CONSTANTIN REZACHEVICI

Reivista Renasterea Bucovinei", Chisinau Radanti Cernanti Augsburg, nr.

2, 1993, publica sub titlul Controversd ucraineano-romarui privind istoria Bucovinei apelul

tre istoricii români i ucrainieni de a-si expune parerile stiintific docurnentate asupra proble- melor
istorice ridicate de articolul lui R Gasiuc, seful Sectiei pentru probleme interetnice

si relatii internationale a Sovietului regional Cernauti a deputatilor poporului, Marcie ade- viir al
iskirie i golcganii semiadeveirului, publicat in ziarul Zorile Bucovinei" din Cernauti, nr. 67, din 28 iulie
1993 si republicat in numärul la care ne referim din Renasterea Bucovi- nei". Tot aici se pubIic i
Chemarea de la Putna, din 31 mai- 1993 care a provocat arti- colul lui P. Gasiuc, astfel bleat intreg
materialul polemic _ne stá la indemina,

Raspunzand invitatiei lansata- de Renasterea Bucovinei", in calitate de istoric specialist in relatiile

romano-polono-ucrainiene in epocile medievala i moderna, mentionez con- cis 0 documentat, strict
in lumina adevarului tiinfiIic, principalele puncte de vedere in

legatura cu problemele istorice ridicate de articolul 1u P. Gasiuc, fiecare dintre acestea pu- -rand fi
dezvoltate sub forma de articol aparte. Mai intai o observatie de fond. in esenth, ca th punern
punctul pe i de la inceput, astfel cum rezulta din intreg articolul san, P. Gasiuc contesta atat dreptul
istoric", cat eel etnic al romanilor din nordul Bucovinei, incadrat in Ucraina, de a se socoti adevaratii

bastinasi i stapani ai pamantului lor stramosesc. Conceptia de bath pe care e construit arti- colul lui
P. Gasiuc, rezultä foarte limpede din urmatorul sau citat cheie: Pozitiile noastre

sunt diarnetral opuse. Societatea pentru Cultura i Literatura romana i organul ei oPlai ro- manesc
apara DREPTUL ISTORIC AL STATULUI, eu ca i conationalii meiDREPTULPOPORTJLUI, de a trai si a
rnunci pe pamanturile stramosilor lor, udat din belsug cu Sudoare i sange. Caci nu poate a cincea
parte etnica a populatiei tinutului, asezata intr-o anu- mita regiune a lui, sa-si cearl Klreptul istoric s
la alipirea intregii populatii 0 a intregului teritoriu la un alt stat", Evident, P. Gasiuc nu e istoric, mai
mult, se situeath marturisit i repetat pe pozitiile poporului ucrainean, astfel Ca abordeath
problemele din punct de vedere politic parti- zan, iar cel al unui istoric preocupat de prezentarea
adevarului. De altfel nu e singurul. in anii comunismului discutarea problemei nordului Bucovinei a
fost interzisa cel putin in Romania. Istoricii romeini au trebuit scl tacd, in ciucla imensului material
documentar de care dispuneau, fiind nevoiti sa accepte cu forks tezele sovieticel Teze vehiculate de
istoricii ucrainieni (si sovietici), dupa care Bucovina e un pamant ucrainian (rusesc), unii referindu-se
astfel chiar la intreaga Moldova! Aceasta prin -ignorarea uriasului material documentar pubhcat (!)
din surse romanesti, polone, austriece i rusesti referitoare la Bucovina in secolele XIVXIX, referirile
facandu-se doar la realitati etnice i politice din veacul XX, cel mult din se- colul trecut.

Este ceea ce face si P. Gasiuc. Deoarece un stat Ucraina nu apare decat dupa Revolutia rusa din
1917, sub forma R.S.S. Ucrainiana (path, atunci Ucraina" fiind numele unei regiuni geografice i
istorice, la fel ca la romani Oltenia, Banat, Bucovina etc.), antorul annntit cambate dreptul istoric al
Statului". Ignorä deci Ca din secolul XIV cand a fost interneiat,

Revista istorith", torn V, nr. 3 4, p. 327 339, 1994

si

u.0
02-

www.dacoromanica.ro

328 Constantin Rezachevici 2Si pAna la 1775, cand Bucovina in intregime a fost rapitd de Impedul
habsburgic, aceasta alost o parte ca oricare alta a statului romfinesc Moldova. Mu i mii de
documente, cele maimulte publicate, deci la indemana oricui, de la simple acte de stapfinire a
pdmantului pAndla tratate politice, care rnentioneaza hotarele de nord-vest j nord ale Moldo rei,
cum vontexemplifica mai jos, dovedesc aceasta. De-abia in iunie 1940, urmare a ultimatumului
sovietic din 26 a lunii, dictat de Moscova, in baza pachdui Ribbentrop-Molotov, U.R.S.S. (practicR.S.S.
Ucraina) a ocupat nordul Bucovinei (tinuturile istorice Cernauti, Hotin) i tinutul Herta, unpingand
apoi tot samavolnic hotarul cu cateva zeci de km. spre sed, in datum RomAniei. Subliniez, de-abia din
1940 (cu o intrerupere in 194 1-1944) dateaza un asa,-zis drcptist ri ", datorat unui pact recunoscut
azi de toata lumea ca imperialist, al statului ucrainianasupra nordului l3ucovinei ! Este deci de inteles
de ce P. Gasiuc contesta cu majuscule DREP-TUL ISTORIC AL STATULUI". Ignoranta nu este insä o
metoda de cercetare stiintifica IAutorul amintit, vorbind tot din punct de vedere politic, si inert in
numele conatio-nahlor sai, prefera DREPTUL POPORULUI", ceea ce in limbaj stiintific inseamna prin-
cipiul etnic. Ignora insa, din nou ea acest principiu cu caracter istoric nu este de loc favora ii tezelor
sustinute de el. Dimpotrivd. Din nou un numar impresionant de documente pu-blicate, din arhive
rornAnesti, dar foarte multe si din cele straine, atesta prezenta populatieirotranesti compacte in
intreaga Buco dna, care de altfel a lost in buna rndsurd leaganul deformare a statului romAnesa al
M91dovei, unde in evul mediu s-a allot resedinta domneascade la Suceava i cele mai importante
mand.stiri moldovenesti. hr partea sa de nord, tinuturileCe Auti i Hotin, ca locuri de hotar au fost
organizate ca stdrostii domnesti (dupa modelulpolon), aflate sub directa supraveghere, a domnului
dispunAnd de o buna pazd moldOvenea-sea a hotarului, prin sate de strajeri, apoi caMxasi, intre altii
sub marii vatafi (comandanti),apot capitani, de Cotmani etc.

Desigur, ca in orice zona de hotat intre cloua nearnuri diferite, romAni i slavi, innor ul Bucovinei se va
fi aflat in evul mediu i populatie rusa (ruteana, azi spunem ucraini-and. , desi documentele nu o
mentioneaza ca atare. Dar atentie, din secolul XIV aceasta po-pulatie (care nu intra i iesea din
Moldova, poste Nistru sau Ceremus, dud bunul plac,ca rin tinutul nimanui, cum ii inchipuie cei care
ignora viata medievala, ci se supunea restd prior statelor polon, lituan si moldovean, fiind inscrisa in
evidentele vistieriei etc.), afost lonizatd, uneori chiar fortat, de catre domnii moldoveni. in evul
mediu, cAnd nationalis-mete" nu erau cunoscute, cAnd ptimAntul larà oameni nu valora nimic, cdci
acestia plateau cradle care formau venitul statului, cAnd populatia era rarA, in cornparatie cu
vrerneade azi, domnii moldoveni ca si regii Poloniei sau marii cnezi lituani emu interesati s.
a,tragapop latie strdind, oferindu-i privilegii de colonizare. Astfel cd satele (ce cuprindeau in
medic12-15 case familii), care apar Cu mentiunea une a fost vataman... ", reprezinta hit a o
colonizare dupd dreptul rutean, tot asa cum cele care apar in actele domnesti de danieca locul uncle
a lost voit..." inseamnd o colonizare dupa dreptul polon, cele cu menti-unea uncle a lost soltuz..."
dupd, cel german, iar cele uncle a lost jude"... dupa cel ro-mar esc. Cu mentiunea ca atunci cand
apare o astfel de lormulare, este vorba de Ian act dedame, prin care domnul moldovean daruieste
satul respectiv (caruia Ii expirasera anii de scutire, intrAnd n patrimoniul domnesc) unui boier sau
manastiri. NemaibucurAndu-se de pri-deci nedeosebindu-se de restul populatiei autohtone,
colonistii strilini se topeau re-pede in masa autohtonilor. Tar toponimia nu e revelatoare, fiind stiut
nu numai ca in nordulBucovinei adesea satele fiind de hotar aveau nume in forma tripla: romana,
polond,ruteand, mai apoi i germana, dar mai ales, cd aici, ca de altfel si in alte parti ale spatinlui
romAnesc, strainii care se deplasau i aveau nevoie de puncte de orientare, in mai maremasura ca
autohtonii, si-au impus toponimia adesea, Ara a avea o acoperire etnica, toponimiepastrata apoi prin
traditie. Mai mult, slavii obipuiau sä traducd topicele romAnesti de ori-gine latina, atunei cAnd le
percepeau intelesul, fiind cunoscute multe astfel de exernple dinspatrul rornanesc. Pe ce se bazeaza
asadar P. Gasiuc atunci cand afirma: Pentru mine capentru intregul meu popor stravechiul sat
ucrainean Cernauca este vestit prin aceeataranii lui, avAnd credinta in revolutia din acelasi an
1848..."? Numai ca stravechiul satuc ahean Cernauca" este ...romAnesc in totalitate! Nu ma refer la
o vreme veche, ci chiarla anul 1774, apropiat de 1848. Mai precis la recensam8ntul efectuat i
supravegheat dinordin rusesc (deci obiectiv i riguros!) din 1774, in care se inscriu numele tuturor
locaitorilorsatelor din Moldova, tu apartenenta tor etnicd, atunci ccind nu sunt rontelni moldoveni.
Citimde t in acest recensamant publicat la Chisindu in 1975, ca satul Cernauca, ocolul Prutult.i deJos,
tinutul Cernauti, care apartinea paharnicului Matei Hurmuzaki, cuprindea 50 de case(d.n.' are 15
pustii), locuitorii fiind toti moldoveni, deci romani, cu cloud exceptii: Ivan, rus"Stule jidov" (ifoldova
in epoca feudalizmuhd, VIP Chisindu, 1975, 400-40 1).

vilegii,

c;1.z.

HH

si

www.dacoromanica.ro

3 Raspuns 5tiintific 329

Asadar, dupg un izvor istoric, alcAtuit din poruncg imperialg ruseascg, pe care, fiind

publicat, P. Gasiuc ar fi trebuit sg.-1 cunoasca. (ignoranta 1nu e o scuza in §tiintl!), ,,strAve- chiul sat
ucrainean Cernauca", cuprindea la 1774 un singur rus (ucrainean)! Comentariile

sunt de prisos. Totoi nu putem sg nu annintinn absurditatea afirmatiei pe care autorul amintit o face
in leggtirdi cu aceloi caz al satului romAnesc Cernauca, despre ucrainieni, care. <Wpä cunt
mgrturisesc letopisetele moldave, intotdeauna au facut parte din componenta populatiei judetelor
Cernguti i Hotin ale Moldovei", intrebandu-se cu naivitate de ce gazeta. Plai românesc" Ii trateazg pe
romAni drept autohtoni i bgstinasi, plasandu-i pe ucrainieni in posture de imigranti. Evident
afirmatia despre mgrturisirea" letopisetelor moldave e o

simpld fabulatie. Povestea despre Iatco prisecarul de la Suceava, care au spus cg ieste rus den Tara
Lesascg", si care s-au dus si el in Tara LoascA, de au adus rusi multi si i-au

descAlecat pre apa Sucevei in sus si pre Sirétiu despre Botosiani" este o interpolare ulterioard a lui
Simion Dascalul in cronica lui Grigore Ureche (Letopisetul rarii Moldovei, ed- P.P. Tanaitescu,
Bucuresti, 1958, p. 71), una din basnele" acestuia referitoare la epoca de

intennicre a Moldovei. Insi. chiar i de aici se vele CA Iatco i rusii, chipurile adoi de, el

in Moldova, erau colonisti din Polonia, adicg din Haliciul (Rusia Rosie) cucerit de Cazimir

III eel Mare pAnd in 1366. Cronologic povestea lui Simion Dascalul ar trebui deci plasata clupg.

aceastg data, ori se stie cii atunci domnia Moldovei era deja intemeiatg. in schimb, cronicarul Grigore
Ureche aratg cg in iunie 1498, ca rispuns la agresiunea regelui Polonei Ioan Al- bert, Stefan cel Mare
a fricut o campanie in Polonia i Rusia (Rutenia): Si multi oameni, bArbati, inuieri, copii, au scos in
robie, mai mult de 100.000, multi de aceia au asezatu Stefan vodg in tara sa, de si pgn astgzi trgieste
limba rusascA in Moldova, ales pre uncle i-au dis glecatu, di mai a treia parte grgiescu ruséste"
(Letopiseful Tdrii Moldovei, p. 116). Deci

,clupg aproape un veac i jumgtate de la evenimente, cronicaral moldovean inregistreazg tra- d'tia
despre strionutarea cu forte de cgtre domnul romAn a unui numgr mare de ruteni, ca e au statutul
de colonisti (pentru a spori numgrul birnicilor, aducatori de venituri vis-

-demi). Nu precizeaza insit unde au lost asezati, si evident, nici ei i nici urmasii lor; eat&vreme si-au
pgstrat etnia i limba, nu pot fi socotiti bastinasi in Moldova! De altfel, in sens Myers, in evul mediu au
existat circa 500 de sate rominesti in Haiici 5i Polonia (azi pe teritoriul Ucrainei), a caror intemeiere a
inceput Iii secolele XII XIII s-a intensificat de la inceputul secolului XIV si pani. pe la mijlocul veacului
XV, si a conti uat i in secolul XVI, si totusi nici unul dintre istoricir romini care au scris despre ele pe
baza documentelor publicate sau inedite, aflate in Polonia, Rusia si Ucraina (D. D. Motot lescu, I.
Nistor, Th. Holban) nu a pretins cii era vorba de bastinasi, ci de colonii roma- Si cu atat mai putin s-au
gAndit sg invoce un drept asupra locurilor unde s-au

aseiat acestia, asa cum face P. Gasiuc in numele ucrainienilor, pornind de la existenta

imigrantilor ruteni din nordul Bucovinei. Moldova, ca i celelalte tgri romAnesti, nu a fost un stat de
cucerire, multinational, ca Polonia si Lituania medievale, sau imperiile rus i austriac. Ci un stat
corespunzgtor

limitelor etnice rominesti. De aceea, la 1774, mainte de rApirea Bucovinei de cgtre

recensgmintul populatiei Moldovei ordonat de autoritAtile rusesti nu aratg in nordul Bucovinei nici
mgcar o singurg localitate, cAt de micg, cu populatie predominant ucrai- neang. in iunie 1774 in
localitAtile din tinutul Cernguti erau doer 2o2 de ucrainieni (indicati in mod expres prin apelativul
rus", Rusniac", Ruscan", Rusnac") (Moldova in epoca

feudalizmului, p. 370-458). Dacg. vor fi fost mai multi, nu si-au declarat aparte- nenta etnieg. Iar in
tinutul Hotinului, la aceeasi data, din 6212 capi de familia, doar 292

erau ucrainieui (rusi.", rusnaci, Hutul), la care se adaugg alti 29 asezati in slobozia intitulata

semnificativ Haliciul, infiintatd de divanul Moldovei prin actul din 16 mai 1773. Acotia din urnig erau
oarneni streini ce vor veni dintralte tgri", scutiti de dgri timp de doi ani, dar numai cinci dintre ei
poartg apelativul rus" (ibidem, VII', p. 112-183). Este limp( de cl

la 1774 romAnii formau incg majoritatea absolutg in nordul Bucovinei, dintre Prut 0 Nistru, numgrul
ucrainienilor asezati printre ei fiind foarte segzut. De altfel, cAtg vreme a existat hotarul polon la
Nistru, Colacin mi Ceremus, asadar pAng la 1772, acesta era foarte greu de trecut spre Moldova, iar
imigrantii ruteni erau urn-0.6# de trupele polone de hotar adusi inapoi cu forte chiar de pe pamintul
moldovenesc. Situatia s-a schimbat din punct de vedere etno-denwgrafic dupc1 anexarea in 1775 a
ti- nuturilor din nord-vestul Moldovei, nunsite de atunci cu sens politic Bucovina, de cdtre Impsrzul
habsburgic. Acesta, dupg obiceiul marilor imperiis de a amesteca populatiile supuse

(Das 1, ölker-Konglomerat), a deschis granitele Galitiei (Haliciului); mai mult, i-a incurajat prin
acordarea de privilegii pe it1Yigranii strgini sg se aseze in Bucovina. Referindu-ne doer

la ruteni (cuprinzind i pe hutuli) statisticile austriece, foarte precise, si relatgrile functiona- rilor
imperiali nu lasg nici o umbra de indoialg. Dupg 1775, treptat, populatia romaneascAabsolut
majoritarg, a sporit indeosebi pe cale naturalg, in vreme ce numgrul colonistilor

-nesti.
VII',

C aus- tried,

si

www.dacoromanica.ro

33 0 Constantin Rezachevici 4ruteni a crescut masiv "prin imigthri indeosebi in nordul Bucovinei. Pe
ansamblul acesteiaintre 1774-1848, de pildA, numarul romanilor a crescut pe cale naturala de 4 ori,
in vremce cel al rutenilor a crescut prin imigthri de 2 1 de ori (M. Iacobescu, Din istoria flucovinei,I,
Bucuresti, 1993, p. 169). Evolutia acestui proces poate ft unnarita pe baza recensaminteloraustriece
pan& la cel din urma., din 1910, and pe intreaga Bucovina (pe baza limbii de c n-versatie) numArul
rutenilor (305.10 1, adic& 38,22°.) ajunsese (cif ajutorul organelor austriecede conscriptie) sa
depaseasca pe cel al romanilor (273.354, adica 34,24°0 (ibidem, p. 18 1; I.Nistor, .Romdnii rulenii in
Bucovina. Studiu istoric pi statistic, pucuresti, 1915, p. I).

Dach regimul imperial austriac a permis i chiar a sustinui imigrarea masiva a rute-nilor indeosebi in
nordul BucoTinei, ce151alt imperiu, cel Sovietic, care in iunie 1940 a r5.pitcu forta nordul Bucovinei,
regiunea Herta si o parte din jtdetele RAdauti i Hotin de la regatul roman, alipindu-le la R.S.S,
Utraina, a patronat pe toate dale nu numai imigrareacolonizarea in aceste teritorii a ucrainienilor i
rusilor ci i genocidul practicat de N.K.V.D.Impotriva populatiei romanesti. Genocid menit sli distruga
cu once pret elernentul bastinasautohton, inlocuindu-1 cu cel slav. Exista 0 bibliografie
impresionanta a marturiilor despre arts--tar-Be, executiile, deportarile individuale i colective etc. a
populatiei romanesti (moldovene)din regiunile amintite; cu structurarea acestora pe etape, urmate
de colonizarea elemente-/or slave. Ea poate fi oricand prezentath unor preopinenti de felul lui P.
Gasiuc, care se-764a nu o cunosc. Exist& cifre statistice zguduitoare despre masacrele sovietice
impotriva popn-Jaiei (doar la 13 iunie 1941 din nordul Bucovinei au fost deportati 13.000 deromani,
din care au supravietuit 200; acesta urma masacrului celor 1500 de romani de laFantana Alba, din 1
aprilie 194 1 etc, etc.). Se thnosc i zonele unde an fost trinnisi

surghiun romanii bucovineni. Procesul de ucrainizare patronat de URSS a fost Cu muit maiintens
cleat cel practicat in trecut de Imperiul habsburgic, vechi sate inoldovenesti fiindazi cu totul
ucrainizate (Cuciunil Mare etc.) Daca pe baza recensamantului romanesc din 1930numArul romanilor
din nordul Bucovinei si tinutul Herta se ridica la circa 200.000, rep-e-zentand 37% din totalul
populatiei, dupa ultimul recensamant sovietic (1989) el ajungea abiala 184.836, reprezentand 19,7%,
adica o cincime din totalul populatiei (940.80 oameni,din care 666.095 ucrainieni reprezentau 70,8%,
iar 63.066 de rusi 6,7%) (Vladimir Trebici,Basarabia pi Bucovina aspecte demografice, in Sub povara
granilei iMperiale, Bucuresti, 1993,p. 66-70, 73-74, 83-87).

lath cum s-a ajuns in zilele noastre ca romanii rnpldoveni s. reprezinte in nordulBucovinei i tinutul
Herta, a cincea parte etnica a populatiei tinutului, asezata intr-o anumit&regiune a lui" cum afirm&
P. Gasiuc ei care inainte de raptul austriac din 1775reprezentau, in calitate de autohtoni, o
majoritate zdrobitoare a populatiei. Ignordnd aproapedoud veacuri de imigrdri S1 colonizdri
indeosebi slave, sub auspiciile celor cloud imperil strdine,cei de felul autorului amintit, ajung astfel
ca nege urmasilor romanilor autohtoni (in numelecolonistilor imigranti, pe care ii prezintA drept
bastinasi"!) libertatea (macar aceasta, indiferent de sansa politic& realb.) de a-si cere odreptul istoric
de a se realipi la patrlia mamade care au fost despartiti abuziv in 1775 si 1940, 1944. Acesta este
fondul problemei!
SA vedem vum care sunt detaliile. Cum argumenteaza P. Gasiuc ca nordul Buto-vinei i regiunea Herta
trebuie sa apartina. Ucrainei. Argumentele" sale sunt arnestecatevadesc lips& de profesionalism
istoric, Le este comn discursul prolix si lipsa izvoareloristorice, ca bath a sustinerilor. Altfel spus
vorbe... SI le urmarim in ordinea expunerii lorde cAtre autor:

I. Mai intai sunt puse In discutie hotarele de stat ale Moldovei din perioada intemeie-rii acesteia. Mai
precis se discuta doar despre cele de nord-vest, fata de Polonia, dar curnacest lucru nu e precizat
limpede, indoiala e aruncata asupra tuniror fruntariilor, P. Gasiucse refer& la opiniile lui Dimitrie
Cantemir, I. Neculce, Ilie Corfus, C.C. Giurescu si D. Onciul,pe care le interpreteath cum ii convine,
pentru a arb.ta cä hotarul de nord-vest al Moldoveispre Polonia (adica spre Pocutia, capatul de sud-
est a Rusiei Roii adica a Haliciului, sta.-,panite de Cornana polonA) a fost fixat pe radii Ceremus abia
la 1499, cand dupa traditiaistorica real& logofatul I. Täutu ar fi primit de la regele Poloniei o serie de
sate din dreaptaCeremusului: de la Zamostea, Vilaucea pang la Putila i Campu-Lungul Rusesc", in
calitate de persoana particulath. Cum insa D. Onciul pune in discutie reglementarea frontiereidintre
Moldova si Polonia Id DECEMBRIE 1433 (la peste 70 de ani de la constituirea voievo-datului)"
(sublinierea e a lui P, Gasiuc), acesta din urma afirmA, pe de o parte, ea relatarile lui Onciul vin in
sprijinul parerilor sale despre hotarele moldovene, iar pe de alta, mentioneath ca: Atat D. Onciul, cat
0 alti autori n-au descoperit nici o stirs& documentarl,si

romfinesti

rr"

38www.dacoromanica.ro

5 Raspuns stiintific 331

n-au pus in circulatie nici un docunmet din care sa se vadg, clar cum au fost vizate aceste granite.
Unicul izvor istoric, unde in mod cert sunt indicate vechile hotare ale Moldovei este

lucrarea lui D. Cantemir (Descrierea Moldovii n.a.)..."

Asadar, Dirnitrie Cantemir este ,,unicul izvor" asupra hotarelor Moldovei (in intregime!), in fapt
pentru ca afirmg in legAttira cu Campulungul rusesc ea le-a apartinut ucrainienilor (ruteui1or) supust
regatului polon. Irk plus, dui:a aceasta stufoasa i subiectivg discutie despre uncle pareri din
istoriografia romaneasea asupra hotarului de ,nord-vest a Moldovei (sunt omise insg lucrarile de
specialitate ale gen. R. Aosetti, I. Nistor etc.), cititorul de once fel ramane nedumerit: in fond care era
acest hotar?

Rgspunsul e simplu si Dimitrie Canternir evident nu e unicul izvor privitor la aceasta problerna, ci
doar unul din multele care se referg la ea pang la sfarsitul veacului XVIII. Din ignoranta sau cu buna,
stiinta, P1 Gasiuc omite tocmai analiza izvoarelor istorice polone, ruse, austriece ;si ronqine tare se
referd la holai-ul de stat al Moldovei in secolele XIV XVIII. Ele sunt prea numeroase pentru a fi
prezentate aici, alcAtuind un adevarat dosar" cu recu- noasteri ale statelor vecine, asupra hotarelor
de nord-vest, nord i nord-est ale principattilui Moldovei, pe care oricand II putem pune ia dispozitia
celor interesati cu adevarat de aceasta di t. Ucraina sau de oriunde, Natura materialului de fata nu
tie ingaduie decat o scurta prelentare a catorva dintre acestea.

Printr-o carte" (diploma) anume din :3 decembrie 1433, regele Poloniei Vladislav II Jagiello, dupa cc
primise jurarnantul de credinta al donmului Moldovei, Stefan voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, ii
intareste acestuia dupa obiciul feudal, drepturile pe care le avea
fata de Coroang, asa cum, la vrernea lor, le intarise i inaintasilor sM in scaun: Petru 1, Roman I,
Stefan I si Alexandru cel Bun. De la inceput Se face recunoasterea foarte importanta pentru coca; ce
ne intereseazg, cj Stefan voievod i descendentii sad: vor stapanii tam lox a M Idovei, toata, in toate
granifele ei, asa precum an steifidnit-o inaintasii lui i dupti cumeste scris in celd dintai (s.a.) Asadar,
cel putin la 1387, de la inehinarea lui Petru

I catre acela.si Vladislav II Jagiello, hotarele Moldovei catre Polonia erau fixate. inainte de a le
preciza, diploma intareste lui Stefan voievod cetatile Tetina i Hmelov cu tinuturile

lor, adicg regiunca epinti (Sepeniti) despre care mai jos se arato iii mod enpres ccl aparfine
Moldovei., deoarece prin actul din 9 decembrie (data corecta) 1400 pretendentul Ivascu, fiul Petru I,
pentru a-i obtine sprijinul, cedase regelui Tara Sepintului cu cetatile Tetina Hmelov, dupa vechea
granitA" (Mihai Costachescu, Documente moldovenesti inainte de .tefan

cel Mare, II, Iasi, 1932, p. 619-620). Amain Vladislav Jagiello precizeazg aceasta ,,veche granita" spre
Polonia a $epintului, a cgrui stapanire o recunoaste lui Stefan voievod, i continua la sud ne Prut prin
expunerea hotarului Moldovei spre Pocutia. Prezinta astfel intregul hotar moldo-polon, care,
subliniez, nu este doar cel (lin 1433, ci cel pe care 1-au stapanit &mu ii Moldoveni de dernult",
oricum documentat eel putin de la Petru I (mentionat pentru ca, de atunci incep relatiile feudale ale
domnilor Moldovei cu Vladislav Jagiello), dupg, ci.nk am vazut cii rezultA din actul analizat. Citez in
intregime, pentru a exclude once interpretAri in afara celei corecte: Iar intre aceste erase (Tetina i
Hmelov n.a.) i intre

Tara noastra a Rusiei, va fi aceastil granitg vesnica: mai intai intre orasul nostru Sniatin

intre Sepinti, care Sepinti apartine Moldovei, pe aceste le desparte raul Colacin, iar de la kaul Colacin
drept peste campia Bolohovului, pang la rgul eel mare, Dnistrul, mai sus de

satal Potoc, care sat Potoc apartine Tani Moldovei, si de la acest sat in jos pe Nistru

pana la Mare apartine egtre Tara Moldovei, iar peste tgrmul Nistrului este Tara noastra

a Rusiei. Iar Tara Pocutiei precum de demult a fast supusa noug, din veac, asa i rgm.ane. Iar Vascoulii
i-am hAsat lui Stefan voievod, catre Tara Moldovei, cu toate cate apartin ecl.tro

acest sat de demult, Zamostea i Vilavcea sunt intre satele noastre. Iar din codrul Tani Moldorm cum
au umblat botarele de demult, tot, asa vor umbla hotarele i acuma, in vecii vecilor" (Mihai
Costachescu, op. cit., p. 660-662, act original, cu pecetea regal).

Asadar, in ordinea Inirinii, granita de nord-vest a Moldovei spre Polonia, pleca de la Prut spre Nistru
in arnontele raului Colacin (la 1915 se chema Turetchi), care se varsa in Prut la rasarit de Sniatin. Iar
de la izvorul Colacinului se indrepta spre nord-vest peste cam- pia Bolohovului campia Romanului !),
semnificativ numita astfel, trecand Nistru pe partea

stangg i cuprinzand astfel i satul Potoc. Din dreptul acestuia Nistru forma cel mai lung

hotar al Moldovei, pana la Marea Neagra. Cu Pocutia granita pornea spre sud din dreptul

tarsal:a Colacinului in Prut, ingloband la Moldova satul Vascguti, dar trecAnd pe la rgsarit de
Zamostea i Vilaucea, dupA care se indrepta spre sud-vest, prin pgduri, far& localititi (co- drul Tani
Moldovei), pini la hotarul cu Transilvania. Numele raului Ceremus nu apare, dar satele amintite in
document sunt chins in apropierea Ceremusului Mare. Ele an ficut ulterior parte din cele 11 sate
daruite la 1499 de regele Poloniei logofitului I. Tgutu, care formau
un domeniu viager (trechii stapani poloni avand acte e prorrietate asupra lor), intro care

h.i

1601C'

si

(a=

www.dacoromanica.ro

332 Constantin Rezachevici 6unele asezate chiar pe malul Cerentusului (I. Corfus, Inca un cuvdnt" de-
al lui Ne ulcese dovedefte a nu ft legenda, in Studii", XVII (1964), or. 2, P. 597-598; Const. C.
GiurescuValoarea is(ortcd a tradiftilor consemnate de Ion Neculce, in Studii de folclor si
literatura",Bucuresti, 1968, p. 15-16). Evident nu e vorba. de o alta regiune, cunt ar intelege din
relatarea lui P. Gasiuc cititorul necunoscator al locurilor, ci de luncile de pe dreapta ale Cerumu-sului
Mare si Ceremusului Alb. A face atata caz din faptul daca initial granita Moldoveise intindea pang la
Ceremus sau tiara la cateva sate aflate Ifi lava acestuia, ea cum arft vorba de zone depdrtate
geografic este cel putin ridicol! La 1433 hotarul Moldovei spre Po-cutia era practic asezat pe
Cerernusul Mare i afluentul sau Ceremusul Alb, cu toate ca regele Poloniei ii rezer ia stapanirea a
doua sate din lunca Ceremusului Mare. Mai tarzia, mtre1445 si. 1457, un alt sat, Milie (dintre cele
date la 1499 lui I. Tdutu) i cu Banila se aflanin posesiunea lui Muzilo Buczaczki, starostele de Sniatin i
Colomeea (I. Nistor, Zur moldauisch-poltutischen. Granzfrage, Cernguti, 1909, p. 14). Aceasta era o
practica obisnuita iq re-glementarile de hotar dintre Moldova si Polonia, hotarele inedievale
neavancl delimitarile celor moderne. in actul amintit din 1433 Vladislav II Jagiello recunoaste
stapanirea Moldoveiasupra satului Potoc, desi acesta se afla la nord de Nistru, chiar destul de
departe detarmul acestuia, asadar in plina Rusie Rosi.e supusg Coroanei polone (iar peste tk-1 rmu1
Nistrului este Tara noastra a Rusiei").

De altfel, actul din 1433 nu arninteste ninlic despre Campulungul rusesc sau Putila,deoarece acestea
nici nu existau la acea data, fiind colonizate cu hutuli (ruteni) din Pocutia, in prima jumátate a
secolului XVII, inainte de 1647/ cand acestia se prezinta maintea.lui Vasile Lupu ca imigranti, cu
cereri specifice. Dupa aceasta data stirile despre pradaciu-nile lor spre Bistrita transilvang, Dorna i
Campulungul Moldovenesc se inmultesc, dar numaidupg veacul XVI1I hutulii din ocolul
Campulungului rusesc, prirnind mereu imigranti dinGalitia ajung s covarseasca i sa asimileze cu totul
pe romanii localnici (izvoarele la I.Nistor, Roni4nii si rutenii in Bucovina, p. 31-39), dand astäzi
impresia lui P. Gasiuc ca arfi bgstinasi!

Dar numele Ceremusului nu apare nici dupg 1499, cand, chipurile, dupg P. Gasiuc,care preia forta
traditia" consemnata de I. Neculce, logofatul I. Tautu ar fi stabilit hotarul Moldovei pe Cerernus. Cu
atat mai mult, cu cat Pocutia a lost pretinsi chiar efectivstapanita pang in 1538 de unii domni ai
Moldovei, in virtutea faptului cä regii Polonieinu au achitat niciodata in intregime imprumutul
contractat de Vlaclislav II Jagiello de Ia.Petru I in 1388, pentru care regele pusese Wog Haliciul, din
care facea parte si acest teritoriu. Astfel ca la 1503 Stefan cel Mare, cu prilejul unei hotarnicii, indica
granita Pocutieispre Moldova prin sintagm.a: inter fluvium Nyester et inter montes, corespunzand
lui: intre Nistru i Plonini", inter Nyester et plonyny (loan Bogdan, Documentele lui .5'tefancerMare,
II, Bucuresti, 1913, P. 469, 484, 488, 492). Plonini fiind echivalentul termenului co-drul Tarii
Moldovei" din actul de la 1433. Cum in ,,plonini", argtati de J. Dlugosz ca fiindpe teritoriul Moldovei
la 1359, de fapt in 1367, Stefan, un nepot de fiu a lui Bogdan I, ainfrânt prima incercare a unei osti
polone de a supune pe domnul recent intemeiatului statal Moldovei, rezulta ca Inca de la
inceputurile sale, hotarul Moldovei ajungea la plonini",Codrul Tarii Moldovei", prin care actul de la
1433 arata cä hotarul trecca de dernuft".in lumina izvoarelor si a faptelor amintite mai sus, rezulta
iimpede ca *Inca din vremeaintemeierii Moldovei, in ceea cc priveste ploninii" (codrul Moldovei din
zona muntoasaa partii superioare a Ceremusului Alb, paria. la hotarul Transilvaniei) granita moldo-
polonade nord-vest trecea pe aici. Urea apoi spre nord-est in lungul partii inferioare a
CeremusuluiAlb, apoi dupg vársarea lui in Ceremusul Mare, trecea in lungul luncii acestuia pang la
vat.-sarea sa in Prut. De aici inainta spre Nistru in lungul Colacinului, iar de la iz torul acestuia,se
indrepta spre nord-vest peste campia Bolohovului pana la Potoc, la nord de Nistru. Actulpolon
amintit din 1433 grata ca o astfel de hotarnicie se aplica cel putin din vremea luiPetru I, de la slarsitul
secohilui XIV.

Acelasi lucru se poate spune despre hotarul de nord si de rgsarit al Moldovei stator-nicit de-a lungul
Nistrului, intre Potoc i Marea Neagra, pe care polonii 1-au recunoscut intotdeauna; in 1703 afirmand
chiar el Intre noi si Moldova insusi Dumnezeu a statornicitfluviul Nistru (Inter nos et Valachiam ipse
Deus flumine Tyras dislinittavit) (Hurmuzaki,Documente, Supliment I1, p. 293).

La fel au procedat i lituanii, vecini cu Moldova pe linia Nistrului din secolul XIVpana la 1569. La 8
septembrie 1418 Witold marele cricaz al Lituaniei intareste unui anumeGregor doua asezari de sate
in locuri pustii in districtul Cerwonogrcd din Podolia Mug&granita Moldovei" (prope granicis
Walachie) (Vitoldiana. Codex privilegiorum Vitoldi magniduds Lithuaniae, 1386-1130, ed. J.
Ochmatiski, Varsovia, 1986, p. 89).

ai

www.dacoromanica.ro

7 Raspuns stiintific 333

Chiar i arul rus Petru I recunoastea sub propria semnatura hotarele Moldo ei asa cum i le infatisase
Dinutrie Cantemir, prin diploma acordata acestuia la 13 aprilie 1711, la Lutk. Articolul 11 al acestui
act oficial rusesc prevedea limpede ca Pamanturile prin ipatului Moldo lei, dupit techea hotarnicire
moldoveneascg asupra carora domnul va area drept de stapanire sunt cele cuprinse intre rgul Nistru,
Camenita, Bender (Tighina-n.a.), cu tot ti- nutul Bugeacului, Dunarea, granitele Orli Muntenesti si ale
Transilvaniei i m.arginile Poloniei, dupa delimitarile acute cu acele tari" (I:toriceskie sviazinarodov
SSSR i Rumdnti v XVnaceala XVIII v., III, Moscova, 1970, p. 326, 330).

La randul lor austriecii, care delimitaserg hotarul intre Galitia cu Pocutia si Moldova

Inca din 1772, o data cu prima impärtire a Poloniei, pe baza unui protocol cunoscut, si care au reluat
in 1782 statornicirea hotarelor mosiilor din Bucovina (cele de la hotare relevand

traseul acestora), dupti ce la 1 febraarie 1782 cents-a divanului Molclovei, ca reprezentant al

vechiului staphn al locurilor, sa precizeze vechiul hotar de pe Cereraul si Nistru, acte de asemenea
pastrate i publicate Nistor, Vechea granifd de nord a Moldovei, Bucuresti, 1939, p. 3-15; Uricariul", XI
(1889), p. 252-269), recunosc implicit prin documentele elaborate de ei apartenenta in fapt a
nordului Bucovinei la Moldo inainte de 1775 (Ioan C. Bacila, Rdpirea Bucovinei ,si delimitàri spre
nordul Moldovei, in Arhivele Basarabiei", Chisinau, III (1931), nr. 2, extra3, p. 3-12).

Celor de mai sus li se pot adauga zeci de tate documente de hotarnicii, litigii de hotar etc. din
secolele XVI XVIII, care toate dovedesc caracterul romanesc al noxdului
Bucovinei cuprins inainte de 1775 in hotarele istorice si etnice ale Moldovei. De altfel, acestora li se
pot adauga si sute de harti statale ale Poloniei pgstrate din secolelc pang la cea din 1770 a lui
Bartolomeo Folina, care marcheazg foarte clar hotarul de nord- vest si de nord al Moldovei lath de
regatul polon (reproduse in Katalog dawnych map .Rze- czypospolitej Polskiej w kolekcji Emeryka
Hutten Czalskiego, II, Mapy XVII wiehn (Catalo- gul hartilor vechi ale Republicii polone in colectia -
Emeryk Hutten Cmpski, II, Harti din- secolul XVII), Wroclaw, Warszawa, Krakow, 1992; Jadwiga
Bzinkowska, Lut;te mapy

polshich do konc.a XVIII aneku w zbiorach kartograficznych Bibliotcki Jagiellotisltiej (Harti separitte
ale tarii polot e panh la sfarsitul secolului XVIII in colectia cartografica a Bibli tecii Jagiellone),
Warszawa, 1993, pentru a cita doar ultimele editii; Vezi si Jacek Susarczyk, Granice poiski w
tysiacleciu (X XX wiek) (Hotarele polone tim.p de o mie de ani (secolele XXX), Ton ft, 1992, p. 26-27,
38, iar pentru anii 1918 si 1939, p. 62, 71-72).

Fata de aceasta cantitate impresionanth de izvoare dozumentare, ce pot prezenta cei

ce se indoiesc de aceasta realitate istorica? Nici un tel de documente autentice, ci doar teorii" de
sorginti irnperiale austriace si rusesti, panslaviste etc., bazate pe neadevaruri fla,,rante, cum ar fi
teza apartenentei Bucovinei la Pocutia (desi am vazur ca dupg actul lui Vladislav

II Jagiello din 1388 destinat lui Petru I si piing. la tratatul lui Petru Rares c i Sigist und

I cel Batrtin, din 1538 pe care autorul acestor randuri 1-a descoperit si publicat mai den ult (in
Cercethri istorice", S.N., Iasi, IXX (1978-1979), p. 305-326), situatia, in text

feudal, a fost exact inversa,), sau pgreri de felul celor lansate de P. Gasiuc.

II. /rare acestea, autorul amintit se ocupg de limba gramotelor moldo renesti din se- colele
XIVinceptitul secolului al XVII-Iea, care sunt surse ale istoriei limbii ucrainiene". Nu am avea nimic de
spus dach s-ar limita Ia acest punct de vedere. Dar P. Gasiu face

din folosirea in cancelaria Moldovei a limbii ruse medievale (rutene, ucrainiene) un ca- pitol menit
evident sit creeze impresia cit si pe aceastä cale Moldova in intregime a f st si este legata de Ucraina.
In plus foloseste i terrnMologia comunisto-imperiala sovietica, v rbind de romtinii si moldovenii din
tinut" (nordul Bucovinei), de parca romtinii nu ar fi tot ro- mani indiferent de numirta zonei
geografice de uncle provin. Iar prin extensie incearcg sg ne con ringa ca, exista, totusi, o deosebire
esentiala intre limba si continutul originalelor docu- mentelor moldovenesti si romanesti"!
Exemplele, asupra chrora vom reveni, sunt de genul: »gospodari »din gramotele moldovenesti i
<gospodini t din gramotele românesti", altele fiind

cu totul eronate.

P. Gasiuc se straduie citand tot felul de pareri, care si cum ii convine, pentru a de- monstra cg in
cancelaria Moldovei medievale s-a folosit nu limba slava medio-bulgarg cu in- fluente romaneti i
rusesti (rutene), ci curat limba, ucrainiana a vremii. tn realitate, studiile si publicatiile de documente
ale slavistilor români loan Bogdan, Damian P. B gdan, Mihai Costachescu, P.P.Panaitescu etc., dar si
ale unor specialisti straini, au argtat ca limbo, slava folcsitg de cancelariile tgrilor române, sau in
textele religioase redactate in acest

spatiu, psrezinth trasaturi proprii, care au fgcut ca ea sit fie numitg slavo-romang". Adoptarea limbii
slave mai intli in biserica in intreg spatiul romanesc, inclusiv in Transilvania, nu are nici o leghtura
cu,Ucraina!
(I.

-iemXVIXVIII

www.dacoromanica.ro

334 Constantin Rezachevici 8Romanii popor de origine i limb a. farina, crestinati din antichitatc, dar
izolati de lasfirsitul acesteia de Roma, de navAlitorii slavi asezati in Balcani si in Panonia, au
adoptatlimba slav in bisericit iii veacul X, cand aceasta a devenit cea de-a patra limba bisericeas-
(dupA greaca,, latina i ebraica) recepth", recunoscutg de Roma si de Constantinopol,In urma
conditiei impuse atunci de conducatorii slavilor din Boemia si din Balcani pentruadoptarea
crestinismului. Ca atare, dialectul slavo-bulgar din regiunea Salonicului, uncle apostolii plavilor
Metodiu i Chiril (Constantin) au tradus principalele lucrAri de dogmaticg GrestinA, a devenit pentru
mult timp unica limbg literara pentru slavii ortodocsi i pentru ro-mani. Cu trecerea veacurilor ins&
limbile slave vii au inceput sa se suprapung acesteiao influenteze. In cancelaria Tgrii RomAnesti, din
pricina vecinatatii, a avut o influenth maimare bulgara medievalg (loan Bogdan, Scrieri alese,
Bucuresti, 1968, p. 229), in vreme ceIn Moldova, din aceeasi cauza, influenta rusei (rutenei) a fost
mai mare. Peste tot insg, in-clusiv in Moldova, romanii au numit in mod traditional limba
slava:sarbeascA" sau chiar sloveano-sarbeasca" (I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, II, p.
129), din cauza puter-nicei influente pe care a exercitat-o curtea i cancelaria tarului sarb Stefan
Dusan, la mijlo-cal veacului XIV, asupra recent interneiatelor state romAnesti extracarpatice. Aceasta
nu i-afacut insa, pe sarbi sg emith teorii" lingvistice i istorice de felul celor Ruse, in circulatia deP.
Gasiuc.

Cern romanii nu cunosteau liinba slava, in chip firesc primii logofeti, dieci sac pisariai cancelariei
domnesti s-au recrutat dintre sthitorii unei limbi slave, cei mai apropiati fiindIn cazul Moldovei ruOi
(rutenii), cu atat mai melt cu cat rusa veche a fost cea mai apropiata de slava. Si in vremea noastrg
slavistii se recruteath de obicei dintre stuitorii unei limbislave vii. Rutenii nu erau insa singurii
candidati la dregatoria de logoiat. Celebrul Ion Tautul,geful cancelariei Iui $tefan cel Mare si a lui
Bogdan III vreme de 35 de ani (1475-1510) erade neam slovac (taut = slovac). Apoi multi logofeti
erau chiar romani, de obicei fii de boieri,dar nu numai, care invatan carte slavoneasca In scoli
manastiresti sau cu dascali particulari. Cronicarul Miron Costin, care a invatat i limba polong intr-m2
colegiu din Po Ionia, erafiul unui sarb, Iancu Costin, dupa rnArturia lui Dimitrie Cantemir. Insusi
Stefan cel Mare cunostea limba rusA i o folosea in convorbirile cu solii poloni. In 150), preggtindu-se
sit intre dinnou cu oaste in Pocutia, Stefan rgspunde solului polon in limba rusg, folosind si un cuvant
ro-manesc (bucata"): Am luat aceasta bucath de pamant, vreau sa-mi ramang mie" I. Bog-dan, op.
cit., p. 479, nota 1). Toata discutia a fost de altfel inregistratg in limba pith (ruteana) si apoi traclusg
in farina, cii exceptia frazei amintite. Gaspar Gratiani, morlah (maurovlah) din Balcani, numit de
sultan domn al Moldovei (1619-1620), desi fost dragomon alPortii, flu cunoaste limba romana,
adresAndu-se boierilor moldovei in limbo. slava (MironCostia ii inregistreath chiar cuvintele) si era
inteles, deoarpce acestia invatau slava in copilarie, ca parte a procesului de invAtgrnant a vremii. Nu
e de mirare ca au existat in Moldova si multi logofeti de limba slava, romani deneam, care traducAnd
documentele in slava au introdus in acestea nu doar unele rnoldo-venisme lexicale ce tin cu
precadere de, sfcra onornasticii si a toponimiei", cern afirmg P.Gasiuc, precedat de alti specialisti" de
acelasi fel, ci chiar bogate fenomene romanesti"-Intre acestea, slavistul Damian P. Bogdan insith,
exemplificand: fenomene romanesti in morfologic, folosirea cazurilor, flexiunilor, articoluhii,
adjectivelor i prepozithlor romanesti, utili-zarea formelor romanesti in vocabularul referitor la starea
socialg i societate, familie, t;oniert,locuinth, unelte, obiecte casnice, natura, plante, notiuni concrete
si abstracte, crearea de cn-vinte specifice textelor slavo-romane. La acestea adauga structura
romaneasca a frazei si cx-presii tipice rornanesti traduse ca atare in slavoneste (Garacterul limbii
textelor slavo-romdne,Bucuresti, 1946, p. 25-43, lucrare pe care P. G-asiuc o citeath ( I), dar al carui
continut itignorA). In acelasi an, D.P. Bogdan publicg i un consistent Glosar al cuvintelor
romilnestidocumentele slavo-ramdne, Bucuresti, 1946, care urmeazg de altfel unor liste de
aceeasinatura. publicate de I. Bogdan, Cuvinte ronzonefli, i Forme gramaticale române,sti, in Docului
Stefan cel Mare, II, p. 606-611 si M. Costachescu, Cdteva románisme, in Docurnentemoldovenuti
inainte de Stefan cel Mare, II, p. 955. Mai nou aparc Gh. Bolocau s.a., Dictiona041 elementelor
romiinesti din documentele slavo-romdne 1374-1600, Bucuresti, 1981.

D.P. Bogdan recunoaste al in Moldova majoritatea documentelor i tipariturilor su-porta influente

rusesti medii", dar in ansamblul spatiului romanesc: limbo, textelor slavoromane avand la bath
limbile bulgard, sarba i rusa din evul mediu, are in cuprinsul ei 0 bo-ggtie impresionanth de elemente
total deosebite de cele ale limbilor slave ce au influentat-onumai prin cercetarea i aprofundarea
acestor elernente, ea poata fi inteleasa," ((±aracterullrntbii textelor slavo-rorndne, p. 7, 43). Dar nu
mirnai limba romang a influenat limbaslavArush medie a documentelor medievale din Moldova, ci i
deo polona (I. Bogdan, Cuvinteslave, in op. cit., p. 595-605).

i sitdin

mentele

Pt

www.dacoromanica.ro

9 RAspuns stiintific 335

Se cuvine de asemenea amintit c5, o serie de manuscrise slavo-romane din veacurile XXVII, inclusiv,
se pare, evangheliarul slay al catedralei din Reims, din secolul XI, pe

care jurau la incoronare regii Frantei, au fost scrise in spatiul romanesc, indeosebi In Moldo- va, de
catre died romani, dup& curn an observat i o seaml de slavisti traini, In frunte cu

A. Jacirnirski (D.P. Bogdan, Paleografia romano-slavd, Bucuresti, 1979, p. 95-99, 104

120). Este de subliniat ca in Pomelnicul mandstirii Bistrita, copiat i completat in vremea lui Stefan cel
Mare, de catre un diac roman, apar o seam& de personaje din neamul cnejilor lituani ai Kievtilui,
rude ale primei sotii ale domnului Moldovei, care nu apar In izvoareleucrai-J niene. Pentru
perioadele mai noi cunoastem chiar numele unor dieci romani care stiau

ucrainiana (Dumitrasco logoflt, la 1680 etc.) Scrfitorii romani de manuscrise au adus numeroase
contributii si in domeniul grafiei

textelor slave, pang acolo inelt semiunciala manuscriselor moldovenesti a fost imitatA in ta.rile

slave, si preluat& in faurirea matritelor primei tipografii de la Moscova (sec. XVI)' (D.P. Bogdan, op,
cit., p. 322). P. Gasiuc se refer& insa si la forma documentelor slavo-rom&ne din Moldova, despre

care afirma: Cu 1.16raina i cu istoria sa gramatele moldovenesti sunt legate nu ninnaipriii limba ci i
prin forma lor, care la (sic) cazul dat are importante deosebite. Forma lor este

identica cu gramotele galitiene, i, in general, cu cele ucrainiene, incepand cu titulatura stáI panului
voievodatului sau al moski respective". Pentru autorul citat, nici Mai mult nici mai pirtin dealt tittul
de domn ar fi fost ln Moldova imprumutat din traditia ucrainian& F Aduce drept argumente trei
documente prin care cnezul lituan Alexandru Koriatovici se irrtitula donna al tarn Podoliei" la 17
martie 1375, regele polon Cazirnir HI se intitula damn al tarii rusesti"' la 25 iulie 1361, iar regele
Vladislav II Jagiello purta titlul de damn al mai multor

la 27 ianuarie 1388. Dup& care, intr-un limbaj confuz, zu termeni din limba de lemn a activistilor
comunisti, mentioneaza: Au imprumutat acest titlu de intemeietori, pe unele din fostele plmanturi
galitiene, noului voievodat al Moldovei, precutu si urmaii acestora n.a.), remarcabilul activist de stat
(sic ) i conducator de osti moldav Stefan ref _Mare Ij incert. pea actele oficiale prin cuvintele tBojeiu
milostiu mi Stefan voievada GOSPODAR Zemili Moldavscoi s gramota din 28 aprilie 1464)". Ce sa
intelegem de aici, cA voievozii Moldovei au Impnlmutat titlul de domni de la re gii Poloniei si cnejii
lituani, cuceritori ai Haliciului respectiv ai Podoliei? CA Moldova s-a

intemeiat pe foste ptimanturi galitiene? Dar astfel de pAreri v&desc o ignorant& tatall a istoriei
romanesti 1 n cele trei documente citate, gospodar", hospodar", inseamnà pur i.

simplu stdplin, cum recunoaste de altfel chiar P. Gasiuc (Conform traditiei ucrainiene, ei (stApanii) se
intitulau odomni# (ogospodari n) sau a intregii Taxi Rusesti n, sau a unei pArti a ei"). Institutia
suprema ruseasal era ins& cea a cnezatutui, eneazul principele), spre deosebire de ceilalti cnezi
din ;familia sa, Bind si stApanitor al teritoriului respectiv. Astfel, titlul complet al lui Alexandria,
Koriatovici; dia documentul de la 1375, la care se refer& P. Gasiuc, este in realitate urmAtorul: "My
kniat Litowskij kniai Alexandr KorjatowiczBojiu Milostju kniaz i hospodar Podolskoj mar unul din fratii
acestuia (care nu era stApanitor al. Podoliei) e numit simplu: brat nasz kniag. Jurij Koriatowicz"
(Zr.z6dla do dziejout polskich, I, Wilno, 1845, p. 139-140). lar regii Poloniei, cuceritori ai cnezatului
de Halici la

secolul XIV, erau recunoscuti de cnezii rus'i locali drept stapani" (gospadari), titlul lor flind

evident cel de regi" (actul cnezului Feodor Danilovici cAtre regele Vladislav Jagiello, din

1386, in Ukainski Gramoty, I, ed. V. Rozov, Kiev, 1928, p. 29-30, si alte exemple In ace- volum).
Documentul din 27 ianuarie 1388 (data corectA e Insl 3 februarie 13881) la care

se refer& P. Gasiuc, este tocanal cel prin care regele Poloniei, care era si mare cnez al Lituaniei i
stipanitor al Rusiei Rosii (Ruteniei), zalogeste voievodului Petru I al Moidovei ora- qui Halici i
teritoriul dependent de el, adicl Rusia Rosie sau a Haliciului Galitia) in schfiri- bul unui imprumut de
4000 de ruble fr&ncesti. Titlul lui Vladislav Jagiello este aici (dup& ori- ginalul slay) cel de rege al
Polordei, Lituaniei, Rusiei mostenitor i stApanitor al multor alte

iar cel cu care se adreseaz& lui Petru I este cel de pan Petra voievod al Moldovei,

ginerele i prietenul nostru" (ibidem, p. 36-37; M. Costachescu, op. tit., 1). 605-606). De unde sc vede
ce inseamna stApInitor" (gospodar) si faptul ca acest apelativ (nu (itlu 1) an

a fast imprumutat" lui (sau de c&tre) Petru I (sau de altre alti voievozi ai Moldov-ei).

La romani domnia" ca i voievodatul" sunt institutii supreme ale statului, precumcnezatul (=

principatul) la rusi (ucrainieni etc.), iar au apelativel Ambele sunt de origine or- ganic& .romaneasca.,
domnia ffind o mostenire de esent& roman& (> lat. dominatia) pastrata

in cadrul formatiunilor teritoriale romanesti,romanfile" po.pulare, cum le numea N. torga, Inca de la

sfarsitul antichit4tl, avand o anume afinitate cu conceptul de heer", dominus" medieval occidental
(Georges Duby, Arta ,n societatea 980-1420, I, Bucuresti, I987, p-. cum considera Al. Greci (P.P.
Panaitescu), Influienfe semantice latine medievale n limba To- mlin& in Studii i cercet&ri lingvistice",
I (1950), nr. 2, p 240-241) si Emil Nartasu. Ii

9 c. 1.082

aftle.

tan",

(?

zemli:',

Iasi

taxi",

81), -

www.dacoromanica.ro

336 Constantin Rezachevici 10vreme ce voievodatul, In ciuda numelui slay, insemnAnd conducAtor
de oaste, este de aseme-nea o creatie institutional& specific& doar romAnilor, care nu se intAlneste
la nici un neamslay Joan Bogdan, Originea voievodatului /a rotntini, in Scrieri alese, p. 165-179; Emil
Var.-tosu, Titulatura domnilor ,si asocierea la domnie in Tara Romtineasca ,si Moldova (pcinci
insecolul al XVI-lea, Bucuresti, 1960, p. 105 113).

Domnia ca institutie exista in Tara Romfineasc& inca de la inceputul secolului XIV,mult inainte ca
apelativul gospodar" stApInitor) sä apara in documentele galitiene amintite mai sus, si nimeni nu s-a
gAndit s& fac& vreo legAturk in acest sens, intre Tara Româ-neasc i Halici, caci aceasta nici nu a
existat. In 1366 regele Ungariei Ludovic I de Anjourecunoaste, ca suzeran, lui Vladislav I (Vlaicu) titlul
de domn i voievod al Tarii Romanesti, in doll& acte redactate in limba latin& in cancelaria ungark
mentionand: pämAnturile aflAtoare sub voievodatul domnului Vladislav, voievodul nostru din Tara
RomâneascA"("Parte terrarum sub vaivodatu domini Ladislai vaivode nostri Transalpini", 10
octombrie1366), si domnului Vladislav, voievodul Tarii Românesti" (domini Ladislai, vaivode Tran-
salpini", 24 noiembrie 1366) (Documenta Romaniae Historica, D, I, Bucuresti, 1977, p. 8385). La
romani domnia a fost o institufie unicd 0 nu e de mirare cl in Moldova ea aparedup& cea din Tara
Romineasck iar nu pornind chipurile de la modelul unui apelativ galitian. De altfel, la 1 mai 1384, in
primul document moldovenesc pAstrat, redactat in latinkvoievodul Moldovei Petru I numeste pe
mania sa domina Margarita" (Documenta Roma-niae Historica, A, I, Bucuresti, 1975, p. 1-2), ceea ce
inseamna c. fusese sotie de domn.Iar la 30 martie 1392 Roman I se intituleaz1 (dupl textul slay):
Marele singur domn (= gos-podin) din mila lui Dumnezeu, Io Roman voievod, stapanind (= obladaem)
Tara Moldoveide la munte pin& la mare" (ibidem, p. 3).

Este de neanteles pentru ce domnii din Moldova ar fi preluat, cum afirmA P. Gasiuc,un apelativ din
cnezatul de Halici, organism politic dominat in secolul XIII de UngariaPolonia, stapinit apoi de
mongoli, aflat in plin& decadere in secolul XIV, c&nd a fost cuceritde cnezii lituani si de regele polon
Cazimir III cel Mare (intre 1340-1366), de vreme ce laromAni exista institutia domniei in activitate in
Tara RomAneasck Ce i-ar fi putut indemnatocmai pe domnii romAni ai Moldovei din a doua jurnatate
a secolului XIV, stApAnitori puternici, si din 1387 mari vasali ai Coroanei polone, aproape toti, de la
Petru I la $tefancel Mare inclusiv, casatoriti cu lituane din neamul lui Vladislav Jagiello, s& preia un
titlu"dintr-un cnezat rusesc dispArut ca organism statal, din care o parte, Haliciul cu Rusia Haliciului
(Galitia), le-a i fost chiar cedatk din 1391, de cAtre regele Poloniei ca zalog pentrumarele fmprumut
blnesc pe care i-1 acordase Petru I in 1388?

Chinuindu-se s& gaseasca asemanari Intre gramotele galitiene" i cele moldovenesti,P. Gasiuc face
apel, intre altele, si la cosigilarea documentelor autoriatii supreme de catreboieri, dupa modelul
elaborat in cancelaria galitiana", preluat chipurile si de regii Poloniei0 de cnejii lituani, dar 0 de
cancelaria moldoveank In realitate, in acest din urrn& caz, mo-delul nu est& cel provenit din
dispArutul cnezat halician, ci chiar cel practicat in a douajurnAtate a secolului XIV in cancelaria
polonk unde doar marile acte regale de important&deosebitä pentru Coroana (care nu se referd la
teritoriul cucerit al Haliciului I ) erau intaritede acte sigilate de marii dregAtori ai Coroanei, sau prin
cosigilarea documentului regal (depildk cel consemnand uninnea polono-lituan& de la Horodlo, din
1413, reprodus in MuseumNarodotve w graltoztne, Zbiory Czartoryslsich (Muzeul National din
Cracovia. Colectia Czartoryski), Varsovia, 1978, kat. 115).

P. Gasiuc nu are noroc nici atunci cAnd se strAduieste cu orice pret s& gaseasca deose-biri Intro
documentele moldovenesti" i cele românesti" (adic& din Tara Romaneasca).Pentru el o deosebire
esentiala intre limba i continutul originalelor documentelor moldovenesti i romAnesti" o constituie
in primul rand, cum aminteam si mai sus, folosirea lui (cgos-podari r din gramotele moldovenesti i
gospodini din gramotele romAnesti", In realitate,ambii termeni apar In cele doll& tan romAne
extracarpatice, alternativ sau concomitent,pAn& spre sfarsitul veacului XV, Imprumuturile fiind In
Moldova din diplomatica Tarii Ro-manesti, cel mult din cancelaria slava a marelui cnezat al Lituaniei
(sub nici o form& dincnezatul de Halici), dupa cum a dovedit documentat Emil VArtosu, Titulatura
domnilor,p. 191 196, ceea ce P. Gasiuc ignora cu desavarsire.

In concluzie, chiar dack tinand seama de cele de mai sus, P. Gasiuc poate considera,pe raspunderea
sa, ca limba documentelor moldovenesti din secolul XIV inceputul secolului XVII reprezinta un
monument original al limbii vechi ucrainiene scrise", in orice cazIntre cancelaria cnezatului de Halici,
disparut chiar in ajunul infemeierii statului moldovean,cancelaria acestuia din urma (Leon $irnanschi,
Georgeta Ignat, Constituirea cancelariei statului feudal tnoldovenesc (III), in Anuarul Institutului de
Istorie i Arheologie A.D. Xeno-pol" Iasi, IX (1972) p. 107 131 ; X (1973) , p. 123 149) nu existd nici o
legdturdi cusi»

(=

--

www.dacoromanica.ro

11 RIspuns stiintific 837

atAt mai putin poate fi flcut din aceasta o problem& politicl, asa cum 1ncearci P.

Gasiuc.

III. Autorul amintit nu se multumeste his& cu atat, ci trecAnd la probleme ale

istoriei contemporane, contest& legitimitatea dreptului istoric" (implicit astfel s't tratatul de la Saint
Germain en Laye din 1919), etichetat drept "postulat rusinos al vremurilor
feudalo-imperiale", "teorie vicioas1", sustinand "dreptul poporului", adic& principiul etnic. Am
analizat la inceputul acestui material aceast& p&rere tendentioasA, care trateazl, in f apt doar
secolele XIXXX, cand cu sprijinul imperiilor babsburgic si sovietic

(ceea ce P. Gasiuc se face c& nu stie) intr-adevAr ucrainienii au devenit majoritari in nor- dul
Bucovinei astf el ca nu voi mai reveni, cleat pentru a sublinia inc& o data ca In baza

izvoarelor istorice dinainte de 1775 si a recensAmintelor populatiei dintre 1774-1989,

rezult&limpede cine au fost autohtoni in nordul Bucovinei si cine imigranti. Care acum cand sunt
majoritari datorit& indeosebi genocidului practicat de sovietici in 1940-1941 si din 1943

inainte impotriva romanilor, pretind dreptul poporului, de a trai i a munci pe plmantul stramosilor
lor, udat din belsug cu sudoare i sange (?)". IV. P. Gasiuc pune apoi in discutie evenimentele istorice
referitoare la Bugovina din

toamna anului 1918, fAcand referire chiar la Istoria Bucovinei a lui Ion Nistor, publicata pentru prima
data la Bucuresti in 1991. E firesc ca P. Gasiuc s& vorbeascA in numele

aparand interesele neamului slu ucrainian. Pan& la un punct el uu astalmaceste prea mult adevArul,
dar tinand seama de mArturia participantului de frunte la evenimente, I. Nistor, op. cit., p. 378-386,
fapte la care se refer& si D. Gasiuc, acesta din urma nu spune tot ade- vArul. Pentru el, cu
proclamatia din 8 noiembrie (la I. Nistor 6 noiembrie) 1918, prin card

se prevedea impArtirea Bucovinei istorice intre ucrainieni si romani, lAsandu-se hotararea de- finitiva
la latitudinea congresului de pace, semnat& si de romanul Aurel Onciu (despre care uit& ins& sa
spun& ca era neamputernicit de nimeni, cu de la sine putere" I. Nistor, op. cit., p. 383), se si termin&
dezvoltarea evenimentelor din Bucovina pe cale constitutionall, parlarnentarl" (?). Concluzia lui P.
Gasiuc este O.: Parlamcntarii alesi nelegitim (? se retela la membrii romani ai AdunArii Constituante i
ai Congresului General al Bucovinei n.a.) au fost forta motrice a evenimentelor ce aveau loc in
Bucovina (procesul de unire a ei cu Romania n.a.) in conditiile declathrii stArii de rAzboi pe teritoriul
intregului tinut de

cAtre generalul trupelor de ocupatie Zadic". AdicA unirea Bucovinei cu Romania nu avea un temei
legal, fiind impus& cu forta armelor de cAtre statul roman! Numai ca parlamentarii" nu erau...
parlamentari, i Inca alesi nelegitim", ci intelectuali romani bucovineni membrii ai Adunärii
Constituante romanesti, care la 27 octombrie

1918 a ales un Consiliu National compus din 50 de membri, reprezentand toate categoriile soci- ale
romanesti, din toate judetele Bucovinei. Intr-o component& largit& (74 membri ai Consiliului
National), la care s-au adlugat delegatii ale germanilor i polonilor i reprezentanti ai unor comune
ucrainiene (o delegatie ucrainiana nu a participat!), plus reprezentanti romani ai Basarabiei i
Transilvaniei, Congresul General al Bucovinei intrunit la CernAuti, la 28 noiembrie 1918, a votat
unirea neconditionatA i pentru vecie a Bucovinei, in vechile ei hotare pan&la Ceremus, Colacin i
Nistru, cu Regatul Romanier. In conditiile prabusirii totale a Imperiului habsburgic, a revolutiei
bolsevice si a actiunilor sovine armate ale bandelor de haidamaci nu se putea organiza o actiune mai
democratica, am spune astazi, cleat aceasta. Ucrainienii din Bucovina nu au stat nici ei cu mainile in
san. Ei se supuneau Radei nati- onale de la Liov care cerea insistent Consiliului National Roman
impartirea Bucovinei, partea ucrainian& a acesteia, care urma sa fie alipit& republicii ucrainiene,
reprezentand cam doll&treimi din teritoriu, ajungand pan& spre Campulung Moldovenesc. P. Gasiuc
care vorbeste de starea de razboi din Bucovina declarat& de generalul trupelor de ocupatie Zadic",
nu sun&nici un cuvant despre actiunile militare ale Legiunii ucrainiene", comandat& de arhiducele
Wilhelm (ucrainizat in Wasyl Weschywan), aflatit la dispozitia Radei din Liov, care in toamna

lui 1918 ocupa Vatra Dornei, Radauti i Cern&uti. La fel ca i Legiunea secuiascl" din Tran- silvania, care
asculta de guvernul de la Budapesta, sau de bolsevicii rusi care tiranizaser& Basarabia, unitAtile de
haidamaci ale Legiunii ucrainiene incepur& sa terorizeze lumea, pAtrunzand

si in Palatul National in care Ii avea birourile Consiliul National Roman. Era, deci, firesc ca

in asemenea imprejurari Consiliul sá cearl ajutor de la guvernul roman din Iasi, pentru menti- nerea
ordinii i sigurantei vietii cet&tenilor". IatA de ce a intrat in noiembrie 1918 In Bucovina Divizia VIII-a
roman& condus& de generalul Iacob Zadic, care a instaurat rapid linistea si ordi- nea pentru toti
locuitorli, indiferent de neam, alungand in Pocutia pe haidamacii ucrainieni capturand pe arhiducele
Wilhelm-Wasyl (I. Nistor, Istoria Bucovinei, p. 382, 385-386). V.P. Gasiuc tine sa conving& cititorii ca
Ucraina a asigurat dezvoltarea national&romanillor din regiunea Cernauti (nordul Bucovinei),
aceasta Bind o parte componentli a vietii cotidiene a regiunii si incepand de la formarea ei in 1940".
Aceasta teoretic. Pentru ca daca nu au fost conditii, de An& a fost regimul totalitar din trecut, de pe
urma earth& a suferit

ii

www.dacoromanica.ro

Constantin Rezachevici 12p'oportirucrainian, ins& nicidecum nu putem sA. nu spunem c in 50 de ani

care au trecut,in particular dup& 1956, in ce priveste rena.sterea spiritual& si cultural& a
moldovenilor i roma-filler din -regiune s-a fAcut mult". Dincolo de limbajul comunisto-imperial care
vorbeste deittoklovenf i romAni (ce ar zice P. Gasiuc dad. am numi poporul sAu: ruteni i ucrainieni)
ceinseainn& acest milt" ? Dupa. autorul citat este vorba de o sectie, apoi o catedra, la Facultateade
filologie si de grupe moldovenesti In unela facultati ale Universitatii din CernAuti si la
scolilepedagogice culturale (?) din regiune, de gazeta Zorile Bucovinei", 4 gazete raionale si
maizional,Gazeta de Herta", de redactii moldovenesti la editura didactic& din Ucraina si la
edituraCarpati", care scoate arti in limba moldoveneascA i romanA" (asta este cum am zice
limbaputean&- si- ucrainianA), de redactii nationale In radiodifuziunea republican& si regional& si
lateleviziunea nuniai cea regionall. de 86 de scoli romanesti de culturg general& (20,2% din 425de
scoli din nordul Bucovinei la care se adaugl mai nou un gimnaziu la Noua SulitA, licee (?)in raioanele
Hliboca si Herta, clase cu limba de predare roman& in10 scoli din regiune i o scoallmedia
romaneasc& in regiunea CernAuti. La acestea se adaugg noul raion national Herta, carenu stim Inca.
prin ce se deosebeste de vremea cAncl nu era national". Concret nu am omisnimie doar atat.

S-ar putea adituga chiar redarea in folosintl a unor biserici i restaurarea unor statui
distruse.desovietici. Fat& de acestea, P.Gasiuc ar trebui sA remarce ins& ca. in parlamentul
UcraineisIn exista and scria el nici un reprezentant al romAnilor, care O. le apere interesele, cA
nationalismul ucrainean din nordul Bucovinei este extrem de violent sise manifestA i prin atacurile
fAcute de presa de limba ucrainean& la adresa inaintasilor nostri Mihai Eminescu, Aron Pumnul,
IonNistor". La Hotin nu se mai aminteste de Stefan. cel Mare si de alti domnitori moldoveni, cimunai
de hatmanul Sagaidacinii si de alti cazaci". Se sustine pan& i ideea cA sudul Bucovineier tot plmant
ucrainean, ca. pan& si Galatiul ar fi un ors., fondat de hatmanul cazacilor DanilGalitki". Parlamentul
Ucrainei: nu condamnA pactul Molotov-Ribbentrop in urma cAruia(ucrainienii) au beneficiat cel mai
mult, nu a cAstigat nici Rusia nici Germania, ea (Ucraina)sqr ales cu cea mai dulce buc&ticA" pe care
face tot posibilul sI. o arate ca find ucrainean& dincele mai vechi timpuri. La sfarsitul anului trecnt
(1990 n.a.) a apArut o carte voluminoas&de documente intitulat& Spokonvicina ucraincika zemlea" /
Plmant ucrainean de la facerea lumii", prin care-se caut& a dovedi apartenenta acestui pAmant la
Rusia kieveang, i Galitia" (Vasile Thriteanu, in Romania liber&", 31 iulie 1991, p 8). in acelasi an,
1991, se prevedeainAltarea unui monument inchinat victimelor Fascismului Romanesc din
Novoselita", pentruromani"excursiile la manAstirile din sudul Bucovinei au devenit interzise, cArtile
venite dinRomania.sunt confiscate, iar in chioscuri nu exist& nici un fel de publicatie ap&rutA. in
Basarabia sau in Romania". Apoi din bibliotecile din aceastA zon& (CernAuti) sunt scoase
cArtilerbmanesti", antenele televizoarelor indreptate spre Romania au fost date jos de pe
case",abonarea la presa. din Romania a fost interzis&". Adresandu-se printr-un document
oficialParlanientului omaniei (unde ucrainienii din. Romania sunt reprezentati I), romanii din
nordulBueovinei, judettil Hotin si tinutul Herta declarA.: Suntem lipsiti de dreptul de a avea o
istoriepe acest p&mant, in mass-media romanii stint in permanent& numiti ocupanti, se
evidentiazA.fti ifermanentA aspecte negative din perioada. asa-numitei ocnpatii romanesti" (Ion
Gherman,Litoria tragied a -Bucovinei , Basarabiei ,si linutului Herta, Bueuresti, 1993, p. 43-44).

Ce inseamn& m&surile de ultim& or& bune i acelea mentionate de P. Gasiuc, fat&de genocidul
culturalit spiritual la care au fost supusi decenii in sir, dup& 1940 si 1944 romfiniidin nordul
Bucovinei i timitul Herta. Cdnd nu ai nimic orice faci pe loc gol pare multi La Herta,singura scoal&
romaneascA era pan& nu de mult, la Movila, iar intr-un ora§ ca Cern&uti, primascoalir romaneasc&
a fost deschisA.de-abia dupl 50 de ani de ocupatie" (I. Gherman, op. cit.,p.- 88).Continua. sA circule
ghiduri ale Cernduliului (Kiev, 1980, Ujgorod, 1981, Kiev 1991)sau ale Bucovinei .sovietice (Kiev,
1980),.pline de neadevAruri istorice nu doar flagrante, ci de-adreptul grosolane. NorduI Bucovinei
socotit ca o unitate teritoriall, desi nu a fost niciodatAasa cevai é arAtat ca-un strAvechi p&mant slay,
apartinand mai intai Rusiei kieviene, apoicnizatului Halici-Wolhynia", acum un minunat coltisor" al
Ucrainei. Despre faptul cl acestpamant a fest leagAnut principatului Moldovei, find parte integrant&
a lui pan& la 1775, nu segin& nici un cuvintel. in schimb aflAm c timp de 6 secole Bucovina a fost
despiirtit& de popoa-rere ucrainean si-rus I Dar.poporul nu s-a, supus niciodat& strAinilor asupritori,
pAstrandu-silimba"; iar 4neiembrie 1918 vocea popular& ucrainian& a votat unirea cu Ucraina
niam&" ( I)PeriOada interbeliel romanease& a insemnat dupa: acelasi ghid (CernAuti, Kiev, 1980
n.a).22 ani de rea.rebie", eliberarea" venind Ia 28 iunie 1940!?" (Mircea GrigorovitA, in Dreptatea",
30 aprilie -1992, p. 1, .3). VI. Toatencestea, si Inc& multe altele mi par s&-ltulbure pe P. Gasiuc. Pe
linia enormitatifor de mai sus el afirml in incheiere cA domnii Moldovei de la Petru I au bAtut grosul"
cartioned& de !tat, confirmand viabilitatea indelungat& a. acestei unittiti b&nesti ucrainiene".si

kr

www.dacoromanica.ro

13 Rispuns Wirt-life 339

Aceasta, impreung cu faptul c& prirnii slujitori ai bisericii in Moldova erau sfintiti la Halici", la care
adaugl. färá nici un rost mentiuni ale lui P.P. Panaitescu despre forme de viat5. prestatale

(rornânesti nu rusesti, cum crede autorul citat). sunt pentru P. Gasiuc dovezi care confirm&ind o
data faptul folosirii intelepte a traditiilor de formare a statului mostenite in P.11.turl cu ruinarea
Cnezatului candva puternic". Asadar aceeasi afirmare obsesiv a. astlzi in Ucraina despre intinderea
autori'ltii cne- zatului rusesc de Halici-Vol&nia asupra teritoriului Moldovei. Argumentarea" lui P.
Gasiuc

in favoar ea acestei 'Axed dovedeste cel putin ignoranta preopinentului in privinta istoriei roma-
nesti. Sistemul monetar al grosilor moldoveni initiat de Petru I si continuat de urmasii scii, nu
are la bad o unitate baneasd, ucrainianl, ci, fie sistemul unitätii ponderale genoveze sommo

folosit la Licostomo, Chi lia i Caffa, fie sistemul polon reprezentat de jumätlitile de grosi emise

de Cazimir III cel Mare pentru recent cuceritul Ha lici, sau de Vladislav de Oppole, reprezentantul
regelui Poloniei i Ungariei, Ludovic I de Anjou. Monedele rnoldovenesti reprezintä sterna

capul de bour, i elemente din sterna Ungariei, cu legende in limba latinã (Om& la Bogdan

III) (catalog si reprezenari la G. Buzdugan, 0. Luchian, C.C. Oprescu, Monede ci bancnote romdnesti,
Bucuresti, 1977, p. 43-86), neavdnd nici o legdturd cu vechile monede haliciene. Iar primii slujitori ai
bisericii moldovene nu au fost sfintiti la Halici cleat eventual o scurt& perioadl, dud legAturile
bisericii moldovene cu patriarhia de Constantinopol au fost intrerupte. Este necesar de precizat d
niciodatg cnezatul de Ha lici, ca de altfel nici Rusia kieviang., din care s-a desprins in secolul XII, nu au
sapanit teritoriul viitoarei Moldove. Hotarele de miadzi ale cnezatului de Halici nu au dep5sit
niciodata spre sud Usita i Kucelminul. Din

punct de vedere politic autoritatea asupra formatiunilor prestatale de pe teritoriul Moldovei o

aveau cumanii. Nici un fel de izvoare istorice, rusesti, bizantine sau unguresti nu indica, =tin- derea
autoritatii haliciene asupra spatiului moldovenesc. Faptul c aici s-a refugiat pretendentul Ivan
Rostislavici zis Berladnic ( = Hoinarul) la 1144 si 1159, obtinând ajutorul curnanilor, dovedeste
tocrnai c& In aceste locuri nu se intindea autoritatea rivalului sam, cneazul de Ha lici.

Referirea la cneazul de Halici, Iaroslav Osmornasli (1153 1187), din Gintecul oastei lui Igor (in màsura
in care acesta este o epopee autentid): Tu, muntii unguresti i-ai dvorlt // cu ostile-ti de fier // craiului
drumul, // Dunrii zagAzuindu-i portile, // zvaxlind prin nouri bolovanii grei, // statornicind judetul tau
pinS, la Duare" (ed. III-a, Bucuresti, 1939, p. 46-47), nu priveste gurile Dun.rii, curn se interpreteaz .
de obicei, ci, precizez cu aceastl, ocazie, cursul rnijlociu al fluviului, din Slovacia, unde se aflau si
muntii unguresti" i unde Iaroslav oprise

inaintarea spre räs&rit a regelui Ungariei.

De asernenea, nu exisa nici un fel de alte izvoare: arheologice, numismatice, etnografice, onomastice
sau de alta natua. din care sa rezulte intinderea stApAnirii sau macar a influentei cnezatului de Halici
asupra spatiului viitoarei Moldove (Victor Spinei, Moldova in secolele

XI XIV, Bucuresti, 1982, p. 62-63). Parerile contrare au la baza ratiuni i interese politice.

Poate nu as fi insistat atat de mult asupra opiniilor lui P. Gasiuc, dad, ar fi singulare, o simplä
curiozitate. Din nefericire ele se integreaz& intr-un adevärat curent de interpretare a istoriei, cu
mula trecere in Ucraina, pe fondul unei evidente lipse de informare stiintifica corectl, ca sa nu
spunem ignorantl sau chiar rea voin.. Istoria, ca stiinta, trebuie repusa in

drepturile ei si in cazul nordului Bucovinei. TAcerea nu e de aur in acest caz i adevärurile trebuie
rostite ponderat, dar aspicat, oricat de spinoase ar fi problernele dezbAtute. Adevarul

iese intotdeauna la iveala, dar nu de la sine.