Budism

Această carte face parte dintr-un proiect pe termen lung început în urmă cu câțiva ani ca reacție la apariția în sangha (comunitatea) Jodo Shinshu internațională a unor viziuni greșite care amenință să distrugă șansa multora de a asculta Dharma autentică despre Buddha Amida. Ea este, de asemenea, o muncă în desfășurare iar cititorii se pot aștepta să revin mai devreme sau mai târziu cu noi ediții și îmbunătățiri.

După cum știm, Dharma este a doua din Cele Trei Comori (Buddha, Dharma, Sangha) în care ne refugiem când devenim discipoli buddhiști. Pe scurt, rolul Sangha este de a asigura o transmisie autentică a Dharmei așa cum a fost ea propovăduită de Buddha Shakyamuni și Maeștrii tradiției noastre, pentru ca toți să putem primi credința (shinjin) și să atingem Buddheitatea în Tărâmul Pur. Fără o astfel de transmisie corectă nu există de fapt, nicio o sangha și nici o șansă de a atinge eliberarea din nașterile și morțile repetate.

Mai mult decât atât, Dharma este medicamentul suprem oferit de Buddha, cel mai bun Doctor, iar când îl primim trebuie să avem atitudinea unor pacienți smeriți și recunoscători, a căror sănătate și salvare depinde în întregime de prescripția Doctorului și de administrarea corectă a medicamentului. Dacă suntem preoți și învățători nu putem fi delăsători în ceea ce privește salvarea ființelor din naștere și moarte, la fel cum un bun farmacist nu oferă otravă celor care vin la el să primească medicamentul prescris de doctorul lor.

Atât timp cât noi înșine nu suntem Doctori (Buddhași) nu avem autoritatea de a schimba Medicamentul (Dharma), rolul nostru fiind doar acela de a acționa asemenea unui bun farmacist care oferă celorlalți exact ceea ce le-a prescris Doctorul (Buddha).  Cu adevărat, Amida Dharma nu este proprietatea noastră iar atunci când ne referim la ea trebuie să ne comportăm ca niște transmițători, nu ca și cum am fi creatori acesteia. Exact asta încerc să fac aici - să arăt adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Său Pur, contracarând în același timp unele dintre cele mai răspândite viziuni greșite ale vremurilor noastre.

Vorbind la modul general, există două mari categorii de înţelegeri greşite care trebuiesc evitate de adepţii şcolii noastre: 1) eternalismul şi 2) nihilismul.

Din prima categorie face parte credinţa într-un zeu creator şi etern iar în a doua sunt cuprinse negarea vieţii de după moarte, a renaşterii, precum şi a existenţei transcendente a Buddhaşilor şi a tărâmurilor asociate cu aceştia, mai ales a lui Buddha Amida şi a Tărâmului Său Pur. Ambele apar în diferite forme în sangha noastră internaţională şi ambele trebuie contracarate de orice adept autentic şi mai ales de către acei preoţi şi învăţători care sunt responsabili cu transmisia corectă a Dharmei despre Buddha Amida.

În această carte voi trata aceste două categorii de viziuni greşite în două părţi:

1) Adevărata învăţătură despre Samsara 
2) Adevărata învăţătură despre Buddha Amida şi Tărâmul Său Pur

Cele două sunt strâns legate între ele, prima servind ca introducere la ultima şi totodată oferind celor interesaţi câteva noţiuni fundamentale despre lumile samsarice, karma, natura de Buddha, Nirvana şamd, care sunt foarte importante în înţelegerea învăţăturii despre Buddha Amida şi Tărâmul Său Pur.

Astfel, în timp ce ascultă învăţătura lui Buddha Shakyamuni despre Samsara şi Tărâmul Pur al Iluminării, aspiraţia autentică de a scăpa din prima şi dorinţa de a renaşte în a doua poate apărea în mintea şi inima cititorului. Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci eforturile de a scrie această carte nu au fost în zadar.

Özet
Uygur Dönemi’nde, daha çok yönetici sınıf tarafından kabul edilen Budizm’i, halka öğretmek amacıyla yazılan ve Sanskritçe adı Prens Kalyanamkara ve Papamkara ile ünlenen hikâye, Buddhacılığın aslı Çince olan klasik bir öyküsüne dayanmaktadır. Bu hikâye, XI. yüzyıl başlarında Dunhuang’daki bir mağaraya konularak mühürlenmiş ve mağaranın 1900 yıllarına doğru keşfedilip açılmasıyla ortaya çıkmış binlerce el yazmasından biridir. Seksen sayfalık bu Uygurca el yazması, Paul Pelliot tarafından 1908 yılında bulunmuş ve Paris’e getirilmiştir. Bu yazıda Kalyanamkara ve Papamkara hikâyesindeki Budist öğretiler ve bu din için kutsal sayılan Dhammapada isimli vaaz kitabıyla hikâye arasında koşutluk kurulmuş ve Buddha’nın yaşamına atfedilen rivayetlerle örtüşen noktaları, karşılaştırmalı bir okumaya tabii tutularak irdelenmiş ve Budizm’in bu hikâyedeki yansımaları ortaya konmuştur.

Anahtar Kelimeler
Budizm, Kalyanamkara ve Papamkara Hikâyesi, Budist Edebiyat, Gotama Buddha, Dhammapada.

The story, which bears Sanskrit name “Prince Kalyanamkara and Papamkara” was written with the purpose of teaching Buddhism, which was mostly accepted by the ruling class, to the public during the Uighurs period. This story is one of the thousands of manuscripts that were put in a cave in Dunhuang at the beginning of the 11th century and sealed, then were discovered and opened towards the 1900s. This eighty-page long Uighur manuscript was discovered by Paul Pelliot in 1908 and brought to Paris. In this article, a parallelism was established between the Buddhist teachings in the story of Kalyanamkara and Papamkara and the preaching book Dhammapada, which is considered sacred for this religion. The points that overlap with the rumors attributed to Buddha's life were examined by making a comparative reading and the reflections of Buddhism in this story were revealed.

Keywords
Buddhism, The Story of Kalyanamkara and Papamkara, Buddhist Literature, Gotama Buddha, Dhammapada.

Cele patru contemplații profunde sunt o învățătură de bază, premergătoare oricărei metode buddhiste. Acestea au ca efect îndreptarea minții către Buddha Dharma și trebuie să ne însoțească mereu pe Cale, indiferent că suntem începători sau vechi practicanți.
Acestora li se mai spune și Cele patru înțelegeri profunde, Cele patru gânduri profunde sau Cele patru aduceri aminte. Pentru că în această carte le explic în contextul Porții Dharma a Tărâmului Pur (Jodo Shinshu/Amida Dharma), am considerat că e potrivit să le numesc Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea către Amida Dharma. Acestea sunt:

1. Nașterea în formă umană este prețioasă
2. Impermanența și moartea
3. Karma – legea cauzei și efectului
4. Samsara este suferință

Dacă cineva contemplă, înțelege și nu uită niciodată aceste patru elemente, putem spune despre el sau ea că este un adept serios al lui Buddha Shakyamuni și Buddha Amida. O astfel de contemplație, înțelegere și aducere aminte nu este nimic special, ci o simplă cunoaștere a faptului că situația noastră este definită de aceste adevăruri. Scopul meu în scrierea acestor învățături este să folosesc conștientizarea oferită de ele pentru a-i convinge pe prietenii mei Dharma de importanța refugierii în Buddha  Amida și a aspirației de a renaște după moarte în Tărâmul său Pur. Sper ca pasajele pe care le-am ales cu grijă din diverse texte sacre și maeștri buddhiști din vechime, precum și propriile explicații, vor avea impact asupra lor la nivel intelectual și emoțional. 

Amida Dharma nu este doar un simplu obiect de studiu, ci medicamentul cel mai bun oferit vreodată ființelor sensibile.  Viața în formă umană, impermanența și moartea, legea karmei precum și suferințele samsarice sunt chestiuni vitale și trebuie tratate cu cea mai mare seriozitate. De aceea, cititul acestei cărți nu trebuie să fie doar un process de acumulare de informații, ci să-l angajeze pe cititor într-o contemplație profundă a acestor patru adevăruri.

Citiți și gândiți-vă profund la șansa extrem de rară de a vă naște în formă umană. Citiți și gândiți-vă profund la propria voastră impermanență. Citiți și fiți impresionați de legea implacabilă a karmei și de diversele tipuri de suferințe ale existenței samsarice. Citiți și conștientizați faptul că nu aveți altă soluție decât să vă refugiați în Buddha Amida și să aspirați la nașterea în Tărâmul lui sigur și iluminat.

Este libro es, como muestra el título, un intento de explicar el significado de la fe y el Nembutsu de acuerdo con la enseñanza de nuestra escuela Jodo Shinshu.
Comienzo mis explicaciones con el Voto Primordial del Buda Amida porque sin él no habría Jodo Shinshu. Como dijo Shinran:

"Si el Voto Primal de Amida es verdadero, la enseñanza de Shakyamuni no puede ser falsa. Si las enseñanzas del Buda son verdaderas, los comentarios de Shan-tao no pueden ser falsos. Si los comentarios de Shan-tao son ciertos, ¿pueden las palabras de Honen  ser mentiras? Si las palabras de Honen son ciertas, entonces seguramente lo que digo no puede ser vacío”. 

Toda escuela budista tiene un linaje de transmisión. La nuestra comienza con el Buda Amida, luego continúa con Shakyamuni, el Buda histórico, los siete Maestros, Shinran Shonin, Rennyo Shonin y cualquier verdadero maestro que vino después y fue leal al Voto Primordial. Lo que todos los representantes de nuestro linaje dijeron con una sola voz es que el Voto Primordial es verdadero y que contiene todo lo que necesitamos para alcanzar la Budeidad en la Tierra Pura de Amida.
“Estar en concordancia con el Voto Primordial" es el lema de nuestra escuela y este libro hace todo lo posible
para ilustrar justamente esto: estar de acuerdo, estar en concordancia con el Voto Primordial, para enfocar y orientar la mente de la gente hacia el Voto Primordial y hacer que sigan exclusivamente las exigencias del Voto Primordial. Que todos los seres que lo lean abandonen las enseñanzas equivocadas de los caminos no-budistas y, entre las diversas enseñanzas y prácticas budistas, elijan la que representa la verdadera razón por la que todos los budas vienen a este mundo: el Nembutsu de la fe, el Vehículo Único del Voto Primordial.

White-Huns (Epthalits), named as Hayât-Helit(Eftalit) in the texts of Persian historian Mithrond, in Chinese sources Yee-Tai, an interesting way for us by Byzantine historians White Huns (Ak-Hun), moved westward in the second half of Vth century A.D. and have expanded their dominance in this direction. Hepthalits conqured all Yue-chi region and east of Persian Empire between 436 and 451, after 455 struggled for getting in through India.
In these years nearly all of India was under the domination of Indian Gupta Empire. Although they had been pushed back during the period of Emperor Skandagupta, Epthalits conqured north regions of India. During the period of Mihirakula, had throne between 502-530, and his son Gandara, considerable part of India even Kashmir was conqured. During these conquests, Epthalits took aim at Buddhist temples. Mihirakula emphasized that Buddhism was the greatest threat for his country. Therefore Buddhist temples became the main target of Epthalits. While Indian country’s wealth attracted Epthalits, Indians’ religion Buddhism became a great threat for them. Despite of all preventions, a part of Epthalit people choosed Buddhism. Epthalits (White Huns) removed steppe culture with this choice of religion also moved out of being a Hun and there had been no difference between Indians and them.
Epthalits, moved India because of Gupta Empire’s wealth, choosed Buddhism crowd of people after a while despite of some cautios leaders considered the risk. And when Gokturk attackas, being too far away from homeland and great Indian population are added to this choice, Hepthalits were assimilated in India and they were disappered from history scene.

Resumen El presente artículo se propone realizar una revisión crítica del texto de Andrés Ortiz-Osés, titulado: "Mitologías culturales", el cual pretende definir el trayecto histórico que han seguido las tradiciones míticas, tanto en Europa como en una parte de Asia. Cuestionamos sus pretensiones de universalidad, su perspectiva eurocéntrica, la cual se pone de manifiesto en las categorías que utiliza para interpretar las diversas mitologías culturales y la falta de un fundamento sólido en la formulación de sus hipótesis, particularmente respecto de su teoría sobre las religiones del Paleolítico superior y del Neolítico. Argumento que carecemos por completo de documentación alguna que nos permita conocerlas en detalle, tal como él propone. Cuestiono la manera en la cual el autor y Marija Gimbutas-en cuyas teorías se basa-apelan a los datos arqueológicos para reconstruir, supuestamente, las mitologías de esos periodos. Así mismo, apelo a la etnología reciente para cuestionar su manera de conceptualizar el "animismo". Finalmente, demuestro que los conceptos a partir de los cuales interpreta al budismo y al taoísmo son completamente erróneos. Palabras clave: mitologías, Diosa Madre, animismo, budismo, taoísmo. Abstract The present article proposes to proceed with a critical review of Andrés Ortiz-Osés' text, entitled: "Mitologías culturales", which pretends to define the historical trajectory that mythical traditions of Europe and part of Asia have followed. We question his pretentions of universality, his Eurocentric perspective, which is made evident by the categories he utilizes in the interpretation the diverse cultural mythologies. As well, we find a lack of a solid foundation in the elaboration of his hypothesis, particularly in reference to his theory about the religions of the Upper Paleolithic and the Neolithic periods. I argue that there is a complete absence of documentation that would allow us to know them in detail, as he pretends. I also question the way in which the author and Marija Gimbutas-in whose theories he is based-appeal to the archaeological data, in order to supposedly reconstruct the mythologies of those periods. Following the same critical line of thought, I appeal to recent ethnology, in order to question the way in which he conceptualizes "animism". Finally, I demonstrate that the concepts he uses in the interpretation of Buddhism and Taoism are completely wrong.

Această carte este, după cum arată și titlul, o încercare de a prezenta înțelesul credinței și al Nembutsului în conformitate cu învățătura tradiției noastre.
Îmi încep explicațiile cu Legământul Principal al lui Buddha Amida deoarece fără el nu ar exista Jodo Shinshu. Așa cum a spus Shinran:

„Dacă Legământul Principal al lui Amida este adevărat, învăţătura lui Shakyamuni  nu poate să fie falsă. Dacă învăţătura lui Buddha este adevărată, comentariile lui Shan-tao  nu au cum să fie false. Dacă comentariile lui Shan-tao sunt adevărate, cum pot să fie minciuni cuvintele lui Honen ? Dacă cuvintele lui Honen sunt adevărate atunci cu siguranţă că ceea ce eu spun nu pot fi vorbe goale.”

Fiecare școală (confesiune) buddhistă are o linie de transmisie. A noastră începe cu Buddha Amida și continuă cu Shakyamuni – Buddha istoric, cei șapte Maeștri, Shinran Shonin, Rennyo Shonin și orice învățător autentic care le-a urmat și a fost loial Legământului Principal. Ceea ce toți reprezentanții liniei noastre au spus într-un singur glas este că Legământul Principal este adevărat și conține tot ceea ce avem nevoie pentru a atinge Buddheitatea în Tărâmul Pur al lui Amida.

”Fiți în acord cu Legământul Principal” este motto-ul școlii noastre iar această carte încearcă să facă exact asta  - să fie în acord cu Legământul Principal, să întoarcă mințile ființelor către Legământul Principal și să le facă să urmeze exclusiv cerințele Legământului Principal.
Fie ca toți cei care o citesc să abandoneze învățăturile greșite ale căilor nebuddhiste iar dintre diversele învățături și practici buddhiste să o aleagă pe cea care reprezintă adevăratul motiv al venirii tuturor Buddha în această lume – Nembutsul credinței, Vehiculul Unic al Legământului Principal.

30. jaanuaril1988 toimus Moskvas presskonverents välisajakirjanikele, kus anti maailmale teada Eesti Rahvusliku Sõltumatuse Partei, esimese poliitilise opositsiooni partei loomisest Nõukogude Liidu ajaloos, mille eesmärgiks taastada vaba ja iseseisev Eesti. ERSP Ettepaneku ja esmase programmi autoriks oli Eesti Budistliku Vennaskonna juht Vello Väärtnõu, ning Ettepanekule oli alla kirjutanud 14 inimest.
Siiani ei ole ERSP Ettepanekust, Moskva pressikonverentsist ning Väärtnõust kui ERSP autorist ja partei programmi koostajast mainitud ühtegi sõna Eesti uue aja ajalooõpikutes. Ka Väärtnõu ise ei ole siiani sõna võtnud sel teemal Eestis, kuid lääne pressis on ilmunud hulk intervjuusid ja artikleid seoses Väärtnõu budismialaste tegevuste ning ERSP algatusega.
Käesolev artikkel uurib, kes on Vello Väärtnõu ja miks just tema tuli välja ettepanekuga luua ERSP? Kas Vello Väärtnõu tegevus sel alal oli hästi läbimõeldud või juhuslik? Miks eesti dissidendid, muinsuskaitselased ega ükski teine inimene terves Liidus ei tulnud mõttele nõuda iseseisvust, ja veel sellisel elegantsel viisil? Mis on saanud ERSPst, mida arvavad asjaosalised ning kuidas mõjutas ERSP loomise ettepanek Eestit ning Nõukogude Liitu? Ja kõige olulisem küsmus - Kuidas on eesti riik tunnustanud ERSP idee autorit Vello Väärtnõud ja neid 14 inimest, kes julgesid alla kirjutada sügaval sotsialismi ajal ERSP ettepanekule ?
Eessõna kirjutas artkiklile Vello Väärtnöu, kes andis ka  intervjuu ERSP alguse ning tegevuse kohta.

Conclusão do artigo em três partes, Os Três Paradoxos da Vida Contemplativa, focado agora na análise do 3º e último paradoxo, O Paradoxo do Eu, o qual parece resultar da dificuldade em conciliar a ideia de que o eu não existe ou não passa de uma ficção, ao mesmo tempo que se pretende despertar ou libertar o eu dessa ilusão existencial paradoxalmente criada pelo próprio eu.

Buddhismul Jodo Shinshu sau Amida Dharma este calea către atingerea Nirvanei (Iluminării supreme) prin credința în Buddha Amida. Această cale a fost propovăduită de Buddha Shakyamuni (Buddha istoric) și apoi transmisă până în timpurile noastre de o lungă serie de Maeștri și învățători între care îi amintesc în mod special pe Shinran Shonin (1173-1262), fondatorul acestei școli în Japonia și Rennyo Shonin (1415-1499), restauratorul ei. 
Cuvintele ”Jodo Shinshu” se traduc prin ”adevărata școală a Tărâmului Pur” iar Dharma înseamnă învățătură, așadar, Amida Dharma este învățătura despre salvarea necondiționată oferită de Buddha Amida. Cu ajutorul acestui Buddha numit Amida ne naștem în Tărâmul său Pur (sfera sa de influență) după moarte iar acolo atingem Iluminarea perfectă (Nirvana).

Cartea aceasta reprezintă esența învățăturii buddhiste Jodo Shinshu așa cum este ea predată la templul Amidaji și în organizația noastră internațională. Studiul ei este obligatoriu pentru orice adept iar dacă cineva nu o poate citi, atunci îi va fi citită de către preot sau unul dintre colegii de la templu.
Amida Dharma conține așadar, minimul de cunoștințe pe care trebuie să-l aibă un membru Amidaji. 

Această carte este simplă, fără citate și informații detaliate, fără mulți termeni specifici , limitată la ceea ce este strict necesar pentru a înțelege lumea naşterilor şi morților repetate (samsara) și Calea către eliberarea din ea.

Textul este aranjat în paisprezece capitole, fiecare capitol având pasajele numerotate pentru o lectură și citare ușoară, după exemplul altor texte clasice.

Cititorului îi sunt oferite explicații legate de karma și samsara, despre natura de Buddha și ce este Nirvana sau Iluminarea, cine sunt Buddha Shakyamuni (Buddha istoric) și Buddha Amida, ce este credința, ce trebuie să facă pentru a avea credință, cum să asculte învățătura și cum trebuie să se comporte în legătură cu credința (cele opt precepte ale credinței), etc. De asemenea, i se explică ce obține aici în această viață dacă se încrede în Buddha Amida și avantajele nașterii în Tărâmul Pur după moarte.
La final i se prezintă în doisprezece puncte idealul moral propovăduit de Buddha Shakyamuni.
Ideea fundamentală că Amida Dharma nu este o justificare sau o încurajare pentru un comportament rău apare atât în Marea Sutră, în secțiunile 31-40, pe care le explic în Comentariu al Sutrei despre Buddha al Vieții Infinite, precum și în scrierile lui Shinran Shonin, în special în Mattosho și Tannisho, unde se spune foarte clar că nu trebuie să consumăm otravă (să facem fapte rele) dacă avem antidotul (salvarea necondiționată a lui Amida), sau cu alte cuvinte, nu trebuie să luăm iubirea și salvarea oferită de Amida ca fiind o încurajare la a da curs tendințelor noastre negative ori să credem că dacă suntem salvați de Amida nu mai trebuie să facem niciun efort în a avea un comportament corect. Ce înseamnă acest comportament corect din punct de vedere buddhist este explicat în multe sutre și tratate buddhiste din care am făcut un rezumat cât mai detaliat care să ofere cititorului un ghid pentru viața de fiecare zi.

Toate cele paisprezece capitole conțin învățături care sunt dezvoltate în detaliu, cu citate din Buddha Shakyamuni și Maeștrii tradiției noastre, în celelalte cărți ale mele pe care vă invit să le citiți dacă vreți să aprofundați învățătura prezentată aici.

Indiferent ce ați studia de-a lungul vieții voastre să țineți minte cele scrise în această carte care este esența căii către nașterea în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida. Tot ceea ce este prezentat în ea se află în armonie cu Legământul Principal al lui Amida și cu intenția tuturor Buddha.

Namo  Amida Bu

Öz Güneydoğu Asya'da yer alan Myanmar; Çin, Tibet ve Hint kültürlerinin kesiştiği bir ülkedir. Nüfusun çoğunluğunu oluşturan Budistler ile Arakan/Rakhine bölgesinde yoğunlaşan Hint kökenli Müslümanlar arasındaki gerginlik, üç temel tarihî dinamikten beslenmektedir. Birincisi, Budistler ile Müslümanlar bölgesel hâkimiyet mücadelelerinde tarihsel olarak farklı ittifakları tercih etmişlerdir. Örneğin, İkinci Dünya Savaşı sırasında Budistler, İngiltere'den bağımsız olma umuduyla işgalci Japonya'yı desteklerken Arakanlı Müslümanların çoğunluğu da Burma'dan bağımsız olma düşüncesiyle İngiltere'nin yanında yer almıştır. Bu durum, İngiliz muhibbi gruplar ile Burma milliyetçileri arasında günümüze dek süren ayrışmalara neden olmuştur. İkinci dinamik, bölgesel göç hareketleri ve sosyoekonomik farklılaşmalardır. On dokuzuncu yüzyılda Hindistan alt kıtasına hükmeden İngiltere, Myanmar'a çok sayıda Hintli göçmenin gelip yerleşmesine izin vermiş; çoğu Müslüman olan ve bürokraside, ticarette aktif rol alan bu göçmenler zaman içinde toprak sahibi de olmuşlardır. 1930'lu yılların başında yaşanan ekonomik kriz, daha iyi hayat şartlarına sahip olan Hint asıllı göçmenlere karşı yerli halk arasında duyulan hoşnutsuzluğu arttırmış; bu temelde Hintli göçmenlere yönelik saldırılar vuku bulmuştur. Üçüncüsü, 1962 sonrasında ülkeyi demir yumrukla yöneten sosyalist stratokrasi; tek millet (Myanma), tek dil (Myanma bhasa), tek din (Budizm) politikasına dayalı katı bir uluslaşma mantığı ile hareket ederek ülkedeki etnik ve dinî azınlıkları eşit vatandaşlar olarak görmemiştir. Budizm ile millî kimlik özdeşleştiği için Müslümanların varlığı millî birliğe tehdit olarak algılanmaya başlanmıştır. Bu bağlamda Myanmar, pasifist bir din olan Budizm'in nasıl şiddetle anılan bir dine dönüştüğünü görmek açısından önemli bir örnektir. Abstract Myanmar is a Southeast Asian country where Chinese, Tibetan, and Indian cultures have intermingled with each other throughout the country's history. The conflict between the Buddhists and Muslims of Indian origin in the Arakan/Rakhine region is fueled mainly by three historical dynamics of differentation. Firstly, Buddhists and Muslims opted for different alliances during the competitions for regional dominance. During the Second World War, for instance, Buddhist Bamars supported the Japanese occupiers against Britain while Arakanese Muslims took sides with Britain with the hope of establishing a state independent from Burma. This difference of alignment led to conflicts not only between the Buddhists and Muslims but also the pro-British groups and Burmese nationalists. The second dynamics is the regional immigration movements and the resultant socioeconomical differentation. As a colonialist power in the Indian subcontinent, Britain made it possible for Indians and Bengalis to come and settle in today's Myanmar. These Muslim immigrants not only became active in the colonial bureaucracy and commerce but also became landed proprietors. The economical crisis in early 1930s increased the discontent among native people against those Indian immigrants who had better living conditions and this led to assaults against Indians. The third dynamics is the exclusionary and discriminatory policies of the post-independence governments against the ethnic and religious minorities in the country. The Myanmarese socialist stratocracy exercised a firm hand in its tough-minded nation-building process based on the principle of " one nation (Myanma), one language (Myanma bhasa) and one religion (Buddhism) only ". The ethnic and religious minorities, Muslims in particular, have not been treated as equal citizens. Since Buddhism is identified with the national unity, the presence of Muslims has been perceived as a threat to that unity. Along with the global trends, these factors have fueled the Buddhist-Muslim conflict growing violent in 2012. In this context, Myanmar is a significant example to see the relationship between violence and Buddhism which is normally characterised as a pacifist religion. Giriş Asya'nın güneydoğusundaki Hindiçin yarımadasında yer alan Myanmar, 677 bin km²lik yüzölçümüyle yarımadanın en büyük devleti konumundadır. Daha önce Burma/Birmanya 1 adlarıyla tanınan ülke, 1989'da adını Myanmar Birliği Cumhuriyeti (Pyidaunzu Thanmăda Myăma Nainngandaw) olarak değiştirmiştir. Her iki isim (Burma ve Myanmar) de Bamar etnik grubunu nitelemektedir. 51 milyon nüfuslu ülkede 135 farklı etnik grup mevcut olmakla birlikte nüfusun yüzde 68'ini

En el presente artículo evidenciaremos el poder transcultural de la animación japonesa, al tratarse de un medio que, gracias a las medidas tomadas por el gobierno japonés, ha conseguido gran reconocimiento internacional en tan solo unas décadas. Tras un repaso por los principales dogmas que predominan en el país, el budismo y el sintoísmo, relacionaremos muchos de los elementos del folclore nipón con diversas obras de la animación japonesa. Finalmente, profundizaremos en esta unión entre animación y religión, costumbres y mitología, a través de una selección de metrajes de anime con repercusión internacional.

Uno de los principales escollos para un mejor conocimiento del budismo entre la comunidad hispanohablante es el estado embrionario de los estudios budistas en la región. Hay cursos promovidos por sanghas y centros de meditación, pero no existen suficientes programas a nivel universitario. A fin de ahondar en esta temática, Buddhistdoor en Español lanza una nueva edición especial a la que ha invitado a una serie de expertos que nos ayudarán a entender las razones que explican el estado subdesarrollado de los estudios budistas en los paises de habla hispana. También conoceremos varios proyectos que se vislumbran en el horizonte y que ofrecen mejores perspectivas al futuro. Esperamos que esta edición especial pueda contribuir a una mejor enseñanza y propagación del Dharma.

Resumen: El presente artículo consiste
en una crítica del texto de Andrés Ortiz-
Osés, titulado “Mitologías culturales”,
el cual pretende definir el trayecto
histórico que han seguido las tradiciones
míticas de Europa y Asia. Cuestiono
sus pretensiones de universalidad y su
perspectiva eurocéntrica, así como la
falta de un fundamento arqueológico
sólido en la formulación de sus hipótesis
sobre la supuesta religión de la
Diosa Madre. Me valgo de la etnología
reciente para criticar su manera de conceptualizar
el “animismo”. Finalmente,
demuestro que los conceptos a partir
de los cuales interpreta al budismo y al
taoísmo son completamente erróneos.
Palabras clave: mitologías, Diosa
Madre, animismo, panteísmo, budismo,
taoísmo.
Abstract: This article consists of a
critique of Andrés Ortiz-Osés’s text,
entitled “Mitologías culturales”, which
aims to define the historical path that
mythical traditions of Europe and Asia
have followed. I question his claims
to universality and his eurocentric
perspective, as well as the lack of
solid archaeological foundation while
formulating his hypotheses about the
alleged religion of Mother Goddess. I
use recent ethnology to criticize his way
of conceptualizing “animism”. Finally,
I show that the concepts from which he
interprets Buddhism and Taoism are
completely wrong.
Keywords: mythologies, Mother Goddess,
animism, pantheism, Buddhism,
Taoism.

A partir de la tesis del filósofo español Miguel de Unamuno (1864-1936), según la cual el extremo occidental — Portugal — y el extremo oriental — India — se dieron las manos espirituales por vía de la comprensión de la vanidad del mundo (vanitas), presentada en su obra Por tierras de Portugal y España (1911), nos proponemos poner en diálogo las visiones del mundo barroco occidental y del mundo budista oriental sobre la vanidad y la muerte. En este sentido, nuestra reflexión se centrará en el pensamiento del P. António Vieira, como ejemplo capital del pensamiento barroco portugués, y en el Sermón de Benares, como texto fundador del budismo.

Con la crisis del paradigma newtoniano a principios del siglo XX, vemos surgir un acercamiento entre la ciencia, la religión y el misticismo, alentado por algunos de los físicos cuánticos más destacados, asimismo, la epistemología se vio afectada
y a lo largo del siglo XX se entabló una discusión en torno a la objetividad del conocimiento y la construcción socio-lingüística de la realidad. Con este trasfondo, la experiencia mística será objeto de estudio por la epistemología, que desde una perspectiva constructivista afirmará el carácter mediado de este tipo de experiencias. Sin embargo, una revisión de esta postura muestra que es necesario conceder un carácter singular a la experiencia mística, que a su vez permite una comprensión renovada de la experiencia mística.