. Leiden. – Cronica cercetărilor arheologice. cIMeC. Bucureşti. – Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos. Călăraşi. – Central European Journal of Geosciences. – Construction History. The Construction History Society. Ascot (UK). – Cercetări istorice. Muzeul de Istorie a Moldovei. Iaşi. – Concept. Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti (UNATC). Bucureşti. 491 Lista abrevierilor CR Crisia CSMÉ CSP Dacia DLJ DLR Dolgozatok DOP Drobeta DSŞ EMúz EphNap Eurasia Antiqua FK FK FolArch FVL GAS Gemina Geoarchaeology GRBS Harvard LR HC – Caietele restaurării. Asociaţia Art Conservation Support. Bucureşti. – Crisia. Muzeul Ţării Crişurilor. Oradea. – A Csíki Székely Múzeum Évkönyvei. Muzeul Secuiesc al Ciucului. Miercurea Ciuc. – Canadian Slavonic Papers. Taylor & Francis. Abingdon-on-Thames (UK). – Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie. Bucureşti, I (1924)-XII (1948). Nouvelle série: Revue d’archéologie et d’historie ancienne. Bucureşti. – Duke Law Journal. Duke University School of Law. Durham (North Carolina). – Denver Law Review. University of Denver Sturm College of Law. Denver (Colorado). – Dolgozatok az Erdély Nemzeti Múzeum Érem – és Régiségtárából. Kolosvár (Cluj). – Dumbarton Oaks Papers. Dumbarton Oaks. Trustees for Harvard University. – Drobeta. Seria Etnografie. Muzeul Regiunii Porţilor de Fier. Drobeta-Turnu Severin. – Dări de Seamă ale Şedinţelor. Comitetul Geologic. Institutul Geologic. Bucureşti. – Erdélyi Múzeum. Erdélyi Múzeum az Erdélyi MúzeumEgyesület. Kolozsvár (Cluj). – Ephemeris Napocensis. Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca. – Eurasia Antiqua. Deutsches Archäologisches Institut Eurasien-Abteilung. Berlin. – Földtani Közlöny. Budapest. – Földrajzi Közlemények. Magyar Földrajzi Társaság. – Folia Archaeologica. Magyar Történeti Múzeum. Budapest. – Forschungen zur Volks -und Landeskunde, Sibiu. – Geophysical Research Abstract. European Geosciences Union (EGU). – Gemina. Revista Muzeului Bănăţean din Timişoara. – Geoarchaeology. An International Journal. – Greek, Roman and Byzantine Studies. Duke University. Durham. – Harvard Law Review. Harvard Law School. Cambridge (Massachusetts). – Historia Constitucional. Centro de Estudios Políticos y Constitucionales de Madrid, adscrito al Ministerio español de la Presidencia, y el Seminario de Historia 492 Lista abrevierilor Hierasus Historica HK HLR HR HT IAA Ialomiţa IGC Istros JAHA JAMÉ JAS J. Biogeogr. JIA JKKCC JLSt JSFU JWP Kavkazskii sbornik Közlemények Kratkie LCP LŞ Constitucional “Martínez Marina” de la Universidad de Oviedo. – Hierasus. Muzeul Judeţean Botoşani. – Historica. Centrul de Istorie, Filologie şi Etnografie din Craiova. – Hadtörténelmi Közlemények (Évnegyedes folyóirat a magyar hadi történetírás fejlesztésére). Quarterly of Military History. Budapest. – Houston Law Review. University of Houston Law Center. Houston (Texas). – Historical Research. Institute of Historical Research. University of London. – The History Teacher. Society for History Education. Long Beach (California). – Istoriko-arkheologicheskij al’manakh. Armavir, Krasnodar. Moscova. – Ialomiţa. Studii şi cercetări de arheologie, istorie, etnografie şi muzeologie. Muzeul Judeţean Slobozia. – International Geological Congress. Prague. – Istros. Muzeul Brăilei. Brăila. – Journal of Ancient History and Archaeology. Institutul de Arheologie şi Istoria Artei. Universitatea Tehnică ClujNapoca. – A Jósa András Múzeum Évkönyve. Nyíregyháza. – Journal of Archaeological Science. Elsevier. – Journal of Biogeography. Edited by Michael N. Dawson. – The Journal of Indian Art. W. Griggs & Sons. London. – Jahrbuch der Kaiserl. Königl. Central-Commission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale. Wien. – Journal of Lithic Studies. Edinburgh. – Journal of Siberian Federal University. Humanities & Social Sciences. Siberian Federal University. Krasnoyarsk. – Journal of World Prehistory. Kluwer Academic. – Kavkazskii sbornik. MGIMO MID Rossii. Moscova. – Közlemények az Erdely Nemzeti Múzeum Érem és Régiségtárából. Kolosvár (Cluj). – Kratkie soobshcheniya Instituta arkheologii. Institute of Archaeology Russian Academy of Sciences. Moscova. – Law and Contemporary Problems. Duke University School of Law. Durham (North Carolina). – Lucrări ştiinţifice. Institutul de Învăţământ Superior Oradea. 493 Lista abrevierilor Marisia Marmatia Materialy MCA MemEthno Mittheilungen MJSS MLJ MLR MN MT MTA MuzNaţ NAV Nemvs NLO NPNP NULR NumKözl OC ONV OSR ÖZBH PA Palynology PL – Marisia. Studii şi Materiale. Muzeul Judeţean Mureş. Târgu Mureş. – Marmatia. Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Baia Mare. – Materialy po arkheologii, istorii i etnografii Tavrii. Tavria. – Materiale şi Cercetări Arheologice (serie nouă). Academia Română. Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”. Bucureşti. – Memoria Ethnologica. Centrul Judeţean Pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Liviu Borlan Maramureş. Baia Mare. – Mittheilungen der K.K. Central-Commission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale. Wien. – Mediterranean Journal of Social Sciences. Rome. – Mississippi Law Journal. The University of Mississippi School of Law. Oxford (Mississippi). – Michigan Law Review. University of Michigan Law School. Ann Arbor (Michigan). – Munţii Noştrii. Bucureşti. – Mediaevalia Transilvanica. Muzeul Judeţean Satu Mare. – Multimedia Tools and Applications. Springer. – Muzeul Naţional de Istorie a României. Bucureşti. – Nizhnevolzhskij arkheologicheskij vestnik [The Lower Volga Archaeological Bulletin]. Volgograd State University. – Nemvs. Alba Iulia. – Novoe literaturnoe obozrenie. Moscova. – Novoe proshloe / The New Past. Southern Federal University. Rostov-on-Don. – Northwestern University Law Review. Northwestern University Pritzker School of Law. Chicago (Illinois). – Numizmatikaí Közlöny. Budapesta. – Orientalia Christiana. Roma. – Omskiy nauchnyy vestnik. Omsk. – Obshchestvo. Sreda. Razvitie (Terra Humana). Tsentr nauchno-informatsionnykh tekhnologii Asterion. SanktPetersburg. – Österreichische Zeitschrift für Berg- und Hüttenwesen. Wien. – Patrimonium Apulense. Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Alba. Alba Iulia. – Palynology. The Palynological Society. – Ural State Pedagogical University. Ekaterinburg. 494 Lista abrevierilor Pontica PR Probleme economice PZ QR Quat.Int RA RB Realitatea ilustrată RECEO REF RESEE RevArh Revue du Nord RHSEE/RESEE RI RJMD RM RMI RN RossArk Rossiya i ATR – Pontica. Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. Constanţa. – The Polish Review. Polish Institute of Arts and Sciences of America. New York. – Probleme economice. Organ al Comitetului Superior Economic. Bucureşti. – Prähistorische Zeitschrift. Deutsche Gesellschaft für Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte, Institut für Prähistorische Archäologie. Berlin. – Quaestio Rossica. Ural Federal University. Ekaterinburg. – Quaternary International. The Journal of International Union for Quaternary Research. Elsevier. – Revista Arhivelor. Arhivele Naţionale ale României. Bucureşti. – Revista Bistriţei. Complexul Muzeal Judeţean BistriţaNăsăud. Bistriţa. – Realitatea ilustrată (sau Lucrurile aşa cum le vedem cu ochii). Cluj (1927-1928), ulterior Bucureşti. – Revue d’études comparatives Est-Ouest. Institut des Sciences Humaines et Sociales. Paris. – Revista de etnografie şi folclor. Bucureşti. – Revue des Etudes Sud-Est Européennes. Academia Română. Bucureşti. – Revista Arheologică. Centrul de Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Chişinău. – Revue du Nord. Archéologie. Revue d’Histoire et d’Archéologie des Universités du Nord de la France. Lille. – Revue historique du sud-est européen. Academia Română. Bucureşti, Paris (din 1963 Revue des études sud-est européennes). – Revista de Istorie (din 1990 Revista istorică). Academia Română. Bucureşti. – Romanian Journal of Mineral Deposits. Bucureşti. – Revista Muzeelor. Bucureşti. – Revista Monumentelor Istorice. Institutul Naţional al Patrimoniului. Bucureşti. – Revue Numismatique. Société française de numismatique. – Rossijskaya Arkheologiya. Institute of Archaeology, Russian Academy of Sciences. Moscova. – Rossiya i ATR. Institut istorii, arkheologii i etnologii narodov Dal’nego Vostoka vo Vladivostoke. 495 Lista abrevierilor RR RREI RRH RRHA Rusin SA SAI SAO Sargetia SCIATMC SCIV(A) SCN SCŞMI SGEM SlovArch SMANS SMIM SN SoveEtno SP Dal’nevostochnoye otdeleniye Rossiyskoy akademii nauk. Vladivostok. – The Russian Review. University of Kansas. Lawrence. – Revue Roumaine d’Études Internationales. Academia Română. Bucureşti. – Revue Roumaine d’Histoire. Academia Română. Bucureşti. – Revue Roumaine d’Histoire de l’Art. Série Beaux-Arts. Academia Română. Bucureşti. – Obshchestvennoy assotsiatsiyey „Rus’” (Kishinev). Tomskiy gosudarstvennyy universitet. Tomsk. – Sovetskaya Arkheologiya. Moscova. – Studii şi articole de istorie. Societatea de Ştiinţe Istorice şi Filologice din România. Bucureşti. – Studia et Acta Orientalia. Societatea de Ştiinte Istorice şi Filologice din RPR. Bucureşti. – Sargetia. Acta Musei Devensis. Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane. Deva. – Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Teatru, Muzică, Cinematografie. Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”. Bucureşti. – Studii şi cercetări de istoria veche (din 1974, Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie). Bucureşti. – Studii şi cercetări de numismatică. Institutul de Arheologie Bucureşti. – Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice ale Muzeelor de Istorie. Bucureşti. – SGEM. International Multidisciplinary Scientific GeoConference. Conference Proceedings. Sofia, Albena. – Slovenská Archeológia. Archeologický ústav SAV. Nitra. – Southampton Monographs in Archaeology, new series. Southampton. – Studii şi materiale de istorie medie. Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române. Bucureşti. – Schäßburger Nachrichten. HOG Informationsblatt für Schäßburger in aller Welt. Heilbronn. – Sovetslaya Etnografiya (1931-1991) (vezi şi Etnograficheskoe Obozrenie). N. N. Miklukho-Maklai Institute of Ethnology and Anthropology of the Russian Academy of Sciences. Moscova. – Studii de Preistorie. Asociaţia Română de Arheologie. Bucureşti. 496 Lista abrevierilor StComCaransebeş – Studii şi Comunicări de Istorie şi Etnografie (continuă cu Tibiscum. Studii şi Comunicări de Etnografie Istorie), Caransebeş. StComSibiu – Studii şi Comunicări. Arheologie-Istorie. Muzeul Brukenthal. Sibiu. StComSM – Studii şi comunicări. Muzeul Judeţean Satu Mare. STP – Slavery: Theory and Practice. Cherkas Global University Press. Washington. Stratum plus – Stratum plus. Archaeology and Cultural Anthropology. Chişinău. Studii – Studii. Revistă de istorie (din 1974 Revista de istorie şi din 1990 Revista istorică). Academia Română. Bucureşti. Studime Historike – Studime Historike. Universiteti Shtetëror i Tiranës. Instituti i Historisë dhe i Gjuhësisë. Tirana. SUBBB – Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”, Series Biologia. Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. SUBBG – Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”, Series Geologia. Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. SUCSH – Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica. Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu. SV – Sotsiologiya vlasti. Rossiyskaya akademiya narodnogo khozyaystva i gosudarstvennoy sluzhby pri Prezidente Rossiyskoy Federatsii. Moscova. Terra Sebus – Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis. Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş. TESG – Tijdschrift voor Economische en Sociale Geografie. Royal Dutch Geographical Society. Utrecht. The Celator – The Celator: Journal of Ancient and Medieval Coinage. Lancaster (Pennsylvania). Thraco-Dacica – Thraco-Dacica. Institutul Român de Tracologie. Bucureşti. Tibiscum – Tibiscum. Studii şi Comunicări de Etnografie şi Istorie. Muzeul Regimentului Grăniceresc din Caransebeş. TLR – Tulsa Law Review. The University of Tulsa College of Law. Tulsa (Oklahoma). TxLR – Texas Law Review. University of Texas at Austin School of Law. Austin (Texas). Transilvania – Transilvania. Centrul Cultural Interetnic Transilvania. Sibiu. TV – Tyuremnyy vestnik. Izdanie Glavnogo tyuremnogo upravleniya. Sankt-Petersburg. Tyragetia International – Tyragetia International, serie nouă. Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Chişinău. Ţara Bârsei – Ţara Bârsei. Muzeul „Casa Mureşenilor” Braşov. 497 Lista abrevierilor UCLR UCLALR UPA VDB-MB Vestnik instituta Vestnik SPb Vestnik Tomskogo VHA VKZ VLR WASJ WLJ WLR WMLR WNELRW WSNC YLJ Ziridava – The University of Chicago Law Review. The Law School of the University of Chicago. (Illinois). – UCLA Law Review. UCLA School of Law and the Regents of the University of California. Los Angeles (California). – Universitätsforschungen zur Prähistorischen Archäologie. Berlin. – Veröffentlichungen aus dem Deutschen BergbauMuseum Bochum. Bochum. – Vestnik instituta: prestuplenie, nakazanie, ispravlenie. Vologodskii institut prava i ekonomiki Federal’noi sluzhby ispolneniya nakazanii. Vologda. – Vestnik Sankt-Peterburgskogo gosudarstvennogo instituta kul’tury. Sankt-Peterburgskiy gosudarstvennyy institut kul’tury. Sankt-Petersburg. – Vestnik Tomskogo gosudarstvennogo universiteta. Istoriya. Tomskiy gosudarstvennyy universitet. Tomsk. – Vegetation History and Archaeobotany. The Journal of Quaternary Plant Ecology, Palaeoclimate and Ancient Agriculture. Official Organ of the International Work Group for Palaeoethnobotany. – Vserossiiskii kriminologicheskii zhurnal/Russian Journal of Criminology. Federal State Budgetary Educational Institution of Higher Education Baikal State University. Irkutsk. – Vermont Law Review. Vermont Law School. South Royalton (Vermont). – World Applied Sciences Journal, (Education, Law, Economics, Language and Communication). International Digital Organization for Scientific Information. Pakistan. – Washburn Law Journal. Washburn University School of Law. Topeka (Kansas). – Washington Law Review. University of Washington School of Law. Seattle (Washington). – William & Mary Law Review. William & Mary Law School. Williamsburg (Virginia). – Western New England Law Review. Western New England University. School of Law Springfield (Massachusetts). – World of the Slavs of the North Caucasus. Krasnodarskii gosudarstvennyi universitet. Krasnodar. – The Yale Law Journal. Yale Law School. Danvers (Massachusetts). – Ziridava. Studia Archaeologica. Muzeul Judeţean Arad. 498 Lista abrevierilor ZMY Zographe – Zhurnal ministerstva yustitsii. Tipografiya pravitel’stvuyushchego senata. Sankt-Petersburg. – Zographe. Revue d’art Medièvale. Institute d’histoire de l’art. Faculté de Philosophie. Belgrad. 499