Mural paintings

"Bild och natur" is an anthology edited by Peter Bengtsen, Max Liljefors and Moa Petersén. Ten researchers from the Division of Art History and Visual Studies at Lund University, Sweden, have contributed chapters.

The ten texts (seven in Swedish and three in English) explore how nature has been visually depicted throughout history. From medieval church paintings to contemporary computer games and street art, from art photography to genetic diagrams – in these varied and fascinating images, nature is given a face, becomes concrete. The chapters in the book address these different images of nature and show that they are also multifaceted portraits of ourselves.

"Bild och natur" was published with generous support from The Gyllenstierna Krapperup's Foundation and The Elisabeth Rausing Memorial Foundation.

Deşi restaurarea a fost începută în 1994-1995 şi este încă neîncheiată, lucrările de decapare a picturilor murale ale bisericii Sf. Nicolae din Ribiţa (jud. Hunedoara) întreprinse în decursul a 20 de ani au adus la lumină o serie de informaţii noi care permit formularea unor ipoteze în legătură cu datarea ansamblului mural. Determinată de dorinţa de a corecta lectura eronată şi preluată ca atare de către istoricii de artă a unei inscripţii noi, studiul este o reexaminare critică a informaţiilor oferite de inscripţiile în slavonă păstrate în biserică: pisania din tabloul votiv, inscripţiile cu caracter votiv de deasupra şi de lângă reprezentarea Sf. Ioan Botezătorul (toate trei în registrul inferior al peretelui sudic al navei) şi inscripţia nouă din altar (partea nordică a bolţii, între reprezentările a doi Evanghelişti aşezaţi). Caracterul fragmentar al acestor inscripţii şi examinarea critică a conţinutului lor nu permit decât formularea unor ipoteze legate de datarea ansamblului mural care vor fi sau nu confirmate în momentul încheierii lucrărilor de decapare, curăţare şi restaurare a frescelor medievale. Detaliul anului conţinut odinioară de pisania din tabloul votiv şi citit drept 6925 (1417) de către Silviu Dragomir nu apare în fotografia de dinainte de 1930 care îi însoţeşte studiul, istoricul bazându-şi lectura pe transcrierea textului pisaniei făcută în 1869-1870 de către preotul din Ribiţa, cu doar un an după publicarea de către Ödön Nemes a unor informaţii despre ctitori şi inscripţii care precizează anul 1404. Anul oferit de inscripţia fragmentară din altar nu se mai păstrează, însă informaţia încă existentă pare să indice anul 1393 drept data la care a fost realizată decoraţia murală cel puţin a altarului, dacă nu a întregii biserici (numai finalizarea lucrărilor de restaurare a frescelor poate aduce probe certe pentru conturarea unei mai ferme definiri a etapelor de decorare). Examenul epigrafic şi paleografic parţial al materialului din biserică a indicat existenţa a cel puţin două „mâini” unice, inscripţiile din pisanie şi de lângă regii sfinţi ai Ungariei distingându-se atât între ele, cât şi în raport cu celelalte inscripţii din biserică. Informaţiile oferite de cele patru inscripţii cu caracter votiv au condus la avansarea ipotezei că ansamblul mural a fost realizat din voinţa mai multor donatori care au participat financiar în măsuri diferite, fie simultan, fie în perioade distincte, fapt care conferă actului ctitoricesc caracter cumulativ, un lucru deloc izolat în Ţările Crişurilor şi Haţegului.
Bien que la restauration de l’église de Ribiţa (région de Hunedoara) eût démarré aux années 1994-1995 et qu’elle soit encore inachevée, les travaux de décapage des peintures murales ont mis en lumière un certain nombre de nouvelles données permettant à formuler certaines hypothèses sur la datation des peintures murales. Poussée par le désir de corriger la lecture erronée – prise comme telle par les historiens de l’art – d’une inscription récemment découverte, l’étude est devenue un examen critique des informations données par les textes slavons conservés dans l’église : de l’inscription de la peinture votive, des inscriptions de nature votive de l’au-dessus et du voisinage immédiat de l’image de Saint Jean-Baptiste (toutes les trois dans le registre inférieur de la paroi sud du naos) et d’une inscription récemment découverte (dans la partie nord de la voûte de l’autel, entre les représentations de deux évangélistes assis). Le caractère fragmentaire de ces inscriptions et l’examen critique de leur contenu ne permettent que de formuler des hypothèses au sujet de la datation de l’ensemble des peintures murales : que ces hypothèses soient confirmées ou non, nous allons le savoir lors de l’achèvement des travaux de décapage, de nettoyage et de restauration des fresques. Le détail de la peinture votive avec l’indication de la date chronologique lue par Silviu Dragomir comme l’année 6925 (=1417) ne figure pas dans la photo d’avant 1930 qui accompagne son étude. L’historien roumain s’est probablement basé sur la transcription de l’inscription faite en 1869-1870 par le prêtre de Ribiţa, juste un an avant la publication par Ödön Nemes des informations à propos des fondateurs de l’église et des inscriptions indiquant l’année 1404. L’année de l’inscription fragmentaire de l’autel n’a pas été conservée, mais des informations qui existent encore semblent indiquer l’année 1393 étant la date à laquelle on a réalisé au moins la décoration murale de l’autel, sinon toute la peinture de l’église (seule la fin de la restauration des fresques peut apporter des preuves claires et concluantes pour avancer une formule plus précise au sujet des étapes de la décoration). L’examen épigraphique et paléographique des peintures et des textes de l’église ont indiqué l’existence d’au moins deux « mains » individuelles: l’inscription votive et les inscriptions avoisinées aux images des saints rois hongrois se distinguent à la fois entre elles et par rapport aux autres inscriptions de l’église. Les informations fournies par les quatre inscriptions au caractère votif ont conduit à l’hypothèse selon laquelle l’ensemble des peintures murales a été matérialisé par la volonté de plusieurs donateurs qui ont contribué financièrement (à hauteurs différentes !) simultanément ou consécutivement : ce qui imprime un caractère cumulatif à l’acte fondateur – chose loin d’être isolée dans les cas des Pays du Criş et du Haţeg.

Recently, the group of scientists from the Jagiellonian University, in collaboration with Guatemalan personnel, began scientific project in the town of Chajul, Quiche, Guatemala, dedicated to the deep study of mural paintings found in several houses. The murals present an iconographic style, which combines pre-Hispanic and European elements. Our main focus here are paintings of the house that belongs to the Asicona family. Our article presents the results of the conservation work, documentation and physico-chemical analysis of samples of wall paintings from this house (made in cooperation with scientists from the University of Valencia) as well as studies of the style, iconographic content and cultural context of the murals.

A cycle of 18th century frescoes, depicting the last days of Christ on earth, were recently discovered in Aci Sant’Antonio (Sicily). The paintings survive along the corners of an originally square chapel that was altered in the early 20th century, acquiring the current octagonal plan. This paper presents the results of the technical photography documentation of these wall paintings and illustrates the methodological challenges that were posed during their examination. Raking light photography was used to reveal the paintings’ state of conservation, details of the plaster work and painting techniques. Ultraviolet fluorescence (UVF) and Infrared false color photography (IRFC) were also performed to evaluate areas of interest for further analytical and diagnostic studies. The first striking feature is the lack of giornate. Only pontate are clearly seen in all the scenes thus indicating that in the larger paint areas, a mixed of fresco and secco technique would have been used.