ACTA MVSEI APVLENSIS
APULUM LVIII
series ARCHAEOLOGICA ET ANTHROPOLOGICA
Fondator
ION BERCIU
Editor
GABRIEL TIBERIU RUSTOIU
Colegiul editorial
RADU ARDEVAN - Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca
NIKOLAUS BOROFFKA - Deutsches Archäologisches Institut, Berlin
CHRISTOPHER F. E. PARE - Universitatea „Johannes Gutenberg”, Mainz
ZENO KARL PINTER - Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu
MARIUS PORUMB - Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
VOLKER WOLLMANN - Obrigheim
Colegiul de redacţie
HORIA CIUGUDEAN – redactor șef
RADU OTA - secretar de redacţie
CRISTINEL FÂNTÂNEANU - secretar de redacţie
ADINA BOGDAN - membru
GEORGE BOUNEGRU – membru
GABRIEL BĂLAN – membru
CRISTIAN TITUS FLORESCU – membru
RADU CIOBANU - membru
Adresa de corespondenţă:
Correspondence address:
MUZEUL NAŢIONAL AL UNIRII NATIONAL MUSEUM OF UNION
510010 ALBA IULIA
RO – 510010 ALBA IULIA
Str. Mihai Viteazul, 12-14
Mihai Viteazul St., 12-14
Tel. 0258/813300
Tel. (+40) (258) 813300
revista.apulum@yahoo.com
www.mnuai.ro; www.muzeuluniriialba.ro; www.revista-apulum.ro
© 2021 MUZEUL NAŢIONAL AL UNIRII, ALBA IULIA
ISSN – 1013-428X
ISSN – 2247 – 8701
ISSN-L – 2247 – 8701
ACTA MVSEI APVLENSIS
LVIII
series ARCHAEOLOGICA ET ANTHROPOLOGICA
ALBA IULIA
MMXXI
Tehnoredactare: RADU OTA
Traducerea şi verificarea textelor în limba engleză: ADINA BOGDAN
Textele nepublicate nu se restituie.
SUMAR
CONTENTS – SOMMAIRE – INHALT
STUDII ȘI ARTICOLE – STUDIES AND ARTICLES
ADRIAN GEORGESCU, SABIN ADRIAN LUCA, FLORENTIN
PERIANU, Moșna – Râpă/Tablă (jud. Sibiu). Un sit al
culturii Petrești din Transilvania cu atribute rituale
Moșna - Râpă/Tablă (Sibiu County). A Site of Petrești Culture
from Transylvania with ritualistic Attributes……………………….
1
Chipped lithic Industry belonging to Petrești Culture from Alba
Iulia - Lumea Nouă Archaeological Site (Alba County)…………..
31
MIHAELA-MARIA BARBU, MIHAI GLIGOR, Industria litică
cioplită aparținând culturii Petrești din situl de la Alba Iulia
– Lumea Nouă – (jud. Alba)
HORIA CIUGUDEAN, Epoca bronzului în Transilvania: o privire de
ansamblu
The Bronze Age in Transylvania: an Overview..............................
55
Contributions to the Archaeological Repertoire and the History
of Turda (based on Surface Research)...........................................
97
ADRIAN SOCACI, COSMIN MIHAIL COATU, Contribuții la
repertoriul arheologic și istoria orașului Turda (pe baza
cercetărilor de suprafață)
DAN ANGHEL, FLORIN CIULAVU, GEORGE BOUNEGRU, Noi
date privind activitatea atelierelor de olari de la Apulum
New Data on the Activity of Potter Workshops from Apulum........
121
DANIELA CIUGUDEAN, Roman bronze Military Equipment and
Harness in the Collections of the Alba Iulia Museum II.
Personal Equipment and Harness Gear Fittings
Echipament militar roman personal și de harnașament de bronz
din colecțiile muzeului din Alba Iulia II. Garnituri/Accesorii de
echipament personal și harnașament.............................................
165
Horses’ Graves and Graves with Horses from VIIth VIIIth
Centuries in Transylvania ……………………………………………
267
CĂLIN COSMA, Morminte de cai și cu cai din secolele VII-VIII din
Transilvania
ANCA-DANIELA MATIȘ, Model de organizare primară a materialului
arheologic de tip ceramic. Studiu de caz – necropola de
incinerație de la Berghin (jud. Alba)
Model of primary Organisation of ceramic archaeological
Material. Case Study – incineration Necropolis from Berghin
(Alba County)…………………………………………………………...
RADU OTA, ILIE LASCU, O locuință medievală timpurie, recent
descoperită la Alba Iulia
313
An Early Medieval Dwelling, recently found in Alba Iulia……….
325
Recent Cemeteries of Vințu de Jos. An archaeological
Contribution………………………………………………………….....
337
CRISTIAN IOAN POPA, ANDREI STAVILĂ, ADRIAN
ARDELEAN, Cimitirele recente ale Vințului de Jos. O
contribuție arheologică
RESTAURARE – CONSERVARE – INVESTIGAŢII
RESTORATION – CONSERVATION – INVESTIGATIONS
SIDONIA PETRONELA OLEA, ARIANA CODRUȚA LEAHU,
Procesul tehnic de restaurare a unui monument funerar
roman de tip stelă
Technical Restoration of a funerary Roman Monument Stela
Type...........................................................................................
MONICA DRUȚA, Considerații privind starea de conservare a
bunurilor culturale mobile din patrimoniul Muzeului
Național al Unirii Alba Iulia, care au făcut parte din
expoziția Dacia Felix. Trecutul glorios al României
Considerations regarding the Conservation of the mobile
cultural Goods Part of the Heritage of the National Museum
of Unification Alba Iulia, put on Display at the Exhibition
Dacia Felix. The glorious Past of Romania…………………….
377
389
RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ
REVIEWS AND READER’S NOTES
HORIA CIUGUDEAN, Peter Thomas, Studien zu den bronzezeitlichen
Bergbauhölzern im Mitterberger Gebiet, Forschungen
zur Montanlandschaft im Mitterberger Gebiet 1,
Bochum, Verlag Marie Leidorf Gmbh, 2018, 615
pagini, 372 figuri, 68 planşe............................................ 397
RADU OTA, Sever-Petru Boțan, Dan Elefterescu, Vase de sticlă de
epocă romană descoperite la Durostorum/Ostrov –
Ferma 4 (secolele I p. Chr.-IV p. Chr.), Ed.
Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași,
2018, 192 pagini, 42 planșe alb-negru și
color................................................................................. 401
Lista autorilor…………………………………………………………….....403
EPOCA BRONZULUI ÎN TRANSILVANIA: O PRIVIRE DE
ANSAMBLU
Horia CIUGUDEAN
Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
Cuvinte-cheie: epoca bronzului, Bronzul timpuriu, Bronzul mijlociu, Bronzul târziu,
grupul Livezile, cultura Wietenberg, cultura Noua, grupul Cugir-Band, cultura Gáva,
Transilvania, depozite de bronzuri, date radiocarbon.
Keywords: Bronze Age, Early Bronze, Middle Bronze, Late Bronze, Livezile group,
Schneckenberg culture, Wietenberg culture, Noua culture, Cugir-Band group, Gáva
culture, Transylvania, bronze hoards, radiocarbon dates.
Teritoriul actual al României cuprinde nouă regiuni istorice, care
corespund, parţial sau în totalitate şi unor zone geografice cu un substrat geomorfologic diferit: Transilvania, Maramureş, Crişana, Banat, Oltenia, Muntenia,
Dobrogea, Moldova şi Bucovina (Fig. 1). Orice analiză sau prezentare obiectivă
a civilizaţiilor preistorice care s-au dezvoltat în spaţiul României, începând din
perioda neoliticului şi până la cucerirea romană, nu poate face abstracţie de
modelele regionale distincte pe care acestea le îmbracă1. Dacă teritoriile aflate la
est şi sud de Munţii Carpaţi, au receptat cu precădere influenţe venite din zona
sud-balcanică şi stepele eurasiatice, spaţiul intracarpatic şi Banatul se află într-un
contact mult mai strâns cu Europa centrală pe întreg parcursul epocii bronzului.
Cât priveşte influenţele lumii egeo-anatoliene, acestea pot fi detectate, în grade
şi forme diferite, în diferite etape ale civilizaţiei bronzului carpatic2, mai
pregnante în sfera ceramicii la nivelul bronzului timpuriu şi mijlociu, pentru ca
în bronzul târziu să ajungă în nordul Dunării şi elemente ale producţiei
metalurgice (lingouri de tip ox-hide sau rapiere miceniene).
Debutul Bronzului timpuriu are loc în spaţiul intracarpatic al României
în contextul expansiunii comunităţilor de păstori aparţinând culturii Yamnaya
din stepele nord-pontice la Dunărea de Jos şi mai departe, până în bazinul Tisei,
Ultimul tratat de Istorie a României, editat sub egida Academiei Române (2001), operează cu
aceleaşi unităţi geografice pe care le utilizăm şi în studiul de faţă. O abordare diferită propun alţi
specialişti (Fl. Gogâltan, M. Rotea), care preferă noţiunea extinsă teritorial a Transilvaniei,
incluzând şi teritoriile Crişanei şi Maramureşului (Rotea 2009, p. 6-9; Gogâltan 2015, p. 57, fig.
2).
2
Noţiunea de „bronz carpato-danubian“ (ori chiar „bronz getic“) a fost introdusă de V. Pârvan la
începutul secolului XX (Pârvan 1926, p. 292-293).
1
56
Horia Ciugudean
undeva la pragul dintre mileniile IV şi III a.Chr3. Teritoriile Banatului, Crişanei
şi Transilvaniei erau locuite la vremea respectivă de comunităţile complexului
Baden-Coţofeni, care intrase în faza sa finală de evoluţie4. Opinia exprimată de o
Fig. 1. Harta României cu delimitarea regiunilor istorice.
parte a specialiştilor români5, conform căreia acest complex ar aparţine
civilizaţiei Bronzului timpuriu, şi astfel debutul acestei perioade ar putea fi
plasat la cca. 3500 a.Chr., este greu de acceptat prin prisma producţiei
metalurgice, cantitatea şi repertoriul tipologic al pieselor confecţionate exclusiv
din cupru fiind relativ modeste6. Încercările recente de a plasa apariţia topoarelor
cu gaură de înmănuşare transversală în Bazinul Carpatic spre finalul mileniului
3
Heyd 2011; Frînculeasa et alii 2015.
Roman 1976; Ciugudean 2000; Popa 2012.
5
Vulpe 1979; idem 2001; Motzoi-Chicideanu 2011, p. 48-56; Băjenaru 2010; idem 2014, p. 25-30.
6
Ciugudean 2002. Situaţia este asemănătoare în cazul mediului Baden, unde singurele topoare
turnate par a fi cele plate, singurul tip pentru care au fost şi descoperite tipare monovalve (Balen
2018, fig. 7). Un punct de vedere opus este susţinut de S. Hansen, care leagă topoarele de tip
Baniabic de cultura Baden (Hansen 2010, p. 305).
4
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
57
IV a.Chr.7, nu sunt susţinute decât prin piese provenind din depozite sau
descoperiri izolate, tiparele descoperite în contexte arheologice clare plasându-se
toate în medii culturale aparţinând mileniului III a.Chr8. Trebuie adăugat şi
faptul că manifestările Baden au fost şi continuă să fie considerate în zona
Europei centrale drept expresia perioadei târzii a epocii cuprului, lipsind
argumente serioase pentru răsturnarea acestei teorii, cel puţin la nivelul
documentaţiei arheologice actuale. De aceea consider că debutul Bronzului
timpuriu (I) în primul sfert al mileniului III a.Chr. este opţiunea cea mai
rezonabilă, ea fiind în deplină concordanţă atât cu datele radiocarbon obţinute
pentru finalul culturii Coţofeni9, cât şi cu datele referitoare la grupul Livezile10.
Fig. 2. Mormântul central din tumulul de la Hăpria.
Practicantă a ritului incineraţiei, populaţia locală din Transilvania adoptă
probabil tumulul, ca tip de monument funerar, sub influenţă Yamnaya, purtătorii
acestei culturi trecând dinspre Banat în Transilvania prin Țara Haţegului şi
culoarul Mureşului. Necropola tumulară de la Silvaşu de Jos reflectă sugestiv
7
Hansen 2009, p. 147-158; idem 2013, p. 156-157; Batora 2003; Preda-Bălănică et alii 2020, p.
87.
8
Dani 2013, appendix 6; Gogâltan a subliniat şi el lipsa unor descoperiri convingătoare, care să
susţină această ipoteză (Gogâltan 2011, p. 53-54).
9
Ciugudean 1996, p. 58-59; idem 2000, p. 145-146; idem 2015, p. 168-169; Băjenaru 1998, p. 610; Diaconescu 2020, p. 28-32; Frînculeasa 2020, p. 47-50.
10
Ciugudean 1996, p. 59; Gerling, Ciugudean 2013, p. 184, fig. 3-4; Diaconescu 2020, p. 26-28,
fig. 9.
58
Horia Ciugudean
contactul celor două civilizaţii, faza mai veche cu morminte de incineraţie,
asociată cu ceramica bogat ornamentată de tip Coţofeni III, fiind succedată de
mormântul de tip Yamnaya, în casetă de lemn şi cu depuneri de ocru11. Movile
de pământ cu scheletele presărate cu ocru au fost descoperite şi în zona
Transilvaniei centrale, la Câmpia Turzii, Răscruci şi Cipău, în vreme ce la
Hăpria a fost cercetat un tumul de pământ care suprapunea o locuinţă Coţofeni
III12. Mormântul central avea scheletul depus în poziţie dorsală, cu picioarele
flectate sub formă de romb (poziţie de broască) (Fig. 2), poziţie neatestată în
mormintele grupului Livezile, dar cunoscută în mediul Yamnaya, atât în
Transilvania (Câmpia Turzii)13, cât şi la sud şi răsărit de Carpaţi14 sau în Câmpia
Tisei15.
Concomitent cu pătrunderea unor grupuri Yamnaya în ţinuturile joase,
zona muntoasă din vestul Transilvaniei înregistrează apariţia unui nou orizont
cultural, grupul Livezile, care înglobează fondul târziu Coţofeni şi evoluează în
al doilea sfert al mileniului III a.Chr. Acesta practica inhumaţia fără groapă, sub
movile de piatră (Pl. II), scheletele fiind depuse în poziţie chircită sau
dezarticulate (Pl. III/2), dovadă a practicării excarnaţiei16. Tumulii sunt dispuşi
în şiruri, pe cumpăna apelor din zona muntoasă (Fig. 3), deseori în imediata
apropiere a aşezărilor. Apar structuri defensive, de genul şanţurilor care tăiau
calea cea mai facilă de acces, cum este cazul la aşezările de la Livezile - Baia
sau Micoşlaca (Pl. I). Inventarul funerar constă din vase ceramice (Pl. IV),
podoabe din cupru, aur sau argint, coliere din dinţi de animale, topoare din
piatră. Sunt frecvente pandantivele în formă de ochelari, aflate în uz la
populaţiile eneolitice din zona carpato-alpină încă din mileniul IV a.Chr17.
Utilizate de purtătorii culturii Coţofeni în jurul anului 3000 a.Chr.18, ele sunt
preluate de populaţiile stepice din aria sud-carpatică19, care le vor difuza ulterior
şi în aria răsăriteană a culturii Yamnaya20. Cele două inele de buclă din aur de la
11
Diaconescu, Tincu 2016.
Cercetări inedite H. Ciugudean şi C. Uhner, în anul 2013.
13
Gogâltan 2016, pl. I/1.
14
Brudiu 2003, fig. 17/1; Frînculeasa et alii 2015, p. 63-65, fig. 6/III; Frînculeasa et alii 2019, pl.
IX/4-5; Agre 2015, fig. 4 şi 41; Alexandrov, Kaiser 2016, fig. 6.
15
Gerling et alii 2012, fig. 5 - grave 9.
16
Ciugudean 1991, p. 91; idem 1996, p. 133; idem 2011, p. 25; Beck et alii 2021; Rişcuţă et alii
2009, p. 275-276.
17
Matuschik 1996.
18
Ciugudean 2000, p. 36-37; Popa 2013.
19
Frînculeasa et alii 2013, pl. 17; Frînculeasa et alii 2020.
20
Frînculeasa et alii 2020, p. 12. Un punct de vedere diferit la Gogâltan, care consideră că
exemplarele din zona Ucrainei sunt mai degrabă preluate din spaţiul Poloniei (Gogâltan 2013, p.
53), deşi asemenea piese nu sunt utilizate acolo în mileniul III a.Chr. de comunităţile Amforelor
Sferice sau ulterior, de grupurile Ceramicii Şnurate.
12
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
59
Ampoiţa (Pl. VI/4) aparţinând tipului Leukas, documentează funcţionarea unei
reţele de schimburi între Transilvania, litoralul adriatic şi Marea Ionică21.
Fig. 3. Ortofotoplanul cimitirului din Bronzul timpuriu de la Ampoiţa - Peret.
21
Primas 1996, p. 159-162; Ciugudean 2012, p. 102.
60
Horia Ciugudean
Regiunea răsăriteană a Transilvaniei cunoaşte o evoluţie diferită de
restul zonei intracarpatice, aici fondul local Coţofeni fiind dislocat probabil în
jurul anului 3000 a.Chr., prin pătrunderea unor comunităţi ale civilizaţiei
Amforelor Globulare de la răsărit de Carpaţi22. Practica înmormântărilor în ciste
de piatră, specifică primelor etape ale Bronzului timpuriu din sud-estul
Transilvaniei, ar putea fi explicată tocmai prin această pătrundere23, în timp ce
vasele-askos din inventarul funerar indică şi o puternică componentă sudică, de
factură Zimnicea-Ezerovo. Împreună cu manifestările de tip Zăbala,
descoperirile funerare de factură Sânzieni-Turia se plaseză cronologic în prima
jumătate a mileniului III a.Chr. Cistele de piatră sunt prezente sporadic şi în aria
central şi vest-transilvană, după cum o dovedeşte mormântul central din tumulul
cu ring de piatră de la Floreşti (Pl. III/3, 5), din păcate jefuit, astfel că este greu
de apreciat momentul construirii movilei, care fusese prevăzută cu o stelă
funerară (Pl. III/4), găsită însă în poziţie secundară24. Un alt mormânt a furnizat
o dată radiocarbon spre mijlocul mileniului III a.Chr.25, dar el aparţine unui
orizont de înhumări secundare.
Spre mijlocul mileniului III a.Chr., civilizaţia Bronzului timpuriu din
Transilvania (BT II) evoluează în două arii culturale principale: Şoimuş, în
zonele centrale şi sud-vestice şi Schneckenberg-Jigodin în zona sud-estică.
Primul este caracterizat de o ceramică cu decor în relief şi străchini cu buza
îngroşată în formă de T, asemenea exemplarelor care apar în Bronzul timpuriu
din Macedonia, în vreme ce al doilea prezintă atât ornamente aplicate cât şi
decor şnurat, acesta din urmă individualizând grupul Jigodin. Semnalarea unor
situri cu ceramică Jigodin şi la est de Carpaţi, în depresiunea Oneşti, ar putea
semnala de fapt originea extracarpatică a grupului sau doar puternice contacte cu
grupul Ceramicii Şnurate podolo-volynene26. Totodată se remarcă prezenţa sub
buza vaselor a găurilor-butoni, element datorat probabil interferenţelor culturale
cu mediul Glina de la sud de Carpaţi.
Etapa finală a Bronzului timpuriu (BT III) este marcată de răspândirea
pe cea mai mare parte a teritoriului intracarpatic a stilului ceramic caracterizat de
impresiuni textile şi striuri (tipul Iernut), acest proces de uniformizare pregătind
trecerea spre civilizaţia Bronzului mijlociu. Trebuie însă subliniat faptul că
această specie ceramică este absentă din zona Munţilor Apuseni, unde la vremea
respectivă existau comunităţi care mai utilizau pentru înmormântări tumulii
grupului Livezile, după cum o demonstreză un mormânt secundar din tumulul de
22
Ciugudean 2015.
Motzoi-Chicideanu 2011; Ciugudean 2015.
24
Rotea 2009, p. 15-17.
25
Rotea et alii 2014.
26
Burtănescu 2002, p. 206-212.
23
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
61
la Meteş, datat în perioada 2200-1900 a.Chr27. O dată radiocarbon ceva mai
înaltă, împreună cu material ceramic striat28, semnalează implicarea grupului
Iernut în exploatarea resurselor salinifere de la Figa, în nord-vestul
Transilvaniei.
Din punct de vedere tehnologic, metalurgia Bronzului timpuriu este
caracterizată de utilizarea bronzurilor arsenice, aliajul de cupru şi cositor fiind
identificat deocamdată doar în compoziţia toporului descoperit la Sfântu
Gheorghe, care datează din a doua jumătate a mileniului III a.Chr. Tiparele de
topoare şi de pumnale de la Leliceni (Pl. VII/1, 4)29 sau Fântânele30 dovedesc
existenţa unor ateliere locale de metalurgi, care produc în primele două treimi
ale mileniului III a.Chr. tipuri de topoare legate de modelele zonei caucaziene. În
schimb depozitul de coliere-lingouri de la Deva indică certe contacte cu
metalurgia Europei centrale31, în principal cu aria culturii Aunjetitz, după cum
anumite forme ceramice specifice aceleiaşi arii pot fi regăsite în repertoriul fazei
târzii a culturii Schneckenberg. Dacă luăm în considerare rezultatele recentelor
analize metalografice făcute pentru bronzurile din orizontul Hajdúsámson-Apa32,
este probabil ca şi o parte din cuprul utilizat spre finalul mileniului III a.Chr. să
provină din zăcăminte aflate în afara Transilvaniei, respectiv din zona est-alpină
(Erzgebirge). Acest fapt nu exclude însă şi exploatarea unor zăcăminte locale,
aşa cum o dovedesc descoperirile de la Pianu de Sus, unde pe fragmente de vase
de tip Iernut – Zoltan au fost identificate resturi de cupru topit, având un conţinut
ridicat de fier, ceea ce îl făcea impropriu utilizării.
Din punct de vedere genetic, analizele de ADN relevă un aport
considerabil de populaţie din stepa nord-pontică, identificată arheologic prin
cultura Yamnaya, care apare în jurul anului 3000 a.Chr. în zona Dunării de Jos şi
se extinde spre Câmpia Tisei şi Podişul Transilvaniei. Pentru zona intracarpatică
a României există două analize ADN publicate, pe schelete din tumulul de la
Floreşti şi datate la mijlocul mileniului III a.Chr33. Ele nu oferă date
semnificative, la fel ca şi analizele izotopilor de stronţiu şi oxigen făcute pe
indivizi provenind din necropolele tumulare de la Livezile şi Meteş34, numărul
probelor fiind deocamdată mult prea redus pentru a concluziona asupra originii
locale sau non-locale.
27
Gerling, Ciugudean 2013, p. 184-185, fig. 5.
Harding, Kavruk 2013, p. 122-124, fig. 4.62.
29
Roman et alii 1992, pl. V, 78-79;
30
Soroceanu 1974; Rotea 2003, p. 45, 49-50.
31
Popa, Totoianu 2010, p. 138-141.
32
Pernicka et alii 2016.
33
Rotea et alii 2014.
34
Gerling, Ciugudean 2013.
28
62
Horia Ciugudean
Bronzul mijlociu debutează în spaţiul intracarpatic al României în jurul
anilor 2000/1950 a.Chr. şi durează până către 1500 a.Chr., fiind o perioadă în
care conexiunile interegionale se intensifică, produsele orizontului ApaHajdúsámson ajungând până în nordul Europei. Metalurgia aurului produce şi ea
piese spectaculare, cum este cazul vasului de la Bistriţa (Pl. VI/3), cu nimic mai
prejos decât produsele zonei egeo-anatoliene. Dacă în cazul aurului, este greu de
crezut că acesta nu provine din bogatele depozite ale Transilvaniei, pentru cupru
analizele recente efectuate pe piese din depozitul de la Apa indică cu destulă
certitudine că materia primă provine din zona Alpilor35. De altfel şi unele piese
de podoabă din bronz descoperite în situri aparţinând culturii Wietenberg, cum
ar fi cele de la Păuleni sau depozitul de pandantive de tip Tolnanémedi de la
Sebeş, aparţin tipologic ariei central-europene36. Pe de altă parte, este greu de
acceptat o totală ignorare a resurselor cuprifere locale, prezente atât în zona
Munţilor Apuseni, cât şi în Carpaţii Răsăriteni sau în zona Maramureşului.
Stadiul incipient în care se află încă arheologia montană pe teritoriul României şi
neglijarea investigaţiilor metalografice a zăcămintelor de minereuri neferoase
menţin din păcate în sfera ipoteticului existenţa mineritului extensiv al acestor
zăcăminte pe parcursul epocii bronzului. Puţinele argumente sunt reprezentate
de descoperirea aşa-numitelor “ciocane de minerit”, dar trebuie subliniat că doar
exemplarul de la Căraci a fost găsit într-un context minier, şi acela legat de un
zăcământ aurifer37.
Cultura Wietenberg este principala manifestare a perioadei mijlocii a
epocii bronzului din aria intracarpatică a României. La ora actuală, pe baza
câtorva zeci de date radiocarbon publicate, evoluţia sa a fost plasată între cca.
2000/1900 şi 1500/1400 a.Chr38. Aşezările Wietenberg sunt situate atât în zonele
joase de relief, cum este Podişul Secaşelor sau al Târnavelor, pe terasele
Mureşului, Someşului sau ale afluenţilor lor, cât şi în zona montană (Pl. V/1),
uneori la altitudini ce depăşesc 1000 m. Habitatul Wietenberg este predominant
dispersat, comunităţile par să aibă un anumit grad de mobilitate în peisaj,
aşezările concentrate şi intens locuite de tipul tell-urilor din zona Banatului sau
Crişanei nefiind cunoscute în arealul transilvănean. Siturile nu acoperă suprafeţe
prea mari de teren, ceea ce indică o viaţă rurală în care cătunele sau satele de
dimensiuni mici sunt forma preferată de habitat, ele fiind amplasate de obicei în
imediata vecinătate a unei surse de apă potabilă. De altfel acest tip de aşezări,
ocupate de membrii câtorva familii sau chiar ai unei singure familii lărgite, este
comun epocii bronzului în numeroase alte regiuni ale Europei. Datele culese
până în prezent privind evoluţia aşezărilor Wietenberg indică vetre de locuire
35
Pernicka et alii 2016.
Popa, Totoian 2010, p. 146-147.
37
Wollmann, Ciugudean 2005; Boroffka, Heck 2006.
38
Bălan et alii 2016.
36
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
63
care nu par să fi fost ocupate permanent mai mult de 5-6 generaţii, aşezările care
să depăşească 150-200 de ani ca durată de existenţă fiind destul de rare. În
aşezarea de la Aiud au fost cercetate nouă locuinţe de suprafaţă rectangulare,
dintre care opt aliniate pe un singur şir, laturile lungi ale caselor depăşind curent
16 m în lungime39. Locaţia favorabilă a unor situri de pe primele terase ale
Mureşului le permitea utilizarea cursului navigabil al râului, o importantă arteră
de comerţ spre civilizaţiile bronzului mijlociu din zona Tisei şi Dunării mijlocii.
În pofida opulenţei în metal afişate de aristocraţia emergentă a spaţiului
intracarpatic, reşedinţele fortificate ale acesteia par să lipsească, documentaţia
arheologică existentă la ora actuală neevidenţiind nici un sit cu structuri
defensive care să poată fi atribuite în mod cert culturii Wietenberg40.
Impresionanta aşezare de la Derşida (Pl. V/2), localizată într-o poziţie
dominantă şi locuită pe parcursul a câtorva secole, nu este dotată cu un sistem
defensiv41, deşi se află la graniţa vestică cu purtătorii culturii Otomani.
Comunităţile Wietenberg au practicat în mod curent incineraţia, care
constituie un important element de diferenţiere în raport cu vecinii lor vestici,
purtătorii culturilor Otomani sau Mureş, care-şi inhumau morţii. Resturile
cinerare erau depuse într-o urnă, de obicei acoperită cu un al doilea vas drept
capac, îngropată apoi la mică adâncime. Nici unul dintre cimitirele cercetate
până în prezent nu depăşeşte 100 de morminte (Limba = 74, Sebeş = 61), această
situaţie corespunzând de altfel cu dimensiunile reduse ale aşezărilor. Ariilor
funerare consacrate li se adaugă grupuri mici de morminte descoperite la
periferia unor aşezări, sau chiar morminte izolate42. Interesant de menţionat este
şi faptul că membrii comunităţilor Wietenberg au fost conştienţi de semnificaţia
funerară a movilelor ridicate peste mormintele din perioada bronzului timpuriu,
după cum o dovedesc urnele depuse în mantaua unor tumuli din Munţii
Apuseni43. O asemenea situaţie este întâlnită de altfel în numeroase zone ale
Europei şi depăşeşte limitele temporale ale epocii bronzului, ea ilustrând
recunoaşterea şi reutilizarea unor monumente funerare preistorice la multe
secole sau chiar milenii după ce ele fuseseră ridicate.
Producţia ceramică extrem de diversificată a oferit, alături de relativ
puţinele situri cu stratigrafie complexă, baza unei periodizări interne pentru
Bălan et alii 2016a.
Opiniile asupra acestui subiect sunt contradictorii, unii autori susţinând ipoteza prezenţei unor
structuri defensive (Borrofka 1994; Dietrich 2010), alţii fiind mai rezervaţi (Bejinariu 2004;
Molnár, Nagy 2013).
41
Chidioşan 1980.
42
Boroffka 1994, p. 106-114; Motzoi-Chicideanu 2011, p. 526-546; Marc 2016; Bălan 2017.
43
Vezi cazurile cimitirelor de la Cheile Aiudului, Ampoiţa - Dealul Dosciorului, Cetea
(Ciugudean 1996) sau Râmeţ - Gugu (cercetări inedite H. Ciugudean, C. P. Quinn şi J. Beck în
cadrul proiectului MARBAL).
39
40
64
Horia Ciugudean
cultura Wietenberg44. Dacă în faza timpurie ornamentaţia vaselor este mai
simplă, predominând decorul aplicat, cel realizat prin canelură sau impresiune,
în etapele următoare sunt realizate prin incizie sau impresiune o gamă variată de
motive spiralice sau meandrice, puse în valoare prin pasta albă cu care erau
încrustate. Remarcabil de unitară în întreaga arie de expansiune a culturii
Wietenberg, această motivistică o individualizează în raport cu celelalte culturi
din Bazinul Carpatic, legând-o în mod surprinzător de sfera ornamenticii din
lumea est-mediteraneană. Ornamentica de inspiraţie geometrică domină
ceramica stilului Wietenberg (Pl. VIII/1, 3), motivele spiralice și cele meandrice
fiind cele care au furnizat principalele argumente în favoarea relaţiilor cu lumea
miceniană45. Odată cu apariţia datelor radiocarbon, discrepanţa cronologică
dintre cele două arii civilizaţionale a dus la punerea sub semnul întrebării a
acestei ipoteze. Înrudirile stilistice sesizate în domeniul ornamenticii rămân o
problemă nesoluţionată, reinterpretarea originii motivelor spiralice în studii
recente fiind puţin credibilă46.
Cultura Wietenberg a participat la fabricarea şi vehicularea pieselor de
bronz aparţinând orizontului Hajdúsámson-Apa, care s-a născut în nord-estul
Bazinul Carpatic, dar ale cărui piese au depăşit cu mult ca răspândire graniţele
acestuia, ajungând până în nordul Europei. Existenţa meşterilor locali este
dovedită nu doar de prezenţa tiparelor de turnat în aşezări, dar şi de apariţia unor
morminte de metalurgi, cum este cel din peştera Cauce (Pl. VII/2-3, 5-6)47, care
poate fi atribuit fie purtătorilor culturii Wietenberg, fie unor comunităţi Balta
Sărată.
În colţul sud-estic al zonei intracarpatice, cultura Wietenberg este
precedată de pătrunderea unor grupuri est-carpatice de tip Costişa-Ciomortan,
după cum au dovedit-o cercetările din situl de la Păuleni48. În aceeaşi zonă
existenţa stilului Wietenberg se încheie mai repede decât în restul teritoriului
transilvănean, datorită pătrunderii comunităţilor Noua dinspre Moldova în jurul
anului 1500 a.Chr., care marchează şi debutul Bronzului târziu (Fig. 8). În
centrul şi mai ales vestul Transilvaniei, comunităţile Wietenberg târzii îşi
continuă evoluţia, intrând însă într-un fenomen tot mai accentuat de aculturaţie,
în condiţiile în care se înregistrează un puternic aport de elemente Cehăluţ
dinspre nord-vest. Dacă contextul unor date radiocarbon este corect, atunci se
poate vorbi despre supravieţuirea tradiţiilor decorative Wietenberg până la
nivelul secolelor XV-XIV a.Chr. Un fenomen similar a fost identificat la sud de
Carpaţi, unde tradiţii monteorene târzii, Tei şi Gârla Mare depăşesc palierele
Chidioşan 1980; Boroffka 1994; Bălan et alii 2016.
Horedt 1960; Bader 1990; Boroffka 1994.
46
Palincaş 2018.
47
Ciugudean et alii 2005.
48
Cavruc, Dumitroaia 2000; Cavruc, Rotea 2000.
44
45
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
65
cronologice până nu demult asumate, după cum o dovedesc datările radiocarbon
din cimitirul de la Câmpina49, fenomenul repetându-se la sudul Dunării la
Baley50 sau în cimitirul de la Hinova51. La fel, fenomenele de mixtură culturală
devin un numitor comun la nord şi la sud de Carpaţi, ele urmând tendinţe mai
generale de evoluţie la nivelul civilizaţiilor Bronzului târziu.
Existenţa unei elite războinice la nivelul Bronzului mijlociu
transilvănean este ilustrată prin descoperirile unor piese de metal, arme din
bronz în primul rând, cum este cazul topoarelor cu disc de la Ighiel sau din zona
fostului comitat al Turdei, toate bogat ornamentate cu motive geometrice
gravate52. Acestea aparţin categoriei de însemne ale puterii, lor adăugându-li-se
unele obiecte din metale preţioase, aur şi argint, aşa cum este recent descoperitul
vas de aur de la Bistriţa53, sau mai demult cunoscutele topoare de aur de la
Ţufalău54 (Pl. VI/2-3). Asemenea piese de prestigiu pot fi atribuite mediului
Wietenberg, elementele ornamentale fiind unele specifice acestei culturi. De
remarcat însă că toate piesele de aur provin din depuneri cu caracter ritual,
nefiind descoperite în contexte funerare, ceea ce poate fi un indiciu privind
transformarea lor în final, în ofrande destinate divinităţilor.
Bronzul târziu debutează în aria intracarpatică în jurul anului 1500
a.Chr., cam în aceeaşi vreme când civilizaţia tell-urilor din Banat, Crişana şi
valea Tisei îşi încetează şi ea evoluţia55. Spaţii vaste înregistrează un fenomen de
dizlocare şi relocare a comunităţilor, care însă nu implică decât parţial şi aporturi
ale unor populaţii alogene. Acesta este cazul grupurilor Noua, care pătrund
dinspre Moldova în colţul de sud-est al Transilvaniei, unde manifestările culturii
Wietenberg se opresc la nivelul fazei III (C), situaţie ilustrată de cercetările
recente de la Rotbav. Datările radiocarbon făcute în acest sit pentru locuirea
Noua o situează între secolele XV-XIII a.Chr.56, interval care corespunde altor
date existente pe teritoriul Moldovei57. Probele provenite din aşezări în care
materialele Wietenberg târzii sunt asociate cu materiale Noua aparţin secolului
XV a.Chr., demonstrând interacţiunile care au loc între cele două arii culturale,
încă de la pătrunderea comunităţilor răsăritene în zona intracarpatică a
României. În schimb, datele provenite din contexte funerare Noua din centrul şi
49
Frînculeasa 2014.
Alexandrov et alii 2016.
51
Davidescu, Vulpe 2010, p. 45, fig. 3/1-2.
52
Soroceanu 2012, p. 52-55, 107-109.
53
Gogâltan, Marinescu 2018.
54
Mozsolics 1968, p. 54-55.
55
Gogâltan 2008.
56
Dietrich 2014.
57
Sava, Kaiser 2011.
50
66
Horia Ciugudean
sud-vestul Transilvaniei sunt ceva mai târzii, ele plasându-se în general post
1400 a.Chr58.
Economia comunităţilor Noua pare a fi fost dominată de creşterea
animalelor, atât în teritoriul lor de origine cât şi în regiunile în care s-au extins
ulterior. Cu toate acestea, cercetări de ultimă oră par să indice că apariţia meiului
în zona intracarpatică se plasează în perioada apariţiei grupurilor Noua, care
cultivau această plantă în zona nord-pontică59. Dacă în domeniul producţiei
ceramice repertoriul de forme şi ornamente este restrâns (Pl. VIII/2), neputând
rivaliza cu produsele Bronzului târziu carpatic, în schimb producţia metalurgică
este remarcabilă, aducând tipuri noi de seceri, celturi şi podoabe în arealul
transilvănean. Un cuptor utilizat probabil de meşteri metalurgi a fost descoperit
în aşezarea Noua de la Bolduţ, fiind deocamdată singura instalaţie de acest gen
cunoscută din prima etapă a Bronzului târziu transilvănean.
În etapa lor de maximă expansiune în arealul intracarpatic, grupurile
Noua vor ajunge până în zona Orăştiei pe cursul mijlociu al Mureşului, aici
intrând în contact cu comunităţi aparţinând culturii Balta Sărată din Banat,
pătrunse prin zona Haţegului60 până la Simeria61. În nordul Transilvaniei
purtătorii culturii Noua ajung în bazinul Someşului, învecinându-se cu etapa
timpurie de evoluţie a grupului Lăpuş. Contactele sunt evidenţiate de adoptarea
în repertoriul ceramic Lăpuş I a ceştilor cu toarte supraînălţate, prevăzute cu
butoni discoidali62, o altă dovadă fiind depozitul de ace cu protuberanţe de la
Petea63. De altfel acest tip de ace răsăritene, lucrate fie din os, fie din bronz, au
fost vehiculate pe calea schimburilor pe arii vaste, ajungând spre nord până în
Slovacia, iar spre sud până în Macedonia.
Probabil cea mai importantă contribuţie pe care şi-o vor aduce
comunităţile Noua în dezvoltarea tehnologică a Bronzului târziu intracarpatic o
constituie participarea lor la extinderea exploatărilor salinifere din estul
Transilvaniei. Descoperirile de la Băile Figa (Fig. 4)64, dar şi din alte zone
salinifere, cum ar fi Valea Florilor în centrul Transilvaniei65, au pus în evidenţă
lucrări miniere pentru extragerea sării pe scară amplă, folosindu-se o tehnologie
nouă, nemaiutilizată până atunci în restul Europei preistorice. Exploatări similare
au fost evidenţiate şi în zona Maramureşului, zonă neocupată de grupurile Noua
şi aflată sub controlul comunităţilor de tip Lăpuş, ceea ce indică primatul
58
Ciugudean, Quinn 2015; Gogâltan 2015.
Sava, Kaiser 2011, p. 355-367.
60
Ciugudean et alii 2005.
61
Popa, Totoian 2010.
62
Kacsó 1975, fig. 16/1-5.
63
Marta 2005.
64
Harding, Kavruk 2010; idem 2013.
65
Wollmann, Ciugudean 2005.
59
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
67
populaţiilor locale în deschiderea mineritului salinifer din zonă. Recenta
descoperire de la Gherla66 pare să indice implicarea chiar mai timpurie a
comunităţilor Wietenberg în mineritul salinifer. Acest moment poate fi situat la
nivelul secolului XVI a.Chr., pe baza datelor radiocarbon de la Băile Figa, Valea
Florilor şi Valea Regilor67. Pe de altă parte, exploatarea concomitentă şi
intensivă a mai multor zăcăminte după 1400 a.Chr., a furnizat mari cantităţi de
sare destinate negoţului, ele fiind dirijate atât spre zona nord-pontică, ocupată de
complexul Noua-Sabatinovka, cât şi spre bazinul Tisei, și mai departe, spre
centrul şi vestul Bazinului Carpatic.
Fig. 4. Structuri de lemn din exploatarea saliniferă din perioada Bronzului târziu de la
Figa (apud Harding, Kavruk 2010).
Finalul culturii Noua în arealul transilvănean se leagă de un contracurent
central-european, care vehiculează o nouă modă ceramică, dar şi noi tipuri de
unelte din bronz din aria Velatice-Baierdorf. Grupul Cugir-Band va difuza
ceramica fină grafitată, decorul striat realizat cu piaptănul şi suprafaţa
66
67
Cavruc et alii 2019.
Ciugudean 2012, p. 117, fig. 13.
68
Horia Ciugudean
barbotinată, în zonele centrale, nordice şi de sud-vest ale Transilvaniei, înlocuind
stilul Noua. Cronologic, debutul acestui fenomen are loc deja în secolul XIII
a.Chr., deşi datările radiocarbon de care dispunem în prezent indică mai ales
secolul XII a.Chr. drept perioadă de maximă manifestare68. Din acest punct de
vedere, datările obţinute pentru orizontul Gáva timpuriu din zona Mureşului
mijlociu indică posibilitatea unei contemporaneităţi parţiale cu evoluţia grupului
Cugir-Band. În asociere cu elemente de tip Susani/Cruceni-Belegis II, pătrunse
în valea Mureşului (Pl. VIII/4) dinspre Banat69, manifestările târzii ale grupului
Cugir-Band vor contribui substanţial la geneza culturii Gáva în arealul central şi
sud-vest transilvănean. Recentele descoperiri din siturile de la Aurel Vlaicu70 şi
Turdaş71 marchează limita sud-vestică a expansiunii grupului Cugir-Band şi
totodată zona de contact cu enclava de tip Susani din zona Simeria-Deva. Din
punctul de vedere al metalurgiei bronzului, grupul Cugir-Band a fost asociat
seriei de depozite Cincu-Suseni prin prezenţa celor trei vase ceramice în
depozitul de la Cugir72. Noi dovezi în acest sens au fost apoi furnizate de apariţia
depozitelor de la Pănade şi Pianu de Jos (Pl. IX/1)73, ambele asociate cu locuiri
de tip Cugir-Band, foarte probabil şi depozitul de la Band putând fi direct
relaţionat cu situl eponim din respectiva localitate74. Bronzurile seriei CincuSuseni vor continua să fie utilizate şi în alte contexte culturale, până către finalul
etapei Hallstatt A (cca. 1060/1050 a.Chr.).
Perioada secolelor XIII-XII a.Chr. marchează apogeul depozitelor de
bronzuri din spaţiul carpatic, Transilvania remarcându-se atât prin numărul
acestora, cât mai ales prin numărul obiectelor şi greutatea lor. Depozitul
descoperit la Uioara de Sus cuprinde peste 5000 de obiecte şi cântăreşte peste o
tonă, fiind unul dintre cele mai mari din preistoria Europei. Lui i se adaugă
depozitele de la Şpălnaca, Guşteriţa sau Aiud, care cuprind alte mii de piese şi
sute de kilograme de metal, sub formă de piese finite sau lingouri75. Multe dintre
obiectele cuprinse în asemenea depozite au fost fragmentate, unii specialişti
încercând să identifice anumite unităţi de greutate prin cântărirea acestor
fragmente76. Dacă acest lucru nu a putut fi demonstrat cu claritate în cazul
fragmentelor din bronz, studierea verigilor din aur de la Cugir a arătat că acestea
68
Ciugudean et alii 2020.
Popa, Totoian 2010; Ciugudean et alii 2020.
70
Borş et alii 2014.
71
Ciugudean et alii 2020, p. 98-99.
72
Ciugudean, Aldea 2005.
73
Ciugudean, Bălan 2015; Lascu et alii 2016.
74
Soroceanu et alii 2017 (Din păcate autorii monografiei depozitului au ignorat o asemenea logică
asociere).
75
Rusu 1981; Harding 2000, p. 356-357.
76
Sommerfeld 1994; Pentru Transilvania s-au făcut asemenea încercări în cazul depozitului de la
Dipşa (Ciugudean et alii 2006, p. 46-49) şi Brăglez (Bejinariu 2007).
69
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
69
au fost fragmentate intenţionat (Fig. 5), în conformitate cu anumite standarde de
greutate77. Analiza greutăţii inelelor de aur demonstrează utilizarea în perioada
Bronzului târziu din Transilvania a unui sistem metrologic. El are la bază
shekelul egeean, asemenea unuia dintre sistemele de greutăţi presupuse a fi fost
utilizate în zona scandinavă.
Fig. 5. Verigi din aur cu urme de fragmentare intenţionată din depozitul de la Cugir.
Pe aceeaşi filieră sudică este probabil să fi pătruns şi mărgelele de sticlă
din depozitul de la Cioclovina, lucrate din materie primă de origine
mesopotamiană, care puteau fi eventual fabricate şi într-un atelier micenian78.
Apare astfel tot mai evident faptul că legăturile lumii miceniene cu civilizaţiile
nord-dunărene au funcţionat cu precădere în perioada Bronzului târziu, o dovadă
peremptorie fiind sceptrul de piatră descoperit pe epava miceniană de la
Uluburun, piese similare din bronz sau piatră fiind evidenţiate prin descoperiri
de pe teritoriul Moldovei (Lozova), Câmpiei Române (Drajna de Jos) şi din
Bulgaria (Pobit Kămak)79. Spadele miceniene sau imitaţiile acestora descoperite
în arealul intracarpatic80 trebuie situate şi ele undeva în prima parte a Bronzului
târziu (cca. 1500-1200 a.Chr.), această poziţionare ţinând cont şi de datarea
exemplarelor descoperite pe teritoriul Bulgariei81. Mai trebuie amintit aici şi
77
Ciugudean 2010.
Varberg et alii 2016.
79
Laszló 2007.
80
Gogâltan 1997.
81
Athanasov et alii 2009.
78
70
Horia Ciugudean
fragmentul de lingou de tip „ox-hide“ găsit la Pălatca82, care ocupă o poziţie
intermediară între lumea mediteraneeană şi piesa descoperită pe teritoriul
Germaniei, în depozitul de la Oberwilflingen83.
Metalurgia bronzului continuă să înflorească şi în timpul utimei etape a
Bronzului târziu, care cuprinde evoluţia culturii Gàva, aparţinând marelui
orizont cu ceramică canelată şi plasată între cca. 1200-800 a.Chr. Acum apar
numeroase situri fortificate, unele dintre ele fiind probabil reşedinţele unor lideri
ai aristocraţiei militare în perioada Bronzului târziu din Transilvania, putând
oferi şi refugiu populaţiei din zonele învecinate în timpul unor conflicte armate.
Asemenea fortificaţii au fost identificate pe tot cuprinsul spaţiului intracarpatic,
ele marcând cel de-al doilea orizont de structuri defensive din perioada
Bronzului târziu, după cel existent la nivelul secolelor XIV-XIII a.Chr. în zona
Banatului, şi ilustrat de mega-forturile de la Corneşti şi Sântana84.
Fortificaţia de la Teleac este fără îndoială unul dintre cele mai
impresionante situri de acest gen de pe teritoriul României, având o suprafaţă de
aproape 30 ha85. Sistemul defensiv era format din două şanţuri şi două valuri de
pământ, pe culmea ultimului val fiind ridicată o palisadă din trunchiuri de
copaci. În colţul sud-estic al fortificaţiei se afla un turn de pază, construit din
lemn şi pământ, care permitea supravegherea unei bune părţi din valea
Mureşului şi a gurii de vărsare a Ampoiului, poarta spre bogăţiile metalifere ale
Munţilor Apuseni. În jurul fortificaţiei de la Teleac, a cărei populaţie a fost
estimată la cca. 1200 de locuitori, gravitau o serie de aşezări-satelit, care puteau
totaliza, împreună cu fortificaţia, cca. 4000 de oameni, în perioada de maxim
avânt demografic86.
Ceramica caracteristică ultimei etape a epocii bronzului şi în mod
particular a culturii Gàva, este caracterizată prin culoarea neagră în exterior şi
roşie în interior a vaselor şi prin decorul canelat (Pl. VIII/5-6). La Teleac a fost
descoperită însă şi ceramică de import, cu decor imprimat, specifică Dunării de
Jos87, sau cu decor incizat, din zona Banatului. Contactele la distanţă ale acestui
important centru tribal sunt dovedite şi de unele obiecte de metal, cum este un
pumnal de tip răsăritean sau vârfurile de săgeţi din os şi bronz specifice
orizontului prescitic.
Prosperitatea economică pe care o denotă centrul de la Teleac, dar şi alte
fortificaţii din arealul intracarpatic, coincide din punct de vedere cronologic cu
perioada de maximă înflorire a exploatărilor salinifere din Transilvania şi
82
Rotea 2009, fig. 27.
Primas, Pernicka 1998.
84
Gogâltan et alii 2019.
85
Vasiliev et alii 1991; Ciugudean 2012; Uhner et alii 2019.
86
Uhner et alii 2018.
87
Vasiliev et alii 1991.
83
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
71
Maramureş. Cele mai multe date radiocarbon şi dendrologice de la Figa se
plasează în intervalul secolelor XII-IX a.Chr., care corespunde, așa cum s-a
văzut, perioadei de evoluție a civilizaţiei de tip Gáva88.
Se poate astfel vorbi în perioada Bronzului târziu despre apariţia unei
veritabile “aristocraţii a sării” în Transilvania, care controlează deopotrivă
producţia şi comerţul cu sare. Reprezentanţii acestei elite îşi au reşedinţele în
88
Ciugudean 2012.
72
Horia Ciugudean
Fig. 6. Locuinţa de suprafaţă incendiată din secţiunea 5 de la Teleac.
fortificaţiile care împânzesc teritoriul intracarpatic, fenomenul în sine fiind unul
general european la epoca respectivă, dar dobândind şi anumite conotaţii
regionale, unele fortificaţii din Transilvania având probabil rolul de a controla
principalele căi de acces spre zonele cu resurse salinifere. Acesta pare să fie
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
73
cazul fortificaţiilor de la Coldău, Dej sau Ciceu-Corabia, dar nu trebuie excluse
nici aşezări fortificate aparent mai depărtate, precum Teleac, a căror vizibilă
prosperitate şi intensivă locuire, alături de prezenţa unor piese ce reflectă
legături cu arii culturale din zona pontică sau danubiană, sunt semnele indirecte
ale participării la beneficiile exploatării “aurului alb” al Transilvaniei. Această
prosperitate, ca şi dorinţa de a controla resursele salinifere din centrul
Transilvaniei, s-ar putea să fi atras incursiuni militare dinspre grupul pre-scitic
de pe valea Tisei, aşa cum o arată mormântul de tip Mezöcsát de la Vlaha89, dar
şi incendierea fortificaţiei de la Teleac în a doua jumătate a secolului X a.Chr.
(Fig. 7)90.
Fig. 7. Probe calibrate din faza post-incendiu a fortificaţiei de la Teleac (MAMS 4012) şi
din mormântul de la Vlaha (DeA-5097).
Chiar dacă utilizarea unor obiecte din fier este atestată anterior
începutului mileniului I a.Chr91, acesta este un fenomen sporadic, care nu
determină transformări semnificative în viaţa comunităţilor din spaţiul carpatic.
Metalurgia bronzului continuă să domine sfera vieţii economice şi în primele
două secole ale mileniului I a.Chr., atât uneltele cât şi armele descoperite în
aşezări sau depozite rituale continuând tipurile binecunoscute din perioada
Bronzului târziu. Doar după anul 800 a.Chr. obiectele de fier pătrund în viaţa
cotidiană a comunităţilor din Transilvania, înlocuindu-le treptat pe cele din
bronz, situaţie confirmată şi prin descoperirile din marea aşezare fortificată de la
Teleac, unde primele piese de fier încep să fie utilizate spre finalul primei faze
de locuire, în vreme ce topoarele plate cu aripioare sunt prezente doar în faza III,
databilă cu precădere în secolele IX-VIII a.Chr. Faptul se reflectă inclusiv în
componenţa depunerilor rituale din perioada Hallstatt B3/C, cărora le aparţin
depozitele descoperite la Tărtăria (Pl. IX/2)92 sau cele de la Vinţu de Jos93,
acestea conţinând arme şi piese de harnaşament din fier (securi de tip celt şi cu
Gogâltan et alii 2008; Gogâltan 2019, p. 57 şi tabelul 1. Acesta respinge însă încadrarea
culturală a mormântului, pentru care mă pronunţasem deja în 2010 (Ciugudean 2010, p. 171),
ulterior susţinută şi de A. László (2013).
90
Uhner et alii 2019, p. 197-198, fig. 20.
91
Hansen 2019.
92
Borş, Rădvan 2019.
93
Popa, Berciu 1965; Aldea, Ciugudean 1995.
89
74
Horia Ciugudean
aripioare, pumnale, zăbale torsionate), asociate cu obiecte de podoabă din bronz
(colane, brăţări plurispiralice, fibule în formă de ochelari). Răspândirea acestui
tip de depozite în interiorul arcului carpatic a fost legată de unii cercetători cu
expansiunea culturii Basarabi, care aduce cu sine şi o nouă modă ceramică,
respectiv ceramica decorată prin imprimare, caracteristică mai ales zonei Dunării
de Jos. Pătrunderea comunităţilor Basarabi dinspre Banat de-a lungul văii
Mureşului, dar şi prin Ţara Hategului, este fenomenul care determină
abandonarea majorităţii fortificaţiilor din arealul transilvănean şi dispariţia
treptată a manifestărilor Gáva târzii printr-un fenomen de aculturaţie, marcând
finalul Bronzului târziu şi începutul perioadei timpurii a epocii fierului.
THE BRONZE AGE IN TRANSYLVANIA: AN OVERVIEW
ABSTRACT
The study offers the present state of research regarding the Bronze Age in
Transylvania, with some corrections towards the previous chronological systems
proposed by other Romanian specialists. The beginning of the Early Bronze Age before
3000 BC, as proposed by the Bucharest school, is rejected, while the Late Bronze Age is
seen as a longer period, covering both the Tumulus and Urnfield periods, according to
Central European chronology. A few new considerations on the Yamnaya arrival in
Transylvania are also made, introducing the preliminary results of the excavations
performed in the kurgan at Hăpria.
The theory of a strong Mycenaean influence in the Transylvanian Middle
Bronze Age, which is still supported by a few scholars, is not supported by evidence, and
has to be rather seen as a Late Bronze phenomenon in the Balkans. The diffusion of a
weighing system in the same period, as clearly demonstrated in the fragmentation of the
gold rings from the Cugir hoard and other similar depots in Transylvania, is a much
better proof for trade contacts with the Aegean in the second half of the 2 nd millennium
BC.
The intensive exploitation of salt resources with a new type of technology,
specifically developed in the Eastern Carpathians, as well as the huge size of the bronze
depots, probably based on both the salt and copper/gold mining, accompany the rise of a
powerful ‘aristocracy of salt’. After the earlier mega-forts from the Banat region, new
hillforts were built in Transylvania in the 12 th century BC.
The author uses some of the results of new excavation made in the Telec hillfort
in the frame of a LOEWE project to support the idea of a pre-Scythian military
expedition of a Meszócsát group from the Tisza plain towards central Transylvania. The
destruction and burning of the Teleac rampart and house in trench radiocarbon dated in
the second half of the 10th century BC might be a direct consequence of this military
incursion. The date of the Meszócsát-type burial at Vlaha fits quite well with the one
from the post-destruction layer at Teleac. The arrival of the Basarabi groups along the
Mureş valley by the end of the 9th century BC marks the end of the Transylvanian Late
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
75
Bronze Age, the local Gáva-type communities being part of an acculturation process.
The period represents the beginning of the Early Iron civilization and is accompanied by
the last horizon (DFS VI) of the bimetallic depot, like the ones from Vinţu de Jos and
Tărtăria.
EXPLANATION OF FIGURES AND PLATES:
Fig. 1. Map of the historical regions of Romania.
Fig. 2. The main central burial in the tumulus at Hăpria.
Fig. 3. The orthophotomap of the Early Bronze Age cemetery at Ampoiţa - Peret.
Fig. 4. Wooden structures from the salt mine from the Late Bronze from Figa (apud
Harding, Kavruk 2010).
Fig. 5. Fragments of intentionally cut gold rings in the Cugir hoard.
Fig. 6. The burnt house from trench 5 at Teleac hillfort.
Fig. 7. Calibrated dates of the post-destruction phase of Teleac hillfort (MAMS 4012)
and from the burial at Vlaha (DeA-5097).
Fig. 8. Chronology of the Bronze Age cultural evolution in Transylvania.
Pl. I. Early Bronze Age settlements at Livezile - Baia (1) and Micoşlaca (2), with
marked location of the ditches.
Pl. II. Tumulus burials of the Livezile group: Râmeţ - Gugu (1) and Cetea - La Picuiata
(2, apud Popa et alii 2006).
Pl. III. Stone architecture in the Early Bronze mortuary monuments: Rings at Râmeţ (1)
and Floreşti (3, 5); cist-grave at Floreşti (3). Disarticulated commingled deposition in
grave at Meteş (2). Stone stela found in the tumulus at Floreşti (4).
Pl. IV. Early Bronze Age ceramics found at Zlatna - Colţul lui Blaj (1), Sântimbru (2),
Livezile - Baia (6), Meteş (3), Ţelna (5, 7), Izvoarele (4, 8), Ampoiţa - La Pietri (9),
Zlatna - Măgura Dudaşului (11-12) and Teiuş (10).
Pl. V. Wietenberg settlements at Păuleni (1) and Derşida - Dealul lui Balotă (2).
PL. VI. Prestige goods from the Early Bronze (4. Ampoiţa), Middle Bronze (2. Ţufalău,
3. Bistriţa - Dealul târgului; 5. Lancrăm) and Late Bronze Age (1. Biia).
PL. VII. Stone moulds from the Early Bronze settlement at Leliceni (1, 4) and bronze
working tools from the Middle Bronze craftsman grave in the Cauce cave (2-3, 5-6).
PL. VIII. Ceramics of the Wietenberg culture found at Alba Iulia - Monolit (1) and
Geoagiu de Sus (3); kantharos with disc-shaped buttons of the Noua culture at Cluj (2);
Susani-type bowl from Alba Iulia - Monolit (4) and Gáva-type vessels found in the
hillfort at Teleac (5-6).
Pl. IX. Bronze hoards found in situ at Pianu de Sus (1) and Tărtăria (2).
Pl. X. The Late Bronze Age hillfort at Teleac: 1. Aerial view from north-east; 2.
Orthophotomap.
76
Horia Ciugudean
Fig. 8. Tabel cronologic al evoluţiei culturilor bronzului din Transilvania.
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
77
Abrevieri bibliografice:
Agre 2015
Aldea, Ciugudean 1995
Alexandrov, Kaiser 2016
Alexandrov et alii 2016
Athanasov et alii 2009
Bader 1990
Balen 2018
Bátora 2003
Băjenaru 1998
Băjenaru 2010
- D. Agre, ”Archaeological Investigation of the
”Lozianska Mogila” located near the Village of
Boyanovo, Municipality of Elkhovo, in South-eastern
Bulgaria”, PZ, 90, 2015, p. 141-171.
- I. Al. Aldea, H. Ciugudean, ”Der dritte
hallstattatzeitliche Depotfund von Vinţu de Jos, Kr. Alba,
Siebenbürgen ”, T. Soroceanu (hrsg.), Bronzefunde aus
Rumänien I – Descoperiri de bronzuri din România,
Berlin, 1995, p. 213-225.
- S. Alexandrov, E. Kaiser, ”The Early Barrow graves in
North Pontic Area. Cultures? Migrations? Interactions?”,
V. Nikolov, W. Schier (hrsg), Das Schwarzmeerraum
vom Neolithikum bis in die Früheeisenzeit (6000-600 v.
Chr.), Rahden/Westf., 2016, p. 359-370.
- S. Alexandrov, G. Ivanov , T. Hristova, ”The
Necropolis of Baley in Northwest Bulgaria and its
significance for the End of the Bronze Age and the
beginning of the Iron Age in the Lower Danube Region”,
K. Bacvarov, R. Gleser (eds.), Southeast Europe and
Anatolia in prehistory. Essays in honor of Vassil Nikolov
on his 65th anniversary, UPA 293, Bonn, 2016, p. 438456.
- B. Athanasov, R. Krauss, V. Slavcev, ”Ein
Bronzeschwert ägäischanatolischen Typs aus dem
Museum von Varna, Bulgarien”, Analele Banatului,
XVII, 2009, p. 17-32.
- T. Bader, ”Bemerkungen über die ägäischen Einflüsse
auf die alt- und mittelbronzezeitliche Entwicklung im
Donau-Karpatenraum”, Orientalisch-Ägäische Einflüsse
in der Europäischen Bronzezeit. Monographien des
Römisch-Germanischen Zentralmuseums 15, Bonn, 1990,
p. 181-205.
- J. Balen, ”Badenska kultura/The Baden Culture”, The
Copper Age in northern Croatia, 2018, p. 65-85.
- J. Bátora, ”Kupferne Schaftlochäxte in Mittel-, Ost und
Südosteuropa (Zu kulturkontakten und datierung –
Äneolithikum/Frühbronzezeit)”, SlovArch, 51, 2003, p. 138.
- R. Băjenaru, ”Discuţii privind cronologia absolută a
culturii Glina”, SCIVA, 1, 49, 1998, p. 3-22.
- R. Băjenaru, ”About the Terminology and Periodization
of the Early Bronze Age in the Carpathian-Danube Area”,
N. Bolohan, F. Măţău, F. A. Tencariu (eds), Signa
78
Băjenaru 2014
Bălan 2017
Bălan et alii 2016
Bălan et alii 2016a
Beck et alii 2021
Bejinariu 2004
Bejinariu 2007
Boroffka 1994
Boroffka, Heck 2006
Borş et alii 2014
Borş, Rădvan 2019
Brudiu 2003
Burtănescu 2002
Horia Ciugudean
Praehistorica. Studia in honorem magistri Attila László
septuagesimo anno, Iaşi, 2010, p. 211-220.
- R. Băjenaru, Sfârşitul Bronzului timpuriu în regiunea
dintre Carpaţi şi Dunăre, Cluj-Napoca, 2014.
- G. Bălan, ”Necropola de la Sebeş-Intre răstoace în
contextul standardului funerar al culturii Wietenberg”, C.
Fântâneanu, G. Bălan, S. Popa, D. Tenţiş, Necropola din
epoca bronzului de la Sebeş, Brăila-Alba Iulia, p. 133165.
- G. Bălan, C. P. Quinn, G. Hodgins, ”The Wietenberg
Culture: Periodization and Chronology”, Dacia N.S., 60,
2016, p. 67-92.
- G. Bălan, R. Burlacu-Timofte, T. Muntean, ”Aşezarea
din epoca bronzului de la Aiud – Groapa de gunoi.
Consideraţii preliminare”, Apulum, 53, 2016, p. 45-82.
- J. Beck, H. Ciugudean, C. P. Quinn, ”Bioarchaeology
and Mountain Landscapes in Transylvania’s Golden
Quadrangle”, Bioarchaeology International, 4/2, 2021, p.
89-110.
- I. Bejinariu, ”Săpăturile arheologice de la Giurtelecu
Şimleului -Coasta lui Damian (I). Câteva consideraţii
referitoare la staţiunile fortificate din aria culturii
Wietenberg”, ActaMP, XXVI, 2004, p. 89-109.
- I. Bejinariu, Depozitul de bronzuri de la Brâglez
(comuna Surduc, judeţul Sălaj), Cluj-Napoca, 2007.
- N. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur, Ein Beitrag zur
Erforschung
der
Bronzezeit
in
Südosteuropa.
Universitätsforschungen zur Prähistorischen Archäologie
19, Bonn, 1994.
- N. Boroffka, G. Heck, ”Resursele minerale din România
şi stadiul actual al cercetărilor privind mineritul
preistoric”, Apulum, 43, 1, 2006, p. 71-94.
- C. Borş, L. Rumega-Irimuş, V. Rumega-Irimuş, S.
Dobrotă, C. Rişcuţă, C. Tuţuianu, ”Un nou sit de la
sfârșitul epocii bronzului pe Valea Mureșului Mijlociu.
Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice
preventive de la Aurel Vlaicu-Obreza”, Cercetări
arheologice, 21, 2014, p. 151-210.
- C. Borş, R. Rădvan, Meşteşug şi prestigiu. Depozitele
hallstattiene de obiecte din bronz şi fier de la Tărtăria,
Brăila, 2019.
- M. Brudiu, Lumea de sub tumuli din sudul Moldovei. De
la indo-europeni la turanicii târzii, Bucureşti, 2003.
- F. Burtănescu, Epoca timpurie a bronzului între Carpaţi
şi Prut, bibliotheca Thracologica XXXVII, Bucureşti,
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
Cavruc, Dumitroaia 2000
Cavruc, Rotea 2000
Kavruc et alii 2019
Ciugudean 1991
Ciugudean 1996
Ciugudean 2000
Ciugudean 2002
Ciugudean 2010
Ciugudean 2010
Ciugudean 2012
Ciugudean 2012a
Ciugudean 2015
Ciugudean, Aldea 2005
79
2002.
- V. Cavruc, M. Rotea, ”Locuirea Wietenberg de la
Păuleni (Ciomortan)”, Angustia, 5, 2000, p. 155-172.
- V. Cavruc, Gh. Dumitroaia, ”Descoperirile aparţinând
aspectului cultural Ciomortan de la Păuleni”, Angustia, 5,
2000, p. 131-154.
- V. Kavruk, D. Stefan, M. Alexianu, V. Vasilache, ”A
salt production site at Gherla – Valea Sărată
(Transylvania). Preliminary report”, Studia Antiqua et
Archaeologica, 25, 2019, p. 17-47.
- H. Ciugudean, ”Zur frühen Bronzezeit in Siebenbürgen
im Lichte der Ausgrabungen von Ampoița, jud. Alba”,
PZ, 66, 1991, p. 79-114.
- H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului în centrul şi
sud-vestul Transilvaniei. Bibliotheca Thracologica XIII,
Bucureşti, 1996.
- H. Ciugudean, Eneoliticul final în Transilvania şi
Banat. Cultura Coţofeni, Timişoara, 2000.
- H. Ciugudean, ”The Copper Metallurgy in the Coţofeni
Culture (Transylvania and Banat)”, Apulum, 39, 2002, p.
95-106.
- H. Ciugudean, ”The Late Bronze Age in Transylvania
(With primary focus on the central and southern areas)”,
L. Marta (ed.), Amurgul mileniului II a. Chr. în Câmpia
Tisei şi Transilvania. Das Ende des 2. Jahrtausendes v.
Chr. Auf der Theiss-Ebene und Siebenbürgen. Symposium
Satu Mare 18–19 iulie 2008 (Satu Mare. Studii şi
Comunicări 26:1), 2010, p. 157-202.
- H. Ciugudean, ”Piesele de aur din depozitul Cugir I şi
relaţia lor cu sistemele metrologice din Bronzul târziu”,
Apulum, 47, 2010, p. 23-40.
- H. Ciugudean, ”Ancient gold minning in Transylvania:
the Roșia Montană - Bucium area”, Caiete ARA, 3, 2012,
p. 101-114.
- H. Ciugudean, ”The Chronology of the Gáva Culture”,
W. Blajer (ed.), Peregrinationes archaeologicae in Asia
et Europa Joanni Chochorowski dedicatae, Krakow,
2012, p. 229-244.
- H. Ciugudean, ”Contacte între Cultura Amforelor
Sferice şi comunităţile Coţofeni în spaţiul transilvan”,
Buridava, XII/1, 2015, p. 164-175.
- H. Ciugudean, I. Al. Aldea, ”Der erste depotfunde von
Cugir, Kr. Alba und seine Beziehungen zu den
spätbronzezeitlichen Kulturphänomenen Siebenbürgens”,
T. Soroceanu (ed.), Bronzefunde aus Rumänien II –
80
Ciugudean, Quinn 2015
Ciugudean, Bălan 2015
Ciugudean et alii 2005
Ciugudean et alii 2006
Davidescu, Vulpe 2010
Diaconu 2010
Diaconescu, Tincu 2016
Diaconescu 2020
Dietrich 2010
Dietrich 2014
Dietrich, Dietrich 2011
Frînculeasa 2014
Frînculeasa 2020
Horia Ciugudean
Descoperiri de bronzuri din România, Bistriţa, 2005, p.
95-132.
- H. I. Ciugudean, C. P. Quinn, ”The End of the
Wietenberg Culture in the Light of the new 14C dates and
its Chronological Relations towards the Noua Culture”,
Bronze Age Chronology in the Carpathian Basin.
Proceedings of the International Colloquium from Târgu
Mureş 2-4 October 2014, Cluj-Napoca, 2015, p. 147-178.
- H. Ciugudean, G. Bălan, Artizanii epocii bronzului.
Descoperiri recente de depozite de bronzuri în
Transilvania. Catalog de expoziţie, Alba Iulia, 2015.
- H. Ciugudean, C. Roman, D. Diaconescu, S. A. Luca,
Nivelul VII, S. A. Luca, C. Roman, D. Diaconescu, H.
Ciugudean, G. El Susi, C. Beldiman, Cercetări
arheologice în peştera Căuce (II), Bibliotheca
Septemcastrensis V, Editura Tehnica, Sibiu, 2005, p. 4194.
- H. Ciugudean, S. A. Luca, A. Georgescu, Depozitul de
bronzuri de la Dipşa/The Bronze Hoard from Dipşa,
Bibliotheca Brukenthal VI, Sibiu, 2006.
- M. Davidescu, Al. Vulpe, ”The Urnfield in Hinova,
Mehedinţi County (Roumania)”, Dacia NS, LIV, 2010, p.
43-95.
- V. Diaconu, ”Consideraţii privind topoarele de luptă din
piatră specifice epocii bronzului din Moldova”, Revista
arheologică, V, 1, 2010, p. 5-21.
- D. Diaconescu, S. Tincu, ”Consideraţii arheologice
privind necropola tumulară de la Silvaşu de Jos-Dealu
Țapului (oraş Hațeg, jud. Hunedoara)”, Analele
Banatului, 24, 2016, p. 107-141.
- D. Diaconescu, ”Step by Steppe: Yamnaya Culture in
Transylvania”, PZ, 95, 2020, p. 17-47.
- L. Dietrich, ”Eliten der frühen und mittleren Bronzezeit
im südöstlichen Karpatenbecken”, PZ, 85, 2010, p. 191206.
- L. Dietrich, Die Mittlere und Späte Bronzezeit und Die
Ältere Eisenzeit in Südostsiebenbürgen Aufgrund der
Siedlung von Rotbav, Bonn, 2014.
- O. Dietrich, L. Dietrich, ”Wietenberg ohne Mykene?
Gedanken
zu
Herkunft
und
Bedeutung
der
Keramikerzierung der Wietenberg-Kultur”, PZ, 86, 2011,
p. 67-84.
- A. Frînculeasa, Cimitirul din epoca bronzului de la
Câmpina, jud. Prahova, Târgoviște, 2014.
- A. Frînculeasa, ”Earthen burial mounds and the
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
Frînculeasa et alii 2015
Frînculeasa et alii 2017
Frînculeasa et alii 2019
Frînculeasa et alii 2020
Gerling et alii 2012
Gerling, Ciugudean 2013
Gogâltan 1997
Gogâltan 2008
Gogâltan 2013
81
Coţofeni culture south of the Carpathians. The
archaeological research in Ariceştii-Rahtivani – Movila
pe Răzoare”, Ziridava. Studia Archaeologica, 34, 2020,
p. 35-90.
- A. Frînculeasa, B. Preda, V. Heyd, ”Pit-graves,
Yamanya and Kurgans along the Lower Danube:
Disentangling Ivth and IIIrd Millenium BC Burial
Customs, Equipment and Chronology”, PZ, 90/1-2, 2015,
p. 45-113.
- A. Frînculeasa, A. Simalcsik, B. Preda, D. Garvăn,
Smeeni-Movila Mare. Monografia unui sit arheologic
regăsit. Bibliotheca Musaios 13, 2017.
- A. Frînculeasa, B. Preda-Bălănică, A. Simalcsik, O.
Negrea, ”Morminte Iamnaia într-un tumul redescoperit şi
salvat în localitatea Blejoi (jud. Prahova)”, Buletinul
Muzeului Judetean Teleorman, Seria arheologie, 11,
2019, p. 35-78.
- A. Frînculeasa, D. Garvăn, M. Mărgărit, A. Bălăşescu, I.
Lazăr, M. N. Frînculeasa, D. A. Soficaru, M. Molnár, M.
Georgescu, ”Between worlds and elites at the beginning
of the Early Bronze Age in the Lower Danube Basin: a
pluridisciplinary approach to personal ornaments”,
Archaeological and Anthropological Sciences, 12, 2020.
- C. Gerling, E. Bánffy, J. Dani, K. Köhler, G. Kulcsár,
A. W. G. Pike, V. Szeverényi, V. Heyd, ”Immigration
and transhumance in the Early Bronze Age Carpathian
Basin: the occupants of a kurgan”, Antiquity, 86, 2012, p.
1097-1111.
- C. Gerling, H. Ciugudean, ”Insights into the
Transylvanian Early Bronze Age using Strontium and
Oxygen Isotope Analyses – A Pilot Study”, V. Heyd, G.
Kulcsár, V. Szeverényi (eds), Transitions to the Bronze
Age: interregional interaction and socio-cultural change
in the third millennium B.C. Carpathian Basin and
neighbouring regions, Budapest, 2013, p. 181-202.
- Fl. Gogâltan, ”O rapieră de tip micenian de la Densuş
(jud. Hunedoara)”, Apulum, 34, 1997, p.55-65.
- Fl. Gogâltan, ”Fortified Bronze Age Tell Settlements in
the Carpathian Basin. An overview”, J. Czebreszuk, S.
Kadrow (eds), Defensive Structures from Central Europe
to the Aegean in the 3rd and 2nd millenia BC., PoznanBonn, 2008, p. 39-56.
- Fl. Gogâltan, ”Transilvania şi spaţiul nord-pontic.
Relaţii interculturale între sfârşitul epocii cuprului şi
începutul epocii bronzului (cca. 3500-2500 a.Chr.)”,
82
Gogâltan 2015
Gogâltan 2016
Gogâltan 2019
Gogâltan, Marinescu 2018
Gogâltan et alii 2019
Harding 2000
Harding, Kavruk 2010
Harding, Kavruk 2013
Hansen 2009
Hansen 2010
Horia Ciugudean
Terra Sebus, 5, 2013, p. 31-76.
- Fl. Gogâltan, ”The Early and Middle Bronze Age
Chronology on the Eastern Frontier of the Carpathian
Basin: Revisited after 15 Years”. R. E. Németh, B. Rezi
(eds), Bronze Age Chronology in the Carpathian Basin.
Proceedings of the International Colloquium from Târgu
Mureş 2-4 October 2014, Cluj-Napoca, 2015, p. 53-95.
- Fl. Gogâltan, ”Die Beziehungen zwischen Siebenbürgen
und dem Schwarzmeerraum in der Kupfer- und am
Anfang der Bronzezeit (cca. 3500-cca. 2500 v. Chr.)”, V.
Nikolov, W. Schier (hrgs), Der Schwarzmeerraum vom
Neolithikum bis in die Früheisenzeit [6000-600 v.Chr.]:
Kulturelle Interferenzen in der zirkumpontischen Zone
und Kontakte mit ihren Nachbargebieten, Rahden/Westf,
2016, p. 417-448.
- Fl. Gogâltan, ”Despre cronologia absolută a bronzulului
târziu în estul Bazinului carpatic”, Tyragetia s.n., XIII,
2019, p. 45-70.
- Fl. Gogâltan, G. G. Marinescu, Aur pentru zei. O
descoperire aparţinând epocii bronzului de la BistriţaDealul Târgului (nord-estul Transilvaniei), Cluj-Napoca,
2018.
- Fl. Gogâltan, V. Sava, R. Krause, ”Sântana – Cetatea
veche. A Late Bronze Age Mega-fort in the lower Mures
Valley in southwestern Romania”, S. Hansen, R. Krause
(eds), Materialisierung der Konflikten, UPA 346, Bonn,
2019, p. 191-222.
- A. Harding, European Societies in the Bronze Age,
Cambridge University Press, 2000.
- A. Harding, V. Kavruk, A prehistoric salt production
site at Băile Figa, Romania, Eurasia Antiqua, 16, 2010, p.
131-167.
- A. Harding, V. Kavruk, Explorations in Salt
Archaeology in the Carpathian zone, Archaeolingua 28,
Budapest, 2013.
- S. Hansen, ”Kupferzeitliche Äxte zwischen dem 5. Und
3. Jahrtausend in Südosteuropa”, Analele Banatului, 17,
2009, p. 139-158.
- S. Hansen, „Communication and exchange between the
Northern Caucasus and Central Europe in the fourth
millennium BC”. S. Hansen, A. Hauptmann, I.
Motzenbäcker, E. Pernicka, Von Majkop bis Trialeti.
Gewinnung und Verbreitung von Metallen und Obsidian
in Kaukasien im 4.-2. Jt. V. Chr. Kolloquien zur Vor-und
Frühgeschichte 13, Bonn, 2010, p. 297-316.
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
Hansen 2013
Hansen 2019
Heyd 2011
Heyd 2013
Horedt 1960
Irimia 1978
Kacsó 1975
Lascu et alii 2016
László 2007
László 2013
Marc 2016
83
- S. Hansen, ”Innovative Metals: Copper, Gold and Silver
in the Black Sea Region and the Carpathian Basin During
the 5th and 4th Millennium BC”, S. Burmeister, S.
Hansen, M. Kunst, N. Müller-Scheessel (eds), Metal
Matters.Innovative Technologies and Social Change in
Prehistory and Antiquity, Leidorf, 2013, p. 137-167.
- S. Hansen, ”The Hillfort of Teleac and Early Iron in
Southern Europe”, S. Hansen, R. Krause (Hrsg.), Bronze
Age Fortresses in Europe, Proceedings of the Second
International LOEWE Conference, 9-13 October in Alba
Iulia. UPA 335, Bonn, 2019, p. 201-225.
- V. Heyd, ”Yamnaya groups and tumuli west of the
Black Sea”, Borgna E., Müller S., Celka (eds) Ancestral
landscapes. Travaux de la Maison de l’Orient et de la
Mediterranée 58, Lyon, 2011, p. 536-555.
- V. Heyd, ”Europe at the dawn of the Bronze Age”, V.
Heyd, G. Kulcsár, V. Szeverényi (eds), Transitions to the
Bronze Age: interregional interaction and socio-cultural
change in the third millennium B.C. Carpathian Basin
and neighbouring regions, Budapest, 2013, p. 9-66.
- K. Horedt, ”Siebenbürgen und Mykenä”, Nouvelles
Études d´Histoire, publiées à l´occasion du XI e congrès
des sciences historiques, Stockholm, 1960, p. 31-44.
- M. Irimia, ”Un topor cu ceafa cilindrică de la Făgăraş
(jud. Sibiu)”, Pontica, XI, 1978, p. 223-227.
- C. Kacsó, ”Contributions à la connaissance de la culture
de Suciu de Sus à la lumière des recherches faites à
Lăpuş”, Dacia NS, 19, 1975, p. 45-68.
- I. Lascu, D. Anghel, C. Fântâneanu, M. Ursu, C.
Tănăselia, ”Depozitul de bronzuri de la Pianu de Jos”,
Apulum, 53/1, 2016 p. 109-141.
- A. László, ”Drajna de Jos – Lozova – Pobit Kamăk Uluburun. Sur les relations à long distance dans l’âge
Tardif du bronze”, Studia Antiqua et Archaeologica Iaşi,
12, 2007, p. 43-55.
- A. László, ”Leben mit den Toten? Über die kulturelle
und chronologische Lage der früheisenzeitlichen
Siedlung und Körperbestattung von Vlaha”, Satu Mare.
Studii şi comunicări 29/1, 2013, p. 255-267.
- A. T. Marc, ”Mortuary Practices in the Wietenberg
Culture from Transylvania”, V. Sârbu, M. Jevtić, K.
Dimitrović, M. Ljuština (eds.), Funerary Practices during
the Bronze and Iron Ages in central and southeast
Europe, Beograd – Čačak, 52, 2016, p. 3-74.
84
Marta 2005
Matuschik 1996
Molnár, Nagy 2013
Motzoi-Chicideanu 2011
Mozsolics 1968
Palincaş 2018
Palincaş et alii 2019
Pârvan 1926
Pernicka et alii 2016
Popa 2012
Popa 2013
Popa, Totoian 2010
Horia Ciugudean
- L. Marta, ”Der bronzene Nadeldepotfund von Petea, Kr.
Satu Mare/depozitul de ace descoperit la Petea, jud. Satu
Mare”, T. Soroceanu (Hrsg), Bronzefunde aus
Rumänien/Descoperiri de bronzuri din România II,
Bistriţa – Cluj-Napoca, 2005, p. 75-94.
- I. Matuschik, ”Brillen- und Hakenspiralen der frühen
Metallzeit Europas”, Germania, 74, 1996, p. 1-43.
- Z. Molnár, J. G. Nagy, ”Habitat Models and Social
Systems in Middle Bronze Age central north-western
Transylvania. State of research”, ActaArchCarpathica,
XLVIII, 2013, p. 5-86.
- I. Motzoi-Chicideanu, Obiceiuri funerare în epoca
bronzului la Dunărea mijlocie şi inferioară, Bucureşti,
2011.
- A. Mozsolics, ”Goldfunde des Depotfundhorizontes von
Hajdúsámson”, Bericht der RGK, 46-47, 1968, p. 1-76.
- N. Palincaş, ”Creativity and the Making of a Pottery
Decoration Style in Middle Bronze Age Transylvania:
The Building of a Theory of Movement”, J. Sofaer (ed.),
Considering Creativity: Creativity, Knowledge and
Practice in Bronze Age Europe, Archaeopress, 2018, p.
83-104.
- N. Palincaş, M. Rotea, T. B. Sava, G. O. Sava, O. Gâza,
M. Bodea, C. David, Revisiting the Radiocarbon-Based
Chronology of the Wietenberg Culture (Middle Bronze
Age Transylvania): A Debate of Supra-Regional
Relevance”, N. Palincaş, C. C. Ponta (eds), Bridging
Science and Heritage in the Balkans: Studies in
archaeometry, cultural heritage restoration and
conservation, Archaeopress Oxford, 2019, p. 38-51.
- V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, București,
1926.
- E. Pernicka, B. Nessel, M. Mehofer, E. Safta, ”Lead
Izotopes Analysis of Metal Objects from the Apa Hoard
and other Early and Middle Bronze Objects from
Romania”, Archaeologia Austriaca, 100, 2016, p. 57-86.
- C. I. Popa, Contribuţii la preistoria văii Sebeşului (I).
Locuiri Coţofeni din zona deluroasă, Bibliotheca Musei
Sabesiensis III, Alba Iulia, 2012.
- C. I. Popa, ”Motive-simbol pe vasele ceramice Coţofeni.
Cercuri concentrice, spirale, spirale-ochelari”, Terra
Sebus, 5, 2013, p. 77-110.
- C. I. Popa, R. Totoianu, Aspecte ale epocii bronzului în
Transilvania, Bibliotheca Musei Sabesiensis 1, Sebeş,
2010.
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
Popa et alii 2006
Popa, Berciu 1965
Preda-Bălănică et alii 2020
Primas 1996
Primas, Pernicka 1998
Quinn et alii 2020
Rişcuţă et alii 2009
Roman 1976
Roman 1986
Roman et alii 1992
Rotea 2003
Rotea 2009
Rotea et alii 2014
Rusu 1981
85
- C. I. Popa, C. Plantos, E. Kolbe, T. Rabsilber, V.
Deleanu, R. Totoianu, V. Ştefu, „Raport de cercetare
arheologică pe şantierul Cetea–La Pietri. Campania
2005”, PA, 5–6, p. 181–191.
- D. Popa, I. Berciu, ”Un depozit de obiecte hallstattiene
de la Vinţu de Jos”, Apulum, V, 1965, p. 51-70.
- B. Preda-Bǎlǎnicǎ, A. Frînculeasa, V. Heyd, ”The
Yamnaya Impact North of the Lower Danube: A Tale of
Newcomers and Locals”, Bulletin de la Société
préhistorique française, 117, 1, 2020, p. 85-101.
- M. Primas, Velika Gruda I. Hügelgräber des frühen 3.
Jahrtausends v. Chr. Im Adriagebiet – Velika Gruda,
Mala Gruda und ihr Kontext, UPA 32, Bonn, 1996.
- M. Primas, E. Pernicka, ”Der Depotfund von
Oberwilflingen. Neue Ergebnisse zur Zirkulation von
Metallbarren”, Germania, 76, 1998, p. 25-65.
- C. P. Quinn, H. Ciugudean, G. Bălan, G. Hodgins,
”Rethinking Time, Culture, and Socioeconomic
Organisation in Bronze Age Transylvania”, Antiquity, 83,
2020, p. 187-203.
- N. C. Rişcuţa, C. I. Popa, I. V. Ferencz, ”Cercetări
arheologice la Balşa şi Mada (jud. Hunedoara) şi câteva
observaţii privind necropolele tumulare din Munţii
Apuseni”, Apulum, 46, 2009, p. 257-286.
- P. I. Roman, Cultura Coţofeni, Bucureşti, 1976.
- P. I. Roman, ”Perioada timpurie a epocii bronzului pe
teritoriul României”, SCIVA, 37, 1, 1986, p. 29-55.
- P. I. Roman, A. Dodd-Oprişescu, P. Janos, Beiträge zur
Problematik
der
Schnurverzierten
Keramik
Südosteuropas,
Heidelberger
Akademie
der
Wissenschaften. Monographien III. Mainz am Rhein,
1992.
- M. Rotea, Grupul Copăceni, Cluj-Napoca, 2003.
- M. Rotea, Pagini din preistoria Transilvaniei. Epoca
bronzului, Cluj-Napoca, 2009.
- M. Rotea, M. G. Netea, C. De-La-Rua, T. Tecar, M.
Hervella, S. Alonso, Z. Maxim, M. Răchită, ”The
archaeological contexts of DNA samples collected from
prehistoric sites in Transylvania, ActaMN, 51/1, 2014, p.
21-60.
- M. Rusu, ”Bemerkungen zu den grossen Werkstättenund Giessereifunden aus Siebenbürgen”, Herbert Lorenz
(Hrsg.), Studien zur Bronzezeit. Festschrift für Wilhelm
Albert v. Brunn, Mainz am Rhein, 1981, p. 375-402.
86
Sava, Kaiser 2011
Sommerfeld 1994
Soroceanu 1974
Soroceanu 2012
Soroceanu et alii 2017
Tecar et alii 2015
Uhner et alii 2018
Uhner et alii 2019
Varberg et alii 2016
Horia Ciugudean
- E. Sava, E. Kaiser, Die Siedlung mit “Aschenhügeln“
beim Dorf Odaia-Miciurin, Republik Moldova, Chişinău,
2011.
- C. Sommerfeld, Gerätegeld Sichel. Studien zur
monetären Struktur bronzezeitlicher Horte im nördlichen
Mitteleuropa. Vorgeschichtlichen Forschungen 19,
Berlin, 1994.
- T. Soroceanu, ”Ein Beitrag zur Kenntnis der
bronzezeitlichen Keramik in Siebenbürgen”, H.
Daicoviciu (ed.), In Memoriam C. Daicoviciu, Cluj, 1974,
p. 367-373.
- T. Soroceanu, Die Kupfer- und Bronzedepots der frühen
und mittleren Bronzezeit in Rumänien/Depozitele de
obiecte din cupru şi bronz din România. Epoca timpurie
şi mijlocie a bronzului, Cluj-Napoca, Bistriţa, 2012.
- T. Soroceanu, B. Rezi, R. E. Németh, Die
Bronzedepotfund von Bandul de Câmpie, jud.
Mureş/Mezőbánd,
Maros-Megye.
Beiträge
zur
Erforschung der spätbronzezeitlichen Metallindustrie in
Siebenbürgen. UPA, bd. 307, Bonn, 2017.
- M. Tecar, M. Rotea, L. Săsăran, ”Două topoare
perforate de piatră descoperite pe raza localităţii Someşu
Rece, jud. Cluj”, Revista Bistriţei, XXIX, 2015, p. 15-19.
- C. Uhner, H. Ciugudean, G. Bălan, R. Burlacu-Timofte,
S. Hansen, G. Rustoiu, ”Settlement structure and
demography in Teleac: A Late Bronze Age - Early Iron
Age hillfort in Transylvania”, S. Hansen, R. Krause
(Hrsg.), Bronzezeitliche Burgen zwischen Taunus und
Karpaten. Beiträge der Ersten Internationalen LOEWEKonferenz vom 7. bis 9. Dezember 2016 in Frankfurt/M.
Bronze Age Hillforts between Taunus and Carpathian
Mountains. Proceedings of the First International
LOEWE Conference, 7-9 December 2016 in Frankfurt/M.
UPA 319, Bonn, 2018, p. 371-393.
- C. Uhner, H. Ciugudean, S. Hansen, F. Becker, G.
Bălan, R. Burlacu-Timofte, ”The Teleac Hillfort in
southwestern Transylvania. The Role of the Settlement,
War and the Destruction of the Fortification System”, S.
Hansen, R. Krause (Hrsg.), Bronze Age Fortresses in
Europe, Proceedings of the Second International LOEWE
Conference, 9-13 October in Alba Iulia. UPA 335, Bonn,
2019, p. 177-200.
- J. Varberg, B. Gratuze, F. Kaul, A. H. Hansen, M.
Rotea, Mittenberger, ”Mesopotamian glass from Late
Bronze Age Egypt, Romania, Germany, and Denmark”,
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
87
Journal of Archaeological Science, 74, 2016, p. 184-194.
Vasiliev et alii 1991
Vulpe 1997
Vulpe 2001
Wollmann,
2005
Ciugudean
- V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Civilizaţia
dacică timpurie în aria intracarpatică a României.
Contribuţii arheologice: Aşezarea fortificată de la
Teleac, Cluj-Napoca, 1991.
- Al. Vulpe, ”Consideraţii privind începutul şi definirea
perioadei timpurii a epocii bronzului în România”, M.
Ciho, V. Nistor, D. Zaharia (eds.), Timpul istoriei I.
Memorie şi patrimoniu. In honorem emeritae Ligiae
Bârzu, Bucureşti, 1997, p. 37-50.
- A. Vulpe, ”Considerations upon the Beginning and the
Evolution of the Early Bronze Age in Romania, in:
Boehmer, R. M., Maran J., (Hrsg.), Lux Orientis.
Archäologie zwischen Asien und Europa. Festschrift für
Harald Hauptmann zum 65. Geburtstag. Internationale
Archäologie, Studia honoraria 12, Rahden/Westf., p.
419-426.
- V. Wollmann, H. Ciugudean, ”Contribuţii privind
mineritul antic în Transilvania (I)”, Apulum, 42, 2005, p.
95-116.
88
Horia Ciugudean
Pl. I. Aşezările aparţinând Bronzului timpuriu de la Livezile - Baia (1) şi Micoşlaca (2),
având marcată zona şanţurilor de apărare.
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
89
Pl. II. Tumuli aparţinând grupului Livezile: Râmeţ - Gugu (1) şi Cetea - La Picuiata
(2, apud Popa et alii 2006).
90
Horia Ciugudean
Pl. III. Arhitectură funerară în piatră din perioada Bronzului timpuriu: Ringuri circulare
de la Râmeţ (1) şi Floreşti (3, 5); mormânt cu cistă de la Floreşti (3); mormânt primar cu
schelet dezarticulat de la Meteş (2). Stela funerară din tumulul de la Floreşti (4).(3-5
apud Rotea 2009)
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
91
Pl. IV. Ceramică din perioada Bronzului timpuriu de la Zlatna - Colţul lui Blaj (1),
Sântimbru (2), Livezile - Baia (6), Meteş (3), Ţelna (5, 7), Izvoarele (4, 8), Ampoiţa - La
Pietri (9), Zlatna - Măgura Dudaşului (11-12) şi Teiuş (10).
92
Horia Ciugudean
Pl. V. Aşezări Wietenberg de la Păuleni (1) şi Derşida – Dealul lui Balotă (2).
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
93
Pl. VI. Obiecte de prestigiu din perioada Bronzului timpuriu (4. Ampoiţa), mijlociu (2.
Ţufalău, 3. Bistriţa - Dealul târgului; 5. Lancrăm) şi Bronzului târziu (1. Biia).
94
Horia Ciugudean
Pl. VII. Tipare din piatră din aşezarea de la Leliceni (1, 4) şi piese din mormântul de
metalurg din peştera Cauce (2-3, 5-6).
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
95
Pl. VIII. Vase ceramice aparţinând culturii Wietenberg de la Alba Iulia - Monolit (1) şi
Geoagiu de Sus (3); kantharos cu butoni discoidali aparţinând culturii Noua de la Cluj
(2); strachină de factură Susani de la Alba Iulia - Monolit (4) şi vase de tip Gáva de la
Teleac (5-6).
96
Horia Ciugudean
Pl. IX. Depozite de bronzuri in situ de la Pianu de Sus (1) şi Tărtăria (2).
Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu
Pl. X. Aşezarea fortificată de la Teleac: 1. Vedere aeriană dinspre nord-est;
2. Ortofotoplan.
97