Un Gând Pentru Eminescu
Un Gând Pentru Eminescu
Un Gând Pentru Eminescu
Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, n jurul orei 4
dimineaa, dup ce la nceputul anului boala sa devenise tot mai violent, n casa de
sntate a doctorului uu din strada Plantelor, Bucureti. Ziarul Romnul anuna
ziua urmtoare la tiri: Eminescu nu mai este. Corpul poetului a fost expus
publicului n biserica sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, mpodobit cu cetin de
brad. Un cor dirijat de muzicianul C.Brcnescu a interpretat litania "Mai am un
singur dor". Dup slujba ortodox i discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la
care fuseser nhmai doar doi cai, s-a ndreptat spre Universitate, unde D.Laurian
rostete al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adaug diveri trectori o
pornete pe Calea Victoriei, Calea Rahovei i se ndreapt spre cimitirul erban
Vod, denumit azi Bellu. Patru elevi ai coala normal de institutori din Bucureti au
purtat pe umeri sicriul pn la mormnt, unde a fost ngropat sub "teiul sfnt"
din cimitirul Bellu cum scria chiar Caragiale n necrologul su, n Nirvana.
Despre moartea poetului, G. Clinescu a scris:
Astfel se stinse n al optulea lustru de via cel mai mare poet, pe care l-a ivit
i-l va ivi vreodat, poate, pmntul romnesc. Ape vor seca n albie i peste locul
ngroprii sale va rsri pdure sau cetate, i cte o stea va veteji pe cer n
deprtri, pn cnd acest pmnt s-i strng toate sevele i s le ridice n eava
subire a altui crin de tria parfumurilor sale.
Tudor Vianu a spus: "fr Eminescu am fi mai altfel i mai sraci"
Exist teorii conspiraioniste care afirm c ar fi murit ucis.
GANDURI PENTRU EMINESCU
Orice suflet romantic sau melancolic este mereu atras de
creatie, mai ales de cea in versuri. Este impins parca de o dorinta de
a-si asterne pe hartie sentimentele, fie cele de tristete, de singuratate,
fie cele de fericire, dragoste, entuziasm sau admiratie. Foarte putini
insa reusesc acest lucru. Nu e deloc usor sa gasesti cele mai potrivite
cuvinte care sa-ti exprime starea sufleteasca, sa reusesti sa-ti asterni
gandurile si sentimentele pe hartie intr-o rima perfecta, sa dai
versurilor un ton melodios, sa-i transmiti cititorului exact starea ta
sufleteasca. Deci, cu
alte cuvinte nu e deloc usor sa fii poet. Poate ca un adevarat poet sa
naste cu acest dar, sau poate frumusetea sa interioaara, sufleteasca il
transforma in poet. De aceea, cred ca un poet trebuie considerat
intotdeauna un geniu, pe buna dreptate.
Literatura noastra a avut de-a lungul timpului parte de
poeti adevarati si deosebit de talentati, care ne-au lasat o opera
minunata de care putem fi intotdeauna mandri.
Deasupra tuturor insa, a stralucit mereu o stea, "Luceafarul"
poeziei romanesti, o stea care nu se va stinge niciodata si poate
niciodata nu va rasari alta mai stralucitoare decat ea. Aceasta
stea, acest "Luceafar" al neamului nostru si nu numai, este
Eminescu.
Eminescu este poate cel mai de pret dar pe care ni l-a dat
vreodata literatura romaneasca, o adevarata minune care nu dureaza
"trei zile" precum se spune despre orice minune, ci va dura vesnic, va
ramane mereu vie in sufletele noastre.