ACTA MVSEI APVLENSIS APULUM LVIII series ARCHAEOLOGICA ET ANTHROPOLOGICA Fondator ION BERCIU Editor GABRIEL TIBERIU RUSTOIU Colegiul editorial RADU ARDEVAN - Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca NIKOLAUS BOROFFKA - Deutsches Archäologisches Institut, Berlin CHRISTOPHER F. E. PARE - Universitatea „Johannes Gutenberg”, Mainz ZENO KARL PINTER - Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu MARIUS PORUMB - Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca VOLKER WOLLMANN - Obrigheim Colegiul de redacţie HORIA CIUGUDEAN – redactor șef RADU OTA - secretar de redacţie CRISTINEL FÂNTÂNEANU - secretar de redacţie ADINA BOGDAN - membru GEORGE BOUNEGRU – membru GABRIEL BĂLAN – membru CRISTIAN TITUS FLORESCU – membru RADU CIOBANU - membru Adresa de corespondenţă: Correspondence address: MUZEUL NAŢIONAL AL UNIRII NATIONAL MUSEUM OF UNION 510010 ALBA IULIA RO – 510010 ALBA IULIA Str. Mihai Viteazul, 12-14 Mihai Viteazul St., 12-14 Tel. 0258/813300 Tel. (+40) (258) 813300 revista.apulum@yahoo.com www.mnuai.ro; www.muzeuluniriialba.ro; www.revista-apulum.ro © 2021 MUZEUL NAŢIONAL AL UNIRII, ALBA IULIA ISSN – 1013-428X ISSN – 2247 – 8701 ISSN-L – 2247 – 8701 ACTA MVSEI APVLENSIS LVIII series ARCHAEOLOGICA ET ANTHROPOLOGICA ALBA IULIA MMXXI Tehnoredactare: RADU OTA Traducerea şi verificarea textelor în limba engleză: ADINA BOGDAN Textele nepublicate nu se restituie. SUMAR CONTENTS – SOMMAIRE – INHALT STUDII ȘI ARTICOLE – STUDIES AND ARTICLES ADRIAN GEORGESCU, SABIN ADRIAN LUCA, FLORENTIN PERIANU, Moșna – Râpă/Tablă (jud. Sibiu). Un sit al culturii Petrești din Transilvania cu atribute rituale Moșna - Râpă/Tablă (Sibiu County). A Site of Petrești Culture from Transylvania with ritualistic Attributes………………………. 1 Chipped lithic Industry belonging to Petrești Culture from Alba Iulia - Lumea Nouă Archaeological Site (Alba County)………….. 31 MIHAELA-MARIA BARBU, MIHAI GLIGOR, Industria litică cioplită aparținând culturii Petrești din situl de la Alba Iulia – Lumea Nouă – (jud. Alba) HORIA CIUGUDEAN, Epoca bronzului în Transilvania: o privire de ansamblu The Bronze Age in Transylvania: an Overview.............................. 55 Contributions to the Archaeological Repertoire and the History of Turda (based on Surface Research)........................................... 97 ADRIAN SOCACI, COSMIN MIHAIL COATU, Contribuții la repertoriul arheologic și istoria orașului Turda (pe baza cercetărilor de suprafață) DAN ANGHEL, FLORIN CIULAVU, GEORGE BOUNEGRU, Noi date privind activitatea atelierelor de olari de la Apulum New Data on the Activity of Potter Workshops from Apulum........ 121 DANIELA CIUGUDEAN, Roman bronze Military Equipment and Harness in the Collections of the Alba Iulia Museum II. Personal Equipment and Harness Gear Fittings Echipament militar roman personal și de harnașament de bronz din colecțiile muzeului din Alba Iulia II. Garnituri/Accesorii de echipament personal și harnașament............................................. 165 Horses’ Graves and Graves with Horses from VIIth VIIIth Centuries in Transylvania …………………………………………… 267 CĂLIN COSMA, Morminte de cai și cu cai din secolele VII-VIII din Transilvania ANCA-DANIELA MATIȘ, Model de organizare primară a materialului arheologic de tip ceramic. Studiu de caz – necropola de incinerație de la Berghin (jud. Alba) Model of primary Organisation of ceramic archaeological Material. Case Study – incineration Necropolis from Berghin (Alba County)…………………………………………………………... RADU OTA, ILIE LASCU, O locuință medievală timpurie, recent descoperită la Alba Iulia 313 An Early Medieval Dwelling, recently found in Alba Iulia………. 325 Recent Cemeteries of Vințu de Jos. An archaeological Contribution…………………………………………………………..... 337 CRISTIAN IOAN POPA, ANDREI STAVILĂ, ADRIAN ARDELEAN, Cimitirele recente ale Vințului de Jos. O contribuție arheologică RESTAURARE – CONSERVARE – INVESTIGAŢII RESTORATION – CONSERVATION – INVESTIGATIONS SIDONIA PETRONELA OLEA, ARIANA CODRUȚA LEAHU, Procesul tehnic de restaurare a unui monument funerar roman de tip stelă Technical Restoration of a funerary Roman Monument Stela Type........................................................................................... MONICA DRUȚA, Considerații privind starea de conservare a bunurilor culturale mobile din patrimoniul Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, care au făcut parte din expoziția Dacia Felix. Trecutul glorios al României Considerations regarding the Conservation of the mobile cultural Goods Part of the Heritage of the National Museum of Unification Alba Iulia, put on Display at the Exhibition Dacia Felix. The glorious Past of Romania……………………. 377 389 RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ REVIEWS AND READER’S NOTES HORIA CIUGUDEAN, Peter Thomas, Studien zu den bronzezeitlichen Bergbauhölzern im Mitterberger Gebiet, Forschungen zur Montanlandschaft im Mitterberger Gebiet 1, Bochum, Verlag Marie Leidorf Gmbh, 2018, 615 pagini, 372 figuri, 68 planşe............................................ 397 RADU OTA, Sever-Petru Boțan, Dan Elefterescu, Vase de sticlă de epocă romană descoperite la Durostorum/Ostrov – Ferma 4 (secolele I p. Chr.-IV p. Chr.), Ed. Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2018, 192 pagini, 42 planșe alb-negru și color................................................................................. 401 Lista autorilor…………………………………………………………….....403 EPOCA BRONZULUI ÎN TRANSILVANIA: O PRIVIRE DE ANSAMBLU Horia CIUGUDEAN Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia Cuvinte-cheie: epoca bronzului, Bronzul timpuriu, Bronzul mijlociu, Bronzul târziu, grupul Livezile, cultura Wietenberg, cultura Noua, grupul Cugir-Band, cultura Gáva, Transilvania, depozite de bronzuri, date radiocarbon. Keywords: Bronze Age, Early Bronze, Middle Bronze, Late Bronze, Livezile group, Schneckenberg culture, Wietenberg culture, Noua culture, Cugir-Band group, Gáva culture, Transylvania, bronze hoards, radiocarbon dates. Teritoriul actual al României cuprinde nouă regiuni istorice, care corespund, parţial sau în totalitate şi unor zone geografice cu un substrat geomorfologic diferit: Transilvania, Maramureş, Crişana, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova şi Bucovina (Fig. 1). Orice analiză sau prezentare obiectivă a civilizaţiilor preistorice care s-au dezvoltat în spaţiul României, începând din perioda neoliticului şi până la cucerirea romană, nu poate face abstracţie de modelele regionale distincte pe care acestea le îmbracă1. Dacă teritoriile aflate la est şi sud de Munţii Carpaţi, au receptat cu precădere influenţe venite din zona sud-balcanică şi stepele eurasiatice, spaţiul intracarpatic şi Banatul se află într-un contact mult mai strâns cu Europa centrală pe întreg parcursul epocii bronzului. Cât priveşte influenţele lumii egeo-anatoliene, acestea pot fi detectate, în grade şi forme diferite, în diferite etape ale civilizaţiei bronzului carpatic2, mai pregnante în sfera ceramicii la nivelul bronzului timpuriu şi mijlociu, pentru ca în bronzul târziu să ajungă în nordul Dunării şi elemente ale producţiei metalurgice (lingouri de tip ox-hide sau rapiere miceniene). Debutul Bronzului timpuriu are loc în spaţiul intracarpatic al României în contextul expansiunii comunităţilor de păstori aparţinând culturii Yamnaya din stepele nord-pontice la Dunărea de Jos şi mai departe, până în bazinul Tisei, Ultimul tratat de Istorie a României, editat sub egida Academiei Române (2001), operează cu aceleaşi unităţi geografice pe care le utilizăm şi în studiul de faţă. O abordare diferită propun alţi specialişti (Fl. Gogâltan, M. Rotea), care preferă noţiunea extinsă teritorial a Transilvaniei, incluzând şi teritoriile Crişanei şi Maramureşului (Rotea 2009, p. 6-9; Gogâltan 2015, p. 57, fig. 2). 2 Noţiunea de „bronz carpato-danubian“ (ori chiar „bronz getic“) a fost introdusă de V. Pârvan la începutul secolului XX (Pârvan 1926, p. 292-293). 1 56 Horia Ciugudean undeva la pragul dintre mileniile IV şi III a.Chr3. Teritoriile Banatului, Crişanei şi Transilvaniei erau locuite la vremea respectivă de comunităţile complexului Baden-Coţofeni, care intrase în faza sa finală de evoluţie4. Opinia exprimată de o Fig. 1. Harta României cu delimitarea regiunilor istorice. parte a specialiştilor români5, conform căreia acest complex ar aparţine civilizaţiei Bronzului timpuriu, şi astfel debutul acestei perioade ar putea fi plasat la cca. 3500 a.Chr., este greu de acceptat prin prisma producţiei metalurgice, cantitatea şi repertoriul tipologic al pieselor confecţionate exclusiv din cupru fiind relativ modeste6. Încercările recente de a plasa apariţia topoarelor cu gaură de înmănuşare transversală în Bazinul Carpatic spre finalul mileniului 3 Heyd 2011; Frînculeasa et alii 2015. Roman 1976; Ciugudean 2000; Popa 2012. 5 Vulpe 1979; idem 2001; Motzoi-Chicideanu 2011, p. 48-56; Băjenaru 2010; idem 2014, p. 25-30. 6 Ciugudean 2002. Situaţia este asemănătoare în cazul mediului Baden, unde singurele topoare turnate par a fi cele plate, singurul tip pentru care au fost şi descoperite tipare monovalve (Balen 2018, fig. 7). Un punct de vedere opus este susţinut de S. Hansen, care leagă topoarele de tip Baniabic de cultura Baden (Hansen 2010, p. 305). 4 Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 57 IV a.Chr.7, nu sunt susţinute decât prin piese provenind din depozite sau descoperiri izolate, tiparele descoperite în contexte arheologice clare plasându-se toate în medii culturale aparţinând mileniului III a.Chr8. Trebuie adăugat şi faptul că manifestările Baden au fost şi continuă să fie considerate în zona Europei centrale drept expresia perioadei târzii a epocii cuprului, lipsind argumente serioase pentru răsturnarea acestei teorii, cel puţin la nivelul documentaţiei arheologice actuale. De aceea consider că debutul Bronzului timpuriu (I) în primul sfert al mileniului III a.Chr. este opţiunea cea mai rezonabilă, ea fiind în deplină concordanţă atât cu datele radiocarbon obţinute pentru finalul culturii Coţofeni9, cât şi cu datele referitoare la grupul Livezile10. Fig. 2. Mormântul central din tumulul de la Hăpria. Practicantă a ritului incineraţiei, populaţia locală din Transilvania adoptă probabil tumulul, ca tip de monument funerar, sub influenţă Yamnaya, purtătorii acestei culturi trecând dinspre Banat în Transilvania prin Țara Haţegului şi culoarul Mureşului. Necropola tumulară de la Silvaşu de Jos reflectă sugestiv 7 Hansen 2009, p. 147-158; idem 2013, p. 156-157; Batora 2003; Preda-Bălănică et alii 2020, p. 87. 8 Dani 2013, appendix 6; Gogâltan a subliniat şi el lipsa unor descoperiri convingătoare, care să susţină această ipoteză (Gogâltan 2011, p. 53-54). 9 Ciugudean 1996, p. 58-59; idem 2000, p. 145-146; idem 2015, p. 168-169; Băjenaru 1998, p. 610; Diaconescu 2020, p. 28-32; Frînculeasa 2020, p. 47-50. 10 Ciugudean 1996, p. 59; Gerling, Ciugudean 2013, p. 184, fig. 3-4; Diaconescu 2020, p. 26-28, fig. 9. 58 Horia Ciugudean contactul celor două civilizaţii, faza mai veche cu morminte de incineraţie, asociată cu ceramica bogat ornamentată de tip Coţofeni III, fiind succedată de mormântul de tip Yamnaya, în casetă de lemn şi cu depuneri de ocru11. Movile de pământ cu scheletele presărate cu ocru au fost descoperite şi în zona Transilvaniei centrale, la Câmpia Turzii, Răscruci şi Cipău, în vreme ce la Hăpria a fost cercetat un tumul de pământ care suprapunea o locuinţă Coţofeni III12. Mormântul central avea scheletul depus în poziţie dorsală, cu picioarele flectate sub formă de romb (poziţie de broască) (Fig. 2), poziţie neatestată în mormintele grupului Livezile, dar cunoscută în mediul Yamnaya, atât în Transilvania (Câmpia Turzii)13, cât şi la sud şi răsărit de Carpaţi14 sau în Câmpia Tisei15. Concomitent cu pătrunderea unor grupuri Yamnaya în ţinuturile joase, zona muntoasă din vestul Transilvaniei înregistrează apariţia unui nou orizont cultural, grupul Livezile, care înglobează fondul târziu Coţofeni şi evoluează în al doilea sfert al mileniului III a.Chr. Acesta practica inhumaţia fără groapă, sub movile de piatră (Pl. II), scheletele fiind depuse în poziţie chircită sau dezarticulate (Pl. III/2), dovadă a practicării excarnaţiei16. Tumulii sunt dispuşi în şiruri, pe cumpăna apelor din zona muntoasă (Fig. 3), deseori în imediata apropiere a aşezărilor. Apar structuri defensive, de genul şanţurilor care tăiau calea cea mai facilă de acces, cum este cazul la aşezările de la Livezile - Baia sau Micoşlaca (Pl. I). Inventarul funerar constă din vase ceramice (Pl. IV), podoabe din cupru, aur sau argint, coliere din dinţi de animale, topoare din piatră. Sunt frecvente pandantivele în formă de ochelari, aflate în uz la populaţiile eneolitice din zona carpato-alpină încă din mileniul IV a.Chr17. Utilizate de purtătorii culturii Coţofeni în jurul anului 3000 a.Chr.18, ele sunt preluate de populaţiile stepice din aria sud-carpatică19, care le vor difuza ulterior şi în aria răsăriteană a culturii Yamnaya20. Cele două inele de buclă din aur de la 11 Diaconescu, Tincu 2016. Cercetări inedite H. Ciugudean şi C. Uhner, în anul 2013. 13 Gogâltan 2016, pl. I/1. 14 Brudiu 2003, fig. 17/1; Frînculeasa et alii 2015, p. 63-65, fig. 6/III; Frînculeasa et alii 2019, pl. IX/4-5; Agre 2015, fig. 4 şi 41; Alexandrov, Kaiser 2016, fig. 6. 15 Gerling et alii 2012, fig. 5 - grave 9. 16 Ciugudean 1991, p. 91; idem 1996, p. 133; idem 2011, p. 25; Beck et alii 2021; Rişcuţă et alii 2009, p. 275-276. 17 Matuschik 1996. 18 Ciugudean 2000, p. 36-37; Popa 2013. 19 Frînculeasa et alii 2013, pl. 17; Frînculeasa et alii 2020. 20 Frînculeasa et alii 2020, p. 12. Un punct de vedere diferit la Gogâltan, care consideră că exemplarele din zona Ucrainei sunt mai degrabă preluate din spaţiul Poloniei (Gogâltan 2013, p. 53), deşi asemenea piese nu sunt utilizate acolo în mileniul III a.Chr. de comunităţile Amforelor Sferice sau ulterior, de grupurile Ceramicii Şnurate. 12 Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 59 Ampoiţa (Pl. VI/4) aparţinând tipului Leukas, documentează funcţionarea unei reţele de schimburi între Transilvania, litoralul adriatic şi Marea Ionică21. Fig. 3. Ortofotoplanul cimitirului din Bronzul timpuriu de la Ampoiţa - Peret. 21 Primas 1996, p. 159-162; Ciugudean 2012, p. 102. 60 Horia Ciugudean Regiunea răsăriteană a Transilvaniei cunoaşte o evoluţie diferită de restul zonei intracarpatice, aici fondul local Coţofeni fiind dislocat probabil în jurul anului 3000 a.Chr., prin pătrunderea unor comunităţi ale civilizaţiei Amforelor Globulare de la răsărit de Carpaţi22. Practica înmormântărilor în ciste de piatră, specifică primelor etape ale Bronzului timpuriu din sud-estul Transilvaniei, ar putea fi explicată tocmai prin această pătrundere23, în timp ce vasele-askos din inventarul funerar indică şi o puternică componentă sudică, de factură Zimnicea-Ezerovo. Împreună cu manifestările de tip Zăbala, descoperirile funerare de factură Sânzieni-Turia se plaseză cronologic în prima jumătate a mileniului III a.Chr. Cistele de piatră sunt prezente sporadic şi în aria central şi vest-transilvană, după cum o dovedeşte mormântul central din tumulul cu ring de piatră de la Floreşti (Pl. III/3, 5), din păcate jefuit, astfel că este greu de apreciat momentul construirii movilei, care fusese prevăzută cu o stelă funerară (Pl. III/4), găsită însă în poziţie secundară24. Un alt mormânt a furnizat o dată radiocarbon spre mijlocul mileniului III a.Chr.25, dar el aparţine unui orizont de înhumări secundare. Spre mijlocul mileniului III a.Chr., civilizaţia Bronzului timpuriu din Transilvania (BT II) evoluează în două arii culturale principale: Şoimuş, în zonele centrale şi sud-vestice şi Schneckenberg-Jigodin în zona sud-estică. Primul este caracterizat de o ceramică cu decor în relief şi străchini cu buza îngroşată în formă de T, asemenea exemplarelor care apar în Bronzul timpuriu din Macedonia, în vreme ce al doilea prezintă atât ornamente aplicate cât şi decor şnurat, acesta din urmă individualizând grupul Jigodin. Semnalarea unor situri cu ceramică Jigodin şi la est de Carpaţi, în depresiunea Oneşti, ar putea semnala de fapt originea extracarpatică a grupului sau doar puternice contacte cu grupul Ceramicii Şnurate podolo-volynene26. Totodată se remarcă prezenţa sub buza vaselor a găurilor-butoni, element datorat probabil interferenţelor culturale cu mediul Glina de la sud de Carpaţi. Etapa finală a Bronzului timpuriu (BT III) este marcată de răspândirea pe cea mai mare parte a teritoriului intracarpatic a stilului ceramic caracterizat de impresiuni textile şi striuri (tipul Iernut), acest proces de uniformizare pregătind trecerea spre civilizaţia Bronzului mijlociu. Trebuie însă subliniat faptul că această specie ceramică este absentă din zona Munţilor Apuseni, unde la vremea respectivă existau comunităţi care mai utilizau pentru înmormântări tumulii grupului Livezile, după cum o demonstreză un mormânt secundar din tumulul de 22 Ciugudean 2015. Motzoi-Chicideanu 2011; Ciugudean 2015. 24 Rotea 2009, p. 15-17. 25 Rotea et alii 2014. 26 Burtănescu 2002, p. 206-212. 23 Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 61 la Meteş, datat în perioada 2200-1900 a.Chr27. O dată radiocarbon ceva mai înaltă, împreună cu material ceramic striat28, semnalează implicarea grupului Iernut în exploatarea resurselor salinifere de la Figa, în nord-vestul Transilvaniei. Din punct de vedere tehnologic, metalurgia Bronzului timpuriu este caracterizată de utilizarea bronzurilor arsenice, aliajul de cupru şi cositor fiind identificat deocamdată doar în compoziţia toporului descoperit la Sfântu Gheorghe, care datează din a doua jumătate a mileniului III a.Chr. Tiparele de topoare şi de pumnale de la Leliceni (Pl. VII/1, 4)29 sau Fântânele30 dovedesc existenţa unor ateliere locale de metalurgi, care produc în primele două treimi ale mileniului III a.Chr. tipuri de topoare legate de modelele zonei caucaziene. În schimb depozitul de coliere-lingouri de la Deva indică certe contacte cu metalurgia Europei centrale31, în principal cu aria culturii Aunjetitz, după cum anumite forme ceramice specifice aceleiaşi arii pot fi regăsite în repertoriul fazei târzii a culturii Schneckenberg. Dacă luăm în considerare rezultatele recentelor analize metalografice făcute pentru bronzurile din orizontul Hajdúsámson-Apa32, este probabil ca şi o parte din cuprul utilizat spre finalul mileniului III a.Chr. să provină din zăcăminte aflate în afara Transilvaniei, respectiv din zona est-alpină (Erzgebirge). Acest fapt nu exclude însă şi exploatarea unor zăcăminte locale, aşa cum o dovedesc descoperirile de la Pianu de Sus, unde pe fragmente de vase de tip Iernut – Zoltan au fost identificate resturi de cupru topit, având un conţinut ridicat de fier, ceea ce îl făcea impropriu utilizării. Din punct de vedere genetic, analizele de ADN relevă un aport considerabil de populaţie din stepa nord-pontică, identificată arheologic prin cultura Yamnaya, care apare în jurul anului 3000 a.Chr. în zona Dunării de Jos şi se extinde spre Câmpia Tisei şi Podişul Transilvaniei. Pentru zona intracarpatică a României există două analize ADN publicate, pe schelete din tumulul de la Floreşti şi datate la mijlocul mileniului III a.Chr33. Ele nu oferă date semnificative, la fel ca şi analizele izotopilor de stronţiu şi oxigen făcute pe indivizi provenind din necropolele tumulare de la Livezile şi Meteş34, numărul probelor fiind deocamdată mult prea redus pentru a concluziona asupra originii locale sau non-locale. 27 Gerling, Ciugudean 2013, p. 184-185, fig. 5. Harding, Kavruk 2013, p. 122-124, fig. 4.62. 29 Roman et alii 1992, pl. V, 78-79; 30 Soroceanu 1974; Rotea 2003, p. 45, 49-50. 31 Popa, Totoianu 2010, p. 138-141. 32 Pernicka et alii 2016. 33 Rotea et alii 2014. 34 Gerling, Ciugudean 2013. 28 62 Horia Ciugudean Bronzul mijlociu debutează în spaţiul intracarpatic al României în jurul anilor 2000/1950 a.Chr. şi durează până către 1500 a.Chr., fiind o perioadă în care conexiunile interegionale se intensifică, produsele orizontului ApaHajdúsámson ajungând până în nordul Europei. Metalurgia aurului produce şi ea piese spectaculare, cum este cazul vasului de la Bistriţa (Pl. VI/3), cu nimic mai prejos decât produsele zonei egeo-anatoliene. Dacă în cazul aurului, este greu de crezut că acesta nu provine din bogatele depozite ale Transilvaniei, pentru cupru analizele recente efectuate pe piese din depozitul de la Apa indică cu destulă certitudine că materia primă provine din zona Alpilor35. De altfel şi unele piese de podoabă din bronz descoperite în situri aparţinând culturii Wietenberg, cum ar fi cele de la Păuleni sau depozitul de pandantive de tip Tolnanémedi de la Sebeş, aparţin tipologic ariei central-europene36. Pe de altă parte, este greu de acceptat o totală ignorare a resurselor cuprifere locale, prezente atât în zona Munţilor Apuseni, cât şi în Carpaţii Răsăriteni sau în zona Maramureşului. Stadiul incipient în care se află încă arheologia montană pe teritoriul României şi neglijarea investigaţiilor metalografice a zăcămintelor de minereuri neferoase menţin din păcate în sfera ipoteticului existenţa mineritului extensiv al acestor zăcăminte pe parcursul epocii bronzului. Puţinele argumente sunt reprezentate de descoperirea aşa-numitelor “ciocane de minerit”, dar trebuie subliniat că doar exemplarul de la Căraci a fost găsit într-un context minier, şi acela legat de un zăcământ aurifer37. Cultura Wietenberg este principala manifestare a perioadei mijlocii a epocii bronzului din aria intracarpatică a României. La ora actuală, pe baza câtorva zeci de date radiocarbon publicate, evoluţia sa a fost plasată între cca. 2000/1900 şi 1500/1400 a.Chr38. Aşezările Wietenberg sunt situate atât în zonele joase de relief, cum este Podişul Secaşelor sau al Târnavelor, pe terasele Mureşului, Someşului sau ale afluenţilor lor, cât şi în zona montană (Pl. V/1), uneori la altitudini ce depăşesc 1000 m. Habitatul Wietenberg este predominant dispersat, comunităţile par să aibă un anumit grad de mobilitate în peisaj, aşezările concentrate şi intens locuite de tipul tell-urilor din zona Banatului sau Crişanei nefiind cunoscute în arealul transilvănean. Siturile nu acoperă suprafeţe prea mari de teren, ceea ce indică o viaţă rurală în care cătunele sau satele de dimensiuni mici sunt forma preferată de habitat, ele fiind amplasate de obicei în imediata vecinătate a unei surse de apă potabilă. De altfel acest tip de aşezări, ocupate de membrii câtorva familii sau chiar ai unei singure familii lărgite, este comun epocii bronzului în numeroase alte regiuni ale Europei. Datele culese până în prezent privind evoluţia aşezărilor Wietenberg indică vetre de locuire 35 Pernicka et alii 2016. Popa, Totoian 2010, p. 146-147. 37 Wollmann, Ciugudean 2005; Boroffka, Heck 2006. 38 Bălan et alii 2016. 36 Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 63 care nu par să fi fost ocupate permanent mai mult de 5-6 generaţii, aşezările care să depăşească 150-200 de ani ca durată de existenţă fiind destul de rare. În aşezarea de la Aiud au fost cercetate nouă locuinţe de suprafaţă rectangulare, dintre care opt aliniate pe un singur şir, laturile lungi ale caselor depăşind curent 16 m în lungime39. Locaţia favorabilă a unor situri de pe primele terase ale Mureşului le permitea utilizarea cursului navigabil al râului, o importantă arteră de comerţ spre civilizaţiile bronzului mijlociu din zona Tisei şi Dunării mijlocii. În pofida opulenţei în metal afişate de aristocraţia emergentă a spaţiului intracarpatic, reşedinţele fortificate ale acesteia par să lipsească, documentaţia arheologică existentă la ora actuală neevidenţiind nici un sit cu structuri defensive care să poată fi atribuite în mod cert culturii Wietenberg40. Impresionanta aşezare de la Derşida (Pl. V/2), localizată într-o poziţie dominantă şi locuită pe parcursul a câtorva secole, nu este dotată cu un sistem defensiv41, deşi se află la graniţa vestică cu purtătorii culturii Otomani. Comunităţile Wietenberg au practicat în mod curent incineraţia, care constituie un important element de diferenţiere în raport cu vecinii lor vestici, purtătorii culturilor Otomani sau Mureş, care-şi inhumau morţii. Resturile cinerare erau depuse într-o urnă, de obicei acoperită cu un al doilea vas drept capac, îngropată apoi la mică adâncime. Nici unul dintre cimitirele cercetate până în prezent nu depăşeşte 100 de morminte (Limba = 74, Sebeş = 61), această situaţie corespunzând de altfel cu dimensiunile reduse ale aşezărilor. Ariilor funerare consacrate li se adaugă grupuri mici de morminte descoperite la periferia unor aşezări, sau chiar morminte izolate42. Interesant de menţionat este şi faptul că membrii comunităţilor Wietenberg au fost conştienţi de semnificaţia funerară a movilelor ridicate peste mormintele din perioada bronzului timpuriu, după cum o dovedesc urnele depuse în mantaua unor tumuli din Munţii Apuseni43. O asemenea situaţie este întâlnită de altfel în numeroase zone ale Europei şi depăşeşte limitele temporale ale epocii bronzului, ea ilustrând recunoaşterea şi reutilizarea unor monumente funerare preistorice la multe secole sau chiar milenii după ce ele fuseseră ridicate. Producţia ceramică extrem de diversificată a oferit, alături de relativ puţinele situri cu stratigrafie complexă, baza unei periodizări interne pentru Bălan et alii 2016a. Opiniile asupra acestui subiect sunt contradictorii, unii autori susţinând ipoteza prezenţei unor structuri defensive (Borrofka 1994; Dietrich 2010), alţii fiind mai rezervaţi (Bejinariu 2004; Molnár, Nagy 2013). 41 Chidioşan 1980. 42 Boroffka 1994, p. 106-114; Motzoi-Chicideanu 2011, p. 526-546; Marc 2016; Bălan 2017. 43 Vezi cazurile cimitirelor de la Cheile Aiudului, Ampoiţa - Dealul Dosciorului, Cetea (Ciugudean 1996) sau Râmeţ - Gugu (cercetări inedite H. Ciugudean, C. P. Quinn şi J. Beck în cadrul proiectului MARBAL). 39 40 64 Horia Ciugudean cultura Wietenberg44. Dacă în faza timpurie ornamentaţia vaselor este mai simplă, predominând decorul aplicat, cel realizat prin canelură sau impresiune, în etapele următoare sunt realizate prin incizie sau impresiune o gamă variată de motive spiralice sau meandrice, puse în valoare prin pasta albă cu care erau încrustate. Remarcabil de unitară în întreaga arie de expansiune a culturii Wietenberg, această motivistică o individualizează în raport cu celelalte culturi din Bazinul Carpatic, legând-o în mod surprinzător de sfera ornamenticii din lumea est-mediteraneană. Ornamentica de inspiraţie geometrică domină ceramica stilului Wietenberg (Pl. VIII/1, 3), motivele spiralice și cele meandrice fiind cele care au furnizat principalele argumente în favoarea relaţiilor cu lumea miceniană45. Odată cu apariţia datelor radiocarbon, discrepanţa cronologică dintre cele două arii civilizaţionale a dus la punerea sub semnul întrebării a acestei ipoteze. Înrudirile stilistice sesizate în domeniul ornamenticii rămân o problemă nesoluţionată, reinterpretarea originii motivelor spiralice în studii recente fiind puţin credibilă46. Cultura Wietenberg a participat la fabricarea şi vehicularea pieselor de bronz aparţinând orizontului Hajdúsámson-Apa, care s-a născut în nord-estul Bazinul Carpatic, dar ale cărui piese au depăşit cu mult ca răspândire graniţele acestuia, ajungând până în nordul Europei. Existenţa meşterilor locali este dovedită nu doar de prezenţa tiparelor de turnat în aşezări, dar şi de apariţia unor morminte de metalurgi, cum este cel din peştera Cauce (Pl. VII/2-3, 5-6)47, care poate fi atribuit fie purtătorilor culturii Wietenberg, fie unor comunităţi Balta Sărată. În colţul sud-estic al zonei intracarpatice, cultura Wietenberg este precedată de pătrunderea unor grupuri est-carpatice de tip Costişa-Ciomortan, după cum au dovedit-o cercetările din situl de la Păuleni48. În aceeaşi zonă existenţa stilului Wietenberg se încheie mai repede decât în restul teritoriului transilvănean, datorită pătrunderii comunităţilor Noua dinspre Moldova în jurul anului 1500 a.Chr., care marchează şi debutul Bronzului târziu (Fig. 8). În centrul şi mai ales vestul Transilvaniei, comunităţile Wietenberg târzii îşi continuă evoluţia, intrând însă într-un fenomen tot mai accentuat de aculturaţie, în condiţiile în care se înregistrează un puternic aport de elemente Cehăluţ dinspre nord-vest. Dacă contextul unor date radiocarbon este corect, atunci se poate vorbi despre supravieţuirea tradiţiilor decorative Wietenberg până la nivelul secolelor XV-XIV a.Chr. Un fenomen similar a fost identificat la sud de Carpaţi, unde tradiţii monteorene târzii, Tei şi Gârla Mare depăşesc palierele Chidioşan 1980; Boroffka 1994; Bălan et alii 2016. Horedt 1960; Bader 1990; Boroffka 1994. 46 Palincaş 2018. 47 Ciugudean et alii 2005. 48 Cavruc, Dumitroaia 2000; Cavruc, Rotea 2000. 44 45 Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 65 cronologice până nu demult asumate, după cum o dovedesc datările radiocarbon din cimitirul de la Câmpina49, fenomenul repetându-se la sudul Dunării la Baley50 sau în cimitirul de la Hinova51. La fel, fenomenele de mixtură culturală devin un numitor comun la nord şi la sud de Carpaţi, ele urmând tendinţe mai generale de evoluţie la nivelul civilizaţiilor Bronzului târziu. Existenţa unei elite războinice la nivelul Bronzului mijlociu transilvănean este ilustrată prin descoperirile unor piese de metal, arme din bronz în primul rând, cum este cazul topoarelor cu disc de la Ighiel sau din zona fostului comitat al Turdei, toate bogat ornamentate cu motive geometrice gravate52. Acestea aparţin categoriei de însemne ale puterii, lor adăugându-li-se unele obiecte din metale preţioase, aur şi argint, aşa cum este recent descoperitul vas de aur de la Bistriţa53, sau mai demult cunoscutele topoare de aur de la Ţufalău54 (Pl. VI/2-3). Asemenea piese de prestigiu pot fi atribuite mediului Wietenberg, elementele ornamentale fiind unele specifice acestei culturi. De remarcat însă că toate piesele de aur provin din depuneri cu caracter ritual, nefiind descoperite în contexte funerare, ceea ce poate fi un indiciu privind transformarea lor în final, în ofrande destinate divinităţilor. Bronzul târziu debutează în aria intracarpatică în jurul anului 1500 a.Chr., cam în aceeaşi vreme când civilizaţia tell-urilor din Banat, Crişana şi valea Tisei îşi încetează şi ea evoluţia55. Spaţii vaste înregistrează un fenomen de dizlocare şi relocare a comunităţilor, care însă nu implică decât parţial şi aporturi ale unor populaţii alogene. Acesta este cazul grupurilor Noua, care pătrund dinspre Moldova în colţul de sud-est al Transilvaniei, unde manifestările culturii Wietenberg se opresc la nivelul fazei III (C), situaţie ilustrată de cercetările recente de la Rotbav. Datările radiocarbon făcute în acest sit pentru locuirea Noua o situează între secolele XV-XIII a.Chr.56, interval care corespunde altor date existente pe teritoriul Moldovei57. Probele provenite din aşezări în care materialele Wietenberg târzii sunt asociate cu materiale Noua aparţin secolului XV a.Chr., demonstrând interacţiunile care au loc între cele două arii culturale, încă de la pătrunderea comunităţilor răsăritene în zona intracarpatică a României. În schimb, datele provenite din contexte funerare Noua din centrul şi 49 Frînculeasa 2014. Alexandrov et alii 2016. 51 Davidescu, Vulpe 2010, p. 45, fig. 3/1-2. 52 Soroceanu 2012, p. 52-55, 107-109. 53 Gogâltan, Marinescu 2018. 54 Mozsolics 1968, p. 54-55. 55 Gogâltan 2008. 56 Dietrich 2014. 57 Sava, Kaiser 2011. 50 66 Horia Ciugudean sud-vestul Transilvaniei sunt ceva mai târzii, ele plasându-se în general post 1400 a.Chr58. Economia comunităţilor Noua pare a fi fost dominată de creşterea animalelor, atât în teritoriul lor de origine cât şi în regiunile în care s-au extins ulterior. Cu toate acestea, cercetări de ultimă oră par să indice că apariţia meiului în zona intracarpatică se plasează în perioada apariţiei grupurilor Noua, care cultivau această plantă în zona nord-pontică59. Dacă în domeniul producţiei ceramice repertoriul de forme şi ornamente este restrâns (Pl. VIII/2), neputând rivaliza cu produsele Bronzului târziu carpatic, în schimb producţia metalurgică este remarcabilă, aducând tipuri noi de seceri, celturi şi podoabe în arealul transilvănean. Un cuptor utilizat probabil de meşteri metalurgi a fost descoperit în aşezarea Noua de la Bolduţ, fiind deocamdată singura instalaţie de acest gen cunoscută din prima etapă a Bronzului târziu transilvănean. În etapa lor de maximă expansiune în arealul intracarpatic, grupurile Noua vor ajunge până în zona Orăştiei pe cursul mijlociu al Mureşului, aici intrând în contact cu comunităţi aparţinând culturii Balta Sărată din Banat, pătrunse prin zona Haţegului60 până la Simeria61. În nordul Transilvaniei purtătorii culturii Noua ajung în bazinul Someşului, învecinându-se cu etapa timpurie de evoluţie a grupului Lăpuş. Contactele sunt evidenţiate de adoptarea în repertoriul ceramic Lăpuş I a ceştilor cu toarte supraînălţate, prevăzute cu butoni discoidali62, o altă dovadă fiind depozitul de ace cu protuberanţe de la Petea63. De altfel acest tip de ace răsăritene, lucrate fie din os, fie din bronz, au fost vehiculate pe calea schimburilor pe arii vaste, ajungând spre nord până în Slovacia, iar spre sud până în Macedonia. Probabil cea mai importantă contribuţie pe care şi-o vor aduce comunităţile Noua în dezvoltarea tehnologică a Bronzului târziu intracarpatic o constituie participarea lor la extinderea exploatărilor salinifere din estul Transilvaniei. Descoperirile de la Băile Figa (Fig. 4)64, dar şi din alte zone salinifere, cum ar fi Valea Florilor în centrul Transilvaniei65, au pus în evidenţă lucrări miniere pentru extragerea sării pe scară amplă, folosindu-se o tehnologie nouă, nemaiutilizată până atunci în restul Europei preistorice. Exploatări similare au fost evidenţiate şi în zona Maramureşului, zonă neocupată de grupurile Noua şi aflată sub controlul comunităţilor de tip Lăpuş, ceea ce indică primatul 58 Ciugudean, Quinn 2015; Gogâltan 2015. Sava, Kaiser 2011, p. 355-367. 60 Ciugudean et alii 2005. 61 Popa, Totoian 2010. 62 Kacsó 1975, fig. 16/1-5. 63 Marta 2005. 64 Harding, Kavruk 2010; idem 2013. 65 Wollmann, Ciugudean 2005. 59 Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 67 populaţiilor locale în deschiderea mineritului salinifer din zonă. Recenta descoperire de la Gherla66 pare să indice implicarea chiar mai timpurie a comunităţilor Wietenberg în mineritul salinifer. Acest moment poate fi situat la nivelul secolului XVI a.Chr., pe baza datelor radiocarbon de la Băile Figa, Valea Florilor şi Valea Regilor67. Pe de altă parte, exploatarea concomitentă şi intensivă a mai multor zăcăminte după 1400 a.Chr., a furnizat mari cantităţi de sare destinate negoţului, ele fiind dirijate atât spre zona nord-pontică, ocupată de complexul Noua-Sabatinovka, cât şi spre bazinul Tisei, și mai departe, spre centrul şi vestul Bazinului Carpatic. Fig. 4. Structuri de lemn din exploatarea saliniferă din perioada Bronzului târziu de la Figa (apud Harding, Kavruk 2010). Finalul culturii Noua în arealul transilvănean se leagă de un contracurent central-european, care vehiculează o nouă modă ceramică, dar şi noi tipuri de unelte din bronz din aria Velatice-Baierdorf. Grupul Cugir-Band va difuza ceramica fină grafitată, decorul striat realizat cu piaptănul şi suprafaţa 66 67 Cavruc et alii 2019. Ciugudean 2012, p. 117, fig. 13. 68 Horia Ciugudean barbotinată, în zonele centrale, nordice şi de sud-vest ale Transilvaniei, înlocuind stilul Noua. Cronologic, debutul acestui fenomen are loc deja în secolul XIII a.Chr., deşi datările radiocarbon de care dispunem în prezent indică mai ales secolul XII a.Chr. drept perioadă de maximă manifestare68. Din acest punct de vedere, datările obţinute pentru orizontul Gáva timpuriu din zona Mureşului mijlociu indică posibilitatea unei contemporaneităţi parţiale cu evoluţia grupului Cugir-Band. În asociere cu elemente de tip Susani/Cruceni-Belegis II, pătrunse în valea Mureşului (Pl. VIII/4) dinspre Banat69, manifestările târzii ale grupului Cugir-Band vor contribui substanţial la geneza culturii Gáva în arealul central şi sud-vest transilvănean. Recentele descoperiri din siturile de la Aurel Vlaicu70 şi Turdaş71 marchează limita sud-vestică a expansiunii grupului Cugir-Band şi totodată zona de contact cu enclava de tip Susani din zona Simeria-Deva. Din punctul de vedere al metalurgiei bronzului, grupul Cugir-Band a fost asociat seriei de depozite Cincu-Suseni prin prezenţa celor trei vase ceramice în depozitul de la Cugir72. Noi dovezi în acest sens au fost apoi furnizate de apariţia depozitelor de la Pănade şi Pianu de Jos (Pl. IX/1)73, ambele asociate cu locuiri de tip Cugir-Band, foarte probabil şi depozitul de la Band putând fi direct relaţionat cu situl eponim din respectiva localitate74. Bronzurile seriei CincuSuseni vor continua să fie utilizate şi în alte contexte culturale, până către finalul etapei Hallstatt A (cca. 1060/1050 a.Chr.). Perioada secolelor XIII-XII a.Chr. marchează apogeul depozitelor de bronzuri din spaţiul carpatic, Transilvania remarcându-se atât prin numărul acestora, cât mai ales prin numărul obiectelor şi greutatea lor. Depozitul descoperit la Uioara de Sus cuprinde peste 5000 de obiecte şi cântăreşte peste o tonă, fiind unul dintre cele mai mari din preistoria Europei. Lui i se adaugă depozitele de la Şpălnaca, Guşteriţa sau Aiud, care cuprind alte mii de piese şi sute de kilograme de metal, sub formă de piese finite sau lingouri75. Multe dintre obiectele cuprinse în asemenea depozite au fost fragmentate, unii specialişti încercând să identifice anumite unităţi de greutate prin cântărirea acestor fragmente76. Dacă acest lucru nu a putut fi demonstrat cu claritate în cazul fragmentelor din bronz, studierea verigilor din aur de la Cugir a arătat că acestea 68 Ciugudean et alii 2020. Popa, Totoian 2010; Ciugudean et alii 2020. 70 Borş et alii 2014. 71 Ciugudean et alii 2020, p. 98-99. 72 Ciugudean, Aldea 2005. 73 Ciugudean, Bălan 2015; Lascu et alii 2016. 74 Soroceanu et alii 2017 (Din păcate autorii monografiei depozitului au ignorat o asemenea logică asociere). 75 Rusu 1981; Harding 2000, p. 356-357. 76 Sommerfeld 1994; Pentru Transilvania s-au făcut asemenea încercări în cazul depozitului de la Dipşa (Ciugudean et alii 2006, p. 46-49) şi Brăglez (Bejinariu 2007). 69 Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 69 au fost fragmentate intenţionat (Fig. 5), în conformitate cu anumite standarde de greutate77. Analiza greutăţii inelelor de aur demonstrează utilizarea în perioada Bronzului târziu din Transilvania a unui sistem metrologic. El are la bază shekelul egeean, asemenea unuia dintre sistemele de greutăţi presupuse a fi fost utilizate în zona scandinavă. Fig. 5. Verigi din aur cu urme de fragmentare intenţionată din depozitul de la Cugir. Pe aceeaşi filieră sudică este probabil să fi pătruns şi mărgelele de sticlă din depozitul de la Cioclovina, lucrate din materie primă de origine mesopotamiană, care puteau fi eventual fabricate şi într-un atelier micenian78. Apare astfel tot mai evident faptul că legăturile lumii miceniene cu civilizaţiile nord-dunărene au funcţionat cu precădere în perioada Bronzului târziu, o dovadă peremptorie fiind sceptrul de piatră descoperit pe epava miceniană de la Uluburun, piese similare din bronz sau piatră fiind evidenţiate prin descoperiri de pe teritoriul Moldovei (Lozova), Câmpiei Române (Drajna de Jos) şi din Bulgaria (Pobit Kămak)79. Spadele miceniene sau imitaţiile acestora descoperite în arealul intracarpatic80 trebuie situate şi ele undeva în prima parte a Bronzului târziu (cca. 1500-1200 a.Chr.), această poziţionare ţinând cont şi de datarea exemplarelor descoperite pe teritoriul Bulgariei81. Mai trebuie amintit aici şi 77 Ciugudean 2010. Varberg et alii 2016. 79 Laszló 2007. 80 Gogâltan 1997. 81 Athanasov et alii 2009. 78 70 Horia Ciugudean fragmentul de lingou de tip „ox-hide“ găsit la Pălatca82, care ocupă o poziţie intermediară între lumea mediteraneeană şi piesa descoperită pe teritoriul Germaniei, în depozitul de la Oberwilflingen83. Metalurgia bronzului continuă să înflorească şi în timpul utimei etape a Bronzului târziu, care cuprinde evoluţia culturii Gàva, aparţinând marelui orizont cu ceramică canelată şi plasată între cca. 1200-800 a.Chr. Acum apar numeroase situri fortificate, unele dintre ele fiind probabil reşedinţele unor lideri ai aristocraţiei militare în perioada Bronzului târziu din Transilvania, putând oferi şi refugiu populaţiei din zonele învecinate în timpul unor conflicte armate. Asemenea fortificaţii au fost identificate pe tot cuprinsul spaţiului intracarpatic, ele marcând cel de-al doilea orizont de structuri defensive din perioada Bronzului târziu, după cel existent la nivelul secolelor XIV-XIII a.Chr. în zona Banatului, şi ilustrat de mega-forturile de la Corneşti şi Sântana84. Fortificaţia de la Teleac este fără îndoială unul dintre cele mai impresionante situri de acest gen de pe teritoriul României, având o suprafaţă de aproape 30 ha85. Sistemul defensiv era format din două şanţuri şi două valuri de pământ, pe culmea ultimului val fiind ridicată o palisadă din trunchiuri de copaci. În colţul sud-estic al fortificaţiei se afla un turn de pază, construit din lemn şi pământ, care permitea supravegherea unei bune părţi din valea Mureşului şi a gurii de vărsare a Ampoiului, poarta spre bogăţiile metalifere ale Munţilor Apuseni. În jurul fortificaţiei de la Teleac, a cărei populaţie a fost estimată la cca. 1200 de locuitori, gravitau o serie de aşezări-satelit, care puteau totaliza, împreună cu fortificaţia, cca. 4000 de oameni, în perioada de maxim avânt demografic86. Ceramica caracteristică ultimei etape a epocii bronzului şi în mod particular a culturii Gàva, este caracterizată prin culoarea neagră în exterior şi roşie în interior a vaselor şi prin decorul canelat (Pl. VIII/5-6). La Teleac a fost descoperită însă şi ceramică de import, cu decor imprimat, specifică Dunării de Jos87, sau cu decor incizat, din zona Banatului. Contactele la distanţă ale acestui important centru tribal sunt dovedite şi de unele obiecte de metal, cum este un pumnal de tip răsăritean sau vârfurile de săgeţi din os şi bronz specifice orizontului prescitic. Prosperitatea economică pe care o denotă centrul de la Teleac, dar şi alte fortificaţii din arealul intracarpatic, coincide din punct de vedere cronologic cu perioada de maximă înflorire a exploatărilor salinifere din Transilvania şi 82 Rotea 2009, fig. 27. Primas, Pernicka 1998. 84 Gogâltan et alii 2019. 85 Vasiliev et alii 1991; Ciugudean 2012; Uhner et alii 2019. 86 Uhner et alii 2018. 87 Vasiliev et alii 1991. 83 Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 71 Maramureş. Cele mai multe date radiocarbon şi dendrologice de la Figa se plasează în intervalul secolelor XII-IX a.Chr., care corespunde, așa cum s-a văzut, perioadei de evoluție a civilizaţiei de tip Gáva88. Se poate astfel vorbi în perioada Bronzului târziu despre apariţia unei veritabile “aristocraţii a sării” în Transilvania, care controlează deopotrivă producţia şi comerţul cu sare. Reprezentanţii acestei elite îşi au reşedinţele în 88 Ciugudean 2012. 72 Horia Ciugudean Fig. 6. Locuinţa de suprafaţă incendiată din secţiunea 5 de la Teleac. fortificaţiile care împânzesc teritoriul intracarpatic, fenomenul în sine fiind unul general european la epoca respectivă, dar dobândind şi anumite conotaţii regionale, unele fortificaţii din Transilvania având probabil rolul de a controla principalele căi de acces spre zonele cu resurse salinifere. Acesta pare să fie Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 73 cazul fortificaţiilor de la Coldău, Dej sau Ciceu-Corabia, dar nu trebuie excluse nici aşezări fortificate aparent mai depărtate, precum Teleac, a căror vizibilă prosperitate şi intensivă locuire, alături de prezenţa unor piese ce reflectă legături cu arii culturale din zona pontică sau danubiană, sunt semnele indirecte ale participării la beneficiile exploatării “aurului alb” al Transilvaniei. Această prosperitate, ca şi dorinţa de a controla resursele salinifere din centrul Transilvaniei, s-ar putea să fi atras incursiuni militare dinspre grupul pre-scitic de pe valea Tisei, aşa cum o arată mormântul de tip Mezöcsát de la Vlaha89, dar şi incendierea fortificaţiei de la Teleac în a doua jumătate a secolului X a.Chr. (Fig. 7)90. Fig. 7. Probe calibrate din faza post-incendiu a fortificaţiei de la Teleac (MAMS 4012) şi din mormântul de la Vlaha (DeA-5097). Chiar dacă utilizarea unor obiecte din fier este atestată anterior începutului mileniului I a.Chr91, acesta este un fenomen sporadic, care nu determină transformări semnificative în viaţa comunităţilor din spaţiul carpatic. Metalurgia bronzului continuă să domine sfera vieţii economice şi în primele două secole ale mileniului I a.Chr., atât uneltele cât şi armele descoperite în aşezări sau depozite rituale continuând tipurile binecunoscute din perioada Bronzului târziu. Doar după anul 800 a.Chr. obiectele de fier pătrund în viaţa cotidiană a comunităţilor din Transilvania, înlocuindu-le treptat pe cele din bronz, situaţie confirmată şi prin descoperirile din marea aşezare fortificată de la Teleac, unde primele piese de fier încep să fie utilizate spre finalul primei faze de locuire, în vreme ce topoarele plate cu aripioare sunt prezente doar în faza III, databilă cu precădere în secolele IX-VIII a.Chr. Faptul se reflectă inclusiv în componenţa depunerilor rituale din perioada Hallstatt B3/C, cărora le aparţin depozitele descoperite la Tărtăria (Pl. IX/2)92 sau cele de la Vinţu de Jos93, acestea conţinând arme şi piese de harnaşament din fier (securi de tip celt şi cu Gogâltan et alii 2008; Gogâltan 2019, p. 57 şi tabelul 1. Acesta respinge însă încadrarea culturală a mormântului, pentru care mă pronunţasem deja în 2010 (Ciugudean 2010, p. 171), ulterior susţinută şi de A. László (2013). 90 Uhner et alii 2019, p. 197-198, fig. 20. 91 Hansen 2019. 92 Borş, Rădvan 2019. 93 Popa, Berciu 1965; Aldea, Ciugudean 1995. 89 74 Horia Ciugudean aripioare, pumnale, zăbale torsionate), asociate cu obiecte de podoabă din bronz (colane, brăţări plurispiralice, fibule în formă de ochelari). Răspândirea acestui tip de depozite în interiorul arcului carpatic a fost legată de unii cercetători cu expansiunea culturii Basarabi, care aduce cu sine şi o nouă modă ceramică, respectiv ceramica decorată prin imprimare, caracteristică mai ales zonei Dunării de Jos. Pătrunderea comunităţilor Basarabi dinspre Banat de-a lungul văii Mureşului, dar şi prin Ţara Hategului, este fenomenul care determină abandonarea majorităţii fortificaţiilor din arealul transilvănean şi dispariţia treptată a manifestărilor Gáva târzii printr-un fenomen de aculturaţie, marcând finalul Bronzului târziu şi începutul perioadei timpurii a epocii fierului. THE BRONZE AGE IN TRANSYLVANIA: AN OVERVIEW ABSTRACT The study offers the present state of research regarding the Bronze Age in Transylvania, with some corrections towards the previous chronological systems proposed by other Romanian specialists. The beginning of the Early Bronze Age before 3000 BC, as proposed by the Bucharest school, is rejected, while the Late Bronze Age is seen as a longer period, covering both the Tumulus and Urnfield periods, according to Central European chronology. A few new considerations on the Yamnaya arrival in Transylvania are also made, introducing the preliminary results of the excavations performed in the kurgan at Hăpria. The theory of a strong Mycenaean influence in the Transylvanian Middle Bronze Age, which is still supported by a few scholars, is not supported by evidence, and has to be rather seen as a Late Bronze phenomenon in the Balkans. The diffusion of a weighing system in the same period, as clearly demonstrated in the fragmentation of the gold rings from the Cugir hoard and other similar depots in Transylvania, is a much better proof for trade contacts with the Aegean in the second half of the 2 nd millennium BC. The intensive exploitation of salt resources with a new type of technology, specifically developed in the Eastern Carpathians, as well as the huge size of the bronze depots, probably based on both the salt and copper/gold mining, accompany the rise of a powerful ‘aristocracy of salt’. After the earlier mega-forts from the Banat region, new hillforts were built in Transylvania in the 12 th century BC. The author uses some of the results of new excavation made in the Telec hillfort in the frame of a LOEWE project to support the idea of a pre-Scythian military expedition of a Meszócsát group from the Tisza plain towards central Transylvania. The destruction and burning of the Teleac rampart and house in trench radiocarbon dated in the second half of the 10th century BC might be a direct consequence of this military incursion. The date of the Meszócsát-type burial at Vlaha fits quite well with the one from the post-destruction layer at Teleac. The arrival of the Basarabi groups along the Mureş valley by the end of the 9th century BC marks the end of the Transylvanian Late Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 75 Bronze Age, the local Gáva-type communities being part of an acculturation process. The period represents the beginning of the Early Iron civilization and is accompanied by the last horizon (DFS VI) of the bimetallic depot, like the ones from Vinţu de Jos and Tărtăria. EXPLANATION OF FIGURES AND PLATES: Fig. 1. Map of the historical regions of Romania. Fig. 2. The main central burial in the tumulus at Hăpria. Fig. 3. The orthophotomap of the Early Bronze Age cemetery at Ampoiţa - Peret. Fig. 4. Wooden structures from the salt mine from the Late Bronze from Figa (apud Harding, Kavruk 2010). Fig. 5. Fragments of intentionally cut gold rings in the Cugir hoard. Fig. 6. The burnt house from trench 5 at Teleac hillfort. Fig. 7. Calibrated dates of the post-destruction phase of Teleac hillfort (MAMS 4012) and from the burial at Vlaha (DeA-5097). Fig. 8. Chronology of the Bronze Age cultural evolution in Transylvania. Pl. I. Early Bronze Age settlements at Livezile - Baia (1) and Micoşlaca (2), with marked location of the ditches. Pl. II. Tumulus burials of the Livezile group: Râmeţ - Gugu (1) and Cetea - La Picuiata (2, apud Popa et alii 2006). Pl. III. Stone architecture in the Early Bronze mortuary monuments: Rings at Râmeţ (1) and Floreşti (3, 5); cist-grave at Floreşti (3). Disarticulated commingled deposition in grave at Meteş (2). Stone stela found in the tumulus at Floreşti (4). Pl. IV. Early Bronze Age ceramics found at Zlatna - Colţul lui Blaj (1), Sântimbru (2), Livezile - Baia (6), Meteş (3), Ţelna (5, 7), Izvoarele (4, 8), Ampoiţa - La Pietri (9), Zlatna - Măgura Dudaşului (11-12) and Teiuş (10). Pl. V. Wietenberg settlements at Păuleni (1) and Derşida - Dealul lui Balotă (2). PL. VI. Prestige goods from the Early Bronze (4. Ampoiţa), Middle Bronze (2. Ţufalău, 3. Bistriţa - Dealul târgului; 5. Lancrăm) and Late Bronze Age (1. Biia). PL. VII. Stone moulds from the Early Bronze settlement at Leliceni (1, 4) and bronze working tools from the Middle Bronze craftsman grave in the Cauce cave (2-3, 5-6). PL. VIII. Ceramics of the Wietenberg culture found at Alba Iulia - Monolit (1) and Geoagiu de Sus (3); kantharos with disc-shaped buttons of the Noua culture at Cluj (2); Susani-type bowl from Alba Iulia - Monolit (4) and Gáva-type vessels found in the hillfort at Teleac (5-6). Pl. IX. Bronze hoards found in situ at Pianu de Sus (1) and Tărtăria (2). Pl. X. The Late Bronze Age hillfort at Teleac: 1. Aerial view from north-east; 2. Orthophotomap. 76 Horia Ciugudean Fig. 8. Tabel cronologic al evoluţiei culturilor bronzului din Transilvania. Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 77 Abrevieri bibliografice: Agre 2015 Aldea, Ciugudean 1995 Alexandrov, Kaiser 2016 Alexandrov et alii 2016 Athanasov et alii 2009 Bader 1990 Balen 2018 Bátora 2003 Băjenaru 1998 Băjenaru 2010 - D. Agre, ”Archaeological Investigation of the ”Lozianska Mogila” located near the Village of Boyanovo, Municipality of Elkhovo, in South-eastern Bulgaria”, PZ, 90, 2015, p. 141-171. - I. Al. Aldea, H. Ciugudean, ”Der dritte hallstattatzeitliche Depotfund von Vinţu de Jos, Kr. Alba, Siebenbürgen ”, T. Soroceanu (hrsg.), Bronzefunde aus Rumänien I – Descoperiri de bronzuri din România, Berlin, 1995, p. 213-225. - S. Alexandrov, E. Kaiser, ”The Early Barrow graves in North Pontic Area. Cultures? Migrations? Interactions?”, V. Nikolov, W. Schier (hrsg), Das Schwarzmeerraum vom Neolithikum bis in die Früheeisenzeit (6000-600 v. Chr.), Rahden/Westf., 2016, p. 359-370. - S. Alexandrov, G. Ivanov , T. Hristova, ”The Necropolis of Baley in Northwest Bulgaria and its significance for the End of the Bronze Age and the beginning of the Iron Age in the Lower Danube Region”, K. Bacvarov, R. Gleser (eds.), Southeast Europe and Anatolia in prehistory. Essays in honor of Vassil Nikolov on his 65th anniversary, UPA 293, Bonn, 2016, p. 438456. - B. Athanasov, R. Krauss, V. Slavcev, ”Ein Bronzeschwert ägäischanatolischen Typs aus dem Museum von Varna, Bulgarien”, Analele Banatului, XVII, 2009, p. 17-32. - T. Bader, ”Bemerkungen über die ägäischen Einflüsse auf die alt- und mittelbronzezeitliche Entwicklung im Donau-Karpatenraum”, Orientalisch-Ägäische Einflüsse in der Europäischen Bronzezeit. Monographien des Römisch-Germanischen Zentralmuseums 15, Bonn, 1990, p. 181-205. - J. Balen, ”Badenska kultura/The Baden Culture”, The Copper Age in northern Croatia, 2018, p. 65-85. - J. Bátora, ”Kupferne Schaftlochäxte in Mittel-, Ost und Südosteuropa (Zu kulturkontakten und datierung – Äneolithikum/Frühbronzezeit)”, SlovArch, 51, 2003, p. 138. - R. Băjenaru, ”Discuţii privind cronologia absolută a culturii Glina”, SCIVA, 1, 49, 1998, p. 3-22. - R. Băjenaru, ”About the Terminology and Periodization of the Early Bronze Age in the Carpathian-Danube Area”, N. Bolohan, F. Măţău, F. A. Tencariu (eds), Signa 78 Băjenaru 2014 Bălan 2017 Bălan et alii 2016 Bălan et alii 2016a Beck et alii 2021 Bejinariu 2004 Bejinariu 2007 Boroffka 1994 Boroffka, Heck 2006 Borş et alii 2014 Borş, Rădvan 2019 Brudiu 2003 Burtănescu 2002 Horia Ciugudean Praehistorica. Studia in honorem magistri Attila László septuagesimo anno, Iaşi, 2010, p. 211-220. - R. Băjenaru, Sfârşitul Bronzului timpuriu în regiunea dintre Carpaţi şi Dunăre, Cluj-Napoca, 2014. - G. Bălan, ”Necropola de la Sebeş-Intre răstoace în contextul standardului funerar al culturii Wietenberg”, C. Fântâneanu, G. Bălan, S. Popa, D. Tenţiş, Necropola din epoca bronzului de la Sebeş, Brăila-Alba Iulia, p. 133165. - G. Bălan, C. P. Quinn, G. Hodgins, ”The Wietenberg Culture: Periodization and Chronology”, Dacia N.S., 60, 2016, p. 67-92. - G. Bălan, R. Burlacu-Timofte, T. Muntean, ”Aşezarea din epoca bronzului de la Aiud – Groapa de gunoi. Consideraţii preliminare”, Apulum, 53, 2016, p. 45-82. - J. Beck, H. Ciugudean, C. P. Quinn, ”Bioarchaeology and Mountain Landscapes in Transylvania’s Golden Quadrangle”, Bioarchaeology International, 4/2, 2021, p. 89-110. - I. Bejinariu, ”Săpăturile arheologice de la Giurtelecu Şimleului -Coasta lui Damian (I). Câteva consideraţii referitoare la staţiunile fortificate din aria culturii Wietenberg”, ActaMP, XXVI, 2004, p. 89-109. - I. Bejinariu, Depozitul de bronzuri de la Brâglez (comuna Surduc, judeţul Sălaj), Cluj-Napoca, 2007. - N. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur, Ein Beitrag zur Erforschung der Bronzezeit in Südosteuropa. Universitätsforschungen zur Prähistorischen Archäologie 19, Bonn, 1994. - N. Boroffka, G. Heck, ”Resursele minerale din România şi stadiul actual al cercetărilor privind mineritul preistoric”, Apulum, 43, 1, 2006, p. 71-94. - C. Borş, L. Rumega-Irimuş, V. Rumega-Irimuş, S. Dobrotă, C. Rişcuţă, C. Tuţuianu, ”Un nou sit de la sfârșitul epocii bronzului pe Valea Mureșului Mijlociu. Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice preventive de la Aurel Vlaicu-Obreza”, Cercetări arheologice, 21, 2014, p. 151-210. - C. Borş, R. Rădvan, Meşteşug şi prestigiu. Depozitele hallstattiene de obiecte din bronz şi fier de la Tărtăria, Brăila, 2019. - M. Brudiu, Lumea de sub tumuli din sudul Moldovei. De la indo-europeni la turanicii târzii, Bucureşti, 2003. - F. Burtănescu, Epoca timpurie a bronzului între Carpaţi şi Prut, bibliotheca Thracologica XXXVII, Bucureşti, Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu Cavruc, Dumitroaia 2000 Cavruc, Rotea 2000 Kavruc et alii 2019 Ciugudean 1991 Ciugudean 1996 Ciugudean 2000 Ciugudean 2002 Ciugudean 2010 Ciugudean 2010 Ciugudean 2012 Ciugudean 2012a Ciugudean 2015 Ciugudean, Aldea 2005 79 2002. - V. Cavruc, M. Rotea, ”Locuirea Wietenberg de la Păuleni (Ciomortan)”, Angustia, 5, 2000, p. 155-172. - V. Cavruc, Gh. Dumitroaia, ”Descoperirile aparţinând aspectului cultural Ciomortan de la Păuleni”, Angustia, 5, 2000, p. 131-154. - V. Kavruk, D. Stefan, M. Alexianu, V. Vasilache, ”A salt production site at Gherla – Valea Sărată (Transylvania). Preliminary report”, Studia Antiqua et Archaeologica, 25, 2019, p. 17-47. - H. Ciugudean, ”Zur frühen Bronzezeit in Siebenbürgen im Lichte der Ausgrabungen von Ampoița, jud. Alba”, PZ, 66, 1991, p. 79-114. - H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului în centrul şi sud-vestul Transilvaniei. Bibliotheca Thracologica XIII, Bucureşti, 1996. - H. Ciugudean, Eneoliticul final în Transilvania şi Banat. Cultura Coţofeni, Timişoara, 2000. - H. Ciugudean, ”The Copper Metallurgy in the Coţofeni Culture (Transylvania and Banat)”, Apulum, 39, 2002, p. 95-106. - H. Ciugudean, ”The Late Bronze Age in Transylvania (With primary focus on the central and southern areas)”, L. Marta (ed.), Amurgul mileniului II a. Chr. în Câmpia Tisei şi Transilvania. Das Ende des 2. Jahrtausendes v. Chr. Auf der Theiss-Ebene und Siebenbürgen. Symposium Satu Mare 18–19 iulie 2008 (Satu Mare. Studii şi Comunicări 26:1), 2010, p. 157-202. - H. Ciugudean, ”Piesele de aur din depozitul Cugir I şi relaţia lor cu sistemele metrologice din Bronzul târziu”, Apulum, 47, 2010, p. 23-40. - H. Ciugudean, ”Ancient gold minning in Transylvania: the Roșia Montană - Bucium area”, Caiete ARA, 3, 2012, p. 101-114. - H. Ciugudean, ”The Chronology of the Gáva Culture”, W. Blajer (ed.), Peregrinationes archaeologicae in Asia et Europa Joanni Chochorowski dedicatae, Krakow, 2012, p. 229-244. - H. Ciugudean, ”Contacte între Cultura Amforelor Sferice şi comunităţile Coţofeni în spaţiul transilvan”, Buridava, XII/1, 2015, p. 164-175. - H. Ciugudean, I. Al. Aldea, ”Der erste depotfunde von Cugir, Kr. Alba und seine Beziehungen zu den spätbronzezeitlichen Kulturphänomenen Siebenbürgens”, T. Soroceanu (ed.), Bronzefunde aus Rumänien II – 80 Ciugudean, Quinn 2015 Ciugudean, Bălan 2015 Ciugudean et alii 2005 Ciugudean et alii 2006 Davidescu, Vulpe 2010 Diaconu 2010 Diaconescu, Tincu 2016 Diaconescu 2020 Dietrich 2010 Dietrich 2014 Dietrich, Dietrich 2011 Frînculeasa 2014 Frînculeasa 2020 Horia Ciugudean Descoperiri de bronzuri din România, Bistriţa, 2005, p. 95-132. - H. I. Ciugudean, C. P. Quinn, ”The End of the Wietenberg Culture in the Light of the new 14C dates and its Chronological Relations towards the Noua Culture”, Bronze Age Chronology in the Carpathian Basin. Proceedings of the International Colloquium from Târgu Mureş 2-4 October 2014, Cluj-Napoca, 2015, p. 147-178. - H. Ciugudean, G. Bălan, Artizanii epocii bronzului. Descoperiri recente de depozite de bronzuri în Transilvania. Catalog de expoziţie, Alba Iulia, 2015. - H. Ciugudean, C. Roman, D. Diaconescu, S. A. Luca, Nivelul VII, S. A. Luca, C. Roman, D. Diaconescu, H. Ciugudean, G. El Susi, C. Beldiman, Cercetări arheologice în peştera Căuce (II), Bibliotheca Septemcastrensis V, Editura Tehnica, Sibiu, 2005, p. 4194. - H. Ciugudean, S. A. Luca, A. Georgescu, Depozitul de bronzuri de la Dipşa/The Bronze Hoard from Dipşa, Bibliotheca Brukenthal VI, Sibiu, 2006. - M. Davidescu, Al. Vulpe, ”The Urnfield in Hinova, Mehedinţi County (Roumania)”, Dacia NS, LIV, 2010, p. 43-95. - V. Diaconu, ”Consideraţii privind topoarele de luptă din piatră specifice epocii bronzului din Moldova”, Revista arheologică, V, 1, 2010, p. 5-21. - D. Diaconescu, S. Tincu, ”Consideraţii arheologice privind necropola tumulară de la Silvaşu de Jos-Dealu Țapului (oraş Hațeg, jud. Hunedoara)”, Analele Banatului, 24, 2016, p. 107-141. - D. Diaconescu, ”Step by Steppe: Yamnaya Culture in Transylvania”, PZ, 95, 2020, p. 17-47. - L. Dietrich, ”Eliten der frühen und mittleren Bronzezeit im südöstlichen Karpatenbecken”, PZ, 85, 2010, p. 191206. - L. Dietrich, Die Mittlere und Späte Bronzezeit und Die Ältere Eisenzeit in Südostsiebenbürgen Aufgrund der Siedlung von Rotbav, Bonn, 2014. - O. Dietrich, L. Dietrich, ”Wietenberg ohne Mykene? Gedanken zu Herkunft und Bedeutung der Keramikerzierung der Wietenberg-Kultur”, PZ, 86, 2011, p. 67-84. - A. Frînculeasa, Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina, jud. Prahova, Târgoviște, 2014. - A. Frînculeasa, ”Earthen burial mounds and the Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu Frînculeasa et alii 2015 Frînculeasa et alii 2017 Frînculeasa et alii 2019 Frînculeasa et alii 2020 Gerling et alii 2012 Gerling, Ciugudean 2013 Gogâltan 1997 Gogâltan 2008 Gogâltan 2013 81 Coţofeni culture south of the Carpathians. The archaeological research in Ariceştii-Rahtivani – Movila pe Răzoare”, Ziridava. Studia Archaeologica, 34, 2020, p. 35-90. - A. Frînculeasa, B. Preda, V. Heyd, ”Pit-graves, Yamanya and Kurgans along the Lower Danube: Disentangling Ivth and IIIrd Millenium BC Burial Customs, Equipment and Chronology”, PZ, 90/1-2, 2015, p. 45-113. - A. Frînculeasa, A. Simalcsik, B. Preda, D. Garvăn, Smeeni-Movila Mare. Monografia unui sit arheologic regăsit. Bibliotheca Musaios 13, 2017. - A. Frînculeasa, B. Preda-Bălănică, A. Simalcsik, O. Negrea, ”Morminte Iamnaia într-un tumul redescoperit şi salvat în localitatea Blejoi (jud. Prahova)”, Buletinul Muzeului Judetean Teleorman, Seria arheologie, 11, 2019, p. 35-78. - A. Frînculeasa, D. Garvăn, M. Mărgărit, A. Bălăşescu, I. Lazăr, M. N. Frînculeasa, D. A. Soficaru, M. Molnár, M. Georgescu, ”Between worlds and elites at the beginning of the Early Bronze Age in the Lower Danube Basin: a pluridisciplinary approach to personal ornaments”, Archaeological and Anthropological Sciences, 12, 2020. - C. Gerling, E. Bánffy, J. Dani, K. Köhler, G. Kulcsár, A. W. G. Pike, V. Szeverényi, V. Heyd, ”Immigration and transhumance in the Early Bronze Age Carpathian Basin: the occupants of a kurgan”, Antiquity, 86, 2012, p. 1097-1111. - C. Gerling, H. Ciugudean, ”Insights into the Transylvanian Early Bronze Age using Strontium and Oxygen Isotope Analyses – A Pilot Study”, V. Heyd, G. Kulcsár, V. Szeverényi (eds), Transitions to the Bronze Age: interregional interaction and socio-cultural change in the third millennium B.C. Carpathian Basin and neighbouring regions, Budapest, 2013, p. 181-202. - Fl. Gogâltan, ”O rapieră de tip micenian de la Densuş (jud. Hunedoara)”, Apulum, 34, 1997, p.55-65. - Fl. Gogâltan, ”Fortified Bronze Age Tell Settlements in the Carpathian Basin. An overview”, J. Czebreszuk, S. Kadrow (eds), Defensive Structures from Central Europe to the Aegean in the 3rd and 2nd millenia BC., PoznanBonn, 2008, p. 39-56. - Fl. Gogâltan, ”Transilvania şi spaţiul nord-pontic. Relaţii interculturale între sfârşitul epocii cuprului şi începutul epocii bronzului (cca. 3500-2500 a.Chr.)”, 82 Gogâltan 2015 Gogâltan 2016 Gogâltan 2019 Gogâltan, Marinescu 2018 Gogâltan et alii 2019 Harding 2000 Harding, Kavruk 2010 Harding, Kavruk 2013 Hansen 2009 Hansen 2010 Horia Ciugudean Terra Sebus, 5, 2013, p. 31-76. - Fl. Gogâltan, ”The Early and Middle Bronze Age Chronology on the Eastern Frontier of the Carpathian Basin: Revisited after 15 Years”. R. E. Németh, B. Rezi (eds), Bronze Age Chronology in the Carpathian Basin. Proceedings of the International Colloquium from Târgu Mureş 2-4 October 2014, Cluj-Napoca, 2015, p. 53-95. - Fl. Gogâltan, ”Die Beziehungen zwischen Siebenbürgen und dem Schwarzmeerraum in der Kupfer- und am Anfang der Bronzezeit (cca. 3500-cca. 2500 v. Chr.)”, V. Nikolov, W. Schier (hrgs), Der Schwarzmeerraum vom Neolithikum bis in die Früheisenzeit [6000-600 v.Chr.]: Kulturelle Interferenzen in der zirkumpontischen Zone und Kontakte mit ihren Nachbargebieten, Rahden/Westf, 2016, p. 417-448. - Fl. Gogâltan, ”Despre cronologia absolută a bronzulului târziu în estul Bazinului carpatic”, Tyragetia s.n., XIII, 2019, p. 45-70. - Fl. Gogâltan, G. G. Marinescu, Aur pentru zei. O descoperire aparţinând epocii bronzului de la BistriţaDealul Târgului (nord-estul Transilvaniei), Cluj-Napoca, 2018. - Fl. Gogâltan, V. Sava, R. Krause, ”Sântana – Cetatea veche. A Late Bronze Age Mega-fort in the lower Mures Valley in southwestern Romania”, S. Hansen, R. Krause (eds), Materialisierung der Konflikten, UPA 346, Bonn, 2019, p. 191-222. - A. Harding, European Societies in the Bronze Age, Cambridge University Press, 2000. - A. Harding, V. Kavruk, A prehistoric salt production site at Băile Figa, Romania, Eurasia Antiqua, 16, 2010, p. 131-167. - A. Harding, V. Kavruk, Explorations in Salt Archaeology in the Carpathian zone, Archaeolingua 28, Budapest, 2013. - S. Hansen, ”Kupferzeitliche Äxte zwischen dem 5. Und 3. Jahrtausend in Südosteuropa”, Analele Banatului, 17, 2009, p. 139-158. - S. Hansen, „Communication and exchange between the Northern Caucasus and Central Europe in the fourth millennium BC”. S. Hansen, A. Hauptmann, I. Motzenbäcker, E. Pernicka, Von Majkop bis Trialeti. Gewinnung und Verbreitung von Metallen und Obsidian in Kaukasien im 4.-2. Jt. V. Chr. Kolloquien zur Vor-und Frühgeschichte 13, Bonn, 2010, p. 297-316. Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu Hansen 2013 Hansen 2019 Heyd 2011 Heyd 2013 Horedt 1960 Irimia 1978 Kacsó 1975 Lascu et alii 2016 László 2007 László 2013 Marc 2016 83 - S. Hansen, ”Innovative Metals: Copper, Gold and Silver in the Black Sea Region and the Carpathian Basin During the 5th and 4th Millennium BC”, S. Burmeister, S. Hansen, M. Kunst, N. Müller-Scheessel (eds), Metal Matters.Innovative Technologies and Social Change in Prehistory and Antiquity, Leidorf, 2013, p. 137-167. - S. Hansen, ”The Hillfort of Teleac and Early Iron in Southern Europe”, S. Hansen, R. Krause (Hrsg.), Bronze Age Fortresses in Europe, Proceedings of the Second International LOEWE Conference, 9-13 October in Alba Iulia. UPA 335, Bonn, 2019, p. 201-225. - V. Heyd, ”Yamnaya groups and tumuli west of the Black Sea”, Borgna E., Müller S., Celka (eds) Ancestral landscapes. Travaux de la Maison de l’Orient et de la Mediterranée 58, Lyon, 2011, p. 536-555. - V. Heyd, ”Europe at the dawn of the Bronze Age”, V. Heyd, G. Kulcsár, V. Szeverényi (eds), Transitions to the Bronze Age: interregional interaction and socio-cultural change in the third millennium B.C. Carpathian Basin and neighbouring regions, Budapest, 2013, p. 9-66. - K. Horedt, ”Siebenbürgen und Mykenä”, Nouvelles Études d´Histoire, publiées à l´occasion du XI e congrès des sciences historiques, Stockholm, 1960, p. 31-44. - M. Irimia, ”Un topor cu ceafa cilindrică de la Făgăraş (jud. Sibiu)”, Pontica, XI, 1978, p. 223-227. - C. Kacsó, ”Contributions à la connaissance de la culture de Suciu de Sus à la lumière des recherches faites à Lăpuş”, Dacia NS, 19, 1975, p. 45-68. - I. Lascu, D. Anghel, C. Fântâneanu, M. Ursu, C. Tănăselia, ”Depozitul de bronzuri de la Pianu de Jos”, Apulum, 53/1, 2016 p. 109-141. - A. László, ”Drajna de Jos – Lozova – Pobit Kamăk Uluburun. Sur les relations à long distance dans l’âge Tardif du bronze”, Studia Antiqua et Archaeologica Iaşi, 12, 2007, p. 43-55. - A. László, ”Leben mit den Toten? Über die kulturelle und chronologische Lage der früheisenzeitlichen Siedlung und Körperbestattung von Vlaha”, Satu Mare. Studii şi comunicări 29/1, 2013, p. 255-267. - A. T. Marc, ”Mortuary Practices in the Wietenberg Culture from Transylvania”, V. Sârbu, M. Jevtić, K. Dimitrović, M. Ljuština (eds.), Funerary Practices during the Bronze and Iron Ages in central and southeast Europe, Beograd – Čačak, 52, 2016, p. 3-74. 84 Marta 2005 Matuschik 1996 Molnár, Nagy 2013 Motzoi-Chicideanu 2011 Mozsolics 1968 Palincaş 2018 Palincaş et alii 2019 Pârvan 1926 Pernicka et alii 2016 Popa 2012 Popa 2013 Popa, Totoian 2010 Horia Ciugudean - L. Marta, ”Der bronzene Nadeldepotfund von Petea, Kr. Satu Mare/depozitul de ace descoperit la Petea, jud. Satu Mare”, T. Soroceanu (Hrsg), Bronzefunde aus Rumänien/Descoperiri de bronzuri din România II, Bistriţa – Cluj-Napoca, 2005, p. 75-94. - I. Matuschik, ”Brillen- und Hakenspiralen der frühen Metallzeit Europas”, Germania, 74, 1996, p. 1-43. - Z. Molnár, J. G. Nagy, ”Habitat Models and Social Systems in Middle Bronze Age central north-western Transylvania. State of research”, ActaArchCarpathica, XLVIII, 2013, p. 5-86. - I. Motzoi-Chicideanu, Obiceiuri funerare în epoca bronzului la Dunărea mijlocie şi inferioară, Bucureşti, 2011. - A. Mozsolics, ”Goldfunde des Depotfundhorizontes von Hajdúsámson”, Bericht der RGK, 46-47, 1968, p. 1-76. - N. Palincaş, ”Creativity and the Making of a Pottery Decoration Style in Middle Bronze Age Transylvania: The Building of a Theory of Movement”, J. Sofaer (ed.), Considering Creativity: Creativity, Knowledge and Practice in Bronze Age Europe, Archaeopress, 2018, p. 83-104. - N. Palincaş, M. Rotea, T. B. Sava, G. O. Sava, O. Gâza, M. Bodea, C. David, Revisiting the Radiocarbon-Based Chronology of the Wietenberg Culture (Middle Bronze Age Transylvania): A Debate of Supra-Regional Relevance”, N. Palincaş, C. C. Ponta (eds), Bridging Science and Heritage in the Balkans: Studies in archaeometry, cultural heritage restoration and conservation, Archaeopress Oxford, 2019, p. 38-51. - V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, București, 1926. - E. Pernicka, B. Nessel, M. Mehofer, E. Safta, ”Lead Izotopes Analysis of Metal Objects from the Apa Hoard and other Early and Middle Bronze Objects from Romania”, Archaeologia Austriaca, 100, 2016, p. 57-86. - C. I. Popa, Contribuţii la preistoria văii Sebeşului (I). Locuiri Coţofeni din zona deluroasă, Bibliotheca Musei Sabesiensis III, Alba Iulia, 2012. - C. I. Popa, ”Motive-simbol pe vasele ceramice Coţofeni. Cercuri concentrice, spirale, spirale-ochelari”, Terra Sebus, 5, 2013, p. 77-110. - C. I. Popa, R. Totoianu, Aspecte ale epocii bronzului în Transilvania, Bibliotheca Musei Sabesiensis 1, Sebeş, 2010. Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu Popa et alii 2006 Popa, Berciu 1965 Preda-Bălănică et alii 2020 Primas 1996 Primas, Pernicka 1998 Quinn et alii 2020 Rişcuţă et alii 2009 Roman 1976 Roman 1986 Roman et alii 1992 Rotea 2003 Rotea 2009 Rotea et alii 2014 Rusu 1981 85 - C. I. Popa, C. Plantos, E. Kolbe, T. Rabsilber, V. Deleanu, R. Totoianu, V. Ştefu, „Raport de cercetare arheologică pe şantierul Cetea–La Pietri. Campania 2005”, PA, 5–6, p. 181–191. - D. Popa, I. Berciu, ”Un depozit de obiecte hallstattiene de la Vinţu de Jos”, Apulum, V, 1965, p. 51-70. - B. Preda-Bǎlǎnicǎ, A. Frînculeasa, V. Heyd, ”The Yamnaya Impact North of the Lower Danube: A Tale of Newcomers and Locals”, Bulletin de la Société préhistorique française, 117, 1, 2020, p. 85-101. - M. Primas, Velika Gruda I. Hügelgräber des frühen 3. Jahrtausends v. Chr. Im Adriagebiet – Velika Gruda, Mala Gruda und ihr Kontext, UPA 32, Bonn, 1996. - M. Primas, E. Pernicka, ”Der Depotfund von Oberwilflingen. Neue Ergebnisse zur Zirkulation von Metallbarren”, Germania, 76, 1998, p. 25-65. - C. P. Quinn, H. Ciugudean, G. Bălan, G. Hodgins, ”Rethinking Time, Culture, and Socioeconomic Organisation in Bronze Age Transylvania”, Antiquity, 83, 2020, p. 187-203. - N. C. Rişcuţa, C. I. Popa, I. V. Ferencz, ”Cercetări arheologice la Balşa şi Mada (jud. Hunedoara) şi câteva observaţii privind necropolele tumulare din Munţii Apuseni”, Apulum, 46, 2009, p. 257-286. - P. I. Roman, Cultura Coţofeni, Bucureşti, 1976. - P. I. Roman, ”Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul României”, SCIVA, 37, 1, 1986, p. 29-55. - P. I. Roman, A. Dodd-Oprişescu, P. Janos, Beiträge zur Problematik der Schnurverzierten Keramik Südosteuropas, Heidelberger Akademie der Wissenschaften. Monographien III. Mainz am Rhein, 1992. - M. Rotea, Grupul Copăceni, Cluj-Napoca, 2003. - M. Rotea, Pagini din preistoria Transilvaniei. Epoca bronzului, Cluj-Napoca, 2009. - M. Rotea, M. G. Netea, C. De-La-Rua, T. Tecar, M. Hervella, S. Alonso, Z. Maxim, M. Răchită, ”The archaeological contexts of DNA samples collected from prehistoric sites in Transylvania, ActaMN, 51/1, 2014, p. 21-60. - M. Rusu, ”Bemerkungen zu den grossen Werkstättenund Giessereifunden aus Siebenbürgen”, Herbert Lorenz (Hrsg.), Studien zur Bronzezeit. Festschrift für Wilhelm Albert v. Brunn, Mainz am Rhein, 1981, p. 375-402. 86 Sava, Kaiser 2011 Sommerfeld 1994 Soroceanu 1974 Soroceanu 2012 Soroceanu et alii 2017 Tecar et alii 2015 Uhner et alii 2018 Uhner et alii 2019 Varberg et alii 2016 Horia Ciugudean - E. Sava, E. Kaiser, Die Siedlung mit “Aschenhügeln“ beim Dorf Odaia-Miciurin, Republik Moldova, Chişinău, 2011. - C. Sommerfeld, Gerätegeld Sichel. Studien zur monetären Struktur bronzezeitlicher Horte im nördlichen Mitteleuropa. Vorgeschichtlichen Forschungen 19, Berlin, 1994. - T. Soroceanu, ”Ein Beitrag zur Kenntnis der bronzezeitlichen Keramik in Siebenbürgen”, H. Daicoviciu (ed.), In Memoriam C. Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 367-373. - T. Soroceanu, Die Kupfer- und Bronzedepots der frühen und mittleren Bronzezeit in Rumänien/Depozitele de obiecte din cupru şi bronz din România. Epoca timpurie şi mijlocie a bronzului, Cluj-Napoca, Bistriţa, 2012. - T. Soroceanu, B. Rezi, R. E. Németh, Die Bronzedepotfund von Bandul de Câmpie, jud. Mureş/Mezőbánd, Maros-Megye. Beiträge zur Erforschung der spätbronzezeitlichen Metallindustrie in Siebenbürgen. UPA, bd. 307, Bonn, 2017. - M. Tecar, M. Rotea, L. Săsăran, ”Două topoare perforate de piatră descoperite pe raza localităţii Someşu Rece, jud. Cluj”, Revista Bistriţei, XXIX, 2015, p. 15-19. - C. Uhner, H. Ciugudean, G. Bălan, R. Burlacu-Timofte, S. Hansen, G. Rustoiu, ”Settlement structure and demography in Teleac: A Late Bronze Age - Early Iron Age hillfort in Transylvania”, S. Hansen, R. Krause (Hrsg.), Bronzezeitliche Burgen zwischen Taunus und Karpaten. Beiträge der Ersten Internationalen LOEWEKonferenz vom 7. bis 9. Dezember 2016 in Frankfurt/M. Bronze Age Hillforts between Taunus and Carpathian Mountains. Proceedings of the First International LOEWE Conference, 7-9 December 2016 in Frankfurt/M. UPA 319, Bonn, 2018, p. 371-393. - C. Uhner, H. Ciugudean, S. Hansen, F. Becker, G. Bălan, R. Burlacu-Timofte, ”The Teleac Hillfort in southwestern Transylvania. The Role of the Settlement, War and the Destruction of the Fortification System”, S. Hansen, R. Krause (Hrsg.), Bronze Age Fortresses in Europe, Proceedings of the Second International LOEWE Conference, 9-13 October in Alba Iulia. UPA 335, Bonn, 2019, p. 177-200. - J. Varberg, B. Gratuze, F. Kaul, A. H. Hansen, M. Rotea, Mittenberger, ”Mesopotamian glass from Late Bronze Age Egypt, Romania, Germany, and Denmark”, Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 87 Journal of Archaeological Science, 74, 2016, p. 184-194. Vasiliev et alii 1991 Vulpe 1997 Vulpe 2001 Wollmann, 2005 Ciugudean - V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Civilizaţia dacică timpurie în aria intracarpatică a României. Contribuţii arheologice: Aşezarea fortificată de la Teleac, Cluj-Napoca, 1991. - Al. Vulpe, ”Consideraţii privind începutul şi definirea perioadei timpurii a epocii bronzului în România”, M. Ciho, V. Nistor, D. Zaharia (eds.), Timpul istoriei I. Memorie şi patrimoniu. In honorem emeritae Ligiae Bârzu, Bucureşti, 1997, p. 37-50. - A. Vulpe, ”Considerations upon the Beginning and the Evolution of the Early Bronze Age in Romania, in: Boehmer, R. M., Maran J., (Hrsg.), Lux Orientis. Archäologie zwischen Asien und Europa. Festschrift für Harald Hauptmann zum 65. Geburtstag. Internationale Archäologie, Studia honoraria 12, Rahden/Westf., p. 419-426. - V. Wollmann, H. Ciugudean, ”Contribuţii privind mineritul antic în Transilvania (I)”, Apulum, 42, 2005, p. 95-116. 88 Horia Ciugudean Pl. I. Aşezările aparţinând Bronzului timpuriu de la Livezile - Baia (1) şi Micoşlaca (2), având marcată zona şanţurilor de apărare. Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 89 Pl. II. Tumuli aparţinând grupului Livezile: Râmeţ - Gugu (1) şi Cetea - La Picuiata (2, apud Popa et alii 2006). 90 Horia Ciugudean Pl. III. Arhitectură funerară în piatră din perioada Bronzului timpuriu: Ringuri circulare de la Râmeţ (1) şi Floreşti (3, 5); mormânt cu cistă de la Floreşti (3); mormânt primar cu schelet dezarticulat de la Meteş (2). Stela funerară din tumulul de la Floreşti (4).(3-5 apud Rotea 2009) Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 91 Pl. IV. Ceramică din perioada Bronzului timpuriu de la Zlatna - Colţul lui Blaj (1), Sântimbru (2), Livezile - Baia (6), Meteş (3), Ţelna (5, 7), Izvoarele (4, 8), Ampoiţa - La Pietri (9), Zlatna - Măgura Dudaşului (11-12) şi Teiuş (10). 92 Horia Ciugudean Pl. V. Aşezări Wietenberg de la Păuleni (1) şi Derşida – Dealul lui Balotă (2). Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 93 Pl. VI. Obiecte de prestigiu din perioada Bronzului timpuriu (4. Ampoiţa), mijlociu (2. Ţufalău, 3. Bistriţa - Dealul târgului; 5. Lancrăm) şi Bronzului târziu (1. Biia). 94 Horia Ciugudean Pl. VII. Tipare din piatră din aşezarea de la Leliceni (1, 4) şi piese din mormântul de metalurg din peştera Cauce (2-3, 5-6). Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu 95 Pl. VIII. Vase ceramice aparţinând culturii Wietenberg de la Alba Iulia - Monolit (1) şi Geoagiu de Sus (3); kantharos cu butoni discoidali aparţinând culturii Noua de la Cluj (2); strachină de factură Susani de la Alba Iulia - Monolit (4) şi vase de tip Gáva de la Teleac (5-6). 96 Horia Ciugudean Pl. IX. Depozite de bronzuri in situ de la Pianu de Sus (1) şi Tărtăria (2). Epoca bronzului în Transilvania: o vedere de ansamblu Pl. X. Aşezarea fortificată de la Teleac: 1. Vedere aeriană dinspre nord-est; 2. Ortofotoplan. 97