Drept

Motto: Maria montesque polliceri (Gaius Sallustius Crispus) 
Eritis sicut Dii scientes bonum et malum! (Septuaginta. Genesis)

Résumé

Pollicitatio (onis) comme substantif commun, signifie une offre, c’est à dire, promettre quelque chose, proposition, s’engager à faire quelque chose...  Sa racine lexicale se trouve aussi dans le verbe indo-européen polliceor, offrir par promesses...  Ayant en vue la force agressive des promesses en vain de la part des forces politiques d’aujourd’hui, un éclaircissement romain classique est plus que nécessaire. C’est assez logique à soutenir, presque sans aucune réserve, que, selon les mots d’Oxenstierna : La facilité à faire des promesses et la difficulté de les tenir sont presque inséparables...  C’est juste la conception de Rousseau qui complète cette belle phrase, en disant : Le plus lent à promettre est toujours le plus fidèle à tenir...
                                                ***

Pollicitatio (onis) comme substantif commun, signifie une offre, c’est à dire, promettre quelque chose, une proposition, s’engager à faire quelque chose...  Sa racine lexicale se trouve aussi dans le verbe indo-européen polliceor, offrir par promesses...  Vue la force agressive des promesses en vain de la part des forces politiques d’aujourd’hui, un éclaircissement romain classique est plus que nécessaire. C’est assez logique à soutenir, presque sans aucune réserve, que, selon les mots d’Oxenstierna : La facilité à faire des promesses et la difficulté de les tenir sont presque inséparables...  C’est juste la conception de Rousseau qui complète cette belle phrase, en disant : Le plus lent à promettre est toujours le plus fidèle à tenir ...

Motto: Ad nepotem Ausonium protrepticon de studio puerili. IV (...) Disce libens, tetrici nec praeceptoris habenas /  Detestere, nepos: nunquam horrida forma magistri. / Ille licet tristis senio, nec voce serenus, /  Aspera contractae mimitetur iurgia frontis, /  Numquam immanis erit: placita assuetudine vultus ... ( Ausonius, Epistulae, Ad nepotem Ausonium protrepticon de studio puerili. IV, apud Ioan Inocențiu Micu-Klein, Carte de înțelepciune latină (Illustrium poetarum flores), Ediție de Florea Firan și Bogdan Hâncu, Editura Științifică, București, 1992, pp. 184-185, De discipulis, Discipulorum officium, Ausonius in Protteptico ad Nepos (Despre discipoli, Îndatoririle discipolilor, Ausonius, în Prottepticus către nepot): ”Crede-mă sincer, nepoate, să nu porți tu pică pe hățul / Unui profesor sever. N-a-ngrozit niciodată-un magistru. / Poate fi trist, de-i bătrân, și cu vocea puțin răgușită, / Să te-nfioare-ar putea cu-a lui frunte-ncrețită-n dispute. / Nu va fi crud niciodată, iar chipu-i stârni-va plăcere.”)

Prezentul capitol introduce conceptul de „acces la justiție” prin raportare la standardele-europene, dar și cele românești, precum și la cele mai importante privind drepturile omului. Acesta prezintă sistemele regionale europene care protejează drepturile individuale și subliniază importanța acordată protecției drepturilor la nivel național. În plus, acest capitol rezumă raportul dintre drepturile privind accesul la justiție în Uniunea Europeană (UE) și în cadrul Consiliului Europei (CoE). Fiind o țară membră a Uniunii Europene este normal să abordăm aspectul accesului la justiție nu numai din punct de vedere național, ci la nivelul Uniunii, deoarece legislația care se aplică pe teritoriul acestea este de asemenea obligatorie și pe teritoriul statului nostru.
Autoritatea judecătorească se compune din instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit Legii de organizare judiciară. Constituţia prevede că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. (Art.126). Legea de organizare judiciară menţionează că, justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; curţi de apel; tribunale; tribunale specializate; judecătorii.

Lucrarea de faţă reprezintă un rezumat in extenso al studiului monografic cu titlul "Ştiinţele juridice la Universitatea „Bolyai” Cluj – 1945-1959", publicat în volumul omonim din 2016.
Volumul îşi propune prezentarea evoluţiei specializării drept, în limba maghiară, din cadrul Universităţii „Bolyai” Cluj (1945–1959), cuprinzând în acest sens o prefaţă semnată de Emőd Veress, un amplu studiu semnat de Zsolt Kokoly, dedicat istoriei ştiinţelor juridice din cadrul Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Economice ai acestei universităţi (cronologie, infrastructură, programe de studii, populaţia studenţească, corpul profesoral, activitatea didactică şi de cercetare ştiinţifică, producţia editorială, relaţiile cu diferite instituţii de profil din Cluj, etc), respectiv o a treia parte, cuprinzînd interviuri cu absolvenţii de drept din promoţiile 1950–1964 ale Universităţii „Bolyai”.

În speranța evoluției dezbaterilor viitoare într-un spirit de corectitudine, a expunerii realității complete și a plecării de la același fond de cunoaștere în materie, voi prezenta metodele, etapele și actorii în efectuarea supravegherii tehnice.
Există două accepțiuni legale de definire și încadrare a termenului generic de ”ascultare” sau ”supraveghere”. În primul caz, vorbim despre metodele speciale de supraveghere din cadrul procesului penal care sunt reglementate la Capitolul IV din Codul de Procedură Penală (Legea nr.135/2010). În al doilea caz, vorbim despre activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, desfășurate de către serviciile cu atribuții în domeniul securității naționale (SRI, SIE, SPP) și care sunt prevăzute în Capitolul II din Legea securității naționale (Legea 51/1991).