Imperio Otomano

Deschidem în istoria Dobrogei veacurilor XV -XIX o temă nouă, mai puţin cunoscută, aceea a evoluţiei fortificaţiilor otomane.
Analiza problematicii localizării cetăţilor şi fortificaţiilor realizate de otomani pe teritoriul Dobrogei ne-a permis, în ultimii ani, o amplă documentare, având ca principal obiectiv aprofundarea bibliografiei, cercetarea arheologică, studierea şi interpretarea izvoarelor istorice, incluzând şi surse cartografice. Astfel, prin proiectul Cartografia cetăţilor medievale dispărute , am valorificat într-un întreg datele obţinute, pe parcursul mai multor decenii, în urma cercetărilor arheologice, a izvoarelor istorice descoperite recent şi a celor în care sunt descrise sau apar informaţii despre cetăţile şi fortificaţiile otomane din Dobrogea. Descoperirea unor planuri şi pros-pecte, aflate în arhivele de la Kiev şi Moscova, permite o analiză amplă a trecutului cetăţilor otomane situate de-a lungul frontierei dunărene, istoricii şi nu numai având acum la îndemână surse care arată, printre altele, mult mai clar evoluţia fortificaţiilor otomane de la Hârşova, Măcin, Isaccea, Tulcea, Babadag, Constanţa şi Mangalia. Pe parcursul derulării proiectului, am apelat la tehnicile moderne utilizate în cartografie, prin folosi-rea intensă a investigaţiilor non-invazive, care implică fotografii aeriene, prospecţiuni geomagnetice, georadar, rezistivitate electrică sau studiul imaginilor satelitare .
Rezultatele obţinute în urma interpretării izvoarelor istorice recent descoperite şi a celor cunos-cute istoriografiei române, dar şi a datelor cercetărilor arheologice, aduc în atenţia celor interesaţi, deocamdată, fortificaţiile de la Hârşova. Cetatea otomană a Hârşovei poate fi identificată cu peri-metrul rezervat de pe Dealul Cetăţii, intrat în conştiinţa publică sub numele de „cetatea Carsium”. Atât datele noi referitoare la distrugerile şi refacerile succesive din perioada conflictelor ru-so-otomane din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi prima parte a secolului al XIX-lea, cât şi elementele de fortificaţie, inclusiv cele aparţinând cetăţii bastionare, redate fidel pe planurile ru-seşti, oferă o nouă perspectivă nu numai asupra istoriei Hârşovei medievale, dar şi asupra evoluţiei cetăţilor otomane din Dobrogea. /
We open a new, less known theme in the history of Dobrogea of the 15th–19th centuries, that of the evolution of the Ottoman fortifications.
The analysis of the issue of the location of the fortresses and fortifications made by the Otto-mans on the territory of Dobrogea has allowed us, in recent years, an extensive documentation, having as main objective the deepening of the bibliography, of the archaeological research, study and interpretation of historical sources, including cartographic ones. Thus, through the project Cartography of extinct medieval fortresses , we have fully exploited the data obtained over several decades, following archaeological research, the recently discovered historical sources and those that describe or contain information about the Ottoman fortresses and fortifications in Dobrogea. The discovery of plans and leaflets in the archives of Kiev and Moscow allows a comprehensive analysis of the past of Ottoman fortresses along the Danube border, historians and not only them, now having at hand sources that show, among other things, much more clearly, the evolution of the Ottoman fortifications from Hârşova, Măcin, Isaccea, Tulcea, Babadag, Constanţa and Manga-lia. During the project, we resorted to modern techniques used in cartography, through the intense use of non-invasive investigations, which involve aerial photography, geomagnetic prospecting, georadar, electrical resistivity or the study of satellite images.
The results obtained following the interpretation of the recently discovered historical sources and those known to Romanian historiography, but also of the data of the archaeological research-es, bring to the attention of those interested, for the time being, the fortifications from Hârşova. The Ottoman fortress of Hârşova can be identified with the reserved perimeter on Dealul Cetăţii (Citadel Hill), which entered the public consciousness under the name of “Carsium fortress”. Both the new data on the successive destructions and restorations during the Russo Ottoman conflicts of the second half of the 18th century and the first part of the 19th century, and the elements of fortification, including those belonging to the bastion fortress, faithfully rendered on the Russian plans offer a new perspective not only on the history of medieval Hârşova, but also on the evolution of the Ottoman fortresses in Dobrogea.

En este libro se recoge la obra Trajikomedia o lyorar i reir que el líder sionista Nahun Sokolov dirigió al periodista sefardí David Fresko y en el que defiende vehementemente los principios del sionismo frente al nacionalismo-patriotismo turco postulado por Fresko. El sionismo ha sido un movimiento protagonista de unos de los conflictos más longevos y enraizados del siglo XX, el de Oriente Medio. El modo en el que el nacionalismo judío, en todas sus variantes, enfrentará a distintos sectores del mundo judío exponiendo propuestas y postulados que aun hoy en día perduran en el judaísmo, queda reflejado en este trabajo. Los programas de propaganda y difusión organizados por los dirigentes sionistas en los primeros momentos serían recogidos en documentos similares al presentado en este libro y son un instrumento para el estudio e investigación de la paz y los conflictos. El libro, originalmente en hebreo, fue traducido al judeoespañol en caracteres hebreos (Constantinopla, 1910). Aquí se ofrece la transcripción a caracteres latinos lo que lo hace asequible a toda persona interesada en los movimientos nacionalistas de principios del siglo XX, en general, y en el sionismo, en particular.

“La incorporación de las mujeres sefardíes a la esfera pública en el paso del siglo XIX al XX” (en colaboración con Amor Ayala y Amelia Barquín), Actas del Primer Congreso Internacional Las mujeres en la esfera pública. Filosofía e Historia contemporánea, ed. Laura Branciforte, Carmen González Marín, Montserrat Huguet y Rocío Orsi, Madrid, Cersa, 2009, pp. 22-39
Panorámica sobre los cambios educativos, sociales, políticos y culturales que se produjeron en las comunidades de la diáspora sefardi desde la segunda mitad del siglo XIX, y que propiciaron un cambio en el papel de las mujeres y su acceso a la educación y a las actividades de la esfera pública.